The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘marius mioc’

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #12 Ceausescu’s Fatal Mistake: A Pro-Regime Rally, Televised Live

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 21, 2014

(purely personal views, based on two decades of prior research and publications)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/03/12/cine-a-avut-ideea-organizarii-mitingului-din-21-decembrie-1989/

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December

It is informative to look back upon how the disruption of the rally was reported by foreign correspondents in Bucharest just after it had taken place. Shortly after the rally disbanded, a Bulgarian correspondent related that the cause of the commotion had been the use of “tear gas grenades” by regime forces attempting to prevent demonstrators from entering the square and the ensuing panic this had unleashed among those who were already in the square.[67] The correspondent suggested that the demonstrators had originally gathered near the Roman Square on Magheru boulevard and numbered in the thousands by the time they reached Palace Square where the speech was taking place.Similar reports come from the Yugoslav TANJUG correspondent who transmitted that demonstrators had gathered in the northwest corner of Palace Square near the Athenee Palace Hotel and that when they “tried to approach the official meeting, tear gas was thrown at them.”[68] According to the same correspondent, young men had begun to shout anti-Ceausescu slogans, were chased away by the Militia, and then proceeded through the side streets in order to get around to the other side of the meeting.[69] The Militia then used tear gas to prevent these demonstrators from joining the official meeting and it was after the “tear-gas bombs exploded that the live relay of radio and television was disrupted for several minutes.”[70]

image0

image0-001

http://mariusmioc.wordpress.com/2013/06/28/cercetarile-parchetului-in-dosarul-revolutiei-11-bucuresti-busculada-de-la-mitingul-lui-ceausescu/

http://mariusmioc.wordpress.com/2009/01/13/rich-andrew-hall-rescrierea-istoriei-revolutiei-triumful-revizionismului-securist-in-romania-5-cine-a-aruncat-petarda/

Dar incidentul “petardei” şi tulburarea simultană ar putea avea o explicaţie mai simplă. Este folositor să revedem cum a fost raportată tulburarea mitingului de către corespondenţii de presă străini din Bucureşti, imediat după ce-a avut loc incidentul. Scurt timp după ce adunarea populară s-a destrămat, un ziarist bulgar a relatat că motivul tulburării a fost folosirea de grenade cu gaze lacrimogene de către forţele regimului pentru a împiedica demonstranţii să intre în piaţă şi panica pe care aceasta a dezlănţuit-o printre cei care erau deja în piaţă<Sofia Domestic Service, 1400 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-244, 21 decembrie 1989, pag. 71>. Ziaristul sugerează că demonstranţii s-au adunat iniţial lîngă Piaţa Romană pe bulevardul Magheru şi erau de ordinul miilor cînd au ajuns în Piaţa Palatului unde avea loc discursul [lui Ceauşescu].

Relatări similare vin de la ziaristrul agenţiei iugoslave Tanjug care a transmis că demonstranţii s-au adunat în colţul din nord-vest al Pieţii Palatului lîngă hotelul Athenee Palace, şi cînd “au încercat să se apropie de mitingul oficial, s-a aruncat cu grenade de gaz lacrimogen asupra lor”<Belgrade TANJUG Domestic Service, 1359 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-245, 22 decembrie 1989, pag. 77>. Conform aceluiaşi corespondent, bărbaţi tineri au început să strige lozinci anti-Ceauşescu şi cînd au fost alungaţi de miliţie au luat-o pe străzi laterale pentru a ajunge la o altă parte a mitingului<Belgrade Domestic Service, 1410 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-244, 21 decembrie 1989, pag. 70-71>. Miliţia a folosit atunci gaze lacrimogene pentru a-i împiedica pe aceşti demonstranţi să ajungă la mitingul oficial şi după ce “au explodat grenadele cu gaze lacrimogene, transmisia directă la radio şi televiziune a fost tulburată pentru cîteva minute”<Ibidem>.

Este semnificativ că şi martori oculari ai confruntărilor dintre forţele regimului şi demonstranţi din după-masa şi seara de 21 decembrie se referă la forţele regimului folosind “petarde” împotriva demonstranţilor<Băcanu, “Intercontinental 21/22”, România Liberă 15 martie 1990; 5 aprilie 1990; 19 aprilie 1990>. Un martor ocular al întîmplărilor din Piaţa Universităţii din 21 decembrie povesteşte că “Securitatea fugea după ei [demonstranţi] în grupuri şi folosea petarde şi bastoane contra lor”<Vezi comentariile lui Marcel Constantinescu în Băcanu, “Intercontinental 21/22”, România Liberă 15 martie 1990, pag. 3>. Mai mult, Rady a observat că în noaptea de 21/22 decembrie Securitatea “a detonat bombe în cîteva locuri cu speranţa că va răspîndi panica”<Rady, Romania in Turmoil, pag. 104>.

Care forţe ar fi putut folosi “petarde” şi grenade cu gaze lacrimogene împotriva demonstranţilor? În procesul său de la începutul lui 1990, ministrul de interne din perioada evenimentelor, Tudor Postelnicu, a afirmat că “USLA aveau grenade cu gaze lacrimogene” la miting<Emil Munteanu, “Postelnicu a vorbit neîntrebat”, România Liberă, 30 ianuarie 1990, pag. 3>.

©AFP Général – Jeudi 21 Décembre 1989 – 14:24 – Heure Paris (169 mots)
Roumanie Manifestations, lead.
    Manifestations de masse a Bucarest, selon Tanjug.
   BELGRADE, 21 dec (AFP – Des milliers de personnes manifestent a Bucarest dont le centre est bloque par d importantes forces militaires et policieres, a rapporte l agence Tanjug.
   Le ” meeting de soutien ” au president Ceausescu s est transforme en une manifestation d hostilite au regime, a indique le correspondant de l agence yougoslave.
   Des milliers de personnes scandent ” A bas Ceausescu ” et ” A bas les assassins ” .
   Le nombre de manifestants ne cesse de croitre, a indique l agence yougoslave.
   Selon le correspondant de l agence yougoslave, ces manifestations ont commence lors du meeting officiel lorsqu un groupe de jeunes a commence a temoigner son mecontement des le debut du discours de M. Ceausescu. La retransmission de ce discours a ete interrompue lorsque la police est intervenue au moyen de gaz lacrymogenes pour tenter d ecarter les jeunes gens. Le leader roumain a ete contraint de reduire la duree de son discours, ecrit l agence.
   HDP/MH/nl.
Tous droits réservés : ©AFP Général
E685C73DAC093F0DB6587F48B514C0AF33B78BAB
©AFP Général – Jeudi 21 Décembre 1989 – 16:38 – Heure Paris (348 mots)

Roumanie manifestation
La manifestation hostile au regime Ceausescu continue a Bucarest, selon la radio bulgare – SOFIA 21 dec (300 WORDS).
    La manifestation anti-gouvernementale continuait jeudi apres-midi a Bucarest ou des milliers de gens etaient toujours rassembles sur la place devant l hotel Intercontinental, selon des temoins oculaires cites par la radio bulgare.
   Un char et quatre vehicules blindes sont stationnes a cet endroit. La milice n est pas intervenue contre les personnes rassemblees pres de l hotel alors que les miliciens avaient attaque quelques heures plus tot les gens qui scandaient des slogans hostiles au chef du parti et de l Etat roumains, Nicolae Ceausescu, lors de la manifestation initialement organisee en soutien au ” Conducator ” , a-t-on precise de meme source.
   Les forces de l ordre avaient fait l usage de gaz lacrymogenes contre les manifestants qui avaient crie ” liberte ” et ” democratie ” lors du rassemblement qui s est transforme en manifestation hostile au regime, selon des employes de la compagnie bulgare Balkanair et l agence de voyage bulgare Balkantourist dont les bureaux sont a proximite de l hotel.
   L intervention des forces de l ordre a provoque un mouvement de panique au meeting officiel et le reportage en direct a ete interrompue pour cinq minutes a la television, selon ces memes sources. Les manifestants criaient ” assassins ” , ” a bas Ceausescu ” et ” nous ne sommes pas des fascistes ” .
   (Selon des informations anterieures donnees par les agences sovietique TASS et yougoslave Tanjug, la police et l armee ont ouvert le feu sur les manifestants dans le centre de Bucarest, faisant de nombreux blesses et probablement des morts, ont indique des temoins occulaires).
   Par ailleurs a Sofia, le personnel de l agence de presse bulgare BTA a proteste jeudi contre ” les repressions sanglantes par lesquelles le regime de Ceausescu essaie de prolonger son agonie politique. ” Dans une declaration, BTA demande a l assemblee nationale, au Conseil d Etat et au gouvernement de Bulgarie de tout faire ” pour aider les Roumains et garantir le respect de leurs droits conformement a l acte final d Helsinki. “.
   VS-STZ/jlb.
Tous droits réservés : ©AFP Général
4D05E2193CD5C0123E441166CFAE1FBCD3CACFD4

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December


By the morning of Thursday, 21 December 1989, the regime was no longer master of the situation in Timisoara. Moreover, it was rapidly losing control in several nearby cities: Lugoj and Cugir. Nevertheless, the regime might have withstood these challenges had it not been for Nicolae Ceausescu’s insistence on convoking a mass rally and addressing his “adoring” subjects in person. It was Nicolae Ceausescu’s delusion of his own invincibility which ensured that the regime would be unable to reestablish control. Ceausescu’s inflammatory, rambling tirade on national television on Wednesday evening had signalled panic to those who watched it. If Ceausescu was so worked up, they concluded, something serious must have occurred in Timisoara. Following his televised address, Ceausescu decided to hold an open-air, pro-regime rally the following day in the sprawling square in front of the Central Committee building in the center of Bucharest. The event was to be carried live over Romanian radio and television.

Precisely because this mass rally turned out to be the deathknell for the Ceausescu regime speculation has surrounded who “goaded” Ceausescu into making such a colossally-misguided decision. In January 1993, the opposition daily Romania Libera suggested that “the meeting was organized at the suggestion of [CPEx member] Gogu Radulescu.”[31] The same article maintained that Radulescu had been followed during these days and was “observed transmitting something abroad,” thereby once again insinuating the role of foreign powers in the Romanian events.[32]

Yet it is doubtful that Nicolae Ceausescu required Radulescu’s encouragement to convoke such a rally. It seems highly likely that the idea was Ceausescu’s own brainchild and that as usual the docile members of the CPEx did not dare contradict him. It was a typically instinctive, rash, and overconfident reaction to crisis on Ceausescu’s part. Moreover, as we have seen, for Nicolae Ceausescu the events confronting him in December 1989 were a replay of August 1968: not only was socialism at stake, but Romania’s national sovereignty and independence. Thus, in this crucial moment, he would appeal not primarily to the party’s political interests, but to what were the core institutional interests of the Securitate. And he would rely on a trusted totalitarian, mobilizational technique: the “spontaneous” mass rally of support for the regime.

The pro-regime rally began at midday on Thursday, 21 December 1989 as such events always had. Almost 100,000 workers, hand-picked from Bucharest’s major factories, had been herded into the center of Bucharest to await Ceausescu’s address from the balcony of the Central Committee building. There were the customary “spontaneous” chants in support of the dictator and his policies, and obsequious introductions by party underlings. Ceausescu had been speaking for only a few minutes when an unidentifiable disruption in the crowd forced him to pause in mid-sentence. It was now that the folly of his insistence that his address be broadcast live by television and radio was realized. Before the television and radio relays could be interrupted, a national audience was able to hear high-pitched screams and shouts of “Down with Ceausescu!” “Murderer!” and “Timisoara, Timisoara!” Even worse, television cameras had captured Ceausescu’s stunned and confused facial expression. About three minutes later, after some semblance of order had been restored in the square, the live broadcast resumed. Ceausescu announced that just that morning the CPEx had approved an increase in the minimum salary and pensions![33] Ceausescu was able to finish his speech, although shouting and commotion could still be heard sporadically in the background.

It is impossible to know how much the image of a frightened Ceausescu, futilely motioning to the crowd to quiet down, influenced those who saw it. However, the scope and boldness of protest against the regime clearly intensified after the broadcast of the dictator’s previously-unimaginable moment of weakness. Anti-regime demonstrations spread throughout the major cities of Transylvania–Brasov, Sibiu, Cluj, and Tirgu Mures–on the afternoon of 21 December. It did not matter that a sufficient degree of order had been reestablished such that Ceausescu was indeed able to finish his speech or that Romanian television would rebroadcast the same speech later that evening with pro-Ceausescu chants dubbed-in over the commotion. Irreparable damage had been done.

Observers have argued that those brief, but seemingly interminable seconds during which the television camera broadcast Nicolae Ceausescu’s disbelief and helplessness live to an entire nation, constituted a sort of “singular psychological moment,” something akin to a rock shattering a mirror. What had prompted Ceausescu’s reaction? Initially, most accounts stressed how several people in the crowd had begun shouting anti-Ceausescu slogans.[34] Fearing they would be caught, they then rushed through the crowd. The other members of the crowd were frightened by this unexpected act of courage and themselves attempted to flee. The great commotion which viewers had heard before the transmission had been cut, was the sound of these people trying to force their way out of the square. Many later explanations have maintained, however, that these events were merely a response to the initial act of defiance: the setting-off of firecrackers (”petarde” in Romanian) by someone in the crowd. Only then did demonstrators take advantage of the confusion and anonymity of the moment to shout down Ceausescu. In both cases, the spontaneity of the catalytic event has been drawn into question.

Nica Leon: The Strange Tale of the “Hero” of the 21 December Rally

Because the interruption of Ceausescu’s speech proved such a turning point in the December events, it was natural that in early 1990 the newly-liberated media should try to find the person or persons responsible for “unleashing the Bucharest revolution.” In a series of interviews during March and April 1990, Petre Mihai Bacanu, senior editor of Romania Libera, introduced the nation to a group of factory workers whom he presented as the “heroes” of the 21 December rally.[35] Bacanu was widely-viewed both at home and abroad as the “conscience” of the journalistic profession (a journalist for Romania Libera before the events, he had been imprisoned between January and December 1989 for his involvement with two other people in an attempt to print an illegal underground newspaper) and his newspaper was the hub of the growing political and social opposition to the National Salvation Front regime.

Thanks in large part to Bacanu, one of these workers in particular, Nica Leon, was to become identified as the man who had dared to shout down Ceausescu.[36] Leon was presented as having yelled out “Long live Timisoara, down with the butcher, down with Ceausescu!” and “Timisoara, Timisoara” at the crucial moment during Ceausescu’s speech. Highly-respectable foreign sources such as Ratesh credit Leon by name with having disrupted the 21 December rally.[37]

In the months immediately following December 1989, Nica Leon certainly appeared every bit the hero. It turned out that on 20 December 1989, the day before his historic shout, the Toronto daily The Globe and Mail had printed an open letter by Nica Leon criticizing Ceausescu’s rule.[38] This fact seemed confirmation of the courage of his action on 21 December. During 1990, Leon was the president of a small political party, a founding member of the Romanian branch of Amnesty International, and a prominent critic of the Iliescu regime.[39] During the chaotic and violent events of 13-15 June 1990 which brought an end to the two-month occupation of University Square by demonstrators, he was arrested and over the following month and a half was the object of an eventually-successful campaign spearheaded by Romania Libera to gain his release. The opposition embraced him with open arms and he regularly appeared in interviews with the opposition press.

Yet in the ensuing years, the opposition clearly soured on Nica Leon and he broke with them in as definitive a manner as imaginable. By 1992, one opposition publication was describing Nica Leon as “at war with the whole world” and it was clear from the questions and comments of opposition journalists that they no longer held him in the high esteem they once had.[40] Ilie Stoian’s 1993 description of Leon’s role at the 21 December rally reflects this changed perception of Leon: “Just then Nica Leon took advantage of the protection offered by the uproar and yelled ‘Timisoara’…after which he ran away out of fear.”[41] Leon’s heroism had apparently become contingent upon his relationship with the opposition.

On the surface, Leon himself appeared to have undergone a striking metamorphosis: from being a fixture of the opposition to granting interviews to the press of the Ceausescu nostalgics. In early 1994, the very same Nica Leon could be found in the pages of Europa praising the Securitate and virtually lamenting the overthrow of Ceausescu which his actions had hastened.[42] He strenuously defended the actions of the Securitate Director, General Iulian Vlad, in December 1989 as honest and patriotic. How had a person the opposition had presented as a dissident for a decade prior to the December events, an unrelenting foe of the Securitate, and the hero of the 21 December rally come to this?

What is interesting about Leon is that his views on certain key issues about the December 1989 have remained remarkably consistent in spite of his flip-flop from one end of the political spectrum to the other. Leon’s defense of–and sympathy for–General Vlad was not something which had suddenly appeared after he crossed over to the Ceausist camp. It appears in the interviews he gave the opposition press in 1990.[43] Moreover, Leon strenuously denied the existence of any “terrorists” during the December events. In April 1990, he told Expres that “the terrorists were invented.”[44] In September 1990, Leon told Liviu Valenas and Daniela Rainov at Baricada that “Everything [in December 1989] was a grand diversion! THERE WEREN’T ANY TERRORISTS!” and that Vlad had been arrested because he possessed damaging information against the Front.[45]

In his interviews with Petre Mihai Bacanu at Romania Libera in April 1990, Nica Leon also mentioned several episodes which placed the Securitate and Militia in a surprisingly positive light. He maintained that during the showdown between protesters and regime forces in University Square on the afternoon of 21 December, he had spoken with a Militia sergeant major who had “wished us [the protesters] success.”[46] He also claimed that he had helped an injured Militia man to safety on this evening.[47] Leon chatted with the USLA troops at University Square and characterized their actions as follows:

…the USLA were blocking the street leading to the American Embassy and the Israeli airline company El Al. The USLA did not attack the crowd, but rather stood chatting with the demonstrators and explaining to them that they could not join them because they had an order to stay between the French Bank and the Intercontinental Hotel.[48]

As we shall see, other eyewitness accounts of these events challenge Leon’s portrayal of the USLA.

But clearly the most damaging fact about Nica Leon was the one Petre Mihai Bacanu neglected to inform his audience of: the hero of the Bucharest Revolution had been arrested as a “terrorist” on 24 December 1989. Leon had been discovered in the basement of the Central Committee building, attempting to transmit something through a radio-transmitting device belonging to the Securitate’s Fifth Directorate.[49] One might be inclined to believe that Leon had been the victim of a tragic misunderstanding were it not for a series of articles written by a former officer of the Fifth Directorate in the Ceausist publication Timpul during early 1991.[50] The former Securitate officer presented the saga of a group of those arrested as “terrorists” during the December events: among them, other officers of the Fifth Directorate, USLA members, a Jordanian student, and Nica Leon. Leon is credited with having sustained the morale of the other prisoners. According to the Fifth Directorate officer: “Nica Leon encouraged us and frequently repeated that if he escaped, he would testify for us all the way to the UN.”[51] Moreover, Leon is praised for having contacted the wives of the Fifth Directorate officers–to tell them that their husbands were still alive–after he was released on 30 December 1989. Other Securitate officers confirm Nica Leon’s presence among the arrestees.[52]

Even prior to Bacanu’s interview with Leon, there were indications that Leon was a less than completely credible source. In February 1990, Leon had given an interview to Democratia, the publication of one of Ceausescu’s most notorious former speechwriters, Eugen Florescu.[53] Surprisingly, since this was one of Leon’s first interviews since the events, there was no mention of his famous shout at the 21 December rally. In its issue of 9 March 1990, the popular Expres had made a coy reference to Leon’s arrest (while using a radio-transmitting device) in the CC building.[54] Moreover, at a meeting of the ruling Provisional Council of National Unity in early 1990, Front official Dan Iosif is said to have referred to Leon’s arrest and called him either a “securist” or “terrorist.”[55]

Nica Leon remains an enigma. It is difficult to say exactly what he was really up to on 21 December 1989. People in the crowd did indeed shout “Timisoara, Timisoara,” for it could be heard on the television broadcast. If Leon did shout it, was he the first to do so? If not, what was his motivation for shouting it? Was his shout a genuine act of individual courage at the time? Was he perhaps acting as a Securitate provocateur–someone who wished to infiltrate the protesters’ ranks–on 21 December 1989? As with other aspects of the December events, the historiography of what happened is as important as–if not more important than–what actually happened. In the case of Nica Leon, the historiography at the very least suggests a highly-manipulative portrayal of his actions in December 1989.

Who Threw the “petarde”?

Many sources have suggested that it was the explosion of a “petarde” (or firecracker) and a simultaneous commotion in the square which startled Ceausescu and made it possible for the demonstrators to yell the anti-Ceausescu slogans. Once again the discrepancy between the reporting on this incident and the reality of what appears to have happened is informative. The report of the first Senatorial commission investigating the December events (published in 1992) maintains that “while [Ceausescu] was speaking, an explosion was heard and caused substantial commotion. Shortly after this, the meeting disbanded in disorder.”[56] Stoian describes the “petarde” incident as follows:

…[then] Ceausescu took the floor. At that moment the thing which appears to us the most important event of this period occurred. It is not true that the crowd began to boo spontaneously. While Ceausescu was stumbling through a phrase up on the balcony, somewhere in the center of the Square, where there were mostly women, someone exploded a Christmas ‘petarde’ [o petarda de genul celor de Craciun]. The first reaction of these frightened women was to begin to scream. Then, all those around them began to boo.[57]

Romanians have occasionally referred to this as “the petarde of our happiness.”[58]

Part of the problem with the “petarde” scenario stems from the fact that there is no agreement upon who exploded it and no one has come forward to claim responsibility for this historic action. Nevertheless, many names have been put forward in connection with it.[59] Securitate sources clearly wish to suggest that the setting-off of this “petarde” and the causes of the commotion which ensued were part of a premeditated plan to disrupt the rally. Once again, they attempt to negate the spontaneity of the anti-Ceausescu uprising. A journalist for the Ceausist journal Democratia wrote in December 1990:

…It must be stressed that during this rally long-studied methods for the psychological manipulation of compact crowds–acoustic sounds with subliminal messages transmitted through the loudspeaker system (imitating the rumble of an earthquake, the noise of troops and tanks and gunfire); the movement of some groups through the square with the intention of dislocating the crowd; petardes–were applied.[60]

According to “a group of former Securitate officers,” the “tourists” and their domestic collaborators made their way from Timisoara to Bucharest and infiltrated the meeting. The “tourists” attempted to scare those in the crowd into believing that “they were under fire” by jabbing them in the back with “reinforced steel prongs…against the background of the noise of fire-crackers and the short-circuiting of the public address loudspeakers.”[61] Interestingly, this is how a former USLA officer has portrayed the event:

On 21 December 1989 I was taking part in the antiterrorist measures for the “goodbye” meeting. In the crowd, I identified and observed eight strange men: all were dressed approximately the same (knee-length woolen coats, hats), all were smoking at the same time, standing in a group. Some looked slavic, others asiatic. At a given moment, they took out from their pockets globe-shaped objects, lit them with their cigarettes, and threw them into the crowd; in the globes there were firecrackers which put the crowd to flight.[62]

The SRI’s 1994 report on the events suggests that the “powerful thunder claps” which were heard could have come from the detonation of a “petarde” and that the “sonic boom”-like sound which occurred came not from the crowd, but from the loudspeakers.[63] The panic among the crowd was caused by the transmission of high-pitched soundwaves (outside the range of human hearing) and by the fact that unidentified demonstrators were prodding the others with steel poles while shouting “Run away, they will kill us!” and “The tanks are coming!”[64]

Opposition accounts incorporate familiar elements. The influential journalist Cornel Nistorescu places the “petarde” incident in the context of a coup d’etat supported by a faction within the Securitate:

Simultaneously, at the meeting of 21 December, according to incontrovertible information, a Securitate officer launched the two petardes which provoked panic and unleashed the redemption of Bucharest’s citizens. Meanwhile, through the loudspeaker system controlled by the Securitate, boos and whistles were disseminated.[65]

Ecaterina Radoi of Zig-Zag suggests that the unbelievable panic which ensued was the result of the emission of sounds resembling the rumble of tanks and machine gun fire.[66]

But the “petarde” incident and the simultaneous commotion may have a simpler explanation. It is informative to look back upon how the disruption of the rally was reported by foreign correspondents in Bucharest just after it had taken place. Shortly after the rally disbanded, a Bulgarian correspondent related that the cause of the commotion had been the use of “tear gas grenades” by regime forces attempting to prevent demonstrators from entering the square and the ensuing panic this had unleashed among those who were already in the square.[67] The correspondent suggested that the demonstrators had originally gathered near the Roman Square on Magheru boulevard and numbered in the thousands by the time they reached Palace Square where the speech was taking place.

Similar reports come from the Yugoslav TANJUG correspondent who transmitted that demonstrators had gathered in the northwest corner of Palace Square near the Athenee Palace Hotel and that when they “tried to approach the official meeting, tear gas was thrown at them.”[68] According to the same correspondent, young men had begun to shout anti-Ceausescu slogans, were chased away by the Militia, and then proceeded through the side streets in order to get around to the other side of the meeting.[69] The Militia then used tear gas to prevent these demonstrators from joining the official meeting and it was after the “tear-gas bombs exploded that the live relay of radio and television was disrupted for several minutes.”[70]

Significantly, eyewitness accounts of the confrontations between regime forces and demonstrators on the afternoon and evening of 21 December refer to regime forces firing “petardes” at the demonstrators.[71] One eyewitness to the events in University Square on the afternoon of 21 December recounts that “the Securitate ran after them [the demonstrators] in groups and used ‘petardes’ and clubs against them.”[72] Moreover, Rady has observed that on the night of 21/22 December, the Securitate “[i]n a few places…detonated bombs in the hope of spreading panic.”[73]

Which forces would have used the “petardes” and tear-gas against the demonstrators? During his trial in early 1990, the Interior Minister at the time of the events, Tudor Postelnicu, stated that “the USLA were in charge of tear-gas” at the rally.[74] Stoian has noted the difference between the 21 December rally and past rallies in his typically colorful tone:

In the first place, how striking it was that if in the past at the meetings to which Bucharest’s citizens were all too well-accustomed, people were indifferent–indeed, some were even happy since they would get three or four hours of work off–now nobody was smiling. Almost everybody entered [the square] in an ill-omened silence. A completely new element was the verification of identity papers of most people on the streets on this occasion; those who did not belong to the groups of workers [chosen to participate] were politely made to exit the columns…After the Palace Square was full, something unexpected happened. If in the past, the ring of civilians (Securitate men, party activists) and Militia men [around the crowd at such an event] would not permit those bored of listening to Ceausescu’s idiocies to leave, this time things were completely the other way around….Anyone who wanted to leave could, but no one from outside the ring could enter the protected zone.[75]

Eyewitnesses have specifically identified the forces preventing their entrance into the square as “USLA troops.”[76]

The partial transcripts of communications among USLA and Militia units on 21 and 22 December in Bucharest were published in late January-early February 1990 in the daily Libertatea.[77] These transcripts suggest that even before the rally had begun, large groups of demonstrators had gathered at a number of the intersections leading onto Palace Square, were shouting anti-regime slogans, and were taxing the capacity of the regime forces to prevent them from entering the square.[78] The demonstrators apparently realized well the tremendous opportunity offered them by the live national broadcast of this rally. Thus, the impression left by most accounts–that it was a few, isolated, brave men, within a crowd of tens of thousands of automatons, who had dared to challenge Ceausescu–is simply romanticized. The actions of those prevented from entering the meeting probably emboldened those in the crowd to shout down Ceausescu.

The transcripts also show that on the order of Securitate Director General Vlad, the USLA used “gela” (the Securitate reference for “petardes”) against the demonstrators.[79] Ilie Stoian alleges that General Grigore Ghita, the commander of the Securitate’s uniformed troops, “violated his brief” when he incorporated units of the USLA, including a “geniu-chimic” unit (which would have been in charge of tear-gas), among the regime forces assigned to work the rally.[80] Yet such an action does seem in accordance with Interior Ministry Order No. 2600. Moreover, even the Senatorial commission’s report illustrates that the security for the rally of 21 December was left almost entirely in the hands of the Securitate, and that General Vlad’s deputy, General Gianu Bucurescu, was given personal charge of the rally.[81]

It appears then that a key factor contributing to the disruption of Ceausescu’s speech was the attempt by regime forces to hold off anti-Ceausescu demonstrators from entering Palace Square. This commotion and confusion so changed the complexion of the rally that those among the crowd handpicked to attend took advantage of the opportunity and suddenly switched from chanting pro-Ceausescu slogans to jeering and booing the dictator. It is possible that the “petarde” at the rally was launched by the Securitate, but it is unlikely it did so as an act of defiance against the dictator. The “petarde” may have been used to prevent protesters from entering the square or to disorient the crowd and mask the sound of the anti-Ceausescu slogans. The disruption of the rally may therefore have been far less “organized” than has commonly been presumed.

[31].. R.M., “Dezvaluiri [Revelations],” Romania Libera, 19 January 1993, 1. Radulescu died in 1994.

[32].. Ibid. Presumably that foreign power would have been the Soviet Union.

[33].. Nicolae was probably improvising. A tape of the rally broadcast on a Bucharest FM radio station in December 1993 recorded Elena yelling at her husband: “Promise them something! Promise them anything!”

[34].. Rates, Romania: The Entangled Revolution, 39; Rady, Romania in Turmoil, 100.

[35].. See the series “Intercontinental 21/22″ in Romania Libera, especially for 31 March 1990, 1 April 1990, 2 April 1990, 5 April 1990, and 6 April 1990. There is no reason to believe that those Bacanu presented did not actually shout down Ceausescu at the rally. The issue is the context in which Bacanu chose to present their actions.

[36].. Leon’s notoriety also apparently stemmed from his exposure in a well-known documentary series entitled “Noaptea Generalilor” [The Night of the Generals] which appeared on Romanian television during 1990. This television series was also produced by Petre Mihai Bacanu.

[37].. Ratesh, Romania: The Entangled Revolution, 39.

[38].. Nicola Leon, “You took away our rights and gave us lice and fear,” The Globe and Mail, 20 December 1989, A7. In spite of the slight difference in name, Nica Leon has claimed that this is his letter and there seems little reason to doubt that this is the case. Nicola Leon is described as a “34-year old mechanical engineer living in Bucharest,” details which generally fit with Nica Leon’s background. It is unclear when this open letter arrived at the newspaper.

[39].. See, for example, his comments in Sorin Rosca Stanescu, “Mai putine flori, mai multi participanti,” Romania Libera, 24 April 1990, 3.

[40].. Nica Leon, interview by editorial board, “Nica Leon in razboi cu toata lumea,” Flacara, no. 34 (26 August 1992), 4-5.

[41].. Stoian, Decembrie ‘89, 23.

[42].. Nica Leon, interview by Angela Bacescu, Europa, March-April 1994, 2, 3. Bacescu introduced Leon as president of the Liberal Democratic Party and member of Amnesty International (!). Among the many dubious claims in this interview is the allegation that Elena Ceausescu had been plotting a coup d’etat against her husband set for 30 December 1989.

[43].. See, for example, Nica Leon, interview by Liviu Valenas and Daniela Rainov, “Lovitura de palat din Romania [The Palace Coup in Romania],” Baricada, no. 36 (18 September 1990), 3.

[44].. Rasvan Popescu, “Moda lui Jos,” Expres, no. 13 (27 April-3 May 1990), 2. For the significance of his denial of the existence of the “terrorists” see chapters seven and eight.

[45].. Leon, interview, “Lovitura de Palat.”

[46].. Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 5 April 1990, 3.

[47].. Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 6 April 1990.

[48].. Ibid.

[49].. Leon proudly admits to this in Leon, interview, “Lovitura de palat.”

[50].. See the six-part series by Maiorul A.D. (apparently Major Aurel David, who was one of four Fifth Directorate officers tried and acquitted in March 1990) entitled “Scenariile si Realitatea. Marturie la dosarul ‘Teroristi’,” which appeared between January and March 1991 in Timpul. It is significant to note that when this series appeared Nica Leon was still a welcome member of the opposition.

[51].. Maiorul A.D., “Scenariile si Realitatea (VI),” Timpul, 1 March 1991, 11.

[52].. Bacescu, Din Nou in Calea, 161. USLA officer Romulus Garz refers to “officer David (one of four officers from Ceausescu’s guard)” and to the presence of Nica Leon among the prisoners he was held together with. Garz was arrested after the famous incident in front of the Defense Ministry on the night of 23/24 December–discussed in chapter seven.

[53].. See the interview with Nica Leon in Democratia, no. 4 (12 February 1990).

[54].. See Expres, 9 March 1990, 8.

[55].. Valenas and Rainov did raise this issue with Leon in Leon, “Lovitura de palat.” However, they refused to challenge his answers and almost appeared to embrace them. While Leon was still aligned with the opposition, the regime-supportive press alleged that he had been a Securitate informer code-name “Nelutu.” The allegation appeared in the Ceausist Romania Mare, and the daily Azi, closely-linked to then Prime Minister Petre Roman, see Expres Magazin, no. 32 (13-20 August 1991), 2. Nica Leon himself–almost proudly–lists all the allegations launched against him (including that he was related to the Ceausescus) in Leon, “Nica Leon in razboi cu toata lumea,” Flacara, no. 34 (26 August 1992), 4. He avoids commenting on their validity, however.

[56].. Raportul Comisei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, “Cine a tras in noi, in 16-22?” Romania Libera, 27 May 1992, 5.

[57].. Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, 23. It was only after this, Stoian maintains, that Nica Leon delivered his famous shout.

[58].. Tudorel Urian, “Cabala Teroristilor,” Cuvintul, no. 20 (13 June 1990), 4.

[59].. The suspects are legion: The dubious Nica Leon claims that a 60-year old man named Andrei Ilie, “who kissed Iliescu when he arrived at the CC [building on 22 December],” threw the petarde (Leon, interview, “Nica Leon in razboi.”). Opposition journalist A. Corneliu Giagim writes that the “author” of the petarde was Matei Ilie who had assembled it out of an aerosol can (A. Corneliu Giagim, “16-22, Cine-a tras in noi?!” Baricada, no. 49-50 (18 December 1990), 6.). In early 1990, Petre Mihai Bacanu confidentially stated that a young man named Adrian Constantin had thrown the petarde (Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 31 March 1990, 1.). Whereas Bacanu had been able to interview Nica Leon and the young aviation mechanics who had started the chants against Ceausescu, he had been unable to track down Constantin to speak with him. Dan Iosif, the Front official who accused Leon of being a “terrorist,” has also been proposed as the source of the petarde (Expres Magazin, no. 30 (20-26 February 1991), 8.). There are likely others who have been credited with this act.

[60].. C. Maltese Martine Ui (possibly a pseudonym), “De la ‘Jos Ceausescu!’ am ajuns la ‘Jos Romania!’ Dubla Lovitura impotriva Romaniei” Democratia, no. 48 (December 1990), 3.

[61].. A Group of Former Securitate Officers, “Asa va place revolutia! Asa a fost!” Democratia, no. 36 (24-30 September 1990), 4. Also, see a translation of this article in FBIS-EEU-90-207, 25 October 1990, 50-53.

[62].. “S.V., reserve USLA officer” (perhaps Strat Vintila, based on other accounts), in Pavel Corut, Floarea de Argint (Bucharest: Editura Miracol, 1994), 171. In fact, the description of these men as wearing knee-length woolen coats and hats makes them sound suspiciously like the Securitate and the USLA themselves, as we shall see later.

[63].. “Fapte care trimit la o actiune premeditata a unor ‘actori’ din afara (II),” Curierul National, 10 July 1994, 2.

[64].. Ibid. Former deputy prime minister and senator, Gelu Voican Voiculescu, makes similar allegations. He claims that the explosion was caused by a “handcrafted petarde” (”o petarda artizanala”) made from an aerosol can. He too suggests that the panic was intensified by the “perhaps purposeful” malfunction of the loudspeaker system and the emission of a terrifying sound which resembled the “rumbling of tanks.” Voiculescu adds that “it is also possible…that there was a type of ‘acoustic bomb.’” Gelu Voican Voiculescu, interview by Neti Luchian and Val. Voiculescu, “‘Haosul nostru i-a paralizat (I),” Libertatea, 16 July 1991.

[65].. Cornel Nistorescu, “Complot sau conspiratie cu pretentii la putere? [Plot or conspiracy with pretensions to power]” Cuvintul, no. 20 (13 June 1990), 5.

[66].. Ecaterin Radoi, “Remember 15 decembrie 1989 – 20 mai 1990,” Zig-Zag, no. 190 (23-31 December 1993), 4-7.

[67].. Sofia Domestic Service, 1400 GMT 21 December 1989, in FBIS-EEU-89-244, 21 December 1989, 71.

[68].. Belgrade TANJUG Domestic Service, 1359 GMT 21 December 1989, in FBIS-EEU-89-245, 22 December 1989, 77.

[69].. Belgrade Domestic Service, 1410 GMT 21 December 1989, in FBIS-EEU-89-244, 21 December 1989, 70-71.

[70].. Ibid.

[71].. See accounts in Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 15 March 1990; 5 April 1990; 19 April 1990.

[72].. See the comments of Marcel Constantinescu in Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 15 March 1990, 3.

[73].. Rady, Romania in Turmoil, 104.

[74].. Emil Munteanu, “Postelnicu a vorbit neintrebat [Postelnicu spoke without being asked to],” Romania Libera, 30 January 1990, 3.

[75].. Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, 22. Stoian’s “spin” on this event, however, is that people were not allowed to enter the square because “something was being awaited,” thus insinuating that the disruption of the rally was organized in advance.

[76].. See the comments of Nistor Ruxandoiu in Gheorghe Ionita, “Culcati-i la pamint!” Adevarul de Duminica, 14 January 1990, 2.

[77].. Published in Libertatea between 27 January and 15 February 1990 under the heading “Dintre sute de…catarge! Revolutia ascultata prin statie [From…hundreds of “masts” (radio identification for USLA officers conducting surveillance) Scanning the Revolution].” Such recordings could have come from only one source: the former Securitate. Interestingly, with the exception of one episode (3 February 1990), all of these communications come from the afternoon of 21 December or morning of 22 December. There are no communications for the USLA from 3:30 p.m. 21 December until 8 a.m. 22 December–the period during which regime forces opened fire on the demonstrators.

[78].. “Dintre sute de catarge,” 27 January 1990; 29 January 1990.

[79].. “Dintre sute de catarge,” 30 January 1990, 2. An anonymous editor defines the meaning of “gela” as “petarde” at the close of this episode. Stefanescu confirms the use of “petardes” in his statement that the USLA commander, Colonel Gheorghe Ardeleanu, was seen at the Central Committee building shouting to a subordinate “Give me ‘Gela’…Give me ‘Gela’.” According to Stefanescu, ‘Gela’ was the name of a “petarde” used by the USLA in the repression of demonstrators. Paul Stefanescu, Istoria Serviciilor Secrete Romanesti (Bucharest: Editura Divers Press, 1994), 287.

[80].. Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, 21.

[81].. Raportul Comisiei Senatoriale, “Cine a tras in noi, in 16-22?”

Timisorenii au “stricat” mitingul din 21 decembrie
Marti, 15 decembrie 2009 Sursa: Romania Libera Autor: Petre Mihai Bacanu

Mult timp nu s-a stiut cine a “stricat” mitingul lui Ceausescu din 21 decembrie 1989. Au aparut fel si fel de personaje care si-au arogat acest merit. Acum se stie ca acest fapt se datoreaza unor grupuri de timisoreni care s-au deplasat la Bucuresti. Satui de lupta, nu mai aveau frica si, practic, au fost nevoiti sa plece din Timisoara ca sa anunte ce se petrece acolo. La Timisoara se strigase “Lasilor, veniti cu noi!”, timisorenii avand impresia ca romanii ies greu la Revolutie. Suntem in posesia unor
marturii despre implicarea timisorenilor in declansarea scanteii de la Bucuresti.

Acuza ca i-a fost ucis sotul la Timisoara
ION ION, prelucrator prin aschiere IEI Bucuresti, 19 ani (in 1989): “In dimineata zilei de 21 decembrie 1989, o mare parte din lucratori se aflau la miting in Piata Palatului. Dupa un timp, am plecat si eu in oras. In timp ce ma deplasam pe Calea Victoriei spre Piata Palatului, sa fi fost ora 12.00, am vazut ca strada era blocata de un cordon de militieni in dreptul Hotelului Bucuresti.


M-am alaturat unui grup de civili care doreau sa treaca de acest cordon, incercand sa discutam cu cei din dispozitiv. O femeie din grupul nostru a strigat disperata, acuzand ca i-a fost ucis sotul la Timisoara. A fost retinuta de un militian. In momentul in care acesta a inceput s-o loveasca cu bastonul, au intervenit mai multi civili, creandu-se astfel un conflict deschis intre noi si militieni. In scurt timp a luat amploare, implicandu-se mai multi civili, iar din partea fortelor de ordine facandu-si aparitia un cordon de militari ai Armatei care s-au postat in fata militienilor si ne-au somat spunand ca vor face uz de arma.



Dupa un timp, au tras cu armele in plan vertical. S-a creat o ambuscada, noi, civilii, alergand in directia opusa acestora. In dreptul coltului din dreapta hotelului si-au facut aparitia trei camioane militare cu prelata, din care au coborat soldati cu casti albe cu vizeta si arme automate cu pat rabatabil. Ne-au blocat retragerea. Am fost imobilizat de patru soldati care m-au lovit cu patul armei in zona occipitala, apoi cu bocancii in toate partile corpului. Tot timpul eram filmati de la o fereastra a hotelului – etajul doi sau trei. A aparut in zona Postelnicu, care i-a spus unui civil care-l insotea sa ma impuste, insa a intervenit unul dintre soldatii care ma retinuse. Am fost dusi la Circa 1 Militie, batuti din nou, in final transferati la Jilava”.

Timisorenii s-au pierdut printre cei adusi la miting
DUMITRU SMEDESCU, colonel, lucra la Serviciul asigurare tehnico-materiala si financiara la Militia Capitalei. Aflase despre evenimentele de la Timisoara de la colegii sai. In ziua de 21.12.1989, la ora 6.00, a primit un telefon sa se prezinte imediat la serviciu, deoarece urma sa aiba loc un miting in Piata Palatului. Era seful unui dispozitiv compus din 20 de ofiteri care au luat pozitie la aproximativ 270 metri de intrarea principala in CC, in apropierea actualei statui a lui Iuliu Maniu. De organizarea mitingului s-au ocupat cei de la Armata, colonelului Smedescu parandu-i-se curios, deoarece la alte mitinguri de organizare se ocupau cadre ale Securitatii si Militiei. Difuzoarele dispuse in Piata Palatului au fost aduse de cei de la Armata. Dispozitivul de comanda se afla amplasat in incinta Bibliotecii Universitare.



“In jurul orei 12.00, in timp ce Ceausescu facea referire la evenimentele de la Timisoara si la marirea salariilor, s-a auzit un zgomot puternic, iar lumea a intrat in panica. Initial, pentru mitingul ce urma sa inceapa la ora 8.00 au fost solicitate sa participe anumite persoane, in special membri de partid. Amanandu-se pentru ora 10.00, nu au mai fost doar persoanele selectate initial. In spatele Palatului Regal au sosit mai multi cetateni de la Timisoara, care s-au pierdut printre cei ce participau la miting si au inceput sa scandeze lozinci anticomuniste si anticeausiste.”


S-a creat agitatie in multime
MIHAITA BALINT avea 19 ani in decembrie 1989 si era cioplitor la “Marmura”. La spargerea baricadei, in noaptea de 21 spre 22 decembrie, a fost impuscat in partea inferioara a tibiei piciorului drept.
“Cand am ajuns in Piata Palatului, mai exact in apropiere de Biblioteca Universitara, am vazut un grup de 30-40 de tineri care spuneau ca sunt din Timisoara. Venisera dinspre strada stirbei Voda, au intrat in multime si au inceput sa scandeze lozinci anticeausiste si despre victoria revolutiei de la Timisoara. Imediat, mai multi participanti au inceput sa-l huiduie pe Ceausescu, creandu-se agitatie in multime. In momentul in care au inceput sa se auda tipete si lumea se indrepta spre caile de iesire, am plecat si eu din piata, deplasandu-ma pe strada Onesti pana in zona Intercontinental, unde credeam ca suntem protejati de prezenta reporterilor straini. Am ramas pana dupa distrugerea baricadei, cand am fost impuscat.”

Studenta din Timisoara si-a cautat prietenul la morga Spitalului Coltea
MARIOARA TRONARU, lucratoare la bucataria Spitalului Coltea: “Pe 21 decembrie, in jurul orei 22.00, un tanar a fost impuscat in cap dupa ce s-a adapostit in curtea spitalului. Avea in jur de 20-23 de ani. Dupa aproximativ 30 de minute, o tanara cam de aceeasi varsta cu cel impuscat si care spunea ca este studenta la Timisoara a venit sa-l caute. Brancardierii au condus-o la morga, iar tanara l-a recunoscut pe cel decedat ca fiind prietenul ei, tot student la Timisoara. A declarat ca venisera mai multi din Timisoara pentru a-i mobiliza pe bucuresteni”.

Veneau din orasul inchis
PETRE CAPRARU, lucrator la Directia de Telecomunicatii: “Pe 21 decembrie, pe la pranz, am plecat spre Spitalul Coltea, sa-i duc un pachet surorii mele, internata. Grupuri de cetateni speriati veneau dinspre Sala Dalles. Mi-au spus ca mitingul oficial a fost spart. Au inceput repede sa protesteze la indemnul unor cetateni din tara. Un tanar de vreo 30 de ani, inalt, spunea ca era din Timisoara si a venit special la Bucuresti cu mai multi care scapasera din orasul inchis. Sa ne spuna si noua ce se intampla cu ei la Timisoara si ca au fost maltratati. Acestia strigau: «Nu va fie frica, Ceausescu pica!» si «Jos tiranul!». Indemnau trecatorii sa se solidarizeze, sa nu plece, ca sa nu mai fie chemati ciomagarii de la Timisoara”.

Tanarul din Timisoara avea in mana o cutie
ADRIAN UTALE lucra ca tehnolog productie la Combinatul Casa Scanteii. In dimineata zilei de 21 decembrie a fost scos, cu alti colegi, la ora 7.00, la mitingul din fata CC.
“Din ora in ora ne aliniau in fata intrarii principale a Casei Scanteii si apoi reveneau la directia luata. In jurul orei 11.00 ne-am indreptat pe jos catre Sala Palatului. Pe la ora 11.40, in timp ce ne aflam in centrul pietei, spre Biblioteca si Athenee am vazut langa mine un tanar care ne-a zis ca era din Timisoara si avea in mana o cutie. Ne-a zis: «O sa vedeti ce o sa se intample». Mitingul a inceput in jurul orei 12.00. Dupa ceva timp, tanarul a declansat o mica explozie, probabil o petarda; in jurul orei 12.30 s-a auzit o bubuitura in centrul manifestatiei, ceea ce a dus la haos total.”


Coloana stransa de manifestanti era din Timisoara
PETRU GIURA, strungar la IRA Grivita. Este victima a evenimentelor din decembrie: “Am ajuns la miting in tinuta civila, dupa ce in prealabil ni se spusese sa ne imbracam in cea a garzilor patriotice. Ne-au distribuit langa un sir de megafoane din care in timpul mitingului se auzeau aplauze inregistrate pe banda. In timpul discursului lui Ceusescu, cand s-a auzit o bubuitura, participantii la miting au fugit in toate directiile. Am luat-o spre strada Brezoianu. Am intalnit o coloana stransa de manifestanti, respectiv cate cinci in linie, care scandau lozinci anticeausiste. Acestia spuneau ca sunt de la Timisoara. Initial ne-am speriat si am fugit din calea lor, luand-o spre Romarta Copiilor. Am ramas insa la Intercontinental si am participat la toate evenimentele, pana am fost impuscat la Televiziune, pe 23 decembrie”.

“Nu cumva esti din Timisoara?”
GHEORGHE POPA era in decembrie 1989 sef de birou desfacere la Intreprinderea Poligrafica “Luceafarul”: “Am fost chemati la serviciu la ora 5.00 pentru mitingul din 21 decembrie. Noi am ocupat pozitia din dreptul restaurantului «Cina». Un activist de partid l-a controlat in geanta pe un coleg de-al meu, dar avea la el o sticla cu ceai si paine prajita. Am intervenit spunand ca este bolnav de ulcer, dar activistul a chemat un militian, care mi-a luat legitimatia de serviciu pe motiv ca produc agitatie. In timpul discursului lui Ceausescu s-a auzit un zgomot puternic in sistemul de sonorizare. Cand manifestantii s-au raspandit in toate directiile, am plecat cu mai multi colegi spre Bd. Magheru. In zona Hotelului Nehoiu am fost opriti de militieni si legitimati. Cum mie imi fusese confiscata legitimatia si nu aveam nici un act de identitate la mine, militianul m-a intrebat: «Nu cumva esti din grupul de la Timisoara?». Mi-a aplicat cateva lovituri cu bastonul, dupa care m-a lasat sa plec”.

“Fratilor, la Timisoara va mor copiii si fratii!”
IOAN PaUN lucra in decembrie 1989 ca laborant foto la Casa Scanteii: “La miting am fost pozitionati intre Palatul Regal si Biblioteca Universitara. Atmosfera era incordata. Am observat in coloana noastra multi civili pe care nu-i cunosteam. In timp ce Ceausescu se adresa multimii am vazut in apropierea noastra doi tineri care fluturau doua steaguri. Aveau accent ardelenesc. Unul dintre ei, de vreo 30 de ani, cu fata spre mine, a strigat: «Fratilor, la Timisoara va mor copiii si fratii!». Pe al doilea nu l-am vazut la fata. La scurt timp am auzit o bubuitura, o petarda, banuiesc, care a panicat multimea”.

Indemnau pasagerii sa li se alature
STEFAN DIMA, medic stomatolog: “Lucram ca medic la Calmatuiul de Sus si faceam naveta cu trenul pana la Rosiori. Pe 21 decembrie am vazut, pe la 16.00, in zona Piata Romana, cum fortele de ordine incercau cu disperare sa disperseze grupurile de manifestanti. Dimineata am plecat la serviciu cu trenul Bucuresti-Timisoara. Acesta a oprit neasteptat intre statii, concomitent cu aceeasi cursa care venea dinspre Timisoara. Intre pasagerii celor doua trenuri oprite paralel au avut loc discutii referitoare la evenimentele de la Timisoara. In trenul Timisoara-Bucuresti erau multi pasageri imbracati in doliu, avand steaguri si banderole tricolore. Scandau lozinci anticeausiste si indemnau pasagerii din trenul in care ma aflam sa li se alature”.

“Am intrat in multime strigand: «Timisoara, Timisoara!»”
LULCIUC CONSTANTIN, Timisoara: “In dupa-amiaza zilei de 20.12.1989, in timp ce ma aflam in filtrul ce se organizase langa gara din Timisoara, respectiv langa Militia TF, am fost chemati de Chira Vasile si Pantar Teodor, care mi-au spus sa ma deplasez in Piata Operei, deoarece, pe baza de voluntariat, se pleaca in Bucuresti, ca si in alte localitati – Brasov, Iasi, Sibiu, Ploiesti. Scopul principal era de a spune ce s-a intamplat in acele zile in Timisoara, dar si faptul ca se anuntase ca orasul Timisoara va deveni teren arabil, ca va fi exterminat. Am plecat aproximativ 30 de timisoreni, printre care Vasile Chira, Dumitru Pava, Teodor Pantar, Constantin Tataru, Dumitru Gherman, pentru a-i anunta si pe bucuresteni de cele intamplate la noi in oras. Am luat cu noi un steag cu stema decupata. Pe data de 21.12.1989, dimineata, in jurul orelor 6.30-7.00, am ajuns la Gara de Nord, ne-am deplasat pe jos, pe linia de tramvai, pana am ajuns in Parcul Cismigiu.


Ne-am continuat drumul pe jos pana in apropierea Bisericii Kretzulescu, unde am fost opriti de un cordon de militieni, deviindu-ne in partea stanga. Am incercat sa le explicam militienilor ca demonstram pasnic, dar intre noi si ei au intervenit divergente, moment in care steagul pe care noi il arborasem pe o creanga de copac ne-a fost luat, am fost imbranciti, moment in care am intrat in mijlocul multimii si am inceput sa strigam: «Timisoara, Timisoara!»”.

“Timisorenii ne explicau ca ei sunt liberi”
MARIANA SCHICHT, secretara ASE: “Pe 21 decembrie ne uitam obligatoriu la televizor la serviciu. Dupa intreruperea emisiunii, cu mai multi colegi si studenti, am plecat in Piata, alaturandu-ne altor manifestanti. Doi insi inalti, imbracati in negru, au tras la foc automat spre noi. Ranitii au fost dusi la Coltea, iar mortii au ramas pe loc. In fata Salii Dalles, sapte-opt morti erau aranjati in cerc. Cand s-a spart baricada, am luat-o spre magazinul Unirea, dar a venit o duba a Militiei in care au fost urcati mai multi manifestanti. Am fost luata in acel grup, insa un ofiter de armata m-a tras jos, intrucat tipam cat ma tinea gura. Impreuna cu alti manifestanti am ramas pana dimineata pe strazi laturalnice. Printre acestia erau si din Timisoara si ne explicau ca ei sunt liberi si ca bucurestenii trebuie sa se uneasca pentru a-l da jos pe dictator.

In noaptea de 22.12.1989, pe cand ma aflam in sediul CC, la parter, am observat o fata de aproximativ 16 ani, slaba, cu parul tuns scurt, care incerca sa intre in sediul CC. Pe data de 23 decembrie, dimineata, am aflat de la colegii fetei, care erau veniti de la Timisoara, ca aceasta a fost impuscata mortal in timp ce incerca sa escaladeze balconul. Unuia dintre baieti i se spunea «Lerurduzel» si era suparat ca murisera multi timisoreni.”

Au dat tonul protestelor
EUGENIU STAICU, electromecanic la MTTC: “La miting am ocupat zona din fata Hotelului Athenee Palace impreuna cu muncitorii din CFR care erau coordonati de secretarul de partid Teodor Carbunaru. Discursul lui Ceausescu a fost intrerupt de cateva ori de participantii la miting, care au inceput sa strige lozinci impotriva sa. Am aflat de la secretarul de partid Carbunaru ca un grup de tineri veniti de la Timisoara cu drapelul cu stema inlaturata a dat tonul acestor lozinci”.

Ei au scandat primii la Bucuresti: “Azi la Timisoara, maine in toata tara!”
CONSTANTIN MEDREGA, maistru montaj la Intreprinderea de Avioane Baneasa: “Eram acasa la televizor cand s-a intrerupt transmisia mitingului din Piata. Cum cei trei copii ai nostri se aflau la miting, am plecat sa vedem ce se intampla acolo. La Universitate, grupuri de manifestanti scandau lozinci anticeausiste. In fata Hotelului Intercontinental, un grup de aproximativ zece persoane, care au spus ca sunt de la Timisoara, scandau: «Azi in Timisoara, maine in toata tara!». Faceau apel sa ne alaturam lor.”

Grupul scanda: “Timisoara, Timisoara!”
TINCA CERNEA, casnica: “Pe data de 21 decembrie sotul meu a plecat in oras pentru a cumpara cadouri de Craciun
. La Izvor a aflat ca urma sa se organizeze un miting in Piata Palatului si din proprie initiativa a mers acolo. Mi-a povestit ca in timpul mitingului a intalnit un grup de manifestanti care scandau: «Timisoara, Timisoara!». S-a alaturat acestui grup si au plecat spre Comitetul Central, insa fortele de ordine i-au impiedicat sa ajunga in acea zona. Au coborat pe Calea Victoriei pana la CCA. Fiind mai in varsta, sotul meu s-a oprit sa se odihneasca, fiind retinut de trei indivizi in civil. A fost tarat in restaurantul Bulevard, fiind dus apoi la subsol si legat de maini si de picioare, impreuna cu alti demonstranti. Iar au fost batuti. In final, au ajuns la Jilava, unde au avut acelasi tratament
“.

“Sa povestim ce s-a intamplat la Timisoara”
CONSTANTIN TaTARU, Timisoara: “Pe data de 20.12.1989 ma aflam in Piata Operei. Aparusera zvonurile cu exterminarea Timisoarei. Cineva din multime ne-a sugerat sa ne deplasam in tara, dar mai ales la Bucuresti, sa povestim ce s-a intamplat in acele zile in oras, pentru a-i mobiliza pe bucuresteni sa ni se alature. Din Timisoara am plecat cu o coada de matura pe care am arborat un steag cu stema decupata”.

O timisoreanca, cu buletinul in mana, se ruga de lume sa reziste
SANDA MARIN, gestionara la un magazin din Bucuresti: “Cand am vazut la televizor cum s-a intrerupt transmisia la mitingul din Piata Palatului, am mers cu o colega in Piata Operetei, apoi in Piata Universitatii, unde tinerii demonstrau pe carosabil. Tinerii strigau lozinci anticeausiste. O tanara blonda a fost arestata de militieni. Am fost atacati si udati de fortele de represiune. Am vazut oameni cazand. Am vazut o femeie in jur de 50 de ani, cu buletinul in mana, care statea in genunchi pe carosabil si spunea ca a venit de la Timisoara, unde erau morti, si se ruga la lume sa reziste”.

Un video postat de catre tioluciano pe youtube

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/

“Interceptarile si transcrierile pe foile de goniometrare au fost efectuate de radiotelegrafisti si alti angajati de la Centrul de Control al Radiocomunicatiilor din Strada Oltenitei nr. 103, Bucuresti. Inregistrarile au fost facute din propria initiativa a unor salariati, care si-au asumat riscurile de rigoare, in acea perioada fiind interzisa ascultarea frecventelor alocate organelor de Militie si Securitate.” — Romulus Cristea http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/huliganii-astia-trebuie-anihilati-71726.html

“Dintre sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990 – 15 februarie 1990

  1. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990, p.2″INCEPIND DIN 21 DECEMBRIE 1989, ORA 11.00Intre 11,00-12,00 I.M.B.
    –Tovarasul BRINZEI, va rog luati dv. acolo masuri, ca sa zic asa, organizatorice si tot efectivul care nu este bagat in misiune se se gaseste in unitate sa fie imediat imbracat “civil” si in frunte cu dv. va deplasati ugrent la Separatiune 1, dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem citi sint, normal. Tabel nominal cu dinsii.
    –Am inteles !
    –Indiferent de la formatiune este, circa cercetari penale, judiciar s.a.m.d.
    –Multi sint imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
    –Pai, care au sa se schimbe in civil, care au intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la Separatiune 1 si sa ramineti acolo pina primiti ordin de la mine.
    –Am inteles !
    11,55 C.P.M.B.–Bucur 9 sint Bucur 1 am primit telefon sa incepeti agitatia in piata (! –N.R.)
    12,10–146475 Intr. civil.–Oprea fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie ca va ia dracu!
    (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu P.C.R.”).
    –Mai, nu mai strigati in statie!
    12,30 U.S.L.A.
    –Ati receptionat Catargul, Tridentul?
    –Tridentul, se pe Calea Victoriei, la Giocanda, iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
    –Tridentul, Catargul, sint Catargul 5, la Muzica, aici in fata, a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre Posta scandeaza lozinci dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
    –Sint Catargul 5. Au fost indepartati pe Victoriei, spre C.C.A. incolo.
    –Catargul, Catargul 2. Sus, aproape de Comitetul Central, se afla un cetatean. E de-al nostru sau nu este? Sus pe bloc,pe blocul de vizavi. Pe Boteanu, se afla sus de tot un cetatean.
    –Tridentul si Catargul, sint Catargul 5. Continua sa fie la intersectia 13 Decembrie cu Victoriei, la Continental acolo, un grup mare care scandeaza.
    –Catargul, sint Catargul 2. Deasupra magazinul Muzica, vizavi de C.I.D., se pare ca este o persoana acolo.
    –Da este. E de-al nostru.
    I.M.B.–Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temperezi, ca nu sint multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
    –Toate fortele sa intervina sa-i imprastie.
    12,00-14 U.S.L.A.–
    In zona Catargul 2 este liniste.
    –La fel in zona Catargului 1.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au indepartat pe Victoriei. Nu mai sint in aproprierea mea.
    –Sint Catargul 3. Au ramas la Gioconda in fata. Vad ca s-au potolit.
    I.S.M.B.–Mai, transmite la mine. Doua unitati de-ale lui Popa sa mearga la Calea Victoriei la…si doua sa vina la Onesti imediat.
    –Am inteles!
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul. Ai receptionat mesajul de la Catargul 3?
    –Da, a fost receptionat.
    –Catargul, sint Catargul 4. Va rog, repetati.
    -D-ta ai probleme deosebite?
    –Nu, deocamdata.
    –Nici sa nu ai.
    12,00-14 U.S.L.A.–Manifestantii de la Gioconda incearca sa sparga zidul de la militie.
    –Sint Catargul 1.
    –Situatia.
    –Liniste aici la Catargul 1. Defluire in ordine.
    –Sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –Da, bine, multumesc.
    –La intersectia 13 Dec., Calea Victoriei este blocata de ai nostri. Nu mai e nici o problema acolo.
    –Catargul 3, Tridentul.
    –La Catargul 3 situatia este inca incordata. Se scandeaza si militienii nu pot sa-i imprastie.
    –La Catargul 2, liniste. Defluire in liniste.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Publicul se retrage in liniste.
    I.S.M.B.–Sala Dalles, (lociitor sef securitate municipului Bucuresti). In fata la Sala Dalles sa vina aici forte.
    –Da, s-au trimis, draga, s-au trimis.
    –Sa-i scoata de aici pe astia care instiga.
    12,00-14 I.S.M.B.–Am trimis, am trimis forte.
    (Continuare in numarul viitor)
  2. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 29 ianuarie 1990, p.2–Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
    –Am inteles !
    12-14 U.S.L.A.–Ma receptionezi, sint Catargul. Tridentul confirma, te rog.
    –Te retragi si supraveghezi.
    –Supraveghezi si ma tineti la curent.
    —Huliganii astia trebuie anihilati in primul rind. Nu sint hotariti astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sint sovaitori.
    –Tridentul, sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –La Catargul 3, in fata hotelului Bucuresti, se scandeaza.
    –Da, s-au luat masuri.
    –Catargul ? Tridentul. (nu raspunde).
    –Catargul 1.
    –La Catargul 1, liniste.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 3. Tridentul. Situatia.
    –Aceeasi. Se scandeaza si se string foarte multi.
    –Circa 200. Daca impresureaza anexa si ii scoate din zona ii termina repede.
    –Nu sint fortele de ordine acolo, d-le?
    –Sint doar in fata, un aliniament si in spate nimic.
    –Las’ ca vin acolo…
    12,30-14 I.S.M.B.–(sefi servicii, birouri, securitatea municipului Bucuresti), (loctiitor seful Securitatii). Arunca cu niste portret. Probabil Doina Cornea. Invoca personalitati!
    –Da, da…
    –Sint vreo 5, care sint mai ai dracu’ si tipa.
    –Fara incidente, pentru ca ii provocam mai mult.
    –Am inteles. Imi pare rau ca de la hotel intercontinental ii filmeaza si de la noi nu vine nimeni sa-i filmeze.
    –Sa-i identificam pe huliganii astia.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 1, liniste, Atheneu.
    –Catargul 2, liniste.
    –La 3 s-a format o hora si cinta Hora Unirii.
    I.M.B.–Aici la Steaua este retinut unul care, sustin tovarasii, ca a incitat sa dea foc.
    –Catargul, au venit fortele speciale de interventie.
    –Striga acum ca armata e cu ei.
    –Hai ma, lasa-i in pace nu mai…
    –Ar trebui sa vina mai repede sa-i ia odata de aici.
    –Vine, stai linistit acolo.
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul.
    –Comunica, Catargul.
    –Parte din demonstranti au luat-o in stinga, spre Luterana, marea majoritate, ceilalti au luat-o spre Cosmonautilor. In fata hotelului Bucuresti nu sint probleme deosebite. S-au imprastiat. In schimb, in spate, in dreptul Giocondei au inceput sa se adune pina la nivelului C.S.P.-ului.
    –Cam citi sint?
    –Aproximativ 100. Cei mai multi sint pasnici.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Se pare ca spre Cismigiu se aud scandari. Populatie multa.
    –Deci Tridentul, ait receptionat ca la Cismigiu se pare ca s-a format din nou o grupare.
    –La Catargul 2 e liniste.
    –Catargul 4, raportez ca nu se mai aude nimic dinspre Cismigiu acum.
    –La Catargul 3 e liniste.
    –La Catargul 1 nimic deosebit, 2 nimic deosebit, la 3 se formeaza un dispozitiv cu virf inainte, care se lanseaza catre Luterana si se formeaza acum al doilea dispozitiv, probabil ca in spate. Nu am posibilitati de vedere.
    I.S.M.B.–Pentru /2 sa vina la baza sau ce face?
    –Da, sa vina urgent.
    –Da, da, vine imediat.
    –Putem trece cu escorta a doua si cu intiia?
    –Nu se poate. Sint deplasati tocmai la Comonauti, restaurantul Gradinita.
    –Pai, si-i indepartam.
    –(Da, sau am inteles).
    –Sint forte acuma?
    –Da, sint.
    –Sa-i indeparteze spre Romana incolo, dar cu grija sa n-o ia pe Dorobanti.
    –Am inteles !
    –Tridentul, sint Catargul.
    –Comunicati.
    –La intersectia Luterana cu Stirbei Voda (intreruperi repetati).
    –Vad explozii la Union. Sint Catargul 2.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au auzit 4-5 explozii puternice!
    –De la Union, de acolo s-au auzit. Le-am vazut si noi explozile, de aici la Catargul 2, de la Athenee Palace.
    –Catargul 5, ai sa-mi comunici ceva?
    –Catargul sint Catargul 5. Undeva spre Continental, nu am vizibilitate, se mai aude strigind asa, ca un ecou (…)
    (Continuare in numarul viitor)

  1. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990, p.2″INCEPIND DIN 21 DECEMBRIE 1989, ORA 11.00Intre 11,00-12,00 I.M.B.
    –Tovarasul BRINZEI, va rog luati dv. acolo masuri, ca sa zic asa, organizatorice si tot efectivul care nu este bagat in misiune se se gaseste in unitate sa fie imediat imbracat “civil” si in frunte cu dv. va deplasati ugrent la Separatiune 1, dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem citi sint, normal. Tabel nominal cu dinsii.
    –Am inteles !
    –Indiferent de la formatiune este, circa cercetari penale, judiciar s.a.m.d.
    –Multi sint imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
    –Pai, care au sa se schimbe in civil, care au intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la Separatiune 1 si sa ramineti acolo pina primiti ordin de la mine.
    –Am inteles !
    11,55 C.P.M.B.–Bucur 9 sint Bucur 1 am primit telefon sa incepeti agitatia in piata (! –N.R.)
    12,10–146475 Intr. civil.–Oprea fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie ca va ia dracu!
    (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu P.C.R.”).
    –Mai, nu mai strigati in statie!
    12,30 U.S.L.A.
    –Ati receptionat Catargul, Tridentul?
    –Tridentul, se pe Calea Victoriei, la Giocanda, iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
    –Tridentul, Catargul, sint Catargul 5, la Muzica, aici in fata, a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre Posta scandeaza lozinci dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
    –Sint Catargul 5. Au fost indepartati pe Victoriei, spre C.C.A. incolo.
    –Catargul, Catargul 2. Sus, aproape de Comitetul Central, se afla un cetatean. E de-al nostru sau nu este? Sus pe bloc,pe blocul de vizavi. Pe Boteanu, se afla sus de tot un cetatean.
    –Tridentul si Catargul, sint Catargul 5. Continua sa fie la intersectia 13 Decembrie cu Victoriei, la Continental acolo, un grup mare care scandeaza.
    –Catargul, sint Catargul 2. Deasupra magazinul Muzica, vizavi de C.I.D., se pare ca este o persoana acolo.
    –Da este. E de-al nostru.
    I.M.B.–Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temperezi, ca nu sint multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
    –Toate fortele sa intervina sa-i imprastie.
    12,00-14 U.S.L.A.–
    In zona Catargul 2 este liniste.
    –La fel in zona Catargului 1.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au indepartat pe Victoriei. Nu mai sint in aproprierea mea.
    –Sint Catargul 3. Au ramas la Gioconda in fata. Vad ca s-au potolit.
    I.S.M.B.–Mai, transmite la mine. Doua unitati de-ale lui Popa sa mearga la Calea Victoriei la…si doua sa vina la Onesti imediat.
    –Am inteles!
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul. Ai receptionat mesajul de la Catargul 3?
    –Da, a fost receptionat.
    –Catargul, sint Catargul 4. Va rog, repetati.
    -D-ta ai probleme deosebite?
    –Nu, deocamdata.
    –Nici sa nu ai.
    12,00-14 U.S.L.A.–Manifestantii de la Gioconda incearca sa sparga zidul de la militie.
    –Sint Catargul 1.
    –Situatia.
    –Liniste aici la Catargul 1. Defluire in ordine.
    –Sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –Da, bine, multumesc.
    –La intersectia 13 Dec., Calea Victoriei este blocata de ai nostri. Nu mai e nici o problema acolo.
    –Catargul 3, Tridentul.
    –La Catargul 3 situatia este inca incordata. Se scandeaza si militienii nu pot sa-i imprastie.
    –La Catargul 2, liniste. Defluire in liniste.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Publicul se retrage in liniste.
    I.S.M.B.–Sala Dalles, (lociitor sef securitate municipului Bucuresti). In fata la Sala Dalles sa vina aici forte.
    –Da, s-au trimis, draga, s-au trimis.
    –Sa-i scoata de aici pe astia care instiga.
    12,00-14 I.S.M.B.–Am trimis, am trimis forte.
    (Continuare in numarul viitor)
  2. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 29 ianuarie 1990, p.2–Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
    –Am inteles !
    12-14 U.S.L.A.–Ma receptionezi, sint Catargul. Tridentul confirma, te rog.
    –Te retragi si supraveghezi.
    –Supraveghezi si ma tineti la curent.
    —Huliganii astia trebuie anihilati in primul rind. Nu sint hotariti astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sint sovaitori.
    –Tridentul, sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –La Catargul 3, in fata hotelului Bucuresti, se scandeaza.
    –Da, s-au luat masuri.
    –Catargul ? Tridentul. (nu raspunde).
    –Catargul 1.
    –La Catargul 1, liniste.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 3. Tridentul. Situatia.
    –Aceeasi. Se scandeaza si se string foarte multi.
    –Circa 200. Daca impresureaza anexa si ii scoate din zona ii termina repede.
    –Nu sint fortele de ordine acolo, d-le?
    –Sint doar in fata, un aliniament si in spate nimic.
    –Las’ ca vin acolo…
    12,30-14 I.S.M.B.–(sefi servicii, birouri, securitatea municipului Bucuresti), (loctiitor seful Securitatii). Arunca cu niste portret. Probabil Doina Cornea. Invoca personalitati!
    –Da, da…
    –Sint vreo 5, care sint mai ai dracu’ si tipa.
    –Fara incidente, pentru ca ii provocam mai mult.
    –Am inteles. Imi pare rau ca de la hotel intercontinental ii filmeaza si de la noi nu vine nimeni sa-i filmeze.
    –Sa-i identificam pe huliganii astia.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 1, liniste, Atheneu.
    –Catargul 2, liniste.
    –La 3 s-a format o hora si cinta Hora Unirii.
    I.M.B.–Aici la Steaua este retinut unul care, sustin tovarasii, ca a incitat sa dea foc.
    –Catargul, au venit fortele speciale de interventie.
    –Striga acum ca armata e cu ei.
    –Hai ma, lasa-i in pace nu mai…
    –Ar trebui sa vina mai repede sa-i ia odata de aici.
    –Vine, stai linistit acolo.
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul.
    –Comunica, Catargul.
    –Parte din demonstranti au luat-o in stinga, spre Luterana, marea majoritate, ceilalti au luat-o spre Cosmonautilor. In fata hotelului Bucuresti nu sint probleme deosebite. S-au imprastiat. In schimb, in spate, in dreptul Giocondei au inceput sa se adune pina la nivelului C.S.P.-ului.
    –Cam citi sint?
    –Aproximativ 100. Cei mai multi sint pasnici.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Se pare ca spre Cismigiu se aud scandari. Populatie multa.
    –Deci Tridentul, ait receptionat ca la Cismigiu se pare ca s-a format din nou o grupare.
    –La Catargul 2 e liniste.
    –Catargul 4, raportez ca nu se mai aude nimic dinspre Cismigiu acum.
    –La Catargul 3 e liniste.
    –La Catargul 1 nimic deosebit, 2 nimic deosebit, la 3 se formeaza un dispozitiv cu virf inainte, care se lanseaza catre Luterana si se formeaza acum al doilea dispozitiv, probabil ca in spate. Nu am posibilitati de vedere.
    I.S.M.B.–Pentru /2 sa vina la baza sau ce face?
    –Da, sa vina urgent.
    –Da, da, vine imediat.
    –Putem trece cu escorta a doua si cu intiia?
    –Nu se poate. Sint deplasati tocmai la Comonauti, restaurantul Gradinita.
    –Pai, si-i indepartam.
    –(Da, sau am inteles).
    –Sint forte acuma?
    –Da, sint.
    –Sa-i indeparteze spre Romana incolo, dar cu grija sa n-o ia pe Dorobanti.
    –Am inteles !
    –Tridentul, sint Catargul.
    –Comunicati.
    –La intersectia Luterana cu Stirbei Voda (intreruperi repetati).
    –Vad explozii la Union. Sint Catargul 2.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au auzit 4-5 explozii puternice!
    –De la Union, de acolo s-au auzit. Le-am vazut si noi explozile, de aici la Catargul 2, de la Athenee Palace.
    –Catargul 5, ai sa-mi comunici ceva?
    –Catargul sint Catargul 5. Undeva spre Continental, nu am vizibilitate, se mai aude strigind asa, ca un ecou (…)
    (Continuare in numarul viitor)

despre “Granitul” cititi si povestea lui Nicu Leon aici… https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/12/24/cc-ul-in-zilele-fierbinte-decembrie-1989/

Dovada crimelor din decembrie ’89
“Huliganii astia trebuie anihilati”
28 Martie 2006
“Huliganii astia trebuie anihilati”
149 VIZUALIZARI | COMENTARII  0

Toate convorbirile din perioada 21-22 decembrie 1989 purtate de sefii Securitatii, Militiei, Armatei si conducerii de partid prin intermediul statiilor de transmisiuni radio au fost inregistrate pe banda audio si transcrise pe foile de interceptare-goniometrare. Ziarul “Romania libera” a intrat in posesia acestor documente, fragmentele cele mai relevante urmand sa fie publicate incepand cu acest numar. De asemenea, suntem si in posesia unor liste de coduri folosite in cadrul acestor transmisiuni radio.Interceptarile si transcrierile pe foile de goniometrare au fost efectuate de radiotelegrafisti si alti angajati de la Centrul de Control al Radiocomunicatiilor din Strada Oltenitei nr. 103, Bucuresti. Inregistrarile au fost facute din propria initiativa a unor salariati, care si-au asumat riscurile de rigoare, in acea perioada fiind interzisa ascultarea frecventelor alocate organelor de Militie si Securitate.
Comunicarea pe unde radio se realiza utilizand anumite coduri si indicative. Toate inregistrarile contin dovezi clare privind ordinele date de cei care conduceau Militia, Securitatea, Ministerul Apararii si PCR prin care se solicita reprimarea manifestatiei anticomuniste si anticeausiste. Inca din primele momente ale revoltei, cei care conduceau tara, serviciile de informatii si fortele de ordine au dat ordine de reprimare a manifestantilor. Cu toate ca periodic erau raportate catre sefi numeroase victime, morti, raniti, arestati ilegal, s-a considerat ca trebuie continuata represiunea pentru asigurarea ordinii, in spiritul cuvantarii lui Ceausescu, care ceruse “o riposta hotarata” impotriva celor care contestau “maretele realizari pentru faurirea societatii socialiste multilateral dezvoltate”.Militienii imbracati in civil faceau agitatieIn ziua de 21 decembrie 1989, incepand cu ora 11, in piata din fata CC-PCR (actuala cladire a Ministerului Administratiei si Internelor din Piata Revolutiei) se desfasura un miting organizat de Comitetul Municipal de Partid, cu participarea cuplului Elena si Nicolae Ceausescu. Totul a luat o intorsatura neasteptata. Manifestatia de condamnare a “huliganilor” de la Timisoara s-a transformat intr-o revolta impotriva lui Ceausescu si a regimului comunist.
Va prezentam in cele ce urmeaza fragmente din interceptarile realizate in acea zi, incepand cu ora 11.
Intre orele 11-11.50 – Inspectoratul Militiei Bucuresti.
– Tovarasul Brinzei, va rog luati dvs. masuri, ca sa fie asa, organizatorice, si tot efectivul care nu este bagat in misiune si se gaseste in Universitate sa fie imbracati civil si in frunte cu dvs. Va deplasati urgent in separatiune 1 (dispozitiv – n.n.), dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem cati sunt nominal. Tabel nominal cu dansii.
– 2056 (Am inteles! – n.n.)
– Indiferent de la ce formatiune este, circa, cercetari, penale, judiciar etc.
– Multi sunt imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
– Pai, care au sa se schimbe in civil, care nu, intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la separatiune 1 si raman acolo pana primiti ordin de la mine.
– 2056.
Ora 11.55 – Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti
– Bucur 9 sunt Bucur 1 (secretar al Comitetului Municipal de Partid – n.n.). Am primit ordin sa incepeti agitatia in piata.”O forta mai dura un pic” impotriva demonstrantilorTrebuie sa mentionam ca militienii imbracati in civil si care trebuiau “sa faca agitatie” erau trimisi pentru tinerea sub supraveghere a masei de oameni din fata CC-PCR, contribuind in acelasi timp la bunul mers al evenimentelor, prin aplauze sustinute si lozinci in favoarea lui Ceausescu. La mitingul lui Ceausescu erau adunati 105 mii de muncitori de la principalele uzine bucurestene. Insa in fata Hotelului Bucuresti, pe Calea Victoriei a aparut, chiar in timp ce vorbea Ceausescu, un grup de protestatari care scandau lozinci anticeausiste. In zona CC-ului s-a auzit apoi un vuiet peste care s-au suprapus alte zgomote, ca de explozii, venite dinspre Ateneu si – se pare – Biserica Kretzulescu. S-a produs panica, lumea a devenit agitata.
La acel moment, au fost interceptate urmatoarele convorbiri:
Ora 12.10
– 146, 475. Introdu civilii Oprea, fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie, ca va ia dracu’. (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu PCR”).
– Mai, nu mai strigati in statie.
Ora 12.30 – USLA
– Tridentul, si pe Calea Victoriei, la Gioconda (un magazin de confectii – n.n.), iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
– Tridentul, Catargul, sunt Catargul 5, la “Muzica”, aici in fata a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre posta. Scandeaza lozinci, dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
– Sunt Catargul 5. Au fost imprastiati pe Victoriei, spre Casa Centrala a Armatei.
De la Inspectoratul Militiei Bucuresti intervine cineva care comunica:
– Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temporizezi, ca nu sunt multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
– Toate fortele sa intervina sa-i imprastie!
Interesant este ca in zona Hotelului Bucuresti, chiar inainte de spargerea mitingului de la CC-PCR, persoane imbracate in costume de culoare kaki, cu cizme si fara insemne militare, au coborat dintr-un autocar si au luat la bataie, cu batele din dotare, persoanele aflate in zona, dupa care au aruncat cateva petarde si grenade lacrimogene. S-au facut primele retineri. Se banuieste ca exploziile auzite dinspre Ateneu si Biserica Kretzulescu ar fi fost ecoul acestor actiuni de la Hotelul Bucuresti.USLA, deranjata de “huligani”Orele 12.30-14; USLA:
– In zona Catargului 2 este liniste.
– La fel in zona Catargului 1 (dispozitiv USLA – n.n.)
– Sunt Catargul 3. Au mai ramas la “Gioconda” in fata. Vad ca s-au potolit.
Intervine un ofiter de la Inspectoratul Securitatii Municipiului Bucuresti:
– Mai, transmite la mine. Doua unitati de la Popa sa mearga la Calea Victoriei si doua sa vina la Onesti (actuala str. Dem I. Dobrescu). Imediat!
– Am trimis forte.
– Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
– 2056.
In acelasi interval de timp (12-14), discutie intre “Tridentul” si “Catargul” de la USLA:
– Da, receptionez, sunt Catargul. Tridentul, confirma, te rog.
– Te retragi? Sunt forte de ordine care trebuie sa actioneze.
– Te retragi si supraveghezi.
– Supraveghezi si ma tineti la curent.
– Huliganii astia trebuie anihilati in primul rand. Nu sunt hotarati astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sunt sovaitori.
– La Catargul 3, in fata Hotelului Bucuresti se scandeaza.
– Da, s-au luat masuri.
Zona Hotelului Bucuresti, pe Calea Victoriei, a fost locul unde a existat un prim grup de demonstranti care au inceput sa strige impotriva regimului ceausisto-comunist chiar cand se desfasura mitingul din fata CC-PCR.
Aici au fost primele persoane retinute si batute de fortele de ordine. Conform cercetarilor efectuate de procurorii militari, in zona respectiva a activat si un grup de persoane venite de la Timisoara. La un moment dat acestia, sustinuti de cativa bucuresteni, au reusit sa treaca prin barajul format de fortele de ordine si sa se indrepte apoi spre Piata Palatului. Incidentul a fost consemnat si in Raportul Comisiei Parlamentare de ancheta privind evenimentele din decembrie 1989.
0541

Col. Dumitru Dumitrascu, sef al Inspectoratului Muncipiului Bucuresti al Ministerului de Interne, Declaratie, 19 martie 1990

“In seara de 20 dec. 1989 in jurul orelor 23:30-24:00 eu fiind la inspectoratului am fost informat de primul secretar Barbu Petrescu, care in mod confidential mi-a spus ca ceausescu nicolae l-a intrebat daca se poate organiza in ziua de 21 XII 89 un mare miting in piata palatului asa cum a fost cel din 1968–cu privire la evenimentele din Cehoslovacia.”

0536

0160

Tudor Postelnicu, Ministrul de Interne, Declaratie, 21 iunie 1991

“Asa se explica ca Ceausescu a fost cel care a initiat in seara de 20 dec. sa se organizeze pt. a doua zi in P-ta Palatului acel miting cu muncitorimea din Bucuresti, fiind convins ca asa va demonstra tuturor sprijinul populatiei de care s-ar fi bucurat el.”

0152

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/ 

Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December

By the morning of Thursday, 21 December 1989, the regime was no longer master of the situation in Timisoara. Moreover, it was rapidly losing control in several nearby cities: Lugoj and Cugir. Nevertheless, the regime might have withstood these challenges had it not been for Nicolae Ceausescu’s insistence on convoking a mass rally and addressing his “adoring” subjects in person. It was Nicolae Ceausescu’s delusion of his own invincibility which ensured that the regime would be unable to reestablish control. Ceausescu’s inflammatory, rambling tirade on national television on Wednesday evening had signalled panic to those who watched it. If Ceausescu was so worked up, they concluded, something serious must have occurred in Timisoara. Following his televised address, Ceausescu decided to hold an open-air, pro-regime rally the following day in the sprawling square in front of the Central Committee building in the center of Bucharest. The event was to be carried live over Romanian radio and television.

Precisely because this mass rally turned out to be the deathknell for the Ceausescu regime speculation has surrounded who “goaded” Ceausescu into making such a colossally-misguided decision. In January 1993, the opposition daily Romania Libera suggested that “the meeting was organized at the suggestion of [CPEx member] Gogu Radulescu.”[31] The same article maintained that Radulescu had been followed during these days and was “observed transmitting something abroad,” thereby once again insinuating the role of foreign powers in the Romanian events.[32]

Yet it is doubtful that Nicolae Ceausescu required Radulescu’s encouragement to convoke such a rally. It seems highly likely that the idea was Ceausescu’s own brainchild and that as usual the docile members of the CPEx did not dare contradict him. It was a typically instinctive, rash, and overconfident reaction to crisis on Ceausescu’s part. Moreover, as we have seen, for Nicolae Ceausescu the events confronting him in December 1989 were a replay of August 1968: not only was socialism at stake, but Romania’s national sovereignty and independence. Thus, in this crucial moment, he would appeal not primarily to the party’s political interests, but to what were the core institutional interests of the Securitate. And he would rely on a trusted totalitarian, mobilizational technique: the “spontaneous” mass rally of support for the regime.

[31].. R.M., “Dezvaluiri [Revelations],” Romania Libera, 19 January 1993, 1. Radulescu died in 1994.

[32].. Ibid. Presumably that foreign power would have been the Soviet Union.

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #5 Timisoara (Podul Decebal) Evidence Suggests only the Securitate Had Dum-Dum Bullets

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revoluion: #6 The Securitate Sends a Coded-Message to Its Undercovers in the Field (“Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare,” Scinteia Tineretului, 18 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #7 Nicolae Ceausescu Leaves on a Less-than-spontaneous Trip to Iran (18 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #8 Romania closes its borders to almost all foreigners…except Russian tourists returning from shopping trips to Yugoslavia (18-19 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #9 Ceausescu Regime Officials Involved before 22 December in Covering up Timisoara Repression…Remain Active after 22 December

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #10 The Protesters Conquer Timisoara as the Army Withdraws to Maintain Institutional Command and Control

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #11 Ceausescu Returns from Iran…and Apparently Not Empty-Handed

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , | 2 Comments »

25 Years Ago: Front du Salut National / Frontul Salvarii Nationale Gets International Press Coverage for the First Time

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 18, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

“Libertatea nu este un dar”  O convorbire cu Alexandru MELIAN (author of the “National Salvation Front” protest letters against Nicolae Ceausescu’s reelection as Communist Party General Secretary in 1989), Vlad Pavlovici, Contrapunct, 23 martie 1990, p. 3; 15.

image0-001

I recently came across the following below:  from Le Soir (Brussels), 18 September 1989.  In the days which followed, the French press relayed this news as well.  Although the letter signed Front du Salut National (Frontul Salvarii Nationale / National Salvation Front) according to this article had been broadcast on Radio Free Europe the previous month, this was apparently its first international press coverage.

http://archives.lesoir.be/amnesty-accuse_t-19890918-Z01ZL8.html?queryand=roumanie+front+1989+ceausescu&firstHit=30&by=10&when=-1&sort=datedesc&pos=30&all=32&nav=1

Amnesty accuse

AFP; ASSOCIATED PRESS

Page 5

Lundi 18 septembre 1989

Amnesty accuse: Bucarest torture

les réfugiés roumains «récupérés»

Des réfugiés roumains arrêtés alors qu’ils tentaient de franchir illégalement la frontière ont été maltraités et torturés par les autorités roumaines, provoquant la mort d’au moins une personne, selon un rapport du groupe de coordination pour la Roumanie de l’organisation Amnesty International parvenu à Vienne.

Certains Roumains, qui ont illégalement franchi la frontière avec la Hongrie, ont été renvoyés dans leur pays par les autorités hongroises, comme Adrian Staicu et Emilia Popescu, 34 ans tous les deux et originaires de Bucarest. Ils ont été livrés le 15 mai 1988 aux autorités roumaines et sévèrement battus alors qu’ils attendaient leur procès dans la prison d’Oradea, au nord-est de la Roumanie. Ils ont été condamnés à un an et quatre mois d’emprisonnement.

Un cas plus récent s’est produit le 14 mars 1989: un groupe de sept jeunes Roumains d’origine hongroise a été arrêté près de la rivière de Crasna. Une fausse frontière simulée par des fils de fer à une certaine distance de la vraie frontière avait fait croire à ce groupe qu’il se trouvait sur le sol hongrois. Un membre du groupe a été déchiqueté par le chien d’un garde-frontière, un autre a été frappé avec la crosse d’un fusil, mais le rapport ne précise pas les circonstances exactes de la mort du réfugié dont elle fait état.

Cette semaine enfin, alors que le régime de Nicolae Ceausescu attaque avec une virulence chaque jour plus forte les expériences réformistes en cours à Varsovie et à Budapest, un groupe d’une trentaine de touristes polonais a été sérieusement malmené et expulsé par des gardes-frontières roumains.

Le groupe de coordination pour la Roumanie a indiqué que, selon des chiffres officiels hongrois, trois mille Roumains se sont réfugiés en Hongrie au cours du premier semestre 1989. Et, pour la même période, ils étaient environ six mille à passer illégalement la frontière avec la Yougoslavie. On ignore toutefois combien de Roumains ont été arrêtés alors qu’ils tentaient de quitter illégalement leur pays. Seule certitude: le délit de fuite illégale est sanctionné d’une peine de prison de 6 mois à 3 ans.

Fronde dans le parti?

Par ailleurs, selon la section roumaine de l’Association internationale pour la défense des droits de l’homme, un mouvement né au sein même du parti communiste roumain demanderait désormais la destitution du président Nicolae Ceausescu. Dans une lettre adressée au responsable de l’organisation, le Dr Preda Mihailescu, il est en effet fait état d’un «appel parvenu récemment à l’Ouest et qui s’adresse aux participants du XIVe congrès du Parti qui aura lieu à Bucarest en novembre».

Selon le Dr Mihailescu, «il y a des raisons sérieuses de soupçonner que le groupement qui lance cet appel et qui se donne le nom de «Front de Salut National» émane du sein même du Parti.

«Faisant allusion à la situation catastrophique du pays et s’inquiétant pour le futur qui peut attendre la Roumanie, les signataires de l’appel demandent aux participants au Congrès de devenir pour une fois ce qu’ils sont de par leurs attributions mais qu’ils n’ont jamais été en réalité: de vrais représentants des intérêts du peuple», poursuit la lettre.

L’appel énumère ensuite les maux qui, selon ses auteurs, accablent la Roumanie et dénonce «le régime incompétent et mégalomane» de Ceausescu, le «dé-sastre de la vie sociale, économique et politique du pays», le «culte de la personnalité, dégoûtant et très nocif, qui dépasse même celui de Staline», l’élimination des cadres compétents, la mainmise du président Ceausescu et de son épouse sur tous les secteurs de l’économie, de l’industrie, de la politique, de l’enseignement, de la science, de l’urbanisme, de la santé publique «et même du sport». Il stigmatise également «les discriminations nationales qui résultent de la politique d’homogénéisation forcée de la population», «l’arrogance de la politique internationale» et «la campagne d’hostilité à l’égard de la Hongrie». (D’après AFP, AP.)

Professor Alexandru Melian of the University of Bucharest turns out to have been the author of the original appeal and a later one.

Marius Mioc posts a link to Melian’s http://ebooks.unibuc.ro/filologie/melian/48.htm for the text of the letters and a link to the Radio Free Europe audio from 29 August 1989 during which the letter was read out at http://mariusmioc.wordpress.com/2010/02/25/apelul-fsn-radio-europa-libera/#more-6536.
Alexandru Melian’s explanation of the timeline, content, and reactions to his letters (especially column 3 in the Contrapunct article above) seem genuine and the letters appear to have been his own work, without connection to the nomenklatura and officers linked to Ion Iliescu, who seized power on 22 December 1989 during the Romanian Revolution.

Scrisori cĂtre Europa LiberĂ


DRAGI PRIETENI
1

În oropsita şi de Dumnezeu uitată ţară a Românilor rânjesc semnele apocalipsului. Aici în sufletele celor născuţi sub zodia Mioriţei pasc turmele disperării mânate înspre pierzanie de către păcurarii fără de suflete şi de către lupii procopsiţi în dulăi de pază. Căci în fără de sufletele lor a încolţit şi dă rod floarea de mătrăgună, bălteşte otrava aducătorilor de suferinţă şi de moarte, a profanatorilor de lumină şi a uzurpatorilor de istorie.

Am devenit un popor de deţinuţi… fără haine vărgate şi fără de celule zăbrelite (acelea sunt ,,jucăriile” torturii doar pentru temerarii care îndrăznesc să spună NU mascaradei). Închisoarea noastră se întinde de la un hotar la altul şi e străjuită de mitraliere, iar în ultimul timp de garduri de sârmă şi gropi de pământ…

Suntem ,,liberi” să ne mişcăm şi… să fim ,mişcaţi, suntem ,,liberi” să ne adunăm şi… să fim adunaţi, să ne spargem plămânii de entuziasm şi să ne tăbăcim palmele de aplauze în cinstea celor care ne înfometează în frig şi întuneric, care ne umilesc până şi în sfinţenia iubirii… în cinstea celor care ne ucid monumentele istoriei şi ne profanează mormintele, ne terfelesc demnitatea prezentului şi ne ruinează speranţele viitorului…

Suntem ,,liberi” să preamărim dictatura unui clan în blazoanele căruia paranoia şi fudulia, viclenia şi cruzimea, incultura şi repulsia faţă de cultură se împletesc într-un simbolic contur de şarpe încolăcind harta nenorocitei noastre ţări.

Şi totuşi, umbrele disperării n-au devenit atotcuprinzătoare. Speranţa ne luminează încă dăinuirea. Ea este ca un foc sacru pe care îl întreţin mereu cei mai buni şi cei mai îndrăzneţi fii ai neamului nostru… uniţi în disperare, ca minerii de pe Valea Jiului sau ca muncitorii de la Braşov, ori izolaţi de poterele regimului, ca Doina Cornea, Mircea Dinescu, Dan Deşliu şi cei şase conducători ai partidului… pentru a-i aminti doar pe cei mai recenţi din cei mai cunoscuţi.

Rezistenţa românilor însă popor paşnic şi blând dar teribil când ajunge la capătul răbdării este astăzi asemenea unui aisberg… Nu i se vede decât partea de deasupra. Formele de rezistenţă sunt numeroase şi diverse, dar din cauza regimului de teroare şi a lipsei de mijloace, ele rămân în cea mai mare parte necunoscute şi necoordonate. Una e însă atotcuprinzătoare… Tirania îi simte efectele dar rămâne neputincioasă în faţa ei… Poporul român se află într-o grevă generală sui-generis. Eşecurile tuturor planurilor, mult mai profunde şi mai cuprinzătoare decât apar ele în lamentaţiile şi ameninţările dictatorului îşi au originea, fără îndoială, în falimentara strategie politică şi economică, dar într-o măsură foarte importantă în reacţia ostilă a întregului popor faţă de această politică şi faţă de autorii ei. O ostilitate concretizată în muncă puţină şi de proastă calitate, sustrageri multe şi de toate felurile (pentru a se compensa astfel, fie şi parţial, mizerabila salarizare), mistificări de jos şi până sus ale realităţii.

În rezistenţa şi tăriile poporului nostru ni se află speranţa… Dar ea ne este întărită mereu de dumneavoastră, cei care în fiecare seară şi dimineaţă spargeţi zidul minciunii, luminându-ne întunericul şi dăruindu-ne floarea încrederii că nu suntem singuri.

Ea ne este întărită de nenumăratele şi tulburătoarele semne de solidaritate, nu numai ale fraţilor care au luat calea exilului, dar ale atâtor conştiinţe individuale şi colective din întreaga Europă.

Cuvintele rămân foarte palizi mesageri ai mulţumirii şi recunoştinţei noastre faţă de dv., faţă de poporul belgian şi conducătorii lui faţă de Franţa şi Elveţia, Anglia şi Italia, faţă de S.U.A., faţă de solidaritatea poloneză şi forţele democratice ale poporului maghiar care au fost şi sunt alături de suferinţele noastre, care şi-au ridicat glasul împotriva unui regim medieval în toaletă de secol XX.

Vă mulţumim tuturor şi ne exprimăm speranţa că veţi face tot ce este posibil şi pe toate căile pentru a ne ajuta să readucem România în Europa şi în pragul sec. XXI!

Este bine să se ştie un adevăr fundamental: principiul neamestecului în treburile interne îşi pierde orice valabilitate atunci când el este invocat de o bandă de uzurpatori de tip mafiot care terorizează prin puterea armelor şi a tuturor pârghiilor economice un întreg popor, lipsit în această confruntare de alte mijloace în afara libertăţii şi a vieţii fiecăruia dintre indivizii ce-l compun.

România face parte din treburile interne ale Europei şi ale întregii lumi. Iar cine încalcă legile lumii civilizate şi chiar legile bolnave hotărâte de el însuşi, n-are dreptul să beneficieze de inviolabilitate.

Nu uitaţi strigătele de ajutor ale poporului maghiar din 1956 care, deşi au fost auzite pretutindeni, au rămas strigăte în pustiu stinse sub şenilele tancurilor! …

Din ţara Românilor, de peste 10 ani, se aude acelaşi strigăt! … Atâta doar că tancurile de atunci au devenit buldozere, iar agresorii n-au mai venit din afara, ci din lăuntrul ţării! …

Ascultaţi strigătele noastre de ajutor şi ajutaţi-ne înainte de a fi prea târziu! …

Acestor rânduri pe care vi le adresăm dv. şi întregii lumi, am dori să le alăturăm şi un mesaj către Congresul al XIV-lea al P.C.R., instanţa care ar trebui să fie forul suprem al celor peste 3 milioane de comunişti şi nu instrumentul de manevră al clanului Ceauşescu, interesat în primul rând să-şi menţină puterea, indiferent cu ce mijloace şi cu ce preţ.

Vă rugăm să-l transmiteţi la postul dv. de radio, periodic, până la începerea congresului şi în timpul desfăşurării lui!

Dacă nu ne declarăm identitatea, nici alte detalii despre noi, suntem convinşi că veţi înţelege perfect raţiunea unui astfel de comportament. Sperăm să vă putem transmite şi alte mesaje.

 

Frontul Salvării Naţionale

 

APEL

CONGRESULUI AL XIV-LEA AL P.C.R.

Deşi ,,alegerea” dv, la congres a fost regizată după tipicul ştiut în vederea asigurării acelei mase inerte de oameni chemaţi să mistifice şi să tămâieze, să asculte şi să aplaude în ovaţii, ştim că în adâncul conştiinţei celor mai mulţi dintre dv. mocneşte dezgustul, ruşinea şi îngrijorarea faţă de situaţia catastrofală în care a fost adusă ţara de dictatura Ceauşescu şi faţă de marile primejdii care ameninţă viitorul nostru.

Credem că am ajuns în ceasul al doisprezecelea al acestui tragic impas al istoriei româneşti. Credem că măcar în acest ceas aveţi datoria sfântă de a deveni, cu îndrăzneală şi spirit de sacrificiu, dacă e cazul ceea ce teoretic sunteţi, dar practic n-aţi fost niciodată: reprezentanţii unui partid de peste 3 milioane şi, în mod declarat, reprezentanţii unui popor întreg.

Credem că e ultimul ceas pentru a da glas şi a hotărî în spiritul acelei conştiinţe lucide şi temerare care s-a auzit prin vocea lui C. Pârvulescu la Congresul al XII-lea. Vocea singulară de atunci trebuie să devină vocea colectivă de acum! Vocile foştilor conducători ai partidului din scrisoarea deschisă adresată lui N. Ceauşescu, vocile Doinei Cornea, Dan Deşliu, Mircea Dinescu, toţi aceştia fiind în ultimă instanţă adevăraţii purtători de cuvânt ai poporului trebuie să se audă în congres şi să devină temei de analiză şi de hotărâre.

Imensa majoritate a poporului român vă cere, dacă aţi acceptat să deveniţi delegaţi la congres să reprezentaţi şi să apăraţi în mod autentic interesele lui:

1. Să aduceţi în dezbaterea congresului adevărul realităţilor noastre economice, sociale şi politice care să nu eludeze următoarele aspecte:

A. Întreaga viaţă economică este profund afectată de voluntarism şi incompetenţă, concretizată într-o politică economică falimentară, decisă aproape integral de N. Ceauşescu şi familia sa. Aceşti factori de decizie, fără nici o pregătire de specialitate care să le permită a înţelege mecanismele şi fenomenele economice în complexitatea dinamicii lor, n-aveau cum să ajungă la o strategie economică optimă de vreme ce intelectualitatea şi specialiştii de înaltă calificare au fost practic eliminaţi din actul deciziei, cu dispreţ şi cu ură.

Nepricepându-se la nimic, ,,conducerea superioară de partid” a decis că se pricepe la toate şi … a distrus economia.

S-au construit capacităţi de producţie care lucrează cu mult sub nivel proiectat.

S-au făcut investiţii iraţionale, risipindu-se miliardele împrumutate în obiective economice sau de altă natură, nerentabile şi niciodată amortizabile.

S-au hotărât planuri de producţie nerealiste care au ignorat mijloacele energetice, disponibilităţile de materii prime şi necesităţile de import.

S-au exportat produsele industriei noastre cu mult sub valoarea costurilor de producţie, ceea ce a însemnat, de fapt, risipirea averii naţionale şi dispreţ faţă de munca trudnică a clasei muncitoare.

Agricultura a fost distrusă prin distrugerea ţăranului. Exploatarea acestuia a căpătat proporţii mai grave decât sub regimul burghezo-moşieresc. Mărturiile sunt atât de numeroase şi atât de cunoscute încât ele se află la îndemâna fiecăruia.

Ce poate fi mai condamnabil şi mai compromiţător, din punct de vedere economic şi politic, decât faptul că agricultura se face cu studenţii şi elevii, cu militarii şi puşcăriaşii, iar când nici aceştia nu ajung, cu muncitorii din fabrici, şi că aproape în fiecare an o bună parte de recoltă rămâne pe câmp?

Ce poate fi mai antiuman, mai antisocialist, mai culpabil decât să vinzi peste graniţă, la preţuri derizorii, cea mai mare şi cea mai bună parte a producţiei agricole, într-un total dispreţ faţă de producătorii de bunuri materiale şi spirituale care au fost lăsaţi să flămânzească?

 

B. Erorile din economie şi-au avut reflexul lor în plan social-cultural.

I. A fost afectat profund nivelul de trai al populaţiei aducându-l la parametrii cunoscuţi doar în timpul războiului, uneori chiar sub aceştia:

lipsa alimentelor de strictă necesitate, a încălzirii şi luminării spaţiilor de muncă şi de locuit, a benzinei, a unor produse de strictă necesitate, de la pastă şi lame de ras, la piese de schimb pentru mai toate bunurile aflate în posesia unui cetăţean (ce ruşine mai mare poate cunoaşte un regim decât cartelizarea alimentelor şi benzinei, la sfârşitul sec. XX, într-o ţară atât de dăruită de natura ca ţara noastră?).

nivelul sub orice critică al asistenţei sanitare care a dus la creşterea îngrijorătoare a morbidităţii populaţiei, la reapariţia unor boli eradicate cu 20 de ani în urmă în urmă (sifilisul, tuberculoza, râia), la creşterea mortalităţii şi la nivelul scăzut al naşterilor în pofida ruşinosului şi abuzivului decret dat tocmai pentru a se asigura sporirea acestora; cauzele sunt multiple dar câteva se impun în primul rând:

· cele menţionate la punctul anterior cu privire la alimentaţie şi habitat;

· suprasolicitarea cotidiană a celor ce muncesc, fără compensarea materială şi morală corespunzătoare şi fără de nici o speranţă

· precaritatea actului medical datorat lipsei de medicamente şi a celorlalte mijloace elementare pentru îndeplinirea lui, suprasolicitarea medicilor, corupţia foarte răspândită ca urmare a lipsurilor de tot felul

· eliminarea practică de la asistenţa medicală a bătrânilor

nivelul sub orice critică al vieţii culturale, transformate de dictatură într-un act de perpetuă oficiere a cultului personalităţii lui N. Ceauşescu şi a soţiei sale;

· generalizarea atamorismului

· suprimarea subvenţiilor pentru toate instituţiile de cultură, dar limitarea drastică a oricărei libertăţi de opţiune culturală

· transformarea ridicolă a televiziunii în ceva de două ore imposibil de a fi definit

· paralizarea activităţii uniunii scriitorilor şi a altor uniuni de creaţie

· privarea tineretului, mai ales, de mijloacele de acces la valorile universale ale muzicii, cinematografiei, teatrului contemporan

· poluarea activităţii sportive, în special a fotbalului, prin imixtiunile puterii politice şi prin erorile de tot felul care afectează competiţiile şi participările la întrecerile internaţionale

 

II. Învăţământul a fost foarte grav afectat, ca urmare a faptului că organizarea şi desfăşurarea lui a fost decisă de acelaşi cuplu, cu aceeaşi incompetenţă şi cu acelaşi voluntarism. De altfel, cum ar fi putut să decidă optim în problemele şcolii cineva pentru care şcoala este o vagă amintire, iar studiile superioare nici măcar atât?

Ce poate fi mai insultător şi degradant pentru învăţământ şi ştiinţă decât asumarea frauduloasă de titluri ştiinţifice şi academice şi mai ales conducerea acestui sector vital pentru oricare societate sănătoasă de către cineva fără pregătire, fără cultură elementară, de fapt fără nici o competenţă?

Urmările celor de mai sus se găsesc în situaţia catastrofală a învăţământului românesc, unul din cele mai apreciate pe plan european între cele două războaie mondiale. Toate articulaţiile sistemului au fost afectate.

Au fost anulate motivaţiile pentru activitatea şcolară, precum şi pârghiile de stimulare ori de coerciţie la îndemâna corpului didactic.

Desfiinţarea repetenţiei la ciclul elementar, sancţionarea profesorilor exigenţi în numele statisticilor triumfaliste, transformarea mijloacelor de verificare, a principiilor docimologice şi a bacalaureatului în adevărate parodii, sistemele nestimulative ale repartizărilor absolvenţilor, dezvoltarea aberantă a învăţământului seral toate acestea au generat nu numai un dezinteres general pentru învăţătură dar şi o infirmizare morală a tinerelor generaţii care, începând de la grădiniţă şi până la facultate, sunt modelate sub semnul minciunii, al demagogiei, al făţărniciei şi parvenitismului.

Ideea integrării învăţământului cu cercetarea şi producţia, generoasă în sine a fost compromisă prin exces şi mai ales prin imposibilitatea ei de realizare propriu-zisă, în cadrele cerute şi în condiţiile date. Rezultatul îl constată orice conştiinţă onestă.

Redusă cu peste 47%, pregătirea generală, teoretică şi modelatoare sub raport intelectual, a fost profund afectată, fără ca în schimb să se realizeze o pregătire practică autentică. Intreprinderile şi instituţiile unde este planificată o asemenea activitate n-au nici mijloacele nici motivaţiile pentru a o asigura, aşa încât practica a devenit un factor de perturbare a învăţământului şi a producţiei şi un prilej instituţionalizat de pierdere a vremii.

Statutul social şi profesional al cadrului didactic a fost foarte grav degradat, atât prin salarizarea mizeră cât şi prin umilirea permanentă la care e supus. Devenit un fel de slugă bună la toate, cadrul didactic a început să înţeleagă, din păcate că supravieţuirea lui depinde nu de calitatea muncii didactice, ci de promtitudinea cu care răspunde chemărilor primăriei şi activiştilor, ,,Cântării României” şi ,,Daciadei”, asigurării planurilor economice, ieşirilor cu elevii la mitinguri, vizite şi alte asemenea deşertăciuni propagandistice.

În esenţă, învăţământul a devenit un oficiu de prestări servicii, de cele mai multe ori gratuit la dispoziţia primarilor şi a altor activişti, pentru strângerea recoltei, pentru curăţenia localităţilor şi instituţiilor, pentru încărcarea şi descărcarea mijloacelor de transport etc. etc. etc.

 

C. Sub raport politic situaţia este şi mai gravă. Esenţializând anomaliile, din care au generat, în ultimă instanţă toate cele anterior relevate şi multe altele (ar fi necesară o Carte Albă pentru a le cuprinde şi analiza) se impun în primul rând următoarele:

a) S-a concentrat în mod anormal întreaga putere executivă şi legislativă în mâna unui singur om, de fapt a unei singure familii, suprimându-se orice control asupra felului cum este ea exercitată

b) S-a instituit un dezgustător şi foarte nociv cult al personalităţii, depăşindu-l chiar pe cel al lui Stalin care a pus viaţa politică sub semnul misticismului, al idolatriei.

Consecinţele sunt multiple:

desfiinţarea practică a partidului care este redus de fapt la N. Ceauşescu şi la familia sa; ceilalţi peste 3 milioane sunt doar nişte cotizanţi care au obligaţia să aprobe, să aplaude şi să omagieze tot ce hotărăşte secretarul general, indiferent dacă e bine sau rău, să aplice în viaţă aceste hotărâri, indiferent dacă ele sunt benefice ori dăunătoare, dacă pot fi aplicate sau nu; anularea principiului organizatoric al partidului, din cele două componente ale lui nemaifuncţionând decât centralismul; obsesia unanimităţii este blazonul acestei amputări; atât de trâmbiţatul democratism este o simplă ficţiune, atât în partid, cât şi în stat; exemplul cel mai recent ,,propunerea” de realegere a lui N Ceauşescu în fruntea partidului care a fost îmbrăţişată cu o ,,deplină umanitate” evident de familia sa şi de slugile care o deservesc;

promovarea cadrelor în munci de răspundere pe linie de partid şi de stat doar pe criteriul fidelităţii faţă de familia Ceauşescu; de aici, succesul impostorilor, a incompetenţilor, a demagogilor care procopsesc întru ruină mai toate domeniile puşi să le conducă

sterilizarea şi prostituarea mai tuturor formelor de cultură obligate să-şi cîştige dreptul la existenţă doar prin participarea masivă la oficierea acestui cult:

c) Este refuzat orice dialog autentic cu ţara, cu cei care împărtăşesc alte opinii decât dictatura. Sunt reprimate cu violenţă orice încercări ale unui asemenea dialog, deşi el se înscrie perfect în legile şi în statutul partidului. Măsurile de reprimare luate împotriva celor 6 conducători ai partidului, împotriva scriitorilor N. Dinescu şi D. Deşliu, a celor care s-au solidarizat cu ei, barbaria cu care este tratată o femeie curajoasă şi demnă de peste 60 de ani ca Doina Cornea adevărat simbol al rezistenţei româneşti împotriva dictaturii sunt tot atâtea mărturii ale încălcării legilor ţării, statutului partidului, legilor şi reglementărilor internaţionale.

d) Aplicarea principiului eronat privind omogenizarea socială şi naţională are numeroase efecte dăunătoare sub raport social. Acest principiu anulează spiritul de competiţie, afirmarea şi împlinirea valorilor, aspiraţia individului de a-şi depăşi mereu condiţia, aşa precum generează fenomene de discriminare naţională atât de dăunătoare convieţuirii armonioase şi unităţii unui popor;

e) Derivată din primele patru, alături de ruinarea economiei şi a vieţii sociale este falimentara politică externă, dusă îndeosebi în ultimii ani şi care dovedeşte nu doar voluntarism şi incompetenţă, ci şi un ridicol, un periculos infantilism politico-diplomatic în stare să prejudicieze prestigiul şi interesele noastre pe plan mondial:

încălcarea legilor internaţionale

comportamentul impertinent, agresiv şi obstrucţionist în viaţa şi organismele internaţionale

sfidarea O.N.U. şi a mai tuturor ţărilor lumii în care se exprimă poziţii critice faţă de politica de încălcare a drepturilor omului de către dictatura Ceauşescu

organizarea de acţiuni teroriste în străinătate, vânzările clandestine de arme în zonele de conflict militar, manipularea propagandistică, pe valuta forte a ţării a presei străine şi a unor instituţii, în vederea oficierii cultului personalităţii şi dincolo de graniţele ţării

erijarea în unic posesor al adevărului despre construcţia socialistă, blamarea experienţelor şi eforturilor înnoitoare din celelalte ţări socialiste şi prezentarea experienţei falimentare a socialismului de la noi drept singura adevărată şi autentică

ignorarea semnificaţiilor foarte grave ale emigrărilor în masă din România, mai ales a emigărilor din ultimii ani în Ungaria şi transformarea acestui fapt, ale cărui cauze se află tragedia adusă în ţară de dictatura Ceauşescu, în pretext de campanii ostile împotriva ,,vecinilor noştri”. Este o atitudine care-şi are explicaţia şi în procesele înnoitoare din Ungaria unde adevărurile aduse la lumină sună a funie în casa spânzuratului pentru dictatura de la noi; ridicarea gardului de sârmă de-a lungul graniţei cu Ungaria este nu numai o mare stupizenie politică dar şi o ruşine imensă pentru ţara noastră, amintind de sârma ghimpată a lagărelor hitleriste.

2. În spiritul aceleiaşi necesităţi de a afirma şi de a dezbate adevărul, pentru ca plecând de la el să se poată lua hotărârile cele mai înţelepte, să cereţi discutarea în Congres a scrisorilor deschise trimise secretarului general de cei 6 foşti conducători ai partidului, de Doina Cornea şi Dan Deşliu şi să hotărâţi anularea tuturor măsurilor administrative şi poliţieneşti luate împotriva lor, ca şi împotriva tuturor celorlalţi oameni care şi-au exprimat deschis opinii critice, privind viaţa economică, socială şi politică a ţării. Toţi aceştia n-au făcut decât să uzeze de drepturile prevăzute în constituţia ţării, în tratatele şi legile internaţionale la care suntem cosemnatari, de statutul partidului. Ei au făcut chiar mai multe: cunoscând practica curentă a dictaturii de a încălca orice lege, dacă aceasta nu-i convine, cunoscând violenţa cu care înăbuşă orice încercare de a pune în discuţie politica elaborată de ea, aceşti oameni şi-au asumat riscul confruntării cu tirania în numele adevărului şi al dreptăţii, în numele unui popor îngenunchiat, terorizat şi dus în pragul pierzaniei.

3. Să supuneţi discuţiei şi să decideţi cu cea mai mare răspundere pentru prezentul şi viitorul ţării hotărârea privind sistematizarea satelor. Deşi în principiu aceasta pleacă de la o necesitate reală, ea a devenit prin felul în care a fost gândită şi aplicată un adevărat atentat la fiinţa noastră naţională, la trecutul şi la viitorul nostru, un atentat inadmisibil la adresa individului, transformat într-un simplu obiect pe care statul îl manevrează cum vrea.

Cine i-a dat lui N. Ceauşescu drept de viaţă şi de moarte asupra oamenilor, familiilor, satelor şi oraşelor? Cine-i dă dreptul lui şi uneltelor lui la cinismul de a-i obliga pe oameni să-şi dărâme casele cu propriile mâini sau să ceară în adunări regizate sub semnul terorii să fie sistematizate, de fapt ucise satele?

Ne aflăm în faţa uneia din cele mai grave şi perfide ameninţări la adresa poporului nostru. O ameninţare pe care n-au gândit-o nici măcar turcii, ruşii ori austro-ungarii în vremurile când au dorit pieirea noastră.

4. Pe baza unei analize, în spiritul adevărului, a realităţilor economice, sociale şi politice, a problemelor ridicate în scrisorile menţionate, plecând de la principiul rotirii cadrelor, atât de consecvent aplicată de dictatură de la ea în jos de la faptul că N. Ceauşescu în pofida unor merite reale dovedite mai ales în primii 5 ani din cei peste 20 de când se află în conducerea partidului, a comis numeroase şi grave greşeli, având în vedere starea precară a sănătăţii sale şi vârsta înaintată, Congresul să hotărască eliberarea lui din funcţie şi reînnoirea conducerii partidului. Să decidă, de asemenea ca, pe baza unui dialog deschis şi autentic cu ţara, să se fundamenteze o nouă strategie şi tactică politică, menită să scoată ţara din impasul în care se află şi să mobilizeze toate energiile naţionale în realizarea lor.

5. Plenara C.C. al P.C.R. din 27 iunie 1989, abordând, e adevărat cu vizibil dezgust din partea multor participanţi realegerea lui N. Ceauşescu ca secretar general, a dovedit nu doar imaturitate politică, ci şi o totală iresponsabilitate faţă de partid şi faţă de ţară, un adevărat act de trădare a acestora.

Decriptitudinea biologică şi intelectuală vădită chiar la acea plenară de N. Ceauşescu, promisiunea cinică că va continua aceeaşi politică falimentară dusă până acum, recunoaşterea greşelilor, dar neanalizarea lor şi mai ales neanalizarea autocritică a contribuţiei lui fundamentale în săvârşirea acestora, cuvântarea de a doua zi, lamentabilă prin agresivitate, dogmatism, scleroză a gândirii şi mai ales prin lipsa oricărei perspective de a depăşi tragedia noastră istorică, toate acestea sunt argumente zdrobitoare, alături de starea în care a fost adusă ţara şi partidul, pentru nealegerea lui în funcţia supremă a partidului, pentru înnoirea sănătoasă a conducerii acestuia.

5. Credem că este poate ultima ocazie de a se opera cu înţelepciune şi în mod paşnic schimbările esenţiale pe care starea de criză actuală le impune cu necesitate. Este poate ultima ocazie de a evita un conflict social major, de a evita vărsarea de sânge la care aproape totdeauna duce disperarea.

Aveţi misiunea istorică de a evita o asemenea tragedie, aşa după cum aveţi datoria să vă gândiţi la răspunderea nemiloasă nu doar în faţa istoriei, ci şi a judecăţii imediate care nu va întârzia să vină. Răbdarea românului e proverbială, dar nu e fără de margini!

Frontul Salvării Naţionale

1 Acest mesaj a fost transmis de Europa liberă, la 27.08.1989. Fotocopiile după care s-a transcris textul de faţă au fost obţinute de către generalul Militaru. După ce ne-am cunoscut în martie 1990, în urma scrisorii deschise publicate de mine în Adevărul şi după ce a aflat că rugămintea adresată d-lui Emil Hurezeanu de a-mi transmite copii după mesajele mele, a rămas fără răspuns, dumnealui, nu ştiu pe ce căi, le-a obţinut şi mi le-a înmânat. Cu acea ocazie i-am oferit şi proba că eu sunt autorul lor, aşa cum îi spusesem şi d-lui Hurezeanu atunci când a pus la îndoială paternitatea scrisorilor. Cifrele din josul siglei Frontul Salvării Naţionale sunt un cifru care dau Al. Melian.

For additional interesting details on Melian and his experiences see, for example, http://www.tismana.ro/semanatorul/articole/2011/alexandru-melian.htm and http://www.confidentialpress.ro/?p=409

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Russian News Broadcasts about Nicolae Ceausescu’s Overthrow in December 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 13, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications, thank you)

Ah, boy, does this musical intro bring me back…to the headphones and VHS (Beta?) video machines in the language lab of Cabell Hall (?) at the University of Virginia in the late 1980s.  Russian is one of those languages from the scrap heap of “languages I started studying but stopped studying before I could use them.”  I studied Russian for two years, fall ’86-spring ’88 at UVA.  Other languages from this category include:  German (Northern Virginia Community College, Annandale, fall ’88-spring ’89) and Kazakh (Indiana University Bloomington, REEI SWEESL Summer language program, summer 1993).  Please note:  any help from those who can actually understand Russian as to important insights from these videos would be appreciated.

[As an introductory aside:  check out newsreader Galina Zimenkova from 0:20!  Now we know where Fox News got their concept of ” anchor babes” from…I believe she is wearing something from the Frumpy G.U.M. collection, 1972…by the way, did longtime baseball announcer Harry Caray realize his glasses were missing?  Ok, enough of that.]

A few notes/questions:

2:40 may be footage previously unseen on TVR

6:11 a report from Timisoara begins

8:22 Aboimov

(Non-Romania content Bonus:  11:56 Check out Kazakhstan’s Communist Party First Secretary, N.A. Nazarbayev…anybody know whatever happened to that guy?!)

Video from Romania reports at 1:48 and 3:32 (Palatul Victoriei); highlight is an interview with Ion Iliescu from 3:55, in what seems like halting Russian, apparently specifying that the events of Ceausescu’s overthrow were “spontaneous” because/and there were no “organized” structures to take over (Petre Roman looks on at his side).

from 15:08 (after other Romania reports), report from the Iron Gates and the transport and hospital treatment of injured Russian tourists to Yugoslavia, including interviews with an injured woman.

Marius Mioc has extensive coverage/research of this event at mariusmioc.wordpress.com . See, for example, http://mariusmioc.wordpress.com/2010/03/31/pravda-26-dec89/ and   http://mariusmioc.wordpress.com/2010/04/28/samoschin-cine-fura-revolutia-2/.

Below, a previously un-posted article:

Alin Alexandru, “Un incident ciudat in care cinci cetateni sovietici nu raspund somatiei.  SE CAUTA O MASINA DIN CARE S-A TRAS,” Expres nr. 46 decembrie 1990, p. 6.

(1994 lot from the B.A.R. Biblioteca Academiei Romane…hence the poor quality of the xerox)

image0-001

Thanks to Mark Kramer for the following clarifications on the Russian broadcasts:

Regarding the Soviet broadcasts.  They highlighted the large number of casualties and discussed the steps being taken by the new authorities to prevent “terrorists” from infiltrating the city.  In the first broadcast, Iliescu does not appear on screen, but they quote him to the effect that he denied the National Salvation Front had appealed to the Soviet Union for military aid.  Such aid, Iliescu claimed, was unnecessary, and calm was gradually being restored.  In the second broadcast, Iliescu and Roman appear and speak with the Soviet journalist.  Iliescu, who does all the talking, speaks Russian quite fluently (not haltingly).  He’s talking mostly about their plans for the future political development of Romania.  The broadcaster notes that hardened bands of pro-Ceausescu Securitate forces are continuing to put up armed resistance.  The third broadcast contains the most extensive coverage of Romania, including the transfer of injured Soviet tourists to Yugoslavia for treatment, the diversion of transport networks, international expressions of support for Romania, etc., etc.

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , | Leave a Comment »

Asociatia Memorialul Revolutiei 16-22 decembrie 1989 Timisoara. Centrul National de documentare, cercetare si informare publica privind revolutia din 1989.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 9, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications, thank you)

http://www.memorialulrevolutiei.ro/library/trad%20engleza1%281%29%281%29.pdf

–The contrast between, on the one hand, people who lived these events on the ground twenty-five years ago and have spent years attempting to tell the story of December 1989 and, on the other, the insular, elitist, and utterly disconnected Romanianist community in North America, could not be greater as the 25th anniversary of the overthrow of Nicolae Ceausescu’s communist regime and the Romanian Revolution of December 1989 approaches.

Just discovered that the Special Issue of the Asociatia Memorialul Revolutiei 16-22 Decembrie 1989 Timisoara (http://www.memorialulrevolutiei.ro/)’s journal is now available online (see link above).  My thanks to Marius Mioc for bringing my research to the attention of Gino Rado and for Gino Rado reaching out to me and for the Editorial Board being willing to publish my research.  This edition includes part 1 of my article and I believe part 2 will appear in a later issue of the journal.

image0-001

image0-003

image0-005

image0-007

image0-008

image0-010

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Dosarele Revolutiei de la Timisoara si Alte Marturii v. Procurorul Romeo Balan (10 cazuri)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 7, 2014

(purely personal views, based on two decades of prior research and publications, thank you)

Nu exista nici un dubiu serios ca in decembrie 1989 s-au folosit gloante explozive asa numite DUM-DUM

Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed the use of dum-dum bullets (“balles dum dum”) at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest in early March 1990.

 

©AFP Général – Mardi 6 Mars 1990 – 13:52 – Heure Paris (482 mots)

Roumanie medecine
De nombreux blesses du 21 et 22 decembre ont ete touches dans le dos ou a bout portant
   BUCAREST 6 mars – De tres nombreux blesses lors des affrontements des 21 et 22 decembre a Bucarest ont ete touches par des balles qui ont ete tirees de dos, parfois a bout portant, ainsi que par des balles dum-dum, a constate la Societe de Chirurgie de la capitale roumaine.
   La societe s est reunie a deux reprises, les 15 fevrier et le 1er mars dernier, sous la presidence du lieutenant-general Traian Oancea, chef de la 2e section de chirurgie de l Hopital militaire central de Bucarest.
   Au cours de ces travaux, menes ” scientifiquement ” , a precise mardi a l AFP le chef du service de chirurgie de l hopital de Colcea (centre de la ville) le dr Nicolae Constantinescu, les experts en balistique ont pu determiner qu un pourcentage important de blessures par balles avaient ete causees non par des balles de guerre mais par des balles coupees ou trafiquees.
   Les blessures observees etaient en effet non pas des trajectoires rectilignes, comme c est le cas en general pour les balles de guerre normales, mais des cavites creusees dans les tissus par l eclatement du projectile a son impact, resultant d une balle aplatie ou cisaillee s ecrasant sur le corps au lieu de le penetrer. ” Nous avons effectue 930 interventions dans la capitale sur des blessures par balle ” , a precise le docteur Constantinescu.
   la peur.
   ” Apres discussion entre nous, nous sommes en mesure de dire qu il ne s agit pas d affrontements mais d un crime organise contre le peuple. D autant, ajoute-t-il en parlant des cas qu il a traites lui-meme a l hopital Colcea, que 60% des plaies etaient dans le dos ou sur le flanc, et non de face, et que 10 a 15% des coups avaient ete tires a bout portant, avec des calibres 9 et 6,35mm ” .
   Le premier jour des affrontements, le 21, la majorite des blesses etaient des jeunes. ” Ils avaient tellement peur qu ils ne demandaient meme pas des calmants apres l anesthesie ” , ajoute le docteur qui cite le cas du danseur roumain de l Opera de Paris Vlad Stoinescu, blesse devant l hotel intercontinental : ” une balle l a touche au flanc, lui traversant l abdomen. La peur lui a fait parcourir tout seul les 300 metres le separant de notre hopital, ou il a donne son nom avant de s evanouir ” .
   Par ailleurs, les analyses de sang effectuees sur ces jeunes blesses ont fait decouvrir un taux anormalement bas de proteines dans le sang : 5 a 6 grammes pour cent au lieu de 7,3. ” C est la preuve de leur malnutrition, ils n avaient pas du manger de viande et de fromage depuis six mois pour la plupart ” , a ajoute le medecin.
   BAY/ave.
Tous droits réservés : ©AFP Général
411FD1741841E311716203546AC34BEC9C6CF7F0A69644B4

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/25/tvr-chirurgi-si-reportaje-despre-gloante-explozive-dum-dum/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/03/02/25-for-2014-25-things-you-should-know-about-the-romanian-revolution-on-the-25th-anniversary-of-the-fall-of-nicolae-ceausescus-communist-regime-4-timisoara-demonstrators-injured-and-killed/

SIX Doctors/Medical personnel from Timisoara alone have discussed the use of dum-dum bullets against demonstrators in Timisoara…:  Dr. Aurel Mogosanu, Dr. Atanasie Barzeanu, Rodica Novac, Dr. Fluture, Csaba Ungor, Goga Andras

DOSARELE REVOLUTIEI DE LA TIMISOARA V. PROCURORUL ROMEO BALAN

1) Kos Alexandru

Tot dinspre muzeu a fost împuşcat Kos Alexandru, civil înarmat de militari şi aflat în pază în exteriorul Operei, după colţul din dreapta al faţadei. Rănirea lui Kos Alexandru s-a produs în aceeaşi noapte în jurul orelor 0,15. Victima a fost rănită grav suferind fractură deschisă prin împuşcare femur drept, leziune ce a necesitat 3-4 luni de îngrijiri medicale. Actul medico-legal precizează că victima a fost împuşcată de la distanţă, ca şi în cazul lt. Dinu Daniel.[14] Kos Alexandru a susţinut constant că împotriva lui s-a deschis focul din spaţiul situat între Muzeul Banatului şi clădirea cu lacto-barul.[15] În momentul în care a fost rănit, Kos Alexandru avea asupra sa un pistol mitralieră şi 3 încărcătoare pline pe care le primise de la Comenduirea de garnizoană Timişoara:

„Înainte de a mi se da arma s-a discutat despre tactica pe care trebuia să o avem în dispozitivele de pază, şi eu am propus să mergem pe o tactică de apărare. Mai rețin că atunci când mi s-a dat arma, în registru mi-au trecut datele din buletin şi mi-a fost reţinut talonul din livretul militar pentru mobilizare. Nouă nu ni s-a spus cine este efectiv inamicul, astfel că nu am avut o reprezentare a acestuia, însă circulau zvonuri despre existenţa teroriştilor.”[16]

Dacă lt. Dinu Daniel şi Kos Alexandru au indicat direcţia din care s-a tras, respectiv Muzeul Banatului, loc în care se afla detaşamentul de paraşutişti, victima Vezendan Gheorghe a precizat că cei care l-au împuşcat au fost militarii paraşutişti:

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/04/25/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-1-piata-operei/

Alexandru Kos “[pe 23 decembrie 1989] am fost impuscat…cu o arma de calibru mare si probabil cu gloante dum-dum

imaginea 207
imaginea 208

IMG_0207

IMG_0208

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/10/25/procesul-de-la-timisoara-xi-dupa-22-decembrie-teroristii-martorii-alexandru-koos-ion-flocioiu-si-herlea-floarea/

Alexandru Koos who was wounded on the night of 22-23 December 1989 also was treated in Austria however, where both doctors and experts confirmed that the bullet in question was a dum-dum bullet.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/10/02/procesul-de-la-timisoara-iv-martorii-adrian-kali-ioan-musca-traian-orban-si-alexandru-koos/

2) Bânciu Leontina and  3) Sava Angela-Elena

Raportul medico-legal nr. 982/A din 18.12.1989 a fost întocmit pentru cadavrul neidentificat de sex feminin, cu numărul de ordine 10. Ca semn de violenţă este consemnată o plagă orificială anfractuoasă cu marginile de 2/2 cm, orificiu de intrare pe faţa posterioară a hemitoracelui stâng în 1/2 inferioară, fără a se putea decela orificiul de ieşire. S-a concluzionat că moartea violentă s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutivă leziunii de organe interne, prin proiectil de armă de foc, tragerea fiind efectuată de la distanţă dinapoi înainte. În baza portretului vorbit, consemnat în raport, a obiectelor de îmbrăcăminte şi a leziunii de violenţă prin împuşcare, victima Bânciu Leontina a fost identificată de soţul ei. Acesta a fost martor ocular al împuşcării soţiei sale la Podul Decebal din Timişoara în seara zilei de 17 decembrie 1989, şi a putut da relaţii cu privire la faptul că soţia sa a fost împuşcată, în spate. Personal a transportat-o la Spitalul Judeţean Timiş. Bânciu Ioan a relatat:

Văzând că începe să se tragă, noi, eu cu soţia am intenţionat să ne salvăm şi să fugim spre gardul Parcului Tineretului. În acel moment, soţia mea a fost împuşcată în spate, mai sus de coapsa stângă. Am luat măsuri şi am transportat-o pe soţia mea cu un autoturism proprietate personală la Spitalul Judeţean, unde când am ajuns un medic mi-a spus că soţia a decedat. Am lăsat-o pe soţia mea decedată la spital şi apoi am plecat acasă la copii. A doua zi, când am revenit nu am mai fost lăsat nici să intru în spital şi nici să văd cadavrul soţiei. De atunci până în prezent nu am mai văzut cadavrul soţiei şi acesta nu mi-a fost eliberat.[10]

Pentru cadavrul neidentificat de sex feminin, cu numărul de ordine 42 a fost întocmit raportul medico-legal nr. 1014/A din 18.12.1989. Sunt prezentate leziunile de violenţă, respectiv frontal în stâng orificiu rotund pergamentat de circa 7 mm (orificiu intrare) şi plagă occipitală cu multiple eschile şi hernie de substanţă cerebrală (orificiu ieşire). S-a concluzionat că moartea s-a datorat unei plăgi împuşcate craniene. Plecând de la descrierea fizică şi a obiectelor de îmbrăcăminte precum şi a leziunilor de violenţă descrise de martorii oculari, Radu Daniela-Oxana a identificat cadavrul sorei sale Sava Angela-Elena. Aceasta a fost împuşcată mortal în aceleaşi împrejurări ca şi surorile Caceu, în seara de 17 decembrie 1989, în apropierea Catedralei.

https://mariusmioc.wordpress.com/2014/03/19/procuror-militar-general-r-romeo-balan-identificarea-victimelor-incinerate-ale-revolutiei-timisorene/

We know that at least four people and probably more were wounded or killed with exploding DUM-DUM bullets at Podul Decebal on 17 December 1989, including Ţînţaru Teodor Octavian (http://asociatia17decembrie1989timisoara.wordpress.com/in-memoriam/ “Octavian suferise o operaţie laborioasă condusă de Dr. Lazăr Fulger. Din cauza gloanţelor explozive i-au fost distruse un rinichi, jumătate din ficat şi artera femurală. Nu a supravieţuit pentru că nu erau rezerve de sânge pentru transfuzie.”) and  Banciu Leontina  http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-4/masacrul-de-la-pod-i 

“Pe certificatul medical de constatate a decesului soţiei scrie: plagă împuşcată torace, glonţ exploziv. Deci a explodat în inimă glonţul, iar Procuratura Militară, după declaraţiile care au fost, care le-am dat eu, mi-a dat alt certificat care zice că a fost în coloana de manifestanţi de la Podul Decebal din Timişoara şi a fost împuşcată în seara din 17 Decembrie.”)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/04/13/25-for-2014-25-things-you-should-know-about-the-romanian-revolution-on-the-25th-anniversary-of-the-fall-of-nicolae-ceausescus-communist-regime-5-timisoara-podul-decebal-evidence-suggests/

Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian

Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

Irish Television (RTE) captured what were apparently the last hours of Florica Sava’s  tragic end.  Warning:  the scene from 11:00 to 11:30 is graphic and unsettling.

posted by mikenork

http://www.youtube.com/watch?v=c3A6IiaOWhs

Brendan O’Brien (reporter):  “Florica Sava, a 33 year old mother of two young sons, was shot from a car with a dum-dum bullet.  It caused massive internal injuries.  Doctors said she had just hours to live.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2011/05/11/lets-go-to-the-videotape-i-to-the-army-its-confirmation-that-theyve-been-dealing-with-a-specially-trained-force-because-its-the-type-of-bullet-theyve-never-seen-before-itn-uk-telev/

4) Băran Georgian

Tot în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, pe Calea Aradului din Timişoara a fost rănit prin împuşcare Băran Georgian. Fiind subofiţer în rezervă, în perioada 23-25 decembrie, a participat împreună cu foştii săi colegi de la U.M. 01185 Timişoara la mai multe operaţiuni militare de pe raza oraşului. Într-o primă declaraţie, dată în ianuarie 1990, Băran Georgian a relatat împrejurările în care a fost împuşcat:

„Din 23 decembrie 1989 am participat cu unităţile de armată, respectiv cu T.A.B.-ul condus de plutonier Diaconu de la U.M. 01185, cu care am fost coleg de muncă, la prinderea teroriştilor în Timişoara.

În ziua de 25 decembrie 1989, în jurul orelor 11,00 ni s-au semnalat doi terorişti vis-a-vis de I.T.T. Calea Aradului într-un bloc în construcţie. Ne-am deplasat cu T.A.B.-ul acolo. Civilii au spus că cei doi terorişti au coborât în subsol, unul fiind rănit. Eram înarmat, am coborât din T.A.B. Am somat prin voce să se predea. Nu era nimeni, n-a răspuns nimeni. În timp ce verificam s-a tras asupra mea din cabina macaralei turn. Am ripostat trăgând cu pistolul mitralieră. S-a tras asupra macaralei şi de pe TA.B. Am urcat pe macara pentru a ajunge la cabină, fiind convins că cel din cabină este mort. Ajungând sub cabină teroristul a tras asupra mea, cred că erau gloanţe dum-dum, mi-a lovit mâna dreaptă, piciorul drept, schijele m-au atins la faţă şi mâna stângă, una mi-a trecut razant prin apropierea zonei rinichilor. Militarii au acoperit cu foc, trăgând în cabina macaralei până am coborât şi am fost dus la spital.”[141]

În raportul medico-legal colectiv se menţionează că Băran Georgian a prezentat plagă împuşcată gamba stângă şi braţul drept, leziuni ce au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale. S-a precizat că tragerea s-a făcut de la distanţă.”[142]

Deşi existau elemente că Băran Georgian a fost rănit de militarii care îl însoţeau, acesta a susţinut constant că a fost împuşcat de persoane necunoscute, probabil terorişti.

După 5 ani de la evenimente, în 21.01.1994, Băran Georgian a decedat, moartea fiind patologică şi datorându-se unui infarct miocardic. Soţia sa a predat asociaţiei de revoluţionari o scrisoare adresată de soţul ei lui Ion Cristoiu la 21.06.1993 şi neexpediată. Băran Georgian recunoaşte practic că a ştiut de la început autorii rănirii sale. Am să redau în întregime conţinutul acestei scrisori:

„Mă numesc Băran Georgian, sunt timişorean şi locuiesc pe Calea Torontalului nr.25A sc.C ap.2. Sunt posesor al certificatului de luptător cu numărul 994, fiind rănit în revoluţie. Prin intermediul cotidianului dvs. aş dori să pun o întrebare Comisiei pentru aplicarea Legii nr.42 şi d-lui preşedinte Ion Iliescu:

În data de 22 decembrie 1989 TVR a început să transmită Revoluţia în direct. Se ştia bine în acea vreme că T.V.R. transmitea între orele 20,00-22,00. În majoritatea judeţelor ţării s-a aflat de revoluţie abia în seara zilei de 22 decembrie, ori la acea oră sforile erau trase. D-l Ion Iliescu, în mod conştient, a transmis pe postul de televiziune (seara)mesajul în care solicita grevă generală pe tot parcursul României. Şi acum întrebarea:

Pe ce criterii şi din ce motive, în acele judeţe s-au eliberat certificate de luptător cu merite deosebite, poate chiar mai multe decât în Timişoara, unde, practic s-a răbdat sub gloanţe şi teroare 7 zile, până când a început Bucureştiul şi încă 4 zile după aceea.

Inclusiv eu, iniţial, am primit certificat de rănit în legătură cu evenimentele din Decembrie 1989, certificat care practic nu-mi conferea nici un drept, dar pentru faptul că nu am ieşit în stradă pentru drepturi, timp de un an am tăcut. Abia la intervenţia colegilor care mi-au cunoscut activitatea şi a d-lui procuror Bălan, care avea dosarul meu şi-mi cunoştea aportul la evenimente am solicitat schimbarea certificatului. Şi l-am primit pe cel de luptător, dar nu am beneficiat de nici un drept care mi-l conferă certificatul, deoarece s-au epuizat resursele şi de spaţii comerciale şi de teren agricol şi numerele de telefon. S-au terminat pentru mine.

Sunt invalid de gradul II (pensionat), două infarcturi, cu recomandări de imobilizare la pat, iar la solicitarea montării unui post telefonic mi s-a cerut să-mi schimb domiciliul. Am făcut şi acest lucru, am făcut un schimb dezavantajos de locuinţă doar pentru a avea telefon dar tot nu-l am.

Mai presus de toate, cei care au tras în noi au avantaje, iar noi suferinzii avem hârtii, după care am alergat mult. Personal îmi cunosc agresorul, acel criminal odios care a vrut să mă scoată din circulaţie. Norocul meu este că s-a dovedit un slab trăgător. Dar asta nu i-a împiedicat pe superiorii lui să-l avanseze în grad.

Recunosc că sunt un laş, că peste tot (proces, procuratură) am declarat că nu ştiu cine a tras în mine. Dar cum puteam recunoaşte, când asasinul este liber, înarmat şi avansat?

Inclusiv prietenul meu care se afla lângă asasin, nu are curajul să vorbească deoarece a fost ameninţat şi el cu familia lui.

Dar de acum mi-e indiferent. Oricum, la gravitatea sănătăţii mele un glonţ este binevenit. (Dar să-mi fie adresat mie, nu membrilor familiei).

Şi ca un sfat! Să se retragă toate certificatele de luptător sau să se declare nule, să se facă altele, cu altă prezentare şi să se dea celor ce le merită. Este singura soluţie, astfel impostorii, „teroriştii” şi asasinii sunt alături, ţinându-se de mână cu victimele.”

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/06/04/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-7-calea-aradului/

Georgian Baran “[pe 25 decembrie 1989]…teroristul a tras asupra mea, cred ca erau gloante dum-dum, mi-a lovit…”

imaginea 61
imaginea 62

IMG_0062

5) Griga Ioan

În seara zilei de 23 decembrie plutonierul Griga Ioan din U.M. 01926 Timişoara, împreună cu doi militari în termen înarmaţi şi mai mulţi civili au organizat un filtru de control pe Calea Aradului, la ordinul comandantului direct maior Medrea Vasile. În jurul orelor 19,00, cei din filtru au fost anunţaţi că este atacat Depozitul de medicamente din Calea Lipovei. Din proprie iniţiativă, subofiţerul s-a hotărât să-i ajute pe colegii săi aflaţi în pază la depozit. Însoţit de cei doi militari şi de 8 civili s-a deplasat în Calea Lipovei cu o autoutilitară T.V. de culoare albastră cu numărul de înmatriculare 32-PH-1685, ce aparţinea de Schela de foraj petrolier Timişoara. Autovehiculul a fost condus de Husar Daniel, voluntar civil, care a pus la dispoziţie maşina de serviciu. Autoutilitara a parcurs traseul str. Câmpina, str. Ion Ionescu de la Brad dar s-a oprit la str. Pomiculturii, unde era un baraj. Cei din interior au hotărât să se întoarcă pe acelaşi traseu, fără să ştie că în urma lor s-a deplasat şi un autocamion militar de la U.M.01926 Timişoara, tot spre Depozitul de medicamente. Autocamionul condus de plt.maj. Şandor Neculai a transportat un detaşament de militari, care urma să întărească paza la depozit. Nu ştiau unii de alţii.

Autocamionul militar a oprit la intersecţia străzilor Borzeşti cu Ion Ionescu de la Brad din cauza schimburilor de focuri din zonă iar detaşamentul militar sub comanda cpt. Ştirb Aurel şi locotenent Neamţu Costel, şi-a continuat drumul pe jos spre depozit. La autocamion a rămas şoferul plt.maj. Şandor Neculai şi doi militari în termen. Aceştia au sesizat apropierea autoutilitarei T.V., cu viteză şi cu farurile pe faza lungă, şi i-au somat pe cei din interior să oprească. T.V.-ul nu a oprit, motiv pentru care cei de lângă autocamion au deschis focul spre pneuri. În acest incident au fost răniţi şoferul Husar David şi plt. Griga Ioan, aflaţi pe scaunele din faţă şi alţi doi civili Sur Ioan şi Bapţan Gheorghe, aflaţi pe banchetele din spate.

Husar David a declarat:

„Am mers prudent şi la un moment dat s-a tras asupra noastră din faţă. Cauciucurile au fost sparte şi maşina s-a oprit. Am simţit că sunt rănit în piciorul stâng iar subofiţerul la piciorul drept şi ceilalţi au fost împuşcaţi în mâini şi la picioare. A venit un plutonier care ne-a recunoscut şi ne-a spus că au fost în eroare de au tras. Era coleg cu subofiţerul şi erau buni prieteni.”[165]

Husar David a suferit plagă împuşcată cu fractură cominutivă pilon tibial stâng, leziune ce a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale.[166]

Plutonier Griga Ioan, care a suferit plagă împuşcată transfixiantă fesă dreaptă şi picior drept, leziune ce a necesitat 40-50 de zile de îngrijiri medicale,[167] a relatat:

„Nu pot preciza dacă am fost împuşcat de militari sau terorişti. Militarii care au tras iniţial au încercat să vină în ajutorul nostru dar nu s-au putut apropia datorită schimbului de focuri.”[168]

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/07/02/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-9-calea-lipovei/#more-16536 

Griga “civilii au fost impuscati cu gloante plate [?], care asa cum spuneau medicii cu rupt tesuturile”

imaginea 170
imaginea 171

IMG_0171

6) Andrei Jubea

Jubea Andrei tatăl a suferit plagă împuşcată braţ drept cu fractură cominutivă de humerus, leziune ce a necesitat iniţial 65 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului medico-legal nr.1459 din 06.06.1990. Ulterior victima a rămas cu infirmitate permanentă.[130]

Jubea Andrei a declarat:

„N-am apucat să deschid uşa de la balcon când am auzit un foc de armă şi am fost împuşcat în braţul drept, m-am retras din faţa geamului şi am observat că fiul meu era căzut jos şi împuşcat în gât, în partea stângă. Am fost transportaţi la Spitalul clinic nr.2 iar după aproximativ o oră fiul meu a decedat pe masa de operaţie. Nu ştiu exact de unde s-a tras însă bănuiesc dinspre Poligrafie sau probabil dinspre pasajul de cale ferată.”[131]

În 01.04.1991 s-a efectuat un experiment judiciar pentru a se stabili locul de unde s-a executat foc iar în procesul-verbal s-a consemnat:

„Din bucătăria apartamentului, printr-o uşă dublă de lemn cu geam de sticlă, se face accesul pe balcon, cu o altă uşă de plasă de sârmă. În marginea uşii de lemn şi în plasa de sârmă se constată existenţa unui orificiu de intrare al glonţului cu diametru de aproximativ 0,8 centimetri. Făcând vizarea prin orificiul din uşă şi cel din plasa de sârmă, se constată că traseul glonţului este descendent. Vizând în continuare, se constată că locul de unde s-a efectuat tragerea este situat la colţul platformei de beton a staţiei PECO de pe Calea Aradului din Timişoara. Vizarea s-a făcut cu uşa din plasă de sârmă întredeschisă, aşa cum a fost în ziua de 24.12.1989.”[132]

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/06/04/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-7-calea-aradului/#more-16532

Andrei Jubea “glontul special de culoare alb”

imaginea 204
imaginea 205

IMG_0205

7) Cota Iosif

Au fost răniţi Cota Iosif şi Teodorescu Ionel, care împreună cu alte persoane sosiseră din Topolovăţul Mare pentru a se alătura mişcării revoluţionare.

Cota Iosif a precizat:

„După poziţia leziunilor pe care le-am suferit, în degetul mare de la piciorul drept am fost lovit de gloanţe venite dinspre Restaurantul militar de la acele T.A.B.-uri, iar în fesa dreaptă, după poziţia leziunii şi după cum stăteam adăpostit, am fost lovit de gloanţe venite dinspre T.A.B.-ul care a circulat prin faţa Direcţiei agricole.”[58]

Leziunile suferite de Cota Iosif au necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului medico-legal nr.789 din 09.07.1991.

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/05/05/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-3-piata-libertatii/

Iosif Cota “gloante crestati”

imaginea 90
imaginea 91

IMG_0091

8) Cacoceanu Iosif

PIAŢA TRAIAN

În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, în jurul orelor 9,00, Cacoceanu Iosif, subofiţer de penitenciar pensionar, a plecat de la domiciliul său de pe strada Dacilor în Piaţa Traian, aflată în apropiere, pentru a face cumpărături. S-a oprit în colţul pieţei dinspre strada Dacilor, lângă un chioşc de ziare şi a stat de vorbă cu alţi pensionari despre evenimentele de la acea dată. La un moment dat Cacoceanu Iosif a fost împuşcat cu un singur glonţ în abdomen. Deşi a fost transportat de urgenţă la spital şi a fost operat, Cacoceanu Iosif a decedat în cursul zilei de 25.12.1989. Nu se cunosc niciun fel de date cu privire la cei care au tras şi au ucis victima.

Singurul martor ocular identificat şi audiat, respectiv Dumitru Ion, a declarat:

„În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, întâmplător, în spatele chioşcului de ziare din Piaţa Traian, chioşc situat pe colţul din stânga al pieţei privind spre biserica sârbească, dinspre Prinţul Turcesc, am văzut că erau adunaţi mai mulţi bătrâni, care comentau evenimentele petrecute în oraş. Printre aceştia am recunoscut pe Cacoceanu Iosif. Pe ceilalţi nu i-am cunoscut. M-am oprit şi eu şi am participat la discuţii. La un moment dat, s-a auzit o pocnitură, zgomot de glonţ, l-am văzut pe Cacoceanu căzând. De teamă noi am fugit în primul moment. Poziţia lui Cacoceanu înainte de a fi împuşcat, a fost aceea cu faţa spre liniile de tramvai care vin dinspre Prinţul Turcesc spre Podul Decebal, puţin oblic dreapta. Nu cunosc locul din corpul victimei unde a intrat glonţul întrucât acesta nu a fost dezbrăcat acolo, întrucât imediat a oprit acolo o maşină şi a fost transportat aşa îmbrăcat cum era la spital. Nu pot preciza direcţia de tragere, eu mă aflam ca poziţie în spatele lui Cacoceanu în momentul împuşcării sale.”[196]

Martorul nu a putut de niciun fel de relaţii cu privire la cei care au deschis focul în Piaţa Traian.

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/07/18/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-11-piata-traian/

În raportul medico-legal nr.1050/A din 25.12.1989 sunt consemnate ca semne de violenţă orificiile de intrare şi de ieşire al glonţului:

„1. Plagă orificială de aproximativ 0,7 cm diametru în regiunea abdominală anterior.

2. Plagă de aproximativ 3 cm diametru în regiunea lombară stângă.”[197]

S-a precizat că moartea violentă s-a datorat plăgii împuşcate abdominale.

Un alt pensionar i-a povestit soţiei victimei că s-a deschis focul dintr-un autoturism. Acesta nu a putut fi audiat deoarece a decedat la scurt timp.

Cacoceanu Margareta, soţia victimei a relatat:

„Eu am aflat despre împuşcarea soţului meu imediat deoarece a venit cineva în curtea imobilul unde locuiam şi a întrebat unde locuieşte pensionarul care a lucrat la penitenciar şi vecinii au indicat adresa mea, iar respectivul mi-a spus că soţul meu a fost împuşcat. Acel bătrân care mi-a dat această veste despre soţul meu mi-a mai spus că a fost împuşcat dintr-o maşină care a venit în viteză de la Prinţul Turcesc spre Podul Decebal.”[198]

Aceasta ar putea explica de ce nu au fost văzuţi trăgătorii.

[196] Dosar nr.308/P/2000, vol.XV, fila 7

[197] Ibidem, fila 14

[198] Ibidem, fila 21

“Margareta Cacoceanu (59 de ani) a relatat ca sotul ei a fost impuscat, cu gloante dum-dum, dintr-o “Dacie” rosie fara numar de inmatriculare.”

image-55

9) Alexandru Aciocoitei

În dimineaţa de 23 decembrie 1989, căpitan Aciocoiţei Alexandru, din U.M. 01864 Timişoara, împreună cu doi militari în termen, înarmaţi încerca să stabilească locurile de unde se executa foc. În jurul orelor 9,00, patrula a intrat în magazinul de pâine situat la colţul străzii Câmpina cu Calea Lipovei. Militarii s-au retras în acel spaţiu deoarece începuse să se tragă pe stradă. Un civil, respectiv Gheorghiu Constantin, refugiat şi el în magazin, a încercat să iasă pe uşa metalică din spate, care dădea spre strada Câmpina şi în acel moment a fost împuşcat. Gheorghiu Constantin a suferit o plagă împuşcată lombară, leziune ce a necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale.[155] În aceleaşi împrejurări şi în acelaşi loc a fost rănit şi cpt. Aciocoiţei Alexandru. Acesta a declarat:

„După ce am verificat interiorul, în momentul în care am vrut să ies în spatele magazinului am fost lovit de glonţ în antebraţul stâng, glontele ieşind din braţ. Cred că s-a tras din al doilea bloc, maxim etajul 2, după care m-am retras la unitate, de unde am fost dus la Spitalul Militar.”[156] Ofiţerul a prezentat o plagă împuşcată transfixiantă anterobranhială stângă, cu fractură deschisă de humerus, pentru care i s-au acordat 30 de zile de îngrijiri medicale.[157]

Trebuie menţionat că pe latura dinspre strada Câmpina era amplasat Batalionul de transmisiuni al diviziei, U.M. 01926 Timişoara.

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/07/02/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-9-calea-lipovei/#more-16536

Alexandru Aciocoitei:  “…de unde am fost dus la spitalul militar.  Mi s-au comunicat ca glontul era de 5,6 mm….”

IMG_0010

10) Petru Ghinea

Lt.col. Ghinea Petre, din U.M. 01185 Timişoara, a asigurat paza Comandamentului diviziei cu un număr de 5 transportoare blindate, care au intrat în dispozitiv în Piaţa Libertăţii în noaptea de 22/23 decembrie 1989 în jurul orelor 22,00. Acest ofiţer a menţionat:

„După orele 22,15 – 22,30 şi până către orele 23,00 în Piaţa Libertăţii s-au auzit sporadic rafale şi împuşcături izolate. Toate încercările de a localiza aceste împuşcături au eşuat. Singurul aspect care le diferenţia de zgomotul normal al muniţiei utilizate de armamentul din dotarea unităţilor noastre era zgomotul, mult diminuat de parcă ar fi fost utilizate arme cu calibre mici… La un moment dat în Piaţa Libertăţii s-au auzit strigăte care semnalau apariţia unor elicoptere în zbor şi a unor paraşutişti care fuseseră lansaţi. Personal nu am văzut nimic şi consider că focul declanşat fără justificare de mijloacele dispuse în faţa comandamentului a impus o puternică stare de nelinişte şi nesiguranţă asupra evenimentelor care se derulau. Am fost trimis de col. Mancu Florin să merg la fiecare mijloc de foc şi să-i determin să înceteze focul. Am transmis că focul se va deschide numai la ordin. Cu toate acestea au fost destule situaţii în care acest foc a fost deschis fără nicio justificare concretă.”[53]

Lt.col. Ghinea Petre a menţionat:

„De după monumentul din centru pieţei s-au auzit strigăte şi solicitări de ajutor. Am fugit acolo şi am ajutat câțiva oameni să iasă la lumină, din care unul rănit, l-am trimis la spital. I-am cerut scuze pentru cele întâmplate rănitului. Cei doi subofiţeri din T.A.B.-ul care executase foc, mi-au raportat că fuseseră trimişi de comanda U.M. 01185 Timişoara. Nu după multă vreme a mai apărut un T.A.B. fantomă, care s-a oprit din viteză în Piaţa Libertăţii şi a executat focul pe două direcţii: în lungul străzii unde era consignaţia, către ceainărie şi spre Spitalul militar, ulterior am aflat că au fost răniţi grav oameni. În T.A.B. era lt. Rusu cred şi mr. Şerban din U.M..01185 Timişoara.”[60]

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/05/05/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-3-piata-libertatii/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/06/02/iosif-costinas-cu-locotenent-colonelul-petre-ghinea-o-lupta-cu-fortele-raului-orizont-timisoara-nr-5-221990-p-5/

“O lupta cu fortele raului,” Orizont (Timisoara), nr. 5 (2 februarie 1990), p. 5.

Lt. Col. Petre Ghinea:  Primele rafale de arma automata le-au tras fostii securisti chiar in Piata Libertatii, unde noi aveam amplasate transportoarele blindate care completau sistemul de foc al tancurilor, pentru apararea Comandamentului militar.  Au tras din multe locuri, din podurile cladirilor.  In seara zilei de 22 decembrie, intre orele 22,30 si 23….

Iosif Costinas:  Cu toate astea, in seara zilei de 22 decembrie s-a tras, de aproape, asupra Comandamentul militar.

Lt. Col. Petre Ghinea:  Da.  Am fost de fata.  Au tras dintr-o “Dacie” alba…Foloseau mai multe autoturisme, schimbindu-le din loc in loc.  Le schimbeau si numerele….Din hotelul Central s-a tras asupra noastra si ne-au gaurit citeva pneuri de la transporter…

Iosif Costinas:  Duminica, 24 decembrie, inainte de masa, te-am auzit vorbind, prin amplificare, in Piata Libertatii…

Lt. Col. Petre Ghinea: …[nea Ionescu de la Filarmonica] A venit cu o propunere demna de toata atentia.  Am adus de la Filarmonica statia de amplificare si am instalat-o pe tarasa Casei Armatei.  Statia functiona excelent.  M-am adresat securistilor ascunsi prin casele din apropriere:  “Securisti, predati-va!  Nu mai aveti nici o sansa!  Facem apel la ultimul dram de omenie pe care-i mai aveti in voi!  Cursul evenimentelor este ireversibil!  Nu veti putea fugi din oras, predati-va!  Ne-am adresat si oamenilor care locuiesc in cladirile din care se tragea, spre a ne semnala locurile de unde se trage.  Unii din ei au iesit la geamuri (cei de la etajele superioare) si aratau de unde vin rafalele de arme automate….Desi am facut apel la ultimul dram de omenie al securistilor, unii au tras asupra noastra.  Din fericire, nu ne-au nimerit….In timp ce vorbea nea Ionescu mi-a fost impuscat un subordonat:  soldatul Mihai Budugan,  unul dintre cei mai curajosi baieti ai mei.  A fost impuscat deasupra inimii.  Dus la spital, a scapat cu viata.  Dupa un timp, in urma apelurilor noastre, in zona Pietei Libertatii focul a scazut in intensitate.  Au actionat si cercetasii si militarii de la unitatile de parasutisti.  Tot in urma apelurilor noastre, mai multi cetateni ne-au comunicat numerele masinilor din care au tras securistii.

Iosif Costinas: Care este opinia ta despre felul cum au actionat securistii-teroristi?

Lt. Col. Petre Ghinea: Spre deosebire de militarii nostri, ei au fost foarte bine pregatiti pentru lupta in oras. Dispuneau de armament modern, special (inclusiv simulatoare de foc). De pilda, la automatele lor rabatabile, cu gloante videa [vidia] sau gloante explozive, nu se putea vedea flacara la gura tevii….Initial, dupa opinia mea, au intrat in lupta elemente extrem de bine instruite, apoi acestea au disparut, lasind in locul lor o seama de colaboratori ai fostei Securitatii (din diferite, ca sa zi asa, categorii, socio-profesionale).  A fost un plan diabolic, indeplinit, din nefericire, in buna masura….

Iosif Costinas:  Ce te-a nemultumit cel mai mult in acele zile atit de grele pentru noi, timisorenii?

Lt. Col. Petre Ghinea:  Armata nu a putut sa faca fata tuturor solicitarilor.  Sa nu mai vorbim de faptul ca nu am fost pregatiti pentru un asemenea tip de lupta.  Caci, dupa cum se stie, nu este suficient sa ai in mina un pistol-mitraliera si o cantitate de munitie pentru a interveni cu eficicatate, unde este nevoie.  M-a nemultumit, spre pilda, si inexistenta, alaturi de noi, a militienilor si chiar a unor elemente din fosta securitate, care, dupa cite am auzit, se considerau de bunacredinta.  Foarte putini au raspuns apelurilor Comandamentului militar de a se prezenta la fostul lor sediu si de a ne da o mina de ajutor…

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 Comments »

Nicolae Ceausescu’s Paranoia as a Theory for Explaining December 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 23, 2014

(Purely personal views, based on two decades of prior research and publications, thank you)

[Described by the poster, spartacvs dacicvs, as follows:  toate celelalte postari au in jur de 6 minute,semn ca sunt “taiate”,aceasta inregistrare este de aproape 21 minute si este UNICA pe youtube.com se poate auzi clar cum Ceausescu administreaza criza evenimentelor de la Timisoara si exista si stenograma.]

Tov. Nicolae Ceausescu:

Am dat, de altfel, indicatia sa se intrerupa orice activitate de turism. Nu trebuie sa mai vina niciun turist din strainatate, pentru ca toti s-au transformat in agenti de spionaj. De asemenea, sa se intrerupa micul trafic de frontiera imediat. Am dat ordin la Ministerul de Interne, dar trebuie chemati si cei de la turism imediat, iar locurile neocupate sa fie date la cetateni romani.  Nici din tarile socialiste sa nu mai vina, in afara de Coreea, de China si din Cuba. Pentru ca toate tarile socialiste vecine nu prezinta incredere. Cei din tarile socialiste vecine sunt trimisi ca agenti. Intrerupem orice activitate de turism. La toate judetele se va declara stare de alarma. Unitatile militare, ale Ministerului de Interne, ale Securitatii sunt in stare de alarma.  Sa dam la teleconferinta indicatia ca sa se ia toate masurile fata de orice incercare, pentru ca trebuie sa aparam independenta patriei si a socialismului impotriva oricaruia, indiferent cine este.  Acestea sunt problemele care se pun acum. Am impresia ca nu s-au inteles la Congres lucrurile care trebuie. Hotararile nu au fost de parada. Toti trebuie sa stie ca suntem in stare de razboi. Tot ce s-a intamplat si se intampla in Germania, Cehoslovacia si Bulgaria acum, si in trecut in Polonia si Ungaria, sunt lucruri organizate de Uniunea Sovietica, cu sprijinul american si al Occidentului.  Trebuie sa fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a intamplat in ultimile trei tari – R.D. Germana, Cehoslovacia, Bulgaria – au fost lovituri de stat organizate si cu sprijinul plevei societatii. Pleava societatii cu sprijin strain. In acest fel trebuie intelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel. Este clar, tovarasi, sunteti de acord?

[xerox below from Mircea Bunea, Praf in ochi:  Procesul celor 24-1-2 (Editura Scripta, 1994), p. 34.]

image0-001

In other words, as of the evening of 17 December 1989, Nicolae Ceausescu had ordered not just that Soviet tourists, but that all tourists, from East and West–excluding, of course, the select group of reliable countries from his perspective, North Korea, China, and Cuba–be prevented from entering the country, because, in his view, they had all become espionage agents.  Such a blanket ban on foreign tourists speaks to Nicolae Ceausescu’s fears and even paranoia, rather than as an accurate reflection of reality.

Nevertheless, a series of Romanian and foreign analysts, including Alex Mihai Stoenescu, Cristian Troncota, and Larry L. Watts, somehow interpret the closure of Romanian borders to Soviet tourists as some sort of proof or verification of theories that Soviet agents posing as tourists were involved in the unrest of 15-17 December 1989 in Timisoara.

Larry L. Watt’s 2010 volume Fereşte-mă, Doamne, de prieteni (the English version entitled With Friends Like These) is invoked.  In the English version, Watts wrote on page 16, with a footnote on page 26:

“It is suggestive that more than 25,000 of the 37,000 “extra” Soviet tourists that deemed Romania a desirable place to visit or transit in the two weeks prior to its revolution in December 1989 chose not to leave until almost a year later, in October 1990, after the Romanian government formally insisted on their departure.90”

90. “Ceauşescu protested the sudden influx of Soviet ‘tourists’ to Moscow at the time, none of whom stayed in hotels. See e.g. Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier no. 5, Washington D.C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, December 2001, pp. 3-11, CWIHP. The Romanian Senate’s investigation into the events of December 1989 disclosed the extraordinary jump in Soviet ‘tourists’ from 30,000 in 1988 to 67,000 in 1989 as recorded in customs and border statistics, as well as the unexplained delay in their departure. Mention of this glaring anomaly was qualified as unwarranted “conspiracy theory.” See e.g. Depostion of Petre Roman, Transcript no. 90/8.03.1994, Romanian Senate Archive, Bucharest, pp. 44-45. According to ex-Prime Minister Roman, 30,000 Russians ‘tourists’ remained in Romania for almost a year, until officially requested to leave in October 1990. Allegedly, Caraman’s Foreign Intelligence Service (SIE) informed Roman about them only at that time. However, since at least March, Romanian TV had broadcast news stories of the Russian encampments.”]

Marius Mioc reproduced the Romanian version of the passages as follows (Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts):

Cel mai important fragment din cartea lui Larry Watts care se referă la revoluţie îl găsim la pagina 55, şi este următorul:

Este sugestiv faptul că peste 25000 din cei 37000 de turişti sovietici care au considerat România locul preferat pentru vizite sau tranzit, în cele două săptămînă anterioare revoluţiei din decembrie 1989, au ales să nu mai plece timp de aproape un an, pînă în octombrie 1990, după ce guvernul român le-a cerut oficial şi insistent să părăsească ţara.

Aici se face trimitere la o notă de subsol în care se scrie:

Ceauşescu a protestat împotriva afluxului brusc de turişti de la Moscova, din care nici unul nu stătea la vreun hotel. Vezi Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier nr. 5, Washington D.C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, decembrie 2001, pp. 3-11, CWIHP. Ancheta Senatului României asupra evenimentelor din 1989 menţionează un salt de la 30000 turişti sovietici în 1988 la 67000 în 1989, precum şi o întîrziere inexplicabilă în plecarea acestora. Vezi Depoziţia lui Petre Roman, transcript nr. 90/8.03.1994, Arhiva Senatului României, pp. 44-45. Conform prim-ministrului Petre Roman, 30000 de turişti ruşi au rămas în România peste un an, pînă cînd li s-a cerut oficial să plece, în octombrie 1990. Conform lui Roman, şeful SIE, Caraman, l-a informat numai la acea dată despre aceştia. Totuşi încă din martie televiziunea română relata despre taberele sovietice.

For additional discussion on the original sources upon which Watts’ claims are based and their credibility see the following:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/08/15/fara-indoiala-se-intimpla-ceva-securitatea-nu-spune-dar-sugereaza-lasa-sa-i-scape-mici-detalii/

The following declarations from  http://dosarelerevolutiei.ro/ suggest strongly the flow of information during these days:  it wasn’t officials or officers on the ground in Timisoara telling Bucharest that foreign, especially Soviet, tourists were involved in the Timisoara unrest, but rather Bucharest emitting Nicolae Ceausescu’s paranoia and directing those in the field to find proof to substantiate Ceausescu’s paranoia.  As the documents below make clear:  even though they were dispatched and tasked with this specific order, they still were unable to find evidence of a foreign hand in the events and reported back accordingly despite realizing how unwanted such an answer was.  In other words, the foreign tourist–Soviet tourist–theory has its roots not in the reality of the time, but in Nicolae Ceausescu’s mind!

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/03/17/o-indicatie-pretioasa-de-pe-malurile-dimbovitei-implicarea-strainilor-in-evenimentele-de-la-timisoara-paranoia-lui-nicolae-ceausescu-sau-confirmarea-lui-iulian-vlad/

Tudor Postelnicu:  “Ceausescu Nicolae facuse o psihoza, mai ales dupa ce s-a intors de la sedinta de la Moscova in toamna lui ’89.  Era convins ca se planuieste si de cei de pe plan extern caderea sa, era convins ca toti sint spioni…”

0160

Petru Pele (Dir I, DSS). Declaratie, 16 ianuarie 1990:  “Printre sarciniile mai importante efectuate de catre acestia in  perioada 17-22.12.1989 s-a numerat (?) constituierea (?) listelor celor retinuti de organele militie cu listele celor predati sau reintorsi din Ungaria, intrucit s-a emis ipoteza ca evenimentele de la Timisoara au fost puse la cale in tara vecina…”

0299

0291

Gheorghe Diaconescu, Declaratie 31 decembrie 1989

“Luni 18 decembrie gl. col.  VLAD IULIAN a avut o convorbire cu colegul meu (local?) RADULESCU EMIL …

0476

Vlad Iulian (continuarea, declaratia lui Gheorghe Diaconescu) “?… foarte dur (?) ca nu (?) ca ‘un grup de turisti isi fac de cap in Timisoara’”

0477

0472

Tocmai Iulian Vlad, el insusi, recunoaste ne-implicarea strainilor in evenimentele de la Timisoara, aici…

0289

0290

Incepind cu noaptea de 16/17 dec. si in continuare pina in data de 20 dec. 1989 organul de securitate local col. Sima cit si gl. Macri si in lipsa lui col. Teodorescu imi comunicau date din care rezulta ca sute de elemente turbulente au devastat orasul, si ca elementul strain nu rezulta a se fi implicate in continuarea fenomenului.”

0291

“Mai exact, cei trimis de mine la Timisoara mi-au raportat ca nu au elemente din care sa rezulte vreum amestec al strainatatii in producerea evenimentelor de la Timisoara.”

0292

 

—————————————————————————————————-

Reports back from the field, denying foreign involvement in the Timisoara unrest!

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/02/02/25-for-2014-25-things-you-should-know-about-the-romanian-revolution-on-the-25th-anniversary-of-the-fall-of-nicolae-ceausescus-communist-regime-1-the-securitate-deny-foreign-instigation-of-the-ti/

The Timisoara files about December 1989 are now publicly available (when the link works!) on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/.  What they show is that Securitate, Militia, and other regime officials from Timis County were asked by Bucharest–communicated via the person of Securitate Director, General Iulian Vlad–to investigate the role of foreign elements, specifically tourists, in the Timisoara protests of mid-December 1989.  But they were not the only ones.  General Vlad tasked senior Securitate officials from Bucharest sent to Timisoara to report back to him on this very topic alleging external involvement and manipulation of the Timisoara demonstrations.  What remains unclear is how much of this tasking was General Vlad communicating his own “hypothesis” or how much of it was he relaying Nicolae Ceausescu’s “theory” about what was going on.  This much is clear:  neither those stationed in Timis County, nor those officials sent from Bucharest could find evidence of a foreign hand in the Timisoara uprising, despite being asked to investigate exactly this aspect.  How do we know this?  From their own written confessions immediately after the December 1989 events.  (Below are four of them:  Nicolae Mavru, Liviu Dinulescu, Emil Macri, and Filip Teodorescu.)

Niculae Mavru, fost sef al sectiei ‘Filaj si investigatie’ de la Securitatea Timis, declaratia din 13 ianuarie 1990:  …la ordinul col. Sima Traian, am primit…misiuni de a observa si sesiza aspecte din masa manifestantilor, din diferite zone ale orasului in sensul de a raporta daca sint straini (ceea ce nu prea au fost) care incita la dezordine, acte de violenta sau altfel de acte… 0331 25 iunie 1991 “Desi ne-am straduit nu am putut raporta col. Sima implicarea completa a vreunui cetatean strain in evolutia demonstratiilor cit si fenomenlor care au avut loc la Timisoara,..”

0173

“Sarcina primordiala pe care am primit-o de la col. Sima a fost daca in evenimentele declansate la Timisoara erau implicate elemente straine din afara tarii.  Cu toate eforturile facute nu a rezultat lucru pe linia mea de munca.” 0174

26 iunie 1991, Declaratia lui Liviu Dinulescu, cpt. la Serviciul de Pasapoarte al jud. Timis (in decembrie 1989, lt. maj. ofiter operativ Securitate judetean la Serv. III, care se ocupa de contraspionaj)

“Precizez ca anterior declansarii evenimentelor de la Timisoara din datele ce le detineam serviciul nostru nu rezulta vreun amestec din exterior in zona judetului Timis.”

0197

Generalul Emil Macri (seful Dir. II-a Securitatii, Contrainformatii Economice),

Declaratie 2 ianuarie 1990:

“Rezumind sintetic informatiile obtinute ele nu au pus in evidenta nici lideri si nici amestecul vreunei puteri straine in producerea evenimentelor de la Timisoara.  Raportarea acestor date la esalonul superior respectivi generalului I. Vlad a produs iritare si chiar suparare…”

IMG_1219 IMG_1215 Filip Teodorescu (adj. sef. Dir III Contraspionaj D.S.S.), Declaratie, 12 ianaurie 1990:  Seara [luni, 18 decembrie 1989], dupa 23:00, responsabili (anumiti ?) de generalul-maior Macri Emil pe diferitele linii de munca au inceput sa vina sa-i raporteze informatiile obtinute.  Au fost destul de neconcludente si cu mare dificultate am redat o informare pe care generalul-maior Macri Emil a acceptat-o si am expediat-o prin telex in jurul orei 01:00 [marti, 19 decembrie 1989.  In esenta se refera la: –nu sint date ca ar exista instigatori sau conducatori anume veniti din strainatate… IMG_1453 IMG_1438

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

Fara indoiala…se intimpla ceva. Securitatea nu spune dar sugereaza. “Lasa sa-i scape” mici detalii.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 15, 2014

(purely personal views–to suggest otherwise is to misrepresent me–based on two decades of prior research and publications, not for unauthorized reproduction, thank you)

“Without a doubt…something is going on.  The Securitate doesn’t say but it suggests.  It allows small details to leak out.”

In the seemingly endless discussions of the alleged role of large numbers of Soviet agents (using the cover of being tourists) in the December 1989 overthrow of Nicolae Ceausescu’s communist dictatorship, I am inevitably reminded of this July 1991 quote from Radu Ciobotea that I used in my 2005 article “The Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game.”

(For a recent example, 12 August, of the reappearance of such a claim see: http://cultural.bzi.ro/25-000-de-spioni-kgb-au-stapanit-romania-aproape-un-an-18070 )

from THE 1989 ROMANIAN REVOLUTION AS GEOPOLITICAL PARLOR GAME: BRANDSTATTER’S “CHECKMATE” DOCUMENTARY AND THE LATEST WAVE IN A SEA OF REVISIONISM, Part III (cleared in March 2005)

Reporting in July 1991 on the trial involving many of those involved in the Timisoara repression, Radu Ciobotea noted with what was probably an apt amount of skepticism and cynicism, what was telling in the confessions of those on trial:

Is the End of Amnesia Approaching?…

Without question, something is happening with this trial.  The Securitate doesn’t say, but it suggests.  It let’s small details ‘slip out.’…Increasingly worthy of interest are the reactions of those on trial….Traian Sima (the former head of the county’s Securitate) testifies happily that, finally, the Securitate has been accepted at the trial, after having been rejected by Justice.  Filip Teodorescu utters the magic word ‘diplomats’ and, suddenly, the witness discovers the key to the drawer with surpise and declares, after five hours of amnesia, that in Timisoara, there appeared in the days in question, foreign spies under the cover of being journalists and diplomats, that in a conversation intercepted by a mobile Securitate surveillance unit Tokes was reported as  ‘well,’ and that all these (and other) counterespionage actions that can’t be made public to the mass media can be revealed behind closed doors to the judge….[Timis County party boss] Radu Balan ‘remembers’ that on 18 December at midnight when he was heading toward IAEM, he passed a group of ten soviet cars stopped 100 meters from the county hospital. (It turns out that in this night, in the sight of the Soviets, the corpses were loaded!).” [emphasis in the original] (Flacara, no. 27, 1991, p. 9).

So what is the substance of the most recent popular iteration of the so-called “Soviet tourist” hypothesis as outlined in the 12 August article above?  It is actually from a 23 December 2012 article in the daily Libertatea under the bombastic headline, “25.000 de spioni KGB au stăpânit România aproape un an! Ceauşescu a fost detronat de o armată secretă sovietică, care a stat în ţara noastră în perioada decembrie 1989 – octombrie 1990” (http://www.libertatea.ro/detalii/articol/25-000-de-spioni-kgb-au-stapanit-romania-aproape-un-an-428106.html#ixzz3APp0Eq5v)

“La expunerea clară, concisă a lui Caraman (Mihai Caraman – n.r.), directorul Centralei de Informaţii Externe, am cerut sovieticilor să-şi retragă comandourile. Era vorba despre aproximativ 25.000 – 30.000 de oameni. S-au retras ca urmare a faptului că Gorbaciov modificase strategia şi spusese că URSS nu mai este jandarm în această zonă”. Declaraţia îi aparţine lui Petre Roman, fostul premier al României în perioada decembrie 1989 – septembrie 1991 şi a fost inclusă într-o carte a istoricului Alex Mihai Stoenescu.

In the same article, Larry L. Watt’s 2010 volume Fereşte-mă, Doamne, de prieteni (the English version entitled With Friends Like These) is invoked.  In the English version, Watts wrote on page 16, with a footnote on page 26:

“It is suggestive that more than 25,000 of the 37,000 “extra” Soviet tourists that deemed Romania a desirable place to visit or transit in the two weeks prior to its revolution in December 1989 chose not to leave until almost a year later, in October 1990, after the Romanian government formally insisted on their departure.90”

90. “Ceauşescu protested the sudden influx of Soviet ‘tourists’ to Moscow at the time, none of whom stayed in hotels. See e.g. Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier no. 5, Washington D.C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, December 2001, pp. 3-11, CWIHP. The Romanian Senate’s investigation into the events of December 1989 disclosed the extraordinary jump in Soviet ‘tourists’ from 30,000 in 1988 to 67,000 in 1989 as recorded in customs and border statistics, as well as the unexplained delay in their departure. Mention of this glaring anomaly was qualified as unwarranted “conspiracy theory.” See e.g. Depostion of Petre Roman, Transcript no. 90/8.03.1994, Romanian Senate Archive, Bucharest, pp. 44-45. According to ex-Prime Minister Roman, 30,000 Russians ‘tourists’ remained in Romania for almost a year, until officially requested to leave in October 1990. Allegedly, Caraman’s Foreign Intelligence Service (SIE) informed Roman about them only at that time. However, since at least March, Romanian TV had broadcast news stories of the Russian encampments.”]

Marius Mioc reproduced the Romanian version of the passages as follows (Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts):

Cel mai important fragment din cartea lui Larry Watts care se referă la revoluţie îl găsim la pagina 55, şi este următorul:

Este sugestiv faptul că peste 25000 din cei 37000 de turişti sovietici care au considerat România locul preferat pentru vizite sau tranzit, în cele două săptămînă anterioare revoluţiei din decembrie 1989, au ales să nu mai plece timp de aproape un an, pînă în octombrie 1990, după ce guvernul român le-a cerut oficial şi insistent să părăsească ţara.

Aici se face trimitere la o notă de subsol în care se scrie:

Ceauşescu a protestat împotriva afluxului brusc de turişti de la Moscova, din care nici unul nu stătea la vreun hotel. Vezi Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier nr. 5, Washington D.C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, decembrie 2001, pp. 3-11, CWIHP. Ancheta Senatului României asupra evenimentelor din 1989 menţionează un salt de la 30000 turişti sovietici în 1988 la 67000 în 1989, precum şi o întîrziere inexplicabilă în plecarea acestora. Vezi Depoziţia lui Petre Roman, transcript nr. 90/8.03.1994, Arhiva Senatului României, pp. 44-45. Conform prim-ministrului Petre Roman, 30000 de turişti ruşi au rămas în România peste un an, pînă cînd li s-a cerut oficial să plece, în octombrie 1990. Conform lui Roman, şeful SIE, Caraman, l-a informat numai la acea dată despre aceştia. Totuşi încă din martie televiziunea română relata despre taberele sovietice.

But, as it turns out, Watts’ claim is neither new, nor his own.  It indeed appears to belong to Alex Mihai Stoenescu.  Stoenescu wrote the following in a 2004 volume which I found online here, although unfortunately without the endnotes,  http://hot24.weebly.com/uploads/5/2/3/8/5238782/alex_mihai_stoenescu_-_istoria_loviturilor_de_stat_in_romania_vol_4-1.pdf)

...Asadar, coloanele de „turisti” sovietici se prezentau ca fiind în tranzit spre sau din Iugoslavia, dar nu fãceau tranzitul. Ei au rãmas pe teritoriul României în preajma marilor orase pentru a interveni în cazul esecului diversiunilor care trebuiau sã provoace cãderea lui Ceausescu. Au fost pur si simplu dati afarã din tarã abia în octombrie 1990 de cãtre priniul-ministru Petre Roman: „A mai fost un moment foarte delicat, în octombrie 1990, cînd în tarã se aflau 30 000 de rusi! Cu masinile lor! Eu, cînd am aflat de a-ceasta, în calitate de prim-ministru, de la organul competent, adicã S.I. Externe, am fãcut mare tãrãboi si, mã rog, pînã la urmã am reactionat, au fost scosi din tarã. A mai fost o miscare foarte ciudatã înainte de 19 martie 1990 la Tîrgu-Mures”395. într-o discutie particularã, Petre Roman i-a confirmat autorului cã identitatea acestor „turisti” ca luptãtori ai fortelor speciale sovietice fusese deplin documentatã de SIE. Ce fel de tranzit era acela în care 30 000 de turisti (probabil cã nu toti erau luptãtori ai fortelor speciale sovietice, dar ei ofereau acoperirea) rãmîn pe teritoriul unui stat, prin care se presupune cã trec în maximum 48 de ore, si rãmîn un an de zile! (pp. 189-190)

I have through some searching been able to find the sources for Stoenescu’s claim:  Arhiva Senatului României, Stenograma nr.90/8 martie 1994, Audiere Petre Roman, pp.44-45.
http://internationalfreemedia.wordpress.com/2013/01/14/relatiile-romano-americane-de-la-razboiul-absurd-la-fratia-in-nato/#_ftn7 .  The claim from Stoenescu’s 2004 volume appears to have made its way into the press beginning in 2006 in Evenimentul Zilei, ironically (?) on the eve of the presentation to parliament of the Report by the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania (CPADCR) on 18 December 2006, despite the fact that Evenimentul Zilei was/is supposedly the hub of opposition to communist and Securitate revisionism in Romania! (it must be, since Vladimir Tismaneanu, head of the CPADCR, published op-eds there at the time and still does!):  http://www.evz.ro/operatiunea-kgb-decembrie-1989-423201.html.

In other words, Watts’ claim is recycled and originates with Alex Mihai Stoenescu.  Watts likes to point out that because Petre Roman was a former Prime Minister and was testifying under oath to a parliamentary committee, and because Roman claims he received the information from the then head of foreign intelligence that this enhances the credibility of the claim (see his comment on the post Mostenirea Clandestina).  Marius Mioc’s observation thus seems appropriate in light of such an interpretation:

Ceilalţi – Comisia Senatorială “Decembrie 1989″, Alex Mihai Stoenescu, Larry Watts, Grigore Cartianu, Sorin Golea – nu fac decît să repete cele spuse de Petre Roman. Remarc că Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ n-a făcut nici minima verificare de a-l contacta şi pe Mihai Caraman, pentru a vedea dacă acesta confirmă spusele lui Petre Roman. Despre căutarea unor documente în arhivele Guvernului României sau ale Ministerului Afacerilor Externe care să ateste cererea făcută către sovietici de a-şi retrage agenţii nici nu mai vorbesc.

(from Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts)

Moreover, what is the background of the people making such allegations or to whom such allegations are ascribed?  Mihai Caraman was a long-time member of the Securitate’s Foreign Intelligence organization, named the CIE in its latter days.  Thus, Petre Roman’s source for this information is a former high-ranking Securitate official.  As I have argued consistently and repeatedly for over two decades in publications, for the purposes of investigating December 1989 three questions are relevant when it comes to what former Securitate personnel argue:

1) Does what they argue absolve the Securitate as an institution of wrongdoing in December 1989–wrongdoing that can be proved as having been committed by Securitate personnel?

2) Is what they argue similar to what other former Securitate personnel argue and can therefore be interpreted as an institutional view?

3) What was their personal relationship with the Securitate:  did they work for the institution?  Were they informers or collaborators of the institution during the communist era?

For example, Mihai Caraman, the alleged source of former PM Petre Roman’s claim was a longtime member of the Securitate’s foreign intelligence organization, and his claim about the alleged presence and role of numerous Soviet agents in the overthrow has been enunciated by numerous other former Securitate personnel (whether internal or external) from 1990 onward, as this site has demonstrated on numerous occasions.

Likewise, Alex Mihai Stoenescu, who first drew attention to the 1994 Petre Roman statement, has been defintively declared by CNSAS as having collaborated with the Securitate in the 1980s (see http://activenews.ro/decizie-definitiva-iccj-istoricul-alex-mihai-stoenescu-colaborat-cu-fosta-securitate_1829506.html or http://www.avocatura.com/stire/10316/istoricul-alex-mihai-stoenescu-verdict-irevocabil-de-colaborator-al-securitatii.html)

Finally, it has to be stressed that, besides sounding absurd–even if we ignore Petre Roman’s supposed earlier clarification to Stoenescu, according to Stoenescu, that all 30,000 of these Soviet tourists were members of Soviet special forces and estimate “conservatively” that “only” 10 percent were actual Soviet agents, that still leaves 3,000 Soviet agents (an incredible devotion of man power) traversing Romania not in Romanian Dacias so as to not draw attention but instead supposedly in Ladas and Moskovici!!!–THERE IS NO RECORD OF A SINGLE “SOVIET TOURIST” HAVING BEEN ARRESTED UPON SUSPICION OF INVOLVEMENT, LET ALONE ARMED INVOLVEMENT, IN THE UPHEAVAL THAT OVERTURNED THE REGIME OF NICOLAE CEAUSESCU BEFORE OR AFTER 22 DECEMBER 1989!  (And specifically with regard to the beginnings of the uprising in Timisoara, Securitate officials themselves, in the immediate aftermath of the events, confessed that despite being tasked from Bucharest to supply evidence of alleged foreign tourist involvement in the demonstrations and riots against Nicolae Ceausescu and his regime, they were unable to do so! See 25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising)

This then is why as Radu Ciobotea wrote, “The Securitate doesn’t say but it suggests.  It allows small details to leak out.”–precisely because it has no tactical proof of Soviet tourist responsibility for the December 1989 events, its former personnel must appeal to broad, structural, and unverifiable claims, such as the overall number of Soviet tourists in 1989, to suggest that by the mere presence of so many Soviet tourists they must have been involved.

 

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

21 decembrie. Bucuresti. In legatura cu busculada de la mitingul lui Nicolae Ceausescu…

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 20, 2013

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/03/12/cine-a-avut-ideea-organizarii-mitingului-din-21-decembrie-1989/

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December

It is informative to look back upon how the disruption of the rally was reported by foreign correspondents in Bucharest just after it had taken place. Shortly after the rally disbanded, a Bulgarian correspondent related that the cause of the commotion had been the use of “tear gas grenades” by regime forces attempting to prevent demonstrators from entering the square and the ensuing panic this had unleashed among those who were already in the square.[67] The correspondent suggested that the demonstrators had originally gathered near the Roman Square on Magheru boulevard and numbered in the thousands by the time they reached Palace Square where the speech was taking place.Similar reports come from the Yugoslav TANJUG correspondent who transmitted that demonstrators had gathered in the northwest corner of Palace Square near the Athenee Palace Hotel and that when they “tried to approach the official meeting, tear gas was thrown at them.”[68] According to the same correspondent, young men had begun to shout anti-Ceausescu slogans, were chased away by the Militia, and then proceeded through the side streets in order to get around to the other side of the meeting.[69] The Militia then used tear gas to prevent these demonstrators from joining the official meeting and it was after the “tear-gas bombs exploded that the live relay of radio and television was disrupted for several minutes.”[70]

image0

image0-001

http://mariusmioc.wordpress.com/2013/06/28/cercetarile-parchetului-in-dosarul-revolutiei-11-bucuresti-busculada-de-la-mitingul-lui-ceausescu/

http://mariusmioc.wordpress.com/2009/01/13/rich-andrew-hall-rescrierea-istoriei-revolutiei-triumful-revizionismului-securist-in-romania-5-cine-a-aruncat-petarda/

Dar incidentul “petardei” şi tulburarea simultană ar putea avea o explicaţie mai simplă. Este folositor să revedem cum a fost raportată tulburarea mitingului de către corespondenţii de presă străini din Bucureşti, imediat după ce-a avut loc incidentul. Scurt timp după ce adunarea populară s-a destrămat, un ziarist bulgar a relatat că motivul tulburării a fost folosirea de grenade cu gaze lacrimogene de către forţele regimului pentru a împiedica demonstranţii să intre în piaţă şi panica pe care aceasta a dezlănţuit-o printre cei care erau deja în piaţă<Sofia Domestic Service, 1400 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-244, 21 decembrie 1989, pag. 71>. Ziaristul sugerează că demonstranţii s-au adunat iniţial lîngă Piaţa Romană pe bulevardul Magheru şi erau de ordinul miilor cînd au ajuns în Piaţa Palatului unde avea loc discursul [lui Ceauşescu].

Relatări similare vin de la ziaristrul agenţiei iugoslave Tanjug care a transmis că demonstranţii s-au adunat în colţul din nord-vest al Pieţii Palatului lîngă hotelul Athenee Palace, şi cînd “au încercat să se apropie de mitingul oficial, s-a aruncat cu grenade de gaz lacrimogen asupra lor”<Belgrade TANJUG Domestic Service, 1359 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-245, 22 decembrie 1989, pag. 77>. Conform aceluiaşi corespondent, bărbaţi tineri au început să strige lozinci anti-Ceauşescu şi cînd au fost alungaţi de miliţie au luat-o pe străzi laterale pentru a ajunge la o altă parte a mitingului<Belgrade Domestic Service, 1410 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-244, 21 decembrie 1989, pag. 70-71>. Miliţia a folosit atunci gaze lacrimogene pentru a-i împiedica pe aceşti demonstranţi să ajungă la mitingul oficial şi după ce “au explodat grenadele cu gaze lacrimogene, transmisia directă la radio şi televiziune a fost tulburată pentru cîteva minute”<Ibidem>.

Este semnificativ că şi martori oculari ai confruntărilor dintre forţele regimului şi demonstranţi din după-masa şi seara de 21 decembrie se referă la forţele regimului folosind “petarde” împotriva demonstranţilor<Băcanu, “Intercontinental 21/22”, România Liberă 15 martie 1990; 5 aprilie 1990; 19 aprilie 1990>. Un martor ocular al întîmplărilor din Piaţa Universităţii din 21 decembrie povesteşte că “Securitatea fugea după ei [demonstranţi] în grupuri şi folosea petarde şi bastoane contra lor”<Vezi comentariile lui Marcel Constantinescu în Băcanu, “Intercontinental 21/22”, România Liberă 15 martie 1990, pag. 3>. Mai mult, Rady a observat că în noaptea de 21/22 decembrie Securitatea “a detonat bombe în cîteva locuri cu speranţa că va răspîndi panica”<Rady, Romania in Turmoil, pag. 104>.

Care forţe ar fi putut folosi “petarde” şi grenade cu gaze lacrimogene împotriva demonstranţilor? În procesul său de la începutul lui 1990, ministrul de interne din perioada evenimentelor, Tudor Postelnicu, a afirmat că “USLA aveau grenade cu gaze lacrimogene” la miting<Emil Munteanu, “Postelnicu a vorbit neîntrebat”, România Liberă, 30 ianuarie 1990, pag. 3>.

©AFP Général – Jeudi 21 Décembre 1989 – 14:24 – Heure Paris (169 mots)
Roumanie Manifestations, lead.
    Manifestations de masse a Bucarest, selon Tanjug.
   BELGRADE, 21 dec (AFP – Des milliers de personnes manifestent a Bucarest dont le centre est bloque par d importantes forces militaires et policieres, a rapporte l agence Tanjug.
   Le ” meeting de soutien ” au president Ceausescu s est transforme en une manifestation d hostilite au regime, a indique le correspondant de l agence yougoslave.
   Des milliers de personnes scandent ” A bas Ceausescu ” et ” A bas les assassins ” .
   Le nombre de manifestants ne cesse de croitre, a indique l agence yougoslave.
   Selon le correspondant de l agence yougoslave, ces manifestations ont commence lors du meeting officiel lorsqu un groupe de jeunes a commence a temoigner son mecontement des le debut du discours de M. Ceausescu. La retransmission de ce discours a ete interrompue lorsque la police est intervenue au moyen de gaz lacrymogenes pour tenter d ecarter les jeunes gens. Le leader roumain a ete contraint de reduire la duree de son discours, ecrit l agence.
   HDP/MH/nl.
Tous droits réservés : ©AFP Général
E685C73DAC093F0DB6587F48B514C0AF33B78BAB
©AFP Général – Jeudi 21 Décembre 1989 – 16:38 – Heure Paris (348 mots)

Roumanie manifestation
La manifestation hostile au regime Ceausescu continue a Bucarest, selon la radio bulgare – SOFIA 21 dec (300 WORDS).
    La manifestation anti-gouvernementale continuait jeudi apres-midi a Bucarest ou des milliers de gens etaient toujours rassembles sur la place devant l hotel Intercontinental, selon des temoins oculaires cites par la radio bulgare.
   Un char et quatre vehicules blindes sont stationnes a cet endroit. La milice n est pas intervenue contre les personnes rassemblees pres de l hotel alors que les miliciens avaient attaque quelques heures plus tot les gens qui scandaient des slogans hostiles au chef du parti et de l Etat roumains, Nicolae Ceausescu, lors de la manifestation initialement organisee en soutien au ” Conducator ” , a-t-on precise de meme source.
   Les forces de l ordre avaient fait l usage de gaz lacrymogenes contre les manifestants qui avaient crie ” liberte ” et ” democratie ” lors du rassemblement qui s est transforme en manifestation hostile au regime, selon des employes de la compagnie bulgare Balkanair et l agence de voyage bulgare Balkantourist dont les bureaux sont a proximite de l hotel.
   L intervention des forces de l ordre a provoque un mouvement de panique au meeting officiel et le reportage en direct a ete interrompue pour cinq minutes a la television, selon ces memes sources. Les manifestants criaient ” assassins ” , ” a bas Ceausescu ” et ” nous ne sommes pas des fascistes ” .
   (Selon des informations anterieures donnees par les agences sovietique TASS et yougoslave Tanjug, la police et l armee ont ouvert le feu sur les manifestants dans le centre de Bucarest, faisant de nombreux blesses et probablement des morts, ont indique des temoins occulaires).
   Par ailleurs a Sofia, le personnel de l agence de presse bulgare BTA a proteste jeudi contre ” les repressions sanglantes par lesquelles le regime de Ceausescu essaie de prolonger son agonie politique. ” Dans une declaration, BTA demande a l assemblee nationale, au Conseil d Etat et au gouvernement de Bulgarie de tout faire ” pour aider les Roumains et garantir le respect de leurs droits conformement a l acte final d Helsinki. “.
   VS-STZ/jlb.
Tous droits réservés : ©AFP Général
4D05E2193CD5C0123E441166CFAE1FBCD3CACFD4

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December


By the morning of Thursday, 21 December 1989, the regime was no longer master of the situation in Timisoara. Moreover, it was rapidly losing control in several nearby cities: Lugoj and Cugir. Nevertheless, the regime might have withstood these challenges had it not been for Nicolae Ceausescu’s insistence on convoking a mass rally and addressing his “adoring” subjects in person. It was Nicolae Ceausescu’s delusion of his own invincibility which ensured that the regime would be unable to reestablish control. Ceausescu’s inflammatory, rambling tirade on national television on Wednesday evening had signalled panic to those who watched it. If Ceausescu was so worked up, they concluded, something serious must have occurred in Timisoara. Following his televised address, Ceausescu decided to hold an open-air, pro-regime rally the following day in the sprawling square in front of the Central Committee building in the center of Bucharest. The event was to be carried live over Romanian radio and television.

Precisely because this mass rally turned out to be the deathknell for the Ceausescu regime speculation has surrounded who “goaded” Ceausescu into making such a colossally-misguided decision. In January 1993, the opposition daily Romania Libera suggested that “the meeting was organized at the suggestion of [CPEx member] Gogu Radulescu.”[31] The same article maintained that Radulescu had been followed during these days and was “observed transmitting something abroad,” thereby once again insinuating the role of foreign powers in the Romanian events.[32]

Yet it is doubtful that Nicolae Ceausescu required Radulescu’s encouragement to convoke such a rally. It seems highly likely that the idea was Ceausescu’s own brainchild and that as usual the docile members of the CPEx did not dare contradict him. It was a typically instinctive, rash, and overconfident reaction to crisis on Ceausescu’s part. Moreover, as we have seen, for Nicolae Ceausescu the events confronting him in December 1989 were a replay of August 1968: not only was socialism at stake, but Romania’s national sovereignty and independence. Thus, in this crucial moment, he would appeal not primarily to the party’s political interests, but to what were the core institutional interests of the Securitate. And he would rely on a trusted totalitarian, mobilizational technique: the “spontaneous” mass rally of support for the regime.

The pro-regime rally began at midday on Thursday, 21 December 1989 as such events always had. Almost 100,000 workers, hand-picked from Bucharest’s major factories, had been herded into the center of Bucharest to await Ceausescu’s address from the balcony of the Central Committee building. There were the customary “spontaneous” chants in support of the dictator and his policies, and obsequious introductions by party underlings. Ceausescu had been speaking for only a few minutes when an unidentifiable disruption in the crowd forced him to pause in mid-sentence. It was now that the folly of his insistence that his address be broadcast live by television and radio was realized. Before the television and radio relays could be interrupted, a national audience was able to hear high-pitched screams and shouts of “Down with Ceausescu!” “Murderer!” and “Timisoara, Timisoara!” Even worse, television cameras had captured Ceausescu’s stunned and confused facial expression. About three minutes later, after some semblance of order had been restored in the square, the live broadcast resumed. Ceausescu announced that just that morning the CPEx had approved an increase in the minimum salary and pensions![33] Ceausescu was able to finish his speech, although shouting and commotion could still be heard sporadically in the background.

It is impossible to know how much the image of a frightened Ceausescu, futilely motioning to the crowd to quiet down, influenced those who saw it. However, the scope and boldness of protest against the regime clearly intensified after the broadcast of the dictator’s previously-unimaginable moment of weakness. Anti-regime demonstrations spread throughout the major cities of Transylvania–Brasov, Sibiu, Cluj, and Tirgu Mures–on the afternoon of 21 December. It did not matter that a sufficient degree of order had been reestablished such that Ceausescu was indeed able to finish his speech or that Romanian television would rebroadcast the same speech later that evening with pro-Ceausescu chants dubbed-in over the commotion. Irreparable damage had been done.

Observers have argued that those brief, but seemingly interminable seconds during which the television camera broadcast Nicolae Ceausescu’s disbelief and helplessness live to an entire nation, constituted a sort of “singular psychological moment,” something akin to a rock shattering a mirror. What had prompted Ceausescu’s reaction? Initially, most accounts stressed how several people in the crowd had begun shouting anti-Ceausescu slogans.[34] Fearing they would be caught, they then rushed through the crowd. The other members of the crowd were frightened by this unexpected act of courage and themselves attempted to flee. The great commotion which viewers had heard before the transmission had been cut, was the sound of these people trying to force their way out of the square. Many later explanations have maintained, however, that these events were merely a response to the initial act of defiance: the setting-off of firecrackers (”petarde” in Romanian) by someone in the crowd. Only then did demonstrators take advantage of the confusion and anonymity of the moment to shout down Ceausescu. In both cases, the spontaneity of the catalytic event has been drawn into question.

Nica Leon: The Strange Tale of the “Hero” of the 21 December Rally

Because the interruption of Ceausescu’s speech proved such a turning point in the December events, it was natural that in early 1990 the newly-liberated media should try to find the person or persons responsible for “unleashing the Bucharest revolution.” In a series of interviews during March and April 1990, Petre Mihai Bacanu, senior editor of Romania Libera, introduced the nation to a group of factory workers whom he presented as the “heroes” of the 21 December rally.[35] Bacanu was widely-viewed both at home and abroad as the “conscience” of the journalistic profession (a journalist for Romania Libera before the events, he had been imprisoned between January and December 1989 for his involvement with two other people in an attempt to print an illegal underground newspaper) and his newspaper was the hub of the growing political and social opposition to the National Salvation Front regime.

Thanks in large part to Bacanu, one of these workers in particular, Nica Leon, was to become identified as the man who had dared to shout down Ceausescu.[36] Leon was presented as having yelled out “Long live Timisoara, down with the butcher, down with Ceausescu!” and “Timisoara, Timisoara” at the crucial moment during Ceausescu’s speech. Highly-respectable foreign sources such as Ratesh credit Leon by name with having disrupted the 21 December rally.[37]

In the months immediately following December 1989, Nica Leon certainly appeared every bit the hero. It turned out that on 20 December 1989, the day before his historic shout, the Toronto daily The Globe and Mail had printed an open letter by Nica Leon criticizing Ceausescu’s rule.[38] This fact seemed confirmation of the courage of his action on 21 December. During 1990, Leon was the president of a small political party, a founding member of the Romanian branch of Amnesty International, and a prominent critic of the Iliescu regime.[39] During the chaotic and violent events of 13-15 June 1990 which brought an end to the two-month occupation of University Square by demonstrators, he was arrested and over the following month and a half was the object of an eventually-successful campaign spearheaded by Romania Libera to gain his release. The opposition embraced him with open arms and he regularly appeared in interviews with the opposition press.

Yet in the ensuing years, the opposition clearly soured on Nica Leon and he broke with them in as definitive a manner as imaginable. By 1992, one opposition publication was describing Nica Leon as “at war with the whole world” and it was clear from the questions and comments of opposition journalists that they no longer held him in the high esteem they once had.[40] Ilie Stoian’s 1993 description of Leon’s role at the 21 December rally reflects this changed perception of Leon: “Just then Nica Leon took advantage of the protection offered by the uproar and yelled ‘Timisoara’…after which he ran away out of fear.”[41] Leon’s heroism had apparently become contingent upon his relationship with the opposition.

On the surface, Leon himself appeared to have undergone a striking metamorphosis: from being a fixture of the opposition to granting interviews to the press of the Ceausescu nostalgics. In early 1994, the very same Nica Leon could be found in the pages of Europa praising the Securitate and virtually lamenting the overthrow of Ceausescu which his actions had hastened.[42] He strenuously defended the actions of the Securitate Director, General Iulian Vlad, in December 1989 as honest and patriotic. How had a person the opposition had presented as a dissident for a decade prior to the December events, an unrelenting foe of the Securitate, and the hero of the 21 December rally come to this?

What is interesting about Leon is that his views on certain key issues about the December 1989 have remained remarkably consistent in spite of his flip-flop from one end of the political spectrum to the other. Leon’s defense of–and sympathy for–General Vlad was not something which had suddenly appeared after he crossed over to the Ceausist camp. It appears in the interviews he gave the opposition press in 1990.[43] Moreover, Leon strenuously denied the existence of any “terrorists” during the December events. In April 1990, he told Expres that “the terrorists were invented.”[44] In September 1990, Leon told Liviu Valenas and Daniela Rainov at Baricada that “Everything [in December 1989] was a grand diversion! THERE WEREN’T ANY TERRORISTS!” and that Vlad had been arrested because he possessed damaging information against the Front.[45]

In his interviews with Petre Mihai Bacanu at Romania Libera in April 1990, Nica Leon also mentioned several episodes which placed the Securitate and Militia in a surprisingly positive light. He maintained that during the showdown between protesters and regime forces in University Square on the afternoon of 21 December, he had spoken with a Militia sergeant major who had “wished us [the protesters] success.”[46] He also claimed that he had helped an injured Militia man to safety on this evening.[47] Leon chatted with the USLA troops at University Square and characterized their actions as follows:

…the USLA were blocking the street leading to the American Embassy and the Israeli airline company El Al. The USLA did not attack the crowd, but rather stood chatting with the demonstrators and explaining to them that they could not join them because they had an order to stay between the French Bank and the Intercontinental Hotel.[48]

As we shall see, other eyewitness accounts of these events challenge Leon’s portrayal of the USLA.

But clearly the most damaging fact about Nica Leon was the one Petre Mihai Bacanu neglected to inform his audience of: the hero of the Bucharest Revolution had been arrested as a “terrorist” on 24 December 1989. Leon had been discovered in the basement of the Central Committee building, attempting to transmit something through a radio-transmitting device belonging to the Securitate’s Fifth Directorate.[49] One might be inclined to believe that Leon had been the victim of a tragic misunderstanding were it not for a series of articles written by a former officer of the Fifth Directorate in the Ceausist publication Timpul during early 1991.[50] The former Securitate officer presented the saga of a group of those arrested as “terrorists” during the December events: among them, other officers of the Fifth Directorate, USLA members, a Jordanian student, and Nica Leon. Leon is credited with having sustained the morale of the other prisoners. According to the Fifth Directorate officer: “Nica Leon encouraged us and frequently repeated that if he escaped, he would testify for us all the way to the UN.”[51] Moreover, Leon is praised for having contacted the wives of the Fifth Directorate officers–to tell them that their husbands were still alive–after he was released on 30 December 1989. Other Securitate officers confirm Nica Leon’s presence among the arrestees.[52]

Even prior to Bacanu’s interview with Leon, there were indications that Leon was a less than completely credible source. In February 1990, Leon had given an interview to Democratia, the publication of one of Ceausescu’s most notorious former speechwriters, Eugen Florescu.[53] Surprisingly, since this was one of Leon’s first interviews since the events, there was no mention of his famous shout at the 21 December rally. In its issue of 9 March 1990, the popular Expres had made a coy reference to Leon’s arrest (while using a radio-transmitting device) in the CC building.[54] Moreover, at a meeting of the ruling Provisional Council of National Unity in early 1990, Front official Dan Iosif is said to have referred to Leon’s arrest and called him either a “securist” or “terrorist.”[55]

Nica Leon remains an enigma. It is difficult to say exactly what he was really up to on 21 December 1989. People in the crowd did indeed shout “Timisoara, Timisoara,” for it could be heard on the television broadcast. If Leon did shout it, was he the first to do so? If not, what was his motivation for shouting it? Was his shout a genuine act of individual courage at the time? Was he perhaps acting as a Securitate provocateur–someone who wished to infiltrate the protesters’ ranks–on 21 December 1989? As with other aspects of the December events, the historiography of what happened is as important as–if not more important than–what actually happened. In the case of Nica Leon, the historiography at the very least suggests a highly-manipulative portrayal of his actions in December 1989.

Who Threw the “petarde”?

Many sources have suggested that it was the explosion of a “petarde” (or firecracker) and a simultaneous commotion in the square which startled Ceausescu and made it possible for the demonstrators to yell the anti-Ceausescu slogans. Once again the discrepancy between the reporting on this incident and the reality of what appears to have happened is informative. The report of the first Senatorial commission investigating the December events (published in 1992) maintains that “while [Ceausescu] was speaking, an explosion was heard and caused substantial commotion. Shortly after this, the meeting disbanded in disorder.”[56] Stoian describes the “petarde” incident as follows:

…[then] Ceausescu took the floor. At that moment the thing which appears to us the most important event of this period occurred. It is not true that the crowd began to boo spontaneously. While Ceausescu was stumbling through a phrase up on the balcony, somewhere in the center of the Square, where there were mostly women, someone exploded a Christmas ‘petarde’ [o petarda de genul celor de Craciun]. The first reaction of these frightened women was to begin to scream. Then, all those around them began to boo.[57]

Romanians have occasionally referred to this as “the petarde of our happiness.”[58]

Part of the problem with the “petarde” scenario stems from the fact that there is no agreement upon who exploded it and no one has come forward to claim responsibility for this historic action. Nevertheless, many names have been put forward in connection with it.[59] Securitate sources clearly wish to suggest that the setting-off of this “petarde” and the causes of the commotion which ensued were part of a premeditated plan to disrupt the rally. Once again, they attempt to negate the spontaneity of the anti-Ceausescu uprising. A journalist for the Ceausist journal Democratia wrote in December 1990:

…It must be stressed that during this rally long-studied methods for the psychological manipulation of compact crowds–acoustic sounds with subliminal messages transmitted through the loudspeaker system (imitating the rumble of an earthquake, the noise of troops and tanks and gunfire); the movement of some groups through the square with the intention of dislocating the crowd; petardes–were applied.[60]

According to “a group of former Securitate officers,” the “tourists” and their domestic collaborators made their way from Timisoara to Bucharest and infiltrated the meeting. The “tourists” attempted to scare those in the crowd into believing that “they were under fire” by jabbing them in the back with “reinforced steel prongs…against the background of the noise of fire-crackers and the short-circuiting of the public address loudspeakers.”[61] Interestingly, this is how a former USLA officer has portrayed the event:

On 21 December 1989 I was taking part in the antiterrorist measures for the “goodbye” meeting. In the crowd, I identified and observed eight strange men: all were dressed approximately the same (knee-length woolen coats, hats), all were smoking at the same time, standing in a group. Some looked slavic, others asiatic. At a given moment, they took out from their pockets globe-shaped objects, lit them with their cigarettes, and threw them into the crowd; in the globes there were firecrackers which put the crowd to flight.[62]

The SRI’s 1994 report on the events suggests that the “powerful thunder claps” which were heard could have come from the detonation of a “petarde” and that the “sonic boom”-like sound which occurred came not from the crowd, but from the loudspeakers.[63] The panic among the crowd was caused by the transmission of high-pitched soundwaves (outside the range of human hearing) and by the fact that unidentified demonstrators were prodding the others with steel poles while shouting “Run away, they will kill us!” and “The tanks are coming!”[64]

Opposition accounts incorporate familiar elements. The influential journalist Cornel Nistorescu places the “petarde” incident in the context of a coup d’etat supported by a faction within the Securitate:

Simultaneously, at the meeting of 21 December, according to incontrovertible information, a Securitate officer launched the two petardes which provoked panic and unleashed the redemption of Bucharest’s citizens. Meanwhile, through the loudspeaker system controlled by the Securitate, boos and whistles were disseminated.[65]

Ecaterina Radoi of Zig-Zag suggests that the unbelievable panic which ensued was the result of the emission of sounds resembling the rumble of tanks and machine gun fire.[66]

But the “petarde” incident and the simultaneous commotion may have a simpler explanation. It is informative to look back upon how the disruption of the rally was reported by foreign correspondents in Bucharest just after it had taken place. Shortly after the rally disbanded, a Bulgarian correspondent related that the cause of the commotion had been the use of “tear gas grenades” by regime forces attempting to prevent demonstrators from entering the square and the ensuing panic this had unleashed among those who were already in the square.[67] The correspondent suggested that the demonstrators had originally gathered near the Roman Square on Magheru boulevard and numbered in the thousands by the time they reached Palace Square where the speech was taking place.

Similar reports come from the Yugoslav TANJUG correspondent who transmitted that demonstrators had gathered in the northwest corner of Palace Square near the Athenee Palace Hotel and that when they “tried to approach the official meeting, tear gas was thrown at them.”[68] According to the same correspondent, young men had begun to shout anti-Ceausescu slogans, were chased away by the Militia, and then proceeded through the side streets in order to get around to the other side of the meeting.[69] The Militia then used tear gas to prevent these demonstrators from joining the official meeting and it was after the “tear-gas bombs exploded that the live relay of radio and television was disrupted for several minutes.”[70]

Significantly, eyewitness accounts of the confrontations between regime forces and demonstrators on the afternoon and evening of 21 December refer to regime forces firing “petardes” at the demonstrators.[71] One eyewitness to the events in University Square on the afternoon of 21 December recounts that “the Securitate ran after them [the demonstrators] in groups and used ‘petardes’ and clubs against them.”[72] Moreover, Rady has observed that on the night of 21/22 December, the Securitate “[i]n a few places…detonated bombs in the hope of spreading panic.”[73]

Which forces would have used the “petardes” and tear-gas against the demonstrators? During his trial in early 1990, the Interior Minister at the time of the events, Tudor Postelnicu, stated that “the USLA were in charge of tear-gas” at the rally.[74] Stoian has noted the difference between the 21 December rally and past rallies in his typically colorful tone:

In the first place, how striking it was that if in the past at the meetings to which Bucharest’s citizens were all too well-accustomed, people were indifferent–indeed, some were even happy since they would get three or four hours of work off–now nobody was smiling. Almost everybody entered [the square] in an ill-omened silence. A completely new element was the verification of identity papers of most people on the streets on this occasion; those who did not belong to the groups of workers [chosen to participate] were politely made to exit the columns…After the Palace Square was full, something unexpected happened. If in the past, the ring of civilians (Securitate men, party activists) and Militia men [around the crowd at such an event] would not permit those bored of listening to Ceausescu’s idiocies to leave, this time things were completely the other way around….Anyone who wanted to leave could, but no one from outside the ring could enter the protected zone.[75]

Eyewitnesses have specifically identified the forces preventing their entrance into the square as “USLA troops.”[76]

The partial transcripts of communications among USLA and Militia units on 21 and 22 December in Bucharest were published in late January-early February 1990 in the daily Libertatea.[77] These transcripts suggest that even before the rally had begun, large groups of demonstrators had gathered at a number of the intersections leading onto Palace Square, were shouting anti-regime slogans, and were taxing the capacity of the regime forces to prevent them from entering the square.[78] The demonstrators apparently realized well the tremendous opportunity offered them by the live national broadcast of this rally. Thus, the impression left by most accounts–that it was a few, isolated, brave men, within a crowd of tens of thousands of automatons, who had dared to challenge Ceausescu–is simply romanticized. The actions of those prevented from entering the meeting probably emboldened those in the crowd to shout down Ceausescu.

The transcripts also show that on the order of Securitate Director General Vlad, the USLA used “gela” (the Securitate reference for “petardes”) against the demonstrators.[79] Ilie Stoian alleges that General Grigore Ghita, the commander of the Securitate’s uniformed troops, “violated his brief” when he incorporated units of the USLA, including a “geniu-chimic” unit (which would have been in charge of tear-gas), among the regime forces assigned to work the rally.[80] Yet such an action does seem in accordance with Interior Ministry Order No. 2600. Moreover, even the Senatorial commission’s report illustrates that the security for the rally of 21 December was left almost entirely in the hands of the Securitate, and that General Vlad’s deputy, General Gianu Bucurescu, was given personal charge of the rally.[81]

It appears then that a key factor contributing to the disruption of Ceausescu’s speech was the attempt by regime forces to hold off anti-Ceausescu demonstrators from entering Palace Square. This commotion and confusion so changed the complexion of the rally that those among the crowd handpicked to attend took advantage of the opportunity and suddenly switched from chanting pro-Ceausescu slogans to jeering and booing the dictator. It is possible that the “petarde” at the rally was launched by the Securitate, but it is unlikely it did so as an act of defiance against the dictator. The “petarde” may have been used to prevent protesters from entering the square or to disorient the crowd and mask the sound of the anti-Ceausescu slogans. The disruption of the rally may therefore have been far less “organized” than has commonly been presumed.

[31].. R.M., “Dezvaluiri [Revelations],” Romania Libera, 19 January 1993, 1. Radulescu died in 1994.

[32].. Ibid. Presumably that foreign power would have been the Soviet Union.

[33].. Nicolae was probably improvising. A tape of the rally broadcast on a Bucharest FM radio station in December 1993 recorded Elena yelling at her husband: “Promise them something! Promise them anything!”

[34].. Rates, Romania: The Entangled Revolution, 39; Rady, Romania in Turmoil, 100.

[35].. See the series “Intercontinental 21/22″ in Romania Libera, especially for 31 March 1990, 1 April 1990, 2 April 1990, 5 April 1990, and 6 April 1990. There is no reason to believe that those Bacanu presented did not actually shout down Ceausescu at the rally. The issue is the context in which Bacanu chose to present their actions.

[36].. Leon’s notoriety also apparently stemmed from his exposure in a well-known documentary series entitled “Noaptea Generalilor” [The Night of the Generals] which appeared on Romanian television during 1990. This television series was also produced by Petre Mihai Bacanu.

[37].. Ratesh, Romania: The Entangled Revolution, 39.

[38].. Nicola Leon, “You took away our rights and gave us lice and fear,” The Globe and Mail, 20 December 1989, A7. In spite of the slight difference in name, Nica Leon has claimed that this is his letter and there seems little reason to doubt that this is the case. Nicola Leon is described as a “34-year old mechanical engineer living in Bucharest,” details which generally fit with Nica Leon’s background. It is unclear when this open letter arrived at the newspaper.

[39].. See, for example, his comments in Sorin Rosca Stanescu, “Mai putine flori, mai multi participanti,” Romania Libera, 24 April 1990, 3.

[40].. Nica Leon, interview by editorial board, “Nica Leon in razboi cu toata lumea,” Flacara, no. 34 (26 August 1992), 4-5.

[41].. Stoian, Decembrie ‘89, 23.

[42].. Nica Leon, interview by Angela Bacescu, Europa, March-April 1994, 2, 3. Bacescu introduced Leon as president of the Liberal Democratic Party and member of Amnesty International (!). Among the many dubious claims in this interview is the allegation that Elena Ceausescu had been plotting a coup d’etat against her husband set for 30 December 1989.

[43].. See, for example, Nica Leon, interview by Liviu Valenas and Daniela Rainov, “Lovitura de palat din Romania [The Palace Coup in Romania],” Baricada, no. 36 (18 September 1990), 3.

[44].. Rasvan Popescu, “Moda lui Jos,” Expres, no. 13 (27 April-3 May 1990), 2. For the significance of his denial of the existence of the “terrorists” see chapters seven and eight.

[45].. Leon, interview, “Lovitura de Palat.”

[46].. Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 5 April 1990, 3.

[47].. Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 6 April 1990.

[48].. Ibid.

[49].. Leon proudly admits to this in Leon, interview, “Lovitura de palat.”

[50].. See the six-part series by Maiorul A.D. (apparently Major Aurel David, who was one of four Fifth Directorate officers tried and acquitted in March 1990) entitled “Scenariile si Realitatea. Marturie la dosarul ‘Teroristi’,” which appeared between January and March 1991 in Timpul. It is significant to note that when this series appeared Nica Leon was still a welcome member of the opposition.

[51].. Maiorul A.D., “Scenariile si Realitatea (VI),” Timpul, 1 March 1991, 11.

[52].. Bacescu, Din Nou in Calea, 161. USLA officer Romulus Garz refers to “officer David (one of four officers from Ceausescu’s guard)” and to the presence of Nica Leon among the prisoners he was held together with. Garz was arrested after the famous incident in front of the Defense Ministry on the night of 23/24 December–discussed in chapter seven.

[53].. See the interview with Nica Leon in Democratia, no. 4 (12 February 1990).

[54].. See Expres, 9 March 1990, 8.

[55].. Valenas and Rainov did raise this issue with Leon in Leon, “Lovitura de palat.” However, they refused to challenge his answers and almost appeared to embrace them. While Leon was still aligned with the opposition, the regime-supportive press alleged that he had been a Securitate informer code-name “Nelutu.” The allegation appeared in the Ceausist Romania Mare, and the daily Azi, closely-linked to then Prime Minister Petre Roman, see Expres Magazin, no. 32 (13-20 August 1991), 2. Nica Leon himself–almost proudly–lists all the allegations launched against him (including that he was related to the Ceausescus) in Leon, “Nica Leon in razboi cu toata lumea,” Flacara, no. 34 (26 August 1992), 4. He avoids commenting on their validity, however.

[56].. Raportul Comisei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, “Cine a tras in noi, in 16-22?” Romania Libera, 27 May 1992, 5.

[57].. Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, 23. It was only after this, Stoian maintains, that Nica Leon delivered his famous shout.

[58].. Tudorel Urian, “Cabala Teroristilor,” Cuvintul, no. 20 (13 June 1990), 4.

[59].. The suspects are legion: The dubious Nica Leon claims that a 60-year old man named Andrei Ilie, “who kissed Iliescu when he arrived at the CC [building on 22 December],” threw the petarde (Leon, interview, “Nica Leon in razboi.”). Opposition journalist A. Corneliu Giagim writes that the “author” of the petarde was Matei Ilie who had assembled it out of an aerosol can (A. Corneliu Giagim, “16-22, Cine-a tras in noi?!” Baricada, no. 49-50 (18 December 1990), 6.). In early 1990, Petre Mihai Bacanu confidentially stated that a young man named Adrian Constantin had thrown the petarde (Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 31 March 1990, 1.). Whereas Bacanu had been able to interview Nica Leon and the young aviation mechanics who had started the chants against Ceausescu, he had been unable to track down Constantin to speak with him. Dan Iosif, the Front official who accused Leon of being a “terrorist,” has also been proposed as the source of the petarde (Expres Magazin, no. 30 (20-26 February 1991), 8.). There are likely others who have been credited with this act.

[60].. C. Maltese Martine Ui (possibly a pseudonym), “De la ‘Jos Ceausescu!’ am ajuns la ‘Jos Romania!’ Dubla Lovitura impotriva Romaniei” Democratia, no. 48 (December 1990), 3.

[61].. A Group of Former Securitate Officers, “Asa va place revolutia! Asa a fost!” Democratia, no. 36 (24-30 September 1990), 4. Also, see a translation of this article in FBIS-EEU-90-207, 25 October 1990, 50-53.

[62].. “S.V., reserve USLA officer” (perhaps Strat Vintila, based on other accounts), in Pavel Corut, Floarea de Argint (Bucharest: Editura Miracol, 1994), 171. In fact, the description of these men as wearing knee-length woolen coats and hats makes them sound suspiciously like the Securitate and the USLA themselves, as we shall see later.

[63].. “Fapte care trimit la o actiune premeditata a unor ‘actori’ din afara (II),” Curierul National, 10 July 1994, 2.

[64].. Ibid. Former deputy prime minister and senator, Gelu Voican Voiculescu, makes similar allegations. He claims that the explosion was caused by a “handcrafted petarde” (”o petarda artizanala”) made from an aerosol can. He too suggests that the panic was intensified by the “perhaps purposeful” malfunction of the loudspeaker system and the emission of a terrifying sound which resembled the “rumbling of tanks.” Voiculescu adds that “it is also possible…that there was a type of ‘acoustic bomb.’” Gelu Voican Voiculescu, interview by Neti Luchian and Val. Voiculescu, “‘Haosul nostru i-a paralizat (I),” Libertatea, 16 July 1991.

[65].. Cornel Nistorescu, “Complot sau conspiratie cu pretentii la putere? [Plot or conspiracy with pretensions to power]” Cuvintul, no. 20 (13 June 1990), 5.

[66].. Ecaterin Radoi, “Remember 15 decembrie 1989 – 20 mai 1990,” Zig-Zag, no. 190 (23-31 December 1993), 4-7.

[67].. Sofia Domestic Service, 1400 GMT 21 December 1989, in FBIS-EEU-89-244, 21 December 1989, 71.

[68].. Belgrade TANJUG Domestic Service, 1359 GMT 21 December 1989, in FBIS-EEU-89-245, 22 December 1989, 77.

[69].. Belgrade Domestic Service, 1410 GMT 21 December 1989, in FBIS-EEU-89-244, 21 December 1989, 70-71.

[70].. Ibid.

[71].. See accounts in Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 15 March 1990; 5 April 1990; 19 April 1990.

[72].. See the comments of Marcel Constantinescu in Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 15 March 1990, 3.

[73].. Rady, Romania in Turmoil, 104.

[74].. Emil Munteanu, “Postelnicu a vorbit neintrebat [Postelnicu spoke without being asked to],” Romania Libera, 30 January 1990, 3.

[75].. Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, 22. Stoian’s “spin” on this event, however, is that people were not allowed to enter the square because “something was being awaited,” thus insinuating that the disruption of the rally was organized in advance.

[76].. See the comments of Nistor Ruxandoiu in Gheorghe Ionita, “Culcati-i la pamint!” Adevarul de Duminica, 14 January 1990, 2.

[77].. Published in Libertatea between 27 January and 15 February 1990 under the heading “Dintre sute de…catarge! Revolutia ascultata prin statie [From…hundreds of “masts” (radio identification for USLA officers conducting surveillance) Scanning the Revolution].” Such recordings could have come from only one source: the former Securitate. Interestingly, with the exception of one episode (3 February 1990), all of these communications come from the afternoon of 21 December or morning of 22 December. There are no communications for the USLA from 3:30 p.m. 21 December until 8 a.m. 22 December–the period during which regime forces opened fire on the demonstrators.

[78].. “Dintre sute de catarge,” 27 January 1990; 29 January 1990.

[79].. “Dintre sute de catarge,” 30 January 1990, 2. An anonymous editor defines the meaning of “gela” as “petarde” at the close of this episode. Stefanescu confirms the use of “petardes” in his statement that the USLA commander, Colonel Gheorghe Ardeleanu, was seen at the Central Committee building shouting to a subordinate “Give me ‘Gela’…Give me ‘Gela’.” According to Stefanescu, ‘Gela’ was the name of a “petarde” used by the USLA in the repression of demonstrators. Paul Stefanescu, Istoria Serviciilor Secrete Romanesti (Bucharest: Editura Divers Press, 1994), 287.

[80].. Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, 21.

[81].. Raportul Comisiei Senatoriale, “Cine a tras in noi, in 16-22?”

Timisorenii au “stricat” mitingul din 21 decembrie
Marti, 15 decembrie 2009 Sursa: Romania Libera Autor: Petre Mihai Bacanu

 Mult timp nu s-a stiut cine a “stricat” mitingul lui Ceausescu din 21 decembrie 1989. Au aparut fel si fel de personaje care si-au arogat acest merit. Acum se stie ca acest fapt se datoreaza unor grupuri de timisoreni care s-au deplasat la Bucuresti. Satui de lupta, nu mai aveau frica si, practic, au fost nevoiti sa plece din Timisoara ca sa anunte ce se petrece acolo. La Timisoara se strigase “Lasilor, veniti cu noi!”, timisorenii avand impresia ca romanii ies greu la Revolutie. Suntem in posesia unor
marturii despre implicarea timisorenilor in declansarea scanteii de la Bucuresti.

Acuza ca i-a fost ucis sotul la Timisoara
ION ION, prelucrator prin aschiere IEI Bucuresti, 19 ani (in 1989): “In dimineata zilei de 21 decembrie 1989, o mare parte din lucratori se aflau la miting in Piata Palatului. Dupa un timp, am plecat si eu in oras. In timp ce ma deplasam pe Calea Victoriei spre Piata Palatului, sa fi fost ora 12.00, am vazut ca strada era blocata de un cordon de militieni in dreptul Hotelului Bucuresti.


M-am alaturat unui grup de civili care doreau sa treaca de acest cordon, incercand sa discutam cu cei din dispozitiv. O femeie din grupul nostru a strigat disperata, acuzand ca i-a fost ucis sotul la Timisoara. A fost retinuta de un militian. In momentul in care acesta a inceput s-o loveasca cu bastonul, au intervenit mai multi civili, creandu-se astfel un conflict deschis intre noi si militieni. In scurt timp a luat amploare, implicandu-se mai multi civili, iar din partea fortelor de ordine facandu-si aparitia un cordon de militari ai Armatei care s-au postat in fata militienilor si ne-au somat spunand ca vor face uz de arma.



Dupa un timp, au tras cu armele in plan vertical. S-a creat o ambuscada, noi, civilii, alergand in directia opusa acestora. In dreptul coltului din dreapta hotelului si-au facut aparitia trei camioane militare cu prelata, din care au coborat soldati cu casti albe cu vizeta si arme automate cu pat rabatabil. Ne-au blocat retragerea. Am fost imobilizat de patru soldati care m-au lovit cu patul armei in zona occipitala, apoi cu bocancii in toate partile corpului. Tot timpul eram filmati de la o fereastra a hotelului – etajul doi sau trei. A aparut in zona Postelnicu, care i-a spus unui civil care-l insotea sa ma impuste, insa a intervenit unul dintre soldatii care ma retinuse. Am fost dusi la Circa 1 Militie, batuti din nou, in final transferati la Jilava”.

Timisorenii s-au pierdut printre cei adusi la miting
DUMITRU SMEDESCU, colonel, lucra la Serviciul asigurare tehnico-materiala si financiara la Militia Capitalei. Aflase despre evenimentele de la Timisoara de la colegii sai. In ziua de 21.12.1989, la ora 6.00, a primit un telefon sa se prezinte imediat la serviciu, deoarece urma sa aiba loc un miting in Piata Palatului. Era seful unui dispozitiv compus din 20 de ofiteri care au luat pozitie la aproximativ 270 metri de intrarea principala in CC, in apropierea actualei statui a lui Iuliu Maniu. De organizarea mitingului s-au ocupat cei de la Armata, colonelului Smedescu parandu-i-se curios, deoarece la alte mitinguri de organizare se ocupau cadre ale Securitatii si Militiei. Difuzoarele dispuse in Piata Palatului au fost aduse de cei de la Armata. Dispozitivul de comanda se afla amplasat in incinta Bibliotecii Universitare.



“In jurul orei 12.00, in timp ce Ceausescu facea referire la evenimentele de la Timisoara si la marirea salariilor, s-a auzit un zgomot puternic, iar lumea a intrat in panica. Initial, pentru mitingul ce urma sa inceapa la ora 8.00 au fost solicitate sa participe anumite persoane, in special membri de partid. Amanandu-se pentru ora 10.00, nu au mai fost doar persoanele selectate initial. In spatele Palatului Regal au sosit mai multi cetateni de la Timisoara, care s-au pierdut printre cei ce participau la miting si au inceput sa scandeze lozinci anticomuniste si anticeausiste.”


S-a creat agitatie in multime
MIHAITA BALINT avea 19 ani in decembrie 1989 si era cioplitor la “Marmura”. La spargerea baricadei, in noaptea de 21 spre 22 decembrie, a fost impuscat in partea inferioara a tibiei piciorului drept.
“Cand am ajuns in Piata Palatului, mai exact in apropiere de Biblioteca Universitara, am vazut un grup de 30-40 de tineri care spuneau ca sunt din Timisoara. Venisera dinspre strada stirbei Voda, au intrat in multime si au inceput sa scandeze lozinci anticeausiste si despre victoria revolutiei de la Timisoara. Imediat, mai multi participanti au inceput sa-l huiduie pe Ceausescu, creandu-se agitatie in multime. In momentul in care au inceput sa se auda tipete si lumea se indrepta spre caile de iesire, am plecat si eu din piata, deplasandu-ma pe strada Onesti pana in zona Intercontinental, unde credeam ca suntem protejati de prezenta reporterilor straini. Am ramas pana dupa distrugerea baricadei, cand am fost impuscat.”

Studenta din Timisoara si-a cautat prietenul la morga Spitalului Coltea
MARIOARA TRONARU, lucratoare la bucataria Spitalului Coltea: “Pe 21 decembrie, in jurul orei 22.00, un tanar a fost impuscat in cap dupa ce s-a adapostit in curtea spitalului. Avea in jur de 20-23 de ani. Dupa aproximativ 30 de minute, o tanara cam de aceeasi varsta cu cel impuscat si care spunea ca este studenta la Timisoara a venit sa-l caute. Brancardierii au condus-o la morga, iar tanara l-a recunoscut pe cel decedat ca fiind prietenul ei, tot student la Timisoara. A declarat ca venisera mai multi din Timisoara pentru a-i mobiliza pe bucuresteni”.

Veneau din orasul inchis
PETRE CAPRARU, lucrator la Directia de Telecomunicatii: “Pe 21 decembrie, pe la pranz, am plecat spre Spitalul Coltea, sa-i duc un pachet surorii mele, internata. Grupuri de cetateni speriati veneau dinspre Sala Dalles. Mi-au spus ca mitingul oficial a fost spart. Au inceput repede sa protesteze la indemnul unor cetateni din tara. Un tanar de vreo 30 de ani, inalt, spunea ca era din Timisoara si a venit special la Bucuresti cu mai multi care scapasera din orasul inchis. Sa ne spuna si noua ce se intampla cu ei la Timisoara si ca au fost maltratati. Acestia strigau: «Nu va fie frica, Ceausescu pica!» si «Jos tiranul!». Indemnau trecatorii sa se solidarizeze, sa nu plece, ca sa nu mai fie chemati ciomagarii de la Timisoara”.

Tanarul din Timisoara avea in mana o cutie
ADRIAN UTALE lucra ca tehnolog productie la Combinatul Casa Scanteii. In dimineata zilei de 21 decembrie a fost scos, cu alti colegi, la ora 7.00, la mitingul din fata CC.
“Din ora in ora ne aliniau in fata intrarii principale a Casei Scanteii si apoi reveneau la directia luata. In jurul orei 11.00 ne-am indreptat pe jos catre Sala Palatului. Pe la ora 11.40, in timp ce ne aflam in centrul pietei, spre Biblioteca si Athenee am vazut langa mine un tanar care ne-a zis ca era din Timisoara si avea in mana o cutie. Ne-a zis: «O sa vedeti ce o sa se intample». Mitingul a inceput in jurul orei 12.00. Dupa ceva timp, tanarul a declansat o mica explozie, probabil o petarda; in jurul orei 12.30 s-a auzit o bubuitura in centrul manifestatiei, ceea ce a dus la haos total.”


Coloana stransa de manifestanti era din Timisoara
PETRU GIURA, strungar la IRA Grivita. Este victima a evenimentelor din decembrie: “Am ajuns la miting in tinuta civila, dupa ce in prealabil ni se spusese sa ne imbracam in cea a garzilor patriotice. Ne-au distribuit langa un sir de megafoane din care in timpul mitingului se auzeau aplauze inregistrate pe banda. In timpul discursului lui Ceusescu, cand s-a auzit o bubuitura, participantii la miting au fugit in toate directiile. Am luat-o spre strada Brezoianu. Am intalnit o coloana stransa de manifestanti, respectiv cate cinci in linie, care scandau lozinci anticeausiste. Acestia spuneau ca sunt de la Timisoara. Initial ne-am speriat si am fugit din calea lor, luand-o spre Romarta Copiilor. Am ramas insa la Intercontinental si am participat la toate evenimentele, pana am fost impuscat la Televiziune, pe 23 decembrie”.

“Nu cumva esti din Timisoara?”
GHEORGHE POPA era in decembrie 1989 sef de birou desfacere la Intreprinderea Poligrafica “Luceafarul”: “Am fost chemati la serviciu la ora 5.00 pentru mitingul din 21 decembrie. Noi am ocupat pozitia din dreptul restaurantului «Cina». Un activist de partid l-a controlat in geanta pe un coleg de-al meu, dar avea la el o sticla cu ceai si paine prajita. Am intervenit spunand ca este bolnav de ulcer, dar activistul a chemat un militian, care mi-a luat legitimatia de serviciu pe motiv ca produc agitatie. In timpul discursului lui Ceausescu s-a auzit un zgomot puternic in sistemul de sonorizare. Cand manifestantii s-au raspandit in toate directiile, am plecat cu mai multi colegi spre Bd. Magheru. In zona Hotelului Nehoiu am fost opriti de militieni si legitimati. Cum mie imi fusese confiscata legitimatia si nu aveam nici un act de identitate la mine, militianul m-a intrebat: «Nu cumva esti din grupul de la Timisoara?». Mi-a aplicat cateva lovituri cu bastonul, dupa care m-a lasat sa plec”.

“Fratilor, la Timisoara va mor copiii si fratii!”
IOAN PaUN lucra in decembrie 1989 ca laborant foto la Casa Scanteii: “La miting am fost pozitionati intre Palatul Regal si Biblioteca Universitara. Atmosfera era incordata. Am observat in coloana noastra multi civili pe care nu-i cunosteam. In timp ce Ceausescu se adresa multimii am vazut in apropierea noastra doi tineri care fluturau doua steaguri. Aveau accent ardelenesc. Unul dintre ei, de vreo 30 de ani, cu fata spre mine, a strigat: «Fratilor, la Timisoara va mor copiii si fratii!». Pe al doilea nu l-am vazut la fata. La scurt timp am auzit o bubuitura, o petarda, banuiesc, care a panicat multimea”.

Indemnau pasagerii sa li se alature
STEFAN DIMA, medic stomatolog: “Lucram ca medic la Calmatuiul de Sus si faceam naveta cu trenul pana la Rosiori. Pe 21 decembrie am vazut, pe la 16.00, in zona Piata Romana, cum fortele de ordine incercau cu disperare sa disperseze grupurile de manifestanti. Dimineata am plecat la serviciu cu trenul Bucuresti-Timisoara. Acesta a oprit neasteptat intre statii, concomitent cu aceeasi cursa care venea dinspre Timisoara. Intre pasagerii celor doua trenuri oprite paralel au avut loc discutii referitoare la evenimentele de la Timisoara. In trenul Timisoara-Bucuresti erau multi pasageri imbracati in doliu, avand steaguri si banderole tricolore. Scandau lozinci anticeausiste si indemnau pasagerii din trenul in care ma aflam sa li se alature”.

“Am intrat in multime strigand: «Timisoara, Timisoara!»”
LULCIUC CONSTANTIN, Timisoara: “In dupa-amiaza zilei de 20.12.1989, in timp ce ma aflam in filtrul ce se organizase langa gara din Timisoara, respectiv langa Militia TF, am fost chemati de Chira Vasile si Pantar Teodor, care mi-au spus sa ma deplasez in Piata Operei, deoarece, pe baza de voluntariat, se pleaca in Bucuresti, ca si in alte localitati – Brasov, Iasi, Sibiu, Ploiesti. Scopul principal era de a spune ce s-a intamplat in acele zile in Timisoara, dar si faptul ca se anuntase ca orasul Timisoara va deveni teren arabil, ca va fi exterminat. Am plecat aproximativ 30 de timisoreni, printre care Vasile Chira, Dumitru Pava, Teodor Pantar, Constantin Tataru, Dumitru Gherman, pentru a-i anunta si pe bucuresteni de cele intamplate la noi in oras. Am luat cu noi un steag cu stema decupata. Pe data de 21.12.1989, dimineata, in jurul orelor 6.30-7.00, am ajuns la Gara de Nord, ne-am deplasat pe jos, pe linia de tramvai, pana am ajuns in Parcul Cismigiu.


Ne-am continuat drumul pe jos pana in apropierea Bisericii Kretzulescu, unde am fost opriti de un cordon de militieni, deviindu-ne in partea stanga. Am incercat sa le explicam militienilor ca demonstram pasnic, dar intre noi si ei au intervenit divergente, moment in care steagul pe care noi il arborasem pe o creanga de copac ne-a fost luat, am fost imbranciti, moment in care am intrat in mijlocul multimii si am inceput sa strigam: «Timisoara, Timisoara!»”.

“Timisorenii ne explicau ca ei sunt liberi”
MARIANA SCHICHT, secretara ASE: “Pe 21 decembrie ne uitam obligatoriu la televizor la serviciu. Dupa intreruperea emisiunii, cu mai multi colegi si studenti, am plecat in Piata, alaturandu-ne altor manifestanti. Doi insi inalti, imbracati in negru, au tras la foc automat spre noi. Ranitii au fost dusi la Coltea, iar mortii au ramas pe loc. In fata Salii Dalles, sapte-opt morti erau aranjati in cerc. Cand s-a spart baricada, am luat-o spre magazinul Unirea, dar a venit o duba a Militiei in care au fost urcati mai multi manifestanti. Am fost luata in acel grup, insa un ofiter de armata m-a tras jos, intrucat tipam cat ma tinea gura. Impreuna cu alti manifestanti am ramas pana dimineata pe strazi laturalnice. Printre acestia erau si din Timisoara si ne explicau ca ei sunt liberi si ca bucurestenii trebuie sa se uneasca pentru a-l da jos pe dictator.

In noaptea de 22.12.1989, pe cand ma aflam in sediul CC, la parter, am observat o fata de aproximativ 16 ani, slaba, cu parul tuns scurt, care incerca sa intre in sediul CC. Pe data de 23 decembrie, dimineata, am aflat de la colegii fetei, care erau veniti de la Timisoara, ca aceasta a fost impuscata mortal in timp ce incerca sa escaladeze balconul. Unuia dintre baieti i se spunea «Lerurduzel» si era suparat ca murisera multi timisoreni.”

Au dat tonul protestelor
EUGENIU STAICU, electromecanic la MTTC: “La miting am ocupat zona din fata Hotelului Athenee Palace impreuna cu muncitorii din CFR care erau coordonati de secretarul de partid Teodor Carbunaru. Discursul lui Ceausescu a fost intrerupt de cateva ori de participantii la miting, care au inceput sa strige lozinci impotriva sa. Am aflat de la secretarul de partid Carbunaru ca un grup de tineri veniti de la Timisoara cu drapelul cu stema inlaturata a dat tonul acestor lozinci”.

Ei au scandat primii la Bucuresti: “Azi la Timisoara, maine in toata tara!”
CONSTANTIN MEDREGA, maistru montaj la Intreprinderea de Avioane Baneasa: “Eram acasa la televizor cand s-a intrerupt transmisia mitingului din Piata. Cum cei trei copii ai nostri se aflau la miting, am plecat sa vedem ce se intampla acolo. La Universitate, grupuri de manifestanti scandau lozinci anticeausiste. In fata Hotelului Intercontinental, un grup de aproximativ zece persoane, care au spus ca sunt de la Timisoara, scandau: «Azi in Timisoara, maine in toata tara!». Faceau apel sa ne alaturam lor.”

Grupul scanda: “Timisoara, Timisoara!”
TINCA CERNEA, casnica: “Pe data de 21 decembrie sotul meu a plecat in oras pentru a cumpara cadouri de Craciun
. La Izvor a aflat ca urma sa se organizeze un miting in Piata Palatului si din proprie initiativa a mers acolo. Mi-a povestit ca in timpul mitingului a intalnit un grup de manifestanti care scandau: «Timisoara, Timisoara!». S-a alaturat acestui grup si au plecat spre Comitetul Central, insa fortele de ordine i-au impiedicat sa ajunga in acea zona. Au coborat pe Calea Victoriei pana la CCA. Fiind mai in varsta, sotul meu s-a oprit sa se odihneasca, fiind retinut de trei indivizi in civil. A fost tarat in restaurantul Bulevard, fiind dus apoi la subsol si legat de maini si de picioare, impreuna cu alti demonstranti. Iar au fost batuti. In final, au ajuns la Jilava, unde au avut acelasi tratament
“.

“Sa povestim ce s-a intamplat la Timisoara”
CONSTANTIN TaTARU, Timisoara: “Pe data de 20.12.1989 ma aflam in Piata Operei. Aparusera zvonurile cu exterminarea Timisoarei. Cineva din multime ne-a sugerat sa ne deplasam in tara, dar mai ales la Bucuresti, sa povestim ce s-a intamplat in acele zile in oras, pentru a-i mobiliza pe bucuresteni sa ni se alature. Din Timisoara am plecat cu o coada de matura pe care am arborat un steag cu stema decupata”.

O timisoreanca, cu buletinul in mana, se ruga de lume sa reziste
SANDA MARIN, gestionara la un magazin din Bucuresti: “Cand am vazut la televizor cum s-a intrerupt transmisia la mitingul din Piata Palatului, am mers cu o colega in Piata Operetei, apoi in Piata Universitatii, unde tinerii demonstrau pe carosabil. Tinerii strigau lozinci anticeausiste. O tanara blonda a fost arestata de militieni. Am fost atacati si udati de fortele de represiune. Am vazut oameni cazand. Am vazut o femeie in jur de 50 de ani, cu buletinul in mana, care statea in genunchi pe carosabil si spunea ca a venit de la Timisoara, unde erau morti, si se ruga la lume sa reziste”.

Un video postat de catre tioluciano pe youtube

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/

“Interceptarile si transcrierile pe foile de goniometrare au fost efectuate de radiotelegrafisti si alti angajati de la Centrul de Control al Radiocomunicatiilor din Strada Oltenitei nr. 103, Bucuresti. Inregistrarile au fost facute din propria initiativa a unor salariati, care si-au asumat riscurile de rigoare, in acea perioada fiind interzisa ascultarea frecventelor alocate organelor de Militie si Securitate.” — Romulus Cristea http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/huliganii-astia-trebuie-anihilati-71726.html

“Dintre sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990 – 15 februarie 1990

  1. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990, p.2″INCEPIND DIN 21 DECEMBRIE 1989, ORA 11.00Intre 11,00-12,00 I.M.B.
    –Tovarasul BRINZEI, va rog luati dv. acolo masuri, ca sa zic asa, organizatorice si tot efectivul care nu este bagat in misiune se se gaseste in unitate sa fie imediat imbracat “civil” si in frunte cu dv. va deplasati ugrent la Separatiune 1, dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem citi sint, normal. Tabel nominal cu dinsii.
    –Am inteles !
    –Indiferent de la formatiune este, circa cercetari penale, judiciar s.a.m.d.
    –Multi sint imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
    –Pai, care au sa se schimbe in civil, care au intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la Separatiune 1 si sa ramineti acolo pina primiti ordin de la mine.
    –Am inteles !
    11,55 C.P.M.B.–Bucur 9 sint Bucur 1 am primit telefon sa incepeti agitatia in piata (! –N.R.)
    12,10–146475 Intr. civil.–Oprea fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie ca va ia dracu!
    (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu P.C.R.”).
    –Mai, nu mai strigati in statie!
    12,30 U.S.L.A.
    –Ati receptionat Catargul, Tridentul?
    –Tridentul, se pe Calea Victoriei, la Giocanda, iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
    –Tridentul, Catargul, sint Catargul 5, la Muzica, aici in fata, a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre Posta scandeaza lozinci dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
    –Sint Catargul 5. Au fost indepartati pe Victoriei, spre C.C.A. incolo.
    –Catargul, Catargul 2. Sus, aproape de Comitetul Central, se afla un cetatean. E de-al nostru sau nu este? Sus pe bloc,pe blocul de vizavi. Pe Boteanu, se afla sus de tot un cetatean.
    –Tridentul si Catargul, sint Catargul 5. Continua sa fie la intersectia 13 Decembrie cu Victoriei, la Continental acolo, un grup mare care scandeaza.
    –Catargul, sint Catargul 2. Deasupra magazinul Muzica, vizavi de C.I.D., se pare ca este o persoana acolo.
    –Da este. E de-al nostru.
    I.M.B.–Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temperezi, ca nu sint multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
    –Toate fortele sa intervina sa-i imprastie.
    12,00-14 U.S.L.A.–
    In zona Catargul 2 este liniste.
    –La fel in zona Catargului 1.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au indepartat pe Victoriei. Nu mai sint in aproprierea mea.
    –Sint Catargul 3. Au ramas la Gioconda in fata. Vad ca s-au potolit.
    I.S.M.B.–Mai, transmite la mine. Doua unitati de-ale lui Popa sa mearga la Calea Victoriei la…si doua sa vina la Onesti imediat.
    –Am inteles!
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul. Ai receptionat mesajul de la Catargul 3?
    –Da, a fost receptionat.
    –Catargul, sint Catargul 4. Va rog, repetati.
    -D-ta ai probleme deosebite?
    –Nu, deocamdata.
    –Nici sa nu ai.
    12,00-14 U.S.L.A.–Manifestantii de la Gioconda incearca sa sparga zidul de la militie.
    –Sint Catargul 1.
    –Situatia.
    –Liniste aici la Catargul 1. Defluire in ordine.
    –Sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –Da, bine, multumesc.
    –La intersectia 13 Dec., Calea Victoriei este blocata de ai nostri. Nu mai e nici o problema acolo.
    –Catargul 3, Tridentul.
    –La Catargul 3 situatia este inca incordata. Se scandeaza si militienii nu pot sa-i imprastie.
    –La Catargul 2, liniste. Defluire in liniste.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Publicul se retrage in liniste.
    I.S.M.B.–Sala Dalles, (lociitor sef securitate municipului Bucuresti). In fata la Sala Dalles sa vina aici forte.
    –Da, s-au trimis, draga, s-au trimis.
    –Sa-i scoata de aici pe astia care instiga.
    12,00-14 I.S.M.B.–Am trimis, am trimis forte.
    (Continuare in numarul viitor)
  2. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 29 ianuarie 1990, p.2–Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
    –Am inteles !
    12-14 U.S.L.A.–Ma receptionezi, sint Catargul. Tridentul confirma, te rog.
    –Te retragi si supraveghezi.
    –Supraveghezi si ma tineti la curent.
    —Huliganii astia trebuie anihilati in primul rind. Nu sint hotariti astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sint sovaitori.
    –Tridentul, sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –La Catargul 3, in fata hotelului Bucuresti, se scandeaza.
    –Da, s-au luat masuri.
    –Catargul ? Tridentul. (nu raspunde).
    –Catargul 1.
    –La Catargul 1, liniste.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 3. Tridentul. Situatia.
    –Aceeasi. Se scandeaza si se string foarte multi.
    –Circa 200. Daca impresureaza anexa si ii scoate din zona ii termina repede.
    –Nu sint fortele de ordine acolo, d-le?
    –Sint doar in fata, un aliniament si in spate nimic.
    –Las’ ca vin acolo…
    12,30-14 I.S.M.B.–(sefi servicii, birouri, securitatea municipului Bucuresti), (loctiitor seful Securitatii). Arunca cu niste portret. Probabil Doina Cornea. Invoca personalitati!
    –Da, da…
    –Sint vreo 5, care sint mai ai dracu’ si tipa.
    –Fara incidente, pentru ca ii provocam mai mult.
    –Am inteles. Imi pare rau ca de la hotel intercontinental ii filmeaza si de la noi nu vine nimeni sa-i filmeze.
    –Sa-i identificam pe huliganii astia.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 1, liniste, Atheneu.
    –Catargul 2, liniste.
    –La 3 s-a format o hora si cinta Hora Unirii.
    I.M.B.–Aici la Steaua este retinut unul care, sustin tovarasii, ca a incitat sa dea foc.
    –Catargul, au venit fortele speciale de interventie.
    –Striga acum ca armata e cu ei.
    –Hai ma, lasa-i in pace nu mai…
    –Ar trebui sa vina mai repede sa-i ia odata de aici.
    –Vine, stai linistit acolo.
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul.
    –Comunica, Catargul.
    –Parte din demonstranti au luat-o in stinga, spre Luterana, marea majoritate, ceilalti au luat-o spre Cosmonautilor. In fata hotelului Bucuresti nu sint probleme deosebite. S-au imprastiat. In schimb, in spate, in dreptul Giocondei au inceput sa se adune pina la nivelului C.S.P.-ului.
    –Cam citi sint?
    –Aproximativ 100. Cei mai multi sint pasnici.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Se pare ca spre Cismigiu se aud scandari. Populatie multa.
    –Deci Tridentul, ait receptionat ca la Cismigiu se pare ca s-a format din nou o grupare.
    –La Catargul 2 e liniste.
    –Catargul 4, raportez ca nu se mai aude nimic dinspre Cismigiu acum.
    –La Catargul 3 e liniste.
    –La Catargul 1 nimic deosebit, 2 nimic deosebit, la 3 se formeaza un dispozitiv cu virf inainte, care se lanseaza catre Luterana si se formeaza acum al doilea dispozitiv, probabil ca in spate. Nu am posibilitati de vedere.
    I.S.M.B.–Pentru /2 sa vina la baza sau ce face?
    –Da, sa vina urgent.
    –Da, da, vine imediat.
    –Putem trece cu escorta a doua si cu intiia?
    –Nu se poate. Sint deplasati tocmai la Comonauti, restaurantul Gradinita.
    –Pai, si-i indepartam.
    –(Da, sau am inteles).
    –Sint forte acuma?
    –Da, sint.
    –Sa-i indeparteze spre Romana incolo, dar cu grija sa n-o ia pe Dorobanti.
    –Am inteles !
    –Tridentul, sint Catargul.
    –Comunicati.
    –La intersectia Luterana cu Stirbei Voda (intreruperi repetati).
    –Vad explozii la Union. Sint Catargul 2.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au auzit 4-5 explozii puternice!
    –De la Union, de acolo s-au auzit. Le-am vazut si noi explozile, de aici la Catargul 2, de la Athenee Palace.
    –Catargul 5, ai sa-mi comunici ceva?
    –Catargul sint Catargul 5. Undeva spre Continental, nu am vizibilitate, se mai aude strigind asa, ca un ecou (…)
    (Continuare in numarul viitor)

  1. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990, p.2″INCEPIND DIN 21 DECEMBRIE 1989, ORA 11.00Intre 11,00-12,00 I.M.B.
    –Tovarasul BRINZEI, va rog luati dv. acolo masuri, ca sa zic asa, organizatorice si tot efectivul care nu este bagat in misiune se se gaseste in unitate sa fie imediat imbracat “civil” si in frunte cu dv. va deplasati ugrent la Separatiune 1, dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem citi sint, normal. Tabel nominal cu dinsii.
    –Am inteles !
    –Indiferent de la formatiune este, circa cercetari penale, judiciar s.a.m.d.
    –Multi sint imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
    –Pai, care au sa se schimbe in civil, care au intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la Separatiune 1 si sa ramineti acolo pina primiti ordin de la mine.
    –Am inteles !
    11,55 C.P.M.B.–Bucur 9 sint Bucur 1 am primit telefon sa incepeti agitatia in piata (! –N.R.)
    12,10–146475 Intr. civil.–Oprea fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie ca va ia dracu!
    (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu P.C.R.”).
    –Mai, nu mai strigati in statie!
    12,30 U.S.L.A.
    –Ati receptionat Catargul, Tridentul?
    –Tridentul, se pe Calea Victoriei, la Giocanda, iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
    –Tridentul, Catargul, sint Catargul 5, la Muzica, aici in fata, a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre Posta scandeaza lozinci dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
    –Sint Catargul 5. Au fost indepartati pe Victoriei, spre C.C.A. incolo.
    –Catargul, Catargul 2. Sus, aproape de Comitetul Central, se afla un cetatean. E de-al nostru sau nu este? Sus pe bloc,pe blocul de vizavi. Pe Boteanu, se afla sus de tot un cetatean.
    –Tridentul si Catargul, sint Catargul 5. Continua sa fie la intersectia 13 Decembrie cu Victoriei, la Continental acolo, un grup mare care scandeaza.
    –Catargul, sint Catargul 2. Deasupra magazinul Muzica, vizavi de C.I.D., se pare ca este o persoana acolo.
    –Da este. E de-al nostru.
    I.M.B.–Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temperezi, ca nu sint multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
    –Toate fortele sa intervina sa-i imprastie.
    12,00-14 U.S.L.A.–
    In zona Catargul 2 este liniste.
    –La fel in zona Catargului 1.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au indepartat pe Victoriei. Nu mai sint in aproprierea mea.
    –Sint Catargul 3. Au ramas la Gioconda in fata. Vad ca s-au potolit.
    I.S.M.B.–Mai, transmite la mine. Doua unitati de-ale lui Popa sa mearga la Calea Victoriei la…si doua sa vina la Onesti imediat.
    –Am inteles!
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul. Ai receptionat mesajul de la Catargul 3?
    –Da, a fost receptionat.
    –Catargul, sint Catargul 4. Va rog, repetati.
    -D-ta ai probleme deosebite?
    –Nu, deocamdata.
    –Nici sa nu ai.
    12,00-14 U.S.L.A.–Manifestantii de la Gioconda incearca sa sparga zidul de la militie.
    –Sint Catargul 1.
    –Situatia.
    –Liniste aici la Catargul 1. Defluire in ordine.
    –Sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –Da, bine, multumesc.
    –La intersectia 13 Dec., Calea Victoriei este blocata de ai nostri. Nu mai e nici o problema acolo.
    –Catargul 3, Tridentul.
    –La Catargul 3 situatia este inca incordata. Se scandeaza si militienii nu pot sa-i imprastie.
    –La Catargul 2, liniste. Defluire in liniste.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Publicul se retrage in liniste.
    I.S.M.B.–Sala Dalles, (lociitor sef securitate municipului Bucuresti). In fata la Sala Dalles sa vina aici forte.
    –Da, s-au trimis, draga, s-au trimis.
    –Sa-i scoata de aici pe astia care instiga.
    12,00-14 I.S.M.B.–Am trimis, am trimis forte.
    (Continuare in numarul viitor)
  2. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 29 ianuarie 1990, p.2–Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
    –Am inteles !
    12-14 U.S.L.A.–Ma receptionezi, sint Catargul. Tridentul confirma, te rog.
    –Te retragi si supraveghezi.
    –Supraveghezi si ma tineti la curent.
    —Huliganii astia trebuie anihilati in primul rind. Nu sint hotariti astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sint sovaitori.
    –Tridentul, sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –La Catargul 3, in fata hotelului Bucuresti, se scandeaza.
    –Da, s-au luat masuri.
    –Catargul ? Tridentul. (nu raspunde).
    –Catargul 1.
    –La Catargul 1, liniste.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 3. Tridentul. Situatia.
    –Aceeasi. Se scandeaza si se string foarte multi.
    –Circa 200. Daca impresureaza anexa si ii scoate din zona ii termina repede.
    –Nu sint fortele de ordine acolo, d-le?
    –Sint doar in fata, un aliniament si in spate nimic.
    –Las’ ca vin acolo…
    12,30-14 I.S.M.B.–(sefi servicii, birouri, securitatea municipului Bucuresti), (loctiitor seful Securitatii). Arunca cu niste portret. Probabil Doina Cornea. Invoca personalitati!
    –Da, da…
    –Sint vreo 5, care sint mai ai dracu’ si tipa.
    –Fara incidente, pentru ca ii provocam mai mult.
    –Am inteles. Imi pare rau ca de la hotel intercontinental ii filmeaza si de la noi nu vine nimeni sa-i filmeze.
    –Sa-i identificam pe huliganii astia.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 1, liniste, Atheneu.
    –Catargul 2, liniste.
    –La 3 s-a format o hora si cinta Hora Unirii.
    I.M.B.–Aici la Steaua este retinut unul care, sustin tovarasii, ca a incitat sa dea foc.
    –Catargul, au venit fortele speciale de interventie.
    –Striga acum ca armata e cu ei.
    –Hai ma, lasa-i in pace nu mai…
    –Ar trebui sa vina mai repede sa-i ia odata de aici.
    –Vine, stai linistit acolo.
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul.
    –Comunica, Catargul.
    –Parte din demonstranti au luat-o in stinga, spre Luterana, marea majoritate, ceilalti au luat-o spre Cosmonautilor. In fata hotelului Bucuresti nu sint probleme deosebite. S-au imprastiat. In schimb, in spate, in dreptul Giocondei au inceput sa se adune pina la nivelului C.S.P.-ului.
    –Cam citi sint?
    –Aproximativ 100. Cei mai multi sint pasnici.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Se pare ca spre Cismigiu se aud scandari. Populatie multa.
    –Deci Tridentul, ait receptionat ca la Cismigiu se pare ca s-a format din nou o grupare.
    –La Catargul 2 e liniste.
    –Catargul 4, raportez ca nu se mai aude nimic dinspre Cismigiu acum.
    –La Catargul 3 e liniste.
    –La Catargul 1 nimic deosebit, 2 nimic deosebit, la 3 se formeaza un dispozitiv cu virf inainte, care se lanseaza catre Luterana si se formeaza acum al doilea dispozitiv, probabil ca in spate. Nu am posibilitati de vedere.
    I.S.M.B.–Pentru /2 sa vina la baza sau ce face?
    –Da, sa vina urgent.
    –Da, da, vine imediat.
    –Putem trece cu escorta a doua si cu intiia?
    –Nu se poate. Sint deplasati tocmai la Comonauti, restaurantul Gradinita.
    –Pai, si-i indepartam.
    –(Da, sau am inteles).
    –Sint forte acuma?
    –Da, sint.
    –Sa-i indeparteze spre Romana incolo, dar cu grija sa n-o ia pe Dorobanti.
    –Am inteles !
    –Tridentul, sint Catargul.
    –Comunicati.
    –La intersectia Luterana cu Stirbei Voda (intreruperi repetati).
    –Vad explozii la Union. Sint Catargul 2.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au auzit 4-5 explozii puternice!
    –De la Union, de acolo s-au auzit. Le-am vazut si noi explozile, de aici la Catargul 2, de la Athenee Palace.
    –Catargul 5, ai sa-mi comunici ceva?
    –Catargul sint Catargul 5. Undeva spre Continental, nu am vizibilitate, se mai aude strigind asa, ca un ecou (…)
    (Continuare in numarul viitor)

despre “Granitul” cititi si povestea lui Nicu Leon aici… https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/12/24/cc-ul-in-zilele-fierbinte-decembrie-1989/

Dovada crimelor din decembrie ’89
“Huliganii astia trebuie anihilati”
28 Martie 2006
“Huliganii astia trebuie anihilati”
149 VIZUALIZARI | COMENTARII  0

Toate convorbirile din perioada 21-22 decembrie 1989 purtate de sefii Securitatii, Militiei, Armatei si conducerii de partid prin intermediul statiilor de transmisiuni radio au fost inregistrate pe banda audio si transcrise pe foile de interceptare-goniometrare. Ziarul “Romania libera” a intrat in posesia acestor documente, fragmentele cele mai relevante urmand sa fie publicate incepand cu acest numar. De asemenea, suntem si in posesia unor liste de coduri folosite in cadrul acestor transmisiuni radio.Interceptarile si transcrierile pe foile de goniometrare au fost efectuate de radiotelegrafisti si alti angajati de la Centrul de Control al Radiocomunicatiilor din Strada Oltenitei nr. 103, Bucuresti. Inregistrarile au fost facute din propria initiativa a unor salariati, care si-au asumat riscurile de rigoare, in acea perioada fiind interzisa ascultarea frecventelor alocate organelor de Militie si Securitate.
Comunicarea pe unde radio se realiza utilizand anumite coduri si indicative. Toate inregistrarile contin dovezi clare privind ordinele date de cei care conduceau Militia, Securitatea, Ministerul Apararii si PCR prin care se solicita reprimarea manifestatiei anticomuniste si anticeausiste. Inca din primele momente ale revoltei, cei care conduceau tara, serviciile de informatii si fortele de ordine au dat ordine de reprimare a manifestantilor. Cu toate ca periodic erau raportate catre sefi numeroase victime, morti, raniti, arestati ilegal, s-a considerat ca trebuie continuata represiunea pentru asigurarea ordinii, in spiritul cuvantarii lui Ceausescu, care ceruse “o riposta hotarata” impotriva celor care contestau “maretele realizari pentru faurirea societatii socialiste multilateral dezvoltate”.Militienii imbracati in civil faceau agitatieIn ziua de 21 decembrie 1989, incepand cu ora 11, in piata din fata CC-PCR (actuala cladire a Ministerului Administratiei si Internelor din Piata Revolutiei) se desfasura un miting organizat de Comitetul Municipal de Partid, cu participarea cuplului Elena si Nicolae Ceausescu. Totul a luat o intorsatura neasteptata. Manifestatia de condamnare a “huliganilor” de la Timisoara s-a transformat intr-o revolta impotriva lui Ceausescu si a regimului comunist.
Va prezentam in cele ce urmeaza fragmente din interceptarile realizate in acea zi, incepand cu ora 11.
Intre orele 11-11.50 – Inspectoratul Militiei Bucuresti.
– Tovarasul Brinzei, va rog luati dvs. masuri, ca sa fie asa, organizatorice, si tot efectivul care nu este bagat in misiune si se gaseste in Universitate sa fie imbracati civil si in frunte cu dvs. Va deplasati urgent in separatiune 1 (dispozitiv – n.n.), dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem cati sunt nominal. Tabel nominal cu dansii.
– 2056 (Am inteles! – n.n.)
– Indiferent de la ce formatiune este, circa, cercetari, penale, judiciar etc.
– Multi sunt imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
– Pai, care au sa se schimbe in civil, care nu, intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la separatiune 1 si raman acolo pana primiti ordin de la mine.
– 2056.
Ora 11.55 – Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti
– Bucur 9 sunt Bucur 1 (secretar al Comitetului Municipal de Partid – n.n.). Am primit ordin sa incepeti agitatia in piata.”O forta mai dura un pic” impotriva demonstrantilorTrebuie sa mentionam ca militienii imbracati in civil si care trebuiau “sa faca agitatie” erau trimisi pentru tinerea sub supraveghere a masei de oameni din fata CC-PCR, contribuind in acelasi timp la bunul mers al evenimentelor, prin aplauze sustinute si lozinci in favoarea lui Ceausescu. La mitingul lui Ceausescu erau adunati 105 mii de muncitori de la principalele uzine bucurestene. Insa in fata Hotelului Bucuresti, pe Calea Victoriei a aparut, chiar in timp ce vorbea Ceausescu, un grup de protestatari care scandau lozinci anticeausiste. In zona CC-ului s-a auzit apoi un vuiet peste care s-au suprapus alte zgomote, ca de explozii, venite dinspre Ateneu si – se pare – Biserica Kretzulescu. S-a produs panica, lumea a devenit agitata.
La acel moment, au fost interceptate urmatoarele convorbiri:
Ora 12.10
– 146, 475. Introdu civilii Oprea, fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie, ca va ia dracu’. (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu PCR”).
– Mai, nu mai strigati in statie.
Ora 12.30 – USLA
– Tridentul, si pe Calea Victoriei, la Gioconda (un magazin de confectii – n.n.), iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
– Tridentul, Catargul, sunt Catargul 5, la “Muzica”, aici in fata a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre posta. Scandeaza lozinci, dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
– Sunt Catargul 5. Au fost imprastiati pe Victoriei, spre Casa Centrala a Armatei.
De la Inspectoratul Militiei Bucuresti intervine cineva care comunica:
– Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temporizezi, ca nu sunt multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
– Toate fortele sa intervina sa-i imprastie!
Interesant este ca in zona Hotelului Bucuresti, chiar inainte de spargerea mitingului de la CC-PCR, persoane imbracate in costume de culoare kaki, cu cizme si fara insemne militare, au coborat dintr-un autocar si au luat la bataie, cu batele din dotare, persoanele aflate in zona, dupa care au aruncat cateva petarde si grenade lacrimogene. S-au facut primele retineri. Se banuieste ca exploziile auzite dinspre Ateneu si Biserica Kretzulescu ar fi fost ecoul acestor actiuni de la Hotelul Bucuresti.USLA, deranjata de “huligani”Orele 12.30-14; USLA:
– In zona Catargului 2 este liniste.
– La fel in zona Catargului 1 (dispozitiv USLA – n.n.)
– Sunt Catargul 3. Au mai ramas la “Gioconda” in fata. Vad ca s-au potolit.
Intervine un ofiter de la Inspectoratul Securitatii Municipiului Bucuresti:
– Mai, transmite la mine. Doua unitati de la Popa sa mearga la Calea Victoriei si doua sa vina la Onesti (actuala str. Dem I. Dobrescu). Imediat!
– Am trimis forte.
– Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
– 2056.
In acelasi interval de timp (12-14), discutie intre “Tridentul” si “Catargul” de la USLA:
– Da, receptionez, sunt Catargul. Tridentul, confirma, te rog.
– Te retragi? Sunt forte de ordine care trebuie sa actioneze.
– Te retragi si supraveghezi.
– Supraveghezi si ma tineti la curent.
– Huliganii astia trebuie anihilati in primul rand. Nu sunt hotarati astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sunt sovaitori.
– La Catargul 3, in fata Hotelului Bucuresti se scandeaza.
– Da, s-au luat masuri.
Zona Hotelului Bucuresti, pe Calea Victoriei, a fost locul unde a existat un prim grup de demonstranti care au inceput sa strige impotriva regimului ceausisto-comunist chiar cand se desfasura mitingul din fata CC-PCR.
Aici au fost primele persoane retinute si batute de fortele de ordine. Conform cercetarilor efectuate de procurorii militari, in zona respectiva a activat si un grup de persoane venite de la Timisoara. La un moment dat acestia, sustinuti de cativa bucuresteni, au reusit sa treaca prin barajul format de fortele de ordine si sa se indrepte apoi spre Piata Palatului. Incidentul a fost consemnat si in Raportul Comisiei Parlamentare de ancheta privind evenimentele din decembrie 1989.
0541

Col. Dumitru Dumitrascu, sef al Inspectoratului Muncipiului Bucuresti al Ministerului de Interne, Declaratie, 19 martie 1990

“In seara de 20 dec. 1989 in jurul orelor 23:30-24:00 eu fiind la inspectoratului am fost informat de primul secretar Barbu Petrescu, care in mod confidential mi-a spus ca ceausescu nicolae l-a intrebat daca se poate organiza in ziua de 21 XII 89 un mare miting in piata palatului asa cum a fost cel din 1968–cu privire la evenimentele din Cehoslovacia.”

0536

0160

Tudor Postelnicu, Ministrul de Interne, Declaratie, 21 iunie 1991

“Asa se explica ca Ceausescu a fost cel care a initiat in seara de 20 dec. sa se organizeze pt. a doua zi in P-ta Palatului acel miting cu muncitorimea din Bucuresti, fiind convins ca asa va demonstra tuturor sprijinul populatiei de care s-ar fi bucurat el.”

0152

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/ 

Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December

By the morning of Thursday, 21 December 1989, the regime was no longer master of the situation in Timisoara. Moreover, it was rapidly losing control in several nearby cities: Lugoj and Cugir. Nevertheless, the regime might have withstood these challenges had it not been for Nicolae Ceausescu’s insistence on convoking a mass rally and addressing his “adoring” subjects in person. It was Nicolae Ceausescu’s delusion of his own invincibility which ensured that the regime would be unable to reestablish control. Ceausescu’s inflammatory, rambling tirade on national television on Wednesday evening had signalled panic to those who watched it. If Ceausescu was so worked up, they concluded, something serious must have occurred in Timisoara. Following his televised address, Ceausescu decided to hold an open-air, pro-regime rally the following day in the sprawling square in front of the Central Committee building in the center of Bucharest. The event was to be carried live over Romanian radio and television.

Precisely because this mass rally turned out to be the deathknell for the Ceausescu regime speculation has surrounded who “goaded” Ceausescu into making such a colossally-misguided decision. In January 1993, the opposition daily Romania Libera suggested that “the meeting was organized at the suggestion of [CPEx member] Gogu Radulescu.”[31] The same article maintained that Radulescu had been followed during these days and was “observed transmitting something abroad,” thereby once again insinuating the role of foreign powers in the Romanian events.[32]

Yet it is doubtful that Nicolae Ceausescu required Radulescu’s encouragement to convoke such a rally. It seems highly likely that the idea was Ceausescu’s own brainchild and that as usual the docile members of the CPEx did not dare contradict him. It was a typically instinctive, rash, and overconfident reaction to crisis on Ceausescu’s part. Moreover, as we have seen, for Nicolae Ceausescu the events confronting him in December 1989 were a replay of August 1968: not only was socialism at stake, but Romania’s national sovereignty and independence. Thus, in this crucial moment, he would appeal not primarily to the party’s political interests, but to what were the core institutional interests of the Securitate. And he would rely on a trusted totalitarian, mobilizational technique: the “spontaneous” mass rally of support for the regime.

[31].. R.M., “Dezvaluiri [Revelations],” Romania Libera, 19 January 1993, 1. Radulescu died in 1994.

[32].. Ibid. Presumably that foreign power would have been the Soviet Union.

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »

Lying in wait: Securitate Director General Vlad in the CC building (I)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 14, 2013

Sergiu Tanasescu (medicul echipei de fotbal Rapid Bucuresti), iaunarie 1990:  “Amindoi, el [Generalul Guse] si cu [Generalul] Vlad tineau ocupate in permanenta ‘scurturile,’ ‘T.O.’ telefoane operative.  Practic era imposibil sa li comunice evenimente poate mult mai importante.  Daca intre timp se suna cumva al treilea telefon se repezeau sa vorbeasca si la acela, nelasindu-ne sa primim nici un mesaj.  Chestia ni s-a parut suspecta.

Revolutionaries in the CC were understandably suspicious of the behavior of General Vlad and General Guse on these phones…as Sergiu Tanasescu recalled in late January 1990:

“Intre noi si el [Guse] se crease insa o stare de tensiune.  Nu ne placea cum vorbea la telefon, parca fiecare fraza avea un subinteles.  De exemplu, au sunat cei de la Boteni care au anuntat ca au doborit niste elicoptere neidentificate.  Guse s-a rastit la ei, ca de unde stiu lucrurile alea, ca actele gasite n-au nici o valoare, ca de ce sint atit de siguri pe ei? etc.  Parca el era la Boteni!  L-am intrebat ce se intimpla.  Ne-a raspuns:  “Niste timpiti, dom-le, unii trag in altii.  Nici o problema.”  Amindoi, el si cu [Generalul] Vlad tineau ocupate in permanenta ‘scurturile,’ ‘T.O.’ telefoane operative.  Practic era imposibil sa li comunice evenimente poate mult mai importante.  Daca intre timp se suna cumva al treilea telefon se repezeau sa vorbeasca si la acela, nelasindu-ne sa primim nici un mesaj.  Chestia ni s-a parut suspecta.

image-5

The following passage is indicative of Vlad’s duplicity and lack of credibility.  Playing dumb about the report of unidentified helicopters, he responds to one of the revolutionary’s questions–suggesting that the helicopters belonged to Vlad’s Securitate–in a ridiculous and unserious manner,”perhaps they are yours?” he says to the man. (!)

1:32 Iulian Vlad: Dar eu nu-nţeleg de ce au plecat elicopterele.
1:34 Bărbat: Ale teroriştilor.
1:35 Iulian Vlad: Care terorişti, domnule, de unde au venit ăştia? Că n-au…
1:38 Bărbat: (neînţelegibil) speciale
1:40 Iulian Vlad: Păi de unde? Ori ale dînsului (arată spre Guşă), ori ale mele tre’ să fie. Altele nu sînt.
1:44 Bărbat: Ale dumneavoastră.
1:46 Iulian Vlad: Ale dumneavoastră, măi copii.
1:47 Bărbat: Au fost şi altele.
1:49 Iulian Vlad: Foarte curioasă treaba asta.
1:51 Bărbat: Sînt de la dumneavoastră cu alte ordine.

1:53 Iulian Vlad: Păi nu am decît trei elicoptere.

transcribed at http://mariusmioc.wordpress.com/2011/01/14/stefan-gusa-alerta-totala-peste-tot-astia-au-fost-niste-dementi-au-doborit-8-elicoptere-o-fi-avut-un-regiment-subteran-pe-undeva-video/

Former USLA Captain Marian Romanescu admitted to journalist Dan Badea in 1991 that the USLA (special anti-terrorist unit) had its own helicopter force, thereby substantiating the suspicion of the unidentified revolutionary that the helicopters in question were “special”/”from a special unit.”  Thus, it is abundantly clear that Vlad’s claim that the Securitate had “just three helicopters” was a bald-faced lie.

image-12

Moreover, there was confirmation outside of Romania as to the activity of Securitate helicopters during these days:  specifically, Hungarian Defense Officials.  Not only did the Securitate have “a large number of helicopters” (Def. Min. Ferenc Karpati) but on Saturday 23 December 1989, two of them briefly violated Hungarian airspace near Battonya (which is not far from the Romanian city of Arad).  The idea that somehow Hungarian Defense officials did not know the difference between Romanian Air Force and Romanian Securitate helicopters–given the fact that they were both Warsaw Pact members and given that at least since 1986 tensions between Hungary and Romania had been at an increasingly high level–verges on the implausible.  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/securitate-helicopters-transmitters-per-hungarian-defense-officials/

Finally, if the following personally stylized “transcript” of former Securitate officer (Military Counter-Intelligence, Directorate IV) Pavel Corut is anywhere close to accurate, it is clear that not only did General Vlad lie about the possibility (i.e. reality) that the unidentified helicopters in question belonged to his Securitate, but he attempted to suggest that the helicopters belonged to Hungary and were transporting Hungarian parachutists into Transylvania (see pages 186 and 187 below, Pavel Corut Floarea de Argint (Editura Miracol, 1994), pp. 182-191 ).

The above passage from page 187 shows pretty clearly that Securitate General Iulian Vlad was intentionally misleading the revolutionaries in the CC and others, as he alleges an invasion of Hungarian parachutists in six Transylvanian cities.  There is absolutely no evidence–either in accounts of the time or since–that Hungarian parachutists turned up in these cities.  Thus, while Vlad attempted to play dumb regarding the suspected presence and activation of Arab terrorists allied with the Securitate on behalf on the Ceausescus–particularly in the Black Sea Coast region–he was seeking to disseminate disinformation about a non-existent–but highly nationalist, paranoid, and potentially resonant, especially perhaps in Transylvania–invasion by neighboring Hungary.  He knew exactly what he was doing and what was transpiring.

In other words, Securitate General Vlad was engaging in what Romanians describe as:  “Hoţul strigă hoţii!  (The thief shouts out:  [Stop] thieves!)

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 Comments »

In legatura cu busculada de la mitingul lui Ceausescu…

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 4, 2013

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/03/12/cine-a-avut-ideea-organizarii-mitingului-din-21-decembrie-1989/

image0

image0-001

http://mariusmioc.wordpress.com/2013/06/28/cercetarile-parchetului-in-dosarul-revolutiei-11-bucuresti-busculada-de-la-mitingul-lui-ceausescu/

http://mariusmioc.wordpress.com/2009/01/13/rich-andrew-hall-rescrierea-istoriei-revolutiei-triumful-revizionismului-securist-in-romania-5-cine-a-aruncat-petarda/

Dar incidentul “petardei” şi tulburarea simultană ar putea avea o explicaţie mai simplă. Este folositor să revedem cum a fost raportată tulburarea mitingului de către corespondenţii de presă străini din Bucureşti, imediat după ce-a avut loc incidentul. Scurt timp după ce adunarea populară s-a destrămat, un ziarist bulgar a relatat că motivul tulburării a fost folosirea de grenade cu gaze lacrimogene de către forţele regimului pentru a împiedica demonstranţii să intre în piaţă şi panica pe care aceasta a dezlănţuit-o printre cei care erau deja în piaţă<Sofia Domestic Service, 1400 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-244, 21 decembrie 1989, pag. 71>. Ziaristul sugerează că demonstranţii s-au adunat iniţial lîngă Piaţa Romană pe bulevardul Magheru şi erau de ordinul miilor cînd au ajuns în Piaţa Palatului unde avea loc discursul [lui Ceauşescu].

Relatări similare vin de la ziaristrul agenţiei iugoslave Tanjug care a transmis că demonstranţii s-au adunat în colţul din nord-vest al Pieţii Palatului lîngă hotelul Athenee Palace, şi cînd “au încercat să se apropie de mitingul oficial, s-a aruncat cu grenade de gaz lacrimogen asupra lor”<Belgrade TANJUG Domestic Service, 1359 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-245, 22 decembrie 1989, pag. 77>. Conform aceluiaşi corespondent, bărbaţi tineri au început să strige lozinci anti-Ceauşescu şi cînd au fost alungaţi de miliţie au luat-o pe străzi laterale pentru a ajunge la o altă parte a mitingului<Belgrade Domestic Service, 1410 GMT 21 decembrie 1989, în FBIS-EEU-89-244, 21 decembrie 1989, pag. 70-71>. Miliţia a folosit atunci gaze lacrimogene pentru a-i împiedica pe aceşti demonstranţi să ajungă la mitingul oficial şi după ce “au explodat grenadele cu gaze lacrimogene, transmisia directă la radio şi televiziune a fost tulburată pentru cîteva minute”<Ibidem>.

Este semnificativ că şi martori oculari ai confruntărilor dintre forţele regimului şi demonstranţi din după-masa şi seara de 21 decembrie se referă la forţele regimului folosind “petarde” împotriva demonstranţilor<Băcanu, “Intercontinental 21/22”, România Liberă 15 martie 1990; 5 aprilie 1990; 19 aprilie 1990>. Un martor ocular al întîmplărilor din Piaţa Universităţii din 21 decembrie povesteşte că “Securitatea fugea după ei [demonstranţi] în grupuri şi folosea petarde şi bastoane contra lor”<Vezi comentariile lui Marcel Constantinescu în Băcanu, “Intercontinental 21/22”, România Liberă 15 martie 1990, pag. 3>. Mai mult, Rady a observat că în noaptea de 21/22 decembrie Securitatea “a detonat bombe în cîteva locuri cu speranţa că va răspîndi panica”<Rady, Romania in Turmoil, pag. 104>.

Care forţe ar fi putut folosi “petarde” şi grenade cu gaze lacrimogene împotriva demonstranţilor? În procesul său de la începutul lui 1990, ministrul de interne din perioada evenimentelor, Tudor Postelnicu, a afirmat că “USLA aveau grenade cu gaze lacrimogene” la miting<Emil Munteanu, “Postelnicu a vorbit neîntrebat”, România Liberă, 30 ianuarie 1990, pag. 3>.

©AFP Général – Jeudi 21 Décembre 1989 – 14:24 – Heure Paris (169 mots)
Roumanie Manifestations, lead.
    Manifestations de masse a Bucarest, selon Tanjug.
   BELGRADE, 21 dec (AFP – Des milliers de personnes manifestent a Bucarest dont le centre est bloque par d importantes forces militaires et policieres, a rapporte l agence Tanjug.
   Le ” meeting de soutien ” au president Ceausescu s est transforme en une manifestation d hostilite au regime, a indique le correspondant de l agence yougoslave.
   Des milliers de personnes scandent ” A bas Ceausescu ” et ” A bas les assassins ” .
   Le nombre de manifestants ne cesse de croitre, a indique l agence yougoslave.
   Selon le correspondant de l agence yougoslave, ces manifestations ont commence lors du meeting officiel lorsqu un groupe de jeunes a commence a temoigner son mecontement des le debut du discours de M. Ceausescu. La retransmission de ce discours a ete interrompue lorsque la police est intervenue au moyen de gaz lacrymogenes pour tenter d ecarter les jeunes gens. Le leader roumain a ete contraint de reduire la duree de son discours, ecrit l agence.
   HDP/MH/nl.
Tous droits réservés : ©AFP Général
E685C73DAC093F0DB6587F48B514C0AF33B78BAB
©AFP Général – Jeudi 21 Décembre 1989 – 16:38 – Heure Paris (348 mots)

Roumanie manifestation
La manifestation hostile au regime Ceausescu continue a Bucarest, selon la radio bulgare – SOFIA 21 dec (300 WORDS).
    La manifestation anti-gouvernementale continuait jeudi apres-midi a Bucarest ou des milliers de gens etaient toujours rassembles sur la place devant l hotel Intercontinental, selon des temoins oculaires cites par la radio bulgare.
   Un char et quatre vehicules blindes sont stationnes a cet endroit. La milice n est pas intervenue contre les personnes rassemblees pres de l hotel alors que les miliciens avaient attaque quelques heures plus tot les gens qui scandaient des slogans hostiles au chef du parti et de l Etat roumains, Nicolae Ceausescu, lors de la manifestation initialement organisee en soutien au ” Conducator ” , a-t-on precise de meme source.
   Les forces de l ordre avaient fait l usage de gaz lacrymogenes contre les manifestants qui avaient crie ” liberte ” et ” democratie ” lors du rassemblement qui s est transforme en manifestation hostile au regime, selon des employes de la compagnie bulgare Balkanair et l agence de voyage bulgare Balkantourist dont les bureaux sont a proximite de l hotel.
   L intervention des forces de l ordre a provoque un mouvement de panique au meeting officiel et le reportage en direct a ete interrompue pour cinq minutes a la television, selon ces memes sources. Les manifestants criaient ” assassins ” , ” a bas Ceausescu ” et ” nous ne sommes pas des fascistes ” .
   (Selon des informations anterieures donnees par les agences sovietique TASS et yougoslave Tanjug, la police et l armee ont ouvert le feu sur les manifestants dans le centre de Bucarest, faisant de nombreux blesses et probablement des morts, ont indique des temoins occulaires).
   Par ailleurs a Sofia, le personnel de l agence de presse bulgare BTA a proteste jeudi contre ” les repressions sanglantes par lesquelles le regime de Ceausescu essaie de prolonger son agonie politique. ” Dans une declaration, BTA demande a l assemblee nationale, au Conseil d Etat et au gouvernement de Bulgarie de tout faire ” pour aider les Roumains et garantir le respect de leurs droits conformement a l acte final d Helsinki. “.
   VS-STZ/jlb.
Tous droits réservés : ©AFP Général
4D05E2193CD5C0123E441166CFAE1FBCD3CACFD4

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December


By the morning of Thursday, 21 December 1989, the regime was no longer master of the situation in Timisoara. Moreover, it was rapidly losing control in several nearby cities: Lugoj and Cugir. Nevertheless, the regime might have withstood these challenges had it not been for Nicolae Ceausescu’s insistence on convoking a mass rally and addressing his “adoring” subjects in person. It was Nicolae Ceausescu’s delusion of his own invincibility which ensured that the regime would be unable to reestablish control. Ceausescu’s inflammatory, rambling tirade on national television on Wednesday evening had signalled panic to those who watched it. If Ceausescu was so worked up, they concluded, something serious must have occurred in Timisoara. Following his televised address, Ceausescu decided to hold an open-air, pro-regime rally the following day in the sprawling square in front of the Central Committee building in the center of Bucharest. The event was to be carried live over Romanian radio and television.

Precisely because this mass rally turned out to be the deathknell for the Ceausescu regime speculation has surrounded who “goaded” Ceausescu into making such a colossally-misguided decision. In January 1993, the opposition daily Romania Libera suggested that “the meeting was organized at the suggestion of [CPEx member] Gogu Radulescu.”[31] The same article maintained that Radulescu had been followed during these days and was “observed transmitting something abroad,” thereby once again insinuating the role of foreign powers in the Romanian events.[32]

Yet it is doubtful that Nicolae Ceausescu required Radulescu’s encouragement to convoke such a rally. It seems highly likely that the idea was Ceausescu’s own brainchild and that as usual the docile members of the CPEx did not dare contradict him. It was a typically instinctive, rash, and overconfident reaction to crisis on Ceausescu’s part. Moreover, as we have seen, for Nicolae Ceausescu the events confronting him in December 1989 were a replay of August 1968: not only was socialism at stake, but Romania’s national sovereignty and independence. Thus, in this crucial moment, he would appeal not primarily to the party’s political interests, but to what were the core institutional interests of the Securitate. And he would rely on a trusted totalitarian, mobilizational technique: the “spontaneous” mass rally of support for the regime.

The pro-regime rally began at midday on Thursday, 21 December 1989 as such events always had. Almost 100,000 workers, hand-picked from Bucharest’s major factories, had been herded into the center of Bucharest to await Ceausescu’s address from the balcony of the Central Committee building. There were the customary “spontaneous” chants in support of the dictator and his policies, and obsequious introductions by party underlings. Ceausescu had been speaking for only a few minutes when an unidentifiable disruption in the crowd forced him to pause in mid-sentence. It was now that the folly of his insistence that his address be broadcast live by television and radio was realized. Before the television and radio relays could be interrupted, a national audience was able to hear high-pitched screams and shouts of “Down with Ceausescu!” “Murderer!” and “Timisoara, Timisoara!” Even worse, television cameras had captured Ceausescu’s stunned and confused facial expression. About three minutes later, after some semblance of order had been restored in the square, the live broadcast resumed. Ceausescu announced that just that morning the CPEx had approved an increase in the minimum salary and pensions![33] Ceausescu was able to finish his speech, although shouting and commotion could still be heard sporadically in the background.

It is impossible to know how much the image of a frightened Ceausescu, futilely motioning to the crowd to quiet down, influenced those who saw it. However, the scope and boldness of protest against the regime clearly intensified after the broadcast of the dictator’s previously-unimaginable moment of weakness. Anti-regime demonstrations spread throughout the major cities of Transylvania–Brasov, Sibiu, Cluj, and Tirgu Mures–on the afternoon of 21 December. It did not matter that a sufficient degree of order had been reestablished such that Ceausescu was indeed able to finish his speech or that Romanian television would rebroadcast the same speech later that evening with pro-Ceausescu chants dubbed-in over the commotion. Irreparable damage had been done.

Observers have argued that those brief, but seemingly interminable seconds during which the television camera broadcast Nicolae Ceausescu’s disbelief and helplessness live to an entire nation, constituted a sort of “singular psychological moment,” something akin to a rock shattering a mirror. What had prompted Ceausescu’s reaction? Initially, most accounts stressed how several people in the crowd had begun shouting anti-Ceausescu slogans.[34] Fearing they would be caught, they then rushed through the crowd. The other members of the crowd were frightened by this unexpected act of courage and themselves attempted to flee. The great commotion which viewers had heard before the transmission had been cut, was the sound of these people trying to force their way out of the square. Many later explanations have maintained, however, that these events were merely a response to the initial act of defiance: the setting-off of firecrackers (”petarde” in Romanian) by someone in the crowd. Only then did demonstrators take advantage of the confusion and anonymity of the moment to shout down Ceausescu. In both cases, the spontaneity of the catalytic event has been drawn into question.

Nica Leon: The Strange Tale of the “Hero” of the 21 December Rally

Because the interruption of Ceausescu’s speech proved such a turning point in the December events, it was natural that in early 1990 the newly-liberated media should try to find the person or persons responsible for “unleashing the Bucharest revolution.” In a series of interviews during March and April 1990, Petre Mihai Bacanu, senior editor of Romania Libera, introduced the nation to a group of factory workers whom he presented as the “heroes” of the 21 December rally.[35] Bacanu was widely-viewed both at home and abroad as the “conscience” of the journalistic profession (a journalist for Romania Libera before the events, he had been imprisoned between January and December 1989 for his involvement with two other people in an attempt to print an illegal underground newspaper) and his newspaper was the hub of the growing political and social opposition to the National Salvation Front regime.

Thanks in large part to Bacanu, one of these workers in particular, Nica Leon, was to become identified as the man who had dared to shout down Ceausescu.[36] Leon was presented as having yelled out “Long live Timisoara, down with the butcher, down with Ceausescu!” and “Timisoara, Timisoara” at the crucial moment during Ceausescu’s speech. Highly-respectable foreign sources such as Ratesh credit Leon by name with having disrupted the 21 December rally.[37]

In the months immediately following December 1989, Nica Leon certainly appeared every bit the hero. It turned out that on 20 December 1989, the day before his historic shout, the Toronto daily The Globe and Mail had printed an open letter by Nica Leon criticizing Ceausescu’s rule.[38] This fact seemed confirmation of the courage of his action on 21 December. During 1990, Leon was the president of a small political party, a founding member of the Romanian branch of Amnesty International, and a prominent critic of the Iliescu regime.[39] During the chaotic and violent events of 13-15 June 1990 which brought an end to the two-month occupation of University Square by demonstrators, he was arrested and over the following month and a half was the object of an eventually-successful campaign spearheaded by Romania Libera to gain his release. The opposition embraced him with open arms and he regularly appeared in interviews with the opposition press.

Yet in the ensuing years, the opposition clearly soured on Nica Leon and he broke with them in as definitive a manner as imaginable. By 1992, one opposition publication was describing Nica Leon as “at war with the whole world” and it was clear from the questions and comments of opposition journalists that they no longer held him in the high esteem they once had.[40] Ilie Stoian’s 1993 description of Leon’s role at the 21 December rally reflects this changed perception of Leon: “Just then Nica Leon took advantage of the protection offered by the uproar and yelled ‘Timisoara’…after which he ran away out of fear.”[41] Leon’s heroism had apparently become contingent upon his relationship with the opposition.

On the surface, Leon himself appeared to have undergone a striking metamorphosis: from being a fixture of the opposition to granting interviews to the press of the Ceausescu nostalgics. In early 1994, the very same Nica Leon could be found in the pages of Europa praising the Securitate and virtually lamenting the overthrow of Ceausescu which his actions had hastened.[42] He strenuously defended the actions of the Securitate Director, General Iulian Vlad, in December 1989 as honest and patriotic. How had a person the opposition had presented as a dissident for a decade prior to the December events, an unrelenting foe of the Securitate, and the hero of the 21 December rally come to this?

What is interesting about Leon is that his views on certain key issues about the December 1989 have remained remarkably consistent in spite of his flip-flop from one end of the political spectrum to the other. Leon’s defense of–and sympathy for–General Vlad was not something which had suddenly appeared after he crossed over to the Ceausist camp. It appears in the interviews he gave the opposition press in 1990.[43] Moreover, Leon strenuously denied the existence of any “terrorists” during the December events. In April 1990, he told Expres that “the terrorists were invented.”[44] In September 1990, Leon told Liviu Valenas and Daniela Rainov at Baricada that “Everything [in December 1989] was a grand diversion! THERE WEREN’T ANY TERRORISTS!” and that Vlad had been arrested because he possessed damaging information against the Front.[45]

In his interviews with Petre Mihai Bacanu at Romania Libera in April 1990, Nica Leon also mentioned several episodes which placed the Securitate and Militia in a surprisingly positive light. He maintained that during the showdown between protesters and regime forces in University Square on the afternoon of 21 December, he had spoken with a Militia sergeant major who had “wished us [the protesters] success.”[46] He also claimed that he had helped an injured Militia man to safety on this evening.[47] Leon chatted with the USLA troops at University Square and characterized their actions as follows:

…the USLA were blocking the street leading to the American Embassy and the Israeli airline company El Al. The USLA did not attack the crowd, but rather stood chatting with the demonstrators and explaining to them that they could not join them because they had an order to stay between the French Bank and the Intercontinental Hotel.[48]

As we shall see, other eyewitness accounts of these events challenge Leon’s portrayal of the USLA.

But clearly the most damaging fact about Nica Leon was the one Petre Mihai Bacanu neglected to inform his audience of: the hero of the Bucharest Revolution had been arrested as a “terrorist” on 24 December 1989. Leon had been discovered in the basement of the Central Committee building, attempting to transmit something through a radio-transmitting device belonging to the Securitate’s Fifth Directorate.[49] One might be inclined to believe that Leon had been the victim of a tragic misunderstanding were it not for a series of articles written by a former officer of the Fifth Directorate in the Ceausist publication Timpul during early 1991.[50] The former Securitate officer presented the saga of a group of those arrested as “terrorists” during the December events: among them, other officers of the Fifth Directorate, USLA members, a Jordanian student, and Nica Leon. Leon is credited with having sustained the morale of the other prisoners. According to the Fifth Directorate officer: “Nica Leon encouraged us and frequently repeated that if he escaped, he would testify for us all the way to the UN.”[51] Moreover, Leon is praised for having contacted the wives of the Fifth Directorate officers–to tell them that their husbands were still alive–after he was released on 30 December 1989. Other Securitate officers confirm Nica Leon’s presence among the arrestees.[52]

Even prior to Bacanu’s interview with Leon, there were indications that Leon was a less than completely credible source. In February 1990, Leon had given an interview to Democratia, the publication of one of Ceausescu’s most notorious former speechwriters, Eugen Florescu.[53] Surprisingly, since this was one of Leon’s first interviews since the events, there was no mention of his famous shout at the 21 December rally. In its issue of 9 March 1990, the popular Expres had made a coy reference to Leon’s arrest (while using a radio-transmitting device) in the CC building.[54] Moreover, at a meeting of the ruling Provisional Council of National Unity in early 1990, Front official Dan Iosif is said to have referred to Leon’s arrest and called him either a “securist” or “terrorist.”[55]

Nica Leon remains an enigma. It is difficult to say exactly what he was really up to on 21 December 1989. People in the crowd did indeed shout “Timisoara, Timisoara,” for it could be heard on the television broadcast. If Leon did shout it, was he the first to do so? If not, what was his motivation for shouting it? Was his shout a genuine act of individual courage at the time? Was he perhaps acting as a Securitate provocateur–someone who wished to infiltrate the protesters’ ranks–on 21 December 1989? As with other aspects of the December events, the historiography of what happened is as important as–if not more important than–what actually happened. In the case of Nica Leon, the historiography at the very least suggests a highly-manipulative portrayal of his actions in December 1989.

Who Threw the “petarde”?

Many sources have suggested that it was the explosion of a “petarde” (or firecracker) and a simultaneous commotion in the square which startled Ceausescu and made it possible for the demonstrators to yell the anti-Ceausescu slogans. Once again the discrepancy between the reporting on this incident and the reality of what appears to have happened is informative. The report of the first Senatorial commission investigating the December events (published in 1992) maintains that “while [Ceausescu] was speaking, an explosion was heard and caused substantial commotion. Shortly after this, the meeting disbanded in disorder.”[56] Stoian describes the “petarde” incident as follows:

…[then] Ceausescu took the floor. At that moment the thing which appears to us the most important event of this period occurred. It is not true that the crowd began to boo spontaneously. While Ceausescu was stumbling through a phrase up on the balcony, somewhere in the center of the Square, where there were mostly women, someone exploded a Christmas ‘petarde’ [o petarda de genul celor de Craciun]. The first reaction of these frightened women was to begin to scream. Then, all those around them began to boo.[57]

Romanians have occasionally referred to this as “the petarde of our happiness.”[58]

Part of the problem with the “petarde” scenario stems from the fact that there is no agreement upon who exploded it and no one has come forward to claim responsibility for this historic action. Nevertheless, many names have been put forward in connection with it.[59] Securitate sources clearly wish to suggest that the setting-off of this “petarde” and the causes of the commotion which ensued were part of a premeditated plan to disrupt the rally. Once again, they attempt to negate the spontaneity of the anti-Ceausescu uprising. A journalist for the Ceausist journal Democratia wrote in December 1990:

…It must be stressed that during this rally long-studied methods for the psychological manipulation of compact crowds–acoustic sounds with subliminal messages transmitted through the loudspeaker system (imitating the rumble of an earthquake, the noise of troops and tanks and gunfire); the movement of some groups through the square with the intention of dislocating the crowd; petardes–were applied.[60]

According to “a group of former Securitate officers,” the “tourists” and their domestic collaborators made their way from Timisoara to Bucharest and infiltrated the meeting. The “tourists” attempted to scare those in the crowd into believing that “they were under fire” by jabbing them in the back with “reinforced steel prongs…against the background of the noise of fire-crackers and the short-circuiting of the public address loudspeakers.”[61] Interestingly, this is how a former USLA officer has portrayed the event:

On 21 December 1989 I was taking part in the antiterrorist measures for the “goodbye” meeting. In the crowd, I identified and observed eight strange men: all were dressed approximately the same (knee-length woolen coats, hats), all were smoking at the same time, standing in a group. Some looked slavic, others asiatic. At a given moment, they took out from their pockets globe-shaped objects, lit them with their cigarettes, and threw them into the crowd; in the globes there were firecrackers which put the crowd to flight.[62]

The SRI’s 1994 report on the events suggests that the “powerful thunder claps” which were heard could have come from the detonation of a “petarde” and that the “sonic boom”-like sound which occurred came not from the crowd, but from the loudspeakers.[63] The panic among the crowd was caused by the transmission of high-pitched soundwaves (outside the range of human hearing) and by the fact that unidentified demonstrators were prodding the others with steel poles while shouting “Run away, they will kill us!” and “The tanks are coming!”[64]

Opposition accounts incorporate familiar elements. The influential journalist Cornel Nistorescu places the “petarde” incident in the context of a coup d’etat supported by a faction within the Securitate:

Simultaneously, at the meeting of 21 December, according to incontrovertible information, a Securitate officer launched the two petardes which provoked panic and unleashed the redemption of Bucharest’s citizens. Meanwhile, through the loudspeaker system controlled by the Securitate, boos and whistles were disseminated.[65]

Ecaterina Radoi of Zig-Zag suggests that the unbelievable panic which ensued was the result of the emission of sounds resembling the rumble of tanks and machine gun fire.[66]

But the “petarde” incident and the simultaneous commotion may have a simpler explanation. It is informative to look back upon how the disruption of the rally was reported by foreign correspondents in Bucharest just after it had taken place. Shortly after the rally disbanded, a Bulgarian correspondent related that the cause of the commotion had been the use of “tear gas grenades” by regime forces attempting to prevent demonstrators from entering the square and the ensuing panic this had unleashed among those who were already in the square.[67] The correspondent suggested that the demonstrators had originally gathered near the Roman Square on Magheru boulevard and numbered in the thousands by the time they reached Palace Square where the speech was taking place.

Similar reports come from the Yugoslav TANJUG correspondent who transmitted that demonstrators had gathered in the northwest corner of Palace Square near the Athenee Palace Hotel and that when they “tried to approach the official meeting, tear gas was thrown at them.”[68] According to the same correspondent, young men had begun to shout anti-Ceausescu slogans, were chased away by the Militia, and then proceeded through the side streets in order to get around to the other side of the meeting.[69] The Militia then used tear gas to prevent these demonstrators from joining the official meeting and it was after the “tear-gas bombs exploded that the live relay of radio and television was disrupted for several minutes.”[70]

Significantly, eyewitness accounts of the confrontations between regime forces and demonstrators on the afternoon and evening of 21 December refer to regime forces firing “petardes” at the demonstrators.[71] One eyewitness to the events in University Square on the afternoon of 21 December recounts that “the Securitate ran after them [the demonstrators] in groups and used ‘petardes’ and clubs against them.”[72] Moreover, Rady has observed that on the night of 21/22 December, the Securitate “[i]n a few places…detonated bombs in the hope of spreading panic.”[73]

Which forces would have used the “petardes” and tear-gas against the demonstrators? During his trial in early 1990, the Interior Minister at the time of the events, Tudor Postelnicu, stated that “the USLA were in charge of tear-gas” at the rally.[74] Stoian has noted the difference between the 21 December rally and past rallies in his typically colorful tone:

In the first place, how striking it was that if in the past at the meetings to which Bucharest’s citizens were all too well-accustomed, people were indifferent–indeed, some were even happy since they would get three or four hours of work off–now nobody was smiling. Almost everybody entered [the square] in an ill-omened silence. A completely new element was the verification of identity papers of most people on the streets on this occasion; those who did not belong to the groups of workers [chosen to participate] were politely made to exit the columns…After the Palace Square was full, something unexpected happened. If in the past, the ring of civilians (Securitate men, party activists) and Militia men [around the crowd at such an event] would not permit those bored of listening to Ceausescu’s idiocies to leave, this time things were completely the other way around….Anyone who wanted to leave could, but no one from outside the ring could enter the protected zone.[75]

Eyewitnesses have specifically identified the forces preventing their entrance into the square as “USLA troops.”[76]

The partial transcripts of communications among USLA and Militia units on 21 and 22 December in Bucharest were published in late January-early February 1990 in the daily Libertatea.[77] These transcripts suggest that even before the rally had begun, large groups of demonstrators had gathered at a number of the intersections leading onto Palace Square, were shouting anti-regime slogans, and were taxing the capacity of the regime forces to prevent them from entering the square.[78] The demonstrators apparently realized well the tremendous opportunity offered them by the live national broadcast of this rally. Thus, the impression left by most accounts–that it was a few, isolated, brave men, within a crowd of tens of thousands of automatons, who had dared to challenge Ceausescu–is simply romanticized. The actions of those prevented from entering the meeting probably emboldened those in the crowd to shout down Ceausescu.

The transcripts also show that on the order of Securitate Director General Vlad, the USLA used “gela” (the Securitate reference for “petardes”) against the demonstrators.[79] Ilie Stoian alleges that General Grigore Ghita, the commander of the Securitate’s uniformed troops, “violated his brief” when he incorporated units of the USLA, including a “geniu-chimic” unit (which would have been in charge of tear-gas), among the regime forces assigned to work the rally.[80] Yet such an action does seem in accordance with Interior Ministry Order No. 2600. Moreover, even the Senatorial commission’s report illustrates that the security for the rally of 21 December was left almost entirely in the hands of the Securitate, and that General Vlad’s deputy, General Gianu Bucurescu, was given personal charge of the rally.[81]

It appears then that a key factor contributing to the disruption of Ceausescu’s speech was the attempt by regime forces to hold off anti-Ceausescu demonstrators from entering Palace Square. This commotion and confusion so changed the complexion of the rally that those among the crowd handpicked to attend took advantage of the opportunity and suddenly switched from chanting pro-Ceausescu slogans to jeering and booing the dictator. It is possible that the “petarde” at the rally was launched by the Securitate, but it is unlikely it did so as an act of defiance against the dictator. The “petarde” may have been used to prevent protesters from entering the square or to disorient the crowd and mask the sound of the anti-Ceausescu slogans. The disruption of the rally may therefore have been far less “organized” than has commonly been presumed.

[31].. R.M., “Dezvaluiri [Revelations],” Romania Libera, 19 January 1993, 1. Radulescu died in 1994.

[32].. Ibid. Presumably that foreign power would have been the Soviet Union.

[33].. Nicolae was probably improvising. A tape of the rally broadcast on a Bucharest FM radio station in December 1993 recorded Elena yelling at her husband: “Promise them something! Promise them anything!”

[34].. Rates, Romania: The Entangled Revolution, 39; Rady, Romania in Turmoil, 100.

[35].. See the series “Intercontinental 21/22″ in Romania Libera, especially for 31 March 1990, 1 April 1990, 2 April 1990, 5 April 1990, and 6 April 1990. There is no reason to believe that those Bacanu presented did not actually shout down Ceausescu at the rally. The issue is the context in which Bacanu chose to present their actions.

[36].. Leon’s notoriety also apparently stemmed from his exposure in a well-known documentary series entitled “Noaptea Generalilor” [The Night of the Generals] which appeared on Romanian television during 1990. This television series was also produced by Petre Mihai Bacanu.

[37].. Ratesh, Romania: The Entangled Revolution, 39.

[38].. Nicola Leon, “You took away our rights and gave us lice and fear,” The Globe and Mail, 20 December 1989, A7. In spite of the slight difference in name, Nica Leon has claimed that this is his letter and there seems little reason to doubt that this is the case. Nicola Leon is described as a “34-year old mechanical engineer living in Bucharest,” details which generally fit with Nica Leon’s background. It is unclear when this open letter arrived at the newspaper.

[39].. See, for example, his comments in Sorin Rosca Stanescu, “Mai putine flori, mai multi participanti,” Romania Libera, 24 April 1990, 3.

[40].. Nica Leon, interview by editorial board, “Nica Leon in razboi cu toata lumea,” Flacara, no. 34 (26 August 1992), 4-5.

[41].. Stoian, Decembrie ‘89, 23.

[42].. Nica Leon, interview by Angela Bacescu, Europa, March-April 1994, 2, 3. Bacescu introduced Leon as president of the Liberal Democratic Party and member of Amnesty International (!). Among the many dubious claims in this interview is the allegation that Elena Ceausescu had been plotting a coup d’etat against her husband set for 30 December 1989.

[43].. See, for example, Nica Leon, interview by Liviu Valenas and Daniela Rainov, “Lovitura de palat din Romania [The Palace Coup in Romania],” Baricada, no. 36 (18 September 1990), 3.

[44].. Rasvan Popescu, “Moda lui Jos,” Expres, no. 13 (27 April-3 May 1990), 2. For the significance of his denial of the existence of the “terrorists” see chapters seven and eight.

[45].. Leon, interview, “Lovitura de Palat.”

[46].. Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 5 April 1990, 3.

[47].. Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 6 April 1990.

[48].. Ibid.

[49].. Leon proudly admits to this in Leon, interview, “Lovitura de palat.”

[50].. See the six-part series by Maiorul A.D. (apparently Major Aurel David, who was one of four Fifth Directorate officers tried and acquitted in March 1990) entitled “Scenariile si Realitatea. Marturie la dosarul ‘Teroristi’,” which appeared between January and March 1991 in Timpul. It is significant to note that when this series appeared Nica Leon was still a welcome member of the opposition.

[51].. Maiorul A.D., “Scenariile si Realitatea (VI),” Timpul, 1 March 1991, 11.

[52].. Bacescu, Din Nou in Calea, 161. USLA officer Romulus Garz refers to “officer David (one of four officers from Ceausescu’s guard)” and to the presence of Nica Leon among the prisoners he was held together with. Garz was arrested after the famous incident in front of the Defense Ministry on the night of 23/24 December–discussed in chapter seven.

[53].. See the interview with Nica Leon in Democratia, no. 4 (12 February 1990).

[54].. See Expres, 9 March 1990, 8.

[55].. Valenas and Rainov did raise this issue with Leon in Leon, “Lovitura de palat.” However, they refused to challenge his answers and almost appeared to embrace them. While Leon was still aligned with the opposition, the regime-supportive press alleged that he had been a Securitate informer code-name “Nelutu.” The allegation appeared in the Ceausist Romania Mare, and the daily Azi, closely-linked to then Prime Minister Petre Roman, see Expres Magazin, no. 32 (13-20 August 1991), 2. Nica Leon himself–almost proudly–lists all the allegations launched against him (including that he was related to the Ceausescus) in Leon, “Nica Leon in razboi cu toata lumea,” Flacara, no. 34 (26 August 1992), 4. He avoids commenting on their validity, however.

[56].. Raportul Comisei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, “Cine a tras in noi, in 16-22?” Romania Libera, 27 May 1992, 5.

[57].. Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, 23. It was only after this, Stoian maintains, that Nica Leon delivered his famous shout.

[58].. Tudorel Urian, “Cabala Teroristilor,” Cuvintul, no. 20 (13 June 1990), 4.

[59].. The suspects are legion: The dubious Nica Leon claims that a 60-year old man named Andrei Ilie, “who kissed Iliescu when he arrived at the CC [building on 22 December],” threw the petarde (Leon, interview, “Nica Leon in razboi.”). Opposition journalist A. Corneliu Giagim writes that the “author” of the petarde was Matei Ilie who had assembled it out of an aerosol can (A. Corneliu Giagim, “16-22, Cine-a tras in noi?!” Baricada, no. 49-50 (18 December 1990), 6.). In early 1990, Petre Mihai Bacanu confidentially stated that a young man named Adrian Constantin had thrown the petarde (Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 31 March 1990, 1.). Whereas Bacanu had been able to interview Nica Leon and the young aviation mechanics who had started the chants against Ceausescu, he had been unable to track down Constantin to speak with him. Dan Iosif, the Front official who accused Leon of being a “terrorist,” has also been proposed as the source of the petarde (Expres Magazin, no. 30 (20-26 February 1991), 8.). There are likely others who have been credited with this act.

[60].. C. Maltese Martine Ui (possibly a pseudonym), “De la ‘Jos Ceausescu!’ am ajuns la ‘Jos Romania!’ Dubla Lovitura impotriva Romaniei” Democratia, no. 48 (December 1990), 3.

[61].. A Group of Former Securitate Officers, “Asa va place revolutia! Asa a fost!” Democratia, no. 36 (24-30 September 1990), 4. Also, see a translation of this article in FBIS-EEU-90-207, 25 October 1990, 50-53.

[62].. “S.V., reserve USLA officer” (perhaps Strat Vintila, based on other accounts), in Pavel Corut, Floarea de Argint (Bucharest: Editura Miracol, 1994), 171. In fact, the description of these men as wearing knee-length woolen coats and hats makes them sound suspiciously like the Securitate and the USLA themselves, as we shall see later.

[63].. “Fapte care trimit la o actiune premeditata a unor ‘actori’ din afara (II),” Curierul National, 10 July 1994, 2.

[64].. Ibid. Former deputy prime minister and senator, Gelu Voican Voiculescu, makes similar allegations. He claims that the explosion was caused by a “handcrafted petarde” (”o petarda artizanala”) made from an aerosol can. He too suggests that the panic was intensified by the “perhaps purposeful” malfunction of the loudspeaker system and the emission of a terrifying sound which resembled the “rumbling of tanks.” Voiculescu adds that “it is also possible…that there was a type of ‘acoustic bomb.’” Gelu Voican Voiculescu, interview by Neti Luchian and Val. Voiculescu, “‘Haosul nostru i-a paralizat (I),” Libertatea, 16 July 1991.

[65].. Cornel Nistorescu, “Complot sau conspiratie cu pretentii la putere? [Plot or conspiracy with pretensions to power]” Cuvintul, no. 20 (13 June 1990), 5.

[66].. Ecaterin Radoi, “Remember 15 decembrie 1989 – 20 mai 1990,” Zig-Zag, no. 190 (23-31 December 1993), 4-7.

[67].. Sofia Domestic Service, 1400 GMT 21 December 1989, in FBIS-EEU-89-244, 21 December 1989, 71.

[68].. Belgrade TANJUG Domestic Service, 1359 GMT 21 December 1989, in FBIS-EEU-89-245, 22 December 1989, 77.

[69].. Belgrade Domestic Service, 1410 GMT 21 December 1989, in FBIS-EEU-89-244, 21 December 1989, 70-71.

[70].. Ibid.

[71].. See accounts in Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 15 March 1990; 5 April 1990; 19 April 1990.

[72].. See the comments of Marcel Constantinescu in Bacanu, “Intercontinental 21/22,” 15 March 1990, 3.

[73].. Rady, Romania in Turmoil, 104.

[74].. Emil Munteanu, “Postelnicu a vorbit neintrebat [Postelnicu spoke without being asked to],” Romania Libera, 30 January 1990, 3.

[75].. Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, 22. Stoian’s “spin” on this event, however, is that people were not allowed to enter the square because “something was being awaited,” thus insinuating that the disruption of the rally was organized in advance.

[76].. See the comments of Nistor Ruxandoiu in Gheorghe Ionita, “Culcati-i la pamint!” Adevarul de Duminica, 14 January 1990, 2.

[77].. Published in Libertatea between 27 January and 15 February 1990 under the heading “Dintre sute de…catarge! Revolutia ascultata prin statie [From…hundreds of “masts” (radio identification for USLA officers conducting surveillance) Scanning the Revolution].” Such recordings could have come from only one source: the former Securitate. Interestingly, with the exception of one episode (3 February 1990), all of these communications come from the afternoon of 21 December or morning of 22 December. There are no communications for the USLA from 3:30 p.m. 21 December until 8 a.m. 22 December–the period during which regime forces opened fire on the demonstrators.

[78].. “Dintre sute de catarge,” 27 January 1990; 29 January 1990.

[79].. “Dintre sute de catarge,” 30 January 1990, 2. An anonymous editor defines the meaning of “gela” as “petarde” at the close of this episode. Stefanescu confirms the use of “petardes” in his statement that the USLA commander, Colonel Gheorghe Ardeleanu, was seen at the Central Committee building shouting to a subordinate “Give me ‘Gela’…Give me ‘Gela’.” According to Stefanescu, ‘Gela’ was the name of a “petarde” used by the USLA in the repression of demonstrators. Paul Stefanescu, Istoria Serviciilor Secrete Romanesti (Bucharest: Editura Divers Press, 1994), 287.

[80].. Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii, 21.

[81].. Raportul Comisiei Senatoriale, “Cine a tras in noi, in 16-22?”

Timisorenii au “stricat” mitingul din 21 decembrie
Marti, 15 decembrie 2009 Sursa: Romania Libera Autor: Petre Mihai Bacanu

 Mult timp nu s-a stiut cine a “stricat” mitingul lui Ceausescu din 21 decembrie 1989. Au aparut fel si fel de personaje care si-au arogat acest merit. Acum se stie ca acest fapt se datoreaza unor grupuri de timisoreni care s-au deplasat la Bucuresti. Satui de lupta, nu mai aveau frica si, practic, au fost nevoiti sa plece din Timisoara ca sa anunte ce se petrece acolo. La Timisoara se strigase “Lasilor, veniti cu noi!”, timisorenii avand impresia ca romanii ies greu la Revolutie. Suntem in posesia unor
marturii despre implicarea timisorenilor in declansarea scanteii de la Bucuresti.

Acuza ca i-a fost ucis sotul la Timisoara
ION ION, prelucrator prin aschiere IEI Bucuresti, 19 ani (in 1989): “In dimineata zilei de 21 decembrie 1989, o mare parte din lucratori se aflau la miting in Piata Palatului. Dupa un timp, am plecat si eu in oras. In timp ce ma deplasam pe Calea Victoriei spre Piata Palatului, sa fi fost ora 12.00, am vazut ca strada era blocata de un cordon de militieni in dreptul Hotelului Bucuresti.


M-am alaturat unui grup de civili care doreau sa treaca de acest cordon, incercand sa discutam cu cei din dispozitiv. O femeie din grupul nostru a strigat disperata, acuzand ca i-a fost ucis sotul la Timisoara. A fost retinuta de un militian. In momentul in care acesta a inceput s-o loveasca cu bastonul, au intervenit mai multi civili, creandu-se astfel un conflict deschis intre noi si militieni. In scurt timp a luat amploare, implicandu-se mai multi civili, iar din partea fortelor de ordine facandu-si aparitia un cordon de militari ai Armatei care s-au postat in fata militienilor si ne-au somat spunand ca vor face uz de arma.



Dupa un timp, au tras cu armele in plan vertical. S-a creat o ambuscada, noi, civilii, alergand in directia opusa acestora. In dreptul coltului din dreapta hotelului si-au facut aparitia trei camioane militare cu prelata, din care au coborat soldati cu casti albe cu vizeta si arme automate cu pat rabatabil. Ne-au blocat retragerea. Am fost imobilizat de patru soldati care m-au lovit cu patul armei in zona occipitala, apoi cu bocancii in toate partile corpului. Tot timpul eram filmati de la o fereastra a hotelului – etajul doi sau trei. A aparut in zona Postelnicu, care i-a spus unui civil care-l insotea sa ma impuste, insa a intervenit unul dintre soldatii care ma retinuse. Am fost dusi la Circa 1 Militie, batuti din nou, in final transferati la Jilava”.

Timisorenii s-au pierdut printre cei adusi la miting
DUMITRU SMEDESCU, colonel, lucra la Serviciul asigurare tehnico-materiala si financiara la Militia Capitalei. Aflase despre evenimentele de la Timisoara de la colegii sai. In ziua de 21.12.1989, la ora 6.00, a primit un telefon sa se prezinte imediat la serviciu, deoarece urma sa aiba loc un miting in Piata Palatului. Era seful unui dispozitiv compus din 20 de ofiteri care au luat pozitie la aproximativ 270 metri de intrarea principala in CC, in apropierea actualei statui a lui Iuliu Maniu. De organizarea mitingului s-au ocupat cei de la Armata, colonelului Smedescu parandu-i-se curios, deoarece la alte mitinguri de organizare se ocupau cadre ale Securitatii si Militiei. Difuzoarele dispuse in Piata Palatului au fost aduse de cei de la Armata. Dispozitivul de comanda se afla amplasat in incinta Bibliotecii Universitare.



“In jurul orei 12.00, in timp ce Ceausescu facea referire la evenimentele de la Timisoara si la marirea salariilor, s-a auzit un zgomot puternic, iar lumea a intrat in panica. Initial, pentru mitingul ce urma sa inceapa la ora 8.00 au fost solicitate sa participe anumite persoane, in special membri de partid. Amanandu-se pentru ora 10.00, nu au mai fost doar persoanele selectate initial. In spatele Palatului Regal au sosit mai multi cetateni de la Timisoara, care s-au pierdut printre cei ce participau la miting si au inceput sa scandeze lozinci anticomuniste si anticeausiste.”


S-a creat agitatie in multime
MIHAITA BALINT avea 19 ani in decembrie 1989 si era cioplitor la “Marmura”. La spargerea baricadei, in noaptea de 21 spre 22 decembrie, a fost impuscat in partea inferioara a tibiei piciorului drept.
“Cand am ajuns in Piata Palatului, mai exact in apropiere de Biblioteca Universitara, am vazut un grup de 30-40 de tineri care spuneau ca sunt din Timisoara. Venisera dinspre strada stirbei Voda, au intrat in multime si au inceput sa scandeze lozinci anticeausiste si despre victoria revolutiei de la Timisoara. Imediat, mai multi participanti au inceput sa-l huiduie pe Ceausescu, creandu-se agitatie in multime. In momentul in care au inceput sa se auda tipete si lumea se indrepta spre caile de iesire, am plecat si eu din piata, deplasandu-ma pe strada Onesti pana in zona Intercontinental, unde credeam ca suntem protejati de prezenta reporterilor straini. Am ramas pana dupa distrugerea baricadei, cand am fost impuscat.”

Studenta din Timisoara si-a cautat prietenul la morga Spitalului Coltea
MARIOARA TRONARU, lucratoare la bucataria Spitalului Coltea: “Pe 21 decembrie, in jurul orei 22.00, un tanar a fost impuscat in cap dupa ce s-a adapostit in curtea spitalului. Avea in jur de 20-23 de ani. Dupa aproximativ 30 de minute, o tanara cam de aceeasi varsta cu cel impuscat si care spunea ca este studenta la Timisoara a venit sa-l caute. Brancardierii au condus-o la morga, iar tanara l-a recunoscut pe cel decedat ca fiind prietenul ei, tot student la Timisoara. A declarat ca venisera mai multi din Timisoara pentru a-i mobiliza pe bucuresteni”.

Veneau din orasul inchis
PETRE CAPRARU, lucrator la Directia de Telecomunicatii: “Pe 21 decembrie, pe la pranz, am plecat spre Spitalul Coltea, sa-i duc un pachet surorii mele, internata. Grupuri de cetateni speriati veneau dinspre Sala Dalles. Mi-au spus ca mitingul oficial a fost spart. Au inceput repede sa protesteze la indemnul unor cetateni din tara. Un tanar de vreo 30 de ani, inalt, spunea ca era din Timisoara si a venit special la Bucuresti cu mai multi care scapasera din orasul inchis. Sa ne spuna si noua ce se intampla cu ei la Timisoara si ca au fost maltratati. Acestia strigau: «Nu va fie frica, Ceausescu pica!» si «Jos tiranul!». Indemnau trecatorii sa se solidarizeze, sa nu plece, ca sa nu mai fie chemati ciomagarii de la Timisoara”.

Tanarul din Timisoara avea in mana o cutie
ADRIAN UTALE lucra ca tehnolog productie la Combinatul Casa Scanteii. In dimineata zilei de 21 decembrie a fost scos, cu alti colegi, la ora 7.00, la mitingul din fata CC.
“Din ora in ora ne aliniau in fata intrarii principale a Casei Scanteii si apoi reveneau la directia luata. In jurul orei 11.00 ne-am indreptat pe jos catre Sala Palatului. Pe la ora 11.40, in timp ce ne aflam in centrul pietei, spre Biblioteca si Athenee am vazut langa mine un tanar care ne-a zis ca era din Timisoara si avea in mana o cutie. Ne-a zis: «O sa vedeti ce o sa se intample». Mitingul a inceput in jurul orei 12.00. Dupa ceva timp, tanarul a declansat o mica explozie, probabil o petarda; in jurul orei 12.30 s-a auzit o bubuitura in centrul manifestatiei, ceea ce a dus la haos total.”


Coloana stransa de manifestanti era din Timisoara
PETRU GIURA, strungar la IRA Grivita. Este victima a evenimentelor din decembrie: “Am ajuns la miting in tinuta civila, dupa ce in prealabil ni se spusese sa ne imbracam in cea a garzilor patriotice. Ne-au distribuit langa un sir de megafoane din care in timpul mitingului se auzeau aplauze inregistrate pe banda. In timpul discursului lui Ceusescu, cand s-a auzit o bubuitura, participantii la miting au fugit in toate directiile. Am luat-o spre strada Brezoianu. Am intalnit o coloana stransa de manifestanti, respectiv cate cinci in linie, care scandau lozinci anticeausiste. Acestia spuneau ca sunt de la Timisoara. Initial ne-am speriat si am fugit din calea lor, luand-o spre Romarta Copiilor. Am ramas insa la Intercontinental si am participat la toate evenimentele, pana am fost impuscat la Televiziune, pe 23 decembrie”.

“Nu cumva esti din Timisoara?”
GHEORGHE POPA era in decembrie 1989 sef de birou desfacere la Intreprinderea Poligrafica “Luceafarul”: “Am fost chemati la serviciu la ora 5.00 pentru mitingul din 21 decembrie. Noi am ocupat pozitia din dreptul restaurantului «Cina». Un activist de partid l-a controlat in geanta pe un coleg de-al meu, dar avea la el o sticla cu ceai si paine prajita. Am intervenit spunand ca este bolnav de ulcer, dar activistul a chemat un militian, care mi-a luat legitimatia de serviciu pe motiv ca produc agitatie. In timpul discursului lui Ceausescu s-a auzit un zgomot puternic in sistemul de sonorizare. Cand manifestantii s-au raspandit in toate directiile, am plecat cu mai multi colegi spre Bd. Magheru. In zona Hotelului Nehoiu am fost opriti de militieni si legitimati. Cum mie imi fusese confiscata legitimatia si nu aveam nici un act de identitate la mine, militianul m-a intrebat: «Nu cumva esti din grupul de la Timisoara?». Mi-a aplicat cateva lovituri cu bastonul, dupa care m-a lasat sa plec”.

“Fratilor, la Timisoara va mor copiii si fratii!”
IOAN PaUN lucra in decembrie 1989 ca laborant foto la Casa Scanteii: “La miting am fost pozitionati intre Palatul Regal si Biblioteca Universitara. Atmosfera era incordata. Am observat in coloana noastra multi civili pe care nu-i cunosteam. In timp ce Ceausescu se adresa multimii am vazut in apropierea noastra doi tineri care fluturau doua steaguri. Aveau accent ardelenesc. Unul dintre ei, de vreo 30 de ani, cu fata spre mine, a strigat: «Fratilor, la Timisoara va mor copiii si fratii!». Pe al doilea nu l-am vazut la fata. La scurt timp am auzit o bubuitura, o petarda, banuiesc, care a panicat multimea”.

Indemnau pasagerii sa li se alature
STEFAN DIMA, medic stomatolog: “Lucram ca medic la Calmatuiul de Sus si faceam naveta cu trenul pana la Rosiori. Pe 21 decembrie am vazut, pe la 16.00, in zona Piata Romana, cum fortele de ordine incercau cu disperare sa disperseze grupurile de manifestanti. Dimineata am plecat la serviciu cu trenul Bucuresti-Timisoara. Acesta a oprit neasteptat intre statii, concomitent cu aceeasi cursa care venea dinspre Timisoara. Intre pasagerii celor doua trenuri oprite paralel au avut loc discutii referitoare la evenimentele de la Timisoara. In trenul Timisoara-Bucuresti erau multi pasageri imbracati in doliu, avand steaguri si banderole tricolore. Scandau lozinci anticeausiste si indemnau pasagerii din trenul in care ma aflam sa li se alature”.

“Am intrat in multime strigand: «Timisoara, Timisoara!»”
LULCIUC CONSTANTIN, Timisoara: “In dupa-amiaza zilei de 20.12.1989, in timp ce ma aflam in filtrul ce se organizase langa gara din Timisoara, respectiv langa Militia TF, am fost chemati de Chira Vasile si Pantar Teodor, care mi-au spus sa ma deplasez in Piata Operei, deoarece, pe baza de voluntariat, se pleaca in Bucuresti, ca si in alte localitati – Brasov, Iasi, Sibiu, Ploiesti. Scopul principal era de a spune ce s-a intamplat in acele zile in Timisoara, dar si faptul ca se anuntase ca orasul Timisoara va deveni teren arabil, ca va fi exterminat. Am plecat aproximativ 30 de timisoreni, printre care Vasile Chira, Dumitru Pava, Teodor Pantar, Constantin Tataru, Dumitru Gherman, pentru a-i anunta si pe bucuresteni de cele intamplate la noi in oras. Am luat cu noi un steag cu stema decupata. Pe data de 21.12.1989, dimineata, in jurul orelor 6.30-7.00, am ajuns la Gara de Nord, ne-am deplasat pe jos, pe linia de tramvai, pana am ajuns in Parcul Cismigiu.


Ne-am continuat drumul pe jos pana in apropierea Bisericii Kretzulescu, unde am fost opriti de un cordon de militieni, deviindu-ne in partea stanga. Am incercat sa le explicam militienilor ca demonstram pasnic, dar intre noi si ei au intervenit divergente, moment in care steagul pe care noi il arborasem pe o creanga de copac ne-a fost luat, am fost imbranciti, moment in care am intrat in mijlocul multimii si am inceput sa strigam: «Timisoara, Timisoara!»”.

“Timisorenii ne explicau ca ei sunt liberi”
MARIANA SCHICHT, secretara ASE: “Pe 21 decembrie ne uitam obligatoriu la televizor la serviciu. Dupa intreruperea emisiunii, cu mai multi colegi si studenti, am plecat in Piata, alaturandu-ne altor manifestanti. Doi insi inalti, imbracati in negru, au tras la foc automat spre noi. Ranitii au fost dusi la Coltea, iar mortii au ramas pe loc. In fata Salii Dalles, sapte-opt morti erau aranjati in cerc. Cand s-a spart baricada, am luat-o spre magazinul Unirea, dar a venit o duba a Militiei in care au fost urcati mai multi manifestanti. Am fost luata in acel grup, insa un ofiter de armata m-a tras jos, intrucat tipam cat ma tinea gura. Impreuna cu alti manifestanti am ramas pana dimineata pe strazi laturalnice. Printre acestia erau si din Timisoara si ne explicau ca ei sunt liberi si ca bucurestenii trebuie sa se uneasca pentru a-l da jos pe dictator.

In noaptea de 22.12.1989, pe cand ma aflam in sediul CC, la parter, am observat o fata de aproximativ 16 ani, slaba, cu parul tuns scurt, care incerca sa intre in sediul CC. Pe data de 23 decembrie, dimineata, am aflat de la colegii fetei, care erau veniti de la Timisoara, ca aceasta a fost impuscata mortal in timp ce incerca sa escaladeze balconul. Unuia dintre baieti i se spunea «Lerurduzel» si era suparat ca murisera multi timisoreni.”

Au dat tonul protestelor
EUGENIU STAICU, electromecanic la MTTC: “La miting am ocupat zona din fata Hotelului Athenee Palace impreuna cu muncitorii din CFR care erau coordonati de secretarul de partid Teodor Carbunaru. Discursul lui Ceausescu a fost intrerupt de cateva ori de participantii la miting, care au inceput sa strige lozinci impotriva sa. Am aflat de la secretarul de partid Carbunaru ca un grup de tineri veniti de la Timisoara cu drapelul cu stema inlaturata a dat tonul acestor lozinci”.

Ei au scandat primii la Bucuresti: “Azi la Timisoara, maine in toata tara!”
CONSTANTIN MEDREGA, maistru montaj la Intreprinderea de Avioane Baneasa: “Eram acasa la televizor cand s-a intrerupt transmisia mitingului din Piata. Cum cei trei copii ai nostri se aflau la miting, am plecat sa vedem ce se intampla acolo. La Universitate, grupuri de manifestanti scandau lozinci anticeausiste. In fata Hotelului Intercontinental, un grup de aproximativ zece persoane, care au spus ca sunt de la Timisoara, scandau: «Azi in Timisoara, maine in toata tara!». Faceau apel sa ne alaturam lor.”

Grupul scanda: “Timisoara, Timisoara!”
TINCA CERNEA, casnica: “Pe data de 21 decembrie sotul meu a plecat in oras pentru a cumpara cadouri de Craciun
. La Izvor a aflat ca urma sa se organizeze un miting in Piata Palatului si din proprie initiativa a mers acolo. Mi-a povestit ca in timpul mitingului a intalnit un grup de manifestanti care scandau: «Timisoara, Timisoara!». S-a alaturat acestui grup si au plecat spre Comitetul Central, insa fortele de ordine i-au impiedicat sa ajunga in acea zona. Au coborat pe Calea Victoriei pana la CCA. Fiind mai in varsta, sotul meu s-a oprit sa se odihneasca, fiind retinut de trei indivizi in civil. A fost tarat in restaurantul Bulevard, fiind dus apoi la subsol si legat de maini si de picioare, impreuna cu alti demonstranti. Iar au fost batuti. In final, au ajuns la Jilava, unde au avut acelasi tratament
“.

“Sa povestim ce s-a intamplat la Timisoara”
CONSTANTIN TaTARU, Timisoara: “Pe data de 20.12.1989 ma aflam in Piata Operei. Aparusera zvonurile cu exterminarea Timisoarei. Cineva din multime ne-a sugerat sa ne deplasam in tara, dar mai ales la Bucuresti, sa povestim ce s-a intamplat in acele zile in oras, pentru a-i mobiliza pe bucuresteni sa ni se alature. Din Timisoara am plecat cu o coada de matura pe care am arborat un steag cu stema decupata”.

O timisoreanca, cu buletinul in mana, se ruga de lume sa reziste
SANDA MARIN, gestionara la un magazin din Bucuresti: “Cand am vazut la televizor cum s-a intrerupt transmisia la mitingul din Piata Palatului, am mers cu o colega in Piata Operetei, apoi in Piata Universitatii, unde tinerii demonstrau pe carosabil. Tinerii strigau lozinci anticeausiste. O tanara blonda a fost arestata de militieni. Am fost atacati si udati de fortele de represiune. Am vazut oameni cazand. Am vazut o femeie in jur de 50 de ani, cu buletinul in mana, care statea in genunchi pe carosabil si spunea ca a venit de la Timisoara, unde erau morti, si se ruga la lume sa reziste”.

Un video postat de catre tioluciano pe youtube

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/

“Interceptarile si transcrierile pe foile de goniometrare au fost efectuate de radiotelegrafisti si alti angajati de la Centrul de Control al Radiocomunicatiilor din Strada Oltenitei nr. 103, Bucuresti. Inregistrarile au fost facute din propria initiativa a unor salariati, care si-au asumat riscurile de rigoare, in acea perioada fiind interzisa ascultarea frecventelor alocate organelor de Militie si Securitate.” — Romulus Cristea http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/huliganii-astia-trebuie-anihilati-71726.html

“Dintre sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990 – 15 februarie 1990

  1. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990, p.2″INCEPIND DIN 21 DECEMBRIE 1989, ORA 11.00Intre 11,00-12,00 I.M.B.
    –Tovarasul BRINZEI, va rog luati dv. acolo masuri, ca sa zic asa, organizatorice si tot efectivul care nu este bagat in misiune se se gaseste in unitate sa fie imediat imbracat “civil” si in frunte cu dv. va deplasati ugrent la Separatiune 1, dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem citi sint, normal. Tabel nominal cu dinsii.
    –Am inteles !
    –Indiferent de la formatiune este, circa cercetari penale, judiciar s.a.m.d.
    –Multi sint imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
    –Pai, care au sa se schimbe in civil, care au intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la Separatiune 1 si sa ramineti acolo pina primiti ordin de la mine.
    –Am inteles !
    11,55 C.P.M.B.–Bucur 9 sint Bucur 1 am primit telefon sa incepeti agitatia in piata (! –N.R.)
    12,10–146475 Intr. civil.–Oprea fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie ca va ia dracu!
    (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu P.C.R.”).
    –Mai, nu mai strigati in statie!
    12,30 U.S.L.A.
    –Ati receptionat Catargul, Tridentul?
    –Tridentul, se pe Calea Victoriei, la Giocanda, iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
    –Tridentul, Catargul, sint Catargul 5, la Muzica, aici in fata, a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre Posta scandeaza lozinci dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
    –Sint Catargul 5. Au fost indepartati pe Victoriei, spre C.C.A. incolo.
    –Catargul, Catargul 2. Sus, aproape de Comitetul Central, se afla un cetatean. E de-al nostru sau nu este? Sus pe bloc,pe blocul de vizavi. Pe Boteanu, se afla sus de tot un cetatean.
    –Tridentul si Catargul, sint Catargul 5. Continua sa fie la intersectia 13 Decembrie cu Victoriei, la Continental acolo, un grup mare care scandeaza.
    –Catargul, sint Catargul 2. Deasupra magazinul Muzica, vizavi de C.I.D., se pare ca este o persoana acolo.
    –Da este. E de-al nostru.
    I.M.B.–Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temperezi, ca nu sint multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
    –Toate fortele sa intervina sa-i imprastie.
    12,00-14 U.S.L.A.–
    In zona Catargul 2 este liniste.
    –La fel in zona Catargului 1.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au indepartat pe Victoriei. Nu mai sint in aproprierea mea.
    –Sint Catargul 3. Au ramas la Gioconda in fata. Vad ca s-au potolit.
    I.S.M.B.–Mai, transmite la mine. Doua unitati de-ale lui Popa sa mearga la Calea Victoriei la…si doua sa vina la Onesti imediat.
    –Am inteles!
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul. Ai receptionat mesajul de la Catargul 3?
    –Da, a fost receptionat.
    –Catargul, sint Catargul 4. Va rog, repetati.
    -D-ta ai probleme deosebite?
    –Nu, deocamdata.
    –Nici sa nu ai.
    12,00-14 U.S.L.A.–Manifestantii de la Gioconda incearca sa sparga zidul de la militie.
    –Sint Catargul 1.
    –Situatia.
    –Liniste aici la Catargul 1. Defluire in ordine.
    –Sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –Da, bine, multumesc.
    –La intersectia 13 Dec., Calea Victoriei este blocata de ai nostri. Nu mai e nici o problema acolo.
    –Catargul 3, Tridentul.
    –La Catargul 3 situatia este inca incordata. Se scandeaza si militienii nu pot sa-i imprastie.
    –La Catargul 2, liniste. Defluire in liniste.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Publicul se retrage in liniste.
    I.S.M.B.–Sala Dalles, (lociitor sef securitate municipului Bucuresti). In fata la Sala Dalles sa vina aici forte.
    –Da, s-au trimis, draga, s-au trimis.
    –Sa-i scoata de aici pe astia care instiga.
    12,00-14 I.S.M.B.–Am trimis, am trimis forte.
    (Continuare in numarul viitor)
  2. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 29 ianuarie 1990, p.2–Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
    –Am inteles !
    12-14 U.S.L.A.–Ma receptionezi, sint Catargul. Tridentul confirma, te rog.
    –Te retragi si supraveghezi.
    –Supraveghezi si ma tineti la curent.
    —Huliganii astia trebuie anihilati in primul rind. Nu sint hotariti astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sint sovaitori.
    –Tridentul, sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –La Catargul 3, in fata hotelului Bucuresti, se scandeaza.
    –Da, s-au luat masuri.
    –Catargul ? Tridentul. (nu raspunde).
    –Catargul 1.
    –La Catargul 1, liniste.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 3. Tridentul. Situatia.
    –Aceeasi. Se scandeaza si se string foarte multi.
    –Circa 200. Daca impresureaza anexa si ii scoate din zona ii termina repede.
    –Nu sint fortele de ordine acolo, d-le?
    –Sint doar in fata, un aliniament si in spate nimic.
    –Las’ ca vin acolo…
    12,30-14 I.S.M.B.–(sefi servicii, birouri, securitatea municipului Bucuresti), (loctiitor seful Securitatii). Arunca cu niste portret. Probabil Doina Cornea. Invoca personalitati!
    –Da, da…
    –Sint vreo 5, care sint mai ai dracu’ si tipa.
    –Fara incidente, pentru ca ii provocam mai mult.
    –Am inteles. Imi pare rau ca de la hotel intercontinental ii filmeaza si de la noi nu vine nimeni sa-i filmeze.
    –Sa-i identificam pe huliganii astia.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 1, liniste, Atheneu.
    –Catargul 2, liniste.
    –La 3 s-a format o hora si cinta Hora Unirii.
    I.M.B.–Aici la Steaua este retinut unul care, sustin tovarasii, ca a incitat sa dea foc.
    –Catargul, au venit fortele speciale de interventie.
    –Striga acum ca armata e cu ei.
    –Hai ma, lasa-i in pace nu mai…
    –Ar trebui sa vina mai repede sa-i ia odata de aici.
    –Vine, stai linistit acolo.
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul.
    –Comunica, Catargul.
    –Parte din demonstranti au luat-o in stinga, spre Luterana, marea majoritate, ceilalti au luat-o spre Cosmonautilor. In fata hotelului Bucuresti nu sint probleme deosebite. S-au imprastiat. In schimb, in spate, in dreptul Giocondei au inceput sa se adune pina la nivelului C.S.P.-ului.
    –Cam citi sint?
    –Aproximativ 100. Cei mai multi sint pasnici.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Se pare ca spre Cismigiu se aud scandari. Populatie multa.
    –Deci Tridentul, ait receptionat ca la Cismigiu se pare ca s-a format din nou o grupare.
    –La Catargul 2 e liniste.
    –Catargul 4, raportez ca nu se mai aude nimic dinspre Cismigiu acum.
    –La Catargul 3 e liniste.
    –La Catargul 1 nimic deosebit, 2 nimic deosebit, la 3 se formeaza un dispozitiv cu virf inainte, care se lanseaza catre Luterana si se formeaza acum al doilea dispozitiv, probabil ca in spate. Nu am posibilitati de vedere.
    I.S.M.B.–Pentru /2 sa vina la baza sau ce face?
    –Da, sa vina urgent.
    –Da, da, vine imediat.
    –Putem trece cu escorta a doua si cu intiia?
    –Nu se poate. Sint deplasati tocmai la Comonauti, restaurantul Gradinita.
    –Pai, si-i indepartam.
    –(Da, sau am inteles).
    –Sint forte acuma?
    –Da, sint.
    –Sa-i indeparteze spre Romana incolo, dar cu grija sa n-o ia pe Dorobanti.
    –Am inteles !
    –Tridentul, sint Catargul.
    –Comunicati.
    –La intersectia Luterana cu Stirbei Voda (intreruperi repetati).
    –Vad explozii la Union. Sint Catargul 2.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au auzit 4-5 explozii puternice!
    –De la Union, de acolo s-au auzit. Le-am vazut si noi explozile, de aici la Catargul 2, de la Athenee Palace.
    –Catargul 5, ai sa-mi comunici ceva?
    –Catargul sint Catargul 5. Undeva spre Continental, nu am vizibilitate, se mai aude strigind asa, ca un ecou (…)
    (Continuare in numarul viitor)

  1. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 27 ianuarie 1990, p.2″INCEPIND DIN 21 DECEMBRIE 1989, ORA 11.00Intre 11,00-12,00 I.M.B.
    –Tovarasul BRINZEI, va rog luati dv. acolo masuri, ca sa zic asa, organizatorice si tot efectivul care nu este bagat in misiune se se gaseste in unitate sa fie imediat imbracat “civil” si in frunte cu dv. va deplasati ugrent la Separatiune 1, dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem citi sint, normal. Tabel nominal cu dinsii.
    –Am inteles !
    –Indiferent de la formatiune este, circa cercetari penale, judiciar s.a.m.d.
    –Multi sint imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
    –Pai, care au sa se schimbe in civil, care au intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la Separatiune 1 si sa ramineti acolo pina primiti ordin de la mine.
    –Am inteles !
    11,55 C.P.M.B.–Bucur 9 sint Bucur 1 am primit telefon sa incepeti agitatia in piata (! –N.R.)
    12,10–146475 Intr. civil.–Oprea fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie ca va ia dracu!
    (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu P.C.R.”).
    –Mai, nu mai strigati in statie!
    12,30 U.S.L.A.
    –Ati receptionat Catargul, Tridentul?
    –Tridentul, se pe Calea Victoriei, la Giocanda, iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
    –Tridentul, Catargul, sint Catargul 5, la Muzica, aici in fata, a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre Posta scandeaza lozinci dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
    –Sint Catargul 5. Au fost indepartati pe Victoriei, spre C.C.A. incolo.
    –Catargul, Catargul 2. Sus, aproape de Comitetul Central, se afla un cetatean. E de-al nostru sau nu este? Sus pe bloc,pe blocul de vizavi. Pe Boteanu, se afla sus de tot un cetatean.
    –Tridentul si Catargul, sint Catargul 5. Continua sa fie la intersectia 13 Decembrie cu Victoriei, la Continental acolo, un grup mare care scandeaza.
    –Catargul, sint Catargul 2. Deasupra magazinul Muzica, vizavi de C.I.D., se pare ca este o persoana acolo.
    –Da este. E de-al nostru.
    I.M.B.–Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temperezi, ca nu sint multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
    –Toate fortele sa intervina sa-i imprastie.
    12,00-14 U.S.L.A.–
    In zona Catargul 2 este liniste.
    –La fel in zona Catargului 1.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au indepartat pe Victoriei. Nu mai sint in aproprierea mea.
    –Sint Catargul 3. Au ramas la Gioconda in fata. Vad ca s-au potolit.
    I.S.M.B.–Mai, transmite la mine. Doua unitati de-ale lui Popa sa mearga la Calea Victoriei la…si doua sa vina la Onesti imediat.
    –Am inteles!
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul. Ai receptionat mesajul de la Catargul 3?
    –Da, a fost receptionat.
    –Catargul, sint Catargul 4. Va rog, repetati.
    -D-ta ai probleme deosebite?
    –Nu, deocamdata.
    –Nici sa nu ai.
    12,00-14 U.S.L.A.–Manifestantii de la Gioconda incearca sa sparga zidul de la militie.
    –Sint Catargul 1.
    –Situatia.
    –Liniste aici la Catargul 1. Defluire in ordine.
    –Sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –Da, bine, multumesc.
    –La intersectia 13 Dec., Calea Victoriei este blocata de ai nostri. Nu mai e nici o problema acolo.
    –Catargul 3, Tridentul.
    –La Catargul 3 situatia este inca incordata. Se scandeaza si militienii nu pot sa-i imprastie.
    –La Catargul 2, liniste. Defluire in liniste.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Publicul se retrage in liniste.
    I.S.M.B.–Sala Dalles, (lociitor sef securitate municipului Bucuresti). In fata la Sala Dalles sa vina aici forte.
    –Da, s-au trimis, draga, s-au trimis.
    –Sa-i scoata de aici pe astia care instiga.
    12,00-14 I.S.M.B.–Am trimis, am trimis forte.
    (Continuare in numarul viitor)
  2. “Dintre…sute de catarge! Revolutia ascultata prin statie,” Libertatea, 29 ianuarie 1990, p.2–Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
    –Am inteles !
    12-14 U.S.L.A.–Ma receptionezi, sint Catargul. Tridentul confirma, te rog.
    –Te retragi si supraveghezi.
    –Supraveghezi si ma tineti la curent.
    —Huliganii astia trebuie anihilati in primul rind. Nu sint hotariti astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sint sovaitori.
    –Tridentul, sint Catargul 5.
    –Situatia.
    –Liniste.
    –La Catargul 3, in fata hotelului Bucuresti, se scandeaza.
    –Da, s-au luat masuri.
    –Catargul ? Tridentul. (nu raspunde).
    –Catargul 1.
    –La Catargul 1, liniste.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 3. Tridentul. Situatia.
    –Aceeasi. Se scandeaza si se string foarte multi.
    –Circa 200. Daca impresureaza anexa si ii scoate din zona ii termina repede.
    –Nu sint fortele de ordine acolo, d-le?
    –Sint doar in fata, un aliniament si in spate nimic.
    –Las’ ca vin acolo…
    12,30-14 I.S.M.B.–(sefi servicii, birouri, securitatea municipului Bucuresti), (loctiitor seful Securitatii). Arunca cu niste portret. Probabil Doina Cornea. Invoca personalitati!
    –Da, da…
    –Sint vreo 5, care sint mai ai dracu’ si tipa.
    –Fara incidente, pentru ca ii provocam mai mult.
    –Am inteles. Imi pare rau ca de la hotel intercontinental ii filmeaza si de la noi nu vine nimeni sa-i filmeze.
    –Sa-i identificam pe huliganii astia.
    12,30-14 U.S.L.A.–Catargul 1, liniste, Atheneu.
    –Catargul 2, liniste.
    –La 3 s-a format o hora si cinta Hora Unirii.
    I.M.B.–Aici la Steaua este retinut unul care, sustin tovarasii, ca a incitat sa dea foc.
    –Catargul, au venit fortele speciale de interventie.
    –Striga acum ca armata e cu ei.
    –Hai ma, lasa-i in pace nu mai…
    –Ar trebui sa vina mai repede sa-i ia odata de aici.
    –Vine, stai linistit acolo.
    U.S.L.A.–Tridentul, sint Catargul.
    –Comunica, Catargul.
    –Parte din demonstranti au luat-o in stinga, spre Luterana, marea majoritate, ceilalti au luat-o spre Cosmonautilor. In fata hotelului Bucuresti nu sint probleme deosebite. S-au imprastiat. In schimb, in spate, in dreptul Giocondei au inceput sa se adune pina la nivelului C.S.P.-ului.
    –Cam citi sint?
    –Aproximativ 100. Cei mai multi sint pasnici.
    –Catargul, sint Catargul 4.
    –Comunica.
    –Se pare ca spre Cismigiu se aud scandari. Populatie multa.
    –Deci Tridentul, ait receptionat ca la Cismigiu se pare ca s-a format din nou o grupare.
    –La Catargul 2 e liniste.
    –Catargul 4, raportez ca nu se mai aude nimic dinspre Cismigiu acum.
    –La Catargul 3 e liniste.
    –La Catargul 1 nimic deosebit, 2 nimic deosebit, la 3 se formeaza un dispozitiv cu virf inainte, care se lanseaza catre Luterana si se formeaza acum al doilea dispozitiv, probabil ca in spate. Nu am posibilitati de vedere.
    I.S.M.B.–Pentru /2 sa vina la baza sau ce face?
    –Da, sa vina urgent.
    –Da, da, vine imediat.
    –Putem trece cu escorta a doua si cu intiia?
    –Nu se poate. Sint deplasati tocmai la Comonauti, restaurantul Gradinita.
    –Pai, si-i indepartam.
    –(Da, sau am inteles).
    –Sint forte acuma?
    –Da, sint.
    –Sa-i indeparteze spre Romana incolo, dar cu grija sa n-o ia pe Dorobanti.
    –Am inteles !
    –Tridentul, sint Catargul.
    –Comunicati.
    –La intersectia Luterana cu Stirbei Voda (intreruperi repetati).
    –Vad explozii la Union. Sint Catargul 2.
    –Tridentul, sint Catargul 5. S-au auzit 4-5 explozii puternice!
    –De la Union, de acolo s-au auzit. Le-am vazut si noi explozile, de aici la Catargul 2, de la Athenee Palace.
    –Catargul 5, ai sa-mi comunici ceva?
    –Catargul sint Catargul 5. Undeva spre Continental, nu am vizibilitate, se mai aude strigind asa, ca un ecou (…)
    (Continuare in numarul viitor)

despre “Granitul” cititi si povestea lui Nicu Leon aici… https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/12/24/cc-ul-in-zilele-fierbinte-decembrie-1989/

Dovada crimelor din decembrie ’89
“Huliganii astia trebuie anihilati”
28 Martie 2006
“Huliganii astia trebuie anihilati”
149 VIZUALIZARI | COMENTARII  0

Toate convorbirile din perioada 21-22 decembrie 1989 purtate de sefii Securitatii, Militiei, Armatei si conducerii de partid prin intermediul statiilor de transmisiuni radio au fost inregistrate pe banda audio si transcrise pe foile de interceptare-goniometrare. Ziarul “Romania libera” a intrat in posesia acestor documente, fragmentele cele mai relevante urmand sa fie publicate incepand cu acest numar. De asemenea, suntem si in posesia unor liste de coduri folosite in cadrul acestor transmisiuni radio.Interceptarile si transcrierile pe foile de goniometrare au fost efectuate de radiotelegrafisti si alti angajati de la Centrul de Control al Radiocomunicatiilor din Strada Oltenitei nr. 103, Bucuresti. Inregistrarile au fost facute din propria initiativa a unor salariati, care si-au asumat riscurile de rigoare, in acea perioada fiind interzisa ascultarea frecventelor alocate organelor de Militie si Securitate.
Comunicarea pe unde radio se realiza utilizand anumite coduri si indicative. Toate inregistrarile contin dovezi clare privind ordinele date de cei care conduceau Militia, Securitatea, Ministerul Apararii si PCR prin care se solicita reprimarea manifestatiei anticomuniste si anticeausiste. Inca din primele momente ale revoltei, cei care conduceau tara, serviciile de informatii si fortele de ordine au dat ordine de reprimare a manifestantilor. Cu toate ca periodic erau raportate catre sefi numeroase victime, morti, raniti, arestati ilegal, s-a considerat ca trebuie continuata represiunea pentru asigurarea ordinii, in spiritul cuvantarii lui Ceausescu, care ceruse “o riposta hotarata” impotriva celor care contestau “maretele realizari pentru faurirea societatii socialiste multilateral dezvoltate”.Militienii imbracati in civil faceau agitatieIn ziua de 21 decembrie 1989, incepand cu ora 11, in piata din fata CC-PCR (actuala cladire a Ministerului Administratiei si Internelor din Piata Revolutiei) se desfasura un miting organizat de Comitetul Municipal de Partid, cu participarea cuplului Elena si Nicolae Ceausescu. Totul a luat o intorsatura neasteptata. Manifestatia de condamnare a “huliganilor” de la Timisoara s-a transformat intr-o revolta impotriva lui Ceausescu si a regimului comunist.
Va prezentam in cele ce urmeaza fragmente din interceptarile realizate in acea zi, incepand cu ora 11.
Intre orele 11-11.50 – Inspectoratul Militiei Bucuresti.
– Tovarasul Brinzei, va rog luati dvs. masuri, ca sa fie asa, organizatorice, si tot efectivul care nu este bagat in misiune si se gaseste in Universitate sa fie imbracati civil si in frunte cu dvs. Va deplasati urgent in separatiune 1 (dispozitiv – n.n.), dar in 5 momente imi comunicati prin acest sistem cati sunt nominal. Tabel nominal cu dansii.
– 2056 (Am inteles! – n.n.)
– Indiferent de la ce formatiune este, circa, cercetari, penale, judiciar etc.
– Multi sunt imbracati in uniforma. Se schimba in civil?
– Pai, care au sa se schimbe in civil, care nu, intr-o jumatate de ora sa se schimbe si deplasarea urgent la separatiune 1 si raman acolo pana primiti ordin de la mine.
– 2056.
Ora 11.55 – Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti
– Bucur 9 sunt Bucur 1 (secretar al Comitetului Municipal de Partid – n.n.). Am primit ordin sa incepeti agitatia in piata.”O forta mai dura un pic” impotriva demonstrantilorTrebuie sa mentionam ca militienii imbracati in civil si care trebuiau “sa faca agitatie” erau trimisi pentru tinerea sub supraveghere a masei de oameni din fata CC-PCR, contribuind in acelasi timp la bunul mers al evenimentelor, prin aplauze sustinute si lozinci in favoarea lui Ceausescu. La mitingul lui Ceausescu erau adunati 105 mii de muncitori de la principalele uzine bucurestene. Insa in fata Hotelului Bucuresti, pe Calea Victoriei a aparut, chiar in timp ce vorbea Ceausescu, un grup de protestatari care scandau lozinci anticeausiste. In zona CC-ului s-a auzit apoi un vuiet peste care s-au suprapus alte zgomote, ca de explozii, venite dinspre Ateneu si – se pare – Biserica Kretzulescu. S-a produs panica, lumea a devenit agitata.
La acel moment, au fost interceptate urmatoarele convorbiri:
Ora 12.10
– 146, 475. Introdu civilii Oprea, fa agitatie. Mai, terminati cu joaca la statie, ca va ia dracu’. (Se aude o voce care scandeaza “Ceausescu PCR”).
– Mai, nu mai strigati in statie.
Ora 12.30 – USLA
– Tridentul, si pe Calea Victoriei, la Gioconda (un magazin de confectii – n.n.), iarasi este un grup care scandeaza lozinci.
– Tridentul, Catargul, sunt Catargul 5, la “Muzica”, aici in fata a izbucnit scandal. Pe Victoriei, spre posta. Scandeaza lozinci, dar nu intervine nimeni. Militia se uita doar la ei.
– Sunt Catargul 5. Au fost imprastiati pe Victoriei, spre Casa Centrala a Armatei.
De la Inspectoratul Militiei Bucuresti intervine cineva care comunica:
– Vezi ce poti. Pe care poti sa-i temporizezi, ca nu sunt multi. Trebuie o forta mai dura un pic.
– Toate fortele sa intervina sa-i imprastie!
Interesant este ca in zona Hotelului Bucuresti, chiar inainte de spargerea mitingului de la CC-PCR, persoane imbracate in costume de culoare kaki, cu cizme si fara insemne militare, au coborat dintr-un autocar si au luat la bataie, cu batele din dotare, persoanele aflate in zona, dupa care au aruncat cateva petarde si grenade lacrimogene. S-au facut primele retineri. Se banuieste ca exploziile auzite dinspre Ateneu si Biserica Kretzulescu ar fi fost ecoul acestor actiuni de la Hotelul Bucuresti.USLA, deranjata de “huligani”Orele 12.30-14; USLA:
– In zona Catargului 2 este liniste.
– La fel in zona Catargului 1 (dispozitiv USLA – n.n.)
– Sunt Catargul 3. Au mai ramas la “Gioconda” in fata. Vad ca s-au potolit.
Intervine un ofiter de la Inspectoratul Securitatii Municipiului Bucuresti:
– Mai, transmite la mine. Doua unitati de la Popa sa mearga la Calea Victoriei si doua sa vina la Onesti (actuala str. Dem I. Dobrescu). Imediat!
– Am trimis forte.
– Aici s-au concentrat, la Sala Dalles, colt cu Batistei.
– 2056.
In acelasi interval de timp (12-14), discutie intre “Tridentul” si “Catargul” de la USLA:
– Da, receptionez, sunt Catargul. Tridentul, confirma, te rog.
– Te retragi? Sunt forte de ordine care trebuie sa actioneze.
– Te retragi si supraveghezi.
– Supraveghezi si ma tineti la curent.
– Huliganii astia trebuie anihilati in primul rand. Nu sunt hotarati astia. Ar trebui sa-i ia repede. Restul sunt sovaitori.
– La Catargul 3, in fata Hotelului Bucuresti se scandeaza.
– Da, s-au luat masuri.
Zona Hotelului Bucuresti, pe Calea Victoriei, a fost locul unde a existat un prim grup de demonstranti care au inceput sa strige impotriva regimului ceausisto-comunist chiar cand se desfasura mitingul din fata CC-PCR.
Aici au fost primele persoane retinute si batute de fortele de ordine. Conform cercetarilor efectuate de procurorii militari, in zona respectiva a activat si un grup de persoane venite de la Timisoara. La un moment dat acestia, sustinuti de cativa bucuresteni, au reusit sa treaca prin barajul format de fortele de ordine si sa se indrepte apoi spre Piata Palatului. Incidentul a fost consemnat si in Raportul Comisiei Parlamentare de ancheta privind evenimentele din decembrie 1989.
0541

Col. Dumitru Dumitrascu, sef al Inspectoratului Muncipiului Bucuresti al Ministerului de Interne, Declaratie, 19 martie 1990

“In seara de 20 dec. 1989 in jurul orelor 23:30-24:00 eu fiind la inspectoratului am fost informat de primul secretar Barbu Petrescu, care in mod confidential mi-a spus ca ceausescu nicolae l-a intrebat daca se poate organiza in ziua de 21 XII 89 un mare miting in piata palatului asa cum a fost cel din 1968–cu privire la evenimentele din Cehoslovacia.”

0536

0160

Tudor Postelnicu, Ministrul de Interne, Declaratie, 21 iunie 1991

“Asa se explica ca Ceausescu a fost cel care a initiat in seara de 20 dec. sa se organizeze pt. a doua zi in P-ta Palatului acel miting cu muncitorimea din Bucuresti, fiind convins ca asa va demonstra tuturor sprijinul populatiei de care s-ar fi bucurat el.”

0152

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/ 

Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December

By the morning of Thursday, 21 December 1989, the regime was no longer master of the situation in Timisoara. Moreover, it was rapidly losing control in several nearby cities: Lugoj and Cugir. Nevertheless, the regime might have withstood these challenges had it not been for Nicolae Ceausescu’s insistence on convoking a mass rally and addressing his “adoring” subjects in person. It was Nicolae Ceausescu’s delusion of his own invincibility which ensured that the regime would be unable to reestablish control. Ceausescu’s inflammatory, rambling tirade on national television on Wednesday evening had signalled panic to those who watched it. If Ceausescu was so worked up, they concluded, something serious must have occurred in Timisoara. Following his televised address, Ceausescu decided to hold an open-air, pro-regime rally the following day in the sprawling square in front of the Central Committee building in the center of Bucharest. The event was to be carried live over Romanian radio and television.

Precisely because this mass rally turned out to be the deathknell for the Ceausescu regime speculation has surrounded who “goaded” Ceausescu into making such a colossally-misguided decision. In January 1993, the opposition daily Romania Libera suggested that “the meeting was organized at the suggestion of [CPEx member] Gogu Radulescu.”[31] The same article maintained that Radulescu had been followed during these days and was “observed transmitting something abroad,” thereby once again insinuating the role of foreign powers in the Romanian events.[32]

Yet it is doubtful that Nicolae Ceausescu required Radulescu’s encouragement to convoke such a rally. It seems highly likely that the idea was Ceausescu’s own brainchild and that as usual the docile members of the CPEx did not dare contradict him. It was a typically instinctive, rash, and overconfident reaction to crisis on Ceausescu’s part. Moreover, as we have seen, for Nicolae Ceausescu the events confronting him in December 1989 were a replay of August 1968: not only was socialism at stake, but Romania’s national sovereignty and independence. Thus, in this crucial moment, he would appeal not primarily to the party’s political interests, but to what were the core institutional interests of the Securitate. And he would rely on a trusted totalitarian, mobilizational technique: the “spontaneous” mass rally of support for the regime.

[31].. R.M., “Dezvaluiri [Revelations],” Romania Libera, 19 January 1993, 1. Radulescu died in 1994.

[32].. Ibid. Presumably that foreign power would have been the Soviet Union.

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , |