The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘usla’

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #21 The “Bizarre” Tactics of the Terrorists

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 27, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

What would it have looked like if Nicolae Ceausescu’s Securitate executed a plan to counter an invasion…but the invaders never came?

Answer:  Well, you would have something that looked suspiciously similar to what actually happened in December 1989 in Romania…

(strictly personal viewpoint as always; I began my analysis of what have been characterized as the “strange,” “counter-intuitive,” and “irrational” character of the “terrorist” actions in December 1989 in Chapter 8 my Ph.D. dissertation (defended December 1996), which can be found here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ and continued it in articles such as the following in Europe-Asia Studies from 2000, which can be found here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ )

A military aviation official, Colonel Mircea Budiaci, described the characteristics of the so-called “radio-electronic war” the armed forces faced, as follows:“…we were confronted with a powerful adversary which operated on the basis of long-prepared plans which were centrally directed and permanently adapted to changing conditions.  [They attacked] by radio-electronic means by creating signals on our radar identical to those which represented real targets.  When they reached a distance between 800 and 1500 meters from an object on the ground they would simulate gunfire of various types of weapons.  These two things created the image of an air attack.  They were combined with ground attacks, real or false, with various types of telephone calls by identified or unidentified callers, and with the spreading of rumors…on our operating frequencies there were conversations between what were presumed to be aircraft in flight and base command.  You didn’t know what to make of it, and the confusion was intensified by the fact that they were speaking not only in Romanian, but also in English, Turkish, and Arabic…You can imagine in what a situation we had to perform our duties…” (Colonel Mircea Budiaci, interview by Maior D. Amariei, “NU!  Teroristii n-au avut elicoptere,’ Armata Poporului, 21 March 1990, p. 4.) https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/04/orwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-8-usla-and-friends/

Questioned by a reporter in 1992 if the Television station had ever really been in danger, Militaru responded:

No….You see, not even those of our commanders who were responsible for the defense of such objectives thought through and analyzed well enough exactly whom they were confronting. Because the adversary did not have an extraordinary number of men with which to take an object such as the TV tower by assault. They [the Army commanders] did, however, have to face a very well-equipped, well-prepared, and perfidious enemy. Not having sufficient forces, they [the “terrorists”] resorted to “gunfire simulators” which caused extraordinary confusion. They thus sought to do something completely different: to infiltrate…They succeeded in infiltrating into the TV station…[69]
[69].. Nicolae Militaru, interview by Corneliu Antim, “Ordinul 2600 in Revolutia din decembrie,” Romania Libera, 17 December 1992, 2.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/

 

Through the years, the Romanian media–and especially former Securitate officers or collaborators in the Romanian media–have been very good about telling us the role of the Army in the event of a foreign invasion–but they have neglected to tell us about the planned role of Securitate units.

In fact, the tactics of the “terrorists” in December 1989 are strikingly similar to what was described in the journal of the Securitate (available on the CNSAS.ro site):

image0-003

image0-005

image0-007

image0-001

Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989) http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf :

Actiunile de lupta desfasurate de formatiunile de rezistenta prezinta citeva caracteristici, altfel:  de regula, sint de scurta durata si violente, avind aspectul unor lovituri fulgeratoare; vizeaza in principal obiective ale inamicului de o dezvoltare mai redusa, dar de mare importanta pentru acesta; au un pronuntat caracter de independenta, ducindu-se in conditiile lipsei unor vecini apropriati si a sprijinului altor forte militare; se desfasoara cu forte relativ putin numeroase; necesita o minutioasa si, uneori, indelungata pregatire a luptatorilor participanti la actiune; impun cunoasterea amanuntita a particularitatilor terenului in care va avea loc actiunea, precum si elaborarea unui plan simplu, usor de aplicat; se desfasoara, de regula, noaptea si in conditii grele de stare a vremii, in momente si locuri in care sa se realizeze surprinderea inamicului…

Members of the Romanian Armed Forces have hinted at their suspicion that in December 1989 Securitate forces were executing attacks and disinformation in conformity with the “lupta de rezistenta” concept…

(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21″), 30 mai 1990.  Xerox-ul facut in anul 1994 la Biblioteca Academiei Romane).

Mai mult decit atit, a fost cunoscut si folosit in scop de diversiune inclusiv sistemul de transmisiuni pentru conducerea si instiintarea trupelor de aparare antiaeriana a teritoriului.  In majoritatea cazurilor, pregatirea actiunilor de lupta, aeriana si terestre, s-a desfasurat pe timp de noapte, probabil cu forte si mijloace dispuse din timp in zonele respective, dar si cu altele redislocati pe parcurs.  In aceasta ordine de idei, exista suficiente date si informatii care ne indreptatesc sa afirmam ca toate actiunile aeriene au fost declansate–fie real (cu ajutorul unor mijloace si dispozitive adecvate de creare a tintelor aeriene false), fie imitate (cu o aparatura radioelectronica moderna)–din interiorul tarii si, de regula, din aceleasi zone in raionele unor localitatii pe care, din motive pe care nu este aici cauza sa le explicam, nu le vom divulga.

Am adauga ca, in conceptia doctrinara referitoare la apararea patriei de catre intregul popor, elaborata ‘sub obladuirea fostului comandant suprem’ a existat, atit sub aspect teoretic, metodologic, cit si practic, o sustinuta preocupare, mai ales in ultimii ani, pentru fundamentarea conceptului de ‘razboi de rezistenta’ si de pregatire, inca din timp de pace, a unor formatiuni ‘de rezistenta’ si a unor ‘zone libere’ si raioane de pe teritoriu in care, in cazul ocuparii unor parti din teritoriul national, vor actiona asa-zise ‘grupuri sau detasamente de rezistenta.’

Dar se parea ca ‘serialul nocturn’ al atacurilor teroriste incepe sa-si arate anumite ‘tipicuri’–daca le putem numi asa–care ar fi meritat sa fie mai judicios analizate si luate in calcul pentru luarea unor masuri mai eficiente de contracarare.  Toate atacurile terestre ale teroristilor erau executate exclusiv pe timp de noapte si, de regula, in doua ‘reprize’ a circa o jumatate de ora fiecare, una in prima parte a noptii (aproximativ intre orele 22-23) si alta spre ziua (in jurul 02-03).  Executate de grupuri mici de teroristi–dar niste profesionisti ai luptei de gherila avind un armament de inalta precizie, dotat cu sisteme optice de ochire pe timp de noapte–atacurile nu vizua insa altceva decit intretinirea unei atmosfere stresante, de tensiune, de amenintare permanenta, pentru mentinirea intregului efectiv (pe cit posibil!) in cazarma, intr-o permanenta stare de lupta, pentru a-l uza si a-l determina sa-si iroseasca o cantitate de mai mare din resursele de munitie.

Even the former head of the Securitate, General Iulian Vlad, admitted in a very judiciously worded declaration from 29 January 1990 that the “terrorists” were from the Securitate.  (Significantly, this declaration has never appeared in the Romanian press, and even since its revelation by General Ioan Dan it has been consistently ignored.  It is, to say the least, painful and difficult for the deniers to address.)

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

  1. a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

  1. b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.
  2. c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.
  3. d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.
  4. e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

  1. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

  1. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);
  2. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;
  3. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

Generalul Mircea Mocanu, comandantul CAAT în 1989, declara în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 că România s-a confruntat în mod cert, în timpul Revoluţiei, cu ceea ce se numeşte „război electronic”. El explică câteva dintre metodele unei astfel de operaţiuni. „Ulterior au fost găsite pe teritoriul ţării mai multe baloane tip meteo, cu materialul din plastic sfâşiat de schije; de baloane atârnau reflectoare poliedrice, adică un schelet de lemn cu foiţă de staniol în măsură să reflecte undele electromagnetice emise de staţiile de radio­­locaţie. Pe cutie – o brumă de aparatură, pe care scria în limba rusă «fabricat în URSS»; aveau şi o etichetă pe care scria în limba maghiară: «Cine aduce la organele locale un asemenea obiect primeşte 50 de forinţi»”Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/video-misterele-revolutiei-diversiunea-radioelectronica-sovieticii-americaniii-1_50ad127b7c42d5a6638e4c95/index.html

 

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/

In fact, the tactics of the “terrorists” in December 1989 are strikingly similar to what was described in the journal of the Securitate (available on the CNSAS.ro site):

Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989) http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf :

– desfasurarea unor activitati de dezinformare a inamicului cu privire la actiunile fortelor proprii…

image0-001

Let’s take a look at some of the claims made about the character and content of the disinformation–especially as pertains to the so-called “radioelectronic war”–as it transpired in December 1989:

volumul Armata romana in revolutia din decembrie 1989 (Editura Militara)

image0-009

image0-006

Apreciem că, în acelaşi context, prezintă o oarecare importanţă şi aspectul semnalat în NOTA S.R.I. transmisă comisiei cu nr. S/9.022/1992 şi anume: „… În ziua de 2 ianuarie 1990 a fost reţinut la Unitatea militară 01929 Reşiţa, alături de alte cadre de securitate fostul şef al Serviciului „T”, cpt.(r.) Berinde Florin. Cu ocazia anchetelor la care a fost supus de către unele cadre militare ale M.Ap.N. şi organe ale procuraturii militare, acesta a relatat că, în ziua de 23 decembrie 1989, în jurul orelor 1500, pe când se efectuau acordurile pe scala staţiei R-105, pentru menţinerea legăturii, conform celor convenite anterior, s-au auzit convorbiri în limba rusă, ce aveau intonaţii puternice, de ordin. La auzul acestor mesaje lt.col. Măriuţa Gheorghe de la fostul organ de miliţie, cel mai mare în grad dintre cei prezenţi, a dat ordin să se închidă staţia pentru a nu afla şi alte cadre şi a nu crea o stare de panică în rândul efectivelor. Din cele relatate rezultă că aceste convorbiri se auzeau deosebit de clar se transmiteau de aproape, fără zgomot de fond fâsâit sau bruiaj. Acelaşi ofiţer a mai relatat că, în împrejurările de mai sus a discutat şi cu cpt.ing. Brencea Constantin, care i-a spus că începând cu 23 decembrie 1989 şi ei au fost bruiaţi pe sistemul de transmisiuni radioreleu pe unde scurte, pe toate canalele posibile cu semnale care emit fie convorbiri în limba rusă, fie un fel de triluri muzicale, iar pe radiolocatoare au fost bruiaţi prin generarea unui semnal care imita ţinte reale…”.

https://sites.google.com/site/problemeistorice/raport-final-comisia-senatoriala-decembrie-1989-sectiunea-5

Generalul Mircea Mocanu, comandantul CAAT în 1989, declara în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 că România s-a confruntat în mod cert, în timpul Revoluţiei, cu ceea ce se numeşte „război electronic”. El explică câteva dintre metodele unei astfel de operaţiuni. „Ulterior au fost găsite pe teritoriul ţării mai multe baloane tip meteo, cu materialul din plastic sfâşiat de schije; de baloane atârnau reflectoare poliedrice, adică un schelet de lemn cu foiţă de staniol în măsură să reflecte undele electromagnetice emise de staţiile de radio­­locaţie. Pe cutie – o brumă de aparatură, pe care scria în limba rusă «fabricat în URSS»; aveau şi o etichetă pe care scria în limba maghiară: «Cine aduce la organele locale un asemenea obiect primeşte 50 de forinţi»”.

http://adevarul.ro/news/societate/video-misterele-revolutiei-diversiunea-radioelectronica-sovieticii-americaniii-1_50ad127b7c42d5a6638e4c95/index.html

Reflectori poliedrici cu marca “Fabricat in URSS”
Faptul ca pe langa tintele false au existat si tinte reale este sustinut in cadrul raportului MApN de gasirea, in diferite locuri, a unor baloane asemanatoare cu cele utilizate in meteorologie. Neobisnuit insa, aceste baloane aveau acrosati reflectori poliedrici  care puteau induce pe ecranele de radiolocatie semnale similare celor provenind de la o aeronava reala. Pe cutia aparaturii acrosata baloanelor distruse s-au gasit inscriptii in limba rusa sau engleza cu “Fabricat in URSS”. Raportul militar mai mentioneaza un aspect greu de crezut, un fel de fantezie, si care pare mai degraba o influenta a curentului antimaghiar dezvoltat preponderent in randurile cadrelor armatei, indoctrinate sub comunism, din acea perioada, si anume ca mai existau “atasate biletele in limba maghiara prin care se promiteau aducatorilor acestor obiecte recompense de 150 forinti”. Era si o perioada in care teoria conspiratiei incerca sa justifice evenimentele din perioada Revolutiei. Sa nu uitam ca si Ceausescu, la fel ca si cadrele Armatei si Securitatii, avea aceasta obsesie a “cetatenilor straini care vor sa destabilizeze tara si sa fure Transilvania”. Ceea ce militarii specializati si procurorii militari au denumit, la inceputul anilor ’90, razboiul radio-electronic a amplificat starea emotiva a unei parti din participantii la Revolutie, care faceau periodic trimiteri la eventuale forte straine, solicitand implicit interventii din partea Armatei si a grupurilor de civili inarmati.

Elicopterul rusesc a ramas in urma
Mai multi tanchisti din batalionul de tancuri de la Targoviste, dislocat pentru apararea Ministerului Apararii Nationale si pentru intarirea dispozitivelor de paza din zona, au sustinut ca, incercand sa-si racordeze frecventele radio, au surprins fragmente din conversatii in limba rusa identificate ca avand drept sursa o formatiune de elicoptere. Din convorbirile interceptate, traduse de inginerul Simion Barbu, rezulta ca era vorba de o formatiune de zbor careia ii ramasese in urma un elicopter, aparat ce ar fi fost pilotat de o femeie. In transmisiunea radio, pilotul isi justifica ramanerea in urma si desprinderea de formatie prin defectiuni survenite la aparat, iar comandantul formatiunii i-a transmis ordinul sa pastreze aceeasi altitudine si acelasi itinerar pana in momentul in care va reusi sa realizeze contactul cu formatiunea de care apartinea.

http://m.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/prigoana-vantului-diversiunea-elicopterelor-cu-teroristi-libieni-142385.html

Amiralul (r) Gheorghe Anghelescu*** rememorează la rândul său: „Acţiunile noastre au început să se desfăşoare atunci când ne aşteptăm mai puţin. În noaptea de 22-23 decembrie, pe ecranele
radiolocatoarelor sistemului de observare electronic al Marinei şi Apărării Antiaeriene a teritoriului au apărut nenumărate nave, avioane şi
elicoptere, care toate se îndreptau spre litoralul nostru. Prin reţelele radio se primeau cele mai diverse informaţii care confirmau această mare acţiune aeronavală ostilă. Totul părea incredibil. În portul Constanţa navele comerciale aveau indicii că sunt minate de scafandri inamici, de pe litoral, posturile de observare ne semnalau elicoptere, navele civile şi platformele petroliere marine descopereau şi informau despre ţinte aeriene, în reţelele radio se intensifica frecvenţa convorbirilor în limba rusă, arabă şi engleză; toate acestea ne-au făcut să percepem ca reală o agresiune aeronavală”.
Ţintele se îndreptau către plajele Mamaia, Mangalia, Sf. Gheorghe şi Sulina, zone propice efectuării de desantări de trupe. Rapoartele primite înştiinţau prezenţa elicopterelor în largul Mării Negre, în zona platformelor de foraj marin.

http://surrysipluta.blogspot.com/2010/12/decembrie-1989-si-caietele.html

Cine sunt agresorii din decembrie? Îi vom cunoaşte vreodată pe cei care au bântuit cerul în acele zile? Uimirea miltarilor a atins apogeul, când s-a constatat corelarea perfectă a evenimentelor din teren cu cele aeriene şi convorbirile radio: “04 către 34 … Staţia S, defectă … mergem numai 18 … unitatea de lângă noi a tras cu mitraliere, tunuri şi rachete”. Toate aceste convorbiri radio, se refereau la probleme concrete, la acţiuni reale; sau un alt caz: “se poate decola pentru că S.R.C. (staţia radiolocaţie cercetare) nu lucrează … aruncarea în aer a containerului …”Asemenea convorbiri se amestecau cu altele în limba rusă, arabă, engleză.

După data de 28 decembrie, atât numărul ţintelor reperate cât şi traficul radio, au căzut, ajungând la zero. Dealtfel şi fragmentele de conversaţii interceptate sugerau o retragere spre “bazele proprii”.  (Carol Roman, “Enigmele ale Revolutiei Romane din ’89”)

http://revista.balcanii.ro/index_html?editia=94-95&page=revolutia&nr=2

Simultan in circuitile telefonice, radio, si chiar de comanda (da, nu este o exagerare!) se inregistreaza o avalansa de ordine si informatii, atit in limba romana, cit si in engleza, araba, si turca.

Locotenent-colonel Alexandru Bordea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului, nr. 19 (9 mai 1990), p.2.

Convorbirile erau purtate in mai multe limbi, preponderent in engleza (cu un pronuntat accent arab), dar si in italiana, turca, bulgara, sirba, si romana…

Mai mult:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/razboiul-radio-electronic-noiembrie-1989-ianuarie-1990/

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (VI) plus BONUS: de ce a ocolit zona Moldovei razboiul radioelectornic?!!!

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (V)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (IV)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (III)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (II)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (I)

(strictly personal viewpoint as always; I began my analysis of what have been characterized as the “strange,” “counter-intuitive,” and “irrational” character of the “terrorist” actions in December 1989 in Chapter 8 my Ph.D. dissertation (defended December 1996), which can be found here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ and continued it in articles such as the following in Europe-Asia Studies from 2000, which can be found here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ ; xeroxes below are from 1994 and 1997, Bucharest and Cluj)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/21/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-ii/

ALL THE RUSSIAN TOURISTS, WHERE DO THEY ALL COME FROM?…WHERE DO THEY ALL BELONG?

A modest proposal:  In order to operate in a country under foreign occupation and to confuse the foreign occupier, the “nuclee de rezistenta” would need equipment that could pass for that of the occupier.  In the previous episode, we saw this possibility with the weather balloon, with Russian writing, but a fictitious address in Budapest.  Since Nicolae Ceausescu was afraid most of all of a Soviet invasion, the “resistance fighters” would need to be able to appear or pass themselves off as Soviets/Russians themselves.  Is it then possible that the former Securitate’s insistence upon mentioning the presence of convoys of male Soviet tourists in Russian cars with Soviet plates is an admission–stripped out of context–that these cars and their occupants were part of the “resistance war” so long planned for and which we have seen awarded a critical, though until now not publicized, role to the Securitate?

Valer Marian’s revelations in September 1990 are VERY interesting in this regard…

Monica N. Marginean:  Sa revenim la datele concrete ale regiei de care vorbeam anterior.  Cum arata, de pilda, povestea atit de dezbatuta la procesul lui Nicu Ceausescu a cursei ROMBAC, daca o privim din perspectiva Comisiei de ancheta?

fostul procuror Marian Valer:  In mod normal, cursa de avion Bucuresti-Sibiu trebuia sa decoleze de pe aeroportul Baneasa, la orele 17,10 folosindu-se pe acest traseu avioane marca Antonov.  In dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, insa, in jurul orelor 17, deci in apropierea orei prevazute pentru decolarea cursei obisnuite, pasagerii pentru Sibiu au fost invitati si dusi la Aeroportul Otopeni unde au fost imbarcati intr-un avion marca ROMBAC care a decolat in jurul orelor 18,30 si a aterizat pe aeroportul Sibiu in jur de ora 19.  Fac precizarea ca in dupa-amiaza aceleiasi zile, cu aproape 2 ore inaintea decolarii acestei curse, a aterizat pe aeroportul Otopeni avionul prezidential cu care Ceausescu s-a reintors din Iran. Conform datelor furnizate de agentia TAROM Bucuresti, in avionul respectiv spre Sibiu au fost imbarcati 81 pasageri.  In radiograma cursei sint consemnate domiciile doar la o parte din pasageri, cu mentiunea ca unele sint incomplete, lipsind fie localitatea, fie strada, fie numarul, iar la restul pasagerilor figureaza doar mentiunile ,rezervat’ sau Pasaport RSR.  In urma investigatiilor efectuate, au putut fi identificati doar 44 de pasageri, majoritatea avind domiciliul in municipul si judetul Sibiu, stabilindu-se ca au fost persoane trimise in delegatie la foruri tutelare din capitala, sau studenti plecati in vacanta, iar citiva domiciliati in judetul Alba.  Mentionez ca asupra acestor persoane nu planeaza nici un dubiu.  Dubiile sint create insa in primul rind de faptul ca mai multi pasageri figureaza cu domiciliul in municipiul Bucuresti, dar in realitate nu domiciliaza la adresele consemnate, iar la unele adrese sint intreprinderi.  Un alt element creator de dubii il constituie prezenta in avionul respectiv a unui inspector de la Departmentul Aviatiei Civile, cu numele de Nevrozeanu, care nu figureaza pe lista pasagerilor si cu privire la care s-a stabilit ca, in trecut, se deplasa cu avionul in cazuri speciale doar pe relatia Moscova, fiind un bun cunoscator al limbii ruse.  Mai multi pasageri sustin ca in partea dreapta din fata a avionului au sesizat un grup de barbati, mai inalti, atletici, imbracati sportiv, multi dintre ei fiind blonzi, grup care li s-a parut suspect.  Aceste afirmatii se coroboreaza cu faptul ca in zona respectiva a avionului nu a stat nici unul din pasagerii identificati.  Mai mult, verificindu-se la hotelurile din municipiul Sibiu persoane care aveau numele celor 37 de persoane neidentificate, s-a constatat ca doar un pasager neidentificat care figureaza pe listele TAROM-ului cu domiciliul in municipiul Bucuresti, care nu exista la adresa respectiva din localitate, a fost cazat la hotelul Bulevard, dar in registrul de evidenta figureaza cu un alt domiciliu din Bucuresti.  Ambele domicilii, si cei din diagrama TAROM si cel de la hotel sint false.  Cu ocazia acelorasi verificari s-a constatat ca in perioada respectiva in hotelurile din Sibiu au fost cazati multi turisti sovietici, in special la Imparatul Romanilor, Continental, si Bulevard, situate in zona centrala a municipiului.  Fac mentiunea ca din hotelurile respective s-a tras asupra manifestantilor si a armatei. Am omis sa precizez ca pe aeroportul Otopeni, in avionul ROMBAC au fost incarcate sute de colete identice ca format, dimensiuni si culoare, de marime apropriata unei genti diplomat, precum si ca, cu citeva minute inaintea decolarii cursei spre Sibiu, de pe acelasi aeroport au decolat curse ROMBAC spre Timisoara si Arad.  Consider ca, in legatura cu pasagerii neidentificati, sint posibile doua versiuni, respectiv sa fie au fost luptatorii U.S.L.A. trimisi in sprijinul lui Nicu Ceausescu, fie au fost agenti sovietici trimisi sa actioneze in scopul rasturnarii regimului Ceausescu.

Monica N. Marginean:  Ce alte demersuri a facut Comisia de ancheta pentru elucidarea misterului celor 37 de pasageri neidentificati?

Marian Valer:  Am luat contact cu unul din loctiitorii comandamentului trupelor U.S.L.A. din capitala, caruia i-am solicitat sa-mi puna la dispozitie pe cei trei insotitori U.S.L.A. ai avionului ROMBAC.  Loctiitorul mi-a spus ca acestia au fost audiati de un procuror militar si nu mai este de acord sa fie audiati inca o data.

Monica M. Maginean:  “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres nr. 33, septembrie 1990, p. 2.

http://www.rferl.org/content/article/1342503.html (Submitted via the CIA publication review process January 2002, cleared without changes March 2002)

Reports Archive

East European Perspectives: April 17, 2002

17 April 2002, Volume  4, Number  8

THE SECURITATE ROOTS OF A MODERN ROMANIAN FAIRY TALE: THE PRESS, THE FORMER SECURITATE, AND THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989

By Richard Andrew Hall

Part 2: ‘Tourists Are Terrorists and Terrorists are Tourists with Guns…’ *

HOW THE ‘TOURISTS’ ENTRY INTO THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989 PARALLELS THE EXIT OF THE SECURITATE
In commenting in August 1990 upon how the details of the state’s case against him had changed since early in the year, Nicolae Ceausescu’s son, Nicu, ironically highlighted how Securitate forces had begun to fade away from the historiography of the December 1989 events. In the August 1990 interview from his prison cell with Ion Cristoiu’s “Zig-Zag” (mentioned above), Nicu discusses the “tourists” for which he was asked to find accommodations in the context of a group of mysterious passengers who had arrived by plane from Bucharest on the evening of 20 December 1989. We know that in the period immediately following these events, the then-military prosecutor, Anton Socaciu, had alleged that these passengers from Bucharest were members of the Securitate’s elite USLA unit (Special Unit for Antiterrorist Warfare) and were responsible for much of the bloodshed that occurred in Sibiu during the December events (for a discussion, see Hall, 1996). In August 1990, however, Nicu wryly observed:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ — after which one no longer heard anything of them — they [the passengers] turned out to be simple citizens…” (interview with Nicu Ceausescu in “Zig-Zag,” no. 20, 21-27 August 1990).

The impact of this “reconsideration” by the authorities could be seen in the comments of Socaciu’s successor as military prosecutor in charge of the Sibiu case, Marian Valer (see Hall 1997a, pp. 314-315). Valer commented in September 1990 that investigations yielded the fact that there were 37 unidentified passengers on board the 20 December flight from Bucharest and that many of the other passengers maintained that “on the right side of the plane there had been a group of tall, athletic men, dressed in sporting attire, many of them blond, who had raised their suspicions.” While investigations revealed that during this time there “were many Soviet tourists staying in Sibiu’s hotels,” they also established that “military units were fired upon from Securitate safehouses located around these units as of the afternoon of 22 December, after the overturning of the Ceausescu regime.” He thus carefully concludes:

“As far as the unidentified passengers are concerned, there are two possible variants: Either they were USLA fighters sent to defend Nicu Ceausescu, or they were Soviet agents sent to act with the intent of overthrowing the Ceausescu regime” (“Expres,” no. 33, September 1990).

Thus, as the “tourists” began to enter the historiography of the December 1989 events, so the Securitate — specifically the USLA — began to disappear.

http://portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=3.615

Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Reply #615 on: March 08, 2010, 15:31:24 PM »

Fac apel la oricine care a fost in seara de 21 spre 22 (ora 11,30-11,50) pe strada(actuala)Revolutiei, sau a vazut autoturismele parcate vis-sa vis de fosta Brutarie Nesciuc trei albe si una rosu inchis “Lada”. Va intreb daca cele 11 persoane imbracate cu scurta albastre tip jeans,  pantaloni deschisi la culoare, doi cu caciula de blana, trei cu caciula de lana impletita de culoare inchisa, si restul cu capul gol care au intors autoturismele parcate din capatul strazii si incendierea acestora? Statura lor era atletica? Cine a mai vazut apoi aceste persoane (acest gen) in afara de Piatza Mare din 21 decembrie ora 11,30 cand l-au protejat pe domnul care a iesit in fatza scutierilor cu copilul ridicat pe maini? (in dreptul Casei Albastre)
Aceleasi persoane au fost si in data de 21 decembrie la ora 9 in fata intrarii in magazinul Dumbrava, cand au “jenat” fara nici o teama scutierii si politistii care incercau sa prinda persoanele care fugeau prin magazin…Mai apelez la locatarii Blocului de garsoniere “turn” din coltul Calea Dumbravii-Milea, sa ne trimita o informatie cu intamplarile din 23-25 de la etajul 7-8, cu persoanele in combinezon de culoare inchisa care au coborat pe partea dinspre magazin din balcon in balcon, inclusiv despre persoana decedata, daca are legatura cu acel incident.O alta intrebare extrem de importanta: stie cineva cine a organizat “filtrele” de pe strazile Sibiului?Va multumesc
O precizare: Autoturismele erau parcate pe str Dobrun inspre str. Berariei Era pe trotoarul brutariei particulare (Nescuc sau Cibu, nu mai stiu cum se chema)

Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Reply #623 on: March 11, 2010, 14:16:55 PM »

Acesti emanati, aceste lichele, nu-si puteau face jocurile, acapararea puterii totale, precum si inaintasii lor Dej si Ceausescu, decat prin forta represiunii armate. Parte din armata a reactionat pasnic, datorita onor ofitzeri care au dovedit mai multa logica, parte din armata a jucat rolul de dusman al romanilor. La Sibiu, avem tot mai multe date care intaresc teoria ca Dragomir a fost teroristul Nr. 1 in acele zile, ajutat si de grupul USLA trimis de la Bucuresti la Sibiu, pentru protectia lui NC, si care s-au reantors la “locul faptei” dupa ce l-a pus pe Nicu in siguranta. Ei au fost aceia care au comis executiile din Piatza Mare in ziua de 21 decembrie ora 11,45 cu primele victime ucise sau ranite. Au fost repartizati in patru puncte ale pietii: In podul Casei Albastre, in podul actualei Primarii, in podul de deasupra Tunelului Generalului si in podul de deasupra magazinului Moda. De aici, au deschis foc inspre demonstranti. Au deschis foc si pe data de 22 decembrie inspre hotelul Imparatul Romanilor din acelasi pod de deasupra Tunelului Generalului care avea corespondent cu celelalte poduri dinspre magazinul Covorul. Aceste grupe ale USLA nu aveau insemne de grad sau arma, nu purtau boneta militara si aveau la dispozitie doua microbuze ale unitatii 01512 care i-a transportat in tot acest timp. Un grup al USLA era incepand din ziua de 21 decembrie ora 07 la sediul Judetenei de partid, ocupand garajul din curtea din sapate cu munitie si armament special. Se poate descoperi foarte repede, numele persoanelor care au fost trimise la SIBIU cu Rombacul in dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, ca urmare a convorbirilor indelungate purtate de Nicu si Bucuresti, despre demonstratia anuntata pentru dimineata zilei de 21 decembrie de la Mag Dumbrava. In timpul convorbirii telefonice, in biroul lui Nicu se afla Traian Popsa, fostul director de la IJIM Sibiu, maiorul Dragomir, seful Garzilor judetene Pescaru, secretar al CJPCR Sibiu si Niculae Hurubean, prim secretar la Alba care se afla in trecere prin Sibiu. Aceste trupe USLA au purtat alternativ, combinezoane negre, uniforma militara sau haine civile…

————————————————————————————————————————————

Perhaps it should thus no be so surprising, that of all the people to talk with a former “KGB agent” in Romania, it was Sorin Rosca Stanescu, former USLA collaborator:

HOW THE ‘TOURIST’ MYTH NEVERTHELESS GAINED MAINSTREAM CREDIBILITY AND ACCEPTANCE
How, then, did the “tourist” myth gain credibility and acceptance in the Romanian press, given its rather obvious pedigree in the remnants of the Ceausescu regime, especially among former high-ranking Securitate officers and others most in need of an alibi/diversion to save their careers and avoid the possibility of going to jail? Although the reference to “tourists” during the December events probably entered the lexicon of mainstream reporting on the Revolution as early as April 1990 — not insignificantly, first in the pages of Ion Cristoiu’s weekly “Zig-Zag,” it appears — it was in particular journalist Sorin Rosca Stanescu who gave the theme legitimacy in the mainstream press.

Without specifying the term “tourists” — but clearly speaking in the same vein — Stanescu was probably the first to articulate the thesis most precisely and to tie the Soviet angle to it. In June 1990 in a piece entitled “Is The Conspiracy of Silence Breaking Down?” in the sharply anti-government daily “Romania libera,” Stanescu wrote:

“And still in connection with the breaking down of the conspiracy of silence, in the army there is more and more insistent talk about the over 4,000 Lada cars with two men per car that traveled many different roads in the days before the Revolution and then disappeared” (“Romania libera,” 14 June 1990).

Stanescu’s article was vigorously anti-FSN and anti-Iliescu and left little doubt that this thesis was part of the “unofficial” history of the December events, injurious to the new leaders, and something they did not wish to see published or wish to clarify.

But it was Stanescu’s April 1991 article in “Romania libera,” entitled “Is Iliescu Being Protected By The KGB?,” that truly gave impetus to the “tourist” thesis. Stanescu wrote:

“A KGB officer wanders in France. He is losing his patience and searching for a way to get to Latin America. Yesterday I met him in Paris. He talked to me after finding out that I was a Romanian journalist. He fears the French press. He knows Romanian and was in Timisoara in December 1989. As you will recall, persistent rumors have circulated about the existence on Romanian soil of over 2,000 Lada automobiles with Soviet tags and two men in each car. Similar massive infiltrations were witnessed in December 1990, too, with the outbreak of a wave of strikes and demonstrations. What were the KGB doing in Romania? Witness what the anonymous Soviet officer related to me in Paris:

‘There existed an intervention plan that for whatever reason was not activated. I received the order to enter Romania on 14 December and to head for Timisoara. Myself and my colleague were armed. During the events, we circulated in the military zone around Calea Girocului [Giriocul Road]. Those who headed toward Bucharest had the same mission. Several larger cities were targeted. We were to open fire in order to create a state of confusion. I never, however, received such an order. I left Romania on 26 December.’

I don’t have any reason to suspect the validity of these revelations. This short confession is naturally incomplete, but not inconclusive. What purpose would this elaborate, but aborted, KGB plan have had? The only plausible explanation is that it wasn’t necessary for KGB agents to intervene. The events were unfolding in the desired direction without need for the direct intervention of the Soviets. But this leads to other questions: What did the Ceausescu couple know, but were not allowed to say [prior to their hurried execution]? Why is Securitate General Vlad being held in limbo? To what degree has President Iliescu maintained ties to the Soviets? What are the secret clauses of the Friendship Treaty recently signed in Moscow? Is Iliescu being protected by the KGB or not? Perhaps the SRI [the Securitate’s institutional successor, the Romanian Information Service] would like to respond to these questions?”

Stanescu’s April 1991 article did not go unnoticed — despite its nondescript placement on page eight — and has since received recognition and praise from what might seem unexpected corners. For example, previously-discussed former Securitate Colonel Filip Teodorescu cited extensive excerpts from Stanescu’s article in his 1992 book on the December events, and he added cryptically:

“Moreover, I don’t have any reason to suspect that the journalist Sorin Rosca Stanescu would have invented a story in order to come to the aid of those accused, by the courts or by public opinion, for the results of the tragic events of December 1989” (Teodorescu, 1992, pp. 92-94).

Radu Balan, former Timis County party secretary, imprisoned for his role in the December events, has also invoked Stanescu’s April 1991 article as proof of his revisionist view that “tourists” rather than “non-existent ‘terrorists'” were to blame for the December 1989 bloodshed:

“…[W]hile at Jilava [the jail where he was imprisoned at the time of the interview, in October 1991], I read ‘Romania libera’ from 18 April. And Rosca Stanescu writes from Paris that a KGB agent who deserted the KGB and is in transit to the U.S. stated that on 18 December [1989] he had the mission to create panic on Calea Girocului [a thoroughfare in Timisoara]. What is more, on the 18th, these 11 cars were at the top of Calea Girocului, where I saw them. I was dumbfounded, I tell you. I didn’t tell anybody. Please study ‘Romania libera,’ the last page, from 18 April 1991” (“Totusi iubirea,” no. 43, 24-31 October1991).

In this regard, it would be irresponsible to totally discount the relevance of Rosca Stanescu’s past. Since December 1989, Stanescu has undeniably been a vigorous critic of, and made damaging revelations about, the Securitate’s institutional heir, the SRI, and the Iliescu regime, and he has frequently written ill of the former Securitate and the Ceausescu regime. Nevertheless, in 1992 it was leaked to the press — and Rosca Stanescu himself confirmed — that from the mid-1970s to the mid-1980s he was an informer for the Securitate (for a discussion, see Hall, 1997b, pp. 111-113). What was significant, however, was precisely for which branch of the Securitate Rosca Stanescu had been an informer: the USLA.

http://www.rferl.org/content/article/1342503.html

BUT WAIT, THERE’S MORE…A “SOVIET TOURIST” ENCORE IN 1990

Add to all of this (!), the allegations that the “Soviet tourists” were seen again on the streets during major crises in 1990, such as the ethnic clashes between Romanians and Hungarians in Tirgu Mures in March 1990 (for evidence of the reach of the allegation of KGB manipulation via the “tourist” mechanism both in December 1989 AND in March 1990, see Emil Hurezeanu, “Cotidianul,” 23 December 1999; according to Hurezeanu, “It appears they didn’t leave the country until 1991, following a visit by [SRI Director] Virgil Magureanu to Moscow”!).  Then there is the famous April 1991 interview of an alleged KGB officer—who spoke flawless Romania and was in Romania during the December 1989 events—who the interviewer, the vigorous anti-Iliescu foe, Sorin Rosca Stanescu, claimed to have just stumbled into in Paris.  Of all the reporters who could have stumbled into a KGB officer present in Romania during the Revolution—the only such case I know of—it was Rosca Stanescu, who, it turned out later, had been an informer for the Securitate until the mid-1980s—but not just for anybody, but for the USLA.  Intererstingly, although the article appeared on the non-descript page 8 of the primary opposition daily at the time (“Romania Libera”), the aforementioned Filip Teodorescu and Radu Balan invoked it in support of their contentions regarding the the “tourists” (for a discussion of this, see Hall 2002).  Even more suprising, or not, depending on your point of view, in his April 1991 article, Stanescu attempted to tie together December 1989 with December 1990 (!):

“As you will recall, persistent rumors have circulated about the existence on Romanian soil [in December 1989] of over 2,000 Lada automobiles with Soviet tags and two men in each car. Similar massive infiltrations were witnessed in December 1990, too, with the outbreak of a wave of strikes and demonstrations. What were the KGB doing in Romania?” (emphasis added) (“Romania Libera,” 18 April 1991)

(This points again to the idea that, to the extent the claim has any truth to it–and clearly, as always, there is an exaggeration of numbers–these “Soviet tourists” were of domestic manufacture.)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/09/22/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-iii/

In addition, it is interesting to note that senior former Securitate officials like to point out that the cars being used were…”brand-new”…suggesting that they had not been used before…something you might expect for equipment to be used in a contingency plan.

THE SECURITATE ROOTS OF A MODERN ROMANIAN FAIRY TALE: THE PRESS, THE FORMER SECURITATE, AND THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989

By Richard Andrew Hall

Part 2: ‘Tourists Are Terrorists and Terrorists are Tourists with Guns…’ *

http://www.rferl.org/content/article/1342503.html

Not to be out-done, Cluj Securitate chief Ion Serbanoiu claimed in a 1991 interview that, as of 21 December 1989, there were over 800 Russian and Hungarian tourists, mostly driving almost brand-new Lada automobiles (but also Dacia and Wartburg cars), in the city (interview with Angela Bacescu in “Europa,” no. 55, December 1991).

image0-001

image0-003

In February 1991 during his trial, former Securitate Director General Iulian Vlad, not surprisingly, also spoke of “massive groups of Soviet tourists…the majority were men…deploy[ing] in a coordinated manner in a convoy of brand-new Lada automobiles” (see Bunea, 1994, pp. 460-461),

Radu Balan, former Timis County party boss, picks up the story from there. While serving a prison sentence for his complicity in the Timisoara repression, in 1991 Balan told one of Ceausescu’s most famous “court poets,” Adrian Paunescu, that on the night of 18-19 December — during which in reality some 40 cadavers were secretly transported from Timisoara’s main hospital to Bucharest for cremation (reputedly on Elena Ceausescu’s personal order) — he too witnessed the role of these “foreign agents”:

“We had been receiving information, in daily bulletins, from the Securitate, that far more people were returning from Yugoslavia and Hungary than were going there and about the presence of Lada automobiles filled with Soviets. I saw them at the border and the border posts, and the cars were full. I wanted to know where and what they were eating and how they were crossing the border and going through cities and everywhere. More telling, on the night of 18-19 December, when I was at a fire at the I.A.M. factory, in front of the county hospital, I spotted 11 white ‘Lada’ automobiles at 1 a.m. in the morning. They pretended to ask me the road to Buzias�.The 11 white Ladas had Soviet plates, not Romanian ones, and were in front of the hospital” (“Totusi iubirea,” no. 43, 24-31 October 1991).

image0-005

image0-007

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/09/22/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-iii/

[Timis County party boss] Radu Balan ‘remembers’ that on 18 December at midnight when he was heading toward IAEM, he passed a group of ten soviet cars stopped 100 meters from the county hospital. (It turns out that in this night, in the sight of the Soviets, the corpses were loaded!).” [emphasis in the original] (Flacara, no. 27, 1991, p. 9).

 

(strictly personal viewpoint as always; I began my analysis of what have been characterized as the “strange,” “counter-intuitive,” and “irrational” character of the “terrorist” actions in December 1989 in Chapter 8 my Ph.D. dissertation (defended December 1996), which can be found here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ and continued it in articles such as the following in Europe-Asia Studies from 2000, which can be found here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ )

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/21/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-ii/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/24/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-iii/

Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989) http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf :

Efectivele care desfasoara actiuni in cadrul lupte de rezistenta se vor dota corespunzator misiunilor incredintate.  Materialele  necesare vor fi realizate din cele aflate in dotarea unitatilor sau din depozitele special create in locuri ascunse, din capturi de la inamic, trimitere pe calea aerului sau alte surse…

image0-003

The Securitate, in recounting their version of what happened in December 1989, love to point out how their official stockpiles of arms were sealed when the Ceausescus fled by helicopter at approximately 12:00 on 22 December 1989.  (Even this is only partially true.)  Military Prosecutor General Dan Voinea, and many researchers of December 1989–including some of the best among them, such as Peter Siani-Davies, repeat claims similar to this–or to the extent that they acknowledge Securitate weapons might have been used, they suggest, as does Siani-Davies, that we cannot just assume that the Securitate used them, but that they may have fallen into the hands of civilians, the Patriotic Guards, the Army, etc.  None of this, however, accounts for the fact that from injured civilians, to domestic and foreign doctors who operated on them, to military officers, have attested to the existence, use, and discovery of atypical munitions not in the Army’s arsenal–namely the use of exploding Dum-Dum bullets and/or “vidia” bullets.  The Securitate appear to be generally correct:  these weren’t in their normal stockpiles.  But they didn’t use those.  Naturally, in the context of an assumed foreign invasion and occupation, they could not bank on access to such stockpiles, which would probably have fallen into the hands of the enemy.  Instead, they would have to rely on hidden stockpiles, secret deposits strategically placed in major cities and outside of them, that only they knew about, and that could be accessed in the case of foreign occupation.  Also, one can assume the scruples that they might have had with regard to the use of such munitions against their own unarmed people–although given what happened, it turns out they didn’t have many scruples after all–did not apply to an invading and occupying foreign force–hence the preparation of such munitions.  Moreover, after the Ceausescus fled on 22 December, the character of the terrorist actions were very much in keeping with what we might expect from a “resistance war” (lupta de rezistenta):  as some have noted in recounting what happened, if they were unarmed they seemed to be able to move with reasonable ease and not great fear of being shot…however, if they were armed they became a target, and could receive a sniper shot to the head or chest (something of which a civilian with little familiarity with arms or access to them before 22 December 1989 would have been unlikely to be able to pull off).

image0-001

“Saptamina trecuta am incheiat un ciclu de 2 saptamini de pregatire si examinare, la Baneasa, pentru obtinerea gradului de subofiter.  Acest ciclu l-am efectuat la Baneasa, deoarece stagiul militar de 9 luni, l-am satisfacut intr-o unitate apartinind Securitatii Statului.

–Ce specific a avut pregatirea?

Am fost antrenati pentru lupta de gherila urbana, in caz de agresiune externa.  Eram organizati in grupuri mici care actionau pentru destabilizarea inamicului, pe teritoriul ocupat de el.

–S-au facut afirmatii in perioada revolutiei, ca nu exista trupe specializate in gherila urbana!  Este adevarat?

Nu!  In cazul in care se face exceptie de notiunea de inamic strain sau agresiune externa, pregatire multor generatii de militari au acest specific.

–Ati fi activat doar in termenul celor 9 luni?

Nu!  Noi sintem la dispozitia lor in permanenta.  Putem fi convocati telefonic sau printr-o alta modalitate conspirativa.  Existe case conspirative si depozite de munitie in plin Bucuresti, de unde ne-am fi aprovizionat cu armament si munitie pentru a efectua ambuscade, aruncari in aer si altele.

–Considerati ca dupa revolutie lucrurile s-au schimbat, cum apreciati ca ati fost chemat tot la o unitate fosta a Securitatii?

Am fost indignati si chiar ne-am manifestat in sensul acesta!  La toate intrebarile noastre n-am primit raspuns.  De abia la sfirsitul stagiului am aflat ca ne-am pregatit, de fapt, la trupele de jandarmi.

–Si pina atunci?

Col. Porumbelu ne-a tacut un mic istoric din care am sa citez:  “Din 22 dec. in 28 am fost teroristi!  Din 28 pina in martie am fost M.Ap.N.-isti.  Pina pe 5 iulie sintem trupe de jandarmi….

 [Dinu Ispas, “Baneasa–Comedie muta ’90” Expres, iulie? /august ? 1990, p. ?]

image0-001

Stiu ca in zilele de 23-25 XII 1989, din circa 150 sesizari facute de cetateni 48 s-au dovedit intemeiate in sensul ca, in punctele indicate, s-au gasit depozite de arme.  Deci nu exista “taina absoluta.”  Depozitul de arme gasit in blocul Scala, prabusit la cutremur, era tot al USLA, deci de mult a fost pregatita actiunea.  Avem de a face cu o organizatie criminala pregatita de un stat impotriva populatiei sale.  — N.F., pensionar, Bucuresti.  “Voi ati tras in noi, noi va salvam viata!” 22, nr. 5 (16 februarie 1990), p. 10.  Now available online at http://www.revista22.ro/nou/arhivapdf/5_1990.pdf .

image0-003

from Gardianul 16 December 2005

(Virgil Magureanu before the Parliamentary Commission investigating the events of December 1989):

Vreau sa va spun ca tot atunci a venit tot un subordonat de-al meu, locotenent-colonel Chilin, si era seful informatiilor la brigada antiterorista

Nicolaescu: Ati stat de vorba cu un general de Securitate, ati luat niste securisti cu dv., ati plecat la televiziune sa aparati televiziunea, impotriva cui? Cu cine credeati dv. ca luptati?

Magureanu: Dl, noi am presupus ca insurgentii erau cei care nu doreau prabusirea regimului; indiferent cine erau aceia; dar noi am vazut ca televiziunea era in primejdie de a scapa din mana celor care dadusera anatema regimului Ceausescu si erau vadit impotriva. Acolo taberele erau cei pro si impotriva regimului Ceausescu.

Asa am apreciat atunci.

Si asa imi mentin aprecierea si azi. De principiu.

Ma rog, aflasem mai multe lucruri. Despre niste depozite de armament (Chilin mi-a zis) de pe traseul de la Piata Palatului spre iesirea din Bucuresti de unde se aproviziona Securitatea atunci cand pazea traseul, despre niste subterane in care ar exista, de asemenea, armament si munitie, subterane care trebuiau luate in posesie si sa fie vazut ce e acolo. (In other words, an USLA official confirmed that the Securitate had deposits of arms and munitions along routes in Bucharest.)

(“If memory serves correct, years later in Curierul National, Andronic was to refer to finding out about the collapsing of the Ceausescu regime from USLA officer, Alexandru Ioan Kilin.”  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/05/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-9-orwellian-sanitywont-get-fooled-again/ , for a mention of Kilin see also  http://ohanesian.wordpress.com/2010/07/11/tiganul-din-dosarul-carlos-sacalul/)

Nicolaescu: De cine sa fie luate in posesie?

http://www.newspad.ro/Magureanu-In-decembrie-1989-TVR-nu-era-atacata-de-teroristi-ci-de-insurgenti,66491.html

Stirile zilei - Ultimele stiri online @ Newspad Stiri

  • Printeaza articol - Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti
  • Trimite prin email - Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti

Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti

CE PARERE AI?
Interesant
Amuzant
Uimitor
Scandalos
Ingrozitor
Ciudat
100%romanesc
Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti
16 decembrie 2005

Magureanu: Si am ajuns. Oamenii de acolo, cand am aparut eu, sigur ca s-au strans in jurul meu. Vreau sa va spun ca tot atunci a venit tot un subordonat de-al meu, locotenent-colonel Chilin, si era seful informatiilor la brigada antiterorista. S-au grupat pur si simplu in jurul meu ca nici ei nu aveau cu cine sta de vorba acolo. Militarii aveau sarcinile lor in dispozitiv, ceilalti, politicienii erau cu preocuparile lor si ingrijorarile lor, iar eu disponibil.

Nicolaescu: Ati plecat de la Eforie, cam la ce ora si cati insi?

Magureanu: Dl Nicolaescu deci toate acestea s-au petrecut pana in dupa-amiaza; ora nu o stiu cu precizie si traseul a fost dificil. Ca sa nu fim opriti, deci a fost o dubita si cateva masini cu toti astia. Cred ca nu erau in civili, cred ca erau totusi in kaki, dar trebuie sa-i intrebam chiar pe ei. Oamenii au venit cu automatele, s-au asezat in dispozitiv, in partea dinspre Dorobanti.

Nicolaescu: La cine v-ati prezentat cu ei la televiziune? La ce poarta?

Magureanu: Daca nu ma insel, era generalul Tudor care-i repartiza in dispozitiv de aparare. I-am dus acolo, i-am lasat si oamenii si-au vazut de treaba lor in continuare.

Nicolaescu: Si dv. ati plecat mai departe?

Magureanu: Pe urma ce-a fost? A venit, ca iarasi ma cunosteau, se lipise de mine un inginer de la un institut de cercetari, care a si ramas cu mine, a aparut acolo a fost o cunostinta de-a mea, altul care a incercat sa-l contactez, fara succes, fostul general la politie generalul Penciuc. A fost trecut in rezerva. Prin 1983-1984 i-am facut o vizita la Baneasa. Nu a percutat in nici un fel. Si el stie o multime de lucruri despre ce s-a intamplat in decembrie. Dumitru Penciuc. Nu mai stiu ce functie a avut. Dar a venit la mine in 23 la amiaza. Chilin a venit si au mai venit inca si ne-au spus o serie de lucruri pe care noi am socotit ca e bine sa le transmitem in forma aceea celor de la aparare si dlui Iliescu.

Nicolaescu: Ati stat de vorba cu un general de Securitate, ati luat niste securisti cu dv., ati plecat la televiziune sa aparati televiziunea, impotriva cui? Cu cine credeati dv. ca luptati?

Magureanu: Dl, noi am presupus ca insurgentii erau cei care nu doreau prabusirea regimului; indiferent cine erau aceia; dar noi am vazut ca televiziunea era in primejdie de a scapa din mana celor care dadusera anatema regimului Ceausescu si erau vadit impotriva. Acolo taberele erau cei pro si impotriva regimului Ceausescu.

Asa am apreciat atunci.

Si asa imi mentin aprecierea si azi. De principiu.

Ma rog, aflasem mai multe lucruri. Despre niste depozite de armament (Chilin mi-a zis) de pe traseul de la Piata Palatului spre iesirea din Bucuresti de unde se aproviziona Securitatea atunci cand pazea traseul, despre niste subterane in care ar exista, de asemenea, armament si munitie, subterane care trebuiau luate in posesie si sa fie vazut ce e acolo.

Nicolaescu: De cine sa fie luate in posesie?

Magureanu: De catre cei care-si asumasera noua putere. Totusi se infiripase acolo. Nu era la televiziune intr-un dispozitiv care se raliasera evenimentelor? Si intr-un fel sau altul cei care luptau pentru apararea televiziunii trebuiau sa stie si unde sunt punctele de rezistenta ale celor care se opuneau.

Nicolaescu: Nu va suparati pe mine pentru ca vreau sa lamuresc.

Magureanu: Dle Nicolaescu nu cred ca sunt aici pentru sentimente precum suparare sau altceva.

Deci, sa stiti, treaba cu depozitele s-a dovedit nereala ulterior. Era Penciuc, inginerul asta de care va spun.

A, era sa-mi scape un amanunt. Cand am ajuns acolo si am stat de vorba cu Mortoiu, mi-a zis: “Toti isi iau arme automate. Luati-va si dv. macar un pistol, un pistolet”. Eu nu am purtat in viata mea arma. Nici acum nu o port. Este o chestie de psihologie personala.

Insa atunci s-a insistat “ia-l ca nu se stie ce se poate intampla”. Nu-mi dadeam seama ce se poate intampla si nici ce as face eu cu o arma pentru ca nu sunt capabil sa traga cineva.

In fine, daca a insistat si ca sa scap de gura lui am zis “bine domnule”. S-a nimerit ca nu a fost magazionerul acolo si am plecat fara, mai tarziu.

Nicolaescu: Ceilalti cum au luat arme daca nu era magazionerul acolo?”

Magureanu: Automatele mari erau intr-un loc anume. Oamenii nu aveau arme asupra lor, dar atunci li s-au distribuit arme si munitie din dotarea unitatii.

Pistoletele aveau probabil un alt regim. In orice caz, omul care trebuia sa-mi dea nu era.

Ca sa nu fim banuiti de altceva s-a scris pe pancarte: “Noua securitate a poporului”. Pe la Universitate am fost oprit si inca in vreo doua locuri. Si oamenii bombaneau “bine, bine numai sa fie noua”.

Mergem cu masini. Am ajuns fara incidente la TV. S-au repartizat in dispozitiv, tirul era “in draci”.

Reconstituirea traseului, daca are vreo importanta pot s-o fac dupa ce stau de vorba cu cei care au fost acolo.

In sfarsit, ce vroia sa spun. Doua ore mai tarziu hotarasem sa ne ducem la armata sa le spunem alora de depozit, de subterane, imi facusera capul calendar. Dl Chilin poate sa vina sa depuna aici. Acum s-a privatizat.

Si aceasta problema este un capitol separat (cu privatizarea).

Cand am iesit din TV ca sa mergem la armata (eram Peciuc si altii, nu-mi aduc aminte, eram cu o masina. Erau doua grupuri; unul mai mare si unul mai mic in stari diferite de luciditate. In Piata Aviatorilor – grupuri care stateau pe margini in partea dinspre Arcul de Triumf. Primul grup era de 15-20, curios este ca desi nu aveau imbracaminte neobisnuita, toti au trecut, pe mine m-au oprit. Am trecut de primul grup la al doilea mi s-a infundat. M-au buzunarit, au confruntat actele; daca gasea si pistolul, eram terminat. Cred ca cu ala ma impuscau. Nu am mai putut trece de ei. S-a produs o busculada. Era o dunga de la caciula si au zis “asta avea cascheta aici, e securist, e terorist, puneti mana pe el. Mai aveam inca in buzunar si biletele de tren. M-au tot inghesuit ca nu puteau sa gaseasca ceva. Toti cu care eram plecasera, singurul care ramasese cu mine era inginerasul acela de la institutul de cercetari. Unul din grupul acela, mai lucid, mi-a zis: “Dle uite astia vor sa-ti faca ceva, mai bine te legam, te punem intr-o Raba si te ducem la militie sa te indentifice. Eu aveam acte la mine, dar actele alea nu le spuneau nimic. Ne-am dus la postul de militie din dreapta statuii Aviatorilor si am stat vreo trei orei. Deci legat la maini pe mine si pe inginerul de care v-am spus.

Raposatul Stark a dat telefon de la TV sa-mi dea drumul. Numai asa mi-au dat drumul. M-am intors la TV.

Hossu: De unde stiau sa sune la TV?

Magureanu: Eu le-am dat sugestia. Le-am spus: Sunati la TV” ca de acolo am venit, nu am venit din alta parte.

Sabin Ivan: Din tot grupul cum de v-a luat tocmai pe dv.?

Magureanu: Nici eu nu-mi pot explica. Probabil ca au intuit ce o sa ajung eu.

Sabin Ivan: Pai asta era ideea. Nu-i tineti minte pe aia?

Magureanu: Nu.

Nicolaescu: Nu cumva totusi cineva din aia v-a recunoscut?

Magureanu: Nu. In mod sigur, nu.

Daca incidentul prezinta importanta, in nume personal eu oricum puteam sa fiu terminat acolo. Daca as fi avut ceva de ascuns va dati seama ca nu-l reproduceam.

Ivan Sabin: De ce l-ati reprodus totusi, ca nu e asa important?

Magureanu: Ar trebui sa va decideti dl. Am remarcat ca nu aveti decat intepaturi pentru mine.

Deci dlor ne-am intors la televiziune.

In 23 seara la circa o ora-doua a venit dl Iliescu, abia atunci am putut sa stam de vorba si am plecat impreuna cu niste TAB-uri la Aparare. Era cu noi Voican. Motanu, Babone – care a si produs un incident in noaptea aceea, cred ca era securist, dar de proasta calitate. Dl Iliescu nu-i cunostea.

Vreau sa va spun un lucru, care cred ca ma disocia fata de ceilalti. Multi s-au bagat acolo, in grupul acela cam fara nici o legatura cu ceea ce se intamplase. Si multi au avut grija sa apara pe urma in umbra actualului presedinte (eventual barba, sa li se vada).

Sabin Ivan: Astia au ramas in continuare langa presedinte?

Magureanu: Dar dv. stiti aceste lucruri. In orice caz de aceea am intrebat pe dl Iliescu daca-i cunoaste pentru ca anturajul devenise incert, dupa parerea mea. Prea multa lume civila si intamplatoare in sediul Apararii. Si orice ar fi cand e vorba de armata si de militarie in actiuni de acest gen, multi incurca “batatura”.

Acolo erau perdelele trase, o canonada in draci. Se discuta “cam la podea”. Cand am intrat acolo, proaspatul numit ministru Militaru s-a apropiat de dl Iliescu si i-a spus ca situatia tinde sa scape de sub control. Si a inceput sa insire escadrile de elicoptere dinspre mare, desant aerian, coloane de blindate pe Oltenitei si inca vreo doua din astea.

Platica: Ati amintit adineauri de proaspat numitul ministru. Deci in seara de 23?

Magureanu: Deci Militaru era acolo in calitatea de care eu va vorbesc acum.

Platica: Din discutiile avute cu ceilalti, aceasta numire a fost plasata in ziua de 24 din punct de vedere sa-i spunem formal, iar de drept, din 25 sau 26.

Magureanu: E posibil ca semnarea acestei numiri sa fi fost ulterioara, insa Militaru era in tinuta militara. Oricum el a fost primul care s-a apropiat de Ion Iliescu si i-a prezentat ceea ce v-am spus. Nu stiu cata insemnatate are data, s-ar putea de vreme ce m-ati intrebat, dar efectiv eu asa tin minte; ca in seara de 23 el era deja ministrul apararii. Dar bineinteles se poate reconstitui. Poate fi intrebat si dl Iliescu, Stanculescu. Dragos Munteanu actual ambasador la Washington. M-as fi mirat sa nu fie asa pentru ca de un ministru al apararii in acel moment este evident ca era nevoie.

Platica: Este evident ca era, dar tocmai de atunci incolo se mai pun niste intrebari. Stiti cumva la sugestia cui s-a facut aceasta numire? Pentru ca era inca o situatie de provizorat. Chiar dv. mai adineauri ati spus ca ati ramas oarecum mirat de configuratia formulei care exista in cadrul ministerului. Cum de s-a ajuns la aceasta numire a dlui Militaru?

Magureanu: Nu sunt in masura sa va raspund eu. Eu v-am relatat situatia care am vazut-o acolo. Poate ca intrebati chiar pe impricinat.

Va rog permiteti sa derulez noaptea acea de 23-24, dupa care va rog foarte mult programati-ma la o data care o considerati dv. convenabila ca sa revin sa reluam amanuntit.

Deci in 23-24, lucrurile au mers ca asa. Pe un fond de razboi psihologic foarte dens, Militaru a spus atunci ceea ce v-am spus. Poate s-o confirme, poate ca a si comunicat-o. In acel moment, generalul Stanculescu, care era de fata, a zis ca “nu crede ca 95% pot fi adevarate”. Este mai degraba o alarma falsa. Deci cel care a incercat sa dea o imagine mai moderata a fost Stanculescu. Cu mai mult realism, mai multa luciditate.

Canonada era in toi. Si atunci s-a presupus ca MAN era inconjurat de profesionistii in terorism care intentioneau sa distruga creierul apararii militare. Si pe acest fond a aparut acolo un personaj, defunctul Ardeleanu, fostul sef al USLA, cu care regret ca nu am stat mai mult de vorba cu el.

Nu-mi aduc aminte daca Vlad era, in orice caz era in alta incapere daca era.

Mai era si cu cineva din fostii mai-marelui regim, un personaj de prim-rang langa Ardeleanu, pentru ca ei pe urma au fost izolati. In orice caz, incerc sa-mi aduc aminte pana data viitoare.

Sursa: Gardianul

destituirea 2 years ago

– Gloantele Vidia erau marca secreta a Romaniei impotriva unui atac sovietic de care Ceausescu se tot ferea inca de la invadarea Cehoslovaciei in 1968.

Added: 3 years ago
From: destituirea
Views: 16,343

image-14

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/usla-bula-trosca-militaru-m-ap-n/

(Sergiu Nicolaescu, Cartea revolutiei romane.  Decembrie ’89, 1999, p. 217.)

Uzina Sadu-Gorj, august-septembrie 1989,

comanda de fabricatie a gloantelor explozive DUM-DUM

Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive.  Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.

Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv.  Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoara–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.

Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar.  Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/01/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribui-decisiv-la-victoria-revolutiei-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/04/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribuit-decisiv-la-victoria-revolutiei-ii/

image0-001

image0

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/25/tvr-chirurgi-si-reportaje-despre-gloante-explozive-dum-dum/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/05/16/dosarele-revolutiei-si-expertize-balistice-cine-a-tras-in-voi-cu-gloante-explozive/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/06/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribuit-decisiv-la-victoria-revolutiei-iii/

Timage0-001

It took 22 years for the text of Securitate Director General Iulian Vlad’s handwritten declaration of 29 January 1990 to become public knowledge–thanks to former military prosecutor General Ioan Dan.  (Inevitably, there will no doubt be those who will allege that General Vlad was “forced” to write this declaration to save his skin, etc., that this was the “propaganda of the moment” and all a huge lie.  If that were the case, one would have expected Iliescu, Brucan, Militaru, Voican Voiculescu, etc. to have made every effort for Vlad’s declaration to leak to the media.  Instead, for 22 years it was hidden from public knowledge!)

Of Note:  No “Soviet tourists,” no DIA (Batallion 404) troops of the army’s intelligence wing, no “there were no terrorists:  the Army shot into everyone else and into itself”–in other words, none of the spurious claims that have littered the narrative landscape, fueled by the former Securitate over the past two decades plus.  No, Vlad knew who the terrorists of the Romanian Revolution of December 1989 were, because they reported to him!

image0

image0-002

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/08/decembrie-1989-gloante-speciale-sau-ce-s-a-mai-gasit-in-cladirea-directiei-a-v-a/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/22/cine-a-tras-dupa-22-cine-au-fost-teroristii-inca-o-dovada-de-adevar-ce-lipseste-din-cartea-lui-marian-romanescu-fost-uslas/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/05/03/decembrie-1989-securitatea-si-lupta-pe-teritoriul-vremelnic-ocupat/

As I previously wrote here:  it appears the Securitate was accorded a critical, if rarely discussed role in contingency plans for a possible invasion and occupation of Romanian territory, the so-called lupta de rezistenta (“resistance war”) or lupta pe teritoriul vremelnic ocupat (“war on temporarily occupied territory”)–which explains the “strange” and “anonmalous” characteristics of the “terrorists” after 22 December 1989.  (It is this which I believe also in part explains the refusal and reluctance of Romanian authorities to clarify the identity, intentions, and actions of the “terrorists” of December 1989.)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/21/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-ii/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/24/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-iii/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-iv/

This hypothesis gains confirmation from the following discussion found at http://fortespeciale.ro/securitatea-si-fortele-speciale/

– In 1989 USLA a avut mai multe interventii efectuate cu profesionalism, intre care una intr-un bloc dintr-un cartier bucurestean, interventie in urma careia au fost lichidati trei “teroristi” (dupa dotare -pistoale Makarov- probabil tot colegi de-ai lor, din alt compartiment, destinat luptei pe teritoriul vremelnic ocupat).

This appears to be a reference to an incident that transpired at the Hotel Ambasador in Bucuresti, which was mentioned in the following interview with Army Col. Ilie Stoleru by Mihail Galatanu in Flacara in July 1992 (see bottom of column 3 second xerox).

image-13

image-12

Indeed, the very clearly knowledgeable author of the above page(s) and information, came upon and used information from the internal “strict secret” Securitatea journal found on the site of the CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.)) a year and a half before I did independently (thanks to a tip to its existence).

5. Lupta in conditii de clandestinitate/ teritoriu vremelnic ocupat a constituit o preocupare deosebita a Securitatii dupa 1968, cu doua varfuri de activitate: 1969 si 1987. S-au creat structuri destinate acestei misiuni, o parte dintre ele constituind asa numita retea de rezerva- in Directia I, cunoscuta sub diverse denumiri (Reteaua S- confundata de altfel foarte competentul istoric Alex Mihai Stoenescu cu Unitatea Speciala S).

In afra de luptatorii din reteaua de rezistenta, toate unitatile si cadrele Securitatii erau pregatite pentru actiuni clandestine in teritoriul vremelnic ocupat (un fel de a doua specialitate).

 

 

6. Prin actiuni in adancimea strategica a teritoriului inamic intelegem o parte dintre misiunile paramilitare executate pe teritoriul unor state.

In aceasta categorie intra si UM o544/R din cadrul CIE, care se ocupa cu antiterorismul pe plan extern (“antiterorism” fiind un eufemism), dar si Brigada U (“Fantome”, “Ilegali” etc) unii dintre ofiterii infiltrati ar fi avut in caz de razboi printre misiuni si executarea unor sabotaje/diversiuni.

Este relevant ca o buna perioada de vreme toti ofiterii securitatii erau brevetati parasutisti, parasutarea fiind unul dintre mijloacele clasice de infiltrare, intre timp inlocuit de alte procedee mai putin romantice, dar mai eficiente.

 

 

NOTA * sursa CNSAS

Other interesting tidbits from this post, echo information found elsewhere:

– In afara de colaborarea cu GSG9, ofiteri ai USLA au fost trimisi in Liban unde au fost instruiti de membri Al Fatah. Au circulat si zvonuri legate de colaborari cu Israelul si de cadre USLA trimise la centrul sovietic de instructie spetsnaz de la Odesa, insa deocamdata n-au fost confirmate.

– Dotarea USLA era unica la nivelul Romaniei: casti balistice sovietice K6-3 (din titan), pistoale mitraliera cu teava scurta, pistoale automate Stechkin, autovehicule blindate de interventie (ABI), carabine cu luneta model 44 cu amortizor de zgomot etc.

We have had other information suggesting precisely the involvement and role of the USLA in such a contingency:

destituirea 2 years ago

– Gloantele Vidia erau marca secreta a Romaniei impotriva unui atac sovietic de care Ceausescu se tot ferea inca de la invadarea Cehoslovaciei in 1968.

Added: 3 years ago
From: destituirea
Views: 16,343

image-14

 

image0-001

It took 22 years for the text of Securitate Director General Iulian Vlad’s handwritten declaration of 29 January 1990 to become public knowledge–thanks to former military prosecutor General Ioan Dan.  (Inevitably, there will no doubt be those who will allege that General Vlad was “forced” to write this declaration to save his skin, etc., that this was the “propaganda of the moment” and all a huge lie.  If that were the case, one would have expected Iliescu, Brucan, Militaru, Voican Voiculescu, etc. to have made every effort for Vlad’s declaration to leak to the media.  Instead, for 22 years it was hidden from public knowledge!)

Of Note:  No “Soviet tourists,” no DIA (Batallion 404) troops of the army’s intelligence wing, no “there were no terrorists:  the Army shot into everyone else and into itself”–in other words, none of the spurious claims that have littered the narrative landscape, fueled by the former Securitate over the past two decades plus.  No, Vlad knew who the terrorists of the Romanian Revolution of December 1989 were, because they reported to him!

image0

image0-002

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/08/decembrie-1989-gloante-speciale-sau-ce-s-a-mai-gasit-in-cladirea-directiei-a-v-a/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/22/cine-a-tras-dupa-22-cine-au-fost-teroristii-inca-o-dovada-de-adevar-ce-lipseste-din-cartea-lui-marian-romanescu-fost-uslas/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/21/maracineni-securitatea-si-lupta-de-rezistenta-pe-teritoriul-vremelnic-ocupat-de-inamic-decembrie-89-soferii-iadului-in-varianta-autohtona-expres-19-25-ianuarie-1993/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_M%C4%83r%C4%83cineni,_Buz%C4%83u

Possibly linked to the Maracineni case is the following:   Securitatea: Lupta de rezistenta in cadrul razboiului de aparare a patriei. Particularitati ale participarii unitatilor centrale si teritoriale de securitate la organizarea si ducerea luptei de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic.  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-iv/

image0

image0-003

image0

image0-001

Ioanesi Adrian ( 548 )
Profesie: Soldat in termen la UM 01027 Piatra-Neamt, sublocotenent post-mortem
Data nasteri: 24.09.1969
Locul nasterii: Vaslui
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 24 decembrie 1989
Locul mortii: Maracineni, Buzau
Cauza: Impuscat in inima si cap
Vinovati:
Observatii:

http://www.portalulrevolutiei.ro/index.php?menu=1&jud=53

“In jurul orei 02,30 a fost impuscat, din spate, de 2 gloante de provenienta straina–unul in cap si unul in omoplatul sting.  Se presupune ca s-a tras cu arme de constructie speciala, foarte eficiente si pe timp de noapte.” Armata Poporului, p. 3, nr. 41 (44) Octombrie 1990.

Cazul Maracineni

Another small group of people wearing “black jumpsuits” held a military convoy under fire near the city of Buzau. On the evening of 23 December 1989, a military convoy from Piatra Neamt en route to Bucharest reached the community of Maracineni near Buzau.  Members of the local military unit told the soldiers from Piatra Neamt that

image0-002

…the unit had been attacked by two people, a civilian and Militia NCO, who disappeared with an Oltcit [car] and an ABI vehicle [an armored transport used exclusively by the Securitate’s USLA].  Shortly after [being told] this, gunfire opened on the convoy.  And gunfire reopened on the local military unit….those from the unit fired back with ordinance that lit the sky, in this way enabling them to observe a group of 3-4 armed people, wearing black jumpsuits (“salopete negre”) who were shooting while constantly changing position.  At the same time, on the radio frequencies of the convoy, they received messages about coming devastating attacks, and even Soviet intervention.  All of these proved to be simple disinformation.  The next day, in a moment of calm, villagers brought the soldiers food, and related how the terrorists had occupied attics of their houses.  They said they [the occupiers] were Romanians and that in a few words they had ordered [the villagers] to let them into the attics of their houses….In general, they shot at night, but on 25 December the cannonade continued during the day…. Curiously, the ‘fighting’ in Maracineni continued until 30 December.  Who and for whom were they trying to impress? [emphasis added][55]

Indeed, there are three key aspects here:  1) this was not a heavily populated area, thereby undermining arguments about “operetta-like” fake warfare to impress the population, 2) it is difficult to explain this episode as the result of “misunderstandings” between units, and 3) the gunfire lasted well over a week, a fact that is difficult to ascribe to confusion.

Ilie Stoian, Arta Diversiunii, 1993, pp. 55-57.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/08/25/teroristii-din-decembrie-1989-camasile-negre-a-fekete-ingesek-the-black-shirts-uslac/

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/campaniile-rl/exclusiv-cum-au-disparut-gloantele-de-la-revolutie-si-despre-mortii-in-salopete-negre-247874.html

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/09/30/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-four-the-mysterious-men-in-black/

Advertisements

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Fragmente din Revolutia Romana in Direct 22.08.1991 (Mostenirea Clandestina, Episodul 8): Gheorghe Trosca, USLA, si MApN

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on November 14, 2014

(punct de vedere strict personal)

EPISODUL 8 -“Episodul al optulea este dedicat evenimentelor din decembrie 1989 şi include un interviu în exclusivitate cu col.(r) Filip Teodorescu, fost locţiitor al şefului Direcţiei a III-a, Contraspionaj. Acesta dezvăluie aspecte controversate legate de izbucnirea Revoluţiei de la Timişoara, de culisele procesului ce a urmat şi de diversiunea “securişti-terorişti”, căreia i-a căzut victimă şi colonelul USLA Gheorghe Trosca, ucis în mod barbar în noaptea de 23 spre 24 decembrie în faţa Ministerului Apărării, spre avertizarea cadrelor Securităţii care i-au identificat şi urmărit pe agenţii KGB din România.”  [un film de Monica Ghiurco; postat de catre Remus Satala pe dailymotion 8.Moștenirea clandestină 10,463 views “România pentru Români” Published on Feb 26, 2015]

1) Gelu Voican Voiculescu, min. 41:59-42:24 si 44:32-46:02 (preluat de la Revolutia Romana in Direct 22 August 1991)

Gelu Voican Voiculescu memoriaza din Expres  (Brindusa Armanca). 17-23 septembrie 1991 (nr. 86)

image0-009

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/22/cine-a-tras-dupa-22-cine-au-fost-teroristii-inca-o-dovada-de-adevar-ce-lipseste-din-cartea-lui-marian-romanescu-fost-uslas/

pentru articolul intreg:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/10/decembrie-1989-usla-bula-moise-teroristii-si-fratii-musulmani-dan-badea-marian-romanescu-expres-iulie-1991/

semnificativ, se pare ca Marian Romanescu era si el arestat/suspectat de a fi un terorist:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/12/u-s-l-a-in-stare-de-hipnoza-dan-badea-expres-1991/

2) Relatarea in presa romaneasca despre convorbirile intre Trosca si Bleort (de exemplu, de catre Dan Badea si Ioan Itu) este gresita.  Semnificativ,

NU Gheorghe Trosca la fata locului, ca martor ocular, a raportat lui Bleort (la dispeceratul) ca erau militari care trageau in sediului MApN-ului, dar in schimb Bleort care i-a raportat lui Bleort.  (de la bun inceput, mi s-a parut ca era vorba de o informare despre dispozitia fortelor armatei in zona MApN-ului fiindca nu exista nici o alta constatare despre militari care ar fi tras impotriva Ministerului zece minute)

27:10-28:33

Fullscreen capture 11132014 75403 PM

Fullscreen capture 11132014 75707 PM

Gheorghe Trosca: Permiteţi să raportez.

Ion Bleorț: Da.

Trosca: Transmite prin stație lt. col Vânătă că la MApN a apărut o coloană de şapte-opt TAB-uri, două camioane cu militari şi două ARO, au tras circa zece minute asupra Ministerului şi s-au oprit acum…

Bleort: Cum, mă?!
Trosca: …asupra Ministerului.
Bleort: Cum au tras?
Trosca:Au tras asupra MANului!
Bleort: Nu se poate!
Trosca: Asta e.
Bleort: Asupra Ministerului, măi?
Trosca: Asupra Ministerului Apărării Naţionale, timp de zece minute, şi acum
s-au oprit.
Bleort: S-au oprit?
Trosca: Da.
Bleort: După ce opriţi în dreptul ultimului tanc, ne comunicaţi nouă, ca să luăm legătura cu Ministerul. (…)
 

image0-011

Ideea lui Constantin Isac (despre acest personaj vedeti aici: https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/12/12/constantin-isac-intre-14-si-22-decembrie-dinamovist-de-judo-la-iasi-prezent-in-zona-crematoriului-cenusa-si-martor-in-piata-universitatii/ ) la 32:15 ca peste noapte, ABI-urile erau intoarse cu fata spre Minister, sugerind directia unui presupus atac!, este o minciuna ieftina (cititi mai jos cei spuneau militarii si civilii din blocurile in jur in 1990).

3) Mihai Lupoi 46:07 incearca sa nege existenta teroristilor arabi (degeaba, fiindca ei au existat: https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/25/rebeca-doina-cercel-revolutionar-cc-pcr-decembrie-1989-erau-intr-adevar-dosare-pe-care-era-scris-strict-secret-si-in-care-am-vazut-ca-erau-mentionate-bazele-de-antrenament-antiterorist/ )

Fullscreen capture 11132014 85008 PM

———————————–

alte detalii:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/usla-bula-trosca-militaru-m-ap-n/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/08/03/destituirea-romanian-revolution-usla-attack-vidia-bullets/

Incidentul M.Ap.N. (23/24 decembrie 1989): detalii importante

Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (II) (Romania, decembrie 1989)

Romania 1989: Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I) 13 iunie 1990

Cine l-a nominalizat pe Trosca? (cazul MApN, 23-24 decembrie 1989)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 28, 2010

Dezinformare despre Cazul M.Ap.N. 23-24 decembrie 1989…dejucata de catre uslasii ei insusi

pe pagina 116 Ardeleanu admite ca el insusi–nici vorba de Militaru sau altcineva–l-a nominalizat pe Trosca pentru misiunea faimoasa…

pe pagina 153 uslas-ul Soldea admite ca dupa incidentul sangeros, el a fost anchetat pentru informatii despre subunitatea lui…si pe pagina 155 ca i s-a supus o analiza de urina…ca sa verifice daca el a fost drogat…

“Defense Ministry Incident” Redux:  the USLA on 23/24 December 1989

What we know is that this requested “fall-out” of USLA cadre never took place.  We also know from the mouth (Romanian Television, 1991) and hand (a directed report dated 8 January 1990) of USLA Commander Gheorghe Ardeleanu himself that, on that evening of 23 December 1989, Army General Ion Hortopan broke into a meeting of Ardeleanu with generals and other officials of the Front leadership and announced that “Near a military objective, on the outskirts of the capital, that was being fired upon, an armed Plutonier Major Popa Ion Stefan from the USLA was captured.”[123] Clearly, it would appear, based on this, that this USLA member was not part of some team dispatched in the “defense of the Revolution.”  According to Mihai Floca writing in August 1990, the objective in question outside the capital was the CITc (?), the USLA member claimed he was coming to the military unit to “surrender,” and Ardeleanu, “upon receiving the news played dumb, [saying] ‘I think it is [USLA] Chief of Staff Trosca’s doing, he did this to me’.”[124]

Floca and others have maintained that at this point, late on the night of 23 December 1989, while at the Defense Ministry, General Militaru called upon Ardeleanu to bring the entire personnel of the USLA (757 officers and ncos) to the Defense Ministry to root out the “terrorists” who were firing upon it.  As “30 were on guard at [various] embassies, and 80 had been dispatched to Sibiu with a Rombac [aircraft] from 20 December 1989 upon ‘orders from on-high’,” this left 647.  Of these, Militaru supposedly wanted 600 to report.  Instead, only 18 came in 3 ABIs.[125]

It has always seemed unusual, and this has been highlighted by others, in the serious situation that prevailed on the night of 23-24 December 1989, that in order to clear these blocs of “terrorists,” the units that came were led by the Chief of Staff Gheorghe Trosca.  Why send your leadership out to do this job?

The Securitate apologists and conspiratorialists have, of course, sought to suggest that General Nicolae Militaru nominated them because precisely these individuals had surveilled him for alleged links to Soviet intelligence.  But, as I have written elsewhere, Ardeleanu himself, upends all of this when he freely admits that it was he who selected Trosca for this mission.[126] It, of course, seems to make a lot sense when one considers his apparent attempt to lay what was happening at the feet of Trosca.  That he ordered Trosca and the others to the scene, under absurd circumstances, and they ended up getting killed, appears to be something for which many former USLA personnel—some of whom appear to have genuinely resented the boorish and vindictive Ardeleanu for his slavish behavior toward Elena Ceausescu and Tudor Postelnicu—were never able to forgive Ardeleanu.

I won’t tax the patience of my readers with another rehash here of what happened when two of three USLA ABIs arrived out front of M.Ap.N. headquarters (Defense Ministry).  I have previously discussed it extensively elsewhere.[127] It is important to note, however, that the USLA officers who survived the incident admit that they were beaten up, interrogated about the makeup and duties of their unit, and forced to take urinalysis tests to determine if they were drugged—all things which suggest they were hardly considered the innocent victims of an unfortunate accident at the time it occurred.  Army officers involved in the confrontation who were interviewed in spring 1990 maintained that they witnessed gunfire from the guns on the USLA vehicles, three of the machine guns recovered from the USLA vehicles showed signs of having been fired, the gun barrel of one the tanks had been blocked, and on the top of another tank a machine gun and signal lantern were found.[128] These officers then claimed that after their recollections were published in June 1990, they were “warned to think long and hard since they have families and to stay on their own turf if they do not want to have problems.”[129]

Residents of the apartment blocs surrounding the Defense Ministry also claimed harassment and intimidation.  One family maintained that they had been visited in May 1990 by two individuals flashing “Militia” identity cards, inquiring what had happened in December 1989 in that location, and insisting that different parts of the Army had merely fired at one another—there had been no “terrorists.”  Another resident who requested anonymity since he had “had enough problems in the past with the Securitate” said he was visited on 21 May by a “police major who called himself Popescu [a common Romanian last name, commonly used as a cover by Securitate personnel]” and wanted to talk about the “terrorists,” but that the resident should not inform the Army of his visit.  Some residents maintained that a neighbor suspected of being a Securitate collaborator had been going around suggesting “how to ‘correctly’ interpret the incident with the two armored personnel vehicles [i.e. the USLA unit] on the night of 23/24 December.”  The Army journalists concluded in June 1990 based on these interviews that “therefore, ‘the boys’ [a common euphemism for the Securitate] are [still] at work.”[130] It has been particularly frustrating that neither Siani-Davies nor Dennis Deletant—both of whom have written on this key episode—has apparently ever taken the time to read the disclosures in Armata Poporului, and hence completely ignore the descriptions of what happened and claims of harassment and intimidation of citizens from these blocs.

Mihai Floca’s credibility on the issue of what happened on the night of 23-24 December with the USLA units at the Defense Ministry, what happened on the other nights of the period of the Revolution in the same location, and on the claims of residents of these blocs—as noted, witness accounts that other publications simply ignored—is enhanced by the fact that his articles from late December 1989 through 1990 clearly do not show someone out “to get” the USLA or tarnish their reputation.

What is particularly notable is that after writing the (in)famous 26 December 1989 Romania Libera article (“Ucigasii de meserie al teroristului nr. 1,” p. 3) claiming that these USLA personnel in the Defense Ministry incident were “terrorists,” Floca wrote articles demonstrating how the USLA collaborated with the Army in certain actions during December 1989, at the CC building (“Actiune concertata impotriva pericolului,” Romania Libera 29 December 1989, p. 4) and at the Television Station (“Reportaj la U.S.L.A.,” Tineretul Liber, 5 January 1990, p.4).  Only in June 1990, did he begin publishing interviews with the Army soldiers involved in the 23-24 December incident with the USLA at the Defense Ministry and with the residents of the surrounding blocs.  These articles were as he noted prompted by two developments:  the articles in the opposition publication Zig-Zag rehabilitating the USLA and claiming they were innocent victims in the Defense Ministry incident (authored by the Securitate’s number one cheerleader, Angela Bacescu), and articles in the French press arguing that the “terrorists” had not existed.  It was thus not as Siani-Davies suggests a response prompted first by a letter from the widows of the dead USLA officers.[131]

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/04/orwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-8-usla-and-friends/

Destituirea: “Romanian Revolution USLA Attack” (vidia bullets)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 3, 2011

Added: 3 years ago
From: destituirea
Views: 16,343

image-14

Sort by time | Sort by thread (beta)

see all

All Comments (31)

Sign In or Sign Up now to post a comment!
  • Evenimentul Zilei also conducted a poll about the worst Romanians and the results were:

    Ion Iliescu (the first president after 1989)

    Nicolae Ceauşescu (the last communist president before December 1989)

    Gigi Becali (controversial businessman, party leader and chairman of the football club Steaua Bucharest)

    Adrian Năstase (the Prime Minister of Romania between 2000 and 2004)

    sursa: wikipedia – 100 greatest romanians

    destituirea 2 years ago
  • – Armata le-a dat peste cap toate planurile si in loc sa-i aresteze ia lichidat pt ca au schimbat parola necomunicando la celor din FSN si pt ca USLA au inceput sa traga si disperati sa intre rapid in unitate. Pt ei nu conta viata ci “misiunea implinita”

    destituirea 2 years ago
  • – Trosca nu a avut legatura cu Moscow cum uni au dat din gura si au vorbit. Trosca venise in Unitate cu o zi in urma (el patrula in MAP zile si zile in urma si cunostea perfect tot echipajul) si stia foarte bine de legatura cu Moscow dar el se facea ca ploua si ca FSN e de partea lui – Iliescu a aflat si stia ca pt el Trosca nu era un om de incredere

    destituirea 2 years ago
  • – Gloantele Vidia erau marca secreta a Romaniei impotriva unui atac sovietic de care Ceausescu se tot ferea inca de la invadarea Cehoslovaciei in 1968.

    destituirea 2 years ago
  • – Trosca a mirosit de la bun inceput ca e o lovitura de stat si nici nu a vrut sa destainuie multe din unitatile secrete USLA unde stateau si comunicau in ascuns. USLA era ca o armata invisibila dar nu in volum ci in inteligenta si profesionalism technic de un grad foarte inalt (sa nu uitam ca Mossad era # 1 si USLA era pe locul…ghici: LOCUL 2)

    destituirea 2 years ago
  • – Trosca a mirosit totul si avea planul lui (2) sa intre in unitate si in loc sa distruga vezi Doamne agentii straini (care ambii FSN si Trosca stiau ca nu exista in unitate), sa puna stapanire pe intreaga unitate pt ca el era LOCOTENENT-COLONEL si stia ca la ordine ii se vor supune multi – regimul Ceausist inca era la putere si puterea de grade si ordine inca exista (uslasii de la ABI 3…si alte unitati secrete care existau si care Iliescu nu putea sa stie unde erau localizate inca DEJA STIAU)

    destituirea 2 years ago
  • sa recapitulez putin ca sa stie intreaga tara in 2 parti ce s-a intamplat. deja am primit warnings ca o sa fiu…

    – Trosca stia deja de documente si stia ca nu exista teroristi in unitate

    – USLA (nu toti) stiau ca teroristii trebuiesc expulzati si ca comunica cu “sovieticii” (agenti straini)

    – Iliescu + FSN vroia ca Trosca sa intre in Unitate ca sa-l aresteze si sa puna stapanire pe comunicatia secreta a USLA care avea frecventa radio total diferit de a armatei sau a organelor de militie

    destituirea 2 years ago
  • sarmanul PLOSCA a murit nevinovat si e inmormantat in cimitirul eroilor revolutiei

    thaminiclip 2 years ago
  • ai dreptate in felul tau sarcastic spus. dar asta denota ca Iliescu nea tras de 3 ori pe sfoara: 1) a omorat pe USLA 2) pe Trosca 3) a pacalit si folosit armata + lumea cum ca USLA sunt teroristii…ca sa iasa frumos din unitate cu tot ceea ce el vroia sa CHIPURILE DISTRUGA spundu-le USLAsilor ca SUNT TERORISTI IN UNITATE…DAR SPUNANDU-I LUI TROSCA…VEZI DOVEZILE ASTEA TREBUIESC DISTRUSE.DAR CATI DIN CE AM SPUS EU AICI O SA INTELEAGA: MOMEALA A FOST USLA…DAR ADEVARUL S-A PETRECUT IN UNITATE.

    destituirea 2 years ago
  • Nu vei fi uitat! Vei ramane pentru totdeauna in inimile noastre! Te iubim! You will not be forgotten! You will always be in our hearts! We love you! For always and forever. Odihneste-te in pace! Rest in peace! Viata ta frumoasa ce urma sa traiesti ti-a fost luata brusc. Your beautiful life whas taken away from you. Rusine tiganilor! Shame on gipsys!Condoleante familiei,prietenilor si iubitei lu Marian, Condoleances to Marian’s family,friends and Marian’s girlfriend.Imi pare foarte rau!I’m sorry!

    doru1coman 2 years ago
  • …nici teroristi n-au existat la rev..pt k e logic…a inceput totul spontan…cand ii aducea Ceausescu in tara imediat.?..cand el a fugit cu coada intre picioare…atunci au tras unii in altii…si de ce?…pt k s-a creat o mare dezinformare…evident tot din interesele unora…

    fideitos2003 2 years ago
  • deci…aveam 8 ani la rev, dar stiu mai mult decat credeti pt k m-am info…dar nu pot sa inghit asemenea kkturi…agigatori si pers care au schimbat realit. si cursul evenimentelor au fost si mai sunt inca dar sa nu invinuim niste persoane care nu aveau nicio treaba cu asta…cum sa-i faci pe cei din USLA “teroristi” cand treaba lor era sa previna si sa elimine terorismul

    fideitos2003 2 years ago
  • ce este interesant e ca o persona zice: CUM POATE O MANA DE OAMENI SA ATACE SEDIUL UNEI INSTITUTII?

    iar alta persoana zice: CUM SA II FACI TERORISTI DACA EI NE APARAU DE ANTI-TERORISM? Stai ca nu inteleg pai o mana de oameni ne aparau de TERORISTI…sau o mana de oameni care se credeau ZEI omorau pe ORICINE ca sa omore pe FALSII TERORISTI…armata ?!

    destituirea 2 years ago
  • Col Trosca, care era in A.B.I., inainte cu cativa ani de la tragicul eveniment, l-a avut in “lucru” pe gen. Militaru (care in acea noapte era la comanda armatei). vreti sa stiti de ce a fost chemat echipajul USLA la MApN? Trosca a fost tinta ! Dumnezeu sa-l odihneasca !

    catzaveicu 2 years ago
  • Dupa atata timp…iata un om care vorbeste adevarul. Ai dreptate. FOARTE MARE !

    destituirea 2 years ago
  • sustii ca au venit sa atace ministerul? cu doua aro? in fata ministerului erau tancuri. si inca ceva…unde sunt grenadele si tot ce inseamna armament?

    ser4all 2 years ago
  • da susin asta. cu 2 arouri. USLA erau dementi. nu le era frica de nimeni. nu tancurile au iesit in fara portilor dupa somatie. care grenade si ale cui…hai ca mai zapacit de cap…ori vrei sa faci spulberare de ideii ca sa creezi diversiune. lasa ca grenadele si armamentul numai traiesc…sau te referi cine le-a ridicat…pai…daca nu apar in poze inseamna ca au fost ridicate. normal ca nu lasi armament pe trotuar…cati ani ai ?

    destituirea 2 years ago
  • Si acum sa revenim la USLA. Si col. Trosca. asta era printre putinii care stia ca Militaru e agent sovietic si care avea legatura cu unitatea 0110 anti KGB a Securitatii..avand dosarul lu’ Militaru si probabil si pe a lu Ilici (ca agenti de influenta ai Moscovei) putea sa vorbeasca si sa deconspire usor operatiunea sovietica “revolutia” din Romania.

    liviums 2 years ago
  • pai se cam stie si ce-i cu astia..toata luna decembrie 89 prin Romanica au inceput sa curga coloane de turisti sovietici cate 3-4 in masini Lada..monitorizati “atent” de securitate.astia au stiut ce avea sa se intample, dar stiau ca nu se pot pune de-a curmezishul istoriei.

    liviums 2 years ago
  • Deci treaba cu revolutia se cam stie, a fost o lovitura de stat impotriva lui Ceausescu menita sa ne aduca si pe noi in randul noilor “democratii” gorbacioviste..Polonia, Cehoslovacia, Ungaria etc…ca noi ramasesem ultimii..schimbarea venea de la Moscova si se numea “glasnost” si “perestroika”..cum doctrina Brejnev evoluase si ea (adica schimbarea nu se mai facea cu tancul ca in cehoslavacia 68) uneltele erau mai perfectionate adica trupe speciale, diversionisti, razboi electronic, etc.

    liviums 2 years ago
  • Those poor USLA guys received and order and without any doubt they wanted to fallow it. But the army men who were inside the Ministry of Defense buildings had their orders too: “Protect the building!”. And that’s what they did. But i don’t feel sorry for USLA. Their role in the represive actions against the Revolution has been proved.Plus, soldiers died due to miss-informations too (remember the Otopeni episode). Anyway this happened almost 20 years now.How come u only post this now?

    haiducs 2 years ago
  • I cannot answer to you last question. Unfortunatelly I am not alone.

    At least now…than never.

    destituirea 2 years ago
  • Habar nu ai ce vorbesti destituirea , la pregatirea lor niciodata nu ar fi facut acea eraoare tactica de atac frontal cind erau tone de posibilitati sa ajunca inauntru fara batae de cap . daca ai vazut un ABI de aproape ai sti ca este cam greu sa deschizi focul din el inspre fata vehicolului si plus ca tre sa fi cam imbecil sa ataci cu un ABI blindate ,si trosca nu era imbecil. Trosca a participat la ancheta de spionaj impotriva lui Militaru cu 6 luni inainte sa fie revolutia

    Awalance 2 years ago
  • trebuie sa te educ putin aici. nu s-a tras din ABI. Al treilea ABI a ramas in urma cica defectiune..adica Trosca planuise un mic backup ca nu avea incredere in FSN. Un ABI s-a apropiat brusc sub tunul tancurilor..ATAT DE RAPID CA NU VEZI NICI IN FILME OMULE.

    lupta si trasul nu a luat mult timp

    Trosca avea harta intregii unitai. Cu o zi in urma el deja viztase unitatea.

    -end of part 1-

    destituirea 2 years ago
  • USLA AVEAU PLANUL SA INTRE IN UNITATE RAPID NU SA IASA DIN ABI si sa fie lichidati. EI STIAU CUM SI CARE SA SE APARE UNUL PE ALTUL.

    AU FOST NEVOITI SA IASA CA SA MENTINA CONTROLUL INTRARII. IAR SUB TANK..TANKUL E CA SI FACUT PT CA NU ARE TUN…NU ARE CUM SA DISTRUGA UN ABI BLINDAT DIN OTEL.

    –end part 2–

    destituirea 2 years ago
  • USLA MAI AVEAU 2 OAMENI LA BALCOANE IN FATA MAPN…CEL DE-AL DOILEA BACKUP…SI CARE COMUNICAU TOT CE SE INTAMPLA prin RADIO CU ABI 1 si 2. ARMATA A FACUT DE CAPUL EI..ADICA MILTARII AU GANDIT LOGIC SI AU INTORS TANCURILE SI AU STRIVIT ABI 1, ATUNCI BAIETII DIN ABI 2 AU IESIT CA SA TRAGA SI SA AJUTE ABI 1. AU FOST MACELARITI…MILITARII AVAND INFRA ROSU VEDEAU TOT DIN UNITATE

    –end of part 3–

    destituirea 2 years ago
  • trosca si adjunctul sau care se afla si el in ABI au facut parte in 87 dintr-o acheta despre spionaj pt rusi unde era implicat gen militaru , cel care i-a chemat la mapn .Cind au trecut de razoare militaru a dat ordin sa fie schimbata parola si au fost prinsi intre punctele de control .Trosca a ramas cu miina pe statie si toate unitatile USLA au auzit “” sariti sariti fratii nostrii ne omoara “.Au fost orice numai teroristi nu .Dumnezeu sa ii ierte

    Awalance 2 years ago
  • opa….cineva care stie. opa…fi atent….ca nu sunt singur aici. sunt perplex.

    destituirea 2 years ago
  • Mama a fost acolo! Au fost agitatori in multime! Oameni, cu geci de piele negre si foarte bine imbracati. A fost o mega regie, au fost agitatori si agitatia s-a imprastiat in multime, provocand haos. Tancurile erau chiar in spatele manifestantilor, nu au facut nimic. A FOST O REGIE!!! REGIZOR: Sergiu Nicolaescu, CAMERAMAN: Adrian Sarbu, PROTAGONISTI: Iliescu, Roman, Dinescu, Dan Iosif si toata sleahta de labagii! Trezirea fratzica, chiar nu v-ati dat seama??? Nici macar pana acum??? Yank’s hand!

    shockolanu 2 years ago
  • For people with interest. I recomand a documentary with I saw on ARTE. I saw the german version. The name is: “Schachmatt. Strategie einer Revolution” or french title “Échec et Mat. La révolution roumaine”

    There are maybe some answers to diferent questions. I don´t say that there in this film there is only truth, but if some things there are true, than maybe you see who is friend and who maybe “friend” :)

    I found the film on “veoh”

  • sa nu uitati!bucurestenii de a doua zi care au scris cu creta pe abi-uri “teroristi”,au dat foc soldatilor morti,au stins tigarile pe ei,i-au scuipat si s-au pisat pe aceasi soldati,au 100% vina ca si cei care au tras si i-au condamnat din umbra!asta-i romania !

    ceapadincarpati 2 years ago
  • uite ca am uitat de comentariul tau. cum de nu l-am citit. ok. nu vreau sa te supar dar nu e bine sa spui lucruri care nu s-au intamplat care de fapt sunt ZVONURI. Nu oamenii au scris cu creta. Asta vroia Iliescu sa faca la TV propaganda ca uite ei sunt Teroristi….si el sa vina de la F SALVARII NATIONALE .. VA SALVEZ EU (dupa ce v-am omorat).. SI DECI…EROUL MARE SI TARE RAMANE IN PICIOARE: ION CEL FARA DE TARA. Armata a scris cu creta. Din pacate nu oamenii au scris ci armata spre dimineata

    destituirea 2 years ago
  • asadar cei care se luptau cu armata noastra erau niste arabi care erau mercenarii luyi ceausescu? si USLA era cu noi romanii sau cu ei?? sincer eu nu pricep nimic…scz

    alexut576 3 years ago
  • pai cam asa ceva. a fost intr-adevar o unealta ruseasca si multa diversiune. deci: 1. aramata era controlata de armata si avea ordine de la iliescu (fsn). 2. arabii au fost angajati. de cine? asta e intrebare de baraj. uni zic de ceausu alti de rusi si americani. trbuie sa citesti ca sa afli adevarul. eu unul am vazut pe arab…asa ca asta pot sa o spun cu mana pe inima. 3. usla – am explicat in alt coment cu cine erau si ce tel aveau

    destituirea 3 years ago
  • USLA=Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista=DIAS, brigada antitero SRI etc.

    Eu unul nu cred ca USLA a participat la revolutie pt ca era subordonata securitatii si, deci, nu a participat. Teroristii sunt de fapt agentii straini. “Straini” pt ca erau trimisi de alte state, ei fiind romani care au fugit din Romania si care voiau sa cada regimul comunist. Adevarul gol-golut il gasiti in cartea “Un risc asumat” de Filip Teodorescu(cmd. contraspionaj in acea vreme)

    oby115 3 years ago
  • —-partea a doua—

    Tata i-a dat o haina militara pt ca pe vremea aia era frig si ningea. Nu vorbea Romaneste dar avea accent si silabisea intr-o limba araba care nu am putut la vremea respectiva sa o descifrez a fiin Iraniana, Libaneza, Siriana sau Irakiana. L-am lasat in bloc pe scari singur. A doa zi nu l-am mai vazut. FSN nu era inca infiintat. Blocul era langa cimitirul de pe strada Antiaeriana (Calea Rahovei) ci nu langa MAPN

    destituirea 3 years ago
  • Aveam 4 ani atunci, dar am o poveste: in 22 sau 23 seara s-a intrerupt curentul in bloc(doar blocul si scara mea). A doua zi erau urme de sange in casa scarii pana in strada, usa de acces pe acoperis era deschisa. Curentul a fost intrerupt din tabloul de contoare sau cum ii zice, fara sa fie fortata usa. Intrebarea mea

    este cine l-ar fi vanat pe individul ala?

    Blackthorn2323 3 years ago
  • Am fost de asemenea intrebat daca stiu sau am dovezi mai clare despre Mercenarii lui Ceausescu.

    —partea intai—-

    Ce pot sa zic e ca personal nu am dovezi. Dar am vazut cu ochii mei impreuna cu tatal si fratele meu un mercenar ARAB ascunzanduse la bloc fara haine groase pe el.

    destituirea 3 years ago
  • pt ca cineva m-a intrebat prin mail cine e acel USLAS din Oradea am sa indic aici informatia respectiva:

    Nume: Filip Teodor.

    Carte/Articol: “secretele usla”

    Tiparit ca: ISBN 10: 9739778267 ISBN 13: 9789739778268

    Publicat de: Editura Obiectiv

    Scos pe piata: 1999

    Se gaseste pe internet mai peste tot. In special pe site-ul rapidshare unde are nr de file 24703033 si este de tip PDF

    destituirea 3 years ago
  • Intamplarea asta nu a fost cumva filmata ?? Am vazut in alta parte o galerie de vreo 5 poze pe care aparea un format de data tipic camerelor video de pe vremea aia.

    Bagacios 3 years ago
  • orice posibil. am vazut ca exista si alte poze din alte surse. considerand ca erau oameni la ora respectiva care se plimbau pe strazi. orice este posibil.

    destituirea 3 years ago
  • i wish i knew what you guys are sayin, i dont know how to speak romanian, but my

    ak-47 was made there : )

    treeisabeast 3 years ago
  • we’re just commenting pro and against our own thoughts. nothing really major. the movie is the major proof.

    destituirea 3 years ago
  • din surse sigure stiu ca O PARTE DIN USLA care detinea armament acasa permanent i-au fost retrase armele .asta a fost un semn dupa parerea celui care mi-a descris o parte din evenimente.ulterior ..parasind tara si facind anumite declaratii nu tocmai pe placul unora a scapat de la 2 atentate..politia locala si-a dat verdictul.. e calibrul .; preferat a l fostilor tai ‘angajatori’ ..

    fane5fast 3 years ago
  • orice se poate. exista un om care a scris un intreg articol – un USLAs din Oradea. Am pus link-ul in film asa ca poti sa da-i o fuga si sa-l citesti. E in Romaneste dar e cam lungusor. O sa-ti ia cam cateva ore bune. Dar e bun de citit. Omu nu minte. Dar ca oricine mai arunca si el cu cate o parere pe aici si pe acolo..asa ca nu 100% e adevarat.

    destituirea 3 years ago
  • Parerea mea e ca intreg teatrul asta grotesc de intamplari a fost orchestrat foarte bine de cateva figuri cheie ale asa zisei revolutii, care, spre nefericirea lor (si mai ales a noastra), s-au grabit sa puna mana pe putere si sa manipuleze in fel si chip informatii din cele mai bizare (ex. scenariilor cu terorirsti arabi) cu scopul de a se proteja sau a sterge urme compromitatoare (Stanculescu, Militaru, Gusa, si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Ilies…)

    lucianghita 3 years ago
  • cu voia DVS fiind a cui? Poti sa vorbesti ca doar esti pe You TUbe. Cam ai dreptate zic eu dar nu uita ca a fost o lupta intre 3 forte: USLA, Iliescu+FSN, si mercenarii lui Ceausescu. Iliescu nu a planuit sa-i distruga pe USLAsi ci a avut nevoie de ei…dar datorita unor intorsaturi USLAsi au facut de capul lor si a lui Trosca. Ei au fost mai mult cu Ceausescu decat cu Iliescu. Ceausescu la acea ora era inca in viata. I-ti amintesti ?!

    destituirea 3 years ago
  • ce bah ti-e frica sa spui numele lu nenorocitu ala , comunist borat, iliescu baga-mi-as pula in masa si in tot neamu lui de gunoaie.el a planuit tot. sa ia locul lui ceausescu nu sa faca democratie.dar nu a iesit chiar cum a vrut…pe aproape. ce sa zic si de mineriade? l-as scuipa intre ochi daca as avea ocazia. mori in mortii matii odata ca la puscarie nu te baga astia ca sunt intr-o oala cu tine jegos nenorocit.mi se face greata cand il vad pe la TV. ION ILIESU MUIE!!

    keliosbox 3 years ago
  • Frumos, foarte frumos, nu as fi putut spune asta, mai bine decat tine!

    shockolanu 2 years ago
  • In comentariile mele de mai jos nu iau apararea nimanui. Sesizez doar penibilul unui “documentar” facut de un pustan care habar nu are in ce a fost implicat taica-sau (asta daca intr-adevar tatal lui e cine pretinde el ca e). E greu si ne-etic sa proiectezi vina celor intamplate in zilele de dupa 22 dec in corpore asupra undei singure institutii, fie aramata, fosta securitate sau mai stiu eu cine.

    lucianghita 3 years ago
  • Nimeni nu proiecteaza nici o vina…ci o realitate.Daca te supara faptul ca USLAsii au fost omorati – nu esti singurul. Daca te supara faptul ca USLAsii au incercat sa intre PRIN FORTA in unitate denota 2 adevaruri: asa erau ei (intrau si prin foc pt ca erau antrenati si capabili) si bineteles ca isi iubeau tara (nu Sovieticii) si vroiau sa distruga lagatura cu Moscova din MAPN. Imi pare rau ca ma numesti pustan. Dar eu nu ma supar. Iliescu m-a facut golan in 91. Eu imi voi iubii tara mereu!

    destituirea 3 years ago
  • Mie insa mi s-ar fi parut mult mai nimerit

    sa atace noaptea,prin surprindere. Aia erau profesionisti,nu amatori! Foarte dubioasa toata drama!!!!

    varain2 3 years ago
  • pai asa s-a intamplat. au atacat noaptea spre dimineata. era inca intuneric.

    destituirea 3 years ago
  • După film un tovarăş securist a luat cuvântul şi i-a asigurat pe cei prezenţi că “Mama Rusie” nu-i va uita niciodată.

    În acel moment am crezut că visez, refuzam să acept realitatea. Ulterior m-am convins pe propria piele de “profunzimea” vorbelor tovarăşului securist.

    securatu 3 years ago
  • Aşa cum au fost intoxicări în 1989, sunt intoxicări şi astăzi. Nu trebuie să puneţi botul chiar la toate… Adevărul este cunoscut doar de cei implicaţi direct în evenimente.

    Prin 2000 am văzut un film despre implicarea uslaşilor în revoluţie, conform căruia aceştia mai aveu puţin şi deveneau îngeraşi…

    securatu 3 years ago
  • mai “destituirea” uita te si tu la filmul Hartia Va Fi Albastra”. Ce a fost acolo ? Niste creteni au dat ordine ca sa vina USLA-si si amaratii de soldati nu stiu nici pe lume traiesc(nici unu nu cred ca trasese cu arma in toata armata lui)si daca nu au avut o convirmare de parola a iesit ce a iesit.Un colonel niciodata nu umbla in tanc,abi,tab(el este comandant de garnizoana,perimetru sau obiectiv)..

    mury1974 3 years ago
  • ce zici tu aici este tot ceea ce in acest filmulet cu exceptia ultimei propozitii. “Un colonel niciodata nu umbla in tanc,abi,tab(el este comandant de garnizoana,perimetru sau obiectiv)..” Din pacate un ex-colonel (facut colonel dupa moarte) a fost imbracat in haine de trening + militare si a avut ordin special. Din pacate…aste e realitatea.

    destituirea 3 years ago
  • O minciuna ordinara!Uslasii au fost chemati

    in ajutor si au fost macelariti.Nimeni nu ataca in plina zi,cu blindate usoare,o cladire aparata de tancuri si TAB-uri.Cretina idee,ca si cretinul care a pus clipul!

    varain2 3 years ago 3
  • imi pare rau ca esti suparat. dar iti raspund la cele afirmate: tatal meu a fost acolo.

    nu s-a tras in plina zi. evenimentul sa desfasurat in timpul noptii spre dimineata. Uslasii au fost chemati facandusi datoria ca USLASI: cred ca toata lumea stie asta. Ca au fost macelariti asta denota cauzei. Pe scurt: Au venit rapid langa tancuri crezand ca vor lua institutia pe de-antregul. Din pacate tancurile s-au intos si iau facut zob. Apoi a inceput tragerea. Have a nice day!

    destituirea 3 years ago
  • super tare!

    tovarasultau 3 years ago
—————————————————————–

Crima ? [Adevarul, Cazul MApN 23-24 decembrie ’89 si sosirea uslasilor…] Maior Mihai Floca, Armata Poporului, 6 iunie 1990, p. 3

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 17, 2010

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Ziaristii_Revolutiei-20_de_ani_fara_regrete_0_245375855.html

si totusi…

Faptul ca, de la Revolutie incoace, armata este tinta unor atacuri bine dirijate si din ce in ce mai insistente, il poate constata oricine.  Prea putini dintre ziaristii care isi pun semnatura sub articolele defaimatoare care apar in unele publicatii, mai sint interesati de aportul armatei la apararea Revolutiei, la victorie.  Jertfa celor 267 de ofiteri, maistri militari, subofiteri, elevi si soldati, nu mai are, acum, nico o importanta!  Tot ce-i preocupa pe respectivii “oameni de bine” este sa arate ca armata a contribuit la genocid, eventual sa demonstreze ca aceasta contributie a fost cit mai mare.

Iata, insa, ca, in ultima vreme, concertul dirijat impotriva ostirii si-a largit repertoriul.  Au aparut voci distincte–unele caracterizate prin tonalitatii foarte inalte.  Acum armata este acuzata, incriminata si pentru ce a facut dupa 22 decembrie.  In cadrul acestei orientari noi, in mod deosebit se remarca articolul “O crima ce trebuie neaparat dezvaluita” semnat de doamna Angela Bacescu in revista de actualitati si reportaje “ZIG-ZAG MAGAZIN” numarul 9, din 23-29 aprilie 1990.  Nu stim in ce redactie si-a facut doamna Bacescu ucenicia in ale scrisului.  Un gazetar oricit ar fi el de tinar, isi alege cu grija cuvintele, nu se joaca cu ele.  Or cuvintul “crima” — folosit cu atita nonsalanta, chiar in titlu, presupune si un subiect.  Pe cine acuza doamna ziarista, in ce directie trage?  Spre armata, bineinteles.  Insa autoarea merge mult mai departe cu insinuarile.  Acuza “populatia isterizata de pericolul terorist”,  sustine ca pe teroristi “nu-i vazuse nimeni…”.  “Daca acestia au fost”.  De unde este asa de bine (dez)informata?  Sau vrea sa strecoare subtil, ideea ca cei din sediul M.Ap.N. s-au luptat cu propriile inchipuiri, iar locatarii blocurilor din zona Orizont au fost bintuiti de halucinatii?  Numai ca toate argumentele pe care le aduce provin doar de la una din partile participante la ceea ce s-a intimplat in cumplita noapte de 23/24 decembrie.  Concret, aduce o singura marturie — a sergentului-major Stefan Soldea, unul dintre uslasii supravietuitori — restul informatiilor avind o provenienta dubioasa.  Ca doar n-a fost prezenta, in acea noapte, la sediul M.Ap.N.  (Eu, insa, am fost !)  Se pare ca dictonul latin “audeatur et altera pars” (asculta si partea cealalta) ii este strain.  Tocmai de aceea, in cele ce urmeaza, vom exprima punctul de vedere al militarilor care au urmarit sau au luat parte mijlocita la acel “macel stupid”  — ca o sa citam pe doamna Bacescu.  Am mai scris despre acest subiect.  De aceea m-am hotarit sa reiau firul evenimentelor.  N-am dreptul sa tac.

Au venit pe furis…

Capitan Victor Stoica:  Noi — cei care ne aflam in Centrul de Calcul al M.Ap.N. — au putut urmari in intregime, ca dintr-un amfiteatru, acel spectacol zguduitor.  Pina acum, nu am luat atitudine, desi eram la curent cu stradaniile unor ziaristi de a-i face eroi pe cei de la U.S.L.A.  Am tacut deoarece ne-am gindit ca in urma celor cazuti au ramas sotii, copii –care nu au nici o vina.  Dar acum–pentru ca am fost acuzati de crima, sin in nici unul din ziarele civile nu s-a prezentat punctul nostru de vedere–avem obligatia sa spunem ce am vazut.  Observatorii nostri au fost contrariati de faptul ca cele doua A.B.I.-uri, venind de pe strada Ho Si Min, au stins farurile cu 20-30 metri inainte de a vira la dreapta, pe Drumul Taberei.  Nici o masina blindata–tanc sau T.A.B.–nu procedase, pina atunci astfel.  Eram la etajul intii.  Am vazut clar cum cele doua autovehicule blindate, s-au furisat intre tancuri, unde au stationat, pret de 20-30 minute.  Nici vorba de steagul alb, pomenit de doamna ziarista!  Daca au venit cu ginduri curate, de ce s-au oprit intre tancuri si nu s-au indreptat spre poarta ministerului?  Probabil din cauza ca — asa cum s-a constatat dimineata — nici un uslas nu avea asupra sa documente de identitate –iata un raspuns care contine alta intrebare!  De ce nu au incercat sa ia legatura cu noi?  (In A.B.I.-uri, dimineata s-au gasit doua portavoce).  Dar sa continuam cu faptele.  Am fugit repede la postul meu de lupta, schimbul de focuri incepuse si am vazut, cu ochii mei, cum mitraliera de pe un A.B.I. tragea spre unul din blindatele noastre.  Pe unul din tancuri am vazut o umbra — mi s-a parut ca cineva incearca sa foloseasca mitraliera a.a.  !!  Pentru mine nu este clar nici cum au ajuns cei trei supravietuitori in blocul A.1.  Probabil ca ei debarcasera inainte — focul nostru era prea dens ca sa mai scape cineva.  Oricum, din felul cum au actionat cele doua echipaje, este clar ca nu au avut intentii prietenesti…Si inca ceva.  La aproximativ o ora dupa incetarea focului am vazut vreo zece indivizi care au iesit — cu mare dexteritate — pe unul din geamurile de la parterul blocului B.3…

Colonel Romulus Antonescu:  Si eu vazut, pe unul din tancuri — inainte de a trage A.B.I.-ul din fata lui — o umbra:  mi-era chiar teama sa nu fie lovita de tragatorii nostri.  Afirmatia din Zig-Zag — ca cei de las U.S.L.A. “n-au tras nici un foc” — nu este adevarata.  Pe toti ne-a mirat lumina alba de la teava mitralierei de pe A.B.I. (ei trageau fara trasoare):  dovada ca se tragea, din turela tancului sareau scintei asemeni artificiilor de la pomul de iarna.

Capitan Mihai Munteanu:  Este oare, intimplator ca din echipajele respective faceau parte doi fost ceisti?  De unul dintre acestia destul de dur le era frica multora dintre ofiteri armatei din Bucuresti…iar faptul ca in noaptea respectiva, aceeasi persoana purta uniforma de -a noastra –avind la manta epoletii de locotenent-colonel de geniu si la vestonul de fresco (!) epoleti de maior inginer — cum poate fi interpretat?

Locotonent-major Cristian Costache:  Ca ofiter de control si comanduire, asiguram traficul in sediul ministerului.  Era acalmie, liniste deplina.  Nu fusesem preveniti de sosirea A.B.I.-urilor.  Primul care le-a zarit — “doua mogildete” intre tancuri — a fost colegul meu Radu Dragos, capitan post-mortem.  A fost impuscat in seara de 24 decembrie…

Ce zic tanchistii?

–Domnule capitan Gheorge Tanase, sinteti comandantul companiei de tancuri care, in acea noapte ocupa dispozitiv de lupta in fata Centrului de Calcul.  Ce s-a intimplat, de fapt?

–In primul rind, am fost total surprinsi de venirea — la orele 0,10 — si stationarea celor doua A.B.I.-uri intre tancurile noastre.  Incepind cu noi — cei din linia intii — si terminind cu grupa centrala, care conducea actiunile in sediul M.Ap.N. Nu am fost in nici un fel avertizati, nu ni s-a comunicat semnele de recunoastere si cooperare.  N-am deschis focu de indata ce i-am remarcat — cumne acuza doamna ziarista.  Intre venirea lor si deschiderea focului a trecut aproape o jumatate de ceas!  Initial ni s-a ordonat sa asteptam pina se vor face cercetari.  Prin statie am auzit ca cei din A.B.I.-uri au raportat ca sint trimisi de un oarecare maior Roman de la F.G.M.S. (Din cite am inteles acest ofiter nu exista).  Ni s-a cerut sa vedem ce-i cu ele si, la nevoie sa procedam conform situatiei in care ne aflam, adica de lupta.  Nu a fost nici eroare, nici crima.  Noi am tras fiind convinsi ca nu avem de-a face cu prieteni…

–In afara de modul –interpretat ca suspect–, in care au patruns in dispozitivul dumneavoastra, ce dovezi mai aveti?

–Faptul ca, la teava unuia dintre tancuri, tabla de protectie a fost rupta in doua locuri, trei din pistoalele mitraliera pe care le-am “capturat” (cu teava scurta si incarcator de 20 cartuse)  aveau tevile afumate, turela tancului de comandat de locotenentul maior Vasile Barbu a fost blocata, iar dimineata plutonierul Butoi a gasit pe tancul sau un pistol mitraliera si o lanterna de semnalizare…Cit despre dotare, sa nu-mi zica mie cum am citit intr-un ziar de mare tiraj– ca era jalnica, in nivelul armatei.  A doua zi, am recuperat, din cele doua autoblindate, radiotelefoane Telefunken, veste antiglont, pistoale de 9 mm, pumnale, binoclu cu infrarosu — care pentru noi constituiau noutatii absolute.  Si, pentru ca tot am fost provocati, sa va mai spun ceva.  Dimineata, cind l-am intrebat “de ce ai tras, ma?” unul dintre cei trei supravietuitori, pe care i-am gasit in blocul de vizavi mi-a raspuns:  “Ce p. mati, si eu execut acelasi ordin ca si tine!!!”  E clar ca nu au venit ca prieteni!

–In Zig-Zag, sub o poza, sta urmatoarea explicatie:  “A.B.I.-il dupa ce s-a tras in ei cu tunul”…

Locotenent Liviu Lita: Nu ma mai mira nimic, din moment ce o ziarista se amesteca in probleme de armament si munitie.  Noi o informam — daca vrea, intr-adevar, sa stie adevarul — ca greutatea unui proiectil nu este cu mult sub 20 kilograme, iar viteza cu care paraseste teava depaseste 800 pe secunda.  in asemenea conditii — avind in vedere si distanta mica de tragere — A.B.I.-ul ar fi fost facut praf.  Dar noi nu am folosit tunul pentru ca, la citiva pasi, erau blocul de locuinte…La fel de gogonata este si minciuna ca am fi tras cu mitraliera de 12,7 mm.  Folosirea acesteia presupune ridicarea deasupra turelei, ori nimeni nu era nebun sa puna in pericol viata servantiilor, atita vreme cit teroristii misunau prin blocurile de peste drum!

Partea civila

Trei din membrii celor doua echipaje, ramasi in viata s-au refugiat in blocul A.1., la scara B.  Redam mai jos ce ne-au declarat doua dintre locaterele imobilului:

Maria Sincai (apart. 34):  In jurul orei 02,00 am auzit ca in usa a batut cineva, nu tare, tare.  Apoi a sunat.  nu am raspuns.  Jos se tragea.  Numai cind a inceput sa piriieyala am deschis.  Pe prag — lac de singe:  erau trei oameni in niste uniforme mai deosebite, un fel de combinezoane kaki, unul singera la stomac si picior.  Am aflat ca a mai ramas unul ranit in mijlocul strazii, si carea ajutor, dar fiind mai corpolent, nu l-au putut trage.  Ne-au rugat sa stergem singele de pe scare spunind:  “astia de jos stiu ca sintem aici si ne iau ca din oala.”  Am intrebat daca exista posibilitati — pe la subsol sau prin pod — ca sa poata parasi blocul pe partea cealalta.  Nu stiu cind au ascuns pistolul sub covor.  Baiatului meu i-au cerut haine civile.  Unul din ei, Romica a telefonat de vreo doua ori, la seful lor, probabil.  Au si primit un telefon.  La un moment dat, spre dimineata, spune cam asa:  “Ce faceti, domnule, cum ne scoateti de aici, ca ne fac praf?  Ei ne-au luat drept altii”…  “Sa stit ca sint foarte bine pregatiti.  De la Favorit la poarta de intrare sint tancuri pe amindoua partile.  Ne-au facut zob”…

Stela Baila (apart. 25):  Dimineata, eu am cules doua pistoale de pe scari si le-am predat tanchistilor.  Cind baiatul doamnei Sincai a coborit (in pijama), eu am anuntat armata ca avem “oaspeti”.  Apoi, au venit militarii, i-au ridicat.  unul din cei trei ne-a zis rizind:  “O sa vedeti, sintem armata, sintem romani, nu teroristi.”

In loc de concluziile, sa redam si opinia unui alt martor ocular, locontenent-colonelul Vasile Tintas:  Stim acum, ca U.S.L.A. era o unitate formata in principal din cadre din foarte buni profesionisti.  Ei trebuiau sa-si dea seama ca aici vor intilni tot profesionisti.  Or, prin modul in care s-au comportat, chiar in varianta ca au fost chemati — si au facut dovada celui mai pur amatorism, daca nu este vorba de altceva.  Pentru ca toata conduita lor — incepind cu parasirea cazarmii de catre seful de stat major intr-un moment in care comandantul unitatii lipsea, apoi stingerea farurilor etc. –  a contrazis modul firesc de actiune.  Asa ca in nici un caz accidental nu a fost generat de trupele aflate in dispozitiv.

Deci lucrurile nu stau asa de simplu, pe cit incearca sa le prezinte doamna Bacescu.  Declaratiile redate mai sus isca o multime de intrebari.  Cei patru uslasi care au supravietuit — locotenent-major Romulus Girz, plutonierul Petre Gainescu, sergentii-majorit Stefan Soldea si Ionel Paduraru — speram sa ne fie in curind interlocutori.

Maior MIHAI FLOCA

“Crima?!” Armata Poporului, nr. 23 (6 iunie 1990), p. 3.

Romania 1989: Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I) 13 iunie 1990

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 30, 2010

Ziarul armatei–deci al unei institutii situate, gratie Revolutiei din Decembrie, in afara politicii–nu este, in mod deliberat, o publicatie polemica. Asa cum este si organismul din care faceum parte, noi, ziaristii militari, am optat pentru o atitudine sobra, echilibrata, pe cit posibil obiectiva, constienti de faptul ca, prin lispa materialelor sezationale, de scandal vom avea, pentru inceput, o audienta mai redusa in rindul cititorilor. Fericiti ca, in sfirsit, ne putem vedea de treburile noastre–ca si armata in ansamblul el, de altfel–noi nu ne-am propus deci, in mod programatic, sa ne luam la harta cu diverse organe de presa din tari, nici vorba de cele din strainatate. Iata, insa, ca saptaminal independent “Expres”–nr. 18, mai 1990–ne pune la curent cu dezvaluirile senzationale ale revistei franceze “LE POINT”, din 21 mai 1990. Initial, ne-am gindit ca-i treaba politicienilor sa dezamorseze, sa combata continuntul incitantului articol, intitulat “In Romania, complotul iese la iveala.” Dar cind am aflat, de la niste ziaristi straini, ca armata noastra “a tras si asupra propriilor rinduri, astfel ca, in confuzia generala, au murit aproape la fel de multi ostasi si civili,” nu am putut ramine in expectativa. Pentru ca este vorba de o incalificabila ofensa adusa eroilor pe care armata i-a jertfit pe altarul Revolutiei. Noi nu cunoastem meseria armelor din carti, ci am deprins-o in poligoane, pe cimpurile de instructie. Daca accidentele se pot produce si pe timp de pace–lucru de care ne-au convins viata, practica militara pe care am trait-o, vreme de peste doua decenii–acestea au fost pe deplin posibile, si chiar s-au produs, si pe timpul Revolutiei, cind inamicul era peste tot si nicaieri. Dar de aici si pina a afirma ca cei 267 de morti si 674 raniti ai armatei s-au impuscat intre ei e o cale atit de lunga, pe care nici un om cu buna credinta n-ar face-o. Nu punem la indoiala buna credinta a jurnalistilor francezi, desi ideea promovata de ei convine de minune celor care se dau de ceasul mortii sa ne demonstreaza ca, de fapt, teroristii n-au existat. Fie-ne, insa, permis sa aratam ca documentarea celor de la “Le point” a fost, cel putin, incompleta. O spunem noi, care am fost tot timpul aici, reporteri printre gloante, in punctele fierbinti ale Revolutiei. O spunem si o argumentam, pentru inceput, cu fapte petrecute in zona sediului Ministerului Apararii Nationale.

DIVERSIUNE SI INTIMIDARE.

Nu ne vine sa credem! Desi a trecut peste o jumatate de an de la consumarea
evenimentelor, oamenii sint speriati. Este vorba de locatarii celor trei
blocuri–A1, A2, B3–dispuse in fata Centrul de Calcul al M.Ap.N. In urma cu
citeva saptamini, erau deschisi, raspundeau la orice intrebare, relatau faptele,
imprejurarile extrem de grele prin care au trecut, iar acum sint prudenti, retinuti, tematori. Mai mult, o doamna–cu mina pe inima si vocea tremurinda–ne
sfatuieste sa o lasam balta, ca riscam prea mult…

Ce s-a intimplat de fapt? In ultima vreme, pe la usile unor apartamente, au
batut citeva…persoane de bine, care, cu destula discretie–si
subtitlitate–s-au straduit sa le explice oamenilor cum s-au petrecut, cu
adevarat, lucrurile in perioada 22-25 decembrie 1989. De exemplu, in blocul A.1,
apartamentul 27, o doamna–banuitaj de a fi avut, in trecut, relatii cu
securitatea de trist renume–le a sugerat gazdelor cum sa interpreteze ,corect’
incidentul cu cele doua A.B.I.-uri din noaptea de 23/24 decembrie.

Alti vizitatori n-au avut nici macar inspiratia de a-si disimula identitatea
(sau poate ca chiar asta au facut). Domnilor, mie sa nu-mi dati numele la ziar,
ne roaga alt locatar. Am avut destule necazuri cu securitatea. In 21 mai, a fost
la mine un maior de politie, Popescu zicea ca-l cheama. S-a interesat despre
teroristii care au tras din blocul nostru. I-am spus ca, daca vrea sa loveasca in armata, nu are nici o sansa: au tot adevarul ii voi
spune. In final mi-a adresat o rugaminte: sa nu stie cei de la armata de vizita
lui… A revenit peste 2-3 zile, dar mi-a fost frica sa-i mai deschid…”

Cine-o fi misteriosul maior si de ce pastreaza atita discretie? Se pare insa ca
persoanele cu pricina manifesta un mare interes pentru blocul B.3. Domnul Stancu
Varzan are mai mult curaj.

–Dumneavoastra nu stiti ce nopti de cosmar am trait noi: se tragea si din fata
si din spate, de la gunoaie. Totul a inceput in 22 decembrie, pe la orele 22.00:
la inceput sa auzeau focuri izolate. Apoi–ca la razboi. Numai in baie ne
simteam oarecum in siguranta. La un moment dat, am si ris. Fata mea a plecat
pina la bucatarie si, cind s-a intors, ne-a spus sa fim linistiti ca, de sus, de
pe bloc, trage o mitraliera si ne apara! Era vorba, de fapt, de o
pusca-mitraliera, care executa foc spre Centrul de Calcul…Si de pe casa
scarilor s-a tras, in aceasi directie. Teroristii au incercat sa intre la mine in apartament, dar noi avuseseram grija sa blocam usa cu un cuier
greu. Sint bolnavi astia care vor sa ne convinga ca a tras armata in noi si ca,
de fapt, nici nu au existat teroristi. Dar i-am auzit discutind precipitat,
tropaind: in jurul blocului, pe scari, pe acoperis.

In acelasi bloc, stam de vorba si cu sotii Florica si Gheorghe Petrut. Sint
revoltati.

–Au fost la noi doi civili, spune doamna. Ne-au fluturat pe sub nas niste
legitimatii, din care am retinut ca sint de la militia din Turnu-Severin. Cind
noi am intrebat cine a tras, ei ne-au informat: “armata a tras.” Bine, dar in
armata cine a tras?–am continuat noi–doar in parcul din fata blocului au fost
impuscati studenti militari. “Au tras unii in altii”–ni s-a raspuns.

Si in incheiere, gazdele noastre ne avertizeaza:

–Fiti cu mare bagare de seama, domnilor ofiteri. Astia au tot interesul sa va
compromita!!!

Deci ,baietii’ lucreaza. Fara voie ne gindim la povestea cu lupul care se
intoarce la locul unde a mincat o oaie. Si a criminalului care se intoarce la locul faptei…

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, Armata Poporului, 13 iunie 1990, p. 3)

Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (II) (Romania, decembrie 1989)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 30, 2010

Armata Poporului, nr. 26, 27 iunie 1990

Mult incercatul bloc A1

Prinsi intre focuri–ale teroristilor, dintr-o parte, si cele ale militarilor aflati in dispozitivul de aparare al M.Ap.N., din cealalta parte–locatarii blocului A1 (Drumul Taberei, 16) au trait, in zilele Revolutiei din Decembrie, nopti de groaza.  Sa-i ascultam.

–Eu, pur si simplu, nu inteleg domnilor, cum unii ziaristi pot fi asa de rai si palavragii.  Distrug omul, nu alta!  S-au scris in presa fel de fel de minciuni despre ce s-a intimplat aici, in zilele si noptile ce au urmat fugii lui Ceausescu.  Unii s-au apucat sa arate–culmea nerusinarii!–ca nici n-au fost teroristi.  Pe noi, insa, nu ne-a intrebat nimeni:  ce am trait, ce am simtit atunci, cum am supravietuit…

Si spre a fi mai convingatoare, doamna Stela Baila (scara B, apart. 26) ne arata o cutie cu…gloante (18 la numar), pe care le-a strins din camere.

–Cum a inceput lupta?

–Era pe 22 decembrie.  In jurul orei 21,00 am vazut, aproape de poarta Centrului de Calcul, un TIR mare, un fel de sa lunga.  Soldatii nici nu apucasera sa ia pozitie de lupta.  De sub masina s-a deschis focul:  atit spre Ministerul Apararii Nationale, cit si spre noi.  Tirul era foarte intens, cred ca de sub masina trageau peste 20 de indivizi.  Un glont mi-a trecut pe deasupra capului si s-a infipt, uitati-i urma, sub tavan.  Ce a urmat, nu va mai spun.  Ne-am refugiat in camera din spate, dar nici acolo n-am avut parte de liniste:  din parculet, se auzeau multe strigate, apoi a inceput rapaiala.  De pe toate blocurile se tragea!  Tocmai umblam la televizor, il reglam, cind un glont a lovit in perete, deasupra televizorului, la citeva zeci de centimetri de capul meu.  M-am ales doar cu o rana la mina stinga.  Dupa ce teroristii ne-au mai “onorat” cu un glont, am fugit in baie.  Dimineata, geamurile erau faramitate.

Din aceeasi directie, dinspre blocul B4, s-a tras si in apartamentul vecin.  Gaura din geam se afla la aceeasi inaltime cu cea de pe perete:  1,45 m.  Dat fiind ca apartamentul se gaseste la etajul 1, este evident ca teroristul a deschis foc dintr-un loc situat la aceeasi inaltime.  De la locatarii acestui apartament (27), aflam ca teroristii erau imbracati intr-un fel de salopete, probabil de culoare gri.

–Da, i-am vazut cu ochii nostri.  Alergau ca niste speriati prin parculet, de la un bloc la altul, isi aminteste doamna Maria Cotofana.  Dupa miezul noptii, in careul format din cele trei blocuri a avut locu un violent schimb de focuri.  Apoi, am auzit batai puternice in usa.  “Deschideti, sintem armata, avem raniti!”–auzeam de pe scari.  Am primit si noi un ranit–il cheama Cristian Popescu si niste student la Academia Tehnica Militara–impreuna cu un coleg.  Imedia cei doi tineri s-au repezit la balcon, sa traga in teroristii care le-au ucis colegii.  Foarte greu i-am determinat sa renunte, le-am explicat ca teroristii ne “avertizasera” deja si ne vor face zob apartamentul.  Ii vedeam cum se chinuiesc privind neputinciosi cum banditii scuipau moarte si foc de pe blocul B3…

“Au tras din blocul meu!!!”

Exista locatari care i-au vazut foarte de aproape pe teroristi, au discutat cu ei. Unul din acesti oameni a acceptat sa ne povesteasca patania sa, dar cu conditia sa nu-i precizam identitatea. Intimplarea a avut loc in aceeasi noapte: 22/23 decembrie 1989.

–Sa tot fi fost 12,30-1,00, cind am auzit “poc, poc, poc”–cineva umbla pe balcon. Fiindca am instalatie electrica acolo, am aprins lumina. Am deschis prima usa ce dadea spre balcon si am vazut un tinar de 24-25 de ani: brunetel, creol, cu parul andulat, slabut. Purta of gluga bej, iar pe deasupra un fel de veston kaki. Inapoi lui, pe lada mai era unul. Grozav m-am speriat: “Deschideti, deschideti”–mi-a strigat brunetul. Am raspuns instantaneu: “Nu se poate, e militia la mine, e militia la mine!” si am inchis usa la loc. El a scos ceva din buzunar–un corp rotund–si a spart geamul usii din exterior. Am fugit, iar in urma mea au rasunat focuri de arma.

Intr-adevar, pe peretele opus balconului sint citeva gauri: acestea nu puteau fi provocate decit de gloante trase din balcon. Din acest balcon–asa cum ne-a relatat locotenentul Marius Mitrofan–s-a tras si asupra studentilor de la Academia Tehnica Militara.

–L-ati recunoaste pe cel care a tras?

–L-am si recunoscut! Dar ma opresc aici, ca si asa am spus prea multe!

Sa mai adaugum ca, pe 23 decembrie, cind gazda noastra a povestit scena cu balconul, un vecin, “binevoitor,” i-a spus: “ti s-a nazarit.”

Foc concentrat asupra Centrului de calcul!

Spre Centrul de Calcul al M.Ap.N. teroristii si-au indreptat cu predilectie armele. Oricine poate constata asta. Daca s-ar fi inarmat cu putina rabdare, gazetarii revistei “Le Point” ar fi putut numara, in peretele frontul al cladirii, circa 300 urme de gloante.  La care trebuie adaugate si gaurile care se mai vad, inca, in geamuri.  Sigur, geamurile ciuruite au fost schimbate, dar,–prevazatori si rigurosi–, cei din Centrul de Calcul, au avut grija sa le fotografieze.  Avem, la redactie, cliseele respective si le putem pune la dispozitia oricui.  Ne este imposibil sa credem ipoteza cu “confuzia generala” a confratilor francezi.  Pentru ca aici nu este vorba de doua, trei focuri–scapate, la un moment dat, intr-o directie gresita–, ci de sute de gloante trimise cu buna stiinta, nopti de-a rindul, asupra unui obiectiv militar.  Si vizind cu prioritate birourile cadrelor cu functii de raspundere.

S-a tras nu numai din strada, ci, in special, de la etajele superioare ale cladirilor de peste drum.

–Noi nu avem caderea sa acuzam pe nimeni–arata colonelul Marcel Dumitru.  Dar nu ne putem mira indeajuns de faptul ca nimeni din cei in drept nu a initiat pina acum o cercetare.  Nu stim cine a tras, dar stim, cu destula precizie, de unde s-a tras in noi.  Cind copacii erau desfunziti, privind prin gaurile produse de gloante in geamurile noastre–avem geamuri duble–vizam tocmai acoperisul, balconul, fereasta de unde s-a tras?

De altfel, cu pricepere de artilerist, pe baza observatiilor facute in acele vile de decembrie, maiorul Vasile Savu a intocmit o schema cu locurile de unde s-a tras asupra Centrului de Calcul.  Numaram pe schema peste 25 puncte de foc, citeva din acestea coincid cu cele indicate de studentii Academiei Tehnice Militare.  In “Le Point” se arata:  “Desigur, citiva securisti, infierbintati, au tras pe strada, de pe acoperisuri.  Dar nu era decit o mina de oameni, cei multi fiind falsii “teroristi”…armata a amplificat roulu securistilor si a plasat ea insasi falsi teroristi in diferite cartiere ale capitalei.”  Ce om cu mintea intreaga poate accepta ideea ca armata a ordonat unor membri ai ei sa traga asupra proprilului minister?!!

Centrul de Calcul este doar una din cladirile aflate in localul M.Ap.N.  Nu vom sti niciodata, cu exactitate cite gloante s-au tras asupra integrului complex.  Oricum, in comparatie cu cele ce au tintit Centrul de Calcul, acestea sint mult mai multe, ele producind victime mai ales in rindurile personalului neadapostit.

Sa mai amintim ca in 22/23 decembrie, tot inainte de a intra in sediul M.Ap.N.–deci in aceleasi conditii, ca si cei cinci studenti–au cazut un ofiter, un subofiter, si doi soldati dint-o unitate de parasutisti.  Tot aici Regimentul de Garda a avut 9 mortii–doi ofiteri si sapte soldati–toti impuscate dupa ce intrasera in dispozitivul de aparare constituit in curtea ministerului.  Deci au cazut, in total, 18 eroi.  Vom afla, vreodata, cine-i are pe constiinta?

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, “Unde sint teroristii?  PE STRADA, PRINTRE NOI (II), Armata Poporului, 27 iunie 1990, p. 3)

—————————————————————————————————————————————————

cateva articole mai vechi de catre Mihai Floca:

from https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/04/03/orwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-8-usla-and-friends/

Mihai Floca’s credibility on the issue of what happened on the night of 23-24 December with the USLA units at the Defense Ministry, what happened on the other nights of the period of the Revolution in the same location, and on the claims of residents of these blocs—as noted, witness accounts that other publications simply ignored—is enhanced by the fact that his articles from late December 1989 through 1990 clearly do not show someone out “to get” the USLA or tarnish their reputation.

What is particularly notable is that after writing the (in)famous 26 December 1989 Romania Libera article (“Ucigasii de meserie al teroristului nr. 1,” p. 3) claiming that these USLA personnel in the Defense Ministry incident were “terrorists,” Floca wrote articles demonstrating how the USLA collaborated with the Army in certain actions during December 1989, at the CC building (“Actiune concertata impotriva pericolului,” Romania Libera 29 December 1989, p. 4) and at the Television Station (“Reportaj la U.S.L.A.,” Tineretul Liber, 5 January 1990, p.4).  Only in June 1990, did he begin publishing interviews with the Army soldiers involved in the 23-24 December incident with the USLA at the Defense Ministry and with the residents of the surrounding blocs.  These articles were as he noted prompted by two developments:  the articles in the opposition publication Zig-Zag rehabilitating the USLA and claiming they were innocent victims in the Defense Ministry incident (authored by the Securitate’s number one cheerleader, Angela Bacescu), and articles in the French press arguing that the “terrorists” had not existed.

image-89

image-88

I.  Suspecting/Blaming the USLA:  Cloaking a Coup, Creating a Revolutionary Halo for a Bloodstained Army, or Accidental?

a) Where could the idea that the USLA was hostile to the Revolution have possibly come from?

To believe the revisionists, the idea that during the December events there existed “terrorists” and that the Securitate’s anti-terrorist special unit was behind the “terrorism” originated in the minds and announcements of Romanian Television reporters Teodor Brates and Alexandru Stark, General Nicolae Tudor and other military officials at the Television station, and/or General Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Ion Iliescu and other members of the National Salvation Front.  A popular belief among revisionists is that they were all in on this deception, the new political officials and televsion personalities.  At their most charitable, revisionists will argue that the suspicion regarding the existence of “terrorists” and of the USLA specifically was based in an understandable and rational fear regarding the Ceausescu regime—but that ultimately these fears were misplaced, and that the suspicion of the USLA actually played a large role in contributing to needless bloodshed after Ceausescu fled.  As in so many controversies surrounding the Revolution, little effort has been made in “process tracing,” working backwards to find the roots of claims and ideas.

It is significant that in 1990, the infamous Securitate cheerleader, Angela Bacescu, blamed all of the above personalities for creating “imaginary terrorists,” but also added another culprit.

“Among those [who showed up at Television on the afternoon of 22 December after Ceausescu fled] was this Cirjan, an ordinary thief, who entered with a false ID.  He had been thrown out of the USLA, several years earlier, because he was stealing from passengers’ baggage, was dealing on the black market, and other such things, and [here] he is from the first moment shouting ‘Death to the Securitate’ and ‘The USLA are coming to shoot us’.” (Bacescu, “Romania Mare” 7 September 1990, p. 5a; see also her allegations against Cirjan in the 21 August 1990 edition)

A “Constantin Cirjan” appears on the list of the 38 “founding” members of the National Salvation Front read out on Television by Ion Iliescu.  And, although I cannot verify that they are one and the same, it is possible that this Constantin Cirjan is the same as a Captain Constantin Cirjan of Romania’s special “mountain hunter” forces, whose recent training exercises are discussed on a web page (see geocities.com/romanianspecialforces/vanatoridemunte).  It would certainly make sense, given that the “mountain hunter” forces were affiliated with the Securitate before the Revolution, and USLA training would likely have had many similarities with the current training of these “mountain hunter” forces.

This is signficant.  In other words, the point that so many revisionists highlight—how was it that even before the “terrorists” appeared, Television was warning about their appearance?—appears to have an explanation.  We must ask:  what would lead Cirjan to suspect this?  From where would he have such information?  Even if we assume for a minute that Bacescu has made up this episode, the question is why?  Afterall, she already targets Brates, Stark, etc. for this allegedly false, intentional “rumor” about the existence of “terrorists” and the USLA’s contribution to them.  True, Bacescu could be wrong, misinformed, or determined to find a scapegoat or settle scores with this individual.  But the point is that she identifies the source of the USLA rumor as a former member of the USLA—in other words, someone with access to such knowledge.  In other words, the “USLA rumor” appears to have originated not with Brates, Stark, or others, but from a former USLA member.

b) But what evidence exists to believe that Front officials at the time suspected the USLA?  Were the public statements that the USLA were involved merely for public consumption, and did not reflect their actual beliefs—particularly in the event that they were lying to begin with and knew the USLA was innocent?

Despite expressions of suspicion of the USLA on TV and elsewhere, regime forces followed the so-called “Special Action Plan” that called for the combined participation of Army units alongside USLA and other Securitate units.  In Bucharest and elsewhere, the USLA were sent out on patrol in pursuit of the “terrorists” (for example, Buzau and Arad, see Armata Romana in Revolutia din Decembrie 1989, p. 192, 209).  With USLA Commander Ardeleanu having “joined” the Revolution from early on, and with the appearance of USLA cooperation, Front officials found it hard to believe that the USLA were the “terrorists.”

Yet they kept on getting reports that something was not right.*  At the very least, Securitate Director General Vlad and USLA Commander Ardeleanu were not putting all their cards on the table, unwilling or “unable” to fulfill requests for maps of Securitate safehouses and architectural plans of key buildings that might have clarified from where the shooting was coming and what exactly was going on (Ardeleanu himself seems to have admitted this obliquely in a document drafted on 8 January 1990, see its reproduction in Dan Badea, “Cine au fost teroristii?,” “Expres,” 15-21 October 1991, p. 15).  In theory, the USLA had either surrendered their registered arms on the 22nd, and/or were performing joint missions with the Army to root out the “terrorists.”  The straw that appeared to break the camel’s back was the arrest of an armed USLA sergeant, Ion Popa Stefan, in the neighborhood of the Defense Ministry—he claimed he was on his way to the Defense Ministry to “surrender”.  Commander Ardeleanu is said to have played dumb upon being confronted with the news:  “I think it’s the hand of my chief of staff Trosca, he’s done this to me” (Lt. Col. Mihai Floca and a group of Army officers, “Eroi, victime sau teroristi?” “Adevarul,” 29 August 1990).  Senior Army officers and Front leaders had had enough.  They would try to call Ardeleanu’s bluff and give them a “loyalty test” of sorts.

One important admission from Commander Ardeleanu—one that has little alternative explanation given his accusations toward Army General Nicolae Militaru who instructed Ardeleanu to order USLA units to the building—severely undermines much that underlies revisionist accounts that Trosca and his men were intentionally lured into a diabolical ambush:

“…When I reported at the Defense Ministry [during the late evening of 23 December], I was asked to give details regarding the organization of the unit, its subdivisions, responsibilities, and attributes.  After this, I was told that the Defense Ministry was being attacked from all around…Then, General Militaru announced that in the “Orizont” building terrorists had barricaded themselves and were firing on the Defense Ministry, ordering me to transmit to my unit an order that 3 intervention groups come to annihilate the terrorists.  He warned me that the order I would transmit would be recorded and that I should proceed with this in mind. I transmitted the order to Colonel B.I. [Ion Bleort] who reported to me that by his side was Colonel Gheorghe Trosca, the unit’s chief of staff, who would take measures to execute the order.  Keeping in mind the importance of the mission I gave the order.  I know that I pronounced the name of Colonel Trosca, and therefore those present knew that he would lead the group.”  [interview from 1991, in Bacescu 1994, p. 116]

This passage is critical for two reasons in terms of the revisionist accounts:  a) it was Ardeleanu, not Militaru or anyone else, who chose Col. Trosca, and b) it was known that the USLA transmissions would be recorded.  Furthermore, the passage testifies to the suspicion of Front leaders:  why all the questions to Ardeleanu about the composition and activities of his unit?

The understanding of what followed, the famous so-called “Defense Ministry incident,” in which seven USLA members lost their lives after Army units out front of the building opened fire upon them, became even more confused after exchanges from the tape of USLA transmissions appeared in the press in early 1993 (Ioan Itu, “Armata Trage in Propriul Minister,” “Tinerama” 8-14 January 1993, p. 7—pretty much the entire article and discussion of this important incident shows up in Deletant, pp. 360-362).  Those exchanges show Trosca communicating to an uncomprehending Bleort back at USLA headquarters—Trosca repeated himself several times—that “a column of six-seven TABs, two trucks with soldiers and two ARO, fired for ten minutes on the Ministry and then stopped.”  In other words, Army units were firing on their own ministry.  A few minutes after Trosca’s announcement to headquarters, Trosca reported that Army tanks guarding the ministry had opened up fire on his USLA team’s armored personnel carriers (ABI).  The impression one gets after that is that the USLA personnel became tank fodder and that they never event fired a shot in response.  The journalist Ioan Itu concluded from this, and Deletant appears to accept, that the USLA detachment had been attacked “because they had to disappear, having accidentally witnessed one part of the Army at war with another part of the Army.”

Of course, there is more to this story.  It was not just a few minutes between the arrival of the USLA detachment at the scene, their report of what was going on, and their coming under attack.  Instead, they had stationed themselves in between tanks—as they had been instructed—for almost a half hour, without making contact with anyone among the Army personnel out front of the Ministry, a fact which caused obvious suspicion for those personnel.  Moreover, according to officers interviewed in spring 1990, they witnessed gunfire from the guns on the USLA vehicles, three of the machine guns recovered from the USLA vehicles showed signs of having been fired, the gunbarrell of one the tanks had been blocked, and on the top of another tank a machine gun and signal lantern were found (Major Mihai Floca, “Crima?” “Armata Poporului” 6 June 1990, p. 3).

What is amazing, of course, if we take Trosca’s transmission about the Army forces firing on their own ministry at face value, is that somehow this occurred “for ten minutes” and yet there is no report that the USLA detachment or the Army units defending the Ministry were hit or returned fire.  And when the USLA detachment is attacked it is from the units guarding the Ministry…because they are embarrassed ?, afraid ? that the USLA personnel witnessed something they should not have seen?  And why or how did these rebel Army units stop attacking the Ministry and what became of them? Furthermore, as Army General Tiberiu Udrareanu relates:

“Personally, I have serious doubts regarding the use of  ‘7-8 TAB-uri, two trucks of soldiers (two platoons) and two AROs’ in a mission of this type, to be able to operate in the center of the Capital and to not be seen by a single person.  And the survivors, because we are talking about hundreds of people, have kept this secret so tightly for over seven years?” (Udrareanu 1996, p. 143).

Indeed, the latter point is significant, as one could imagine how once the content of the tapes were made public, that some lips might have loosened.  And I ask the reader:  which is more plausible, that Trosca—knowing his words were being listened to—was lying or trying to communicate something in code to his headquarters, or that hundreds of soldiers—including draftees and students at the military academy—could or would keep quiet about Army units intentionally attacking their own Ministry?

What happened after the firefight is even more intriguing as evidence of the genuine suspicion of the USLA on the part of Front leaders.  USLA Lieutenant Stefan Soldea who survived the firefight outside the Defense Ministry relates what happened when he was taken to the building.  Remember, here is an USLA officer, who participated in this key incident and his clearly defending his own actions and those of his unit, talking about his experiences in the pages of the Securitate mouthpiece “Europa,” so hardly in a position to, as is soften alleged, be somehow serving the Front leadership:

“A civilian, Gelu Voican Voiculescu, was in the office surrounded by the other generals [Army General Nicolae Militaru, Militia General Cimpeanu, Securitate General Iulian Vlad, and Securitate Fifth Directorate General Neagoe]…he began to interrogate me, ordering that my USLA commander, Colonel Ardeleanu go outside.  He demanded information about the organization, make-up, and functioning of  the unit, its address, what the unit’s members were doing at that moment, my personal information, after which he confronted me with Colonel Ardeleanu and asked me to identify who he was…”(“Crime care nu se prescriu,” interview with Angela Bacescu, “Europa” 28 July-5 August 1992).

Among the many interesting details that come out of Soldea’s interview is his complaint that the next day of his detention he “was forced to take a urinalysis test to see if I was drugged.”  What does all this tell us?  At the very least, it tells us that Voiculescu and other Front officials suspected that the USLA were the terrorists and suspected that—as the rumor circulated at the time (it turned out to be correct, but that is an issue for a different discussion)—they were drugged.**

This was an incredible and inexplicable charade to go through at the time if Voiculescu, who is always portrayed as one of those at the center of the alleged Front “staged war,” was attempting to stage such a confrontation.  If the Front “controlled” the “terrorists,” why do this?  Who exactly were Front leaders trying to impress/convince with this incident?  Moreover, if this truly was a charade—such as is alleged of the Ceausescus’ trial and execution—why is there no record/tape of it?  Would not this have been a great bit of counter-propaganda to the revisionists that could have been given to the media to protect their reputations and credibility?

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/09/26/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-six/

Dupa 20 de ani: Adevarul vinde…minciuni…fabricate de catre fosta securitate (Angela Bacescu, aprilie 1990)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 30, 2010

Cazul Angela Bacescu

image-57image-58image-59image-60

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

What would it have looked like if Nicolae Ceausescu’s Securitate executed a plan to counter an invasion…but the invaders never came? (IV)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 27, 2014

Answer:  Well, you would have something that looked suspiciously similar to what actually happened in December 1989 in Romania…

(strictly personal viewpoint as always; I began my analysis of what have been characterized as the “strange,” “counter-intuitive,” and “irrational” character of the “terrorist” actions in December 1989 in Chapter 8 my Ph.D. dissertation (defended December 1996), which can be found here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ and continued it in articles such as the following in Europe-Asia Studies from 2000, which can be found here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ )

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/21/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-ii/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/24/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-iii/

Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989) http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf :

Efectivele care desfasoara actiuni in cadrul lupte de rezistenta se vor dota corespunzator misiunilor incredintate.  Materialele  necesare vor fi realizate din cele aflate in dotarea unitatilor sau din depozitele special create in locuri ascunse, din capturi de la inamic, trimitere pe calea aerului sau alte surse…

image0-003

The Securitate, in recounting their version of what happened in December 1989, love to point out how their official stockpiles of arms were sealed when the Ceausescus fled by helicopter at approximately 12:00 on 22 December 1989.  (Even this is only partially true.)  Military Prosecutor General Dan Voinea, and many researchers of December 1989–including some of the best among them, such as Peter Siani-Davies, repeat claims similar to this–or to the extent that they acknowledge Securitate weapons might have been used, they suggest, as does Siani-Davies, that we cannot just assume that the Securitate used them, but that they may have fallen into the hands of civilians, the Patriotic Guards, the Army, etc.  None of this, however, accounts for the fact that from injured civilians, to domestic and foreign doctors who operated on them, to military officers, have attested to the existence, use, and discovery of atypical munitions not in the Army’s arsenal–namely the use of exploding Dum-Dum bullets and/or “vidia” bullets.  The Securitate appear to be generally correct:  these weren’t in their normal stockpiles.  But they didn’t use those.  Naturally, in the context of an assumed foreign invasion and occupation, they could not bank on access to such stockpiles, which would probably have fallen into the hands of the enemy.  Instead, they would have to rely on hidden stockpiles, secret deposits strategically placed in major cities and outside of them, that only they knew about, and that could be accessed in the case of foreign occupation.  Also, one can assume the scruples that they might have had with regard to the use of such munitions against their own unarmed people–although given what happened, it turns out they didn’t have many scruples after all–did not apply to an invading and occupying foreign force–hence the preparation of such munitions.  Moreover, after the Ceausescus fled on 22 December, the character of the terrorist actions were very much in keeping with what we might expect from a “resistance war” (lupta de rezistenta):  as some have noted in recounting what happened, if they were unarmed they seemed to be able to move with reasonable ease and not great fear of being shot…however, if they were armed they became a target, and could receive a sniper shot to the head or chest (something of which a civilian with little familiarity with arms or access to them before 22 December 1989 would have been unlikely to be able to pull off).

image0-001

“Saptamina trecuta am incheiat un ciclu de 2 saptamini de pregatire si examinare, la Baneasa, pentru obtinerea gradului de subofiter.  Acest ciclu l-am efectuat la Baneasa, deoarece stagiul militar de 9 luni, l-am satisfacut intr-o unitate apartinind Securitatii Statului.

–Ce specific a avut pregatirea?

Am fost antrenati pentru lupta de gherila urbana, in caz de agresiune externa.  Eram organizati in grupuri mici care actionau pentru destabilizarea inamicului, pe teritoriul ocupat de el.

–S-au facut afirmatii in perioada revolutiei, ca nu exista trupe specializate in gherila urbana!  Este adevarat?

Nu!  In cazul in care se face exceptie de notiunea de inamic strain sau agresiune externa, pregatire multor generatii de militari au acest specific.

–Ati fi activat doar in termenul celor 9 luni?

Nu!  Noi sintem la dispozitia lor in permanenta.  Putem fi convocati telefonic sau printr-o alta modalitate conspirativa.  Existe case conspirative si depozite de munitie in plin Bucuresti, de unde ne-am fi aprovizionat cu armament si munitie pentru a efectua ambuscade, aruncari in aer si altele.

–Considerati ca dupa revolutie lucrurile s-au schimbat, cum apreciati ca ati fost chemat tot la o unitate fosta a Securitatii?

Am fost indignati si chiar ne-am manifestat in sensul acesta!  La toate intrebarile noastre n-am primit raspuns.  De abia la sfirsitul stagiului am aflat ca ne-am pregatit, de fapt, la trupele de jandarmi.

–Si pina atunci?

Col. Porumbelu ne-a tacut un mic istoric din care am sa citez:  “Din 22 dec. in 28 am fost teroristi!  Din 28 pina in martie am fost M.Ap.N.-isti.  Pina pe 5 iulie sintem trupe de jandarmi….

 [Dinu Ispas, “Baneasa–Comedie muta ’90” Expres, iulie? /august ? 1990, p. ?]

image0-001

Stiu ca in zilele de 23-25 XII 1989, din circa 150 sesizari facute de cetateni 48 s-au dovedit intemeiate in sensul ca, in punctele indicate, s-au gasit depozite de arme.  Deci nu exista “taina absoluta.”  Depozitul de arme gasit in blocul Scala, prabusit la cutremur, era tot al USLA, deci de mult a fost pregatita actiunea.  Avem de a face cu o organizatie criminala pregatita de un stat impotriva populatiei sale.  — N.F., pensionar, Bucuresti.  “Voi ati tras in noi, noi va salvam viata!” 22, nr. 5 (16 februarie 1990), p. 10.  Now available online at http://www.revista22.ro/nou/arhivapdf/5_1990.pdf .

image0-003

from Gardianul 16 December 2005

(Virgil Magureanu before the Parliamentary Commission investigating the events of December 1989):

Vreau sa va spun ca tot atunci a venit tot un subordonat de-al meu, locotenent-colonel Chilin, si era seful informatiilor la brigada antiterorista

Nicolaescu: Ati stat de vorba cu un general de Securitate, ati luat niste securisti cu dv., ati plecat la televiziune sa aparati televiziunea, impotriva cui? Cu cine credeati dv. ca luptati?

Magureanu: Dl, noi am presupus ca insurgentii erau cei care nu doreau prabusirea regimului; indiferent cine erau aceia; dar noi am vazut ca televiziunea era in primejdie de a scapa din mana celor care dadusera anatema regimului Ceausescu si erau vadit impotriva. Acolo taberele erau cei pro si impotriva regimului Ceausescu.

Asa am apreciat atunci.

Si asa imi mentin aprecierea si azi. De principiu.

Ma rog, aflasem mai multe lucruri. Despre niste depozite de armament (Chilin mi-a zis) de pe traseul de la Piata Palatului spre iesirea din Bucuresti de unde se aproviziona Securitatea atunci cand pazea traseul, despre niste subterane in care ar exista, de asemenea, armament si munitie, subterane care trebuiau luate in posesie si sa fie vazut ce e acolo. (In other words, an USLA official confirmed that the Securitate had deposits of arms and munitions along routes in Bucharest.)

(“If memory serves correct, years later in Curierul National, Andronic was to refer to finding out about the collapsing of the Ceausescu regime from USLA officer, Alexandru Ioan Kilin.”  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/05/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-9-orwellian-sanitywont-get-fooled-again/ , for a mention of Kilin see also  http://ohanesian.wordpress.com/2010/07/11/tiganul-din-dosarul-carlos-sacalul/)

Nicolaescu: De cine sa fie luate in posesie?

http://www.newspad.ro/Magureanu-In-decembrie-1989-TVR-nu-era-atacata-de-teroristi-ci-de-insurgenti,66491.html

Stirile zilei - Ultimele stiri online @ Newspad Stiri

   
  • Printeaza articol - Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti
  • Trimite prin email - Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti

Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti

CE PARERE AI?
Interesant
Amuzant
Uimitor
Scandalos
Ingrozitor
Ciudat
100%romanesc
Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti
16 decembrie 2005

Magureanu: Si am ajuns. Oamenii de acolo, cand am aparut eu, sigur ca s-au strans in jurul meu. Vreau sa va spun ca tot atunci a venit tot un subordonat de-al meu, locotenent-colonel Chilin, si era seful informatiilor la brigada antiterorista. S-au grupat pur si simplu in jurul meu ca nici ei nu aveau cu cine sta de vorba acolo. Militarii aveau sarcinile lor in dispozitiv, ceilalti, politicienii erau cu preocuparile lor si ingrijorarile lor, iar eu disponibil.

Nicolaescu: Ati plecat de la Eforie, cam la ce ora si cati insi?

Magureanu: Dl Nicolaescu deci toate acestea s-au petrecut pana in dupa-amiaza; ora nu o stiu cu precizie si traseul a fost dificil. Ca sa nu fim opriti, deci a fost o dubita si cateva masini cu toti astia. Cred ca nu erau in civili, cred ca erau totusi in kaki, dar trebuie sa-i intrebam chiar pe ei. Oamenii au venit cu automatele, s-au asezat in dispozitiv, in partea dinspre Dorobanti.

Nicolaescu: La cine v-ati prezentat cu ei la televiziune? La ce poarta?

Magureanu: Daca nu ma insel, era generalul Tudor care-i repartiza in dispozitiv de aparare. I-am dus acolo, i-am lasat si oamenii si-au vazut de treaba lor in continuare.

Nicolaescu: Si dv. ati plecat mai departe?

Magureanu: Pe urma ce-a fost? A venit, ca iarasi ma cunosteau, se lipise de mine un inginer de la un institut de cercetari, care a si ramas cu mine, a aparut acolo a fost o cunostinta de-a mea, altul care a incercat sa-l contactez, fara succes, fostul general la politie generalul Penciuc. A fost trecut in rezerva. Prin 1983-1984 i-am facut o vizita la Baneasa. Nu a percutat in nici un fel. Si el stie o multime de lucruri despre ce s-a intamplat in decembrie. Dumitru Penciuc. Nu mai stiu ce functie a avut. Dar a venit la mine in 23 la amiaza. Chilin a venit si au mai venit inca si ne-au spus o serie de lucruri pe care noi am socotit ca e bine sa le transmitem in forma aceea celor de la aparare si dlui Iliescu.

Nicolaescu: Ati stat de vorba cu un general de Securitate, ati luat niste securisti cu dv., ati plecat la televiziune sa aparati televiziunea, impotriva cui? Cu cine credeati dv. ca luptati?

Magureanu: Dl, noi am presupus ca insurgentii erau cei care nu doreau prabusirea regimului; indiferent cine erau aceia; dar noi am vazut ca televiziunea era in primejdie de a scapa din mana celor care dadusera anatema regimului Ceausescu si erau vadit impotriva. Acolo taberele erau cei pro si impotriva regimului Ceausescu.

Asa am apreciat atunci.

Si asa imi mentin aprecierea si azi. De principiu.

Ma rog, aflasem mai multe lucruri. Despre niste depozite de armament (Chilin mi-a zis) de pe traseul de la Piata Palatului spre iesirea din Bucuresti de unde se aproviziona Securitatea atunci cand pazea traseul, despre niste subterane in care ar exista, de asemenea, armament si munitie, subterane care trebuiau luate in posesie si sa fie vazut ce e acolo.

Nicolaescu: De cine sa fie luate in posesie?

Magureanu: De catre cei care-si asumasera noua putere. Totusi se infiripase acolo. Nu era la televiziune intr-un dispozitiv care se raliasera evenimentelor? Si intr-un fel sau altul cei care luptau pentru apararea televiziunii trebuiau sa stie si unde sunt punctele de rezistenta ale celor care se opuneau.

Nicolaescu: Nu va suparati pe mine pentru ca vreau sa lamuresc.

Magureanu: Dle Nicolaescu nu cred ca sunt aici pentru sentimente precum suparare sau altceva.

Deci, sa stiti, treaba cu depozitele s-a dovedit nereala ulterior. Era Penciuc, inginerul asta de care va spun.

A, era sa-mi scape un amanunt. Cand am ajuns acolo si am stat de vorba cu Mortoiu, mi-a zis: “Toti isi iau arme automate. Luati-va si dv. macar un pistol, un pistolet”. Eu nu am purtat in viata mea arma. Nici acum nu o port. Este o chestie de psihologie personala.

Insa atunci s-a insistat “ia-l ca nu se stie ce se poate intampla”. Nu-mi dadeam seama ce se poate intampla si nici ce as face eu cu o arma pentru ca nu sunt capabil sa traga cineva.

In fine, daca a insistat si ca sa scap de gura lui am zis “bine domnule”. S-a nimerit ca nu a fost magazionerul acolo si am plecat fara, mai tarziu.

Nicolaescu: Ceilalti cum au luat arme daca nu era magazionerul acolo?”

Magureanu: Automatele mari erau intr-un loc anume. Oamenii nu aveau arme asupra lor, dar atunci li s-au distribuit arme si munitie din dotarea unitatii.

Pistoletele aveau probabil un alt regim. In orice caz, omul care trebuia sa-mi dea nu era.

Ca sa nu fim banuiti de altceva s-a scris pe pancarte: “Noua securitate a poporului”. Pe la Universitate am fost oprit si inca in vreo doua locuri. Si oamenii bombaneau “bine, bine numai sa fie noua”.

Mergem cu masini. Am ajuns fara incidente la TV. S-au repartizat in dispozitiv, tirul era “in draci”.

Reconstituirea traseului, daca are vreo importanta pot s-o fac dupa ce stau de vorba cu cei care au fost acolo.

In sfarsit, ce vroia sa spun. Doua ore mai tarziu hotarasem sa ne ducem la armata sa le spunem alora de depozit, de subterane, imi facusera capul calendar. Dl Chilin poate sa vina sa depuna aici. Acum s-a privatizat.

Si aceasta problema este un capitol separat (cu privatizarea).

Cand am iesit din TV ca sa mergem la armata (eram Peciuc si altii, nu-mi aduc aminte, eram cu o masina. Erau doua grupuri; unul mai mare si unul mai mic in stari diferite de luciditate. In Piata Aviatorilor – grupuri care stateau pe margini in partea dinspre Arcul de Triumf. Primul grup era de 15-20, curios este ca desi nu aveau imbracaminte neobisnuita, toti au trecut, pe mine m-au oprit. Am trecut de primul grup la al doilea mi s-a infundat. M-au buzunarit, au confruntat actele; daca gasea si pistolul, eram terminat. Cred ca cu ala ma impuscau. Nu am mai putut trece de ei. S-a produs o busculada. Era o dunga de la caciula si au zis “asta avea cascheta aici, e securist, e terorist, puneti mana pe el. Mai aveam inca in buzunar si biletele de tren. M-au tot inghesuit ca nu puteau sa gaseasca ceva. Toti cu care eram plecasera, singurul care ramasese cu mine era inginerasul acela de la institutul de cercetari. Unul din grupul acela, mai lucid, mi-a zis: “Dle uite astia vor sa-ti faca ceva, mai bine te legam, te punem intr-o Raba si te ducem la militie sa te indentifice. Eu aveam acte la mine, dar actele alea nu le spuneau nimic. Ne-am dus la postul de militie din dreapta statuii Aviatorilor si am stat vreo trei orei. Deci legat la maini pe mine si pe inginerul de care v-am spus.

Raposatul Stark a dat telefon de la TV sa-mi dea drumul. Numai asa mi-au dat drumul. M-am intors la TV.

Hossu: De unde stiau sa sune la TV?

Magureanu: Eu le-am dat sugestia. Le-am spus: Sunati la TV” ca de acolo am venit, nu am venit din alta parte.

Sabin Ivan: Din tot grupul cum de v-a luat tocmai pe dv.?

Magureanu: Nici eu nu-mi pot explica. Probabil ca au intuit ce o sa ajung eu.

Sabin Ivan: Pai asta era ideea. Nu-i tineti minte pe aia?

Magureanu: Nu.

Nicolaescu: Nu cumva totusi cineva din aia v-a recunoscut?

Magureanu: Nu. In mod sigur, nu.

Daca incidentul prezinta importanta, in nume personal eu oricum puteam sa fiu terminat acolo. Daca as fi avut ceva de ascuns va dati seama ca nu-l reproduceam.

Ivan Sabin: De ce l-ati reprodus totusi, ca nu e asa important?

Magureanu: Ar trebui sa va decideti dl. Am remarcat ca nu aveti decat intepaturi pentru mine.

Deci dlor ne-am intors la televiziune.

In 23 seara la circa o ora-doua a venit dl Iliescu, abia atunci am putut sa stam de vorba si am plecat impreuna cu niste TAB-uri la Aparare. Era cu noi Voican. Motanu, Babone – care a si produs un incident in noaptea aceea, cred ca era securist, dar de proasta calitate. Dl Iliescu nu-i cunostea.

Vreau sa va spun un lucru, care cred ca ma disocia fata de ceilalti. Multi s-au bagat acolo, in grupul acela cam fara nici o legatura cu ceea ce se intamplase. Si multi au avut grija sa apara pe urma in umbra actualului presedinte (eventual barba, sa li se vada).

Sabin Ivan: Astia au ramas in continuare langa presedinte?

Magureanu: Dar dv. stiti aceste lucruri. In orice caz de aceea am intrebat pe dl Iliescu daca-i cunoaste pentru ca anturajul devenise incert, dupa parerea mea. Prea multa lume civila si intamplatoare in sediul Apararii. Si orice ar fi cand e vorba de armata si de militarie in actiuni de acest gen, multi incurca “batatura”.

Acolo erau perdelele trase, o canonada in draci. Se discuta “cam la podea”. Cand am intrat acolo, proaspatul numit ministru Militaru s-a apropiat de dl Iliescu si i-a spus ca situatia tinde sa scape de sub control. Si a inceput sa insire escadrile de elicoptere dinspre mare, desant aerian, coloane de blindate pe Oltenitei si inca vreo doua din astea.

Platica: Ati amintit adineauri de proaspat numitul ministru. Deci in seara de 23?

Magureanu: Deci Militaru era acolo in calitatea de care eu va vorbesc acum.

Platica: Din discutiile avute cu ceilalti, aceasta numire a fost plasata in ziua de 24 din punct de vedere sa-i spunem formal, iar de drept, din 25 sau 26.

Magureanu: E posibil ca semnarea acestei numiri sa fi fost ulterioara, insa Militaru era in tinuta militara. Oricum el a fost primul care s-a apropiat de Ion Iliescu si i-a prezentat ceea ce v-am spus. Nu stiu cata insemnatate are data, s-ar putea de vreme ce m-ati intrebat, dar efectiv eu asa tin minte; ca in seara de 23 el era deja ministrul apararii. Dar bineinteles se poate reconstitui. Poate fi intrebat si dl Iliescu, Stanculescu. Dragos Munteanu actual ambasador la Washington. M-as fi mirat sa nu fie asa pentru ca de un ministru al apararii in acel moment este evident ca era nevoie.

Platica: Este evident ca era, dar tocmai de atunci incolo se mai pun niste intrebari. Stiti cumva la sugestia cui s-a facut aceasta numire? Pentru ca era inca o situatie de provizorat. Chiar dv. mai adineauri ati spus ca ati ramas oarecum mirat de configuratia formulei care exista in cadrul ministerului. Cum de s-a ajuns la aceasta numire a dlui Militaru?

Magureanu: Nu sunt in masura sa va raspund eu. Eu v-am relatat situatia care am vazut-o acolo. Poate ca intrebati chiar pe impricinat.

Va rog permiteti sa derulez noaptea acea de 23-24, dupa care va rog foarte mult programati-ma la o data care o considerati dv. convenabila ca sa revin sa reluam amanuntit.

Deci in 23-24, lucrurile au mers ca asa. Pe un fond de razboi psihologic foarte dens, Militaru a spus atunci ceea ce v-am spus. Poate s-o confirme, poate ca a si comunicat-o. In acel moment, generalul Stanculescu, care era de fata, a zis ca “nu crede ca 95% pot fi adevarate”. Este mai degraba o alarma falsa. Deci cel care a incercat sa dea o imagine mai moderata a fost Stanculescu. Cu mai mult realism, mai multa luciditate.

Canonada era in toi. Si atunci s-a presupus ca MAN era inconjurat de profesionistii in terorism care intentioneau sa distruga creierul apararii militare. Si pe acest fond a aparut acolo un personaj, defunctul Ardeleanu, fostul sef al USLA, cu care regret ca nu am stat mai mult de vorba cu el.

Nu-mi aduc aminte daca Vlad era, in orice caz era in alta incapere daca era.

Mai era si cu cineva din fostii mai-marelui regim, un personaj de prim-rang langa Ardeleanu, pentru ca ei pe urma au fost izolati. In orice caz, incerc sa-mi aduc aminte pana data viitoare.

 

Sursa: Gardianul

destituirea 2 years ago

– Gloantele Vidia erau marca secreta a Romaniei impotriva unui atac sovietic de care Ceausescu se tot ferea inca de la invadarea Cehoslovaciei in 1968.

Added: 3 years ago
From: destituirea
Views: 16,343

image-14

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/usla-bula-trosca-militaru-m-ap-n/

(Sergiu Nicolaescu, Cartea revolutiei romane.  Decembrie ’89, 1999, p. 217.)

Uzina Sadu-Gorj, august-septembrie 1989,

comanda de fabricatie a gloantelor explozive DUM-DUM

Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive.  Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.

Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv.  Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoara–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.

Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar.  Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/01/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribui-decisiv-la-victoria-revolutiei-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/04/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribuit-decisiv-la-victoria-revolutiei-ii/

image0-001

image0

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/25/tvr-chirurgi-si-reportaje-despre-gloante-explozive-dum-dum/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/05/16/dosarele-revolutiei-si-expertize-balistice-cine-a-tras-in-voi-cu-gloante-explozive/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/06/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribuit-decisiv-la-victoria-revolutiei-iii/

Timage0-001

It took 22 years for the text of Securitate Director General Iulian Vlad’s handwritten declaration of 29 January 1990 to become public knowledge–thanks to former military prosecutor General Ioan Dan.  (Inevitably, there will no doubt be those who will allege that General Vlad was “forced” to write this declaration to save his skin, etc., that this was the “propaganda of the moment” and all a huge lie.  If that were the case, one would have expected Iliescu, Brucan, Militaru, Voican Voiculescu, etc. to have made every effort for Vlad’s declaration to leak to the media.  Instead, for 22 years it was hidden from public knowledge!)

Of Note:  No “Soviet tourists,” no DIA (Batallion 404) troops of the army’s intelligence wing, no “there were no terrorists:  the Army shot into everyone else and into itself”–in other words, none of the spurious claims that have littered the narrative landscape, fueled by the former Securitate over the past two decades plus.  No, Vlad knew who the terrorists of the Romanian Revolution of December 1989 were, because they reported to him!

image0

image0-002

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/08/decembrie-1989-gloante-speciale-sau-ce-s-a-mai-gasit-in-cladirea-directiei-a-v-a/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/22/cine-a-tras-dupa-22-cine-au-fost-teroristii-inca-o-dovada-de-adevar-ce-lipseste-din-cartea-lui-marian-romanescu-fost-uslas/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 Comments »

What would it have looked like if Nicolae Ceausescu’s Securitate executed a plan to counter an invasion…but the invaders never came? (III)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 24, 2014

Answer:  Well, you would have something that looked suspiciously similar to what actually happened in December 1989 in Romania…

(strictly personal viewpoint as always; I began my analysis of what have been characterized as the “strange,” “counter-intuitive,” and “irrational” character of the “terrorist” actions in December 1989 in Chapter 8 my Ph.D. dissertation (defended December 1996), which can be found here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ and continued it in articles such as the following in Europe-Asia Studies from 2000, which can be found here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ ; xeroxes below are from 1994 and 1997, Bucharest and Cluj)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/21/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-ii/

ALL THE RUSSIAN TOURISTS, WHERE DO THEY ALL COME FROM?…WHERE DO THEY ALL BELONG?

A modest proposal:  In order to operate in a country under foreign occupation and to confuse the foreign occupier, the “nuclee de rezistenta” would need equipment that could pass for that of the occupier.  In the previous episode, we saw this possibility with the weather balloon, with Russian writing, but a fictitious address in Budapest.  Since Nicolae Ceausescu was afraid most of all of a Soviet invasion, the “resistance fighters” would need to be able to appear or pass themselves off as Soviets/Russians themselves.  Is it then possible that the former Securitate’s insistence upon mentioning the presence of convoys of male Soviet tourists in Russian cars with Soviet plates is an admission–stripped out of context–that these cars and their occupants were part of the “resistance war” so long planned for and which we have seen awarded a critical, though until now not publicized, role to the Securitate?

Valer Marian’s revelations in September 1990 are VERY interesting in this regard…

Monica N. Marginean:  Sa revenim la datele concrete ale regiei de care vorbeam anterior.  Cum arata, de pilda, povestea atit de dezbatuta la procesul lui Nicu Ceausescu a cursei ROMBAC, daca o privim din perspectiva Comisiei de ancheta?

fostul procuror Marian Valer:  In mod normal, cursa de avion Bucuresti-Sibiu trebuia sa decoleze de pe aeroportul Baneasa, la orele 17,10 folosindu-se pe acest traseu avioane marca Antonov.  In dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, insa, in jurul orelor 17, deci in apropierea orei prevazute pentru decolarea cursei obisnuite, pasagerii pentru Sibiu au fost invitati si dusi la Aeroportul Otopeni unde au fost imbarcati intr-un avion marca ROMBAC care a decolat in jurul orelor 18,30 si a aterizat pe aeroportul Sibiu in jur de ora 19.  Fac precizarea ca in dupa-amiaza aceleiasi zile, cu aproape 2 ore inaintea decolarii acestei curse, a aterizat pe aeroportul Otopeni avionul prezidential cu care Ceausescu s-a reintors din Iran. Conform datelor furnizate de agentia TAROM Bucuresti, in avionul respectiv spre Sibiu au fost imbarcati 81 pasageri.  In radiograma cursei sint consemnate domiciile doar la o parte din pasageri, cu mentiunea ca unele sint incomplete, lipsind fie localitatea, fie strada, fie numarul, iar la restul pasagerilor figureaza doar mentiunile ,rezervat’ sau Pasaport RSR.  In urma investigatiilor efectuate, au putut fi identificati doar 44 de pasageri, majoritatea avind domiciliul in municipul si judetul Sibiu, stabilindu-se ca au fost persoane trimise in delegatie la foruri tutelare din capitala, sau studenti plecati in vacanta, iar citiva domiciliati in judetul Alba.  Mentionez ca asupra acestor persoane nu planeaza nici un dubiu.  Dubiile sint create insa in primul rind de faptul ca mai multi pasageri figureaza cu domiciliul in municipiul Bucuresti, dar in realitate nu domiciliaza la adresele consemnate, iar la unele adrese sint intreprinderi.  Un alt element creator de dubii il constituie prezenta in avionul respectiv a unui inspector de la Departmentul Aviatiei Civile, cu numele de Nevrozeanu, care nu figureaza pe lista pasagerilor si cu privire la care s-a stabilit ca, in trecut, se deplasa cu avionul in cazuri speciale doar pe relatia Moscova, fiind un bun cunoscator al limbii ruse.  Mai multi pasageri sustin ca in partea dreapta din fata a avionului au sesizat un grup de barbati, mai inalti, atletici, imbracati sportiv, multi dintre ei fiind blonzi, grup care li s-a parut suspect.  Aceste afirmatii se coroboreaza cu faptul ca in zona respectiva a avionului nu a stat nici unul din pasagerii identificati.  Mai mult, verificindu-se la hotelurile din municipiul Sibiu persoane care aveau numele celor 37 de persoane neidentificate, s-a constatat ca doar un pasager neidentificat care figureaza pe listele TAROM-ului cu domiciliul in municipiul Bucuresti, care nu exista la adresa respectiva din localitate, a fost cazat la hotelul Bulevard, dar in registrul de evidenta figureaza cu un alt domiciliu din Bucuresti.  Ambele domicilii, si cei din diagrama TAROM si cel de la hotel sint false.  Cu ocazia acelorasi verificari s-a constatat ca in perioada respectiva in hotelurile din Sibiu au fost cazati multi turisti sovietici, in special la Imparatul Romanilor, Continental, si Bulevard, situate in zona centrala a municipiului.  Fac mentiunea ca din hotelurile respective s-a tras asupra manifestantilor si a armatei. Am omis sa precizez ca pe aeroportul Otopeni, in avionul ROMBAC au fost incarcate sute de colete identice ca format, dimensiuni si culoare, de marime apropriata unei genti diplomat, precum si ca, cu citeva minute inaintea decolarii cursei spre Sibiu, de pe acelasi aeroport au decolat curse ROMBAC spre Timisoara si Arad.  Consider ca, in legatura cu pasagerii neidentificati, sint posibile doua versiuni, respectiv sa fie au fost luptatorii U.S.L.A. trimisi in sprijinul lui Nicu Ceausescu, fie au fost agenti sovietici trimisi sa actioneze in scopul rasturnarii regimului Ceausescu.

Monica N. Marginean:  Ce alte demersuri a facut Comisia de ancheta pentru elucidarea misterului celor 37 de pasageri neidentificati?

Marian Valer:  Am luat contact cu unul din loctiitorii comandamentului trupelor U.S.L.A. din capitala, caruia i-am solicitat sa-mi puna la dispozitie pe cei trei insotitori U.S.L.A. ai avionului ROMBAC.  Loctiitorul mi-a spus ca acestia au fost audiati de un procuror militar si nu mai este de acord sa fie audiati inca o data.

Monica M. Maginean:  “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres nr. 33, septembrie 1990, p. 2.

http://www.rferl.org/content/article/1342503.html (Submitted via the CIA publication review process January 2002, cleared without changes March 2002)

Reports Archive

East European Perspectives: April 17, 2002

17 April 2002, Volume  4, Number  8

THE SECURITATE ROOTS OF A MODERN ROMANIAN FAIRY TALE: THE PRESS, THE FORMER SECURITATE, AND THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989

By Richard Andrew Hall

Part 2: ‘Tourists Are Terrorists and Terrorists are Tourists with Guns…’ *

HOW THE ‘TOURISTS’ ENTRY INTO THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989 PARALLELS THE EXIT OF THE SECURITATE
In commenting in August 1990 upon how the details of the state’s case against him had changed since early in the year, Nicolae Ceausescu’s son, Nicu, ironically highlighted how Securitate forces had begun to fade away from the historiography of the December 1989 events. In the August 1990 interview from his prison cell with Ion Cristoiu’s “Zig-Zag” (mentioned above), Nicu discusses the “tourists” for which he was asked to find accommodations in the context of a group of mysterious passengers who had arrived by plane from Bucharest on the evening of 20 December 1989. We know that in the period immediately following these events, the then-military prosecutor, Anton Socaciu, had alleged that these passengers from Bucharest were members of the Securitate’s elite USLA unit (Special Unit for Antiterrorist Warfare) and were responsible for much of the bloodshed that occurred in Sibiu during the December events (for a discussion, see Hall, 1996). In August 1990, however, Nicu wryly observed:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ — after which one no longer heard anything of them — they [the passengers] turned out to be simple citizens…” (interview with Nicu Ceausescu in “Zig-Zag,” no. 20, 21-27 August 1990).

The impact of this “reconsideration” by the authorities could be seen in the comments of Socaciu’s successor as military prosecutor in charge of the Sibiu case, Marian Valer (see Hall 1997a, pp. 314-315). Valer commented in September 1990 that investigations yielded the fact that there were 37 unidentified passengers on board the 20 December flight from Bucharest and that many of the other passengers maintained that “on the right side of the plane there had been a group of tall, athletic men, dressed in sporting attire, many of them blond, who had raised their suspicions.” While investigations revealed that during this time there “were many Soviet tourists staying in Sibiu’s hotels,” they also established that “military units were fired upon from Securitate safehouses located around these units as of the afternoon of 22 December, after the overturning of the Ceausescu regime.” He thus carefully concludes:

“As far as the unidentified passengers are concerned, there are two possible variants: Either they were USLA fighters sent to defend Nicu Ceausescu, or they were Soviet agents sent to act with the intent of overthrowing the Ceausescu regime” (“Expres,” no. 33, September 1990).

Thus, as the “tourists” began to enter the historiography of the December 1989 events, so the Securitate — specifically the USLA — began to disappear.

http://portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=3.615

Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Reply #615 on: March 08, 2010, 15:31:24 PM »

Fac apel la oricine care a fost in seara de 21 spre 22 (ora 11,30-11,50) pe strada(actuala)Revolutiei, sau a vazut autoturismele parcate vis-sa vis de fosta Brutarie Nesciuc trei albe si una rosu inchis “Lada”. Va intreb daca cele 11 persoane imbracate cu scurta albastre tip jeans,  pantaloni deschisi la culoare, doi cu caciula de blana, trei cu caciula de lana impletita de culoare inchisa, si restul cu capul gol care au intors autoturismele parcate din capatul strazii si incendierea acestora? Statura lor era atletica? Cine a mai vazut apoi aceste persoane (acest gen) in afara de Piatza Mare din 21 decembrie ora 11,30 cand l-au protejat pe domnul care a iesit in fatza scutierilor cu copilul ridicat pe maini? (in dreptul Casei Albastre)
Aceleasi persoane au fost si in data de 21 decembrie la ora 9 in fata intrarii in magazinul Dumbrava, cand au “jenat” fara nici o teama scutierii si politistii care incercau sa prinda persoanele care fugeau prin magazin…Mai apelez la locatarii Blocului de garsoniere “turn” din coltul Calea Dumbravii-Milea, sa ne trimita o informatie cu intamplarile din 23-25 de la etajul 7-8, cu persoanele in combinezon de culoare inchisa care au coborat pe partea dinspre magazin din balcon in balcon, inclusiv despre persoana decedata, daca are legatura cu acel incident.O alta intrebare extrem de importanta: stie cineva cine a organizat “filtrele” de pe strazile Sibiului?Va multumesc
O precizare: Autoturismele erau parcate pe str Dobrun inspre str. Berariei Era pe trotoarul brutariei particulare (Nescuc sau Cibu, nu mai stiu cum se chema)

Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Reply #623 on: March 11, 2010, 14:16:55 PM »

Acesti emanati, aceste lichele, nu-si puteau face jocurile, acapararea puterii totale, precum si inaintasii lor Dej si Ceausescu, decat prin forta represiunii armate. Parte din armata a reactionat pasnic, datorita onor ofitzeri care au dovedit mai multa logica, parte din armata a jucat rolul de dusman al romanilor. La Sibiu, avem tot mai multe date care intaresc teoria ca Dragomir a fost teroristul Nr. 1 in acele zile, ajutat si de grupul USLA trimis de la Bucuresti la Sibiu, pentru protectia lui NC, si care s-au reantors la “locul faptei” dupa ce l-a pus pe Nicu in siguranta. Ei au fost aceia care au comis executiile din Piatza Mare in ziua de 21 decembrie ora 11,45 cu primele victime ucise sau ranite. Au fost repartizati in patru puncte ale pietii: In podul Casei Albastre, in podul actualei Primarii, in podul de deasupra Tunelului Generalului si in podul de deasupra magazinului Moda. De aici, au deschis foc inspre demonstranti. Au deschis foc si pe data de 22 decembrie inspre hotelul Imparatul Romanilor din acelasi pod de deasupra Tunelului Generalului care avea corespondent cu celelalte poduri dinspre magazinul Covorul. Aceste grupe ale USLA nu aveau insemne de grad sau arma, nu purtau boneta militara si aveau la dispozitie doua microbuze ale unitatii 01512 care i-a transportat in tot acest timp. Un grup al USLA era incepand din ziua de 21 decembrie ora 07 la sediul Judetenei de partid, ocupand garajul din curtea din sapate cu munitie si armament special. Se poate descoperi foarte repede, numele persoanelor care au fost trimise la SIBIU cu Rombacul in dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, ca urmare a convorbirilor indelungate purtate de Nicu si Bucuresti, despre demonstratia anuntata pentru dimineata zilei de 21 decembrie de la Mag Dumbrava. In timpul convorbirii telefonice, in biroul lui Nicu se afla Traian Popsa, fostul director de la IJIM Sibiu, maiorul Dragomir, seful Garzilor judetene Pescaru, secretar al CJPCR Sibiu si Niculae Hurubean, prim secretar la Alba care se afla in trecere prin Sibiu. Aceste trupe USLA au purtat alternativ, combinezoane negre, uniforma militara sau haine civile…

————————————————————————————————————————————

Perhaps it should thus no be so surprising, that of all the people to talk with a former “KGB agent” in Romania, it was Sorin Rosca Stanescu, former USLA collaborator:

HOW THE ‘TOURIST’ MYTH NEVERTHELESS GAINED MAINSTREAM CREDIBILITY AND ACCEPTANCE
How, then, did the “tourist” myth gain credibility and acceptance in the Romanian press, given its rather obvious pedigree in the remnants of the Ceausescu regime, especially among former high-ranking Securitate officers and others most in need of an alibi/diversion to save their careers and avoid the possibility of going to jail? Although the reference to “tourists” during the December events probably entered the lexicon of mainstream reporting on the Revolution as early as April 1990 — not insignificantly, first in the pages of Ion Cristoiu’s weekly “Zig-Zag,” it appears — it was in particular journalist Sorin Rosca Stanescu who gave the theme legitimacy in the mainstream press.

Without specifying the term “tourists” — but clearly speaking in the same vein — Stanescu was probably the first to articulate the thesis most precisely and to tie the Soviet angle to it. In June 1990 in a piece entitled “Is The Conspiracy of Silence Breaking Down?” in the sharply anti-government daily “Romania libera,” Stanescu wrote:

“And still in connection with the breaking down of the conspiracy of silence, in the army there is more and more insistent talk about the over 4,000 Lada cars with two men per car that traveled many different roads in the days before the Revolution and then disappeared” (“Romania libera,” 14 June 1990).

Stanescu’s article was vigorously anti-FSN and anti-Iliescu and left little doubt that this thesis was part of the “unofficial” history of the December events, injurious to the new leaders, and something they did not wish to see published or wish to clarify.

But it was Stanescu’s April 1991 article in “Romania libera,” entitled “Is Iliescu Being Protected By The KGB?,” that truly gave impetus to the “tourist” thesis. Stanescu wrote:

“A KGB officer wanders in France. He is losing his patience and searching for a way to get to Latin America. Yesterday I met him in Paris. He talked to me after finding out that I was a Romanian journalist. He fears the French press. He knows Romanian and was in Timisoara in December 1989. As you will recall, persistent rumors have circulated about the existence on Romanian soil of over 2,000 Lada automobiles with Soviet tags and two men in each car. Similar massive infiltrations were witnessed in December 1990, too, with the outbreak of a wave of strikes and demonstrations. What were the KGB doing in Romania? Witness what the anonymous Soviet officer related to me in Paris:

‘There existed an intervention plan that for whatever reason was not activated. I received the order to enter Romania on 14 December and to head for Timisoara. Myself and my colleague were armed. During the events, we circulated in the military zone around Calea Girocului [Giriocul Road]. Those who headed toward Bucharest had the same mission. Several larger cities were targeted. We were to open fire in order to create a state of confusion. I never, however, received such an order. I left Romania on 26 December.’

I don’t have any reason to suspect the validity of these revelations. This short confession is naturally incomplete, but not inconclusive. What purpose would this elaborate, but aborted, KGB plan have had? The only plausible explanation is that it wasn’t necessary for KGB agents to intervene. The events were unfolding in the desired direction without need for the direct intervention of the Soviets. But this leads to other questions: What did the Ceausescu couple know, but were not allowed to say [prior to their hurried execution]? Why is Securitate General Vlad being held in limbo? To what degree has President Iliescu maintained ties to the Soviets? What are the secret clauses of the Friendship Treaty recently signed in Moscow? Is Iliescu being protected by the KGB or not? Perhaps the SRI [the Securitate’s institutional successor, the Romanian Information Service] would like to respond to these questions?”

Stanescu’s April 1991 article did not go unnoticed — despite its nondescript placement on page eight — and has since received recognition and praise from what might seem unexpected corners. For example, previously-discussed former Securitate Colonel Filip Teodorescu cited extensive excerpts from Stanescu’s article in his 1992 book on the December events, and he added cryptically:

“Moreover, I don’t have any reason to suspect that the journalist Sorin Rosca Stanescu would have invented a story in order to come to the aid of those accused, by the courts or by public opinion, for the results of the tragic events of December 1989” (Teodorescu, 1992, pp. 92-94).

Radu Balan, former Timis County party secretary, imprisoned for his role in the December events, has also invoked Stanescu’s April 1991 article as proof of his revisionist view that “tourists” rather than “non-existent ‘terrorists'” were to blame for the December 1989 bloodshed:

“…[W]hile at Jilava [the jail where he was imprisoned at the time of the interview, in October 1991], I read ‘Romania libera’ from 18 April. And Rosca Stanescu writes from Paris that a KGB agent who deserted the KGB and is in transit to the U.S. stated that on 18 December [1989] he had the mission to create panic on Calea Girocului [a thoroughfare in Timisoara]. What is more, on the 18th, these 11 cars were at the top of Calea Girocului, where I saw them. I was dumbfounded, I tell you. I didn’t tell anybody. Please study ‘Romania libera,’ the last page, from 18 April 1991” (“Totusi iubirea,” no. 43, 24-31 October1991).

In this regard, it would be irresponsible to totally discount the relevance of Rosca Stanescu’s past. Since December 1989, Stanescu has undeniably been a vigorous critic of, and made damaging revelations about, the Securitate’s institutional heir, the SRI, and the Iliescu regime, and he has frequently written ill of the former Securitate and the Ceausescu regime. Nevertheless, in 1992 it was leaked to the press — and Rosca Stanescu himself confirmed — that from the mid-1970s to the mid-1980s he was an informer for the Securitate (for a discussion, see Hall, 1997b, pp. 111-113). What was significant, however, was precisely for which branch of the Securitate Rosca Stanescu had been an informer: the USLA.

http://www.rferl.org/content/article/1342503.html

BUT WAIT, THERE’S MORE…A “SOVIET TOURIST” ENCORE IN 1990

Add to all of this (!), the allegations that the “Soviet tourists” were seen again on the streets during major crises in 1990, such as the ethnic clashes between Romanians and Hungarians in Tirgu Mures in March 1990 (for evidence of the reach of the allegation of KGB manipulation via the “tourist” mechanism both in December 1989 AND in March 1990, see Emil Hurezeanu, “Cotidianul,” 23 December 1999; according to Hurezeanu, “It appears they didn’t leave the country until 1991, following a visit by [SRI Director] Virgil Magureanu to Moscow”!).  Then there is the famous April 1991 interview of an alleged KGB officer—who spoke flawless Romania and was in Romania during the December 1989 events—who the interviewer, the vigorous anti-Iliescu foe, Sorin Rosca Stanescu, claimed to have just stumbled into in Paris.  Of all the reporters who could have stumbled into a KGB officer present in Romania during the Revolution—the only such case I know of—it was Rosca Stanescu, who, it turned out later, had been an informer for the Securitate until the mid-1980s—but not just for anybody, but for the USLA.  Intererstingly, although the article appeared on the non-descript page 8 of the primary opposition daily at the time (“Romania Libera”), the aforementioned Filip Teodorescu and Radu Balan invoked it in support of their contentions regarding the the “tourists” (for a discussion of this, see Hall 2002).  Even more suprising, or not, depending on your point of view, in his April 1991 article, Stanescu attempted to tie together December 1989 with December 1990 (!):

“As you will recall, persistent rumors have circulated about the existence on Romanian soil [in December 1989] of over 2,000 Lada automobiles with Soviet tags and two men in each car. Similar massive infiltrations were witnessed in December 1990, too, with the outbreak of a wave of strikes and demonstrations. What were the KGB doing in Romania?” (emphasis added) (“Romania Libera,” 18 April 1991)

(This points again to the idea that, to the extent the claim has any truth to it–and clearly, as always, there is an exaggeration of numbers–these “Soviet tourists” were of domestic manufacture.)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/09/22/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-iii/

In addition, it is interesting to note that senior former Securitate officials like to point out that the cars being used were…”brand-new”…suggesting that they had not been used before…something you might expect for equipment to be used in a contingency plan.

THE SECURITATE ROOTS OF A MODERN ROMANIAN FAIRY TALE: THE PRESS, THE FORMER SECURITATE, AND THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989

By Richard Andrew Hall

Part 2: ‘Tourists Are Terrorists and Terrorists are Tourists with Guns…’ *

http://www.rferl.org/content/article/1342503.html

Not to be out-done, Cluj Securitate chief Ion Serbanoiu claimed in a 1991 interview that, as of 21 December 1989, there were over 800 Russian and Hungarian tourists, mostly driving almost brand-new Lada automobiles (but also Dacia and Wartburg cars), in the city (interview with Angela Bacescu in “Europa,” no. 55, December 1991).

image0-001

image0-003

In February 1991 during his trial, former Securitate Director General Iulian Vlad, not surprisingly, also spoke of “massive groups of Soviet tourists…the majority were men…deploy[ing] in a coordinated manner in a convoy of brand-new Lada automobiles” (see Bunea, 1994, pp. 460-461),

Radu Balan, former Timis County party boss, picks up the story from there. While serving a prison sentence for his complicity in the Timisoara repression, in 1991 Balan told one of Ceausescu’s most famous “court poets,” Adrian Paunescu, that on the night of 18-19 December — during which in reality some 40 cadavers were secretly transported from Timisoara’s main hospital to Bucharest for cremation (reputedly on Elena Ceausescu’s personal order) — he too witnessed the role of these “foreign agents”:

“We had been receiving information, in daily bulletins, from the Securitate, that far more people were returning from Yugoslavia and Hungary than were going there and about the presence of Lada automobiles filled with Soviets. I saw them at the border and the border posts, and the cars were full. I wanted to know where and what they were eating and how they were crossing the border and going through cities and everywhere. More telling, on the night of 18-19 December, when I was at a fire at the I.A.M. factory, in front of the county hospital, I spotted 11 white ‘Lada’ automobiles at 1 a.m. in the morning. They pretended to ask me the road to Buzias�.The 11 white Ladas had Soviet plates, not Romanian ones, and were in front of the hospital” (“Totusi iubirea,” no. 43, 24-31 October 1991).

image0-005

image0-007

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/09/22/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-iii/

[Timis County party boss] Radu Balan ‘remembers’ that on 18 December at midnight when he was heading toward IAEM, he passed a group of ten soviet cars stopped 100 meters from the county hospital. (It turns out that in this night, in the sight of the Soviets, the corpses were loaded!).” [emphasis in the original] (Flacara, no. 27, 1991, p. 9).

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , | 10 Comments »

Lying in wait: Securitate Director General Vlad in the CC building (I)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 14, 2013

Sergiu Tanasescu (medicul echipei de fotbal Rapid Bucuresti), iaunarie 1990:  “Amindoi, el [Generalul Guse] si cu [Generalul] Vlad tineau ocupate in permanenta ‘scurturile,’ ‘T.O.’ telefoane operative.  Practic era imposibil sa li comunice evenimente poate mult mai importante.  Daca intre timp se suna cumva al treilea telefon se repezeau sa vorbeasca si la acela, nelasindu-ne sa primim nici un mesaj.  Chestia ni s-a parut suspecta.

Revolutionaries in the CC were understandably suspicious of the behavior of General Vlad and General Guse on these phones…as Sergiu Tanasescu recalled in late January 1990:

“Intre noi si el [Guse] se crease insa o stare de tensiune.  Nu ne placea cum vorbea la telefon, parca fiecare fraza avea un subinteles.  De exemplu, au sunat cei de la Boteni care au anuntat ca au doborit niste elicoptere neidentificate.  Guse s-a rastit la ei, ca de unde stiu lucrurile alea, ca actele gasite n-au nici o valoare, ca de ce sint atit de siguri pe ei? etc.  Parca el era la Boteni!  L-am intrebat ce se intimpla.  Ne-a raspuns:  “Niste timpiti, dom-le, unii trag in altii.  Nici o problema.”  Amindoi, el si cu [Generalul] Vlad tineau ocupate in permanenta ‘scurturile,’ ‘T.O.’ telefoane operative.  Practic era imposibil sa li comunice evenimente poate mult mai importante.  Daca intre timp se suna cumva al treilea telefon se repezeau sa vorbeasca si la acela, nelasindu-ne sa primim nici un mesaj.  Chestia ni s-a parut suspecta.

image-5

The following passage is indicative of Vlad’s duplicity and lack of credibility.  Playing dumb about the report of unidentified helicopters, he responds to one of the revolutionary’s questions–suggesting that the helicopters belonged to Vlad’s Securitate–in a ridiculous and unserious manner,”perhaps they are yours?” he says to the man. (!)

1:32 Iulian Vlad: Dar eu nu-nţeleg de ce au plecat elicopterele.
1:34 Bărbat: Ale teroriştilor.
1:35 Iulian Vlad: Care terorişti, domnule, de unde au venit ăştia? Că n-au…
1:38 Bărbat: (neînţelegibil) speciale
1:40 Iulian Vlad: Păi de unde? Ori ale dînsului (arată spre Guşă), ori ale mele tre’ să fie. Altele nu sînt.
1:44 Bărbat: Ale dumneavoastră.
1:46 Iulian Vlad: Ale dumneavoastră, măi copii.
1:47 Bărbat: Au fost şi altele.
1:49 Iulian Vlad: Foarte curioasă treaba asta.
1:51 Bărbat: Sînt de la dumneavoastră cu alte ordine.

1:53 Iulian Vlad: Păi nu am decît trei elicoptere.

transcribed at http://mariusmioc.wordpress.com/2011/01/14/stefan-gusa-alerta-totala-peste-tot-astia-au-fost-niste-dementi-au-doborit-8-elicoptere-o-fi-avut-un-regiment-subteran-pe-undeva-video/

Former USLA Captain Marian Romanescu admitted to journalist Dan Badea in 1991 that the USLA (special anti-terrorist unit) had its own helicopter force, thereby substantiating the suspicion of the unidentified revolutionary that the helicopters in question were “special”/”from a special unit.”  Thus, it is abundantly clear that Vlad’s claim that the Securitate had “just three helicopters” was a bald-faced lie.

image-12

Moreover, there was confirmation outside of Romania as to the activity of Securitate helicopters during these days:  specifically, Hungarian Defense Officials.  Not only did the Securitate have “a large number of helicopters” (Def. Min. Ferenc Karpati) but on Saturday 23 December 1989, two of them briefly violated Hungarian airspace near Battonya (which is not far from the Romanian city of Arad).  The idea that somehow Hungarian Defense officials did not know the difference between Romanian Air Force and Romanian Securitate helicopters–given the fact that they were both Warsaw Pact members and given that at least since 1986 tensions between Hungary and Romania had been at an increasingly high level–verges on the implausible.  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/securitate-helicopters-transmitters-per-hungarian-defense-officials/

Finally, if the following personally stylized “transcript” of former Securitate officer (Military Counter-Intelligence, Directorate IV) Pavel Corut is anywhere close to accurate, it is clear that not only did General Vlad lie about the possibility (i.e. reality) that the unidentified helicopters in question belonged to his Securitate, but he attempted to suggest that the helicopters belonged to Hungary and were transporting Hungarian parachutists into Transylvania (see pages 186 and 187 below, Pavel Corut Floarea de Argint (Editura Miracol, 1994), pp. 182-191 ).

The above passage from page 187 shows pretty clearly that Securitate General Iulian Vlad was intentionally misleading the revolutionaries in the CC and others, as he alleges an invasion of Hungarian parachutists in six Transylvanian cities.  There is absolutely no evidence–either in accounts of the time or since–that Hungarian parachutists turned up in these cities.  Thus, while Vlad attempted to play dumb regarding the suspected presence and activation of Arab terrorists allied with the Securitate on behalf on the Ceausescus–particularly in the Black Sea Coast region–he was seeking to disseminate disinformation about a non-existent–but highly nationalist, paranoid, and potentially resonant, especially perhaps in Transylvania–invasion by neighboring Hungary.  He knew exactly what he was doing and what was transpiring.

In other words, Securitate General Vlad was engaging in what Romanians describe as:  “Hoţul strigă hoţii!  (The thief shouts out:  [Stop] thieves!)

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 Comments »

Romania December 1989. ‘Mos G(h)erila’: Nicolae Ceausescu’s Final and Lasting ‘Christmas Gift’ to His Romanian Subjects

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 1, 2010

THE ROMANIAN REVOLUTION FOR DUM-DUMS:

(like me…and perhaps even you)

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer: All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency. Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views. This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency. I have been a CIA analyst since 2000. Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process. [Submitted for clearance 22 April 2008, approved 22 May 2008]


I have been researching the Revolution for the better part of the past 18 years. I first visited Romania in 1987 while backpacking through Europe, and I spent a total of about 20 months in the country during the years 1990, 1991, 1992, 1993-1994, and 1997, when I conducted pre-dissertation, dissertation, and post-dissertation research on the Revolution.

I have written on the topic of the Revolution, voluminously some might say, publishing in 1996, 1999, and 2000 before joining the Agency, and since I entered the Agency in 2002, 2004, 2005, and 2006.

It will and should be hard to believe for the outsider to this problem, but my work has been essentially the only systematic, ongoing investigation of the ballistics evidence—such are the shortcomings of small “communities of interest” investigating a peripheral historical topic and the perils of “group think.”

This article is, for lack of a better description, about “connecting the dots.”


–The story of the Romanian Revolution of December 1989 since December 1989 has been the struggle of disparate voices who share their memories, often with great frustration and a sense of resignation. They are hardly a unified chorus.

The accounts of ideologues seek to suggest to us that “the truth” miraculously is the province of people of this or that particular political persuasion in post-communist Romania. That is morality play and fairy tale; it is not the work of the serious historian. Would that history were so neat and tidy! It is not.

Instead, what one finds is that the people with the details that matter most are spread across the ideological and political spectrum—including people with what many of us might term distasteful, illiberal, ultranationalist, and nostalgic views.

There are those who relate these details in a narrative consistent with where those details lead.

There are those who relate these details even though it contradicts their narrative and ultimate conclusions about December 1989.

Finally, there are those—and there are many of them—who just know they experienced what they experienced. They aren’t sure exactly how it fits in with a larger narrative: they merely want to tell their story.

Together, they relate these details in the face of cynicism, indifference, and an often stunning intellectual conceit and deaf ear.

Theirs, however, and not the ideologues’, is the story of December 1989.


There was a lot of talk during the crimes of December ’89 about the special bullets with which the young and old alike were killed, bullets which—it is said were not in the arsenal of our military units. There was so much talk that there was no more to say and after there was no more to say for a sufficient amount of time the discussion was reopened with the line “such things don’t exist!” The special bullets didn’t exist!—our highest authorities hurried to tell us…In order to search for proof a little work is necessary by our legal organs that they are not terribly inclined to take….

[Dan Badea, “Gloante speciale sau ce s-a mai gasit in cladirea Directiei a V-a,” Expres, 16-22 April 1991]

image-8

image-7

The Internet allows the researcher to piece together history as never before. That’s a pretty bland statement, but the reality of it never ceases to amaze me. Take the case of those killed in the Romanian Revolution of December 1989 (officially 1,104 people perished in those events). Scroll through the list of those killed on the procesulcomunismului (“the trial of communism”) and portalulrevolutiei (“the portal to the revolution”) websites. For most, there is only limited information about the circumstances in which they died. For others, however, there is greater detail. As one scrolls through the names and photos, one of the similarities that begins to become apparent is that in cases where there is more information about the circumstances of the death, dum-dum bullets are mentioned. Thus, for example, we find the following five cases:

BUTIRI Florin, born in Joia Mare, 11 April 1969, he was living in Bucharest and was employed by the Bucharest Metro. He played rugby. On 22 December he participated in the demonstration at Sala Dalles [next to University Square]. On 23 December he went to defend the Radio Broadcast center on str. Nuferilor, and while he was saving some old people from a burning building he was shot. Brought to the Military Hospital because of a wound to his hip, caused by a dum-dum cartridge, they tried to ampute a leg. His stomach was also ravaged by a bullet. On 26 December 1989 he died. (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_2.htm)

FILOTI Claudiu
Profession: Lieutenant major UM 01171 Buzau, post-mortem Captain
Born: 30 July 1964
Birthplace: Vaslui
Date of death: 22 December 1989
Place of death: Bucharest, in the area of the Defense Ministry
Cause of death: Shot in the chest with dum-dum bullets (http://www.portalulrevolutiei.ro/index.php?menu=1&jud=53)

LUPEA Ion- Gabriel from Hunedoara, born in 1970…In 1989 he was sent from Bucharest to Anina [Resita], then to UM 01929. On 9 December 1989, he went on leave, but he was recalled. On the evening of 23 December he was on duty defending the unit [Anina-Resita], at the checkpoint, when around 11 pm they were attacked from the front and from the left flank. While crawling on hands and knees to bring more ammunition he was hit by a dum-dum bullet that entered above his left leg and exited through his left hand. Brought to the hospital he died Christmas Eve, making him the unit’s first hero; he was posthumously awarded the rank of sub-lieutenant. (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_5.htm)

MANESCU Dan, born 25 March 1964, a student in the Transportation Department, he joined with the other young people on 21 December and participated in the demonstrations in the center of the town [Bucharest]. Friday morning he went with his brother to the demonstrations and he returned after the flight of the dictator. He changed his clothes and returned for good, when on the night of 22/23 December a dum-dum bullet punctured his stomach in Palace Square. Brought to the Emergency hospital, he could not be saved. (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_5.htm)

POPTEAN Petre, born 27 December 1965, in Margau near Huedin, living in Bucharest…he worked as a driver for the Bucharest Transportation Department. On 21 December he went into town to protect his sister on her way home from work. The two of them left on Calea Victoriei and arrived at [Sala] Dalles, where in horror they watched…Petre called to his sister to aid the wounded. While on the ground, he was hit in the abdomen and left hip by dum-dum cartridges that caused him major wounds. His sister, Monica, was able to stop an ambulance with a Targoviste license number, but he didn’t make it to Hospital 9. At around 6 pm Petre passed away. (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_7.htm)

Let me draw the attention of the reader to two important details here. First, the use of dum-dum munitions was not confined to Bucharest (multiple locations), but includes the southwestern city of Resita (the case of Ion Lupea). Second, the use of dum-dum munitions occurred not just after communist dictator Nicolae Ceausescu fled at midday on 22 December 1989, but also before, on the evening of 21 December (the case of Petre Poptean).

Dum-dum bullets—which fragment and cause substantially more and more lethal damage to the organs of those who are hit—are outlawed by international convention (see more below). Moreover—or perhaps better-put, officially—no Romanian institution had them in their arsenal in December 1989. Yet, as we can see, almost two decades after the events, the obituaries of those gunned down in December 1989 include references to those munitions as having played a role not only in the wounding of people, but also in their deaths.

Despite the claims above attesting to not just the wounding, but the death of several people (civilians and soldiers) over several days in several locations from dum-dum bullets in December 1989, what did General Dan Voinea—removed from his post in December 2007 by Attorney General Laura Codruta Kovesi for violating basic judicial norms in another case[1]—who headed the investigations into December 1989 for well over a decade, have to say about them in late 2005? “Such things didn’t exist!”:

Romulus Cristea: “Did special ammunition, bullets with a vidia tip or dum-dum bullets, claim [any] victims? The press of the time was filled with such claims…”

Dan Voinea: There were no victims (people who were shot) from either vidia bullets or dum-dum bullets. During the entire period of the events war munitions were used, normal munitions that were found at the time in the arsenal of the Interior Ministry and the Defense Ministry. The confusion and false information were the product of the fact that different caliber weapons were used, and therefore, the resulting sound was perceived differently.[2] (Emphasis added)

So, there is no wiggle room here, no room for misinterpretation: according to Prosecutor Voinea , nobody was killed by dum-dum bullets in December 1989.

That’s a common claim among officials of the former communist regime—Voinea was a military prosecutor since 1982 and he was directly involved in the trial of the Ceausescus. Such conclusions were also repeated in late 2005 by Dr. Vladimir Belis, who was the head of the Medical Forensics Institute (IML) in Bucharest in December 1989: asked if other than the standard 7.62 mm caliber weapons belonging to the Army were used, he did not know and couldn’t say because he claimed no autopsies were ever performed.[3] The apparent official disinterest in munitions and autopsies is—ahem—shall we say “interesting” given the comments attributed to Belis’ subordinates and to doctors at Bucharest’s main hospitals—comments made in the early 1990s, but also made well over a decade later, in the mid 2000s.[4]

General Dan Voinea spoke in late 2005. Voinea’s argument that there were no dum-dum bullets, that there were no atypical munitions used, is directly linked to his contention that there were therefore “no terrorists” in December 1989. It has been routinely repeated in various forms by the media for well over a decade and by his supporters in intellectual circles at home and abroad. The encomia for General Voinea before and since that December 2005 interview by noted Romanian intellectuals and Romanianists are breathtaking. Tom Gallagher refers to him as the “indefatigable General Voinea”[5] and Western journalists have described him as “a one-man mission to uncover the truth about exactly what happened during those days.”[6] Sorin Iliesiu justifies his claims about the Revolution squarely on Voinea’s words:

General Dan Voinea has said clearly: The terrorists did not exist. Those who seized power lied to protect the real criminals….The diversion of the ‘terrorists’ has been demonstrated by [the] Justice [System], not a single terrorist being found among the dead[7], wounded[8] or arrested[9].”[10][11]

Highly problematic and damning for General Dan Voinea, Dr. Vladimir Belis, and fellow deniers are the following, detailed written testimonies of Gheorghe Balasa and Radu Minea presented by Dan Badea in April 1991, attesting to what they had found in December 1989 in the headquarters of the Securitate’s Fifth Directorate:

Balasa Gheorghe: From [Securitate] Directorate V-a, from the weapons depot, on 23-24 December 1989, DUM-DUM cartridges, special cartridges that did not fit any arm in the arsenal of the Defense Ministry were retrieved. Three or four boxes with these kinds of cartridges were found. The special bullets were 5-6 cm. in length and less thick than a pencil. Such a cartridge had a white stone tip that was transparent. All of these cartridges I personally presented to be filmed by Mr. Spiru Zeres. All the special cartridges, other than the DUM-DUM [ones] were of West German [FRG] make. From Directorate V-a we brought these to the former CC building, and on 23-24 December ’89 they were surrendered to U.M. 01305. Captain Dr. Panait, who told us that he had never seen such ammunition before, Major Puiu and Captain Visinescu know about [what was turned over].

In the former CC of the PCR, all of those shot on the night of 23-24 December ’89 were shot with special bullets. It is absurd to search for the bullet in a corpse that can penetrate a wall…

[of course, V-a worked hand-in-hand with the USLA, or the Securitate’s “special unit for anti-terrorist warfare,” and thus it was not suprising that in Directorate V-a’s headquarters…] Among things we also found were:…the training manual for the USLA. It was about 25 cm thick, and while there, I leafed through about half of it…[and I also came across] a file in which lots of different people under the surveillance of USLA officers were listed…

(Interviewed by Dan Badea, “Gloante speciale sau ce s-a mai gasit in cladirea Directiei a V-a,” Expres, 16-22 April 1991.)

Moreover, we know from the 2005 publication of the testimony of a detained V-th Directorate officer dated 2 February 1990, that he must have been asked to comment specifically on the existence of dum-dum ammunition—since he makes a point of emphasizing that “we didn’t have dum-dum ammunition or weapons with special properties, of foreign origin.”[12] So, in other words, we know from this interrogation document that six weeks after the Revolution, those who had taken power or at least the military prosecutors of the time were still interested in the existence of these munitions—thereby suggesting that they must have had some reason for believing in their existence, say for example the character of the injuries suffered by those shot during the events, as well as perhaps recovered bullet fragments, the testimonies of the doctors who operated on those wounded, etc…

Voinea’s ceaseless interviews and revelations during this period have been reprinted repeatedly since they took place and his conclusions been given wide circulation by journalists and people such as Sorin Iliesiu. Yet those who just relate what happened in December 1989 continue to mention the existence of dum-dum munitions. Thus, if one turns to the tourism site for the western border town of Curtici (near Arad) one can read the following about the history of the city, including the events of December 1989:

The following night [at the train station], the first team of five doctors from the Austrian “Lorenz Bohler” Hospital , who arrived in Curtici with a “hospital-wagon” took 18 people in critical condition to Austria for special treatment that lasted two to three months. That is, they needed organ transplants or special care, because of the monstrous results of dum-dum bullets.[13]

Or take the case of a poster on the 18th anniversary of the Revolution, who begins:

The Romarta (central Bucharest) file? What about the file on those who fired at me at the Astronomical Observatory on Ana Ipatescu Boulevard or those who at 1700 on 24 December fired near Casa Scanteii [press building] where I found a dum-dum cartridge in my bed—us having had to sleep in the bathroom.[14]

Finally, there are the cynical comments of those—no matter what they believe about December 1989—who cannot help but remember the dum-dum munitions and the horrible pain and trauma they caused their victims, many still living with the consequences of those wounds today…and how nobody wishes to remember them; for them, this is essentially a cruel, open secret.[15]

Unfortunately, no one in Romania has tied together such claims and the evidence I present above. I do not know how many of these people are still alive, but if the Romanian media were interested, the names are there for them to contact in order to confirm the claims above: Gheorghe Balasa, Radu Minea, Spiru Zeres, Major Puiu, and Captain Visinescu.

D’oh…Dum-Dum…(Tweedle) Dumb and (Tweedle) Dumber: Dum-Dum=Vidia

image-14

When I first viewed the youtube video “Romanian Revolution USLA attack Dec 23 1989 Revolutia” (http://www.youtube.com/watch?v=YlBRSxUVQ5E ), what struck me was: here, finally, after a decade and a half of almost unopposed revisionist denial, here was someone who claims to have been an eyewitness and has photos and details of the incident, and who maintains the now almost heretical idea that the Securitate’s “Special Unit for Anti-terrorist Warfare”(USLA for short) had indeed attempted to attack the heavily-guarded Defense Ministry Headquarters on Drumul Taberei in Bucharest on the night of 23-24 December 1989! But, in fact as we shall see, although important, that is actually not the most important thing about the one and only youtube video posted by “destituirea.”

For me the transcript of the USLA unit claiming to have witnessed army units attacking their own ministry and thus the supposed reason that the USLA men who witnessed it “had to be silenced by being killed”—a transcript leaked to the press in 1993 and which led scholars such as Denis Deletant and Peter Siani-Davies to consider this “case closed” essentially—was always highly problematic. It supplied what was said, but, if we are to believe the words of the USLA Commander Gheorghe Ardeleanu, speaking to the notorious Securitate cheerleader Angela Bacescu, it did not supply the much needed context: Ardeleanu claimed that he had been placed under arrest and that it was he who chose the names of the USLA officers who were to report to the Defense Ministry. The USLA units thus came in a situation in which those who had taken control of the country were in the Defense Ministry holding their commander under arrest.[16]

But more importantly, the transcript could not explain a) the lack of any corroboration since of these supposed Army units attacking the Defense Ministry on the night of 23-24 December 1989—truly hard to believe, given all the young recruits and given their comparative willingness to talk to the media after all these years, in comparison to the former Securitate, and b) the claims in summer 1990 by the Army cadre who had been involved in the firefight with the USLA and the interviews of civilians in the surrounding blocs of flats who had lived through the fighting in December 1989 and related what they had seen.[17] The interviewees had detailed the suspicious actions of the USLA convoy and made it clear that they came with less-than-friendly intentions.

Now, here, 17 years after those famous articles by Mihai Floca and Victor Stoica is a video supporting the claim that the USLA units attempted to force their way into the Defense Ministry. The photos of the inside of the USLA ABI vehicles and of the dead USLA men (wearing black jumpsuits underneath Army clothing) are perhaps the most extensive and detailed seen to date, and the anonymous poster plays coy as to where he got them from (he claims he does not want to reveal the source—something which, given the sensitivity of the issue, I am not surprised by).

But, as I mentioned previously, it is actually not the confirmation of this understanding of the Defense Ministry incident that is the most significant thing about this youtube video. It is at the 2:01-2:05 of 8:50 mark of this silent video that the poster makes the following interesting and critical insight/claim…

USLA’s bullets were called “vidia” or “dum-dum” were usually smaller than the regular army’s bullets…Most of the capital’s residents have found this type of bullets all around the military buildings near by. (at 2:01 of 8:50)[18]

And thus, it becomes clear that the discussion of “vidia” bullets and “dum-dum” bullets is interchangeable (or at least is treated as such)! (Hence, perhaps why Romulus Cristea asked his question of General Voinea as he did in December 2005: “Did special ammunition, bullets with a vidia tip or dum-dum bullets, claim [any] victims? The press of the time was filled with such claims…”) “Vidia” translates as “grooved,” and thus describes the modified feature of the bullets which makes them so lethal, thereby making the treatment of vidia and dumdum as de facto synonyms understandable.

This is critical because as I have previously written in detail, citing interviews and reminiscences in the Romanian press…vidia bullets showed up across the country in December 1989. In “Orwellian…Positively Orwellian: Prosecutor Voinea’s Campaign to Sanitize the Romanian Revolution of December 1989” (http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html) I detail examples of vidia bullets showing up across the country—Brasov, Sibiu, Bucharest (multiple locations), Braila, Caransebes, Craiova, and Hunedoara—as recounted by civilians and Army personnel, at various times since the events—not just during or right after. Such wide dispersion of the use of officially non-existent munitions is critical too because it infirms the notion that somehow demonstrators or the Army put their hands on such “free floating weapons” and used them during the December 1989 events—that it would have happened in one or two places could be explained, but that the same thing would happen in so many geographic centers is scarcely plausible.

Recall from our earlier extract from Prosecutor Dan Voinea’s December 2005 interview, his unambiguous denial of the use of vidia munitions. Nevertheless, significantly, since that interview we continue to find people who remember what they remember and they remember the use of vidia munitions. I have found yet more references. Alexandru Stepanian, who writes under the motto “Dreptate si Onoare! (Justice and Honor!),” not only claims to still have a vidia bullet from 22-23 December 1989 in the area around the TV Station in Bucharest, but he has placed a photo of it on the portalulrevolutiei website.[19] In fall 2006, the daughter of a priest recalled:

In December ’89, after he arrived from Timisoara, my father stayed with me on Stefan Cel Mare Boulevard. When we returned to our home, on the corner of Admiral Balescu and Rosenthal. I found the cupboard of the dresser pure and simple riddled with bullets, about 8 to 10 of them. Someone who knew about such things told me they were vidia bullets. They were brought to a commission, but I don’t know what happened to them.[20]

In 2007 a book entitled The Tales of the Terrorists was published in Galati. In one section, a Eugen Stoleriu recounts his dispatch to Bucharest as a military recruit during the events and how for the first time in his life he came across vidia bullets that were shot at him.[21]

Another apparent synonym for “vidia” is “crestata” or “notched.” I take it that the reference is to the same type of munitions because the damage caused to those wounded by them was equally catastrophic. In December 2007, Alexandru Tudor, a soccer official famous apparently for his stern, unsmiling demeanor, who was shot on 23 December 1989 around 10 am in the area of Piata Aviatorilor near the TV studio, recounted the episode that ended his career:

They brought me to Colentina Hospital and there I had the great fortune of two great doctors. If they had operated on me, they would have to amputate both my legs beneath the knee, but instead they left the bullets in there 12 days. Their explanation was that the bullets were too close to arteries, and since they were gloante crestate (notched bullets), it was very dangerous. After they were removed, I kept the bullets, I have them at home. I was on crutches for six months, I went through therapy, but I had to give up soccer.[22]

Also on the 18th anniversary of the Revolution, a frustrated poster to another site asked pointedly:

Who in Romania in 1989 had 5.5 mm caliber NATO-type munition, that in addition was “notched”—something outlawed by the Geneva Convention, while it is known that the Romanian Army had only the caliber used by Warsaw Pact nations for their weapons, that is to say 7,62 mm….At that time even the Olympic speed shooting champion, Sorin Babii, expressed his surprise….I had in my hand several samples of this cartridge: small, black, with a spiral on the top, or with 4 cuts (those who know a little bit about ballistics and medical forensics can attest to the devastating role caused by these modifications). I await a response to my questions…perhaps someone will be willing to break the silence. I thank you in advance. [emphases added][23]

In other words, the existence of crestate/vidia/dum-dum bullets is known, and not everyone has so blithely forgotten their existence.

A Dum-Dum by Any Other Name: Gloante explosive (exploding bullets), gloante speciale (special bullets)

Crestate, vidia, dum-dum…by now we know: these are very dangerous munitions…

In the field of firearms, an expanding bullet is a bullet designed to expand on impact. Such bullets are often known as Dum-dum or dumdum bullets. There are several types of dum-dum designs. Two popular designs are the hollow point (made during the manufacturing phase) and X-ing made usually by the user by making two notches perpendicular to each other on the tip of the bullet, commonly with a knife. The effect is that the bullet deforms and sometimes fragments upon impact due to the indentations. This creates a larger wound channel or channels with greater blood loss and trauma.

The hollow-point bullet, and the soft-nosed bullet, are sometimes also referred to as the dum-dum, so named after the British arsenal at Dum-Dum, near Calcutta, India, where it is said that jacketed, expanding bullets were first developed. This term is rare among shooters, but can still be found in use, usually in the news media and sensational popular fiction. Recreational shooters sometimes refer to hollow points as “JHPs”, from the common manufacturer’s abbreviation for “Jacketed Hollow Point”.

To be most correct, the term “Dum Dum Bullet” refers only to soft point bullets, not to hollow points, though it is very common for it to be mistakenly used this way.

The Hague Convention of 1899, Declaration III, prohibits the use in warfare of bullets which easily expand or flatten in the body, and was an expansion of the Declaration of St Petersburg in 1868, which banned exploding projectiles of less than 400 grams. These treaties limited the use of “explosive” bullets in military use, defining illegal rounds as a jacketed bullet with an exposed lead tip (and, by implication, a jacketed base).[24]

Thus, under the synonym for dumdum/vidia/crestate bullets of “exploding bullets,” we find the following on the Internet:

On the evening of 27 December 1989, Eugen Maresi, 20 years old, a military draftee, was sent to organize a checkpoint on soseaua Chitilei, at the entrance to Bucharest….A group of 25 soldiers came under fire from the belltower of a church. Eugen was the first shot…. “The doctors told me my only child was shot with (gloante explosive) exploding bullets. The fragments shattered all of his internal organs,” says Dumitru Maresi, the father of the [Drobeta Turnu] Severin hero. http://2003.informatia.ro/Article42788.phtml

and

Gheorghe Nicolosu, was shot in the leg…After he was operated on, it was established that the bullet with which he was shot did not figure in [the arsenal of] the Romanian Army. Nicolosu was operated on in Hunedoara, then arrived in Italy, where he underwent another surgery…In the same area, on Lipscani, Cristea Valeria, 36 years old, was shot in the stomach by ammunition that did not belong to the army. He died a few hours later, the doctors trying to save his life, but the glontul exploziv (exploding bullet) perforated his intestines. Another youngster, 18 year old Ion Gherasim was shot in the back at the entrance to UM 01933 by munition that did not belong to the army. (Emphases added) http://www.replicahd.ro/images/replica216/special2.htm

Once again, we are speaking here of far-flung locations across the country—Chitila (Bucharest) and Hunedoara—which makes the idea of accident and “free floating weapons” unlikely.

Ammunition…Consistent with the Confessions of Former Securitate Whistleblowers

And so, who was it, who has told us about “exploding bullets” and “special cartridges” like this, and who has it been said possessed them in December 1989?

For years I have been essentially the sole researcher inside or outside the country familiar with and promoting the claims of 1) former Timisoara Securitate Directorate I officer Roland Vasilevici—who published his claims about December 1989 under the byline of Puspoki F. in the Timisoara political-cultural weekly Orizont in March 1990 and under the pseudonym “Romeo Vasiliu”—and 2) an anonymous USLA recruit who told his story to AM Press Dolj (published on the five year anniversary of the events in Romania Libera 28 December 1994…ironically (?) next to a story about how a former Securitate official attempted to interrupt a private television broadcast in which Roland Vasilevici was being interviewed in Timisoara about Libyan involvement in December 1989).

image-4

Vasilevici claimed in those March 1990 articles and in a 140 page book that followed—both the series and the book titled Pyramid of Shadows—that the USLA and Arab commandos were the “terrorists” of December 1989. What is particularly noteworthy in light of the above discussion about “exploding bullets” was his claim that the USLA and the foreign students who supplemented them “used special cartridges which upon hitting their targets caused new explosions.”[25]

image-16

The anonymous USLA recruit stated separately, but similarly:

I was in Timisoara and Bucharest in December ’89. In addition to us [USLA] draftees, recalled professionals, who wore black camouflage outfits, were dispatched. Antiterrorist troop units and these professionals received live ammunition. In Timisoara demonstrators were shot at short distances. I saw how the skulls of those who were shot would explode. I believe the masked ones, using their own special weapons, shot with exploding bullets. In January 1990, all the draftees from the USLA troops were put in detox. We had been drugged. We were discharged five months before our service was due to expire in order to lose any trace of us. Don’t publish my name. I fear for me and my parents. When we trained and practiced we were separated into ‘friends’ and ‘enemies.’ The masked ones were the ‘enemies’ who we had to find and neutralize. I believe the masked ones were the ‘terrorists’. [emphases added]

image-3

As I have pointed out, despite the short shrift given these two revelations by Romanian media and Romanianists, one group has paid close attention: the former Securitate. That is not accidental. [26]

With the advent of the Internet, unverifiable bulletin board postings also pop up. On 23 December 2003, under the name of “kodiak,” the following appeared:

In ’89 I was a major in the USLA…and I know enough things that it would be better I didn’t know…15, 16, 20, 30 years will pass and nothing will be known beyond what you need and have permission to know…” (http://www.cafeneaua.com)[27]

Clearly, the legal constraints of security oaths and fear continue to cast a long shadow, long after the events of December 1989.

Si totusi…se stie [And nevertheless…it is known]

It took over three years into my research on the Revolution—and physically being in the Library of the Romanian Academy—before I came to the realization: oh yeah, that’s a good idea, yeah, I should systematically compare what the former Securitate have to say about December 1989 and compare it with what others are saying. It took a maddening additional half year before I came to the conclusion: oh yeah, and how about what the Army has to say? It may seem ridiculous—and it is in some ways indefensible from the perspective of performing historical research—but you have to understand how Romanian émigrés dominated early investigations of the Revolution, and how they divided the post-communist Romania media into the pro-regime (untrustworthy) press and the opposition (trustworthy) press, and the influence this “research frame” and methodology had at the time upon younger researchers such as myself.[28]

A more systematic mind probably would have come to these revelations long before I did. Instead, it took the accidental, simultaneous ordering of issues from 1990 and 1991 of the vigorous anti-Iliescu regime university publication NU (Cluj), the similarly oppositional Zig-Zag (Bucharest), and the former Securitate mouthpiece Europa to discover this. There I found Radu Nicolae making his way among diametrically opposed publications, saying the same things about December 1989. And it mattered: the source for example of Radu Portocala’s claim that there were “no terrorists” in December 1989 was Radu Nicolae. But more important still, was the discovery of Angela Bacescu revising the Defense Ministry incident, exonerating the USLA, and claiming there were no Securitate terrorists in Sibiu (only victims) in Zig-Zag…only to show up months later in Romania Mare and Europa months later writing the same stuff, and in the case of the Sibiu article republishing it verbatim. Nor was Bacescu alone among the former Securitate at Zig-Zag: she was for example joined by Gheorghe Ionescu Olbojan, the first to pen revisionist articles about the Army’s DIA unit.[29]

But without a broader comparative framework and approach to the Romanian media, all of this eluded the highly partisan Romanian émigré writers on the events. Nestor Ratesh alone among this group did seem puzzled and bothered by the similarity of Romania Libera Petre Mihai Bacanu’s conclusions on the V-th Directorate and those of Bacescu (he only alluded to her dubious reputation, however, and did not name her.) But Bacanu was fallible: memorably, but also upstandingly, in December 1993, he admitted based on what he claimed were new revelations, that his previous three and a half years of exonerating the USLA had been in vain since they were erroneous: they had after all played a significant role in the repression and killing of demonstrators on the night of 21-22 December 1989 in University Square. That alone should have precipitated a rethinking about assumptions and approaches to investigating the December 1989 events and particularly the role of the Securitate and the USLA, but it did not, and has not to this day…

image-19

Romanians and Romanianists like to indulge in the reassuring myth that the “schools” of research on the Revolution were separate from the beginning—that the defining feature was the political orientation of the author and whether he or she viewed the events of December 1989 as a revolution or coup d’etat. To the extent they are willing to admit that discussions of the “terrorists” cross-pollinated and became intertwined across the borders of the political spectrum, they assume that this must have happened later, after views had become consolidated.[30] But such a view is simply ahistorical and wishful-thinking. It is simply impossible to defend honestly when you have Angela Bacescu who “showed up with lots of documents and didn’t need any money” and wrote her revisionist tracts in the oppositional Zig-Zag, when she and Olbojan were the first ones to voice theses that later became staples of the anti-Iliescu opposition—long after they had left its press.

It is indicative that Romanians still have yet to confront this methodological flaw that one of the few studies in the country to read Securitate and Army sources in addition to journalist and participant accounts, still failed to address the key similarities across the political spectrum regarding the existence and identity of the “terrorists.” Smaranda Vultur wrote in a review of Ruxandra Cesereanu’s (otherwise, groundbreaking in comparison to what had appeared before it in Romanian in book form) Decembrie ’89. Deconstructia unei revolutii (Iasi: Polirom 2004):

Beyond this, I would underscore however a deficit that results directly from the choice of the author to classify her sources based on how the source defines the events: as a revolution, a plot, or a hybrid of the two. Because of this one will thus find, contained in the same chapter, Securitate people and political analysts, revolutionaries and politicians of the old and new regimes, and journalists.[31]

In other words, my exact indictment of the approach inside and outside Romania to the study of the Revolution, and the reason why people are simply unable to acknowledge the similarity and even identicality of views of the “terrorists.”

After the aforementioned realizations in 1993-1994 about the need to be more comparative and systematic in investigating accounts of the Revolution, it took yet another two maddening years before I started to realize the significance of the ballistics evidence. It thus came comparatively late in the dissertation process. My timing was fortuitous, however. I wrote a short article in November 1996 that was published in two different forms in 22 and Sfera Politicii in December 1996—the mood in Romania was euphoric as seven years of the Iliescu regime had just come to an end through the ballot box. [32] True, it didn’t spark debate and loosen some lips as I had hoped, but it made my visit to Bucharest the following June —especially my interviews on one particular day with a journalist at Cotidianul and, several hours later, a member of the Gabrielescu Parliamentary Commission investigating the events (Adrian Popescu-Necsesti)—memorable to say the least….

image-12

image-11

image-10

Of course, not then, or even since, has anybody who has investigated the December 1989 events inside or outside Romania systematically attempted to replicate, test, or expand upon my earlier findings—other than myself. As I have noted elsewhere,[33] in Peter Siani-Davies’ otherwise excellent The Romanian Revolution of December 1989 he devotes essentially a paragraph to the ballistics’ topic in a 300 plus page book—and it is only in the context of addressing my own earlier research. Monica Ciobanu could thus not be more wrong in her declaration that Peter Siani-Davies’ 2005 volume had disproven the “myth of Securitate terrorists.”[34] Siani-Davies has nothing to say about dum-dum/vidia/exploding ammunition: hence why he does not believe in Securitate terrorists!

Since then, I have written on Securitate revisionism, “the terrorists,” and the ballistics evidence of Romanian Revolution of December 1989, in the words of one critic who seems unable to call things by their name “voluminously, although never exhaustively, elsewhere”—publishing in 1999, 2000, 2002, 2004, 2005, and 2006. [35] Now, more than a decade after those original ballistics’ articles, I return here putting things together I should preferably have put together long before…

The high stakes of what was at play in late December 1989 become all the clearer here. Nicolae Ceausescu’s successors faced not only the dilemma of having foreign citizens arrested for firing at and killing in cold blood Romanian citizens[36], but members of a Romanian state institution—the Securitate—in addition to those foreign citizens, had injured, maimed, and killed Romanian citizens using munitions that were outlawed by international conventions to which Romania was a party. Thus, beyond the culpability of an institution that was key to the ability of the nomenklaturists who had seized power to continue in power—i.e. the Securitate—and who undoubtedly had compromising information on those leaders, the new potentates were faced with a problem of international dimensions and proportions.

Dan Badea’s April 1991 article with which I opened this paper concluded thusly:

There are in these two declarations above[–those of Gheorghe Balasa and Radu Minea–] sufficient elements for an investigation by the Police or Prosecutor’s Office. [Dan Badea, “Gloante speciale sau ce s-a mai gasit in cladirea Directiei a V-a,” Expres, 16-22 April 1991]

That, of course, never appears to have happened. I hope that the information I have supplied above—significantly, much of it new, much of it from the Internet in recent years—should at the very least encourage Romanians and Romanianists to reopen and reexamine the ballistics evidence. Let us hope that on the twentieth anniversary of the Revolution, we may be able to read serious investigations of the ballistics evidence, rather than be subjected to the false and jaded refrain… such things did not exist!



[1] See, for example, Dorin Petrisor, “Procurorul Voinea, acuzat ca a lucrat prost dosarul Iliescu 13 iunie 1990,” Cotidianul, 7 December 2007, online edition. Voinea’s removal generally went unpublicized abroad—it was understandably not a proud day for his supporters. Kovesi claimed to have been taken aback by Voinea’s inexplicable, seemingly incompetent handling of the June 1990 files.

[2] General Dan Voinea, interview by Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 December 2005, online edition. Cristea’s apparent effort/belief—shared by many others—to suggest that it was only “the press of the time”—something I take to mean December 1989 and the immediate months after—that was filled with such claims and accusations is untrue. (The suggestion is to say that civilians with no knowledge of weapons and munitions repeated rumors spread out of fear and fueled by those who had seized power but needed to create an enemy to legitimize themselves and thus exploited those fears…) For examples of such claims “in the press of the time,” see the words of an employee of the Municipal Hospital (“In the room was a boy, very badly wounded by dum-dum bullets that had blown apart his diaphragm, his sacroiliac, and left an exit wound the size of a 5 lei coin,” Expres no. 10 (6-12 April 1990), p. 5) and the discussion of how Bogdan Stan died (“vidia bullets which explode when they hit their ‘target,’ entered into the bone marrow of his spine,” Adevarul, 13 January 1990). But such claims also appear long after the December 1989 events. Two and a half and three years after the December 1989 events, Army Colonel Ion Stoleru maintained in detail that the “terrorists” had “weapons with silencers, with scopes, for shooting at night time (in ‘infrared’), bullets with a ‘vidia’ tip [more on this and the relation to dum-dum munitions below]. Really modern weapons” and added, significantly, “The civilian and military commissions haven’t followed through in investigating this…” (see Army Colonel Ion Stoleru with Mihai Galatanu, “Din Celebra Galerie a Teroristilor,” Expres, no. 151 (22-28 December 1992), p. 4, and “Am vazut trei morti suspecti cu fata intoarsa spre caldarim,” Flacara, no. 29 (22 July 1992), p. 7.) Voinea’s steadfast denials would seem to validate Stoleru’s allegations more than a decade after he made them. Not surprisingly, but highly unfortunate, Cristea’s interview with Voinea forms the basis of conclusions about the terrorists on the Romanian-language Wikipedia webpage on the Revolution: see http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C5%A3ia_rom%C3%A2n%C4%83_din_1989.

[3] Laura Toma, Toma Roman Jr. , and Roxana Ioana Ancuta, “Belis nu a vazut cadavrele Ceausestilor,” Jurnalul National, 25 October 2005, http://www.jurnalul.ro/articole/34668/belis-nu-a-vazut-cadavrele-ceausestilor. “Frumos (Nice)…” as the Romanians say. Belis may not have interested himself in the ballistics evidence—but some of his employees apparently did (see IML Dr. Florin Stanescu’s comments in Ion Costin Grigore, Cucuveaua cu Pene Rosii (Bucharest: Editura Miracol, 1994), pp. 70-72). Moreover, there were exhumations. (“For a long time the Brasov Military Prosecutor didn’t do anything, even though there existed cases, declarations, documents, photos and even atypical unusual bullets brought in by the families of the deceased and wounded.” http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214) On 14 June 1990, General Nicolae Spiroiu, future Defense Minister (1991-1994), appears to have been in the city of Brasov, assisting at the exhumation of people killed there during the December 1989 Revolution. Such a step was a rarity, and apparently followed earlier talks between Spiroiu, five other officers, and the staff of the local newspaper Opinia, who were seeking clarification over who was responsible for the deaths of their fellow citizens. “They found in particular bullets of a 5.6 mm caliber that are not in the Army’s arsenal,” wrote the journalist Romulus Nicolae of the investigation. (Romulus Nicolae, “Au ars dosarele procuraturii despre evenimente din decembrie,” Cuvintul, no. 32 (August 1991), pp. 4-5, cited in Richard Andrew Hall, “Orwellian…Positively Orwellian: Prosecutor Voinea’s Campaign to Sanitize the Romanian Revolution of December 1989,” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.)

[4] Dr. Nicolae Constantinescu, surgeon at Coltea Hospital: “I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias. He maintained in violent enough language that he was the chief of a department from the Directorate of State Security [ie. Securitate]. He asked that all of the extracted bullets be turned over to him. Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments. I didn’t hear anything back from Chircoias or any expert. Those who made the evidence disappear neglected the fact that there still exist x-rays and other military documents that I put at the disposition of the [Military] Prosecutor.”

( http://www.romanialibera.ro/a113826/revolutia-5-000-de-victime-nici-un-vinovat.html)

[5] Tom Gallagher, Modern Romania: The End of Communism, the Failure of Democratic Reform, and the Theft of a Nation, (NY: New York University Press, 2005), p. 190.

[6] Jeremy Bransten, “Romania: The Bloody Revolution in 1989: Chaos as the Ceausescus Are Executed,” RFE/RFL, 14 December 1999 at http://www.rferl.org/specials/communism/10years/romania2.asp. This unfortunate comment aside, Brantsen’s series is an excellent journalistic introduction to the December 1989 events.

[7] Iliesiu is dead wrong. See the signed testimony to the contrary by Ion Lungu and Dumitru Refenschi dated 26 December 1989, reproduced in Ioan Itu, “Mostenirea teroristilor,” Tinerama, no. 123 (9-15 April 1993), p. 7. I translated the important parts of this document in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. Significantly, according to this document, Dr. Belis had access to the dead terrorists:

image-16

Dead Terrorists. Although their existence is vehemently denied by all official institutions, we are able to prove that they existed and have sufficient details to identify them.…We continue with some excerpts of the declaration of Ion Lungu, head of the group of fighters who guarded the ‘Institute of Legal Medicine’ [IML, the main Bucharest morgue], beginning from the evening of 22 December 1989:

“Starting from the 23rd, there were brought, in succession, more ‘special’ corpses. They were brought only by military vehicles and were accompanied by officers. They were all dressed the same: kaki uniforms, with or without military insignia, fur-lined boots, cotton underwear. All the clothes were new. The established procedure at that point was that when the bodies were unloaded from the trucks, at the ramp to the back of the IML, to be disrobed and inspected. The documents found were released to Prosecutor Vasiliu and criminology officers. The weapons and munitions we found and surrendered—on the basis of a verbal procedure—to the officer on duty from UM 01046. Weapons and ammunition were found only on those ‘special’ corpses. Those who brought them said that they were terrorists. I turned over to this military unit five pistols (three Stecikin and two Makarov—all 9 mm caliber), two commando daggers and hundreds of 9 mm and 7.62 mm cartridges (compatible with the AKM machine gun). They were held separately from the other corpses, in a room—I believe that it used to be the coatroom—with a guard at the door.…

Access to the room with the terrorists was strictly forbidden. Only Prosecutor Vasiliu, criminologist officers, Dr. Belis, and the chief of autopsies could enter. On top of them, next to the arms, there were personal documents, passports (some blank), all types of identity cards—one of them was clearly false, it stated that the dead terrorist was the director at Laromet (at that plant no director died)—identity cards that were brand new, different service stamps in white. All had been shot by rifles (one was severed in two) and showed evidence of gunshots of large caliber. Some had tattoos (they had vultures on their chests), were young (around 30 years old), and were solidly built. I believe that their identity was known, since otherwise I can’t explain why their photographs were attached to those of unidentified corpses. They were brought to us in a single truck. In all, there were around 30 dead terrorists. [The document is signed by Ion Lungu and Dumitru Refenschi on 26 December 1989]”

[8] Once again Iliesiu is wrong. Professor Andrei Firica at the Bucharest “Emergency Hospital” apparently also was paid a visit by Colonel Chircoias (aka Ghircoias), see fn. 4. He claims that he “made a small file of the medical situations of the 15-20 suspected terrorists from [i.e. interned at] the Emergency Hospital,” but as he adds “of course, all these files disappeared.” Firica reports that a Militia colonel, whom he later saw on TV in stripes as a defendant in the Timisoara trial [i.e. Ghircoias], came to the hospital and advised him “not to bring reporters to the beds of the terrorists, because these were just terrorist suspects and I didn’t want to wake up one day on trial for having defamed someone” (!) The colonel later came and loaded the wounded terrorist suspects into a bus and off they went. (Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition.) Cited in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.

[9] I don’t even know where to begin on this one. As I have written before, not all of those detained were terrorists, and many of the terrorists seemed to have eluded arrest, but there are so many accounts of people arrested as terrorists who legitimately fit that description that I don’t even know where to begin. See the multiple translations in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.

[10] Sorin Iliesiu, “18 ani de la masacrul care a deturnat revoluţia anticomunistă,” 21 December 2007, found at http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=6709 (note: this is NOT the Romania Libera daily newspaper). One will find many well-known names in the West among those who signed this petition: Dragoş Paul Aligică, Matei Călinescu, Ruxandra Cesereanu, Anneli Ute Gabanyi, Tom Gallagher, Gabriel Liiceanu, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Mircea Mihaies, Ion Mihai Pacepa, Horia-Roman Patapievici, Radu Portocală, Nestor Ratesh, Lavinia Stan, Stelian Tănase, Alin Teodorescu, and Vladimir Tismăneanu. Sorin Iliesiu, who is a filmmaker and Vice President of the “Civic Alliance” organization, has written that he was part of the “team” that “edited” the seven page chapter on the Romanian Revolution contained in the Report of the Presidential Commission to Analyze the Communist Dictatorship of Romania (PCACDR). He is not a scholar and most certainly not a scholar of the December 1989 events. A textual comparison of the Report’s chapter on the Revolution and Vladimir Tismaneanu’s chapter in a Dawisha and Parrott edited volume from 1997 is unambiguous: the introductory two paragraphs of the Report’s chapter are taken verbatim in translation from p. 414 of Tismaneanu’s 1997 chapter, and other verbatim paragraphs, sentences, and phrases from pp. 414-417 make up parts of the rest of the Report’s Revolution chapter without any reference to the 1997 chapter. As the author(s) of an earlier chapter in the Report cite(s) Tismaneanu’s 1997 chapter (see p. 376 fn. 55) correctly, this leaves really only two possible explanations for the failure of Iliesiu et. al. to cite that they have borrowed wholesale from Tismaneanu’s 1997 chapter: a) an absence of scholarly knowledge, or b) an attempt to mask their dependence upon and deference to Tismaneanu, the Chair of the Commission, since the citations that do appear are the exact citations from the 1997 chapter and claims are translated word-by-word, so much so that Iliesiu et. al. did not even bother to change verb tenses despite the passage of a decade. Iliesiu et. al. can attempt to avoid answering questions and attempt to change the subject, but the textual analysis is unambiguous: Tismaneanu’s unattributed 1997 chapter forms the bulk of the Report’s chapter on the Revolution. The only question that needs to be answered is: why and why are they unwilling to admit the textual identicality?

Fullscreen capture 10232009 82206 PM

image

[11] All of this eludes Charles King in his Winter 2007 Slavic Review essay “Remembering Romanian Communism.” In his five page essay, he pauses no less than four times to mention the Revolution, despite the fact that its coverage takes up barely one percent of the PCACDR report. He relates the most banal of conclusions—“The report thus repeats the common view (at least among western academics) of the revolution as having been hijacked…”—yet misses or avoids what Iliesiu clearly seems most proud of: having inserted the claim that Nicolae Ceausescu was responsible for “only 162 deaths,” thereby insinuating Ceausescu’s successors bear responsibility for the other 942, and the claim to which such a reckoning is intimately related, namely Voinea’s that there were “no terrorists.” (It is interesting to note how Iliesiu et. al., the eternally suspicious of the state, miraculously become assiduous promoters of “official” and “state” claims once they turn out to be their own, thereby suggesting that their skepticism of the state is primarily situational rather than inherent—these are not equal opportunity skeptical and critical intellectuals.) King’s treatment of the Report is overall insufficiently informed, and as a consequence contextually-wanting and one-sided. He cites a handful of Romanian reviews of the Report, but they are almost uniformly positive accounts, almost as if supplied by the Chair of the Commission himself (see fn. 1, p. 718). He pauses to cite the former head of Radio Free Europe’s Romanian Research Division Michael Shafir’s 1985 book, yet makes no mention of Shafir’s trenchant criticisms (he gave the report a 7 out of 10 and mixed the positive with the negative) in a 1/12/07 interview in Ziua de Cluj, his extended critique “RAPORTUL TISMĂNEANU: NOTE DIN PUBLIC ŞI DIN CULISE” available in spring 2007 at http:// www.eleonardo.tk/ (no. 11), or his “Scrisoare (ultra)deschisa” in Observator Cultural no. 382 (25 July-1 August 2007) [given the timeline of scholarly publication, I am attempting to give King the benefit of the doubt here …He would certainly do well to read Shafir’s most recent discussion in Observator Cultural NR. 148 (406) 17 – 23 ianuarie 2008, “Despre clarificari nebuloase, plagiate, imposturi si careerism,” to see what a venerable critic and serious scholar was subjected to as a result of deigning to not wholeheartedly embrace the Report. Shafir’s treatment by the Report’s zealots has little to do with the liberal democratic view of the open society the Report’s authors ceaselessly profess.] Finally, had Charles King bothered to read Ciprian Siulea’s “Tentatia unui nou absolutism moral: Cu cine si de ce polemizeaza Vladimir Tismaneanu?” (Observator Cultural, nr. 379, 5-11 iulie 2007, once again conceivably within the publishing timeline) he might have refrained from parrotting the polarizing and unhelpful plebiscitary logic applied to the Report when he closed “The question is now whether the commission’s report will be used as yet another opportunity to reject history or as a way of helping Romanians learn, at last, how to own it” (p. 723). This, of course, suggests a certain infallible quality to the Report—which is far from the case—a conclusion only enhanced by King’s willingness to focus on the “hate speech” directed against the Report, but yet failing to cite and discuss any of the Romanian scholarly criticism of it.

[12] “Aghiotantii lui Ceausescu povestesc minut cu minut: O zi din viata dictatorului,” Romania Libera, 2 December 2005, online at http://www.romanialibera.ro/a5040/o-zi-din-viata-dictatorului.html. “Declaratie Subsemnatul TALPEANU ION, fiul lui Marin si Elena, nascut la 27 mai 1947 in comuna Baneasa, judetul Giurgiu, fost aghiotant prezidential cu grad de lt. col. in cadrul Directiei a V-a – Serviciul 1. Cu privire la armamentul din dotare arat ca, noi, aghiotantii aveam pistol “Makarov” cu 12 cartuse, iar sefii de grupa si ofiterii din grupa aveau pistolet “Makarov”, pistolet “Stecikin” si pistol-mitraliera AKM, cu munitie aferenta, care era cea obisnuita, in sensul ca nu aveam gloante dum-dum sau cu proprietati speciale, de provenienta straina.” (Dated 2 February 1990). His denial of dum-dum bullets is, of course, par for the course for former Securitate officers, who remember and thus “know nothing.”

[13] Quoted from http://www.tourismguide.ro/html/orase/Arad/Curtici/istoric_curtici.php. This raises an interesting point: there were foreign doctors who participated in Romania or in their home country in the surgery, treatment, and rehabilitation of those wounded. It would be interesting to hear what they remember and what they have to say regarding the munitions.

[15]Adina Anghelescu-Stancu refers to the “crippled and handicapped by dum-dum bullets” who do not number among Romania’s celebrities and about whom no one wishes to remember in today’s Romania, “Dureri care nu trec! (despre decembrie ‘89),” Gardianul, 18 December 2007, online at http://www.gardianul.ro/2007/12/18/editorial-c27/dureri_care_nu_trec_despre_decembrie_89_-s106259.html.

[16] I have examined the incident in detail several times, for the references to other works, see Richard Andrew Hall, “The Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game,” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/checkmate040405.pdf, and Hall, “Orwellian…Positively Orwellian,” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.

[17] Once again, see “The Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game,” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/checkmate040405.pdf, and “Orwellian…Positively Orwellian,” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. The critical articles were authored by Mihai Floca and Victor Stoica, who interviewed the Army cadre who had been involved in the incident and the residents of the surrounding apartment blocs who survived the fighting of those days.

[18] destituirea “Romanian Revolution USLA attack Dec 23 1989 Revolutia,” http://www.youtube.com/watch?v=YlBRSxUVQ5E

[19] For the photo see http://www.portalulrevolutiei.ro/documente/glont.htm; for one of his posts see http://www.portalulrevolutiei.ro/index.php?menu=6&pg=forum_thread.php&lnk=1&pagina=39. I cannot verify that this is indeed a “vidia” munition.

[20] Christian Levant, “Dacă tata nu-l salva pe Tokes, dacă nu salva biserici, tot se întâmpla ceva,” Adevarul, 30 September 2006, online at http://www.adevarul.ro/articole/dac-x103-tata-nu-l-salva-pe-tokes-dac-x103-nu-salva-biserici-tot-se-nt-mpla-ceva/200090.

[21] Cezar-Vladimir Rogoz, Povestirile teroristilor amintiri preluate si prelucrate de Cezar-Vladimir Rogoz, (Alma Print Galati 2007), p. 297, available online at http://www.bvau.ro/docs/e-books/2007/Rogoz,%20Cezar-Vladimir/povestirile_teroristilor.pdf.

[22]“A invatat sa zambeasca, [He learned how to smile],” http://marianmanescu.wordpress.com/2007/12/21/a-invatat-sa-zambeasca.

[25] Puspoki F., “Piramida Umbrelor (III),” Orizont (Timisoara), no. 11 (16 March 1990) p.4, and Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (Timisoara: Editura de Vest, 1991), p. 61.

[26] For the discussion of the former Securitate response to those who have violated the code of silence, see Hall, “Orwellian…Positively Orwellian,” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.

[28] I refer here to, for example, the works of Vladimir Tismaneanu, Matei Calinescu, Andrei Codrescu, Anneli Ute Gabanyi, Radu Portocala, and Nestor Ratesh. Some, like Tismaneanu in a 1993 article in EEPS, “The Quasi-Revolution and its Discontents,” were more explicit about this rather rigid dichotomous approach to the Romanian media, but it also comes through clearly in the sourcing, citations, and footnotes/endnotes of the others. (It continues to haunt the historiography of post-communist Romania, as works such as Tom Gallagher’s aforementioned Modern Romania make clear). To say the least, the issue of ballistics evidence essentially goes unanalyzed in these accounts. Moreover, although as we have seen, these authors have no problem affixing their names to petitions and the like, none of them has published any research on the December 1989 events since the early 1990s. It should tell you something that they continue to rely on and repeat the accounts they wrote in 1990 and 1991…as if nothing had been discovered or written since. In that way, it is almost fitting that the Report of the PCADCR reproduced Tismaneanu’s 1997 Dawisha and Parrott chapter in some places verbatim, down to failing to even change verb tenses when it states that certain questions “remain to be clarified.” I deconstructed the methodological faults in source selection in these émigré accounts in “The Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game” at http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/checkmate040405.html.

[29] For earlier discussions of all of this, see Richard Andrew Hall, “The Uses of Absurdity: The Staged-War Theory of the Romanian Revolution of December 1989,” East European Politics and Societies, vol. 13, no. 3, and Richard Andrew Hall, “The Securitate Roots of a Modern Romanian Fairy Tale,” Radio Free Europe East European Perspectives, April-May 2002, three part series, available at http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/romania%20securitate%205-2002.html.

[30] In “The Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game,” I demonstrated how even the so-called French and German schools (really the schools of Romanian émigrés in those countries) in 1990 were not and could not be independent from accounts in Romania, and that the accounts fed into and reinforced one another. It is simply intellectual myth—and an all too convenient one—to argue the antisceptic separation of these accounts as independent.

[31] Smaranda Vultur, “Revolutia recitita,” 22 no. 787 (9-15 April 2005) online at http://www.revista22.ro.

[32] Richard Andrew Hall, trans. Adrian Bobeica, “Ce demonstreaza probele balistice dupa sapte ani?” 22, no. 51 (17-23 December 1996), p. 10, and Richard Andrew Hall, trans. Corina Ileana Pop, “Dupa 7 ani,” Sfera Politicii no. 44 (1996), pp. 61-63.

[33] See my discussion in “Orwellian…Positively Orwellian,” at http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.

[34] Monica Ciobanu’s review of Siani-Davies The Romanian Revolution of December 1989 and Tom Gallagher’s Modern Romania: Theft of a Nation is entitled “The Myth Factory” (found at http://www.tol.cz).

[35] Charles King, “Remembering Romanian Communism,” Slavic Review, Winter 2007, p 719. In King’s short article, he does not hesitate to make occasionally gratuitous citations for things he did not need to cite. Yet in discussing December 1989 and using the term “elsewhere”—which usually prefaces a description of “where else” one might find these things—there are no citations. “Although never exhaustively” is itself a gratuitous choice of words and far from accidental: in my last work on December 1989, I made light of how ridiculous it was for Daniel Chirot to claim that Peter Siani-Davies’ The Romanian Revolution of December 1989, an otherwise excellent work, was “near definitive” when so much was missing from Siani-Davies’ discussion—notably, for our purposes here, the question of dum-dum/vidia/exploding munitions. One could indeed be left with the impression that King intends to deliver a put-down, that some fellow Romanianists will no doubt catch, but yet deny the broader audience references to what he alludes and simultaneously protect his image from having delivered such a “palma” as the Romanians would say. It would appear that at least for readers of this paper, his goals won’t go completely fulfilled.

[36] See my discussion in “Orwellian…Positively Orwellian,” at http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 Comments »

Timisoara si Gloante Dum-Dum: Inainte si dupa 22 decembrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 17, 2009

—————————————————————————————————–

Stefan Both Adevarul 3 decembrie 2009

Soldaţii care erau în faţă la Spitalul Militar au somat demonstranţii să nu înainteze spre centru. Vasile a fost împuşcat între Hotel Timişoara şi comisariatul de stat. A fost nimenerit de un glonţ, care i-a străpuns toate organelele principale, plămânii, ficatul şi rinichii. A fost un glonţ explozibil!”, a povestit Olimpia Avram.

Decembrie ’89. Familia care nu mai are sărbători de iarnă de 20 de ani

  • Ştefan Both
  • 1775 afişări
  • Luni 7 dec 2009

//

Olimpia Avram

Timişoara

Olimpia Avram

Vasile Avram a fost împuşcat pe 17 decembrie 1989, în Piaţa 700, după ce militarii de la Comisariatul de Stat au deschis focul asupra manifestanţilor. A murit în ziua de Crăciun. Pentru familia Avram, cea mai frumoasă sărbătoare a creştinătăţii s-a transformat într-o perioadă tristă cu remintiri şi comemorări.

Vasile Avram locuia în Cartierul Circumvalaţiunii. Împreună cu patru vecini au plecat spre Piaţa Operei, cu intenţia de a se alătura manifestanţilor de acolo. Între Spitalul Militar şi Spitalul Dermato-veneric se afla un cordon de militari, iar în faţa lor revoluţionarii care doreau să ajungă în centru, pe lângă Hotelul Timişoara. După numai o jumătatea de oră, unul dintre vecini a bătut la uşa Olimpiei Avram cu o veste groaznică. Vasile fusese împuşcat.

Soldaţii care erau în faţă la Spitalul Militar au somat demonstranţii să nu înainteze spre centru. Vasile a fost împuşcat între Hotel Timişoara şi comisariatul de stat. A fost nimenerit de un glonţ, care i-a străpuns toate organelele principale, plămânii, ficatul şi rinichii. A fost un glonţ explozibil!”, a povestit Olimpia Avram.

Miliţia şi-a făcut “datoria”

În parcarea Hotelului Timişoara oamenii au fost bătuţi cu sălbăticie de miliţieni şi s-au făcut arestări. Miliţia a acţionat cu trei maşini ARO şi două dube albastre. Miliţienii controlau curţile şi casele de pe străzile Brediceanu şi 16 Februarie. Oamenii găsiţi în casele scărilor erau ridicaţi. Prietenii l-au luat pe Vasile şi l-au dus la Clinicile Noi (actualul Spital Municipal), unde medicii l-au operat. Chiar în aceea seară, soţia, neamurile şi colegii s-au dus să doneze sânge.

Starea lui Vasile Avram era foarte gravă! Se afla în comă. „Pe parcurs şi-a revenit şi chiar am vorbit cu el. Ne-a povestit cum a fost somat, cum au tras. Spunea că erau militari în termen. În mulţime a remarcat o persoană în civil, care l-a fixat în ochi. A şi vrut să se întoarcă înapoi, dar era prea târziu. S-a deschis focul”, a mai declarat soţia revoluţionarului.

A murit de Crăciun

După patru zile de perfuzii, Vasile Avram şi-a revenit. A vorbit cu toţi cei care l-au vizitat. „La spital era agitaţie mare, veneau securiştii şi întrebau de aparţinători. Eu m-am ascuns de fiecare dată. Nu ştiam ce se va întâmpla cu noi. Ne era foarte frică. După ce i-au scos perfuziile, i s-a făcut din nou rău”, a mai spus Olimpia Avram. Pe 24 decembrie, de Crăciun, Vasile Avram a murit. „A urmat o suferinţă de nedescris. De atunci, nimic nu a mai fost la fel pentru noi. Nimic nu s-a schimbat după 20 de ani”, a mai spus Olimpia Avram.

Fata ei, Camelia, care avea 13 ani la Revoluţie, sătulă de atâta suferinţă a decis să plece din ţară. Aceasta locuieşte în Canada. „Dacă trăia tata, fata nu pleca din ţară. Îşi iubea enorm tatăl. O ducea peste tot. Din 1989, copilăria ei s-a terminat!”, spune Olimpia Avram.

„Niciodată nu am mai avut un Crăciun fericit”

Pentru familia Avram, Crăciunul, sărbătoarea care este aşteptată cu speranţe şi bucurii, vine cu tristeţe. „Ce e mai trist că a murit de Crăciun. Când toată lumea se bucură, pentru familia noastră atunci s-a terminat totul. În fiecare an, în această perioadă încep reamintirile. Pe 17 decembrie colivă, de Crăciun, când a murit, iară suferinţă, revin toate amintirile.

Niciodată nu am mai putut avea un Crăciun fericit! Era cea mai frumoasă sărbătoare însă în 89 s-a rupt totul. Şi mai mare durere este că a murit chiar degeaba! Ne ignoră toţi!”, a mai declarat Olimpia Avram.O altă mare durere a femeii este faptul că au fost uitaţi.

Revoluţia de pe strada Circumvalaţiunii

Când s-a spart buboiul, timişorenii nu mai puteau să ste în case şi au ieşit în număr mare în toate zonele oraşului. Una din punctele ferbinţi a fost intersecţia bulevardului Circumvalaţiunii cu strada Gheorghe Lazăr. Pe alocuri se puteau vedea camioane militare. Soldaţii nu i-au putut însă opri pe cei aproximativ 2.000 de oameni. Lumea se îndrepta spre Piaţa Dacia.

În drumul spre Calea Torontalului, manifestanţii au fost întâmpinaţi de trupele de la Miliţie, care erau echipate cu arme, scuturi şi căşti. Aici a avut loc o adevărată bătălie în care forţele de ordine au folosit paturi de armă şi baionetele. Mulţimea a răspuns cu pietre, crengi rupte din copaci şi bucăţi de lemn. Apar transpotoarele blindate şi patrulele de câini şi se fac arestări masive.

—————————————————————————————————–

UCIS PE TREPTELE CATEDRALEI
Acestea sunt ultimele informaţii certe pe care le-a mai aflat doamna Stanciu despre soţul ei. În rest… doar zvonuri. Ceva mai târziu, către sfârşitul lunii decembrie 1989 i s-a spus că el a ar fi fost împuşcat pe treptele catedralei din oraş. Că ar fi fost lovit în zona toracică de un glonţ exploziv care l-ar fi făcut ţăndări pe-dinăuntru. Dar nici măcar trupul nu i l-a mai găsit vreodată.Vasile Surcel 9 decembrie 1989 Jurnalul National

—————————————————————————————————–

(Cel mai putin) Cinci cazuri de folosire ale gloantelor dum-dum in decembrie 1989 la Timisoara:

unul dupa 22 decembrie, alti patru inainte.  Iata aici:

1) Cacoceanu Iosef (66 de ani, pensionar), 23 decembrie 1989

“Margareta Cacoveanu (59 de ani) a relatat ca sotul ei a fost impuscat, cu gloante dum-dum, dintr-o “Dacie” rosie fara numar de inmatriculare.”

image-55


(Iosif Costinas, “PROCESUL TITRATILOR [e vorba de Procesul de la Timisoara]:  ‘DE CE V-A TREBUIT REVOLUTIE?…’,” Orizont (Timisoara), nr. 42 (20 octombrie 1990), p. 5)

(aflam din paginile lui Marius Mioc ca “Era in 23 decembrie dimineata. Ceausescu fugise iar Cacoceanu Iosef (nascut in 11 martie 1923 la Cacot – jud. Mehedinti, pensionar, fost plutonier de militie, 4 copii) a hotarit sa mearga in Centru. Sotia, Cacoceanu Margareta (nascuta in 1 mai 1931 la Cacot, pensionara) i-a zis sa nu plece ca la radio s-a anuntat ca in oras se trage, dar el n-a ascultat. Peste 10 minute doamna Cacoceanu a fost anuntata ca sotul ei a fost impuscat in Piata Traian. Dus la spitalul judetean, a raposat in 25 decembrie.”  Marius Mioc \”Destine frinte\”

2) Farcau Mariana Rodica, 17 decembrie 1989

La podul Decebal, intre pod si parc, erau militari in uniforma verde. Printre ei si unii mai in virsta, imbracati civil. In spate se vedea si un camion. Cind ne-am aproiat de ei, strigind “Armata e cu noi!” si alte lozinci, ne-am pomenit cu o ploaie de gloante (fara somatie). In momentul acela am simtit o durere puternica si am cazut. Fusesem atinsa de doua gloante (unul exploziv).Asta nu-i moarta! Hai s-o luam!

Farcau Mariana Rodica

nascuta in 9 ianuarie 1962 la Supur (jud. Satu Mare), lucratoare comerciala la ICSMA (1989), acum pensionata cu grad 2 de invaliditate, impuscata in umarul drept si spate

Simbata 16 decembrie pe la ora 19 fiind la sensul giratoriu de pe bd. Parvan am vazut grupuri de 2-3 persoane (militieni si securisti). In grupurile acestea am recunoscut pe Radulescu si pe Valentin Mioc, angajati ai Ministerului de Interne. Ii stiam fiindca lucrasem la un magazin din apropierea militiei, unde veneau si multi militieni.

Am plecat spre Piata Maria. La podul Mihai Viteazul am intilnit vreo 20 de manifestanti. Citiva au plecat spre caminele studentesti. Eu, cu alte 7 persoane am luat-o spre prefectura, pe la primarie, Modex, Muzeu, parcul din spatele magazinului Bega. Pe drum chemam oamenii sa ni se alature. La statia de tramvai de la Continental am stat dupa doua tramvaie, rugind calatorii sa vina cu noi.

Am ajuns la prefectura. S-au adunat tot mai multi oameni si am oprit tramvaiele. Au venit doua masini de militie si ne-au spus sa plecam. N-am vrut si atunci au cerut ajutoare. Au venit doua masini de pompieri care stropeau cu apa, incercind sa ne impinga spre Parcul Copiilor (Pionierilor). Militari in termen in uniforme albastre impreuna cu militienii, faceau arestari.

Am fugit, sarind gardul de la Parcul Pionierilor, apoi am luat-o pe Pestalozzi spre Fabrica de Bere. Aici am luat tramvaiul spre casa. In tramvai m-am razgindit si m-am intors la prefectura. Aici inca erau manifestanti (destul de multi, de ordinul zecilor). Vedeam cum militienii inhatau cite un demonstrant si il bagau intr-o duba.

Am plecat spre Piata Maria, cu ceilalti manifestanti care mai ramasesera la prefectura. Ajungind la Posta Mare, m-am gindit ca miine trebuie sa merg la serviciu si am plecat acasa. Ramaseseram putini si multi s-au descurajat plecind spre casele lor, cum am facut si eu.

Noaptea n-am putut sa dorm, am povestit la toti veciniice a fost in oras. La ora 4 am plecat spre servici.

La magazinul unde lucram, in dimineata aceea (17 decembrie) clientii (studentii din Complex) povesteau alarmati ca in complex sint multi politai care vor sa-i impiedice pe studenti sa iasa din camine. In jurul orei 11 prin zona au inceput sa patruleze tancuri.

Am fost cautata la telefon de o persoana care mi-a zis, fara sa se prezinte: “daca dumneavoastra sinteti Mariana Farcau mergeti imediat la sediul Politiei din Salajan, unde fratele si sora dv. care au fost arestati aseara urmeaza sa fie impuscati in urmatoarele ore”, apoi a inchis telefonul.

M-am gindit ca poate e o provocare, ca sa ma atraga la ei. Si inainte, militia si securitatea imi propusesera sa lucrez pentru ei, dar refuzasem. Am sunat la cumnata si am aflat ca intr-adevar fratele si sora mea nu s-au mai intors de o zi.

Am plecat cu masina. La posta era multa lume si cordoane de militari nu lasau lumea sa treaca. Cineva mi-a lovit parbrizul cu o umbrela si mi-a zis: “Coboara din masina si vino cu noi”. Am coborit si am spus celor adunati de situatia fratelui si a sorei mele. Ne-am adunat mai multi cu gindul sa mergem la militie sa eliberam arestatii, dar nu puteam trece din cauza soldatilor. Am plecat spre primarie ca sa mai adunam lume si de acolo. Intre primarie si cinema Capitol era cordon de militari. In fata cordonului manifestantii cintau Hora Unirii si scandau: “O vrem pe Doina Cornea!”. Grupuri de oameni erau si pe scarile Catedralei si imprastiati prin piata.

Am mers spre Opera. M-am suit pe postamentul pasajului subteran uitindu-ma dupa o colega (era intre orele 13-14). Cind am coborit am vazut un om imbracat cu vesta maro cazind, la coltul catre strada Alba Iulia. Cineva a zis: “l-au impuscat!”. Eu n-am auzit impuscatura. Altcineva a spus, uitindu-se catre Lacto Bar: “Adapostiti-va! Se trage cu amortizor si luneta!”. Cineva l-a luat pe om, si am vazut ca avea singe pe camasa. Am fugit spre Muzeu, dar apoi m-am intors in piata. La libraria Eminescu, in strada, ardeau cartile lui Ceausescu. Se spargea magazinul de blanuri si o alimentara.

Eu ii cautam pe cei din grupul cu care venisem, ca sa merg cu ei la Militie. Am format un grup de vreo 100 de persoane. Cum strada de pe linga primarie era blocata am mers pe podul Mihai Viteazul, iar apoi, pe Bd. P<rvan, in Complexul Studentesc. Voiam sa luam studenti sa vina cu noi la politie. Aveam si un drapel cu noi, cu stema spintecata, pe care il luaseram de la primarie. Stiam ca podul Decebal e blocat.

In Complex doua camine erau inchise cu lacate. Unii studenti au sarit pe geam de la etajul 1.

Cind coloana a ajuns la intersectia cu str. Pestalozzi 5-6 barbati bine imbracati, solizi, cred ca securisti, au incercat sa disperseze coloana spunindu-ne sa ne intoarcem in centru, unde se trage in oameni, si sa nu mergem la politie ca se va trage in noi. Vreo 10 minute am stat acolo, nu stiam ce sa facem. O parte s-au intors spre Centru. Eu atunci am luat drapelul si am mers spre podul Decebal ca sa-i conving pe oameni sa mearga la politie. La inceput nu m-au urmat decit 10-15 persoane, dar dupa ce am inceput sa scandam a venit toata coloana. Am dat altcuiva drapelul. Intentionam ca, daca se trage, sa trec Bega pe la pasarela cu alti citiva si sa mergem totusi la politie. Era seara, dar inca nu se intunecase complet.

La podul Decebal, intre pod si parc, erau militari in uniforma verde. Printre ei si unii mai in virsta, imbracati civil. In spate se vedea si un camion. Cind ne-am aproiat de ei, strigind “Armata e cu noi!” si alte lozinci, ne-am pomenit cu o ploaie de gloante (fara somatie). In momentul acela am simtit o durere puternica si am cazut. Fusesem atinsa de doua gloante (unul exploziv). Am facut pipi pe mine si am vazut parca niste stele si oameni luind-o la fuga. Dupa ce rafalele au incetat cei care se aruncasera la pamint s-au ridicat si unii plecau. Am strigat: “Luati-ma si pe mine!”. Cineva a zis: “Uite, asta nu-i moarta! Hai s-o luam!”. Altul zice: “Bine, dar e grea!”. M-au legat cu fularul si vorbeau intre ei sa aduca o masina. Eu am scos cheile de la masina si le-am dat, spunind ca am masina in parcarea de la Terma l (unde o dusesem intre timp). Apoi mi-am pierdut cunostiinta si m-am trezit la spital.

Doctorii de la spital spuneau ca trebuie sa-mi amputeze mina. Eu am refuzat. Dupa revolutie am fost trimisa la tratament in Franta, unde mi s-a adaptat o proteza metalica la umar, scapind astfel de amputare.

6 octombrie 1995

Mioc: Farcau

3) Adrian Kali, 17 decembrie 1989

Rănit în Revoluţie, cu gloanţe adevărate

Deşi este proprietarul celei mai numeroase armate paşnice din România, Adrian Kali a fost împuşcat de două ori. Întâi cu un glonte exploziv, aşa-numitele dum-dum, apoi cu un glonte de 7,62. Asta s-a întâmplat în timpul Revoluţiei din 1989, în 17 decembrie, pe Podul Decebal. În 15 decembrie, a plecat de la lucru şi s-a oprit în faţa locuinţei lui Tökes. „Veneau câte doi în civil şi-l ridicau pe câte unul. Aşa, scurt”. La o „ridicare” din asta, a intervenit Ştefan Iordănescu, care s-a recomandat „regizor şomer”, când securistul care arestase un tânăr i-a cerut să se legitimeze. I-a tras un cap în gură securistului, Kali l-a lovit şi el, apoi coloana a trecut efectiv peste băieţii cu ochi albaştri. În 17 decembrie, Adrian Kali a fost împuşcat. La Urgenţele Spitalului Judeţean a ajuns cu o Dacie încărcată cu… carne de porc. Transferat la Spitalul de Cardiologie de la Pădurea Verde, a fost de două ori operat pe viu.
Glontele îl mai are şi acum. Cele 40 de milioane de lei pe care le-a primit ca rănit în Revoluţie le-a pus la bancă, oricând gata să le dea înapoi. Aşa că eroul Adrian Kali trăieşte, ca un om obişnuit, din salariul de profesor de istorie. Un profesor neobişnuit. „Important e ca soldaţii şi războaiele să stea la locul lor: în cutiile mele de carton, nu în lumea reală”.

Adrian Kali

4) Danut Gavra

“Mi-au dat o proteza si pe urma mi-au taiat pensia de invalid”
“Pentru cei care gandesc cu stomacul, nu a meritat sa lupti in ’89”, iti spune Danut Gavra, care a ramas, dupa acel sangeros decembrie, aproape fara tot piciorul stang. Avea atunci 24 de ani si, dupa cum isi aduce aminte, “speram ca daca pica Ceausescu, a doua zi va fi ca in America”. A fost in strada inca din 15 decembrie ’89, cand dupa serviciu s-a dus la casa lui Tokes. Istoria vrea sa scoata data de 15 decembrie. Vrea sa uitam de dimensiunea spirituala. Daca nu era acel 15, nu era nici 16, nici 22 decembrie. Desi infirm, barbatul, trecut de prima tinerete, traieste si acum clipele care i-au schimbat viata. Strange din pumni si scandeaza lozincile din ’89: “Vrem libertate”; “Vrem alegeri libere”; “Vrem faina si malai si pe regele Mihai”. A fost impuscat printre primii, la Podul Decebal din Timisoara, in seara zilei de 16. “Cand a aruncat unul din dreapta tigara jos, soldatii din cordon au inceput sa traga fara somatie. Cand am vrut sa ma intorc, un glont m-a nimerit in piciorul stang. De la genunchi si pana la talpa toata carnea era macinata pe dinauntru. Au tras cu dum-dum“.

http://www.adevarul.ro/articole/2002/medalia-uitarii.html

http://www.bbc.co.uk/romanian/forum/story/2006/12/061218_raport_comisie_comunism .shtml.

5)  TRAIAN POP TRAIAN

Batalia din Piata Libertatii (orele 16:00-17:30)

Multimea ajunsa in Piata Libertatii, se lupta in continuare cu blindatele. Se rastoarna si se aprinde o masina Dacia albastra langa Restaurantul Banloc. Se sparg geamurile cladirilor, se da foc cabinei de dispecerat a intreprinderii de transporturi locale din centrul pietei. Este spart magazinul de Consignatie. Dupa o informatie publicata (Traian Pop Traian, in ziarul Timisoara, I, 2 din 24.01.1990), doi civili bine imbracati arunca cu sticle incendiare in cladirea garnizoanei si deschid focul cu arme incarcate cu gloante explozive impotriva civililor si a soldatilor din armata regulata. Cad sub gloante doi civili si patru militari. Se inregistreaza raniti si alti morti. Alti participanti afirma ca, initial, s-au folosit gloante oarbe si de cauciuc iar, ulterior gloante adevarate. Consideram ca este de competenta organelor de ancheta legal constituite in noua republica Romania, sa stabileasca numarul victimelor in toata infruntarea ce a avut loc la Timisoara vreme de mai bine de o saptamana. Multimea din Piata Libertatii se retrage spre Opera, Piata Unirii si Piata “700”.

6) Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian

Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO [!], pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

————————————————————————————————————————————————–

Armata nu neaga existenta gloantelor dum-dum…

“O lupta cu fortele raului,” Orizont (Timisoara), nr. 5 (2 februarie 1990), p. 5.

Iosif Costinas: Care este opinia ta despre felul cum au actionat securistii-teroristi?

Lt. Col. Petre Ghinea: Spre deosebire de militarii nostri, ei au fost foarte bine pregatiti pentru lupta in oras. Dispuneau de armament modern, special (inclusiv simulatoare de foc). De pilda, la automatele lor rabatabile, cu gloante videa [vidia] sau gloante explozive [dum-dum], nu se putea vedea flacara la gura tevii….

“Ion Coman era mana dreapta a lui Ceausescu si avea in subordine armata, Ministerul de Interne si justitia. Totodata, Vasile Milea, generalul Guse si Ilie Ceausescu erau singurii care aveau dreptul sa dea ordin sa se traga”, a spus Chitac. Contrar afirmatiilor partilor civile implicate in dosar, care spun ca s-a tras in ei cu cartuse de tip dum -dum“, generalul a negat ca in dotarea Ministerului Apararii Nationale (MApN) s-ar fi aflat munitie de acest tip, dar a sustinut ca nu are cunostinta care era dotarea Ministerului de Interne.

Chitac: M.I. si dum-dum

———————————————————————————————

…oficial, Ministerul de Interne nu crede in existenta gloantelor dum-dum…

Radu Ciobotea:  Cu ce arme s-a tras in decembrie?

col. Stefan Demeter (sef al birou de servicii si inzestrare al (atunci) Inspectoratului judetean al M.I.):

“Dupa munitia folosita si zgomotele auzite in oras, rezulta clar ca pina in seara de 22 decembrie s-a tras cu pistoale mitraliera model 1963, de 7,62.  Nu s-a folosit munitia “Dum-Dum” cu virf exploziv, interzisa de Tribunalul de Haga.  Din 1989 si armamentul “Stecikin” car folosea munitie de 9 mm scurt a fost retras din toate inspectoratele judetene ale M.I.  S-a vorbit mult despre gloante vidia.  Motivul e simplu:  materialul vidia e foarte casant si ar distruge teava armei.  Este, deci, pe cit de inutil, pe atit de scump.  “Exemplele” prezentate ca “gloante vidia” erau, de fapt, miezuri de otel ale gloantelor de 7,62.”

Radu Ciobotea, “M.I.–Martor Incomod,” Flacara, nr. 33, 14 august 1991, pp. 4-5.

———————————————————————————————————

neoficial, totusi, citiva fosti securisti vorbesc altfel…

Roland Vasilevici (fost securist, Dir I, judetul Timis, secte religioase):

Cartusele celor din U.S.L.A. erau speciale si la lovirea tintelor provocau noi explozii.”

Puspoki F., “Piramida Umbrelor (III),” Orizont, nr. 11 (16 martie 1990), p. 4.

si in Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (editura de vest, 1991), p. 61:

Cei din U.S.L.A. si unii studenti straini, alaturati lor, trageau cu niste cartuse speciale, care, la lovirea tintei, provocau noi explozii.

Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ‘89

Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat
corespondentului A.M. PRESS din Dolj: “Am fost la Timisoara si la Bucuresti in
Decembrie ‘89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si
profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele
antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La
Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut
cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu
gloante explozive.
In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA
au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la
vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati
numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram
impartiti in “amici” si “inamici.” Mascatii erau “inamicii” pe care trebuia sa-i
descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au
fost acei teroristi.”

(Romania Libera, 28 Decembrie 1994, p. 3)

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

USLA si USLAC

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 7, 2009

Sediul U.S.L.A , pe 25 decembrie 1989 in jurul orelor 18…

Pe 25 decembrie in jurul orelor 18, dupa executarea dictatorilor, col. Ardeleanu Gh. a adunat cadrele unitatii intr-o sala
improvizata si le-a spus: “Dictatura a cazut! Cadrele unitatii se afla in slujba
poporului. Partidul Comunist Roman nu se desfiinteaza! Trebuie sa ne regrupam in
rindul fortelor democratice din P.C.R.–continuatorul idealurilor nobile ale
poporului ai carui fii sintem ! (…) Au fost gasite cadavre, indivizi avind
asupra lor legitimatii de acoperire USLAC (Unitatea Speciala de Lupta
Antiterorista si Comando) si legitimatii cu antetul 0620–USLA, legitimatii care
nu se justifica in posesia celor asupra carora au fost gasite…” A ordonat apoi
sa fie predate in termen de 24 de ore legitmatiile de serviciu, urmind ca
tuturor sa le fie eliberate altele cu antetul M.Ap.N.

(capitanul Romanescu Marian, cu Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii si
‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, 8-9)

La putinele adunari mai de amploare organizate in armata, imediat dupa fuga
dictatorului, am luat cunostinta de unele aspecte deosebit de importante pentru
felul cum se gandea atunci in problema teroristilor.

In vederea preluarii Securitatii in structurile armatei s-a efectuat o
convocare, in felul ei mai putin obisnuita, unde s-a dat citire Decretului
C.F.S.N., s-au facut precizari privind modalitati si termene de executie a prevederilor decretului,
precum si importante cometarii asupra situatiei militare din 26 decembrie 1989,
convocare condusa de noul ministru de atunci al Apararii.

Cu aceasta ocazie, ca si in presa acelor zile, Securitatea era considerata drept
organ de represiune, unde ne se mai stapaneau lucrurile, compartimentele ei erau
scapate din mana, se pierduse sentimentul de mila, isi omoara fratele, colegul
lovea mortal, nu ranea, se bucura cand omora etc. Infiintarea U.S.L.A. ar fi
avut la baza un scop nobil, dar aceasta se transformase intr-o unitate terorista
si avea in compunere si persoane straine. Existenta U.S.L.A. in cadrul
Ministerului de Interne a fost ascunsa, sublinia in continuare noul ministru, a
trebuit sa se aduca dovezi ca exista. Or, care era scopul acestei tainuiri? se
intreba el retoric. Revolutia invinsese, trebuia sa muncim impreuna, sa nu ne
batem unul cu altul. Se dorea o reconciliere deplina intre cadrele M.Ap.N. si
M.I., si acest lucru parea la un moment dat ca s-a inteles, ca a doua seara sa se reia lupta. Se statea
prin podurile caselor la panda. Vrem sa uitam trecutul, sa avem organe pe care
sa poti conta, spunea noul m
inistru se incheia cu rugamintea catre cei implicati in genocid: sa-l oprim!
Caci in asemenea momente deosebit de grele nu trebuia sa mai facem si noi
presiuni asupra poporului. Din discursul sa era evident ca, printre alte forte,
actiona sigur U.S.L.A., pregatita pentru aceasta de zeci de ani, si nu se mai
stia cati bani costase pregatirea ei!

Colonelul Ardeleanu, comandantul U.S.L.A., a facut destul de palid observatia ca
nu ei sunt cei care trag, ci ca se actioneaza in numele U.S.L.A., dar
interventia sa a trecut neobservata.

(General de divizie (r) ing. Tiberiu Urdareanu, 1989–Martor si Participant,
Bucuresti: Editura Militara, 1996, 136-137)

U.S.L.A.C.

Sergiu Tanasescu (medicul echipei de fotbal Rapid Bucuresti) = S.T.
Ion K. Ion (ziarist, Cuvintul) = I.I.

I.I.: S-a vinturat prin presa ideea prezente unor teroristi straini…

S.T.: Imi veti ingadui sa nu ma priveasca aceasta problema ea tine de competenta
istoriei. De acord?

I.I.: O.K.

S.T.: Pe un terorist l-am prins chiar eu, mina mea. Avea 26 de ani si doua
legitimatii, una de student in anul IV la Drept si alta data de Directia a V-a
U.S.L.A.C. Unitati Speciale de Lupta Antiterorista si Comando. Era drogat. Am
gasit asupra lui si a altor teroristi un fel de cicolata, tipul “Pasuma” si
“Gripha”. Era un drog extraordinar de puternic ce dadea o stare de euforie,
axata insa pe agresivitate si distrugere, si o independenta fata de somn de cel
putin 10 zile. Aveau un armament supersofisticat, cu infrarosii, cu sistem de
auzire la distanta etc. Am capturat o arma din asta si am tras trei gloante
intr-o tinta aflata la vreo suta de metri. Arma n-avea nici un recul si,
controlind apoi, am constatat ca toate cele trei gloante se infipsesera unul in celalalt. Ne-am facut si
noi treaba apoi cu pusca asta pina s-a terminat munitia.

I.I. : Ce se intimpla cu teroristii prinsi?

S.T.: Noi i-am predat organelor de procuratura militara. Pe foarte multi i-am
prins in primele zile, identitatea lor fiind stabilita de mai multi, de
colonelul Octavian Nae, Constantin Dinescu (unchiul lui Mircea), Guse, dar mai
ales Vlad care strig la prinsii astia ca de ce nu i-au ascultat ordinul sa se
predea, ei faceau pe sfintii, dar teava armei era inca destul de calda de la
ispravile lor. Dupa ce suportau interogatoriul acesta sumar, celor mai multi li
se dadea drumul.

I.I.: De ce?

S.T. Asa ordona Vlad. Pe 22 decembrie am prins un maior de securitate care a
fost dezarmat si pus in libertate, a doua zi l-am prins din nou, i-am luat
armamentul si munitia si iarasi Vlad a garantat pentru el, numai ca a treia zi
l-am prins din nou. Ne-am enervat si atunci i-am arestat pe toti, inclusiv pe
Vlad si pe colonelul Nae, cu atit mai mult cu cit pe ultimul il surprinsese o fata de a noastra la subsol I,
unde era Termoficarea, transmitind nu stiu ce la un aparat de emisie-receptie.

I.I.: Cum si cind au fost descoperite buncarele?

S.T.: Destul de tirziu, in orice caz dupa 24 decembrie. Unele intimplator, cele
mai multe insa datorita insa a doi indivizi….

(Sergiu Tanasescu, cu Ion K. Ion, “Dinca si Postelnicu au fost prinsi de pantera
roz!” Cuvintul, nr. 9 29 martie 1990, p. 15.)

Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I)

DIVERSIUNE SI INTIMIDARE.

Nu ne vine sa credem! Desi a trecut peste o jumatate de an de la consumarea
evenimentelor, oamenii sint speriati. Este vorba de locatarii celor trei
blocuri–A1, A2, B3–dispuse in fata Centrul de Calcul al M.Ap.N. In urma cu
citeva saptamini, erau deschisi, raspundeau la orice intrebare, relatau faptele,
imprejurarile extrem de grele prin care au trecut, iar acum sint prudenti, retinuti, tematori. Mai mult, o doamna–cu mina pe inima si vocea tremurinda–ne
sfatuieste sa o lasam balta, ca riscam prea mult…

Ce s-a intimplat de fapt? In ultima vreme, pe la usile unor apartamente, au
batut citeva…persoane de bine, care, cu destula discretie–si
subtitlitate–s-au straduit sa le explice oamenilor cum s-au petrecut, cu
adevarat, lucrurile in perioada 22-25 decembrie 1989. De exemplu, in blocul A.1,
apartamentul 27, o doamna–banuitaj de a fi avut, in trecut, relatii cu
securitatea de trist renume–le a sugerat gazdelor cum sa interpreteze ,corect’
incidentul cu cele doua A.B.I.-uri din noaptea de 23/24 decembrie.

Alti vizitatori n-au avut nici macar inspiratia de a-si disimula identitatea
(sau poate ca chiar asta au facut). Domnilor, mie sa nu-mi dati numele la ziar,
ne roaga alt locatar. Am avut destule necazuri cu securitatea. In 21 mai, a fost
la mine un maior de politie, Popescu zicea ca-l cheama. S-a interesat despre
teroristii care au tras din blocul nostru. I-am spus ca, daca vrea sa loveasca in armata, nu are nici o sansa: au tot adevarul ii voi
spune. In final mi-a adresat o rugaminte: sa nu stie cei de la armata de vizita
lui… A revenit peste 2-3 zile, dar mi-a fost frica sa-i mai deschid…”

Cine-o fi misteriosul maior si de ce pastreaza atita discretie? Se pare insa ca
persoanele cu pricina manifesta un mare interes pentru blocul B.3. Domnul Stancu
Varzan are mai mult curaj.

–Dumneavoastra nu stiti ce nopti de cosmar am trait noi: se tragea si din fata
si din spate, de la gunoaie. Totul a inceput in 22 decembrie, pe la orele 22.00:
la inceput sa auzeau focuri izolate. Apoi–ca la razboi. Numai in baie ne
simteam oarecum in siguranta. La un moment dat, am si ris. Fata mea a plecat
pina la bucatarie si, cind s-a intors, ne-a spus sa fim linistiti ca, de sus, de
pe bloc, trage o mitraliera si ne apara! Era vorba, de fapt, de o
pusca-mitraliera, care executa foc spre Centrul de Calcul…Si de pe casa
scarilor s-a tras, in aceasi directie. Teroristii au incercat sa intre la mine in apartament, dar noi avuseseram grija sa blocam usa cu un cuier
greu. Sint bolnavi astia care vor sa ne convinga ca a tras armata in noi si ca,
de fapt, nici nu au existat teroristi. Dar i-am auzit discutind precipitat,
tropaind: in jurul blocului, pe scari, pe acoperis.

In acelasi bloc, stam de vorba si cu sotii Florica si Gheorghe Petrut. Sint
revoltati.

–Au fost la noi doi civili, spune doamna. Ne-au fluturat pe sub nas niste
legitimatii, din care am retinut ca sint de la militia din Turnu-Severin. Cind
noi am intrebat cine a tras, ei ne-au informat: “armata a tras.” Bine, dar in
armata cine a tras?–am continuat noi–doar in parcul din fata blocului au fost
impuscati studenti militari. “Au tras unii in altii”–ni s-a raspuns.

Si in incheiere, gazdele noastre ne avertizeaza:

–Fiti cu mare bagare de seama, domnilor ofiteri. Astia au tot interesul sa va
compromita!!!

Deci ,baietii’ lucreaza. Fara voie ne gindim la povestea cu lupul care se
intoarce la locul unde a mincat o oaie. Si a criminalului care se intoarce la locul faptei…

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, “Armata Poporului,” 13 iunie 1990,
p. 3)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , | 8 Comments »

Decembrie 1989, USLA la Timisoara

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 5, 2009

Virgil Burla
Marti, 06 Mai 2008

Generalul in rezerva Victor Stanculescu a depus la dosarul Revolutiei de la Timisoara mai multe documente declasificate care demonstreaza, in viziunea aparatorilor sai, ca, in urma
cu 19 ani, la Revolutie au participat persoane neidentificate, dotate cu echipamente de lupta sofisticate.

Personajele misterioase, impreuna cu fosti ofiteri USLA, ar fi tras in demonstranti. Conform avocatilor, persoanele neidentificate ar fi folosit armament diferit de cel al soldatilor Ministerului Apararii, fapt ce rezulta din declasificarea

jurnalelor de lupta ale Ministerului Apararii. Cel care ar fi solicitat desecretizarea ar fi chiar Victor Stanculescu, pentru a demonstra ca nu se poate stabili clar cine e de vina pentru faptele petrecute la Timisoara. Senatorul Ioan Talpes, fost sef al Serviciului de Informatii Externe (SIE), argumenteaza ca la revolutia de la Timisoara au participat si cetateni straini care au creat diversiuni. “Din cunostintele mele, au existat straini care au fost prezenti la Timisoara. Daca s-ar desecretiza jurnalele Ministerului Apararii (MAp) si ale unitatilor Securitatii, s-ar vedea ca au fost consemnate acele situatii… Totul de acolo a fost organizat de personaje si de infiltrati”, crede fostul sef al spionajului autohton.
Procurorul Dan Voinea, cel care s-a ocupat ani de zile de dosarele Revolutiei, spune ca nu a intalnit niciodata un strain implicat in reprimarea demonstrantilor de la Timisoara. “Avocatii pot sa spuna ca au fost si martieni la Timisoara… Ne prostituam cu succes in aceasta poveste. Nu avem nici un document, nici un martor din depozitia caruia sa rezulte ca au existat straini care au deschis focul in 17 decembrie la Timisoara. De victime nu intreaba nimeni nimic si luam apararea infractorilor”, ne-a declarat Dan Voinea. Procurorul mai sustine ca jurnalele actiunilor de lupta s-au intocmit ulterior evenimentelor si, cel mai probabil, au fost clasificate chiar de generalul Stanculescu, ultimul ministru al Apararii numit de Nicolae Ceausescu. “Cu siguranta, tragatorii nu au fost straini. Este o incercare de mistificare”, completeaza magistratul.
Aparatorul victimelor de la Timisoara sustine ca a cerut aceste documente (depuse ieri de partea adversa) de nenumarate ori, dar judecatorii nu le-au considerat necesare pentru elucidarea acestui dosar. “Dupa ce au fost acceptate, am solicitat actul prin care au fost desecretizate aceste jurnale de lupta. Se pune problema: cine le-a secretizat in 1990, cand Ceausescu era mort, si din ordinul cui au fost desecretizate acum? La aceste acte nu a avut acces nici Parchetul, lucru care mi se pare foarte grav”, ne-a declarat avocata Liliana Poenaru.
Generalii (r) Victor Stanculescu si Mihai Chitac au fost condamnati de judecatorii instantei supreme la cate 15 ani de inchisoare si degradare militara pentru rolul jucat in evenimentele de la Timisoara. In urma macelului din decembrie 1989, au rezultat 72 de morti si 253 de raniti grav.

SECRETOMANIE
» MAPN tine la secret documentele Revolutiei
Avocatul lui Stanculescu sustine ca documentele depuse astazi la instanta provin de la Ministerul Apararii. “Am facut o cerere la MApN, am indicat documentele care ma intereseaza. Initial mi s-a spus ca sunt clasificate, dupa care am cerut sa fie facute publice. Dupa o luna, m-am dus si le-am ridicat”, ne-a declarat aparatorul Alice Draghici. Avocatul sustine ca in documentele respective apar persoane care nu au fost identificate sub aspectul numelui sau al provenientei. “Din documente nu rezulta ca ar fi romani sau straini”, sustine Draghici.

“Jurnalul de luptă” al Revoluţiei de la Timişoara, desecretizat (Galerie Foto)


loadFLV (‘articleMainVideoPlayer’, ‘http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/2767638/8/revolutie.flv&#8217;, ‘http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/2767638/9/revolutie-1989.jpg?width=284&#8217;, ”, 290,243, ‘false’, ”) » “Jurnalul de luptă” al Revoluţiei de la Timişoara, desecretizat (Galerie Foto)

function largeSmallFont() {
var cssClass = document.getElementById(‘textstire’).className;
if(cssClass==”textstire”) {
document.getElementById(‘textstire’).className = “textStireLarge”;
}
if(cssClass==”textStireLarge”) {
document.getElementById(‘textstire’).className = “textStireSmall”;
}
if(cssClass==”textStireSmall”) {
document.getElementById(‘textstire’).className = “textStireLarge”;
}
}

BUCUREŞTI / 23:23, 9.07.2008
Trupe de Securitate, Miliţia, Securitatea în civil şi Trupele USLA au acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor de la Timişoara, din decembrie 1989, potrivit “Jurnalului de luptă” depus la dosarul Revoluţiei de la Timişoara de la instanţa supremă.

Jurnalul arată că regimul s-a folosit de ofiţeri de securitate şi de trupe speciale, infiltraţi printre manifestanţi, pentru a “arunca vina pe seama armatei”.

GALERIE FOTO

“Includerea în mai multe locuri fierbinţi a unităţilor militare în cadrul unor dispozitive mixte, împreună cu forţele de ordine (trupe de securitate, miliţie, USLA, grăniceri), specializate în acţiuni represive, de forţă, infiltrarea printre rândurile manifestanţilor a unor persoane, aparţinând Securităţii care acţionau cu deosebită abilitate, trăgând acoperit împotriva manifestanţilor, a fost deliberat folosită ca stabilirea responsabilităţii pentru împuşcarea unor oameni să devină practic imposibilă, şi a arunca pe seama armatei vina pentru o bună parte din tot ce s-a întâmplat în acele zile la Timişoara”, este una dintre concluziile unui raport înaintat Parlamentului României de Ministerul Apărării Naţionale, în 1990, inclus în Jurnalul depus la instanţa supremă.

Un alt raport de Informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi.

“Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi”, raporta comandantul.

De asemenea, colonelul Nicolae Predonescu raporta că “oraşul Timişoara, în timpul revoluţiei, perioada 16-20 decembrie 1989, a fost caracterizat printr-o totală necunoştere a situaţiei reale, amplificată de o evidentă provocare a armatei, miliţiei şi securităţii, efectuată de forţe necunoscute nouă, concretizate în grupuri de turbulenţă cu atac direct la persoane“.

Nota cu privire la activitatea desfăşurată la Timişoara, în perioada 17- 22.12.1989, întocmită de generalul-maior Dumitru Ionescu, relevă aceeaşi stare de confuzie.

“Datorită acţiunilor unor grupuri de oameni drogaţi, organizate şi dotate cu mijloace incendiare, arme de foc, cuţite, pietre, mijloace de înjunghiere prin aruncare de la distanţă etc., şi conduse de indivizi cu deosebită autoritate şi pregătire în domeniu, au creat o situaţie ce cu greu poate fi descrisă şi tot atât de greu de înţeles: flăcările devastatoare, furturile, zvonurile, teroarea, haosul, anarhia, exploziile, avariile şi moartea aveau să stăpânească populaţia şi unităţile militare, cu unele intermitenţe, până în dimineaţa zilei de 19.12.”

Totodată, colonelul relatează în nota sa că în 17 decembrie, la ora 15.00, generalul Vasilea Milea i-a comunicat telefonic că are informaţii potrivit cărora “grupuri de indivizi înarmaţi ar intenţiona să atace unităţile militare.

“Ordonă să se ia măsuri de apărare cu orice preţ. Focul, dacă va fi nevoie, să fie executat, potrivit prevederilor legale: somare, foc în aer, foc la picioare”.

În “Jurnalul de luptă” există şi elemente care arată că “tulburările au fost provocate de elemente teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste”.

Astfel, în urma analizei felului în care s-au desfăşurat evenimentele din 16 şi 17 decembrie, s-a tras concluzia că, în Timişoara, “au acţionat numeroase elemente străine, specializate în acţiuni de diversiune şi terorism. Pentru a putea obţine mai multe informaţii despre aceste elemente s-au chemat grupe specializate din batalionul de cercetare şi al Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major”.

Totodată, la Timişoara au fost chemate mii de persoane din Gărzile Patriotice din Olt şi Dolj. Cei care au ajuns cu trenul în gara Timişoara-Est nu au coborât din tren şi s-au întors, iar cei care au coborât în gara Timişoara Nord au fraternizat cu manifestanţii.

Astfel, la ora 10.30, în 21 decembrie, “căpitanul Benescu raportează că în gara Timişoara-Est a sosit un tren cu câteva mii de luptători din Gărzile Patriotice din judeţele Olt şi Dolj, aduşi la cererea organelor superioare de partid pentru a reprima «manifestările agresive» ale unor grupuri de cetăţeni din Timişoara. Luptătorii nu au coborât din tren, garniturile înapoindu-se în localităţile de unde au venit. Plutonierul major Bulgescu Stelian raportează că în gara Timişoara- Nord au sosit garnituri cu luptători din Gărzile Patriotice care au coborât din trenuri, au fraternizat cu manifestanţii şi s-au deplasat împreună spre Piaţa Operei”, se precizează în Jurnal.

O parte dintre ofiţerii de securitate infiltraţi în rândurile manifestanţilor au fost deconspiraţi. Este şi cazul de la Fabrica 6 Martie, unde un grup de muncitori tineri, cu vârste între 13-18 ani, au atacat militarii.

La 6 martie, plutonierul major Buligescu Stelian a fost deconspirat şi predat la Securitate de general major Macri, care, după ce l-a legitimat, i-a permis înapoierea la bază. La întreprinderea de autoturisme, soldatul Viorel T. a fost prins de muncitorii din incintă, predat ofiţerului de securitate care l-a trimis la bază, potrivit Jurnalului, la ora 9.00 în 19 decembrie.

Jurnalul cuprinzând toate operaţiunile militare desfăşurate în perioada 16-21 decembrie 1989 la Timişoara a fost depus la dosarul în care generalii Stănculescu şi Chiţac sunt judecaţi pentru genocid, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În 4 aprilie 2007, un complet de trei judecători al instanţei supreme a hotărât condamnarea la câte 15 ani de închisoare a celor doi generali în rezervă şi degradarea militară a lor, pentru acuzaţiile de omor deosebit de grav, în dosarul revoluţiei de la Timişoara. Cei doi au făcut recurs împotriva hotărârii de condamnare a lor.

Magistraţii instanţei supreme l-au condamnat pe Victor Athanasie Stănculescu la 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav şi la cinci ani de interzicere a unor drepturi. Totodată, el a mai primit şapte ani şi şase luni de detenţie pentru tentativă la omor deosebit de grav, pedeapsa fiind asociată cu patru ani de interzicere a unor drepturi. Prin contopire, Stănculescu va executa pedeapsa cea mai grea, de 15 ani, la care se va adăuga şi pedeapsa degradării militare.

Tot la 15 ani de detenţie şi cinci ani de interzicere a unor drepturi a fost condamnat şi generalul Mihai Chiţac, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. La această pedeapsă s-a adăugat şi cea privind degradarea militară.

Totodată, instanţa a admis în parte plata de către cei doi, în solidaritate cu Ministrerul Apărării Naţionale, de despăgubiri civile cerute de părţile civile din proces.

Instanţa supremă a decis, în 4 aprilie, ca peste 200 de persoane să fie despăgubite în total cu mai mult de un milion de euro, în procesul revoluţiei de la Timişoara.

Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis despăgubirea, în parte, a 74 de părţi civile. Aceste persoane au primit în total aproximativ 700.000 de lei noi cu titul de daune morale, acelaşi cuantum fiind stabilit şi cu titlu de daune materiale. Astfel, instanţa a decis să despăgubească cele 74 de părţi civile în total cu peste 1,5 milioane de lei noi.

În procesul revoluţiei de la Timişoara, magistraţii Secţiei penale au decis despăgubirea, în totalitate, a 143 de părţi civile, cu aproximativ 2,5 milioane de lei noi. Astfel, cele 143 de persoane au primit în total aproximativ 1,15 milioane de lei noi cu titul de daune morale, iar cu titlu de daune materiale a fost acordată o sumă similară.

Concret, valoarea despăgubirilor acordate de magistraţi în procesul revoluţiei de la Timişoara este de aproximativ patru milioane de lei noi, adică peste un milion de euro, potrivit minutei de marţi seară a magistraţilor care au judecat acest dosar.

În acelaşi dosar, magistraţii Secţiei penale au respins acordarea de daune pentru peste 250 de persoane, instanţa constatând că sumele au fost plătite de către partea responsabilă civilmente -Ministerul Apărării.

Pentru alte 50 de persoane, instanţa a constatat că cererile de despăgubiri civile sunt nefondate sau inadmisibile. Cererile de despăgubiri pentru peste 70 de părţi civile au fost respinse de magistraţi ca tardive.

În 22 martie 2004, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis – la 14 ani de la revoluţie – rejudecarea generalilor Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac, acuzaţi de reprimarea timişorenilor. Instanţa supremă a motivat că nu a fost respectat dreptul la apărare, în 1999, atunci când cei doi au fost condamnaţi la câte 15 ani de detenţie.

Cei doi au obţinut rejudecarea după ce le-a fost admis, de către fostul procuror general al României, Joiţa Tănase, memoriul privind promovarea unui recurs în anulare. Fostul procuror general al României susţinea că hotărârile Curţii Supreme de Justiţie prin care generalii Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac au fost condamnaţi, în 15 iulie 1999, la câte 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav şi la câte opt ani de detenţie pentru tentativă la omor deosebit de grav sunt netemeinice şi nelegale.

Acţiunea judiciară favorabilă generalilor era motivată, printre altele, prin faptul că expertiza medico-legală psihiatică privitoare la inculpatul Victor Atanasie Stănculescu nu a fost efectuată în condiţiile prevăzute de lege (deşi internarea celui în cauză era obligatorie, acest lucru nu a fost respectat); actele de constatare a serviciilor medico-legale nu au fost examinate şi avizate de Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale, iar actele medico-legale privitoare la Stănculescu nu au fost efectuate în condiţiile prevăzute de lege.

În 2 noiembrie 2005, judecătorii instanţei supreme au admis efectuarea unei expertize psihiatrice cu internare a lui Victor Athanasie Stănculescu, fapt ce a stârnit reacţii negative din partea părţilor civile şi vătămate prezente în sala de şedinţă, care au susţinut că, după atâţia ani de la producerea evenimentelor, o astfel de probă nu ar mai fi utilă.

În 30 ianuarie 2006, expertiza medico-legală efectuată lui Athanasie Stănculescu, la Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” din Bucureşti, la cererea instanţei, arăta că generalul nu are tulburări de natură a-i modifica capacitatea psihică, situaţie în care acesta poate răspunde penal pentru faptele sale.

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , | 1 Comment »

Decembrie 1989: Cazul Tripon Cornel (presupus UM 0666 Directia V-a a Securitatii) si Teroristii Evacuati de catre Colonel Ghircoias

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 4, 2008

Cornel Tripon, plutonier de militie, a fost adus la Spitalul Coltea in ziua de 22 decembrie 1989, ora 22. Avea o plaga impuscata transfixianta, regiunea axilara stanga. Nu era ceva foarte grav, s-a rezolvat usor prin operatie. Oamenii de la camera de garda au declarat ulterior, in prezenta unor medici si a altor martori, ca militianul ranit ar fi povestit, in timp ce era transportat pe targa, despre cum a ajuns sa fie impuscat.
In fata celui care a alcatuit foaia de observatie Cornel Tripon a declarat ca nu ar fi vrut sa traga in lume si de aceea l-a impuscat chiar comandantul, superiorul sau. Un medic care atunci lucra la Spitalul Coltea si acum lucreaza la spitalul Ministerului de Interne i-a spus lui Tripon sa nu mai declare ca a fost impuscat de superior si nici sa nu mai povesteasca incidentul pentru ca s-ar putea sa aiba probleme. Cornel Tripon si-a schimbat ulterior declaratia, spunand ca a fost ranit intr-un schimb de focuri in luptele de strada desfasurate in centrul orasului.
Dupa revolutie Cornel Tripon a ajuns sef de post undeva in judetul Alba.
La internarea in spital, militianul Cornel Tripon a prezentat un buletin pe care avea trecuta ca adresa de domiciliu str. Academiei 24. Aceeasi adresa de domiciliu (fictiv) era trecuta in buletinul mai multor ofiteri de la UM 0666. Militianul ranit a fost ridicat chiar a doua zi din spital si transportat, se pare, la o unitate spitaliceasca a Ministerului de Interne. Cu toate ca cei care l-au luat pe Tripon din spital au cerut toate documentele intocmite cu ocazia internarii, unii medici si-au notat incidentul si au alcatuit tabele separate cu ranitii astfel ca incidentul a ramas inregistrat.

Au confiscat gloantele, dar au ramas radiografiile celor impuscati

Dosarele revolutiei - Salvarile nu erau pentru raniti
Romulus Cristea
Miercuri, 20 Decembrie 2006

http://www.romanialibera.ro/a80867/salvarile-nu-erau-pentru-raniti.html

dar in Romania Libera de 21.8.92

“In perioada 21-26 decembrie 1989 la spitalul Coltea au fost internati o serie de indivizi prinsi ca teroristi, printre care un anume plutonier de militie Tripon Cornel.

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel ‘Negoiu’ din Bucuresti. Medicii de la spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri. Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti. Astfel Procuratura n-a mai avut obiect de cercetara pe linga disparitia banuitilor invocind ii decretul de amnistie dat de presedintele (pe atunci al C.P.U.N.) Ion Iliescu, in luna ianuarie 1990.”

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1

– Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.
Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

Dosarele revolutiei -  "Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile"
Romulus Cristea
Miercuri, 20 Decembrie 2006
Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu este membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea, dr. Constantinescu a fost de garda in ziua de 21 decembrie 1989, cand au izbucnit luptele de strada la Bucuresti. In decembrie 1989 a operat 22 de raniti prin impuscare. In primele luni ale anului 1990 a facut demersuri, alaturi de alti medici cunoscuti, pentru ajutorarea celor grav raniti in decembrie 1989, pentru trimiterea acestora la tratament in strainatate si a sesizat Parchetul General,
cerand declansarea unei anchete oficiale pentru aflarea adevarului despre cele intamplate in revolutie.

Persoane omorate in interiorul spitalului

– Spitalul Coltea era situat la doar cativa zeci de metri de locul in care la revolutie au cazuti secerati de gloante zeci de oameni. Cate cazuri de persoane ranite au fost inregistrate la Spitalul Coltea?
– In perioada 21-27 decembrie 1989 eu am operat 22 de oameni. La Coltea in acele zile au fost inregistrati in total 90 de pacienti raniti. Din cei 22 de oameni pe care eu i-am operat, doi erau studenti, restul muncitori. Asta arata clar ca tocmai acei oameni pe care el credea ca se poate baza s-au ridicat impotriva regimului comunist.
– Cine ii aducea pe raniti la camera de garda a spitalului? Erau transportati de civili, veneau singuri, erau adusi cu ambulanta sau masinile armatei?
– Toti ranitii au venit singuri, pe propriile picioare, sau erau adusi de colegi, de oamenii de la demonstratie. Militia, armata sau securistii nu ne-au adus nici un ranit prin impuscare sau alt fel de victima. Nu cunosc unde ii transportau acestia daca ii preluau din Piata Universitatii. De salvare, vreo masina de ambulanta nici nu a fost vorba. Am operat continuu intre data de joi, 21 decembrie, si duminica, 24 decembrie 1989. Nu-mi dau seama nici acum cum am reusit acest lucru, nu credeam ca pot rezista atat fara odihna. Ranitii veneau in sala de operatie unul dupa altul. Pe data de 24 decembrie 1989, pazit de studenti, am reusit sa dorm. Am dormit 36 de ore. Dupa cate o operatie mai ieseam din sala… Tin si acum minte ca in noaptea de 21-22 decembrie am iesit si priveam pe fereastra. La cinematograful “Luceafarul” erau geamurile sparte si niste militieni proiectau lumina unor reflectoare spre interior ca sa vada daca mai e cineva inauntru.
Ca sa nu ne vada cei din fortele de ordine, ne-am culcat pe burta. Se tragea in cei care scoteau capul pe fereastra. Fata fochistului de la noi de la spital, de 18-19 ani, privea pe geam la trasoarele trase de armata. A primit un glont drept in frunte… fata era in interiorul spitalului, doar privea pe fereastra.

“Nu mai tratasem plagi impuscate”

– Pana la revolutie, in decembrie 1989, ati mai tratat plagi impuscate, ati mai operat astfel de cazuri?
– Nu, niciodata. Am invatat chirurgia de razboi incepand de joi, 21 decembrie 1989. Nu mai tratasem niciodata plagi impuscate, stiam insa principiile teoretice si le-am aplicat. La una din operatii au cerut sa asiste si doi medici de la organizatia internationala “Medici fara Frontiere”. Nu am avut nimic impotriva, i-am invitat in sala de operatii. Aveam un caz al unui ploiestean care fusese impuscat in fesa. Am operat, i-am desfacut rana, i-am scos tesuturile arse si necrozate (la ranile provocate de glont pericolul este foarte mare pentru ca sunt antrenate mizerii de tot felul si daca nu se curata cum trebuie apar cangrene gazoase din cauza microbilor ce se dezvolta in lipsa oxigenului) si am lasat rana deschisa. Medicii francezi m-au felicitat si m-au intrebat unde am invatat sa aplic principiile chirurgiei moderne.
– Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
– Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.
Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

Direcţia a V-a, UM 0666 – securitate
şi gardă (oare
de ce 0666?)

Direcţia a V-a de securitate şi gardă a fost unitatea centrală specializată în organizarea şi realizarea măsurilor de asigurare a securităţii preşedintelui României. Potrivit legii, unitatea în cauză – ce îşi avea sediul în strada Oneşti lângă CC al PCR, în continuarea Bibliotecii Universitare – a avut misiunea de a asigura şi securitatea şefilor de stat străini sosiţi în ţară, precum şi a membrilor lor de familie, realizându-se măsuri de specialitate similare cu cele luate de orice alt stat în asemenea ocazii. Sarcinile acelei unităţi speciale sunt îndeplinite astăzi de SPP (UM 0131) Serviciul de Pază şi Protocol Demnitari, care se subordonează preşedintelui României şi CSAT.
La 22 Decembrie 1989, Direcţia a V-a (UM 0666) avea un efectiv de 484 de cadre din care: 306 ofiţeri, 14 maiştri militari, 144 subofiţeri şi 20 personal civil.
Ofiţerii acestei unităţi s-au limitat numai la realizarea sarcinilor de cunoaştere şi prevenire a acelor fapte şi împrejurări care puteau pune în pericol direct, securitatea înaltelor personalităţi de partid şi de stat române şi străine.
Laboratoarele şi tehnica aflate în dotare în sediul Direcţiei a V-a erau folosite pentru analize fizico-chimice şi controale sanitare ale produselor destinate consumului din sectorul „Special”, de care beneficiau personalităţile române sau străine, iar celelalte dotări tehnice se foloseau pentru transmisiuni şi asigurare a celorlalte măsuri de specialitate.
Unitatea avea după cum s-a văzut mai sus 0666 (oare de ce tocmai 0666?) şi era destinată în special pazei cuplului prezidenţial (Cabinetul 1 şi 2) şi înalţilor demnitari, ofiţerii din această unitate specială fiind frecvent văzuţi pe traseele prezidenţiale, cotidiene bucureştenilor sau în timpul „vizitelor de lucru” sau de distracţie ale fostei nomenclaturi. O mare parte din acele proceduri au rămas în vigoare şi astăzi şi toate acestea se petrec peste tot în lume.
Direcţia a V-a avea în structură un serviciu special (Serviciul 1) ce cuprindea tineri antrenaţi în luptele corp la corp şi tinere fete cu grade de ofiţeri, antrenate şi ele în sistemele de apărare individuale, necesare acoperirii primei doamne în vizite în ţară şi străinătate.
La comanda Direcţiei a V-a, o lungă perioadă s-a aflat generalul Nicolae Stan, iar în ultima perioadă, generalul Neagoe Marin, care în 22 Decembrie 1989 a facilitat pătrunderea manifestanţilor în sediul CC al PCR, fără să se tragă nici cel puţin un cartuş.
În componenţa Direcţiei a V-a (UM 0666) pe parcurs a intrat USLA – UM 0620 – Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, ce avea competenţă de acţiune în aeroporturi, PTF – Punctele de Trecere a Frontierei, apărarea unor puncte şi obiective strategice din ţară şi chiar din străinătate (ambasade, consulate etc.).
Ultimul comandant al UM 0620 a fost colonelul Gheorghe Ardeleanu, pe numele adevărat Moise Bula.
Acest colonel Gheorghe Ardeleanu, care avea numele adevărat Moise Bula, a avut un rol f.f. special în acea învălmăşeală din zilele lui Decembrie 1989.

http://www.ramnic.ro/index.php?articol=1984&anul=2006&luna=09&ziua=21

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »