The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘Wilson Center CWIHP’

Documents and Links related to the Bush-Gorbachev Malta Summit of 2-3 December 1989 and the Gorbachev-Ceausescu meeting of 4 December 1989 in Moscow

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 4, 2014

(purely personal views as always, based on more than two decades of prior research and publications)

Articles on the Romanian Revolution of December 1989 that overthrew communist dictator Nicolae Ceausescu–particularly those written in Romanian–frequently make reference to the Malta Summit of 2-3 December 1989, usually under the rubric “Yalta-Malta” (to be discussed in a future post), and the Moscow meeting of 4 December 1989 between Gorbachev and Ceausescu…without providing any supporting documentation recording what was actually discussed and not discussed in these meetings.  Below, transcripts of these meetings.

(above see from approximately 2:48 why this became known as the Seasick Summit…)


For the US readout of the meeting, see December 02, 1989 US Memorandums of Conversation, George H. W. Bush and Mikhail Gorbachev at Malta Summit, 2-3 December 1989 (46 pages) at

For the Soviet readout (in English), see Document 10 (35 pages) described below,

Bush and Gorbachev at Malta
Previously Secret Documents from Soviet
and U.S. Files
on the 1989 Meeting, 20 Years Later

National Security Archive Electronic Briefing Book No. 298
Edited by Svetlana Savranskaya and Thomas Blanton

Posted – December 3, 2009

Document 9
The President’s Meetings with Soviet President Gorbachev, December 2-3, 1989, Malta [Briefing Book for the President]. Excerpts (contents pages, selected released pages). Source: George H.W. Bush Library, FOIA request 99-0273-F

The table of contents for President Bush’s briefing book going into the Malta meeting provides a useful summary of American priorities for the discussions with the Soviet leader. The highest priority does not go the revolutionary changes in Eastern Europe, which come second on the American list to regional issues and specifically developments in Central America and Cuba – issues of greatest interest to President Bush’s conservative critics in the Republican Party, not to mention his electoral base in Florida. And arms control issues, where Gorbachev is ready and eager to move forward, rank sixth on the list. The complete set of background papers has not yet been declassified, but included in this package are several interesting summary papers, including the first three on Central America and Cuba, two on U.S. policy toward Eastern Europe and the GDR, one on the Soviet domestic situation, and one on the conventional forces negotiations.

Document 10
Transcript of the Malta Meeting, December 2-3, 1989. Source: Gorbachev Foundation, Fond 1, Opis 1

The Soviet record of the Malta meeting has been available to scholars at the Gorbachev Foundation in Moscow starting in 1993, and the Foundation’s documents books as well as memoirs by Gorbachev aides and the former Soviet leader himself have published a variety of lengthy excerpts amounting to an almost complete transcript of the Malta meeting from the Soviet side, while the American transcripts still have not been declassified at the George Bush Library (Texas A & M University) despite Freedom of Information requests that date back at least 10 years. Here, National Security Archive experts combine the various published and unpublished excerpts to produce and translate the most complete transcript yet available anywhere.

The transcript shows little trace of the fierce winter storm that disrupted the planned back-and-forth between U.S. and Soviet ships as the meeting venues at Malta, but instead demonstrates the growth of personal reassurance between the American and Soviet leaders, along with a few tempests over issues like “Western values” (see discussion above) and American pressures on Central America. Interestingly, in an extended discussion with Baker and Shevardnadze, the two sides approach agreement on a negotiation to end the protracted war in Afghanistan, where the Soviets had already completed their withdrawal but the Najibullah government had not fallen as the Americans had expected.  Baker bluntly remarks, “Stop your massive assistance to Kabul” – to which Gorbachev responds, “Leave this empty talk behind” and tells the Americans that tribal leaders are already talking with Najibullah, that the Afghan “dialogue itself will clarify this issue” in a “transition period” and “If the Afghans themselves decide that Najibullah must leave – God help them. This is their business.”

Apparently the biggest surprise to the Americans is Gorbachev’s insistence that the U.S. should stay in Europe, that the U.S. and USSR “are equally integrated into European problems” and that they need to work together to keep those problems from exploding. (Note 7) The American president responds with classic expressions of reserve and prudence, insisting that he does not intend to posture over East Germany even though he was under severe domestic political pressure to “climb the Berlin Wall and to make broad declarations.” Bush affirms his support for perestroika, and reassures Gorbachev that they both remember the Helsinki Final Act’s pronouncements on the inviolability of borders. In general, the American wants to talk about practical details, such as specific congressional amendments on the U.S. side or arms deliveries in Central America from the Soviet bloc, while Gorbachev initiates broader philosophical discussions: “The world is experiencing a major regrouping of forces.”

But both men are clearly uneasy about the dramatic transformations taking place. Bush frankly pronounces himself “shocked by the swiftness” while Gorbachev says “look at how nervous we are.” After warning Bush not to provoke or accelerate the changes, the Soviet leader in particular seems to ask what kind of collective action they should take. He stresses the Helsinki process as the new European process and also mentions the Giscard d’Estaing comment in January 1989 about a federal state of Western Europe: “Therefore, all of Europe is on the move, and it is moving in the direction of something new. We also consider ourselves Europeans, and we associate this movement with the idea of a common European home.” Gorbachev hopes for the dissolution of the blocs – “what to do with institutions created in another age?” – and suggests that the Warsaw Pact and NATO become, to an even greater degree, political organizations rather than military ones.

On the German question, neither leader expects events to move as fast as they would the following year. Just days before Malta, on November 28, Helmut Kohl announced his “10 Points” towards confederation in a Bundestag speech that the Soviet Foreign Ministry denounced as pushing change in “a nationalist direction.” At Malta, Gorbachev attributes the speech to politics and said Kohl “does not act seriously and responsibly.” But then Gorbachev asks whether a united Germany would be neutral or a member of NATO, suggesting that at least theoretically he imagined the latter, although he may simply have been acknowledging the U.S. position. His clear preference is for the continuation of two states in Germany and only very slow progress towards any unification:  “let history decide.” Bush is not eager for rapid progress either: “I hope that you understand that you cannot expect us not to approve of German reunification.  At the same time … [w]e are trying to act with a certain reserve.” 

4 decembrie 1989 / Ultima întâlnire dintre Nicolae Ceauşescu şi Mihail Gorbaciov. Proiectele megalomanice ale dictatorului român l-au îngrozit pe “ţarul roşu”, fapt ce i-a grăbit sfârşitul “geniului din Carpaţi”

În exclusivitate, stenograma întâlnirii cu Gorbaciov

Redăm sinteza stenogramei ultimei întâlniri dintre Ceauşescu şi Gorbaciov. Coroborată cu datele prezentate anterior, documentul e plin de semnificaţii. Evoluţia protagoniştilor elimină, de asemenea, supoziţia de iresponsabilitate psihică atribuită de anumiţi politologi lui Ceauşescu.

La întâlnire au participat tovarăşii Constantin Dăscălescu, prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste România, şi N.I. Rîjkov, preşedintele Consiliului de Miniştri al URSS.

M.S. Gorbaciov:
Tovarăşe Ceauşescu, în primul rând aş dori să vă felicit în numele conducerii noastre pentu încheierea cu succes a Congresului dumneavoastră. Eu cred că dumneavoastră sunteţi satisfăcut de rezultatele Congresului. În societatea dumneavoastră, în rândul comuniştilor români, după câte mi-au povestit tovarăşii noştri, reacţia este bună la hotărârile Congresului.
În numele meu şi al conducerii sovietice, vă adresez dumneavoastră şi întregii conduceri de partid un salut cordial şi cele mai bune urări de succes în înfăptuirea hotărârilor Congresului.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu aş dori să vă mulţumesc pentru salutul adresat şi, la rândul meu, aş dori să vă adresez şi eu, în numele conducerii noastre de partid, al meu personal, dumneavoastră şi conducerii sovietice, un salut călduros.
Desigur, sunt bucuros că am convenit să avem o întâlnire, deşi este nevoie de o întâlnire mai lungă.

M.S. Gorbaciov: Vom căuta timp şi pentru aceasta.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt foarte multe probleme de discutat.
Vă mulţumesc pentru felicitările adresate în legătură cu încheierea Congresului. Într-adevăr, a fost un Congres bun şi s-a încheiat cu rezultate bune. Acum trebuie să lucrăm pentru a realiza în practică cele hotărâte de Congres.

M.S.Gorbaciov:Întotdeauna, după un mare eveniment de acest fel, mai ales după un congres, avem în faţă sarcini foarte mari. Totdeauna este aşa.
La noi situaţia necesită o atenţie foarte mare. Noi aşa o şi abordăm. Preocuparea noastră principală este să ne descotorosim de elementele care au îngreunat dezvoltarea noastră. Desigur, noi suntem ataşaţi opţiunii noastre şi nu putem fi de acord cu încercările care se fac de a aprecia drumul pe care noi l-am parcurs până acum ca un drum de greşeli şi speranţe neîmplinite. Este un proces complex şi o astfel de cotitură în lume, cum este revoluţia noastră, nu se poate aprecia numai prin “alb şi negru”, chiar dacă judecăm după criterii mari, istorice, şi fără să exagerăm.
Eu cred că nu putem să admitem din punctul de vedere al adevărului şi al moralei, să se subaprecieze ceea ce au făcut generaţiile premergătoare. Ei au trăit, şi-au sacrificat sănătatea, viaţa, însăşi şi s-au bucurat, cu toate că au fost şi drame. De aceea noi dorim, prin perestroika noastră să acumulăm tot ceea ce este bun şi să deschidem perspectivele societăţii. Bineînţeles că procesul acesta este complex, dar noi sperăm totuşi la un succes şi ştim că nu va fi un succes rapid.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
La Congresul nostru noi am avut – nu mult, dar am avut – un pasaj special despre Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi despre marile realizări ale popoarelor sovietice. Totuşi, ceea ce au realizat popoarele sovietice în istorie nu poate fi şters şi nu poate fi uitat.

M.S. Gorbaciov: Acesta ar fi un altfel de neadevăr, încă şi mai prost decât cele care se spun.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur că într-o asemenea activitate grandioasă au fost şi lipsuri, şi greşeli, şi abuzuri, dar istoria nu reţine niciodată decât ceea ce asigură mersul înainte.
Eu salut ceea ce aţi spus dumneavoastră tovarăşe Gorbaciov, cu privire la necesitatea de a pune într-adevăr, cu putere în evidenţă, ceea ce s-a realizat în construcţia socialismului, pentru că în acest fel popoarele sovietice vor fi şi mai mult mobilizate în realizarea noilor obiective. Sigur, trebuie să perfecţionăm continuu organizarea societăţii, metodele economice, tot ceea ce trebuie să asigure construcţia mai bună a socialismului.

M.S. Gorbaciov:
Eu cred că aceasta este o remarcă foarte consistentă, pentru că noi deseori am întârziat în rezolvarea multor probleme care erau coapte.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Însă să ştiţi că ceea ce se face acum, peste 10 ani tot va fi învechit, dacă nu vom avea permanent în vedere ceea ce este nou.

M.S. Gorbaciov: Categoric.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Esenţialul este să realizăm socialismul ca să asigure o viaţă mai bună oamenilor şi materială şi spirituală.

M.S. Gorbaciov: Îl rog pe tovarăşul Stoica să vă traducă ultimul articol pe care l-am scris în legătură cu ideile socialismului şi perestroika. Acolo sunt expuse toate aceste lucruri.

Tov. Nicolae Ceauşescu: M-am uitat prin el şi am o traducere scurtă.

M.S. Gorbaciov: Dar din extrase nu iese totul foarte clar.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Mă gândesc să vă şi răspund.

M.S. Gorbaciov: Foarte bine.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Însă putem face aşa: două delegaţii ale partidelor noastre – dacă vom găsi şi pe alţii ar  fi bine, dar acum este greu să elaboreze un material mai general despre socialism şi perspectivele lui.

M.S. Gorbaciov: Nu sunt împotrivă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să ştiţi că multe partide cer şi aşteaptă acest lucru şi sigur, ar saluta dacă Uniunea Sovietică ar lua parte activă la această activitate.

M.S. Gorbaciov: Foarte bine.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, nu formele vechi – noi le-am criticat, ştiţi bine – dar totuşi, toată lumea acordă importanţă Uniunii Sovietice. Mă refer la mişcarea comunistă şi la forţele progresiste.

M.S. Gorbaciov:
Bine. Să dăm această sarcină secţiilor ideologice şi internaţionale şi să înceapă să lucreze – probabil mai întâi la nivel ştinţific şi pe urmă la nivel politic.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Pe urmă, îl vedem împreună.
Pentru că suntem la problemele acestea, hai să începem cu problema unei întâlniri a partidelor comuniste şi muncitoreşti. Desigur, nu vreau acum să luăm o hotărâre, însă să ştiţi că foarte multe partide au ridicat această problemă. De aceea noi am şi înscris în hotărârea noastră că vom acţiona în această direcţie. Am putea face un grup de iniţiativă.

M.S. Gorbaciov: Eu am gândit puţin altfel.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să înceapă să lucreze.

M.S. Gorbaciov: Eu sunt mai mult pentru ideea pe care aţi propus-o în scrisoare. Totuşi, ar trebui ca noi în cadrul ţărilor socialiste să avem o dezbatere pe această tematică. Cum putem să ieşim la o întâlnire mai largă fără să precizăm poziţia în problemele noastre?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceasta necesită un timp mai lung de pregătire. Însăşi creearea acestui grup ar avea o influenţă mare şi pentru ţările socialiste, să ştiţi, şi nimeni nu este pentru o conferinţă unde să se spună aşa sau aşa. Deci ar fi foarte bine, totuşi, ca un grup de iniţiativă să fie format şi să înceapă să lucreze. Acesta ar fi şi un ajutor pentru ţările socialiste.

M.S. Gorbaciov: Noi înţelegem astfel: Comitetul Central al Partidului Comunist Român să facă un sondaj de opinie, pentru că acum nu este prea prielnic momentul. A fost cândva o aosemenea atitudine prielnică, un asemenea spirit favorabil unei consfătuiri, dar pe urmă a început un proces de regândire a locului şi rolului partidelor şi acum există o astfel de dorinţă – fiecare doreşte să-şi facă ordine în casa proprie.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Vreau să vă spun deschis: a fost un timp când noi am fost împotriva unor asemenea conferinţe.

M.S. Gorbaciov:
Acum alţii sunt împotrivă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar nouă ni s-au adresat multe partide şi tocmai pentru că este o situaţie foarte grea în mişcarea comunistă, avem răspunderea să facem ceva, chiar dacă vor veni un număr nu prea mare de partide.
Ştiţi ce a spus Lenin în 1903?

M.S. Gorbaciov: Nu ştiu!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Oricât de puţini am fi, tot trebuie să ridicăm steagul. Oamenii au nevoie să vadă că se acţionează în direcţia creşterii influenţei socialismului şi întăririi mişcării revoluţionare.

M.S. Gorbaciov: Eu am gândit că ceea ce facem noi în direcţia reînnoirii socialismului, creşte gradul de interes pentru dezvoltarea socialismului.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Nu este acum timp să discutăm problema aceasta. Sunt lucruri bune, sunt şi lucruri care nu sunt prea bune şi dacă ar trebui să ne aşezăm acum să discutăm această problemă ne-ar trebui un timp lung. Sunt însă şi lucruri bune.

M.S. Gorbaciov: Avem într-adevăr timp puţin. Dar să ne gândim la această problemă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu nu aş dori să realizăm un grup de iniţiativă fără Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.

M.S. Gorbaciov: Chiar invers ar fi mai bine.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Cred că nu ar fi bine.

M.S. Gorbaciov: Chiar egalitatea în drepturi pune în evidenţă acest lucru.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este adevărat, dar totuşi eu consider că Partidul Comunist al Uniunii Sovietice nu trebuie să rămână în afara unei asemenea acţiuni. Însă, aşa cum am spus, nu cred că trebuie să hotărâm acum asupra acestei probleme. Eu vă rog însă să reflectaţi asupra ei.

M.S. Gorbaciov: Ne gândim şi vă dăm un răspuns.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este o problemă care se pune şi trebuie să-i dăm un răspuns. Se pun astăzi multe probleme şi oamenii simt nevoia unor răspunsuri. În fond, lumea gândeşte aşa: de ce se pot întâlni social-democraţii, liberalii, democrat-creştinii…

M.S. Gorbaciov: Conservatorii…

Tov. Nicolae Ceauşescu: Da, şi conservatorii. Şi atunci partidele comuniste de ce nu se pot întâlni.

M.S. Gorbaciov: Pentru că tovarăşul Ceauşescu şi Berlinguer au fost împotrivă cândva.

Tov. Nicolae Ceauşescu: În anumită formă da, şi istoria a demonstrat că am avut dreptate.

M.S. Gorbaciov: Şi eu am fost întotdeauna contra, dar de mine nu a depins mare lucru atunci.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci să începem să lucrăm un material comun şi dacă vor fi alte partide de acord cu el, foarte bine. Am înţeles că aici aţi fost de acord.

M.S. Gorbaciov: Să ne gîndim şi să vă dăm un raspuns.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Şi acum trecem la problemele bilaterale? Sau hai să terminăm cu cele mai generale.
Noi suntem foarte preocupaţi de ce se întâmplă în câteva ţări socialiste din Europa. Înţelegem perfecţionarea, înnoirea, însă nu de aceasta vreau să vorbesc acum, dar forma în care se acţionează pune foarte serios în pericol nu numai socialismul ci şi existenţa partidelor comuniste din ţările respective. Dacă se lasă să se continue acest curs, se va ajunge la o situaţie foarte gravă.
Oricum, nu se poate spune că în aceste ţări socialismul nu a realizat nimic. Cred că Uniunea Sovietică, mă refer la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, poate să aibă în această privinţă un anumit rol – nu pe cale militară – pentru a ajuta la o mai bună orientare, aşa cum aţi început astăzi să vorbiţi de o orientare mai bună a acestor ţări şi partide.
Sigur, o întâlnire care va avea loc între ţările socialiste şi partidele noastre va ajuta, dar cred că în orice caz trebuie reflectat foarte serios la felul în care se acţionează în unele ţări.

M.S. Gorbaciov: Aici este întrebarea: cum să se acţioneze, şi una mai importantă – cum să nu se acţioneze.
Cine a împiedicat Cehoslovacia şi Republica Democrată Germană – ţări care aveau un nivel de dezvoltare economică şi socială destul de ridicat, care aveau condiţii de viaţă aşa de bune – să înceapă la timp procesele lor de modernizare în cursul cărora să ţină seama de momentele noi care au apărut în dezvoltarea societăţii? Dacă ar fi făcut acest lucru la timpul respectiv s-ar fi desfăşurat cu totul altfel evenimentele de astăzi.
La fel şi la noi, în Uniunea Sovietică – dacă noi ne-am fi ocupat de progresul tehnico-ştiinţific şi de dezvoltarea economică la timpul respectiv, altfel ar fi fost evenimentele care le trăim astăzi. S-a vorbit mult la vremea aceea, în plenare şi congrese, despre revoluţia tehnico-ştinţifică şi despre dezvoltarea ţării noastre şi până la urmă totul a fost lăsat la o parte. Şi acum stă un raport pentru Comitetul Central privind revoluţia tehnico-ştiinţifică din 1973 şi iată că acum, după 15 ani, începem să realizăm ceea ce trebuia să facem atunci. Cred că noi am pierdut mult din prestigiul nostru datorită faptului că nu am acţionat la timp.

Tov. Nicoale Ceauşescu: Şi aceasta este adevărat.

M.S. Gorbaciov:
Indiferent că ne plac sau nu ne plac metodele tovarăşului Ceauşescu, noi ştim că în România s-au făcut multe şi în mod obiectiv fiecare îşi alege metodele sale pe calea progresului şi a construcţiei socialiste. Deci, cam aceasta este.
Iată situaţia prietenului nostru comun tovarăşul Honecker. Noi avem o simpatie reciprocă, dar în ultimul timp nici dânsul nu a vrut să mai vorbească cu mine, nici eu nu am mai vorbit cu dânsul. Şi totuşi eu i-am spus: tovarăşe Honecker este treaba ta să iei hotărâri, noi nu hotărâm nimic în locul tău, nici nu propunem să iei măsurile noastre, nici altceva. De altfel, ştiu că m-aţi criticat împreună…

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu, nu v-am criticat. Dimpotrivă, am discutat că ar fi bine să ne întâlnim mai iute să discutăm cum să lucrăm mai bine.

M.S. Gorbaciov: Sincer vorbind pentru tovarăşul Honecker eu am mari emoţii.

Tov: Nicolae Ceauşescu: Şi îmi pare foarte rău şi cred că ar trebui – de aceea am spus-o şi public – să se facă ceva pentru că nu se poate admite aşa ceva. Inclusiv faţă de tovarăşul Jivkov.

M.S. Gorbaciov: În ce-l priveşte pe tovarăşul Jivkov, probabil că totul va fi mai normal. Nu ştiu care este situaţia acolo. Desigur, pe parcursul anilor s-au mai acumulat unele lucruri. Dacă acolo nu sunt nişte abuzuri grave, frapante, atunci se va rezolva mai bine. Nu se poate face totuşi aşa în politică. Noi încercăm la nivelul conducerii politice să ne ocupăm de probleme politice nu să intrăm şi să vedem cine a făcut şi ce a făcut. Dumneavoastră ştiţi că există în societate forţe care ridică mereu această problemă şi care răscolesc tot timpul societatea. Ce să facem? Dumneavoastră spuneţi că vă preocupă aceste probleme, dar ce să facem?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să discutăm cum să soluţionăm problemele.

M.S. Gorbaciov: În R.D. Germană au discutat şi deja i-au exclus din partid.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Am văzut, dar deja acolo lucrează de acum influenţele din afară, din Republica Federală Germania.

M.S. Gorbaciov: Milos Jakes este prietenul meu mai vechi. I-am spus: dumneavoastră aveţi o ţară bună, un popor calificat, bine organizat, bine educat, trebuie să faceţi schimbări mai repede, mai repede, altfel veţi fi învinşi şi veţi ajunge într-o situaţie ca la noi, să rezolvaţi problemele sub tropăitul picioarelor. Jakes m-a ascultat şi apoi a spus: atunci mai bine să aştept eu până vin ceilalţi la putere în Uniunea Sovietică. A aşteptat şi iată ce s-a întâmplat. Acestea sunt două ţări cu o situaţie prosperă, cele mai bogate, în afară de noi, bineînţeles, pentru că noi suntem cei mai bogaţi.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Începând din 1968 noi am spus: hai să ne apucăm să dezvoltăm economia, pentru că altfel n-o să ne ajute nimeni. Şi am lucrat în această direcţie.

M.S. Gorbaciov: Aţi făcut mult.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Până în 1984 nu am primit un litru de petrol din Uniunea Sovietică.

M.S. Gorbaciov: Pentru ce aveaţi nevoie? Aveaţi petrolul dumneavoastră. Aceasta este o problemă clară, deja.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu am vrut numai să reamintesc.

M.S. Gorbaciov: Totuşi aţi făcut multe.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Am lucrat şi am adus şi îmbunăţiri în dezvoltarea societăţii şi a economiei. Ceea ce faceţi dumneavoastră acum am încercat şi noi la un moment dat. Am creat atuci aşa-zişii mandatari, şi după un an de zile am văzut că se îmbogăţesc şi am lichidat complet această situaţie.

M.S. Gorbaciov: Aşa o perspectivă ne prevedeţi şi nouă?

Tov. Nicolae Ceauşescu: În orice caz, ca să se îmbogăţească unii prin speculă, aceasta nu este o perspectivă, ştiţi şi dumneavoastră acest lucru destul de bine. Am introdus şi autoconducerea, şi noul mecanism economic şi consiliile de conducere.

M.S. Gorbaciov: Când vă ascult, mă gândesc că dumneavoastră într-un an aveţi timp să vizitaţi fiecare judeţ.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Chiar fiecare judeţ nu.

M.S. Gorbaciov: Dar spuneţi, într-o ţară aşa de mare ca a noastră, cum putem noi să conducem în acelaşi fel ca dumneavoastră? Noi trebuie să ne gândim la alte metode.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Şi noi avem autonomie, însă una este autonomia în republici şi chiar în regiuni şi judeţe, şi alta este autonomia întreprinderilor. Oricum, o orientare generală şi un control general este obligatoriu chiar pentru Uniunea Sovietică.

M.S. Gorbaciov: Tovarăşe Ceauşescu, noi suntem pentru un centru puternic, însă îl gândim puţin altfel.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Trebuie neapărat. Însă republicile trebuie să aibă multă autonomie şi judeţele la fel. Noi mergem până în comune acum. Sigur, suntem o ţară mai mică.

M.S. Gorbaciov: Nu este mică, este mijlocie.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar, în orice caz, nu se poate ca întreprinderile, chiar la nivel republican, să nu fie sub o îndrumare unitară, sigur, cu multă autonomie, cu multe drepturi. Cu vreo 20 de ani în urmă le-am dat şi noi drepturi foarte multe şi primul lucru pe care l-au făcut a fost să ia credite şi să facă tot felul de investiţii neeconomice. Atunci noi le-am restrâns drepturile şi am gândit că trebuie să ţinem în mână anumite lucruri, deoarece pentru România 11 miliarde de dolari datorie în 1980 constituia o situaţie foarte grea. De altfel trebuie să vă spun că în discuţiile pe care le-am avut atunci cu Brejnev, el mi-a spus de câteva ori: nu te duce să faci datorii. De câteva ori mi-a atras atenţia asupra acestui lucru, însă am greşit, că am dat multe drepturi întreprinderilor şi toţi s-au apucat şi au sus că dacă avem drepturi, atunci să luăm credite din străinătate.

M.S. Gorbaciov: Guvernul este de vină!

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăşul Dăscălescu nu era atunci prim-ministru.

Tov. Constantin Dăscălescu:
Eu am venit la plată!

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Însă după aceea am luat măsuri şi am oprit această situaţie reuşind să plătim datoria.

M.S. Gorbaciov: Desigur, noi nu vrem să fie rău, noi vrem să fie bine.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, toată lumea vrea acest lucru, însă Uniunea Sovietică are multe posibilităţi şi poate depăşi uşor greutăţile pe care le are. Ea poate să fie o putere economică socialistă model.

M.S. Gorbaciov: Tocmai aceasta vrem să facem. Probabil sunt ambiţii prea mari, dar dorim să facem acest lucru. Probabil că în generaţia noastră nu vom reuşi să facem totul, dar putem şi noi să facem multe. Principalul este ca acum să punem bazele, să determinăm direcţiile în mod corect.

Tov. Nicolae Ceauşescu: În câţiva ani Uniunea Sovietică poate să depăşească greutăţile pe care le are, în primul rând pentru că are totuşi o forţă economică puternică.

M.S. Gorbaciov: Aşa este.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Dumneavoastră criticaţi ştiinţa, dar aveţi o ştiinţă puternică.

M.S. Gorbaciov: Categoric.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Greşeala a fost că s-a pus un prea mare accent pe latura militară şi s-au neglijat celelalte domenii.

M.S. Gorbaciov: Corect.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, a fost şi situaţia internaţională de aşa natură. Dar aveţi o ştiinţă puternică, foarte puternică, şi poate uşor să soluţioneze orice problemă. Pe urmă, totuşi, şi celelalte ţări socialiste sunt ele mai mici, dar pot să conclucreze în acest domeniu.

M.S. Gorbaciov: În general, dacă luăm ţările socialiste din Europa, cu toate problemele pe care le au, sunt ţări moderne totuşi.

Tov. Nicolae Ceauşescu: S-au produs aceste schimbări. Să fie oprite şi să se meargă înainte.

M.S. Gorbaciov: Ne gândim şi noi. Probabil că aplicăm puţin alte metode, dar aceasta este problema fiecăruia. Important este să întărim socialismul şi în rest este treaba fiecăruia. Sunt ritmuri diferite, sunt forme diferite. Desigur, noi trebuie să ţinem seama de mărimea populaţiei, de diferenţele dintre republici, de nivelul lor de dezvoltare.
Aţi menţionat complexul militar industrial mare care există la noi. Acum trebuie să ducem o astfel de politică structurală care să ne permită să întoarcem acest complet mai mult spre nevoile omului. Aceasta este ceea ce facem în prezent. Complexul  de apărare lucrează acum mai bine în direcţia aceasta. Înainte a opus rezistenţă, dar acum lucrează în direcţia aceasta, şi sunt chiar interesaţi să o facă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Însă trebuie păstrat, sigur, îmbunătăţit.

M.S. Gorbaciov: Nu numai păstrat, tovarăşe Ceauşescu!

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Când am spus că trebuie păstrat, am înţeles că tot ceea ce este necesar trebuie păstrat.

M.S. Gorbaciov: Categoric.
Care sunt problemele bilaterale pe care doriţi să le abordaţi?

Tov. Nicolae Ceauşescu: În primul rând, cele economice. Sigur, primii-miniştrii nu au avut timp să se întâlnească.

M.S. Gorbaciov: Atunci să se întâlnească.

N.I.Rîjkov: Pe 9 ianuarie 1990 ne întâlnim.

Tov. Constantin Dăscălescu: Aceasta este o întâlnire în cadrul C.A.E.R, dar noi dorim o întâlnire bilaterală.

M.S. Gorbaciov: Veţi mai trăi până la 9 ianuarie!
Totuşi, ce probleme vă preocupă, ce vă îngrijorează?

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Mi se pare că noi am discutat multe probleme din acestea, dar ar trebui ca primii-miniştri să se întâlnească să pună la punct problemele discutate. Trebuie deja să ne gândim la cincinalul viitor.

M.S. Gorbaciov: Mi se pare că deja s-au ocupat de aceste probleme.

Tov. Constantin Dăscălescu: Numai pentru anul 1990.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, unele discuţii sunt. Noi considerăm că putem realmente să realizăm o colaborare mai bună. Aceasta ar fi prima problemă.
Sigur, nu am de gând acum să încep să intru în amănunte. Pentru că ne-ar trebui prea mult timp. Nu putem discuta mai mult acum, însă dacă am conveni ca să se întâlnească totuşi primii-miniştrii, ar fi un lucru foarte bun. În România timpul este bun acum.

Tov. Constantin Dăscălescu: Am trimis şi scrisori în sensul acesta – este a patra scrisoare de invitare. Tot acum am scris tovarăşului Rîjkov.

N.I. Rîjkov: A fost un climat complicat.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este adevărat, dar s-ar putea găsi timp pentru o întâlnire. În acest cadru se poate discuta problema cooperării în producţie, a specializării, inclusiv participarea la realizarea unor obiective.
De ce pun aceste probleme? Mai cu seamă pentru că în ţările din C.A.E.R. acum sunt multe discuţii şi bilateral putem soluţiona mai repede problemele. Unii îşi pun multe speranţe că vor veni americanii cu miliardele lor să-i investească la ei. Sigur, vor trage concluzii singuri. Este treaba fiecăruia, dar oricum până când clarificăm multe lucruri putem să soluţionăm bilateral destule probleme.
Nu intru acum în amănunte, doar le-am reamintit.

M.S. Gorbaciov:
Poate că guvernul român ar putea expune propunerile sale, preocupările sale pentru perspectiva imediată, adică, ce aşteaptă de la Uniunea Sovietică. Tovarăşul Dăscălescu să scrie numai resursele şi atît.

Tov. Constantin Dăscălescu: Tovarăşe Ceauşescu, este bine ceea ce spune tovarăşul Gorbaciov.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să ştiţi că nu avem intenţia să soluţionăm problema materiilor prime numai cu Uniunea Societică. Noi lucrăm mult cu ţările în curs de dezvoltare şi vrem să accentuăm această tendinţă. Avem acum posibilitatea să le acordăm chiar şi ceva credite. De altfel, acum avem de încasat 2,7 miliarde dolari de la aceste ţări.

M.S. Gorbaciov: Într-un an?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu, acestea sunt creditele acordate de România mai multor ţări în curs de dezvoltare.

Tov. Constantin Dăscălescu:
Anul acesta au ajuns la scadenţă aproape o jumătate miliard dolari.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Vrem să participăm mai activ la dezvoltarea acestor ţări şi în cadrul acesta ne asigurăm şi unele materii prime.

M.S. Gorbaciov: Atunci să ne gîndim care ar trebui să fie problemele noastre.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Din Uniunea Sovietică importăm 5 milioane de tone petrol, începând din 1984 iar din alte ţări importăm 15 milioane, aşa că nu avem de gând acum să rezolvăm problema numai su Uniunea Sovietică.

M.S. Gorbaciov: Şi cât extrageţi dumneavoastră din România?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Numai vreo 10 milioane de tone, pentru că nu mai avem rezerve.

M.S. Gorbaciov: Dar cândva extrăgeaţi vreo 22 milioane tone?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu, am avut vreo 15 milioane, dar pentru o perioadă scurtă şi mai de mult. Nu mai găsim rezerve. Vrem să mergem acum la 10 mii de metri adâncime.

M.S. Gorbaciov: Şi la noi scade extracţia.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt multe domenii în care putem colabora. De exemplu, putem colabora în domeniul energetic, pe bază de tehnologii noi.

M.S. Gorbaciov:Eu aş fi interesat, cres că şi tovarăşul Rîjkov, să ne gândim asupra concepţiei de colaborare, să nu facem numai comerţ pur şi simplu.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi, de exemplu, din Uniunea Sovietică luăm vreo 7 milioane tone minereu de fier. Din alte părţi luăm 12 milioane de tone, aşa că nu ne-am gândit şi nici nu ne gândim să mergem numai la materii prime cu Uniunea Sovietică. Noi importăm cărbune cocsificabil din Statele Unite ale Americii, iar cu câţiva ani în urmă am şi investit 100 de milioane acolo – suntem deci proprietari.

M.S. Gorbaciov: Acolo sunt mai mult proprietăţi japoneze.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Japonezii merg aşa, pe scară largă.
Deci, noi vrem să avem o discuţie, pentru că suntem interesaţi să participăm. De exemplu, am fost informaţi zilele acestea că aveţi în vedere să deschideţi două bazine de cărbune cocsificabil la Lvov şi Harkov. Vrem să mergem în Mongolia, împreună – de altfel se discută de mult problema aceasta pentru că şi Uniunea Sovietică vrea să participe. Am investit în China în cărbune cocsificabil. Aşa că nu dorim nimic să cerem, ca să spun aşa, ca ajutor din partea Uniunii Sovietice, noi vrem să conlucrăm.

M.S. Gorbaciov: Nu poate fi vorba de ajutor. Dumneavoastră trebuie să ne ajutaţi pe noi.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Vrem să conlucrăm pe principii economice – aceasta este intenţia noastră.

M.S. Gorbaciov: Să se gândească tovarăşul Dăscălescu la propunerile de care am vorbit.

Tov. Constantin Dăscălescu: Îl aştept pe tovarăşul Rîjkov în România.

N.I. Rîjkov: Îmi cer scuze, tovarăşe Gorbaciov. Cu tovarăşul Dăscălescu mă voi întâlni şi vom discuta ce probleme avem în relaţiile noastre bilaterale, inclusiv pentru cincinalul viitor. Nu sunt împotrivă şi probabil că va trebui să discutăm specializarea, cooperarea în producţie şi toate celelalte, dar vreau să spun că – şi aceasta nu se referă numai la România, ci în general – pe data de 15 decembrie noi vom prezenta un raport în Sovietul Suprem asupra programului guvernamental de însănătoşire a economiei, asupra mersului în continuare al reformei economice. Noi am pregătit documentele respective, dumneavoastră cunoaşteţi, noi le-am predat tuturor deputaţilor pentru dezbatere.
Când am pregătit toate aceste lucruri am pornit de la ideea că avem nevoie ca începând din 1991 să trecem la relaţii economice pe o cu totul altă bază, adică să trecem la comerţ şi nu la schimburi de mărfuri. De aceea, pe 9 ianuarie, când va avea loc întâlnirea şefilor de guvern, noi vom pune această problemă şi ştiu că multe ţări susţin acest lucru, ca începând din 1991 să trecem la preţurile mondiale şi la decontările în valută convertibilă.
Noi înţelegem că peste noapte nu se poate face acest lucru, probabil că va mai trebui să treacă 1-2 ani. Aceasta nu înseamnă că nu vom avea acorduri de lungă durată, acorduri, privind unele mărfuri, dar altă soluţie nu avem. Nici la noi şi nici în alte ţări reforma nu este compatibilă cu sistemul de comerţ existent între ţările noastre. De aceea trebuie să vă gândiţi şi dumneavoastră la acest lucru.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu înţeleg ce spuneţi dumneavoastră. În fond noi facem schimb tot în devize convertibile. Am ales rubla convertibilă ca monedă de schimb, dar noi nu facem schimb de mărfuri. Sigur, urmărim să realizăm un echilibru al balanţelor, dar aceasta se întâmplă în toată lumea. Noi şi cu Statele Unite ale Americii, spre exemplu, socotim în dolari, dar importăm direct mărfuri.

M.S. Gorbaciov: Dacă ne gândim să ne încadrăm în mod organic în economia mondială, atunci trebuie să folosim metodele corespunzătoare acestor situaţii. Multe ţări, Cehoslovacia, Polonia şi chiar Bulgaria, au pus problema de a se trece la preţurile mondiale, adică la preţuri de devize convertibile.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Foarte bine. Şi acum schimburile se fac, în bună parte, la preţuri mondiale. Noi considerăm că problema aceasta trebuie să o discutăm foarte serios. Noi cu chinezii, de exemplu, facem schimburi în franci elveţieni.

N.I. Rîjkov: Şi noi la fel.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Însă asigurăm pe baza aceasta, totuşi, echilibrul balanţei – numai calculul este pe monedă străină. Cred că pentru Uniunea Sovietică nu este chiar aşa de convenabil să meargă la dolar în loc de rublă – dar sigur, este o problemă a Uniunii Sovietice.

M.S. Gorbaciov: Noi dorim ca în acest context să intre şi procesul de însănătoşire a finanţelor şi reforma preţurilor, să ajungem mai iute la convertibilitatea rublei. Principalul este să intrăm în relaţiile economice mondiale, altfel nu avem bază de comparaţie.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Este o problemă de discutat, care trebuie discutată mult.

M.S. Gorbaciov: Deci noi ieşim cu o asemenea propunere şi vă rugăm şi pe dumneavoastră să vă gândiţi până la 9 ianuarie şi să vă spuneţi punctul de vedere.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi nu considerăm că este cel mai bine să se treacă acum la aceasta.

M.S. Gorbaciov: De ce?

N.I. Rîjkov: Anul 1990 se va desfăşura ca şi până acum, dar ne gândim să trecem la aceasta din 1991.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu este vorba de 1990. Mă gândesc la activitatea cincinalului viitor.

M.S. Gorbaciov: De ce?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Pentru că aceasta nu va întări de loc economic ţărilor socialiste şi a Uniunii Sovietice.

M.S. Gorbaciov: De ce?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Să ştiţi că pentru noi nu este o problemă prea mare, pentru că şi acum, cu China şi cu celelalte ţări, avem deja 60 la sută din schimburi calculate pe devize convertibile.

M.S. Gorbaciov: Eu vă spun aşa: aici nu este vorba de un calcul îngust. Pur şi simplu trebuie să facem ordine şi probabil că vom fi datori, dar trebuie să trecem la acest sistem. Trebuie să dăm posibilitatea ramurii energetice să câştige valută şi să facă investiţii. Aceasta este acum ramura cea mai înapoiată, dar nu este vorba numai de ramura energetică, ci în general, întreprinderile noastre trebuie să se compare cu sistemul mondial şi atunci vor simţi situaţia reală şi vor înţelege că trebuie să se descurce. Cât putem noi să le mai împingem înainte, cât putem să le împingem de la spate cu bastonul?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu cu bastonul, ci trebuie aşezată activitatea pe principii economice.

M.S. Gorbaciov: Tovarăşe Ceauşescu, noi vorbim acum aşa, dar peste un an, doi sau trei – tovarăşul Rîjkov precizează că este nevoie de doi ani – s-ar putea folosi şi credite pentru reechilibrare în momente de tranziţie. Dar trebuie să începem neapărat.

N.I. Rîjkov: Noi considerăm că trebuie să adunăm economiştii noştri cu economiştii români, să stea împreună, să facă calcule şi să vadă care este bilanţul, dacă trecem la acest sistem. În orice caz, este ceva complicat.

M.S. Gorbaciov: Avem ce să discutăm şi în ce priveşte abordările, dar şi în ce priveşte problemele concrete.

Tov. Constantin Dăscălescu: Concret este că îl aştept pe tovarăşul Rîjkov să vină în România. La Sofia nu putem discuta bilateral.

N.I. Rîjkov: Nu pot veni decât după întâlnirea de la Sofia. În primul trimestru al anului vitor, de exemplu pot să vin.

Tov. Constantin Dăscălescu: La sfârşitul lunii ianuarie?

M.S. Gorbaciov: Ianuarie cade complet, pentru că vom avea congresele muncitorilor şi ţăranilor, plenara Comitetului Cental, vom pune în dezbatere programul de dezvoltare pentru Congresul PCUS, care se apropie, program pe care îl vom discuta şi la plenară şi în dezbateri publice. De aceea, ianuarie cade complet.

Tov. Constantin Dăscălescu: Atunci în luna februarie?

Tov. Nicolae Ceauşescu: Urmează să vedeţi împreună.

M.S. Gorbaciov: Deci, tovarăşe Ceauşescu să continuăm să menţinem legăturile noastre. Eu preţuiesc foarte mult că noi facem un schimb de opinii în ce priveşte colaborarea noastră. Sincer vorbind preţuim cum se cuvine acest lucru.

Tov. Constantin Dăscălescu: Am o rugăminte pentru tovarăşul Rîjkov, în legătură cu gazele naturale.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Problema gazelor nu este una de perspectivă, ci este legată de situaţia de acum.

Tov. Constantin Dăscălescu; În cadrul livrărilor curente s-a întâmplat ceva la dumneavoastră, pentru că de câteva zile, primim cu 7 milioane m.c. pe zi mai puţin şi ni s-a spus că este vorba de câteva zile. Vă rog să analizaţi această problemă.

M.S. Gorbaciov: La fel se întâmplă înfiecare an, mereu este câte ceva în plus.

Tov. Constantin Dăscălescu:
Nu este în plus, ci în minus.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
Noi ce ştire dăm despre întâlnirea noastră bilaterală?

M.S. Gorbaciov:
Daţi dumneavoastră o ştire şi dăm şi noi una. Este aici un text scurt.
(Se citeşte textul ştirii).

Tov. Nicolae Ceauşescu: Poate că partea aceasta bilaterală ar trebui s-o dezvoltăm mai mult. Să spunem că a avut loc un schimb de păreri privind dezvoltarea colaborării între ţările noastre. Trebuie să facem un aliniat separat în legătură cu partea bilaterală.

M.S. Gorbaciov: Foarte bine. Să vorbim despre situaţia actuală a relaţiilor şi despre perspectivele lor.

Tov. Nicolae Ceauşescu:
De acord.

For an English translation and discussion, see Mircea Munteanu’s “The Last Days of the Dictator,”  pp. 217-225, here

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

The Berlin Wall Falls (Washington Post xeroxes plus Videos)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on November 9, 2014





See also:

The Cold War International History Project (CWIHP) has released a collection of documents on the history of the Berlin Wall, from its earliest conception to its collapse in November 1989, including:

For more, see the Berlin Wall collection in the CWIHP Digital Archive.

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Fara indoiala…se intimpla ceva. Securitatea nu spune dar sugereaza. “Lasa sa-i scape” mici detalii.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 15, 2014

(purely personal views–to suggest otherwise is to misrepresent me–based on two decades of prior research and publications, not for unauthorized reproduction, thank you)

“Without a doubt…something is going on.  The Securitate doesn’t say but it suggests.  It allows small details to leak out.”

In the seemingly endless discussions of the alleged role of large numbers of Soviet agents (using the cover of being tourists) in the December 1989 overthrow of Nicolae Ceausescu’s communist dictatorship, I am inevitably reminded of this July 1991 quote from Radu Ciobotea that I used in my 2005 article “The Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game.”

(For a recent example, 12 August, of the reappearance of such a claim see: )


Reporting in July 1991 on the trial involving many of those involved in the Timisoara repression, Radu Ciobotea noted with what was probably an apt amount of skepticism and cynicism, what was telling in the confessions of those on trial:

Is the End of Amnesia Approaching?…

Without question, something is happening with this trial.  The Securitate doesn’t say, but it suggests.  It let’s small details ‘slip out.’…Increasingly worthy of interest are the reactions of those on trial….Traian Sima (the former head of the county’s Securitate) testifies happily that, finally, the Securitate has been accepted at the trial, after having been rejected by Justice.  Filip Teodorescu utters the magic word ‘diplomats’ and, suddenly, the witness discovers the key to the drawer with surpise and declares, after five hours of amnesia, that in Timisoara, there appeared in the days in question, foreign spies under the cover of being journalists and diplomats, that in a conversation intercepted by a mobile Securitate surveillance unit Tokes was reported as  ‘well,’ and that all these (and other) counterespionage actions that can’t be made public to the mass media can be revealed behind closed doors to the judge….[Timis County party boss] Radu Balan ‘remembers’ that on 18 December at midnight when he was heading toward IAEM, he passed a group of ten soviet cars stopped 100 meters from the county hospital. (It turns out that in this night, in the sight of the Soviets, the corpses were loaded!).” [emphasis in the original] (Flacara, no. 27, 1991, p. 9).

So what is the substance of the most recent popular iteration of the so-called “Soviet tourist” hypothesis as outlined in the 12 August article above?  It is actually from a 23 December 2012 article in the daily Libertatea under the bombastic headline, “25.000 de spioni KGB au stăpânit România aproape un an! Ceauşescu a fost detronat de o armată secretă sovietică, care a stat în ţara noastră în perioada decembrie 1989 – octombrie 1990” (

“La expunerea clară, concisă a lui Caraman (Mihai Caraman – n.r.), directorul Centralei de Informaţii Externe, am cerut sovieticilor să-şi retragă comandourile. Era vorba despre aproximativ 25.000 – 30.000 de oameni. S-au retras ca urmare a faptului că Gorbaciov modificase strategia şi spusese că URSS nu mai este jandarm în această zonă”. Declaraţia îi aparţine lui Petre Roman, fostul premier al României în perioada decembrie 1989 – septembrie 1991 şi a fost inclusă într-o carte a istoricului Alex Mihai Stoenescu.

In the same article, Larry L. Watt’s 2010 volume Fereşte-mă, Doamne, de prieteni (the English version entitled With Friends Like These) is invoked.  In the English version, Watts wrote on page 16, with a footnote on page 26:

“It is suggestive that more than 25,000 of the 37,000 “extra” Soviet tourists that deemed Romania a desirable place to visit or transit in the two weeks prior to its revolution in December 1989 chose not to leave until almost a year later, in October 1990, after the Romanian government formally insisted on their departure.90”

90. “Ceauşescu protested the sudden influx of Soviet ‘tourists’ to Moscow at the time, none of whom stayed in hotels. See e.g. Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier no. 5, Washington D.C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, December 2001, pp. 3-11, CWIHP. The Romanian Senate’s investigation into the events of December 1989 disclosed the extraordinary jump in Soviet ‘tourists’ from 30,000 in 1988 to 67,000 in 1989 as recorded in customs and border statistics, as well as the unexplained delay in their departure. Mention of this glaring anomaly was qualified as unwarranted “conspiracy theory.” See e.g. Depostion of Petre Roman, Transcript no. 90/8.03.1994, Romanian Senate Archive, Bucharest, pp. 44-45. According to ex-Prime Minister Roman, 30,000 Russians ‘tourists’ remained in Romania for almost a year, until officially requested to leave in October 1990. Allegedly, Caraman’s Foreign Intelligence Service (SIE) informed Roman about them only at that time. However, since at least March, Romanian TV had broadcast news stories of the Russian encampments.”]

Marius Mioc reproduced the Romanian version of the passages as follows (Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts):

Cel mai important fragment din cartea lui Larry Watts care se referă la revoluţie îl găsim la pagina 55, şi este următorul:

Este sugestiv faptul că peste 25000 din cei 37000 de turişti sovietici care au considerat România locul preferat pentru vizite sau tranzit, în cele două săptămînă anterioare revoluţiei din decembrie 1989, au ales să nu mai plece timp de aproape un an, pînă în octombrie 1990, după ce guvernul român le-a cerut oficial şi insistent să părăsească ţara.

Aici se face trimitere la o notă de subsol în care se scrie:

Ceauşescu a protestat împotriva afluxului brusc de turişti de la Moscova, din care nici unul nu stătea la vreun hotel. Vezi Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier nr. 5, Washington D.C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, decembrie 2001, pp. 3-11, CWIHP. Ancheta Senatului României asupra evenimentelor din 1989 menţionează un salt de la 30000 turişti sovietici în 1988 la 67000 în 1989, precum şi o întîrziere inexplicabilă în plecarea acestora. Vezi Depoziţia lui Petre Roman, transcript nr. 90/8.03.1994, Arhiva Senatului României, pp. 44-45. Conform prim-ministrului Petre Roman, 30000 de turişti ruşi au rămas în România peste un an, pînă cînd li s-a cerut oficial să plece, în octombrie 1990. Conform lui Roman, şeful SIE, Caraman, l-a informat numai la acea dată despre aceştia. Totuşi încă din martie televiziunea română relata despre taberele sovietice.

But, as it turns out, Watts’ claim is neither new, nor his own.  It indeed appears to belong to Alex Mihai Stoenescu.  Stoenescu wrote the following in a 2004 volume which I found online here, although unfortunately without the endnotes,

...Asadar, coloanele de „turisti” sovietici se prezentau ca fiind în tranzit spre sau din Iugoslavia, dar nu fãceau tranzitul. Ei au rãmas pe teritoriul României în preajma marilor orase pentru a interveni în cazul esecului diversiunilor care trebuiau sã provoace cãderea lui Ceausescu. Au fost pur si simplu dati afarã din tarã abia în octombrie 1990 de cãtre priniul-ministru Petre Roman: „A mai fost un moment foarte delicat, în octombrie 1990, cînd în tarã se aflau 30 000 de rusi! Cu masinile lor! Eu, cînd am aflat de a-ceasta, în calitate de prim-ministru, de la organul competent, adicã S.I. Externe, am fãcut mare tãrãboi si, mã rog, pînã la urmã am reactionat, au fost scosi din tarã. A mai fost o miscare foarte ciudatã înainte de 19 martie 1990 la Tîrgu-Mures”395. într-o discutie particularã, Petre Roman i-a confirmat autorului cã identitatea acestor „turisti” ca luptãtori ai fortelor speciale sovietice fusese deplin documentatã de SIE. Ce fel de tranzit era acela în care 30 000 de turisti (probabil cã nu toti erau luptãtori ai fortelor speciale sovietice, dar ei ofereau acoperirea) rãmîn pe teritoriul unui stat, prin care se presupune cã trec în maximum 48 de ore, si rãmîn un an de zile! (pp. 189-190)

I have through some searching been able to find the sources for Stoenescu’s claim:  Arhiva Senatului României, Stenograma nr.90/8 martie 1994, Audiere Petre Roman, pp.44-45. .  The claim from Stoenescu’s 2004 volume appears to have made its way into the press beginning in 2006 in Evenimentul Zilei, ironically (?) on the eve of the presentation to parliament of the Report by the Presidential Commission for the Analysis of the Communist Dictatorship in Romania (CPADCR) on 18 December 2006, despite the fact that Evenimentul Zilei was/is supposedly the hub of opposition to communist and Securitate revisionism in Romania! (it must be, since Vladimir Tismaneanu, head of the CPADCR, published op-eds there at the time and still does!):

In other words, Watts’ claim is recycled and originates with Alex Mihai Stoenescu.  Watts likes to point out that because Petre Roman was a former Prime Minister and was testifying under oath to a parliamentary committee, and because Roman claims he received the information from the then head of foreign intelligence that this enhances the credibility of the claim (see his comment on the post Mostenirea Clandestina).  Marius Mioc’s observation thus seems appropriate in light of such an interpretation:

Ceilalţi – Comisia Senatorială “Decembrie 1989″, Alex Mihai Stoenescu, Larry Watts, Grigore Cartianu, Sorin Golea – nu fac decît să repete cele spuse de Petre Roman. Remarc că Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ n-a făcut nici minima verificare de a-l contacta şi pe Mihai Caraman, pentru a vedea dacă acesta confirmă spusele lui Petre Roman. Despre căutarea unor documente în arhivele Guvernului României sau ale Ministerului Afacerilor Externe care să ateste cererea făcută către sovietici de a-şi retrage agenţii nici nu mai vorbesc.

(from Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts)

Moreover, what is the background of the people making such allegations or to whom such allegations are ascribed?  Mihai Caraman was a long-time member of the Securitate’s Foreign Intelligence organization, named the CIE in its latter days.  Thus, Petre Roman’s source for this information is a former high-ranking Securitate official.  As I have argued consistently and repeatedly for over two decades in publications, for the purposes of investigating December 1989 three questions are relevant when it comes to what former Securitate personnel argue:

1) Does what they argue absolve the Securitate as an institution of wrongdoing in December 1989–wrongdoing that can be proved as having been committed by Securitate personnel?

2) Is what they argue similar to what other former Securitate personnel argue and can therefore be interpreted as an institutional view?

3) What was their personal relationship with the Securitate:  did they work for the institution?  Were they informers or collaborators of the institution during the communist era?

For example, Mihai Caraman, the alleged source of former PM Petre Roman’s claim was a longtime member of the Securitate’s foreign intelligence organization, and his claim about the alleged presence and role of numerous Soviet agents in the overthrow has been enunciated by numerous other former Securitate personnel (whether internal or external) from 1990 onward, as this site has demonstrated on numerous occasions.

Likewise, Alex Mihai Stoenescu, who first drew attention to the 1994 Petre Roman statement, has been defintively declared by CNSAS as having collaborated with the Securitate in the 1980s (see or

Finally, it has to be stressed that, besides sounding absurd–even if we ignore Petre Roman’s supposed earlier clarification to Stoenescu, according to Stoenescu, that all 30,000 of these Soviet tourists were members of Soviet special forces and estimate “conservatively” that “only” 10 percent were actual Soviet agents, that still leaves 3,000 Soviet agents (an incredible devotion of man power) traversing Romania not in Romanian Dacias so as to not draw attention but instead supposedly in Ladas and Moskovici!!!–THERE IS NO RECORD OF A SINGLE “SOVIET TOURIST” HAVING BEEN ARRESTED UPON SUSPICION OF INVOLVEMENT, LET ALONE ARMED INVOLVEMENT, IN THE UPHEAVAL THAT OVERTURNED THE REGIME OF NICOLAE CEAUSESCU BEFORE OR AFTER 22 DECEMBER 1989!  (And specifically with regard to the beginnings of the uprising in Timisoara, Securitate officials themselves, in the immediate aftermath of the events, confessed that despite being tasked from Bucharest to supply evidence of alleged foreign tourist involvement in the demonstrations and riots against Nicolae Ceausescu and his regime, they were unable to do so! See 25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising)

This then is why as Radu Ciobotea wrote, “The Securitate doesn’t say but it suggests.  It allows small details to leak out.”–precisely because it has no tactical proof of Soviet tourist responsibility for the December 1989 events, its former personnel must appeal to broad, structural, and unverifiable claims, such as the overall number of Soviet tourists in 1989, to suggest that by the mere presence of so many Soviet tourists they must have been involved.


Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

decembrie 1989: in privinta ‘turistilor rusi,” cum au reactionat Securitatea si Ambasadorul Roman la Moscova? (documentele din Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (AMAE), Telegrame, publicate de CWIHP)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 14, 2010

Este nemaipomenit ca documentele diplomatice disponsible de pe site-ul Wilson Center (Cold War International History Project,, vezi mai jos) n-au fost invocate, retraduse, sau folosite in nici un fel in Romania pana acum.  Daca cu adevarat regimul ceausist si mai ales securitatea credeau ca acesti “turisti rusi” sau “turisti sovietici” au fost agenti acoperiti si faceau o lovitura de stat, incepand cu evenimentele din Timisoara, de ce tocmai ei (“turisti rusi” in tranzit) au fost lasati sa calatoreasca prin tara dupa 17 decembrie 1989, si de ce “pericolul” acesta n-a fost ridicat in discutii diplomatice cu sovietici in aceste zile?

Este semnificativ ca Generalul Iulian Vlad, seful Securitatii, n-a suflat nici o vorba in timpul sedintei Comitetului Politic Executiv al CC al P.C.R. din ziua de 17 decembrie 1989 despre presupusi rolul “turistilor rusi” in ceea ce se intimpla la Timisoara.   DE FAPT IN NICI O TELECONFERINTA SAU SEDINTA CPExului din saptamana 17-22, NIMENI (CU EXCEPTIA LUI NICOLAE CEAUSESCU) N-AU VORBIT DESPRE ASA-ZISUL ROL AL “TURISTILOR RUSI/SOVIETIC” (De exemplu, vezi faptul ca nici Radu Balan sau Ion Coman n-a mentionat acest lucru in teleconferinta de 17 de la Timisoara  De ce?  Ideea venea din mintea lui Nicolae Ceausescu si faptul ca securistii si altii folosesc acest “argument” dupa decembrie 1989 vine numai dintr-o perspectiva RETROSPECTIVA:


In his 1992 book, he [the chief of the Securitate’s Counter-espionage Directorate, Colonel Filip Teodorescu] developed further on this theme, specifically focusing on the role of “Soviet tourists:”

“There were few foreigners in the hotels, the majority of them having fled the town after lunch [on 17 December] when the clashes began to break out. The interested parties remained. Our attention is drawn to the unjustifiably large number of Soviet tourists, be they by bus or car. Not all of them stayed in hotels. They either had left their buses or stayed in their cars overnight. Border records indicate their points of entry as being through northern Transylvania. They all claimed they were in transit to Yugoslavia. The explanation was plausible, the Soviets being well-known for their shopping trips. Unfortunately, we did not have enough forces and the conditions did not allow us to monitor the activities of at least some of these ‘tourists’” (Teodorescu, 1992, p. 92).

As I have written before, if it was obvious before 18 December, as these Ceausescu regime officials claim, that “Soviet tourists” were involved in the events in Timisoara, then why was it precisely “Soviet travelers coming home from shopping trips to Yugoslavia” who were the only group declared exempt from the ban on “tourism” announced on that day (see AFP, 19 December 1989 as cited in Hall 2002b)?  In fact, an Agent France-Presse correspondent reported that two Romanian border guards on the Yugoslav frontier curtly told him:  “Go back home, only Russians can get through”!!!  The few official documents from the December events that have made their way into the public domain show the Romanian Ambassador to Moscow, Ion Bucur, appealing to the Soviets to honor the Romanian news blackout on events in Timisoara, but never once mentioning—let alone objecting to—the presence or behavior of “Soviet tourists” in Romania during these chaotic days of crisis for the Ceausescu regime (CWHIP, “New Evidence on the 1989 Crisis in Romania,” 2001).  It truly strains the imagination to believe that the Romanian authorities were so “frightened” of committing a diplomatic incident with the Soviets that they would allow Soviet agents to roam the country virtually unhindered, allowing them to go anywhere and do anything they wanted.

traducere de catre Marius Mioc

După cum am mai scris înainte, dacă ar fi fost vădit înainte de 18 decembrie, după cum afirmă aceşti oficiali ai regimului Ceauşescu, că “turiştii sovietici” erau amestecaţi în evenimentele din Timişoara, de ce au fost tocmai “călătorii sovietici întorcîndu-se din excursiile pentru cumpărături din Iugoslavia” singurul grup care a fost exceptat de la interzicerea turismului anunţată în acea zi (vezi Agenţia France Presse, 19 decembrie 1989, după cum a fost citată în Hall, R. A., 2002, “The Securitate Roots of a Modern Romanian Fairy Tale: The Press, the Former Securitate, and the Historiography of December 1989” [Rădăcinile securiste ale unui basm românesc modern: Presa, fosta securitate şi istoriografia lui decembrie 1989], “Part 2: Tourists are Terrorists and Terrorists are Tourists with Guns” [Partea a 2-a: Turiştii sînt terorişti şi teroriştii sînt turişti înarmaţi], Radio Free Europe “East European Perspectives” [Radio Europa Liberă “Perspective est-europene], Vol. 4, nr. 8). În fapt, un corespondent al agenţiei France Press a relatat că doi grăniceri români de la graniţa cu Iugoslavia i-au spus tăios: “Întoarce-te acasă, numai ruşii au voie să treacă”!!! Puţinele documente oficiale despre evenimentele din decembrie 1989 care au devenit disponibile public îl arată pe ambasadorul român la Moscova, Ion Bucur, cerîndu-le sovieticilor să nu relateze despre evenimentele din Timişoara (după cum făcea şi presa română), dar fără să menţioneze niciodată, cu atît mai puţin să protesteze, faţă de prezenţa sau comportamentul “turiştilor sovietici” în România în timpul acelor zile haotice de criză pentru regimul Ceauşescu (CWHIP, “New Evidence on the 1989 Crisis in Romania,” 2001). Este o forţare a imaginaţiei să se creadă că autorităţile române erau aşa de “înfricoşate” de a provoca un incident diplomatic cu Uniunea Sovietică încît ar fi îngăduit agenţilor sovietici să cutreiere ţara nestingheriţi, lăsîndu-i să meargă oriunde şi să facă orice doresc.


Document 1

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

18 December 1989, 12:35 pm

Comrade Ion Stoian, Candidate Member of the Executive Political Committee


of the Central

Committee of the Romanian Communist Party (CC PCR), Foreign Minister,

1. We took note of your instructions (in your telegram nr. 20/016 750 of 17 December



and we will conform to the orders given.

We have taken actions to implement your instructions, both at the consular section of the

Embassy and at the General Consulate in Kiev.

[Furthermore] we would [like to] inform that the Director of the TAROM


office [in

Moscow] received, through his own channels, instructions regarding foreign citizens traveling to

our country.

2. Considering the importance of the problem and the nature of the activity of issuing

visas to Soviet citizens, we would like to mention the following problems [which have arisen],

[problems] to which we would like you to send us your instructions as soon as possible.

A. Beginning with the morning of 18 December of this year, Soviet citizens have begun

to make telephonic inquiries to the Embassy from border crossings into Romania, implying that

there are hundreds of vehicles which are not allowed to cross [the border] into our country. [W]e

anticipate that the Soviet government will ask for an explanation with regard to this decision

taken [by the Romanian government]. We ask that instructions be sent explaining the way we

must deal with the situation if it arises.

B. Continuously, at the Consular Section, we have given transit visas to Soviet Jews

who have the approval [of the Soviet government] to emigrate to Israel, as well as to foreign

students studying in the Soviet Union. Since the director of the TAROM office has received

instructions that he is to continue boarding transit passengers without any changes, we would like

to request instructions with regard to the actions we must take in such situations.

C. Considering the great number of Romanian citizens that are living in the Soviet

Union who during the holidays travel to our country, we would like to know if we should issue

them visas.

D. For business travel to Romania, the instructions given to TAROM are that the

applicants must show proof [of an invitation] from the ir Romanian partners.

Please inform whether we must inform the Soviet government of this requirement since

the official Soviet delegations use, for their travels to Bucharest, exclusively AEROFLOT



that we have no means of [us] controlling the planning of such travels.




The 17 December telegram is not available at this time.


The state-owned Romanian National Airline— Transportul Aerian Român


Soviet Airlines.

Page 5

We are experiencing similar problems in dealing with the possible situation of Soviet

citizens with tourist passports, which have received a visa prior to the [17 December 1989]

instructions and who will be using AEROFLOT for their travel to Romania.

E. We request that the Civil Aviation Department send instruction to the TAROM office

regarding the concrete actions that should be taken in connection with the 20 December flight

[from Moscow to Bucharest] so that they are able to make the final decision, during boarding,

regarding the passengers [that are to be allowed on to the plane].

We would [like to] mention that the list of passengers is given to the Director of

TAROM, from AEROFLOT or other [travel] companies, without any mention of the purpose of

the trip.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, pp. 271-272. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu]

Document 2

Telegram from the Minister of Foreign Affairs (Bucharest) to all Embassies

19 December 1989

Cde. Chief of Mission,

In case you are asked during the exercise of your diplomatic attributes (we repeat: only in

case you are asked) about the so-called events taking place in Timisoara, reiterate, with all clarity,

that you have no knowledge of such events. After this short answer, and without allowing you to

be drawn into a prolonged discussion, resolutely present the following:

We strongly reject any attempts to intervene in the internal affairs of S.R. Romania, a free

and independent state. [We reject] any attempt to ignore the fundamental attributes of our

national independence and sovereignty, any attempt at [harming] the security interests of our

country, of violating its laws. The Romanian [government] will take strong actions against any

such attempts, against any actions meant to provoke or cause confusion, [actions] initiated by

reactionary circles, anti-Romanian circles, foreign special services and espionage organizations.

The [Romanian] socialist state, our society, will not tolerate under any circumstances a violation

of its vital interests, of the Constitution, and will take [any] necessary action to maintain the strict

following of the letter of the law, the rule of law, without which the normal operation of all

spheres of society would be impossible. No one, no matter who he is, is allowed to break the laws

of the country without suffering the consequences of his actions.

Instruct all members of the mission to act in conformity with the above instructions.

Inform [the Minister of Foreign Affairs] immediately of any discussions on this topic.

Aurel Duma [Secretary of State


, MFA]

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Ministry Telegrams, vol. 4/1989, pp. 387-388. Translated for CWIHP by Mircea



Assistant Deputy Minister— Secretar de State.

Page 6

Document 3

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs

21 December 1989, 7:35 am

Cde. Ion Stoica, Minister [of Foreign Affairs],

Cde. Constantin Oancea, Deputy Minister [of Foreign Affairs],



On 20 December 1989, during a discussion with G. N. Gorinovici, Director of the

General Section for Socialist Countries in Europe, I expressed [the Romanian government’s] deep

indignation in regards with the inaccurate and tendentious way in which the Soviet mass media is

presenting the allegedevents taking place in Timisoara. I stressed that the stories made public by

radio and television are based on private, unofficial sources, and not on truthful information.

Many stories refer to the Hungarian press agency MTI, which is known for its antagonistic

attitude towards our country. I mentioned that V. M. Kulistikov, Deputy Chief Editor of the

publication Novoe Vremia, during an interview given to Radio Svoboda, expressed some opinions

vis-ŕ-vis Romania with are unacceptable. I brought to his [Gorinovici’s] attention the fact that on

19 December, Soviet television found it necessary to air news regarding the events in Timisoara

in particular, and in Romania in general, four separate occasions.

I argued that such stories do not contribute to the development of friendly relations

between our two countries and that they cannot be interpreted in any other way but as an

intervention in the internal affairs concerning [only] the Romanian government. I asked that the

Soviet government take action to insure the cessation of this denigration campaign against our

country and also to prevent possible public protests in front of our embassy. Gorinovici said that

he will inform the leadership of the Soviet MFA. In regards with the problems raised during our

discussion, he said that, in his opinion, no campaign of denigrating Romania is taking place in the

Soviet Union. “The mass media had to inform the public of the situation,” Gorinovici indicated,

in order to “counter-balance the wealth of information reaching the Soviet Union through

Western airwaves. Keeping silent on the subject would have only [served to] irritate the Soviet

public.” Following this statement, he recapitulated the well-known Soviet position with regards to

the necessity of allowing a diversity of opinions and ideas be expressed in the context of

informing the Soviet public about world events.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe,

Moscow/1989, vol. 10, pp. 297-298. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]


Directia Relatii I— Directorate 1, Socialist Countries, Europe

Page 7

Document 4

Informational Note from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

21 December 1989, 8:00 am

Cde. Ion Stoian, Minister of Foreign Affairs,

Cde. Costantin Oancea, Deputy Foreign Minister,


During the evening of 20 December 1989, I was invited in audience at I. P. Aboimov,

Deputy Foreign Minister of USSR. He related to me the following:

1. Lately, the Soviet press published news in connection to events unfolding in Romania,

specifically with the events in Timisoara. It is true that some of the published materials are based,

generally, on foreign [i.e. not Romanian] sources. It is evident that the [Soviet] mass media need

information on the basis of which to inform the public. Aside from this, during meetings with

foreign journalists, there were many requests addressed to the Soviet [government] to state its

position in regards with the events taking place in Romania as they were presented by various

press agencies. Furthermore, during his recent visits in Brussels and London, [Foreign Minister

Edward] Shevardnadze


was asked to state his opinion vis-ŕ-vis those events. In London, after

the official talks ended,


the Soviet Foreign Minister had a difficult time convincing [Prime

Minister Margaret] Thatcher that there should be no comments to the press on the events

allegedly taking place in Romania. The [Romanian] Foreign Ministry is also informed that

interest in this matter was expressed during working meetings of the Second Congress of the

People’s Deputies taking place in Moscow at this time.


The [Soviet] ambassador in Bucharest

was instructed to contact the Romanian government and obtain, from authorized officials,

information to confirm or refute the version of the events distributed by foreign press agencies.

To this date, the Soviet Embassy was unable to obtain and transmit any such information.

Due to such problems, the Soviet government asks that the Romanian government send

an informational note, even one that is restricted [cu caracter închis] regarding the events that are

really taking place in Romania. [The Soviet government] is interested in receiving information

that is as comprehensive as possible. If information is not received, it would be extremely

difficult to create an effective set of directions for the Soviet mass media, with which there are,

even so, many difficulties. [The Soviet government] is worried that, based on the news reported

in the press, some of the deputies participating at the sessions, would ask that the 2


Congress of

the People’s Deputies take a position vis-ŕ-vis the alleged events taking place in Romania. The

MFA prepared for the deputies an information note in which it stresses that it does not have any

official information, but it is possible that this argument will not accepted long. Based on the

information available to the MFA, the Congress will adopt a resolution with regards to the US

military actions in Panama.

Of course, there is no connection between the two events. In Panama, a foreign military

intervention is taking place, while in Romania the events are domestic in nature. I. P. Aboimov

stressed his previous request that the Romanian government send, in the spirit of cooperation


Edward Sevardnadze traveled to Brussels and London at the end of 1989. On 19 December he met at

NATO HQ with NATO Secretary General Manfred Woerner and Permanent Representatives of NATO



Prime Minister Thatcher met Shevardnadze in London on 19 December 1989.


The Second Congress of the People’s Deputies began its session on 12 December 1989.

Page 8

between the two countries, an informational note truthfully describing the current situation in the


2. The Soviet MFA received a series of complaints that the border between the Soviet

Union and Romania has been closed for Soviet citizens, especially tourists. The Soviet

government was not previously informed with regards to this development. [T]his omission

causes consternation. The Soviet government is not overly concerned with the situation, but

[notes that] it creates difficulties with tourists that have already paid for and planned their

vacations accordingly.

3. With regards to the above statements, I said that I would, of course, inform Bucharest

of this. At the same time, I expressed the displeasure [of the Romanian government] with the fact

that the Soviet radio, television and newspapers have distributed news regarding events in

Romania taken from foreign news agencies, agencies that are distributing distorted and overtly

antagonistic stories regarding the situation in Romania. I gave concrete examples of such stories

published in newspapers such as Izvestia, Pravda, Komsomolskaia Pravda, Krasnaia Zvezda,

stories distributed by western press agencies as well as the Hungarian Press Agency MTI, which

is known for its antagonistic attitude towards our country. In that context, I mentioned that the

Romanian government has not requested that the Soviet Union inform it concerning events

unfolding in Grozny or Nagornîi-Karabah, nor has it published any news stories obtained from

Western press agencies, believing that those [events] are strictly an internal matter concerning

[only] the Soviet government.

I expressed my displeasure with the fact that some Soviet correspondents in Bucharest—

including the TASS correspondent— have transmitted materials from unofficial sources, which

contain untruthful descriptions of the events and which create in [the mind of] the Soviet public

an erroneous impression of the situation existing in our country. I stressed the point that such

behavior is not conducive to strengthening the relationship between our peoples and

governments, on the contrary, causing [only] serious damage [to said relationship]. I brought to

the attention of the Deputy Foreign Minister in no uncertain terms that a resolution of the

Congress of the People’s Deputies [concerning] the alleged events taking place in Romania

would be an action without precedent in the history of relations between the two countries and

would cause serious damage to the relationship.

At I. P. Aboimov’s question, I described the events regarding the situation of pastor

László Tökes, as described in your memorandum, stressing that this information does not have an

official character. I presented, in no uncertain terms, the decision of [the government of] Romania

to reject any attempts at interference in the internal matters of Romania. I expressed the decision

[of the Romanian leadership] to take any necessary measures against disruptive and diversionary

actions perpetrated by reactionary, anti-Romanian circles, by foreign special services and

espionage agencies (servicii speciale si oficinele de spionaj staine). With regard to the issue of

tourists crossing the border in Romania, I said that I did not posses an official communication in

this regard. I suggested that some temporary measures were adopted due to the need to limit

access of certain groups of tourists [in the country]. [Those limitats were imposed] due to

difficulties in assuring their access to hotel rooms and other related essential conditions. Those

limitations do not apply to business travel or tourists transiting Romania. I reminded [I. P.

Aboimov] that the Soviet government had introduced at different times such limitations on travel

for Romanian tourists to certain regions [of the Soviet Union] (Grozny and Armenia), which

[had] provoked dissatisfaction.

4. The conversation took place in a calm, constructive atmosphere.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

Page 9

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Telegrams, Folder: Moscow/1989, vol. 10, pp. 299-302. Translated for CWIHP by

Mircea Munteanu.]

Document 5

Information Note from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs

21 December 1989, 2:00 pm

Comrade Ion Stoica, Minister of Foreign Affairs,

1. On 21 December 1989, at 12:00 pm, I paid a visit to Deputy Foreign Minister I. P.

Aboimov to whom I presented a copy of the speech given by Comrade Nicolae Ceausescu,

General Secretary of the Romanian Communist Party [PCR] and President of the Socialist

Republic of Romania [SRR], on the 20 December 1989 over radio and television. I. P. Aboimov

made no comments with regard to the speech. He requested that the Soviet side receive

information as to whether,during the events taking place in Timisoara, any deaths had occurred

and what the current situation in the city was.

2. Aboimov said that during the 19 December discussions between the Soviet ambassador

in Bucharest and Cde. Nicolae Ceausescu, the latter expressed his disapproval with the official

declarations made by Soviet officials concerning the events in Timisoara. He [Ceausescu] said

that those [actions taking place in Timisoara] are the result of strategies developed beforehand by

[member nations of] the Warsaw Treaty Organization (WTO). [Ceausescu] suggested that certain

officials in Bucharest told ambassadors from socialist countries that they have information with

respect to the intention of the Soviet Union to intervene militarily in Romania.

As for the so-called official declarations [Aboimov added], they probably refer to a reply

made by Cde. E[dward] Shevardnadze, [Soviet] Minister of Foreign Affairs to a question from a

Western journalist during his trip to Brussels. [The question] referred to the events in Timisoara

and [the question of] whether force was used there. Cde. Shevardnadze answered that “I do not

have any knowledge [of this], but if there are casualties, I am distressed.” Aboimov said that, if

indeed there are casualties, he considered [Shevardnadze’s] answer justified. He stressed that E.

Shevardnadze made no other specific announcement in Brussels [with regards to the events in

Timisoara]. Concerning the accusations that the actions [in Timisoara] were planned by the

Warsaw Pact, and specifically the declarations with regard to the intentions of the USSR,


Aboimov said that, personally, and in a preliminary fashion, he qualifies the declarations as

“without any base, not resembling reality and apt to give rise to suspicion. It is impossible that

anybody will believe such accusations. Such accusations”— Aboimov went on to say— “have

such grave repercussions that they necessitate close investigation.”

He stressed that the basis of interaction between the USSR and other governments rested

on the principles of complete equality among states, mutual respect, and non-intervention in

internal affairs.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, pp. 303-304. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]


Ceausescu repeatedly accused the Soviet Union in December 1989 of planning an invasion of Romania.

Page 10

Document 6

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

22 December 1989, 07:30 am

Cde. Constantin Oancea, Deputy [Foreign Affairs] Minister

Directorate 1— Socialist Countries, Europe

During a conversation between N. Stânea and V. L. Musatov, Deputy Director of the

International Department of the Central Committee (CC) of Communist Party of the Soviet Union

(CPSU) [Musatov], referring to the situation in Eastern European countries, declared:

The processes taking place [in Eastern Europe] are the result of objective needs.

Unfortunately, these processes taking place are [sometimes] incongruous. In some countries, such

as Hungary and Poland, the changes that took place went outside the initial limits planned by the

[local] communists, who have [now] lost control. The situation is also becoming dangerous in

Czechoslovakia and the German Democratic Republic [GDR]. At this time, in Bulgaria the

[Communist] Party is trying to maintain control, however, it is unknown which way the situation

will evolve. As far as it is concerned, the CPSU is trying to give aid to the communists.

Representatives of the CC of the CPSU have been or are at this time in the GDR [and]

Czechoslovakia to observe the situation personally. The attitude towards the old leadership is

regrettable. For example, [East German Communist Party leader] E[rich] Honecker will be

arrested. In the majority of these countries there are excesses against the communists. The Soviet

government is preoccupied with the future of “Our Alliance.” [The Soviet government] is

especially interested in the evolution of events in the GDR, in the background of the discussions

taking place regarding reunification. The Soviet Union is following all these events, but is not

getting involved in the internal affairs of the respective countries.


(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, p. 313. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]

Document 7

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

22 December 1989, 04:20 pm

Cde. Ion Stoian, Minister of Foreign Affairs,

Page 11

On 22 December 1989, at 02:00 pm I. P. Aboimov, Deputy Foreign Affairs Minister,

called me at the Soviet Ministry of Foreign Affairs. Accompanying me was I. Rîpan, [Embassy]

secretary. V. A. Lapsin, [Soviet MFA] secretary was also present.

Aboimov said that he was instructed to present, on behalf of the Soviet leadership, the

following reply to the message sent [by the Romanian government] through the Soviet

ambassador in Bucharest [during his discussion with Nicolae Ceausescu on 19 December].

“The message sent [by] the Romanian nation on 20 December of this year, has been

carefully examined in Moscow. We consider the problems raised in the message as very serious,


since they are dealing with the basic issues of our collaboration.

In the spirit of sincerity, characteristic for our bilateral relations, we would like to

mention that we are surprised by its tone and the accusations regarding the position and role of

the Soviet Union with respect to the events taking place in Timisoara. We reject wholeheartedly

the statements with regard to the anti-Romanian campaign supposedly taking place in the Soviet

Union, not to mention the accusation that the actions against Romania have allegedly planned by

the Warsaw Treaty Organization [WTO]. Such accusations are unfounded and absolutely

unacceptable. Just as absurd are the declarations of certain Romanian officials who are suggesting

that the Soviet Union is preparing to intervene in Romania. We are starting, invariably, from the

idea that, in our relations with allied nations, as well as with all other nations, the principles of

sovereignty, independence, equality of rights, non-intervention in the internal affairs. These

principles have been once again confirmed during the [WTO] Political Consultative Committee

summit in Bucharest.

It is clear that the dramatic events taking place in Romania are your own internal

problem. The fact that during these events deaths have occured has aroused deep grief among the

Soviet public. The declaration adopted by the Congress of the People’s Deputies is also a

reflection of these sentiments.

Furthermore, I would like to inform you that our representative at the UN Security

Council has received instructions to vote against convening the Security Council for [the purpose

of] discussing the situation in Romania, as some countries have proposed. We consider that this

would be an infringement of the sovereignty of an independent state by an international


We want to hope that, in the resolution of the events in Romania, wisdom and realism

will prevail and that political avenues to solve the problems to the benefit of [our] friend, the

Romanian nation, will be found.

Our position comes out of our sincere desire not to introduce into our relationship

elements of suspicion or mistrust, out of our desire to continue our relations normally, in the

interest of both our nations, [and in the interest of] the cause of peace and socialism.

I. P. Aboimov asked that this message be sent immediately to Bucharest.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Telegrame, Folder Moscow/1989, vol. 10, pp. 324-325. Translated for CWIHP by

Mircea Munteanu]


Ceausescu had accused the Soviet leadership, in cooperation with “other Warsaw Pact members” of

masterminding the events taking place in Timisoara, and of preparing an attack on Romania.


e-Dossier No. 5

New Evidence on the 1989 Crisis in Romania

Documents Translated and Introduced

by Mircea Munteanu


Recently released Romanian documents translated by the Cold War International History

Project (CWIHP) shed new light on how, in December 1989, the dramatic albeit mostly peaceful

collapse of Eastern Europe’s communist regimes came to its violent crescendo with the toppling

and execution of Romanian dictator Nicolae Ceausescu. Following Solidarity’s electoral victory

in Poland, the demise of Communist authority in Hungary, the fall of Erich Honecker, a close

friend and ally of Ceausescu, and, finally, the deposing of Bulgaria’s Todor Zhivkov, Romania

had remained the last Stalinist bulwark in Eastern Europe. Much to everybody’s surprise,

however, an explosion of popular unrest in mid December 1989 over Securitate actions in

Timisoara quickly engulfed the Ceausescu regime, leading to the dictator’s ouster and execution.

CWIHP previously documented from Russian sources how, confronted with the violent

turmoil in Romania, the US administration sought intervention by the Soviet Union on behalf of

the oppositionforces. On Christmas Eve, 24 December 1989, with Moscow some eight hours

ahead of Washington, US Ambassador Jack Matlock went to the Soviet Foreign Ministry and met

with Deputy Foreign Minister I. P. Aboimov. According to the Soviet documents, the message

Matlock delivered— while veiled in diplomatic indirection— amounted to an invitation for the

Soviets to intervene in Romania. The Russian documents recorded that Matlock, apparently on

instructions from Washington, “suggested the following option: what would the Soviet Union do

if an appropriate appeal came from the [opposition] Front? He let us know that under the present

circumstances the military involvement of the Soviet Union in Romanian affairs might not be

regarded in the context of ‘the Brezhnev doctrine.’” Repudiating “any interference in the

domestic affairs of other states,” Aboimov— probably referring to the then ongoing US invasion

of Panama— proposed instead “that the American side may consider that ‘the Brezhnev doctrine’

is now theirs as our gift.”


The newly accessible Romanian documents, obtained by Romanian historians Vasile

Preda and Mihai Retegan, bring to light the Soviet reaction to the Romanian events in Timisoara

and Bucharest through the perspective of the Romanian ambassador in Moscow, Ion Bucur. His

cables, now declassified, illustrate the isolated and paranoid stance of the Ceausescu regime at the

height of its final crisis.

The events of December 1989 in Romania started, inconspicuously enough, with the

attempted relocation of the ethnic Hungarian Calvinist pastor László Tökés from his parish in

Timisoara. The failed attempts of the police (Militia) forces, joined by the secret police

(Securitate), to remove the pastor from his residence enraged the local population. Dispelling the

so-called “historical discord” between Hungarians and Romanians in the border region, the

population of Timisoara united together to resist the abuses of the regime.

Ceausescu’s reaction was a violent outburst. Blaming “foreign espionage agencies” for

inciting “hooligans” the ordered the Militia, the Securitate, the patriotic guards and the army to

use all force necessary to repress the growing challenge to the “socialist order.” The repression

caused over 70 deaths in the first few days alone; hundreds suffered injuries. By 20 December

however, it became clear that the popular uprising could not be put down without causing

massive casualties, an operation which the army did not want to undertake while Ceausescu was


For more information, please contact the CWIHP at or 202.691.4110 or Mircea

Munteanu at or 202.691.4267


See Thomas Blanton, “When did the Cold War End” in CWIHP Bulletin #10, (March 1998) pp. 184-191.

Page 3

out of the country. After the army withdrew in the barracks on 20 December, the city was

declared “liberated” by the demonstrators.

Ceausescu returned from a trip in Iran on 20 December and immediately convened a

session of the Politburo. He demanded that a demonstration be organized in Bucharest

showcasing the support of the Bucharest workers for his policies. The demonstration proved to be

a gross miscalculation. The popular resentment had, by that time, reached a new peak: The

demonstration quickly degenerated into chaos and erupted in an anti-Ceausescu sentiment. The

violent suppression of the Bucharest unrest rivaled that of Timisoara.


Securitate, police and army

forces fired live ammunition into the population in Piata Universitatii (University Plaza) and

close to Piata Romana (Roman Square).

The following documents show the attempts of the Romanian regime to maintain secrecy

on the events taking place in Romania— even with regard to its increasingly estranged Soviet ally.

From restricting the access of Russian tourists in Romania beginning with 18 December


(Document No. 1) to the demands made by the Romanian embassy in Moscow to the Soviet

leadership to prevent the Soviet media from publishing news reports about “alleged events”

taking place in Timisoara, Cluj and, later, Bucharest (Documents Nos. 4 and 5),Bucharest sought

to limit the damage to the regime’s image of stability. Afraid that information about the events

taking place in Romania would tarnish Ceausescu’s image of “a world leader,” the Foreign

Ministry instructed the Romanian embassies not to respond to any questions concerning the

“alleged” events and demanded that all actions taken by the Romanian government were

legitimate by virtue of its sovereignty. (Document No. 2).

The documents also present a picture of a regime grasping at straws, accusing even

former allies of conspiracy, and believing that isolation would insure its survival. Ceausescu’s

longstanding hysteria about the machinations of “foreign espionage agencies” — and his growing

mistrust towards Soviet leader Mikhail Gorbachev— reached new heights in his accusation that

turmoil in Romania was used by the Warsaw Pact to oust him (Ceausescu) from office, a

suggestion that struck Aboimov as utter “insanity.” (Documents Nos. 5 and 7). Quite the

contrary, the US-Soviet conversations suggest, was actually the case.


Official statistics place the death figure at 162 dead (73 in Timisoara, 48 in Bucharest, and 41 in the rest

of the country) and 1107 wounded (of which 604 in Bucharest alone).


There were persistent rumors, during and after the 1989 events in Romania that the Soviet KGB sent

numerous agents in Romania in December 1989. Some accounts accused the KGB of attempting to

destabilize the regime while others accused them of attempting to shore it up. Likely both accounts are

somewhat exaggerated. While it is clear that the KGB was interested in obtaining information about the

events, it is unlikely that it attempted to interfere, either way in the unfolding of the events. It is more likely

that the closing of the borders both with the USSR but also with Hungary and Yugoslavia, is likely that

stranded numerous transistors on Romanian territory.

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , | 3 Comments »