The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘directia V-a’

Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VI: Seeing is Believing, Videos 3 and 4) by Richard Andrew Hall

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 27, 2010

for Part I see PART I: His Name Was Ghircoias…Nicolae Ghircoias

for Part II see Part II: A Revolution, A Coup d\’etat, AND a Counter-Revolution

for Part III see Part III: Lost…during Investigation

for Part IV see Part IV: The Good Sergeant Schultz or They Know Nothing

for Part V see Part V: Seeing is Believing Videos One and Two

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.  [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.


Video No. 3:  Bucharest, Soft-nosed (“Dum-Dum”) Bullets Found in the Headquarters of the Securitate’s V-th Directorate

The third video was found by the blogger who goes by the handle “Claude 2.0” (Claude 2.0 Dupa 19 ani – Gloante dum-dum ? postare din 14 aprilie 2009). It shows people going through material including bullets found in the headquarters building of the Securitate’s Fifth Directorate (that charged with the personal protection of the Ceausescus).  An article from March 1990 appended below has a senior arms specialist discussing his being summoned during these days to the zone around the CC building (where the Vth Directorate building was located), where he verified that “soft-nosed” bullets (known colloquially as “dum-dum”) were discovered (he then goes into detail about their properties).  Discussion in the videotape about the box in which the bullets were discovered, as well as the comments of the arms specialist, suggest these were Kynoch-Magnum “soft-nosed” bullets—described in the article as “cartridges for [hunting] elephants.”

Video No. 4:  Brasov, Morgue, Atypical (“Vidia”) Bullets

Video 4 comes from part 7 of Maria Petrascu’s 2005 documentary film “Revolutionary Brasov”

(Brasovul Revolutionar PARTEA 7 http://www.youtube.com/watch?v=P9z4wLuma0Q).  It shows both the small, atypical, [“vidia”] bullets with which civilians and soldiers were killed, as well as an unidentified doctor speaking on 23 January 1990 in which he states that four of six soldiers he had looked at had been shot with great precision in the forehead with such bullets (film is also shown of their gruesome injuries).   Maria Petrascu has described elsewhere what she and her husband found on 29-30 December 1989 at the County Morgue:

Even the halls were filled with the dead, there were over 100.  They didn’t have any place to put them all, we walked through pools of blood, we saw the cadavers of children, young people, adults, shot in the forehead, in the heart, in the feet and abdomen with brains and intestines having exploded, nightmarish scenes that I shall never forget.  It was then that we decided we wouldn’t rest until we discovered who fired, because we had begun to understand that many of those killed had been shot by guns with infrared scopes, by some professionals.[i]


[i] Reproduced at http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214.

 

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 5 Comments »

“Culisele procesului lui Nicu Ceauşescu” (I): Nicu Ceausescu, Arme de 5,6 mm, Directia V-a a Securitatii, si Decembrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 13, 2010

http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%202.doc.

Şedinţa a doua

Continuare –declaraţia inculpatului Nicu Ceauşescu

Pr.-În legătură cu cea de a doua învinuire şi anume deţinerea, fără drept sau în condiţii nelegale, a mai multor arme de foc şi a muniţiei aferente acestora, a muniţiei în general, ce aveţi de spus? Deci aţi deţinut, şi câte astfel de arme, în ce condiţii?

In.-Da.

Pr.-Ce aveţi de relatat vizavi de această învinuire ?Deci, în primul rând, ce arme aţi deţinut la locuinţele dumneavoastră?

In.-Domnule preşedinte , acuma trebuie, ţin să specific acelaşi lucru-armele nu au fost găsite la locuinţa mea din Sibiu.Nici armele, nici muniţia. Armele au fost găsite la Centrul de Dresaj-Câini.

Pr.-Da.

In.-Armele erau proprietatea tatălui meu pe care le foloseam şi eu.

Pr.-Deci, care sunt aceste arme?

In.-Poftiţi?

Pr.-Care sunt aceste arme? Să-ncepem unde le-aţi deţinut şi cu ce titlu, să ne spuneţi.

In.-Aşa. Aceste  arme, deci-nu ştiu exact denumirile…

Pr.-Citind rechizitoriul, aţi citit rechizitoriul?

In.-Da.

Pr.-Cele din rechizitoriu corespundeau, ca să putem să vă facilităm…

In.-Da,da,da.

Pr.-Atunci aţi posedat un pistol mitralieră,fără serie, confecţionat tip CUGIR…

In.-Da.

Pr.-de 5,6 calibru?

In.-Da.

Pr.-Unde s-a aflat acest …

In.-Acest pistol mitralieră s-a aflat o perioadă la taică-miu, o perioadă la mine, o perioadă la Şcoala de câini.

Pr.-Când anume, de ce a ajuns la Şcoala de Câini?

In.-Păi, la Şcoala de Câini a ajuns în ziua de 22, când am spus, existând pericolul…

Pr.-Deci, până în 22, unde a fost?

In.-Păi,la…depinde de când?

Pr.-Deci, de-atuncia…

In.-Bun. La Sibiu ,deci, de 2 ani de zile ca să nu mai…la mine!

Pr.-Era al dumneavoastră?

In.-Nu!

Pr.-Dar?

In.-Era al lui taică-miu, io-l foloseam. De fapt, ar…ăăă…regimul era în felul următor(puţin mai complicat),deci în fosta Direcţie 5 a fostului Departament al Securităţii Statului avea, din câte cunosc eu, toate armele înregistrate. Ea se ocupa de înregistrarea lor, deci,practic trecerea lor în registru sau în … asta de port-armă, muniţie, întreţinere, toate celelalte probleme. Am avut două discuţii, în legătură cu aceste arme, cu fostul şef al Direcţiei a 5-a ,respectiv fost general sau actual general-Marin Neagoe.

Şi l-am întrebat: toate armele sunt normale?(armele care erau în posesia mea). Mi-a spus:„Nu e nici o problemă, toate armele sunt trecute în evidenţa miliţiei şi există un permis general pe ele).

Pr.-Deci aţi auzit că există un permis general pe aceste arme?

In.-Pe fiecare, adică toate sunt trecute pă un singur permis.

Pr.-Aparţinând cui?

In.-Aşa.

Pr.-Deci există un permis ! Ce fel de permis?

In.-Un permis de arme în care sunt trecute toate armele care există în casă…

Pr.-Un permis pe numele cui? Sau pentru cine?Sau al cui?

In.-Această întrebare n-am pus-o.

Pr.-Nu vi se pare nefiresc că n-aţi pus-o?

In.-Nu!

Pr.-Şi că v-aţi mulţumit?…Da.

In.-Nu mi se … ştiţi de ce? Să vă spun foarte sincer –datorită faptului că era Departamentul Securităţii Statului.

Pr.-Acest pistol-mitralieră, de tip CUGIR, calibrul 5,6, de cât timp se află în detenţia dumnea, în deţinerea dumneavoastră?

In.-Doi ani jumate.

Pr.-„Am deţinut un pistol mitralieră-calibrul 5,6, tip Cugir, primit în  urmă cu circa doi ani, de la tatăl meu…”. Pistolul SCHMIDT,  unde l-aţi avut, tot la Sibiu? Pistol Schmidt?

In.-Pe care aveam permis de port-armă sau…?

Pr.-Pistolul SCHMIDT  ca atare, şi pe urmă cu permisul…

In.-Păi, nu ,dar nu ştiu care este, vă rog să mă scuzaţi, da’ io nu ştiu exact, după denumire, cum arată, asta e partea mai…ăăă…

Pr.-Problema aceasta de tip de arme militare sau nu şi de mărci , nici nouă nu ne este foarte familiară, dar…

In.-În rechizitoriu spune că io-am avut permis de port –armă cu un singur pistolet.

Pr.-Câte pistoale aţi avut atunci? Câte pistoale,pistolete aţi deţinut?

In.-SCHMIDT? Păi, dacă-i aici e…tot de 2 ani de zile.

Pr.-Ca număr vă întreb.

In.-Păi, câte sunt în rechizitoriu.

Pr.-Nu, nu! Câte aţi avut dumneavoastră? Nu ştiaţi câte arme?

In.-Nu!

Pr.-„Nu pot preciza câte pistolete am deţinut…”

Dar, la Bucureşti, câte v-au fost găsite în maşină?

„…dar,la Bucuresti, au fost găsite în maşina cu care călătoream 2 pistolete,…”. Vă aparţineau acestea ?

In..-Da.

Pr.-„…care îmi aparţineau .” Câte carabine aţi avut?

In.-Două.

Pr.-Două sau trei?

In.-Două puşti de vânătoare şi două de 5,6 fiindcă şi…

Pr.-Deci două? Două cu lunetă şi două fără?

In.-Da.

Pr.-„Am mai deţinut 2 carabine cu lunetă şi 2 puşti de vânătoare”. Toate acestea la Sibiu, ce-am discutat?…

Pr.-Toate acestea la Sibiu, ce-am discutat până acuma?

In.-Da.

Pr.-„Toate acestea în locuinţa mea, din Sibiu, până la data de 22 decembrie…”

Cine a dispus să fie duse la Şcoala de Câini? Când,înainte de a pleca spre aeroport?

In.-Nu! Dimineaţa la şapte.

Pr.-„…când, dimineaţa, eu am dispus să fie transportate la Şcoala de Creştere şi Dresaj-Câini”. În locuinţa din Cosmonauţilor aţi deţinut un pistol de tip aer comprimat?

In.-Cred că da. Da!

Pr.-„Am deţinut la locuinţa din Bucureşti, strada Cosmonauţilor, un pistol de tir, cu  aer comprimat, marcă germană”.

Contestaţi muniţia şi tipul de muniţie şi numărul din procesele verbale, care le-aţi văzut la dosar?

In.-Nu,păi…

Pr.-Că s-ar fi găsit la locuinţa dumneavoastră, că vă aparţineau?

In.-A, tot ce se poate! Acuma, singurul lucru, care pot să spun io , e că n-am văzut procesul verbal de percheziţie, da’, merg pe bună credinţă, înseamnă că aşa e.

Pr.-Da, atuncia ne puteţi dumneavoastră spune câte anume?

In.-Nu!Nu.

Pr.-„Am deţinut muniţie atât la locuinţa mea din Sibiu,…

In.-La Sibiu toată a fost dusă la…

Pr.-…care a fost, şi ea, transportată, la Centrul de Creştere şi Dresaj-Câini…”

La Bucureşti aţi avut muniţie? În Cosmonauţilor?

In.-Cred că da. Dacă spun c-am avut …

Pr.-„…şi cred c-am avut muniţie şi la locuinţa din Bucureşti”.

In.-Am înţeles că s-a găsit un cartuş, două cartuşe,mă rog.

Pr.- „Nu pot reda numeric şi, ca tip, muniţia deţinută , dar consider reale menţiunile din actele de la dosar”. Acestea v-au fost,în parte, date de tatăl dumneavoastră sau le-aţi primit dumneavoastră personal,sau cum? Aceste arme : carabine,  puşti cu lunetă,  pistoale?

In.-Da. Adică, am încercat de la început să explic un lucru. Deci nu numai astea le-aveam. Aveam la Direcţia 5-a mai multe.

Pr.-Nu. Asupra dumneavoastră şi-n locuinţele dumneavoastră?

In.-Bun!Asupra mea s-a găsit un pistol.

Pr.-Aşa.

In.-Dar…ăăă…problema care e – ei se ocupau de toate problemele astea.

Pr.-De unde aţi primit acestea despre care am vorbit?

In.-Aa, bun! O parte, de exemplu, o parte le-am primit şi eu, o parte erau de la tată-miu.

Pr.-„O parte din aceste arme le primisem de la tatăl meu , altele le primisem în mod direct.”

In.-Aşa. De exemplu, pistol…

Pr.-„Cert este că generalul Neagoe îmi comunicase că, pentru toate aceste arme există înregistrări legale , precum şi un permis general, iar eu nu am cerut alte precizări.”

Consideraţi că le deţineţi legal,practic?Consideraţi că sunteţi în deţinerea legală a acestor arme şi a acestor muniţii?

In.-Foarte greu de spus.Adică, domnule preşedinte, vă daţi seama că, în funcţia pe care o aveam io, ca să deţin permis, adică să obţin permis de port-armă şi muniţie aferentă era un lucru foarte simplu.Era, practic îl chemam pe cel de la…

Pr.-În funcţia în care…

In.-Era…

Pr.-…aţi deţinut-o, multe probleme le puteaţi rezolva foarte simplu,dar, aicea, este altă problemă.

In.-Bun, io-am…

Pr.-Tocmai în funcţia pe care o deţineaţi, eraţi dator să cunoaşteţi dispoziţiile legilor şi legislaţiei române.

In.-…am plecat de la buna…

Pr.-Vizavi de această legislaţie…

In.-Da?

Pr.-…dumneavoastră vă consideraţi un om cu studii superioare şi cu o anumită…deci, din acest punct de vedere consideraţi legală, privitor la legea română ?

In. -Am de făcut 2 precizări: nu cunosc legea din ` 71 privind regimul armelor …

Pr.-Deci  nu cunoaşteţi această lege?

In.-Da.Aşa.  Şi…ăăă…la momentul respectiv, consideram legal, dacă era vorba de…

Pr.-„Nu cunosc legea, actul normativ din 1971, privind regimul armelor şi muniţilor…”

In.-Da’ , acuma cunoscând, ştiu că nu-i legal.

Pr.-Şi deci, atunci, apreciaţi că sunteţi în cadrul unei deţineri legale?

In.-Nu,acuma…

Pr.-Nu acuma. Atunci ?

In.-Atuncia? Atuncia da, fiind…

Pr.-„…şi am considerat, în permanenţă, că mă aflu într-o deţinere legală a armamentului şi muniţiei, abia acum realizând că am încălcat dispoziţiile legale.”

Aţi avut,totuşi, un permis de port-armă ?

In.-Da.

Pr.-Şi la acest permis de port-armă, ce armă era trecută?

In.-Un pistol .

Pr.-Cine, de ce vi s-a dat? L-aţi solicitat dumneavoastră sau…?

In.-Nu! Era singura armă care nu provenea de la Direcţia 5.

Pr.-Da.

In.-Şi provenea direct de la Postelnicu. Şi-atuncia, când am zis , mi-au dat arma…

Pr.-Nu vi s-a părut normal că pentru acest pistol aveţi permis de port-armă, iar pentru toate celelalte-şi pe numele dumneavoastră categoric-?

In.-Dupa-ceea. Ăsta a fost şi motivul pentru care l-am întrebat pe Neagoe.

Pr.-E clar!

„Eu am primit un pistolet de la…direct de la Tudor Postelnicu şi un permis pentru acest pistolet, şi atunci  l-am întrebat pe generalul Neagoe despre situaţia celorlalte arme, aflând despre ceea ce am numit un permis general”. În legătură cu aceste probleme, legate de învinuirea , în legătură cu armamentul şi muniţia mai aveţi ceva de declarat?

In.-Nu. Nu.

Pr.-În conformitate cu dispoziţiile legale, dacă aţi relatat tot ceea ce-aţi avut de relatat în legătură cu învinuirea, Instanţa vă va adresa câteva întrebări.

Decembrie 1989, gloante de calibru 5, si teroristii: Dupa Sibiu si Bucuresti (Piata Palatului), astazi Brasov, Braila, si zona Televiziunii (Bucuresti)

Decembrie 1989: Si totusi forumistii stiu cite ceva. Sibiu, Bucuresti, munitie atipica, si teroristii

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »

GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 12, 2009

Un cititor al site-ului acesta alk, l-a postat pe site-ul lui un video foarte interesant de data 24.12.1989:

video datat 24.12.89 postat de catre alk

Cerem aici: exista vreo legatura intre filmul postat de catre alk si marturii din articolului lui Dan Badea, “Gloante Speciale Sau Ce S-a Mai Gasit in Cladirea Directiei a V-a,” Expres, 16-22 aprilie 1991? Gloantele aratate in filmul postat de alk nu mi se pare gloantele DUM-DUM mentionate in articolul lui Badea, dar se poate totusi ca sint alte gloante speciale sau de vinatoare detaliate in articolul acela. Deci, cautam cineva specializat in domeniu expertizei balistice sau care a fost in zona aceasta (zona CCului, cladirii Directii V-a) in zilele fierbinte din decembrie ’89 care poate comenta despre videoul si articolul acesta. Va asteptam si va multumim.  (CA INTOTDEAUNA E VORBA AICI DE PUNCT MEU DE VEDERE STRICT PERSONAL)

S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

Pentru a cauta dovezi este nevoie de putina munca pe care organele in drept nu sint dispuse a o efectua. Se platesc lefuri grase ca sa se taca mai mult decit sa se faca. Bunaoara, la citeva saptamini dupa ce am predat Procuraturii dosarul cu furturile din C.C., procurorul care preluase ancheta de la subsemnatul, intrebat fiind daca a avansat cu ceva, mi-a spus ca nu si ca sa-l sprijin eu ca…Altfel spus, noi scriem–noi rezolvam. Va trebui pina la urma sa cerem adoptarea unei legi prin care sa ni se subordeneze Politia (sau S.R.I.-ul) ca sa-i spunem noi ce si cum sa faca. Pina atunci insa, ne vom limita la dovezi-marturii pe care oamenii le dau, le semneaza si raspund pentru ele.

Consemnam mai jos doua astfel de marturii despre gloante speciale dar si despre altele, marturii ale unor revolutionari din Decembrie ’89…

“UN ASTFEL DE CARTUS AVEA IN VIRF O PITRA ALBA, TRASPARENTA”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

“S-AU GASIT LAZI INTREGI, CONTININD DE LA GLOANTE SPECIALE, PINA LA GLOANTE DE VINATOARE”

Ing. MINEA RADU (cel care s-a ocupat de primirea pazirea si predarea celor gasite in Directia a V-a):

“S-au adus din Directia a V-a in incaperea aleasa de noi la parterul C.C.-ului, urmatoarele:

–extrem de multa munitie, lazi intregi de la gloante speciale pina la gloante de vinatoare sovietice, occidentale;

–foarte multe pasapoarte, pasapoarte diplomatice, pasapoarte in alb, legitimatii de serviciu. Printre legitimatii am gasit-o pe cea a lui ADALBERT COMANESCU–seful de Stat Major al generalului Neagoe. Legitimatia asta era formata din trei parti. Functie de situatie se arata pe partea corespunzatoare, datele din interior fiind codificate: era intr-un plastic albastru, special, cred ca era magnetic, iar fotografia era color;

–o multime de lazi pe care nu le-am desfacut;

–documente secrete carate cu paturile. Printre ele erau programate de actiune pentru situatii deosebite, cu nume de cod de calculator, pentru pregatirea ofiterilor de securitate. Erau de exemplu, moduri de actiune pentru dispersarea si anihilarea grupurilor mici. Mai erau moduri de actiune in intreprinderi fara ca ofiterii respectivi sa se deconspire. La sfirsitulul unor astfel de documente era o lista cu cursanti si cu semnaturile lor. In foarte multe din listele astea preponderenta era feminina: circa trei sferturi erau femei. Din ce-am citit despre dispersarea grupurilor mari, se recomanda ca niciodata sa nu se incerce direct aceasta, ci, mai intii, sa se desfasoare actiuni pentru spargerea lor in grupuri mai mici si acestea sa se anihileze separat;

–dozimetre, contoare Geiger, osciloscoape multispot, truse electronice de depanare, calculatoare, aparatura foto;

–truse chimice de teren;

–o ladita cu obiecte de valoare (farfurii de argint masiv, grele, foarte vechi, datind de prin 1700);

–gheme intregi de sirma de platina pentru filigran;

–un stilou dozimetru, de care multi s-au speriat; era de provenienta sovietica, nichelat si gradat in multiroentgen;

codor pentru transmisiii U.K.V. Despre acesta s-a spus la TV ca ar fi o bomba pentru a arunca in aer subsolul. S-a aflat, de fapt, de ce nu interceptam noi ceea ce transmiteau ei prin statii. Aceasta fiindca se lucra pe o frecventa putin deasupra frecventei acordate si cu aceste codoare-decodoare se lucra pentru a transmite-receptiona. Daca nu le aveati si intrai intimplator pe frecventa, nu intelegeai nimic;

–masina de codat, cu calculatoare afisate pe ea. Masina asta am predat-o cu multa grija armatei, a fost pusa numai ea intr-un TAB si transportata l adapost pe 24 decembrie 1989;

–pustile de vinatoare ale lui Ceausescu. Cineva mi-a spus ca o pusca de acel tip valora cit trei Mercedes-uri. Si acestea, impachetate separat in paturi, au fost predate armatei;

–niste truse pistoale foarte ciudate;

–seturi intregi de fiole cu substante neoparalizante, de productie occidentala;

–in sala de mese de la subsolul C.C.-ului s-au gasit doua caiete, gen condici cu numele ofiterilor de securitate care luau masa acolo;

–o lista tiparita cu intreprinderile din Bucuresti, care continea in plus numerele de telefon si camerele unde puteau fi gasiti ofiterii de securitate din intreprinderile respective. Toate acestea au fost predate actualuli maior Puiu si unui locotenent-colonel:

–agende ale fostilor demitari in care erau trecute numele si numerele de telefon ale femeilor cu care aveau legaturi amoroase. In dreptul unor astfel de nume era trecut si ce le dadusera acestora in schimb: pantofi, fustele de piele, haine, caciuli de blana etc. Intr-o dimineata l-am surprins pe Varban Viorel sunind la o astfel de femeie si incercind sa o santajeze….

Cu toate cite s-au gasit exista caseta video facuta de dl. Spiru Zeres inainte de a le fi predat armatei.

Sint in cele doua declaratii de mai sus, suficiente elemente pentru o ancheta a Politiei sau Procuraturii. Adresele celor doi nu trebuie neaparat publicate. Acestea deoarece, din cite stim, toti cei care au pus piciorul in fostul sediu C.C. au…dosare gata facute.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

…in legatura cu gloantele DUM-DUM mentionate de catre Gheorghe Balasa in marturia lui de mai sus ca de productie autohtona…

Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive.  Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.

Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv. Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoart–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.

Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar.  Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.

(Sergiu Nicolaescu, Cartea revolutiei romane.  Decembrie ’89, 1999, p. 217.)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Citeva observatii pe marginea declaratiei dlui Jean Constantinescu

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 22, 2009

In zilele aceste, Romulus Cristea a publicat Declaraţia dlui Jean Constantinescu dată în faţa procurorilor militari, în legătură cu evenimentele din 22 decembrie 2008:

Interesant este ca chiar daca Dan Voinea ne-a spus (de nenumerate ori, incluzindu lui Romulus Cristea) cam ca ‘n-au existat nici simulatoare, nici gloante dum-dum, nici teroristi…’ declaratia dlui Jean Constantinescu ne duce intr-o directie opusa (chiar daca involuntar)…

De ce mai are importanta concluziile lui Dan Voinea?…fiindca dupa cum a spus cu doi ani in urma, Sorin Iliesiu printre cei care au “redactat” capitolul despre decembrie 1989 din Raport Final al CPADCR…

Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…

sa vorbim despre existenta simulatoarelor, gloantelor explozive dum-dum, si teroristilor

1)”…am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată.”  poate e vorba aici de SIMULATOARE

Jean Constantinescu isi aminteste:

“…Cu totul pe neaşteptate, pe la orele 17:45 [22 decembrie 1989, zona CCului], atmosfera destul de destinsă a fost brusc curmată de împuşcături de foc automat, care mie mi s-a parut intens. Am fost atunci sigur că ricoşează gloanţe printre noi. Ulterior, privind din stradă clădirea, m-au mirat puţinele urme de gloanţe din jurul ferestrelor şi am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată.”

E adevarat ca “am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată” nu inseamna neaparat simulatoare, dar avem alte dovezi ca au fost intr-adevar simulatoare in zona CC-ului…

a) Andrei Ionescu:  “Nu se spargea nici un geam, nimic in CC.  Erau simulatoare pentru ca am verificat cu vreo zece insi in blocul Romarta, la etajul doi.”  (Rodica Chelaru, “De la Revolutie la Cantina saracilor,” Expres 7-13 ianuarie 1992, p. 10)

b) “In declaratiile pe care le-a dat sub prestare de juramant in fata Comisiei parlamentare de ancheta, generalul Vlad nu aminteste despre acest episod, iar la intrebarile puse de membrii Comisiei este fie evaziv, fie le deturneaza sensul. Fara sa vrea, lamureste insa partial una dintre problemele obscure privind evenimentele din decembrie 1989. Reproducem stenograma:

�Domnul Gabrielescu: Ati auzit despre acele simulatoare care s-au folosit?

Domnul Vlad: Sigur, tot Securitatea le avea… Mi se pare ca tot un asemenea aparat electronic s-a folosit si in ziua de 21 decembrie cand s-a spart mitingul. Dupa ce a facut Nica Leon (a strigat �Timisoara, Timisoara!� – n.n.) s-a auzit o arma automata si s-a creat panica mare…�”

Recurs la adevar

2) “Un singur glonţ exploziv îmi secţionase antebraţul drept strapungînd mîneca hainelor.”  Un glont exploziv (deci gloante dum-dum)In cazul acesta, fiindca nu e chirurg sau ofiter militar, nu sunt asa de sigur ca glontul a fost intr-adevar de tip exploziv, Dum-Dum, dar avem dovezi ca in zona CCului au fost gasite/folosite astfel de gloante…

“Văzîndu-mi hainele, mi-am dat seama cît de norocos am fost. Un snop de gloanţe cu împrăştiere de numai vreo zece centimetri, neaşteptat de mică faţă de distanţa de la care se trase, găurise fularul si pardesiul, razant faţă de pieptul meu. Un singur glonţ exploziv îmi secţionase antebraţul drept strapungînd mîneca hainelor.”

a) “In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc. In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare. Este transportata la Spitalul Municipal. I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi. In fata Directii a 5-a. Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele. Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

b) BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.” [Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

3) “Ne-am impuscat intre noi”

“Am avut două întîlniri cu reprezentanţii parchetului. Primul procuror m-a vizitat acasă, la circa două luni de la evenimente, a ascultat şi notat cu atenţie relatarea mea şi, ca o concluzie personală, informală, mi-a spus ceva de genul „cunoaştem deja mare parte dintre trăgători, aceştia sînt în măsură să plăteasca şi daune civile, puteţi să vă declaraţi parte civilă şi să solicitaţi daune consistente”. După o ezitare, am adăugat şi o astfel de pretenţie, la sfîrşitul scurtei declaraţii scrise, pe care am semnat-o. Al doilea procuror, ajuns mai tîrziu să conducă instituţia, m-a invitat după cîteva luni la parchetul situat pe lîngă Piaţa Rosetti. La sfîrşitul convorbirii, acesta încerca să mă convingă că ne-am împuşcat între noi.”

a) Bucuresti, Spitalul Coltea

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

b) Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I)

DIVERSIUNE SI INTIMIDARE.

Nu ne vine sa credem! Desi a trecut peste o jumatate de an de la consumarea
evenimentelor, oamenii sint speriati. Este vorba de locatarii celor trei
blocuri–A1, A2, B3–dispuse in fata Centrul de Calcul al M.Ap.N….

Cine-o fi misteriosul maior si de ce pastreaza atita discretie? Se pare insa ca
persoanele cu pricina manifesta un mare interes pentru blocul B.3. Domnul Stancu
Varzan are mai mult curaj.

–Dumneavoastra nu stiti ce nopti de cosmar am trait noi: se tragea si din fata
si din spate, de la gunoaie. Totul a inceput in 22 decembrie, pe la orele 22.00:
la inceput sa auzeau focuri izolate. Apoi–ca la razboi. Numai in baie ne
simteam oarecum in siguranta. La un moment dat, am si ris. Fata mea a plecat
pina la bucatarie si, cind s-a intors, ne-a spus sa fim linistiti ca, de sus, de
pe bloc, trage o mitraliera si ne apara! Era vorba, de fapt, de o
pusca-mitraliera, care executa foc spre Centrul de Calcul…Si de pe casa
scarilor s-a tras, in aceasi directie. Teroristii au incercat sa intre la mine in apartament, dar noi avuseseram grija sa blocam usa cu un cuier
greu. Sint bolnavi astia care vor sa ne convinga ca a tras armata in noi si ca,
de fapt, nici nu au existat teroristi. Dar i-am auzit discutind precipitat,
tropaind: in jurul blocului, pe scari, pe acoperis.

In acelasi bloc, stam de vorba si cu sotii Florica si Gheorghe Petrut. Sint
revoltati.

–Au fost la noi doi civili, spune doamna. Ne-au fluturat pe sub nas niste
legitimatii, din care am retinut ca sint de la militia din Turnu-Severin. Cind
noi am intrebat cine a tras, ei ne-au informat: “armata a tras.” Bine, dar in
armata cine a tras?–am continuat noi–doar in parcul din fata blocului au fost
impuscati studenti militari. “Au tras unii in altii”–ni s-a raspuns.

Si in incheiere, gazdele noastre ne avertizeaza:

–Fiti cu mare bagare de seama, domnilor ofiteri. Astia au tot interesul sa va
compromita!!!

Deci ,baietii’ lucreaza. Fara voie ne gindim la povestea cu lupul care se
intoarce la locul unde a mincat o oaie. Si a criminalului care se intoarce la locul faptei…

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, “Armata Poporului,” 13 iunie 1990,

p. 3)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Decembrie 1989: Cazul Tripon Cornel (presupus UM 0666 Directia V-a a Securitatii) si Teroristii Evacuati de catre Colonel Ghircoias

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 4, 2008

Cornel Tripon, plutonier de militie, a fost adus la Spitalul Coltea in ziua de 22 decembrie 1989, ora 22. Avea o plaga impuscata transfixianta, regiunea axilara stanga. Nu era ceva foarte grav, s-a rezolvat usor prin operatie. Oamenii de la camera de garda au declarat ulterior, in prezenta unor medici si a altor martori, ca militianul ranit ar fi povestit, in timp ce era transportat pe targa, despre cum a ajuns sa fie impuscat.
In fata celui care a alcatuit foaia de observatie Cornel Tripon a declarat ca nu ar fi vrut sa traga in lume si de aceea l-a impuscat chiar comandantul, superiorul sau. Un medic care atunci lucra la Spitalul Coltea si acum lucreaza la spitalul Ministerului de Interne i-a spus lui Tripon sa nu mai declare ca a fost impuscat de superior si nici sa nu mai povesteasca incidentul pentru ca s-ar putea sa aiba probleme. Cornel Tripon si-a schimbat ulterior declaratia, spunand ca a fost ranit intr-un schimb de focuri in luptele de strada desfasurate in centrul orasului.
Dupa revolutie Cornel Tripon a ajuns sef de post undeva in judetul Alba.
La internarea in spital, militianul Cornel Tripon a prezentat un buletin pe care avea trecuta ca adresa de domiciliu str. Academiei 24. Aceeasi adresa de domiciliu (fictiv) era trecuta in buletinul mai multor ofiteri de la UM 0666. Militianul ranit a fost ridicat chiar a doua zi din spital si transportat, se pare, la o unitate spitaliceasca a Ministerului de Interne. Cu toate ca cei care l-au luat pe Tripon din spital au cerut toate documentele intocmite cu ocazia internarii, unii medici si-au notat incidentul si au alcatuit tabele separate cu ranitii astfel ca incidentul a ramas inregistrat.

Au confiscat gloantele, dar au ramas radiografiile celor impuscati

Dosarele revolutiei - Salvarile nu erau pentru raniti
Romulus Cristea
Miercuri, 20 Decembrie 2006

http://www.romanialibera.ro/a80867/salvarile-nu-erau-pentru-raniti.html

dar in Romania Libera de 21.8.92

“In perioada 21-26 decembrie 1989 la spitalul Coltea au fost internati o serie de indivizi prinsi ca teroristi, printre care un anume plutonier de militie Tripon Cornel.

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel ‘Negoiu’ din Bucuresti. Medicii de la spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri. Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti. Astfel Procuratura n-a mai avut obiect de cercetara pe linga disparitia banuitilor invocind ii decretul de amnistie dat de presedintele (pe atunci al C.P.U.N.) Ion Iliescu, in luna ianuarie 1990.”

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1

– Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.
Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

Dosarele revolutiei -  "Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile"
Romulus Cristea
Miercuri, 20 Decembrie 2006
Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu este membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea, dr. Constantinescu a fost de garda in ziua de 21 decembrie 1989, cand au izbucnit luptele de strada la Bucuresti. In decembrie 1989 a operat 22 de raniti prin impuscare. In primele luni ale anului 1990 a facut demersuri, alaturi de alti medici cunoscuti, pentru ajutorarea celor grav raniti in decembrie 1989, pentru trimiterea acestora la tratament in strainatate si a sesizat Parchetul General,
cerand declansarea unei anchete oficiale pentru aflarea adevarului despre cele intamplate in revolutie.

Persoane omorate in interiorul spitalului

– Spitalul Coltea era situat la doar cativa zeci de metri de locul in care la revolutie au cazuti secerati de gloante zeci de oameni. Cate cazuri de persoane ranite au fost inregistrate la Spitalul Coltea?
– In perioada 21-27 decembrie 1989 eu am operat 22 de oameni. La Coltea in acele zile au fost inregistrati in total 90 de pacienti raniti. Din cei 22 de oameni pe care eu i-am operat, doi erau studenti, restul muncitori. Asta arata clar ca tocmai acei oameni pe care el credea ca se poate baza s-au ridicat impotriva regimului comunist.
– Cine ii aducea pe raniti la camera de garda a spitalului? Erau transportati de civili, veneau singuri, erau adusi cu ambulanta sau masinile armatei?
– Toti ranitii au venit singuri, pe propriile picioare, sau erau adusi de colegi, de oamenii de la demonstratie. Militia, armata sau securistii nu ne-au adus nici un ranit prin impuscare sau alt fel de victima. Nu cunosc unde ii transportau acestia daca ii preluau din Piata Universitatii. De salvare, vreo masina de ambulanta nici nu a fost vorba. Am operat continuu intre data de joi, 21 decembrie, si duminica, 24 decembrie 1989. Nu-mi dau seama nici acum cum am reusit acest lucru, nu credeam ca pot rezista atat fara odihna. Ranitii veneau in sala de operatie unul dupa altul. Pe data de 24 decembrie 1989, pazit de studenti, am reusit sa dorm. Am dormit 36 de ore. Dupa cate o operatie mai ieseam din sala… Tin si acum minte ca in noaptea de 21-22 decembrie am iesit si priveam pe fereastra. La cinematograful “Luceafarul” erau geamurile sparte si niste militieni proiectau lumina unor reflectoare spre interior ca sa vada daca mai e cineva inauntru.
Ca sa nu ne vada cei din fortele de ordine, ne-am culcat pe burta. Se tragea in cei care scoteau capul pe fereastra. Fata fochistului de la noi de la spital, de 18-19 ani, privea pe geam la trasoarele trase de armata. A primit un glont drept in frunte… fata era in interiorul spitalului, doar privea pe fereastra.

“Nu mai tratasem plagi impuscate”

– Pana la revolutie, in decembrie 1989, ati mai tratat plagi impuscate, ati mai operat astfel de cazuri?
– Nu, niciodata. Am invatat chirurgia de razboi incepand de joi, 21 decembrie 1989. Nu mai tratasem niciodata plagi impuscate, stiam insa principiile teoretice si le-am aplicat. La una din operatii au cerut sa asiste si doi medici de la organizatia internationala “Medici fara Frontiere”. Nu am avut nimic impotriva, i-am invitat in sala de operatii. Aveam un caz al unui ploiestean care fusese impuscat in fesa. Am operat, i-am desfacut rana, i-am scos tesuturile arse si necrozate (la ranile provocate de glont pericolul este foarte mare pentru ca sunt antrenate mizerii de tot felul si daca nu se curata cum trebuie apar cangrene gazoase din cauza microbilor ce se dezvolta in lipsa oxigenului) si am lasat rana deschisa. Medicii francezi m-au felicitat si m-au intrebat unde am invatat sa aplic principiile chirurgiei moderne.
– Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
– Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.
Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

Direcţia a V-a, UM 0666 – securitate
şi gardă (oare
de ce 0666?)

Direcţia a V-a de securitate şi gardă a fost unitatea centrală specializată în organizarea şi realizarea măsurilor de asigurare a securităţii preşedintelui României. Potrivit legii, unitatea în cauză – ce îşi avea sediul în strada Oneşti lângă CC al PCR, în continuarea Bibliotecii Universitare – a avut misiunea de a asigura şi securitatea şefilor de stat străini sosiţi în ţară, precum şi a membrilor lor de familie, realizându-se măsuri de specialitate similare cu cele luate de orice alt stat în asemenea ocazii. Sarcinile acelei unităţi speciale sunt îndeplinite astăzi de SPP (UM 0131) Serviciul de Pază şi Protocol Demnitari, care se subordonează preşedintelui României şi CSAT.
La 22 Decembrie 1989, Direcţia a V-a (UM 0666) avea un efectiv de 484 de cadre din care: 306 ofiţeri, 14 maiştri militari, 144 subofiţeri şi 20 personal civil.
Ofiţerii acestei unităţi s-au limitat numai la realizarea sarcinilor de cunoaştere şi prevenire a acelor fapte şi împrejurări care puteau pune în pericol direct, securitatea înaltelor personalităţi de partid şi de stat române şi străine.
Laboratoarele şi tehnica aflate în dotare în sediul Direcţiei a V-a erau folosite pentru analize fizico-chimice şi controale sanitare ale produselor destinate consumului din sectorul „Special”, de care beneficiau personalităţile române sau străine, iar celelalte dotări tehnice se foloseau pentru transmisiuni şi asigurare a celorlalte măsuri de specialitate.
Unitatea avea după cum s-a văzut mai sus 0666 (oare de ce tocmai 0666?) şi era destinată în special pazei cuplului prezidenţial (Cabinetul 1 şi 2) şi înalţilor demnitari, ofiţerii din această unitate specială fiind frecvent văzuţi pe traseele prezidenţiale, cotidiene bucureştenilor sau în timpul „vizitelor de lucru” sau de distracţie ale fostei nomenclaturi. O mare parte din acele proceduri au rămas în vigoare şi astăzi şi toate acestea se petrec peste tot în lume.
Direcţia a V-a avea în structură un serviciu special (Serviciul 1) ce cuprindea tineri antrenaţi în luptele corp la corp şi tinere fete cu grade de ofiţeri, antrenate şi ele în sistemele de apărare individuale, necesare acoperirii primei doamne în vizite în ţară şi străinătate.
La comanda Direcţiei a V-a, o lungă perioadă s-a aflat generalul Nicolae Stan, iar în ultima perioadă, generalul Neagoe Marin, care în 22 Decembrie 1989 a facilitat pătrunderea manifestanţilor în sediul CC al PCR, fără să se tragă nici cel puţin un cartuş.
În componenţa Direcţiei a V-a (UM 0666) pe parcurs a intrat USLA – UM 0620 – Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, ce avea competenţă de acţiune în aeroporturi, PTF – Punctele de Trecere a Frontierei, apărarea unor puncte şi obiective strategice din ţară şi chiar din străinătate (ambasade, consulate etc.).
Ultimul comandant al UM 0620 a fost colonelul Gheorghe Ardeleanu, pe numele adevărat Moise Bula.
Acest colonel Gheorghe Ardeleanu, care avea numele adevărat Moise Bula, a avut un rol f.f. special în acea învălmăşeală din zilele lui Decembrie 1989.

http://www.ramnic.ro/index.php?articol=1984&anul=2006&luna=09&ziua=21

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Decembrie 1989: Bucuresti, inainte si dupa 22, si gloante explozive ( dum-dum)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on November 25, 2008

S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.” [Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

“In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc. In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare. Este transportata la Spitalul Municipal. I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi. In fata Directii a 5-a. Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele. Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

LA SPITALELE DIN BUCURESTI

“Cine a tras gloante explozive?”

Revolutia din decembrie 1989 a lasat in urma ei foarte multe intrebari fara raspuns dintre care una destul de dureroasa este aceasta: cine a tras si mai ales cine a dat ordin sa se traga cu gloante explozive? Daca in rindurile care urmeaza nu putem raspunde acestor intrebari, cei putin vom reduce in actualitate o problema care este ignorata si trecuta sub tacere de cei care ar trebui s-o rezolve.

Inainte de toate, ce este un glont exploziv? Ca aspect si dimensiuni, nu se deosebeste de un glont obisnuit de calibrul 7,62 mm, deci poate fi folosit ca munitie pentru pistolul automat AKM. Ce il deosebeste de un glont obisnuit este faptul ca odata patruns in tinta, glontul “dum-dum” explodeaza, raspindind o puzderie de schije si producind distrugeri infioratoare in regiunea in care a intrat. Deci, daca cu un glont obisnuit se scoate adversarul din lupta, prin folosirea unui exploziv este sigur ca i se provoaca acestuia o rana care il va chinui toata viata, in cazul in care va supravietui leziunilor provocate de schije si puternicei hemoragii care insoteste de obicei o astfel de rana. Iata de ce acest tip de munitie a fost interzis de multi ani, prin tratate internationale.

Domnul profesor Nicolae Angelescu, seful Sectiei Chirurgie a Spitalului Coltea a avut amabilitatea sa ne explice citeva din aspectele tratamentului chirurgical al ranilor produse de gloante explozive:

–Sint mai multi factori, care contribuie la a face ca o plaga provocata de un astfel de glont sa fie greu de tratat si greu de vindecat. In primul rind prin explozia glontului se produc distrugeri masive de tesuturi in zona in care aceasta a patruns si uneori aceste tesuturi nu se mai pot reface. In al doilea rind, fragmentele metalice rezultate (?) in urma exploziei se raspindesc pe o intindere mare si de aceea nu pot fi extrase in totalitate, pentru ca extragerea lor ar provoca pacientului o rana mult mai mare decit cea produsa de glontul in sine. Deci, dupa operatie mai ramin in corpul pacientului destule fragmente metalice si acestea constituie surse de infectie care il agraveaza starea.

Pentru a va ajuta sa va dati seama cum arata si ce inseamna o rana produsa de un glont exploziv, va prezentam in continuarea diagnosticele de internare ale celor adusi in Spitalul Coltea, impuscati cu astfel de gloante:

1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 (?) decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

3. Radu Traian, adus pe data de 23 decembrie 1989. Diagnostic: plaga transfixianta glezna stinga cu fractura cominutiva tuberozitatea calcaneana. Sectinue artera si vena tibiala. Fractura deschisa cominutiva maleola interna dreapta.

4. Gherman Dumitru, adus pe 25 decembrie 1989. Diagnostic: plaga impuscata antrebat sting bipolara, cu explozie de ulna, in treimea distala si lipsa de substanta osoasa, sectiune de tendoane muschi flexori ai carpului si degetelor si sectiune de pachet vasculo-nervos ulnar.

5. Astafei Petre, adus pe 22 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: plaga impuscata toraco-abdominala cu ruptura de ficat si rinichi drept. Hemopneu-motorax drept, hematom intraperitoneal, stare de soc hemoragic, fractura cominutiva coastele 7,8, si 9 drepte.

6. Soldat Constantinoiu Vasile, adus la data de 24 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: hemotorax sting masiv cu soc hemoragic prin plaga impuscata cervico-toracala cu ruptura vertebrelor toracale T2, T6, ruptura vaselor vertebrale si a vaselor de la baza gitului….

Cristian Calugar, Flacara, 13-19 februarie 1991 (nr. 6) , pp. 8-9.

Generalul Dan Voinea (interviu cu Romulus Cristea): “Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum.”

Cam interesant nu ?… ca aproape nimeni din Romania nu investigheaza sau nu incearca sa verifice existenta a gloantelor dum-dum / gloantelor explozive ? Intrebarea este DE CE?

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »