What would it have looked like if Nicolae Ceausescu’s Securitate executed a plan to counter an invasion…but the invaders never came? (IV)
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 27, 2014
Answer: Well, you would have something that looked suspiciously similar to what actually happened in December 1989 in Romania…
(strictly personal viewpoint as always; I began my analysis of what have been characterized as the “strange,” “counter-intuitive,” and “irrational” character of the “terrorist” actions in December 1989 in Chapter 8 my Ph.D. dissertation (defended December 1996), which can be found here: https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ and continued it in articles such as the following in Europe-Asia Studies from 2000, which can be found here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ )
Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989) http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf :
Efectivele care desfasoara actiuni in cadrul lupte de rezistenta se vor dota corespunzator misiunilor incredintate. Materialele necesare vor fi realizate din cele aflate in dotarea unitatilor sau din depozitele special create in locuri ascunse, din capturi de la inamic, trimitere pe calea aerului sau alte surse…
The Securitate, in recounting their version of what happened in December 1989, love to point out how their official stockpiles of arms were sealed when the Ceausescus fled by helicopter at approximately 12:00 on 22 December 1989. (Even this is only partially true.) Military Prosecutor General Dan Voinea, and many researchers of December 1989–including some of the best among them, such as Peter Siani-Davies, repeat claims similar to this–or to the extent that they acknowledge Securitate weapons might have been used, they suggest, as does Siani-Davies, that we cannot just assume that the Securitate used them, but that they may have fallen into the hands of civilians, the Patriotic Guards, the Army, etc. None of this, however, accounts for the fact that from injured civilians, to domestic and foreign doctors who operated on them, to military officers, have attested to the existence, use, and discovery of atypical munitions not in the Army’s arsenal–namely the use of exploding Dum-Dum bullets and/or “vidia” bullets. The Securitate appear to be generally correct: these weren’t in their normal stockpiles. But they didn’t use those. Naturally, in the context of an assumed foreign invasion and occupation, they could not bank on access to such stockpiles, which would probably have fallen into the hands of the enemy. Instead, they would have to rely on hidden stockpiles, secret deposits strategically placed in major cities and outside of them, that only they knew about, and that could be accessed in the case of foreign occupation. Also, one can assume the scruples that they might have had with regard to the use of such munitions against their own unarmed people–although given what happened, it turns out they didn’t have many scruples after all–did not apply to an invading and occupying foreign force–hence the preparation of such munitions. Moreover, after the Ceausescus fled on 22 December, the character of the terrorist actions were very much in keeping with what we might expect from a “resistance war” (lupta de rezistenta): as some have noted in recounting what happened, if they were unarmed they seemed to be able to move with reasonable ease and not great fear of being shot…however, if they were armed they became a target, and could receive a sniper shot to the head or chest (something of which a civilian with little familiarity with arms or access to them before 22 December 1989 would have been unlikely to be able to pull off).
“Saptamina trecuta am incheiat un ciclu de 2 saptamini de pregatire si examinare, la Baneasa, pentru obtinerea gradului de subofiter. Acest ciclu l-am efectuat la Baneasa, deoarece stagiul militar de 9 luni, l-am satisfacut intr-o unitate apartinind Securitatii Statului.
–Ce specific a avut pregatirea?
–Am fost antrenati pentru lupta de gherila urbana, in caz de agresiune externa. Eram organizati in grupuri mici care actionau pentru destabilizarea inamicului, pe teritoriul ocupat de el.
–S-au facut afirmatii in perioada revolutiei, ca nu exista trupe specializate in gherila urbana! Este adevarat?
–Nu! In cazul in care se face exceptie de notiunea de inamic strain sau agresiune externa, pregatire multor generatii de militari au acest specific.
–Ati fi activat doar in termenul celor 9 luni?
–Nu! Noi sintem la dispozitia lor in permanenta. Putem fi convocati telefonic sau printr-o alta modalitate conspirativa. Existe case conspirative si depozite de munitie in plin Bucuresti, de unde ne-am fi aprovizionat cu armament si munitie pentru a efectua ambuscade, aruncari in aer si altele.
–Considerati ca dupa revolutie lucrurile s-au schimbat, cum apreciati ca ati fost chemat tot la o unitate fosta a Securitatii?
–Am fost indignati si chiar ne-am manifestat in sensul acesta! La toate intrebarile noastre n-am primit raspuns. De abia la sfirsitul stagiului am aflat ca ne-am pregatit, de fapt, la trupele de jandarmi.
–Si pina atunci?
–Col. Porumbelu ne-a tacut un mic istoric din care am sa citez: “Din 22 dec. in 28 am fost teroristi! Din 28 pina in martie am fost M.Ap.N.-isti. Pina pe 5 iulie sintem trupe de jandarmi….
[Dinu Ispas, “Baneasa–Comedie muta ’90” Expres, iulie? /august ? 1990, p. ?]
Stiu ca in zilele de 23-25 XII 1989, din circa 150 sesizari facute de cetateni 48 s-au dovedit intemeiate in sensul ca, in punctele indicate, s-au gasit depozite de arme. Deci nu exista “taina absoluta.” Depozitul de arme gasit in blocul Scala, prabusit la cutremur, era tot al USLA, deci de mult a fost pregatita actiunea. Avem de a face cu o organizatie criminala pregatita de un stat impotriva populatiei sale. — N.F., pensionar, Bucuresti. “Voi ati tras in noi, noi va salvam viata!” 22, nr. 5 (16 februarie 1990), p. 10. Now available online at http://www.revista22.ro/nou/arhivapdf/5_1990.pdf .
from Gardianul 16 December 2005
(Virgil Magureanu before the Parliamentary Commission investigating the events of December 1989):
Vreau sa va spun ca tot atunci a venit tot un subordonat de-al meu, locotenent-colonel Chilin, si era seful informatiilor la brigada antiterorista
Nicolaescu: Ati stat de vorba cu un general de Securitate, ati luat niste securisti cu dv., ati plecat la televiziune sa aparati televiziunea, impotriva cui? Cu cine credeati dv. ca luptati?
Magureanu: Dl, noi am presupus ca insurgentii erau cei care nu doreau prabusirea regimului; indiferent cine erau aceia; dar noi am vazut ca televiziunea era in primejdie de a scapa din mana celor care dadusera anatema regimului Ceausescu si erau vadit impotriva. Acolo taberele erau cei pro si impotriva regimului Ceausescu.
Asa am apreciat atunci.
Si asa imi mentin aprecierea si azi. De principiu.
Ma rog, aflasem mai multe lucruri. Despre niste depozite de armament (Chilin mi-a zis) de pe traseul de la Piata Palatului spre iesirea din Bucuresti de unde se aproviziona Securitatea atunci cand pazea traseul, despre niste subterane in care ar exista, de asemenea, armament si munitie, subterane care trebuiau luate in posesie si sa fie vazut ce e acolo. (In other words, an USLA official confirmed that the Securitate had deposits of arms and munitions along routes in Bucharest.)
(“If memory serves correct, years later in Curierul National, Andronic was to refer to finding out about the collapsing of the Ceausescu regime from USLA officer, Alexandru Ioan Kilin.” https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/05/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-9-orwellian-sanitywont-get-fooled-again/ , for a mention of Kilin see also http://ohanesian.wordpress.com/2010/07/11/tiganul-din-dosarul-carlos-sacalul/)
Nicolaescu: De cine sa fie luate in posesie?
Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti
Magureanu: Si am ajuns. Oamenii de acolo, cand am aparut eu, sigur ca s-au strans in jurul meu. Vreau sa va spun ca tot atunci a venit tot un subordonat de-al meu, locotenent-colonel Chilin, si era seful informatiilor la brigada antiterorista. S-au grupat pur si simplu in jurul meu ca nici ei nu aveau cu cine sta de vorba acolo. Militarii aveau sarcinile lor in dispozitiv, ceilalti, politicienii erau cu preocuparile lor si ingrijorarile lor, iar eu disponibil.
Nicolaescu: Ati plecat de la Eforie, cam la ce ora si cati insi?
Magureanu: Dl Nicolaescu deci toate acestea s-au petrecut pana in dupa-amiaza; ora nu o stiu cu precizie si traseul a fost dificil. Ca sa nu fim opriti, deci a fost o dubita si cateva masini cu toti astia. Cred ca nu erau in civili, cred ca erau totusi in kaki, dar trebuie sa-i intrebam chiar pe ei. Oamenii au venit cu automatele, s-au asezat in dispozitiv, in partea dinspre Dorobanti.
Nicolaescu: La cine v-ati prezentat cu ei la televiziune? La ce poarta?
Magureanu: Daca nu ma insel, era generalul Tudor care-i repartiza in dispozitiv de aparare. I-am dus acolo, i-am lasat si oamenii si-au vazut de treaba lor in continuare.
Nicolaescu: Si dv. ati plecat mai departe?
Magureanu: Pe urma ce-a fost? A venit, ca iarasi ma cunosteau, se lipise de mine un inginer de la un institut de cercetari, care a si ramas cu mine, a aparut acolo a fost o cunostinta de-a mea, altul care a incercat sa-l contactez, fara succes, fostul general la politie generalul Penciuc. A fost trecut in rezerva. Prin 1983-1984 i-am facut o vizita la Baneasa. Nu a percutat in nici un fel. Si el stie o multime de lucruri despre ce s-a intamplat in decembrie. Dumitru Penciuc. Nu mai stiu ce functie a avut. Dar a venit la mine in 23 la amiaza. Chilin a venit si au mai venit inca si ne-au spus o serie de lucruri pe care noi am socotit ca e bine sa le transmitem in forma aceea celor de la aparare si dlui Iliescu.
Nicolaescu: Ati stat de vorba cu un general de Securitate, ati luat niste securisti cu dv., ati plecat la televiziune sa aparati televiziunea, impotriva cui? Cu cine credeati dv. ca luptati?
Magureanu: Dl, noi am presupus ca insurgentii erau cei care nu doreau prabusirea regimului; indiferent cine erau aceia; dar noi am vazut ca televiziunea era in primejdie de a scapa din mana celor care dadusera anatema regimului Ceausescu si erau vadit impotriva. Acolo taberele erau cei pro si impotriva regimului Ceausescu.
Asa am apreciat atunci.
Si asa imi mentin aprecierea si azi. De principiu.
Ma rog, aflasem mai multe lucruri. Despre niste depozite de armament (Chilin mi-a zis) de pe traseul de la Piata Palatului spre iesirea din Bucuresti de unde se aproviziona Securitatea atunci cand pazea traseul, despre niste subterane in care ar exista, de asemenea, armament si munitie, subterane care trebuiau luate in posesie si sa fie vazut ce e acolo.
Nicolaescu: De cine sa fie luate in posesie?
Magureanu: De catre cei care-si asumasera noua putere. Totusi se infiripase acolo. Nu era la televiziune intr-un dispozitiv care se raliasera evenimentelor? Si intr-un fel sau altul cei care luptau pentru apararea televiziunii trebuiau sa stie si unde sunt punctele de rezistenta ale celor care se opuneau.
Nicolaescu: Nu va suparati pe mine pentru ca vreau sa lamuresc.
Magureanu: Dle Nicolaescu nu cred ca sunt aici pentru sentimente precum suparare sau altceva.
Deci, sa stiti, treaba cu depozitele s-a dovedit nereala ulterior. Era Penciuc, inginerul asta de care va spun.
A, era sa-mi scape un amanunt. Cand am ajuns acolo si am stat de vorba cu Mortoiu, mi-a zis: “Toti isi iau arme automate. Luati-va si dv. macar un pistol, un pistolet”. Eu nu am purtat in viata mea arma. Nici acum nu o port. Este o chestie de psihologie personala.
Insa atunci s-a insistat “ia-l ca nu se stie ce se poate intampla”. Nu-mi dadeam seama ce se poate intampla si nici ce as face eu cu o arma pentru ca nu sunt capabil sa traga cineva.
In fine, daca a insistat si ca sa scap de gura lui am zis “bine domnule”. S-a nimerit ca nu a fost magazionerul acolo si am plecat fara, mai tarziu.
Nicolaescu: Ceilalti cum au luat arme daca nu era magazionerul acolo?”
Magureanu: Automatele mari erau intr-un loc anume. Oamenii nu aveau arme asupra lor, dar atunci li s-au distribuit arme si munitie din dotarea unitatii.
Pistoletele aveau probabil un alt regim. In orice caz, omul care trebuia sa-mi dea nu era.
Ca sa nu fim banuiti de altceva s-a scris pe pancarte: “Noua securitate a poporului”. Pe la Universitate am fost oprit si inca in vreo doua locuri. Si oamenii bombaneau “bine, bine numai sa fie noua”.
Mergem cu masini. Am ajuns fara incidente la TV. S-au repartizat in dispozitiv, tirul era “in draci”.
Reconstituirea traseului, daca are vreo importanta pot s-o fac dupa ce stau de vorba cu cei care au fost acolo.
In sfarsit, ce vroia sa spun. Doua ore mai tarziu hotarasem sa ne ducem la armata sa le spunem alora de depozit, de subterane, imi facusera capul calendar. Dl Chilin poate sa vina sa depuna aici. Acum s-a privatizat.
Si aceasta problema este un capitol separat (cu privatizarea).
Cand am iesit din TV ca sa mergem la armata (eram Peciuc si altii, nu-mi aduc aminte, eram cu o masina. Erau doua grupuri; unul mai mare si unul mai mic in stari diferite de luciditate. In Piata Aviatorilor – grupuri care stateau pe margini in partea dinspre Arcul de Triumf. Primul grup era de 15-20, curios este ca desi nu aveau imbracaminte neobisnuita, toti au trecut, pe mine m-au oprit. Am trecut de primul grup la al doilea mi s-a infundat. M-au buzunarit, au confruntat actele; daca gasea si pistolul, eram terminat. Cred ca cu ala ma impuscau. Nu am mai putut trece de ei. S-a produs o busculada. Era o dunga de la caciula si au zis “asta avea cascheta aici, e securist, e terorist, puneti mana pe el. Mai aveam inca in buzunar si biletele de tren. M-au tot inghesuit ca nu puteau sa gaseasca ceva. Toti cu care eram plecasera, singurul care ramasese cu mine era inginerasul acela de la institutul de cercetari. Unul din grupul acela, mai lucid, mi-a zis: “Dle uite astia vor sa-ti faca ceva, mai bine te legam, te punem intr-o Raba si te ducem la militie sa te indentifice. Eu aveam acte la mine, dar actele alea nu le spuneau nimic. Ne-am dus la postul de militie din dreapta statuii Aviatorilor si am stat vreo trei orei. Deci legat la maini pe mine si pe inginerul de care v-am spus.
Raposatul Stark a dat telefon de la TV sa-mi dea drumul. Numai asa mi-au dat drumul. M-am intors la TV.
Hossu: De unde stiau sa sune la TV?
Magureanu: Eu le-am dat sugestia. Le-am spus: Sunati la TV” ca de acolo am venit, nu am venit din alta parte.
Sabin Ivan: Din tot grupul cum de v-a luat tocmai pe dv.?
Magureanu: Nici eu nu-mi pot explica. Probabil ca au intuit ce o sa ajung eu.
Sabin Ivan: Pai asta era ideea. Nu-i tineti minte pe aia?
Magureanu: Nu.
Nicolaescu: Nu cumva totusi cineva din aia v-a recunoscut?
Magureanu: Nu. In mod sigur, nu.
Daca incidentul prezinta importanta, in nume personal eu oricum puteam sa fiu terminat acolo. Daca as fi avut ceva de ascuns va dati seama ca nu-l reproduceam.
Ivan Sabin: De ce l-ati reprodus totusi, ca nu e asa important?
Magureanu: Ar trebui sa va decideti dl. Am remarcat ca nu aveti decat intepaturi pentru mine.
Deci dlor ne-am intors la televiziune.
In 23 seara la circa o ora-doua a venit dl Iliescu, abia atunci am putut sa stam de vorba si am plecat impreuna cu niste TAB-uri la Aparare. Era cu noi Voican. Motanu, Babone – care a si produs un incident in noaptea aceea, cred ca era securist, dar de proasta calitate. Dl Iliescu nu-i cunostea.
Vreau sa va spun un lucru, care cred ca ma disocia fata de ceilalti. Multi s-au bagat acolo, in grupul acela cam fara nici o legatura cu ceea ce se intamplase. Si multi au avut grija sa apara pe urma in umbra actualului presedinte (eventual barba, sa li se vada).
Sabin Ivan: Astia au ramas in continuare langa presedinte?
Magureanu: Dar dv. stiti aceste lucruri. In orice caz de aceea am intrebat pe dl Iliescu daca-i cunoaste pentru ca anturajul devenise incert, dupa parerea mea. Prea multa lume civila si intamplatoare in sediul Apararii. Si orice ar fi cand e vorba de armata si de militarie in actiuni de acest gen, multi incurca “batatura”.
Acolo erau perdelele trase, o canonada in draci. Se discuta “cam la podea”. Cand am intrat acolo, proaspatul numit ministru Militaru s-a apropiat de dl Iliescu si i-a spus ca situatia tinde sa scape de sub control. Si a inceput sa insire escadrile de elicoptere dinspre mare, desant aerian, coloane de blindate pe Oltenitei si inca vreo doua din astea.
Platica: Ati amintit adineauri de proaspat numitul ministru. Deci in seara de 23?
Magureanu: Deci Militaru era acolo in calitatea de care eu va vorbesc acum.
Platica: Din discutiile avute cu ceilalti, aceasta numire a fost plasata in ziua de 24 din punct de vedere sa-i spunem formal, iar de drept, din 25 sau 26.
Magureanu: E posibil ca semnarea acestei numiri sa fi fost ulterioara, insa Militaru era in tinuta militara. Oricum el a fost primul care s-a apropiat de Ion Iliescu si i-a prezentat ceea ce v-am spus. Nu stiu cata insemnatate are data, s-ar putea de vreme ce m-ati intrebat, dar efectiv eu asa tin minte; ca in seara de 23 el era deja ministrul apararii. Dar bineinteles se poate reconstitui. Poate fi intrebat si dl Iliescu, Stanculescu. Dragos Munteanu actual ambasador la Washington. M-as fi mirat sa nu fie asa pentru ca de un ministru al apararii in acel moment este evident ca era nevoie.
Platica: Este evident ca era, dar tocmai de atunci incolo se mai pun niste intrebari. Stiti cumva la sugestia cui s-a facut aceasta numire? Pentru ca era inca o situatie de provizorat. Chiar dv. mai adineauri ati spus ca ati ramas oarecum mirat de configuratia formulei care exista in cadrul ministerului. Cum de s-a ajuns la aceasta numire a dlui Militaru?
Magureanu: Nu sunt in masura sa va raspund eu. Eu v-am relatat situatia care am vazut-o acolo. Poate ca intrebati chiar pe impricinat.
Va rog permiteti sa derulez noaptea acea de 23-24, dupa care va rog foarte mult programati-ma la o data care o considerati dv. convenabila ca sa revin sa reluam amanuntit.
Deci in 23-24, lucrurile au mers ca asa. Pe un fond de razboi psihologic foarte dens, Militaru a spus atunci ceea ce v-am spus. Poate s-o confirme, poate ca a si comunicat-o. In acel moment, generalul Stanculescu, care era de fata, a zis ca “nu crede ca 95% pot fi adevarate”. Este mai degraba o alarma falsa. Deci cel care a incercat sa dea o imagine mai moderata a fost Stanculescu. Cu mai mult realism, mai multa luciditate.
Canonada era in toi. Si atunci s-a presupus ca MAN era inconjurat de profesionistii in terorism care intentioneau sa distruga creierul apararii militare. Si pe acest fond a aparut acolo un personaj, defunctul Ardeleanu, fostul sef al USLA, cu care regret ca nu am stat mai mult de vorba cu el.
Nu-mi aduc aminte daca Vlad era, in orice caz era in alta incapere daca era.
Mai era si cu cineva din fostii mai-marelui regim, un personaj de prim-rang langa Ardeleanu, pentru ca ei pe urma au fost izolati. In orice caz, incerc sa-mi aduc aminte pana data viitoare.
Sursa: Gardianul
– Gloantele Vidia erau marca secreta a Romaniei impotriva unui atac sovietic de care Ceausescu se tot ferea inca de la invadarea Cehoslovaciei in 1968.
https://romanianrevolutionofdecember1989.com/usla-bula-trosca-militaru-m-ap-n/
(Sergiu Nicolaescu, Cartea revolutiei romane. Decembrie ’89, 1999, p. 217.)
Uzina Sadu-Gorj, august-septembrie 1989,
comanda de fabricatie a gloantelor explozive DUM-DUM
Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive. Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.
Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv. Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoara–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.
Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar. Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.
It took 22 years for the text of Securitate Director General Iulian Vlad’s handwritten declaration of 29 January 1990 to become public knowledge–thanks to former military prosecutor General Ioan Dan. (Inevitably, there will no doubt be those who will allege that General Vlad was “forced” to write this declaration to save his skin, etc., that this was the “propaganda of the moment” and all a huge lie. If that were the case, one would have expected Iliescu, Brucan, Militaru, Voican Voiculescu, etc. to have made every effort for Vlad’s declaration to leak to the media. Instead, for 22 years it was hidden from public knowledge!)
Of Note: No “Soviet tourists,” no DIA (Batallion 404) troops of the army’s intelligence wing, no “there were no terrorists: the Army shot into everyone else and into itself”–in other words, none of the spurious claims that have littered the narrative landscape, fueled by the former Securitate over the past two decades plus. No, Vlad knew who the terrorists of the Romanian Revolution of December 1989 were, because they reported to him!
General Magistrat (r) Ioan Dan
In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare. La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte. Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete. Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).
“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:
1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.
a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei. In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.
Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.
Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche). De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.
Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.
b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.
c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.
d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.
e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.). Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.
2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.
3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta. N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.
4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.
Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu. Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.
Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.
5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.
6) Straini:
a. Din randul celor aflati la studii in Romania:
– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);
– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).
b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);
c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;
d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).
7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 
Decembrie 1989, Securitatea, si Lupta pe Teritoriul Vremelnic Ocupat « The Romanian Revolution of December 1989 said
[…] https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-cea… […]
New Research on the Overthrow Of Nicolae Ceausescu and the Romanian Revolution of December 1989: Recent Posts « The Romanian Revolution of December 1989 said
[…] https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-cea… […]
Czechoslovakia August 1968 on the Mind: Nicolae Ceausescu and December 1989 « The Romanian Revolution of December 1989 said
[…] https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-cea… […]
The Flight, Trial, and Execution of Nicolae and Elena Ceausescu « The Romanian Revolution of December 1989 said
[…] https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-cea… […]
Maracineni, Securitatea, si Lupta de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic: “Decembrie ’89–soferii iadului in varianta autohtona” (Expres, 19-25 ianuarie 1993) « The Romanian Revolution of December 1989 said
[…] Possibly linked to the Maracineni case is the following: Securitatea: Lupta de rezistenta in cadrul razboiului de aparare a patriei. Particularitati ale participarii unitatilor centrale si teritoriale de securitate la organizarea si ducerea luptei de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic. https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-cea… […]
Braila in zilele revolutiei (IV) « The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 said
[…] https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-cea… […]
Braila in zilele revolutiei (5) « The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 said
[…] https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-cea… […]
25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #14 Flight of the Ceausescus « The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 said
[…] https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-cea… […]