The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘romulus cristea’

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #9 Ceausescu Regime Officials Involved before 22 December in Covering up Timisoara Repression…Remain Active after 22 December

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 20, 2014

(Purely personal views as always, based on over two decades of research and publications inside and outside Romania)

2014 marks the 25th anniversary of the collapse of communism in central and eastern Europe–Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania.  This series looks at 25 things I have learned about the events of the Romanian Revolution of December 1989.  The numbering is not designed to assign importance, but rather–to the extent possible–to progress chronologically through those events.

Significance:  Among those Ceausescu regime officials who were involved in the elimination of evidence of regime repression in Timisoara–and of the bodies of murdered Timisoara demonstrators–there are those whose names and roles are relatively well-known (Nicolae Ghircoias)…and those whose names and roles are lesser known (Dan Voinea).  Interestingly, a number of these officials found themselves in a position after 22 December 1989 where they could continue to cover up the role of Securitate and Militia units in December 1989, in Timisoara, Bucharest, and elsewhere.

The Case of Nicolae Ghircoias…before and after 22 December 1989

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/07/26/nicolae-ghircoias-colonel-de-militie-director-al-institutului-de-criminalistica-din-inspectoratul-general-al-militiei-igm-decembrie-1989-ianuarie-1990/

image0-001

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus-numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel Negoiu din Bucuresti.  Medicii de spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri.  Colonel Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii, i-a adunat pe toti indivizii care erau acuzati ca sint teroristii, facindu-i disparuti.

image0-003

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera , 21 august 1992, p. 1, p. 3.

for confirmation suggesting Cornel Tripon’s arrest under suspicion of being a “terrorist” (28 December 1989, Hotel Negoiu, Bucuresti) during the December 1989 events, see http://www.danbadea.net/wp-content/uploads/2009/12/img036.jpg ; for confirmation that Ghircoias himself was (later) (re-) arrested, see http://www.danbadea.net/wp-content/uploads/2009/12/img043.jpg .

for the suggestion that Tripon’s status as a member of the Militie was merely a cover mechanism see,

“La internarea in spital, militianul Cornel Tripon a prezentat un buletin pe care avea trecuta ca adresa de domiciliu str. Academiei 24. Aceeasi adresa de domiciliu (fictiv) era trecuta in buletinul mai multor ofiteri de la UM 0666. Militianul ranit a fost ridicat chiar a doua zi din spital si transportat, se pare, la o unitate spitaliceasca a Ministerului de Interne.”

from Romulus Cristea, 20 decembrie 2006, http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/salvarile-nu-erau-pentru-raniti–80867

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989[1]

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process. [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

Part I

His name was Ghircoias…Nicolae Ghircoias.

And in Romania in December 1989 and January 1990, Nicolae Ghircoias was a very busy man.

We know, officially, of Nicolae Ghircoias’ actions in the last days leading up to the fall of the regime of communist dictator Nicolae Ceausescu on 22 December 1989, as a result of what he and others said at a trial later in January 1990.  In bureaucratic parlance, Colonel Nicolae Ghircoias, was the Director of the Criminalistic Institute of the Militia’s [Police’s] General Inspectorate.   In colloquial terms, in December 1989 it appears that this amounted to being something of a “cleaner,” or “fixer,” the kind of guy who could make unpleasant things—such as corpses—go away, without leaving a trace.

After regime forces opened fire on anti-regime protesters in the western city of Timisoara on 17 and 18 December 1989, Colonel Ghircoias was dispatched to recover the corpses of those with gunshot wounds from the city’s morgue.  The unautopsied cadavers of 43 demonstrators were stolen from the morgue in the dead of night and then transported to the outskirts of the capital Bucharest by refrigerated truck, where they were cremated.[2] Ghircoias was also in charge of collecting and destroying the hospital records and any other incriminating material that might indicate not just the death, but also the life of those who had perished—the official explanation for the disappearance of these citizens was to be that they had fled the country, thus taking their documents with them.  In other words, Colonel Nicolae Ghircoias’ job was primarily, it seems, the destruction of evidence.[3]

[For a discussion of Ghircoias’s activities in Timisoara before 22 December, please see the following:

and in the journal Mortality, no. 15 (1) 2010, Marius Rotar, “The Red Mask of Death:  The Evil Politics of Cremation in Romania in December 1989.”  pp. 1- 17.]

COLONEL GHIRCOIAS MAKES THE ROUNDS OF BUCHAREST’S HOSPITALS

Unofficially, we also know of Colonel Ghircoias’ exploits after the Ceausescu regime collapsed on 22 December 1989, exploits for which he was not charged at his trial and for which he has never been charged.  Of the 1,104 people killed and 3,352 people injured during the December 1989 bloodshed, 942 of them were killed and 2,251 wounded after Nicolae and Elena Ceausescu fled power on 22 December 1989.  At the time, personnel of the communist regime’s secret police—known as the Securitate—and allied foreign mercenaries fighting to restore the Ceausescu regime—collectively christened “the terrorists”—were thought to be the primary source behind the post-22 December bloodshed.

It was in this context, that doctors from Bucharest’s various main hospitals recall Colonel Ghircoias’ sudden, unannounced appearances during the last days of December 1989 and first days of January 1990.  Professor Andrei Firica of the Bucharest “Emergency Hospital” recounted in a 2004 media interview largely the same details he had conveyed to the press in the summer of 1990.  According to Firica, some 15 to 20 suspected terrorists had been interned at the “Emergency Hospital” in varying states of medical distress.  He says he made a small file of the medical situations of these patients.  A Militia colonel, whom he later was to see in [prisoner] stripes on TV as a defendant in the Timisoara trial—i.e. fairly clearly Ghircoias—came one day and counseled him to keep nosy foreign reporters away from the beds of the “terrorists,” stating ominously that “these were just terrorist suspects and he [Dr. Firica] didn’t want to wake up one day on trial for having defamed someone”!   The colonel later came and loaded the wounded terrorist suspects onto a bus and off they went.  Firica maintains the files he kept on the terrorist suspects “of course, disappeared.”  He noted, however, that he asked his son, who had studied theater and film at university, to film the terrorists tied down to the hospital beds, and he claims he gave copies of this cassette to the Procuracy.[4]

[5]

[In viewing these photos, witness what Constantin Fugasin recounted in “Unde ne sint teroristii?” Zig-Zag, in 1990, based in part on an interview with Dr. Andrei Firica:

At the Emergency Hospital 13 suspected of being what we call terrorists were interned.  Among these a few were definitely foreign, even though all had Romanian papers.  Two clearly had ‘Mongoloid’ (‘Asiatic’) features (one stated that his mother was Romanian, while his father was from Laos), while four others were Arabs.  Nevertheless, they spoke Romanian very well.  Doctor Nicolae Staicovici, who worked a time in Egypt and who treated them for a time spoke with them.  At a moment, he formed a question in Arabic.  One of the injured responded to him perfectly.  All were well-built, one was a ‘mountain of a man.’  He said nothing, although he probably had terrible pains.  There were also two terrorists who were not wounded.  One arrived at night, under some pretext.  Those on guard suspecting him, immobilized him.  He had on three layers of clothing and several ids.  They tied him to the stretcher, but although he appeared rather frail, at a given moment he ripped the restraints off.[6]]

[7]

[Dr. Andrei Firica, 2004:  From a diagnostic perspective, those who maintain that the terrorists didn’t exist are telling an outrageous lie…In the Emergency Hospital, people were brought who were shot with precision in the forehead, from behind, just a few yards in the crowd of demonstrators, such people who did this can only be called terrorists…[8]]


Dr. Nicolae Constantinescu, chief surgeon at the Coltea Hospital, also was paid the honor of a visit by Colonel Ghircoias during these days:

I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias.  He maintained in violent enough language that he was the chief of I-don’t-know-what “criminalistic” department from the Directorate of State Security [ie. Securitate].  He asked that all of the extracted bullets be turned over to him.  Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments.

To the question of whether he informed the Military Procuracy?

Of course, I announced the Prosecutor’s Office, and requested an investigation [of those shot in the revolution].  For example, when I showed them the apartment from where there were was shooting during the revolution, on the fourth floor of the ‘Luceafarul’ cinema, the prosecutors told me that they sought to verify it and uncovered that there was a Securitate ‘safehouse’ there and that was it.

In 1992, I signed along with other doctors, university professors, renowned surgeons, a memorandum [see page 5 (below) for an article apparently linked to the memorandum] addressed to the Prosecutor General in which we requested an investigation regarding the wounded and dead by gunfire.  Not having received any response, after six months I went there to ask what was going on.  They told me they were working on it, and they showed me two or three requests and that was it.  One of the prosecutors took me into the hallway and told me “I have a child, a wife, it is very complicated.”  He asked me what I thought I was doing…I lit back into him, I told him I wasn’t just any kind of person to be blown off.

I showed him the x-rays of those who were shot, I showed him the bullets in the liver.  The x-rays exist, they weren’t my invention, I didn’t just dream all this up to demand an investigation!  I told them that there are some people who wish to find out the truth and they signed a memo to the Procuracy and they aren’t just anybody, but doctors with experience, experts in the field.  In vain, we requested ballistics tests and other research, in vain we presented forms, documents, x-rays, studies.  They did not want to undertake a serious investigation.[9]

(English) Cited in The Romanian Revolution for Dum-Dums

Dr. Nicolae Constantinescu, surgeon at Coltea Hospital: “I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias. He maintained in violent enough language that he was the chief of a department from the Directorate of State Security [ie. Securitate]. He asked that all of the extracted bullets be turned over to him. Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments. I didn’t hear anything back from Chircoias or any expert. Those who made the evidence disappear neglected the fact that there still exist x-rays and other military documents that I put at the disposition of the [Military] Prosecutor.”

( http://www.romanialibera.ro/a113826/revolutia-5-000-de-victime-nici-un-vinovat.html)

Bucuresti, Spitalul Coltea:  “Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred”

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Dosarele revolutiei -  "Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile"

– Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.

Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

extras din articolul lui Romulus Cristea
Miercuri, 20 Decembrie 2006 Romania Libera

Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile

Screen Capture of a registry presented by Dr. Nicolae Nae Constantinescu in TVR documentary by Toma Roman Jr. mentioning an atypical bullet with cap (varf) retezat extracted from a patient on 23 December 1989 and later “collected” by Ghircoias.

Origin 7272014 112744 AM

In early March 1990, Agence France Presse reported the declared findings of surgeons in Bucharest, attesting to the fact that many of those wounded on 21-22 December 1989 in Bucharest had been shot with exploding bullets, DUM-DUM bullets.  [Significantly, a slew of military prosecutors, among them General Dan Voinea, General Romeo Balan, and General Teodor Ungureanu have attempted to deceive Romanians in the years since by denying or avoiding mention of the existence and use of DUM-DUM munitions in December 1989.]

Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed this at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest.

 

 

©AFP Général – Mardi 6 Mars 1990 – 13:52 – Heure Paris (482 mots)

Roumanie medecine
De nombreux blesses du 21 et 22 decembre ont ete touches dans le dos ou a bout portant
   BUCAREST 6 mars – De tres nombreux blesses lors des affrontements des 21 et 22 decembre a Bucarest ont ete touches par des balles qui ont ete tirees de dos, parfois a bout portant, ainsi que par des balles dum-dum, a constate la Societe de Chirurgie de la capitale roumaine.
   La societe s est reunie a deux reprises, les 15 fevrier et le 1er mars dernier, sous la presidence du lieutenant-general Traian Oancea, chef de la 2e section de chirurgie de l Hopital militaire central de Bucarest.
   Au cours de ces travaux, menes ” scientifiquement ” , a precise mardi a l AFP le chef du service de chirurgie de l hopital de Colcea (centre de la ville) le dr Nicolae Constantinescu, les experts en balistique ont pu determiner qu un pourcentage important de blessures par balles avaient ete causees non par des balles de guerre mais par des balles coupees ou trafiquees.
   Les blessures observees etaient en effet non pas des trajectoires rectilignes, comme c est le cas en general pour les balles de guerre normales, mais des cavites creusees dans les tissus par l eclatement du projectile a son impact, resultant d une balle aplatie ou cisaillee s ecrasant sur le corps au lieu de le penetrer. ” Nous avons effectue 930 interventions dans la capitale sur des blessures par balle ” , a precise le docteur Constantinescu.
   la peur.
   ” Apres discussion entre nous, nous sommes en mesure de dire qu il ne s agit pas d affrontements mais d un crime organise contre le peuple. D autant, ajoute-t-il en parlant des cas qu il a traites lui-meme a l hopital Colcea, que 60% des plaies etaient dans le dos ou sur le flanc, et non de face, et que 10 a 15% des coups avaient ete tires a bout portant, avec des calibres 9 et 6,35mm ” .
   Le premier jour des affrontements, le 21, la majorite des blesses etaient des jeunes. ” Ils avaient tellement peur qu ils ne demandaient meme pas des calmants apres l anesthesie ” , ajoute le docteur qui cite le cas du danseur roumain de l Opera de Paris Vlad Stoinescu, blesse devant l hotel intercontinental : ” une balle l a touche au flanc, lui traversant l abdomen. La peur lui a fait parcourir tout seul les 300 metres le separant de notre hopital, ou il a donne son nom avant de s evanouir ” .
   Par ailleurs, les analyses de sang effectuees sur ces jeunes blesses ont fait decouvrir un taux anormalement bas de proteines dans le sang : 5 a 6 grammes pour cent au lieu de 7,3. ” C est la preuve de leur malnutrition, ils n avaient pas du manger de viande et de fromage depuis six mois pour la plupart ” , a ajoute le medecin.
   BAY/ave.
Tous droits réservés : ©AFP Général
411FD1741841E311716203546AC34BEC9C6CF7F0A69644B4

 

[1]For some of my previous publications on this topic, see Richard Andrew Hall:

Hall 2008 http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/romrevfordumdums042108tk.html,

Hall 2006 http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html,

Hall 2005 http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/checkmate040405.html,

Hall 2004 http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/doublespeak%20romania%203-2004.html,

Hall 2002 http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/romania%20securitate%205-2002.html,

Richard Andrew Hall, “Theories of Collective Action and Revolution:  Evidence from the Romanian Transition of December 1989,” Europe-Asia Studies 2000, no. 6 (September 2000).

Richard Andrew Hall, “The Uses of Absurdity:  The ‘Staged-War’ Theory and the Romanian Revolution of December 1989,” East European Politics and Societies vol 13, no. 3 (Fall 1999) (University of California Berkeley Press).

[2] For a good discussion of this in English, which explains how cremation practices were  at odds with Romanian burial traditions, see the article entitled “The Red Mask of Death:  The Evil Politics of Cremation in Romania 1989,” in the journal Mortality, no. 15 (1).

[3]For more information online, see, for example, http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ghircoia%C5%9F, http://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C5%A3iunea_Trandafirul, http://www.romanialibera.ro/a51078/cine-a-organizat-furtul-cadavrelor-din-morga-spitalului-judetean.html, http://www.timisoara.com/newmioc/53.htm, http://www.timisoara.com/newmioc/67.htm. Even the 1994 SRI report admits that confusion surrounding the identity of those who were cremated stems from Ghircoias’ burning—after the flight of the Ceausescus on 22 December—of all relevant documents he had seized from the Timisoara county hospital http://www.ceausescu.org/ceausescu_texts/revolution/raportul_sri11.htm.  Thus, it seems appropriate to say Ghircoias’ job involved making things disappear…

[4]Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition, cited in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. For similar accounts, see Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1–“Colonelul Ghircoias, former director of the Securitate’s penal investigative unit, brought together the individuals accused of being terrorists and made them disappear”; Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, no. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5; Constantin Fugasin, “Unde ne sint teroristii?” Zig-Zag, 1990.

[5] Screen capture from http://www.dailymotion.com/video/x7rp6b_revolutia-romana-2225-dec1989-part_shortfilms posted by Alexandru2006.

[6] Significantly this video is in direct contradiction and contests the claims of the Sorin Iliesiu who maintains that “General Dan Voinea has said clearly:  The terrorists did not exist.  Those who seized power lied to protect the real criminals….The diversion of the ‘terrorists’ has been demonstrated by [the] Justice [System], not a single terrorist being found among the dead, wounded or arrested  (Sorin Iliesiu, “18 ani de la masacrul care a deturnat revoluţia anticomunistă,” 21 December 2007, http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=6709).  For a discussion, see Hall 2008.

[7] Screen capture from http://www.dailymotion.com/video/x7rp6b_revolutia-romana-2225-dec1989-part_shortfilms posted by Alexandru2006.

[8] Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition.

[9] Dr. Professor Nicolae Constantinescu, interview by Romulus Cristea, “”Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile,” Romania Libera, 20 December 2006, online edition.

——————————————————————————————————————————————————————————————————

What evidence was Ghircoias so interested in collecting from the hospitals?

No researcher has previously attempted to track and aggregate the discussion of atypical ammunition, to include exploding dum-dum bullets, that were used in the maiming and killing of demonstrators in Romania in December 1989.  Here we talk about their use prior to the flight from power of Nicolae and Elena Ceausescu at 12:09 on 22 December 1989.  Romanian prosecutors, mostly notably former military prosecutor General Dan Voinea, have refused to acknowledge the existence and use of dum-dum bullets in December 1989–and yet the documents of the military procuracy itself contradict them.  (Voinea’s “findings” are invoked as the basis for the chapter about December 1989 in the so-called Tismaneanu Commission Final Report).  Below, evidence from the testimonies of demonstrators, next of kin, and doctors in Timisoara.

Timisoara Decembrie 1989 / Timisoara December 1989, regia/directed by – Ovidiu Bose Pastina, , imaginea/camera – Doru Segal, Sahiafilm 1991

Fullscreen capture 1182014 81626 AM

Who has given evidence that exploding dum-dum bullets were used in the killing and maiming of people in Timisoara before and/or after 22 December 1989:

1) Doctors and medical personnel who operated on and/or treated, and/or saw those who died or were wounded

2) Military personnel, who were in the streets in these days, including military officers

3) Relatives of the dead and wounded, some of whom were in the streets themselves, in sworn declarations  for the Military Prosecutor immediately after the December 1989 events or in sworn testimony in the so-called Timisoara Trial of 1990-1991

4) People who were wounded in December 1989, some of whom were sent abroad for follow-up treatment and who were told by those foreign doctors what type of bullet they believed they had been shot with, in sworn declarations  for the Military Prosecutor immediately after the December 1989 events or in sworn testimony in the so-called Timisoara Trial of 1990-1991.

5) Civilians who overheard during 17-19 December the discussion among regime forces of the use of such bullets

6) A former Securitate officer who went public after 1989 (Roland Vasilevici) and an unnamed former USLA recruit

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/11/08/this-many-people-cant-be-wrong-the-six-categories-of-people-who-attest-to-the-use-of-exploding-dum-dum-bullets-in-timisoara-in-december-1989/

Ora 23.00: La morga Spitalului Judetean, sub comanda colonelului Ghircoias, incepe operatiunea de sustragere a cadavrelor. Au fost ridicate 43 de cadavre cu acordul conducerii spitalului si al procurorului general adjunct Gheorghe Diaconescu. Toate cadavrele fusesera “incizate” pentru a li se extrage gloantele. Au fost transportate apoi la Bucuresti, cu o autoizoterma, pentru a fi incinerate.

Dan Badea 1991 evz.ro Ceausescu ultimele zile 21 decembrie 1999

 

In nopţile dramatice ale lui Decembrie 1989, medicii de la spitalele din Bucureşti au extras sute de gloanţe din trupurile demonstranţilor care manifestau împotriva regimului totalitar din România. Firesc ar fi fost ca aceste probe şi dovezi ale represiunii sângeroase să fie preluate cu un proces verbal şi folosite pentru identificarea celor care au tras în ţintele umane.

Din nefericire aceste probe delicte au dispărut. Toate mărturiile medicilor, dar şi ale celor care au studiat fenomenul îl incriminează pe colonelul Nicolae Ghircoiaş, cel care a colindat prin spitalele din Capitală şi a preluat gloanţele extrase din răniţi sau morţi, devenite ulterior de negăsit.

De altfel, colonelul Ghircoiaş fusese însărcinat să facă dispărute şi cadavrele manifestanţilor ucişi la Timişoara după 16 decembrie 1989.

Toatei corpurile delicte au fost adunate si inventariate la Institutul de criminalistica din Bucuresti. Procurorii militari au venit si le-au luat. Au fost duse pe strada Alexandru Sahia, unde era sediul Procuraturii. Voinea care acum se face ca nu stie avea biroul acolo. Alo, se aude!?

Prancea Paul marți, 5 august 2014 at 23:41 http://romuluscristea.wordpress.com/2014/07/31/la-tvr-gloantele-disparute/

Scor impresionant din 1990: Col. Ghircoias 40 de gloante … Procuratura 4 gloante !

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 20, 2009

Aceasta situatie imposibila ridicola in care din mii de cartuse trase impotriva demonstrantilor, organele de cercetare recolteaza patru gloante , este consecinta logica a ingroparii mortilor fara autopsie. — Rasvan Popescu, Expres, “Patru Gloante dintr-o Tragedia,” toamna 1990.

Cum iese destul de clar din informatia despre cum a funcionat IML Mina Minovici in decembrie 1989–sub doctorului Vladimir Belis– IML Mina Minovici in decembrie 1989 institituile oficiale au fost compromise de la bun inceput in cautarea adevarului despre decembrie 1989… oficial n-au facut nici o autopsie !  deci oficial nu se stie cine a tras … si ca un rezultat trebuie sa avem incredere se pare cam exclusiv  in…marturii martorilor care vorbesc in anumite cazuri…dupa 15 de ani  (si deloc nesemnificativ dupa un potop al dezinformarii)!

Cit de grava a fost (si mai este) situatia?…la numai un singur spital bucurestean col. Ghircoias “de la Interne” a racolat 40 de gloante…fapt destul de interesant… fiindca in toamna 1990 la Procuratura…mai erau numai 4 gloante din tragedia din decembrie ’89 !  Ce credeti?…ca gloantele racolate de catre col. Ghircoias au sosit la Procuratura…sau au ramas mult acolo? !

VA CER SCUZE AICI DAR CAM ASA A FOST LA BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE IN ANUL 1994…O SINGURA MASINA XEROX…SI CUM PUTETI OBSERVA USOR…N-A FOST INTR-O STARE PREA BUNA…Atentie la cazulului Tirgu Mures din 21 decembrie 1989:  un glont de 9 mm “tras probabil dintr-o arma de vinatoare” (numai securisti si militieni au avut la ei pusti de 9 mm in decembrie 1989).  In aceste alte trei cazuri in care au ramas gloante de identificare, doua din Timisoara, unul din Cluj, se pare ca e vorba de gloante de 7,62 mm, deci nu e deloc clar cine le-au tras, ori securisti si militieni, ori militari…probabil militari din armata.

image-16

image-15

 

http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/suciu_titus_revolutia_pe_intelesul_detractorilor.pdf

Procesul de la Timisoara (III): Audierea martorului Rodica Novac, directorul Direcţiei Sanitare Timiş (13 iunie 1990)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 30, 2011

[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]

Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public.  These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution.  To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.

Below, the witness Rodica Novac states that in the Morgue “there were several horror scenes, even for a medic such as myself…it will remain a nightmarish memory, the wounds of these explosive bullets [gloante explozive] have remained with me in particular…” (p. 653)

When reading the courtroom testimony below, keep in mind here the unambiguous rejection by military prosecutor Dan Voinea of the use of dum-dum bullets in December 1989:

Dan Voinea:  There were no victims (people who were shot) from either vidia bullets or dum-dum bullets.  During the entire period of the events war munitions were used, normal munitions that were found at the time in the arsenal of the Interior Ministry and the Defense Ministry.  The confusion and false information were the product of the fact that different caliber weapons were used, and therefore, the resulting sound was perceived differently. (General Dan Voinea, interview by Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 December 2005, online edition.)

[Are these court documents available at the website of the IICCMER?  Or the website of Asociatia 21 decembrie 1989?  No!  Thankfully, however, they are available on this site http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_IV_cuprins_0.pdf ].  The following is from Volume IV.]

Rodica Novac’s claim is corroborated elsewhere by four other medical officials on call during the Timisoara repression.  First, in Romanian, by Dr. Atanasie Barzeanu, then in Hungarian by three doctors (Vladimir Fluture, Csaba Ungor, and Andras Goga) present and performing surgery in Timisoara hospitals from 17-19 december 1989 who recount separately their discovery of dum-dum exploding bullets among the bullets with which demonstrators arriving at the hospital had been shot.  december 1989: temesvari orvosok, dum-dum golyok, es a roman forradalom

 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Trandafirul

Operațiunea Trandafirul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Operațiunea Trandafirul, devenită apoi Acțiunea Vama, s-a desfășurat în zilele de 18 și 20 decembrie 1989, în cadrul acțiunilor de reprimarea a revoluției din decembrie 1989.

43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrațiile din Timișoara în zilele de 16 și 18 decembrie, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean Timiș (SJT), au fost ridicate de la morga acestui spital și transportate la București, unde au fost incinerate în Crematoriul Cenușa.

Scopul era ștergerea urmelor masacrului de la Timișoara. Dispariția cadavrelor urma să fie explicată susținând că persoanele respective au părăsit fraudulos țara, fugind în statele vecine.

Persoane implicate

Ordinul a venit din partea Elenei Ceaușescu, care era tot timpul în contact direct cu soțul ei aflat în vizită oficială în Iran. Din conducerea superioară de partid și de stat au mai contribuit Tudor Postelnicu și Emil Bobu.

Conducătorii operațiunii:

Alți ofițerii superiori de Securitate și Miliție implicați erau:

  • Filip Teodorescu, locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din DSS,
  • Traian Sima, șef al Securității Timiș,
  • Nicolae Ghircoiaș, director al Institutului de Criminalistică al IGM, cu sediul la București,
  • Ion Deheleanu, șef al Miliției județene Timiș,
  • locotenent-colonel Ion Corpodeanu, locțiitor al șefului Miliției Județene Timiș,
  • Ion Baciu, șef al Direcției Economice din IGM,
  • col. Petre Moraru[1], locțiitor al șefului IGM,
  • col. Tudor Stănică (a fost de față la emiterea ordinelor, dar nu a participat personal în acțiune),
  • Un rol important a avut și medicul chirurg, general de Securitate Mircea Octavian Ignat, care lucra la SJT.

Din dispoziția procurorului general al RSR Nicolae Popovici, au fost trimiși la Timișoara adjunctul procurorului general Gheorghe Diaconescu. (A mai fost detașat și procurorul Ovidius Păun, dar el nu a mai ajuns în oraș.) Din partea Direcției Sanitare județene a fost implicată dr. Rodica Novac.

Pentru ridicarea cadavrelor și încărcarea lor în autovehicul, Ion Corpodeanu i-a desemnat pe ofiterii și subofițerii de miliție: mr. Gheorghe Avram, mr. Iosif Veverca, cpt. Laurențiu Preda, cpt. Tiberiu Grui, cpt. Eugen Mișea și lt. major Eugen Peptan.

Colonelul Nicolae Ghircoiaș avea sarcina să coordoneze activitatea de selectare a cadavrelor în morga spitalului județean din Timișoara, întrucât el vizitase spitalul și mai înainte și avea informații despre cauzele morții. Scopul era selectarea cadavrelor celor care au participat la acțiunile de protest de cele ale bolnavilor care au murit din cauze patologice. După îmbarcarea celor 43 de cadavre, așezate în saci de plastic, în mașina autofrigorifică, colonelul Ghircoiaș a organizat și desăvârșit și furtul și distrugerea evidențelor compromițătoare ale spitalului.[2]

Conform planului, cadrele Miliției din Timișoara implicate in acțiune nu trebuiau să cunoască ordinul că morții transportați la București vor fi incinerați.

Unul dintre participanții la acțiunea Vama, maiorul de miliție Dumitru Sorescu, a fost înaintat după Revoluție la gradul de general și numit chestorul șef al Poliției române.[3]

Operațiunea „Trandafirul”

În seara zilei de 17 decembrie, col. Corpodeanu a fost chemat de gen. Nuță, care i-a ordonat să se ocupe de transportul unor cadavre împușcate de la morga Spitalului Județean Timiș, devenită neîncăpătoare, la Institutul Medico-Legal (IML) din București. La ora aceea erau 56 de cadavre în morgă și, deși alimentarea cu curent electric nu era întreruptă, se afirma că nu funcționează camerele frigorifice.

Col. Deheleanu, șeful lui Corpodeanu, a ordonat formarea unei echipe de la secția judiciară a Miliției județene, de supravegherea îndeplinirii ordinului urmând să se ocupe col. Ghircoiaș.

Cronologia evenimenelor din zilele de 18-19 decembrie în Timișoara

Ora 8:00: procurorul-șef adjunct Gheorghe Diaconescu era prezent la Direcția Sanitară, la dr. Rodica Novac, împreună cu col. Ghircoiaș.
Ora 9:00: În zona spitalului și în curtea acestuia a fost desfășurat un întreg dispozitiv de apărare format din securiști și milițieni sub comanda mr. Veverca și mr. Dragoș. În același timp, s-a interzis orice vizită în spital, fiind permisă numai intrarea personalului medico-sanitar pe bază de legitimație.
Ora 10:00: au sosit și generalii Nuță și Mihalea.
În urma vizitei la spital, procurorul general adjunct Gh. Diaconescu cere col. Ghircoiaș să trimită la SJT echipa pentru operațiunea de verificare a celor decedați.
Ora 14:00: autopsierul Traian Bodonea aduce la morgă saci de nailon.
Ora 17:00: procurorul Diaconescu se prezintă la Direcția Sanitară.
Ora 18:00: doctorul Ovidiu Sorin Golea, directorul Spitalului Județean, este vizitat de col. Sima Traian și col. Ghircoiaș.
Ora 19:00: Gen. Nuță vorbește la telefon cu col. Petre Moraru și cu col. Ion Baciu (care se aflau la București), și le ordonă să ia măsurile necesare pentru paza unui transport de la Timișoara la București. În termeni codificați, era vorba de „primirea unui camion de la Timișoara cu diferite colete sosite din străinătate ca ajutoare, și care trebuie distruse la București, la Vama Antrepozite”. Col. Ion Baciu se deplasează, tot din ordinul gen. Nuță, la procurorul general Nicolae Popovici, care îl aștepta, și l-a primit imediat, spunându-i că l-a sunat gen. Nuță și i-a cerut să-l sprijine în distrugerea unor colete ce urmau a fi trimise de la Timișoara.
Ora 19:00: dr. Golea a ridicat cheia de la morgă. Pe geamurile saloanelor sau camerelor spitalului cu orientare spre intrarea morgii au fost așezate pături, pentru a bloca vizibilitatea din interior.
Ora 23:00: la cererea col. Ghircoiaș și col. Corpodeanu, dr. Golea deschide morga. Cinci ofițeri de miliție conduși de col. Ghircoiaș, medicii legiști (prof. dr. Traian Crișan și conf. dr. Milan Dressler) și procurorii civili încep identificarea și selectarea cadavrelor. Cele selectate sunt introduse în saci de plastic.
Ora 23:30: Începând cu această oră circulația bolnavilor prin spital era totalmente interzisă.
Dorel Cioacă, șofer pe autoizoterma 21-TM-2701, angajat al Complexului de Creștere și Îngrășare a Porcilor COMTIM, este convocat din dispoziția inginerului Dan Rotariu, la sediul Miliției județene, unde căpitanul Valentin Ciucă[4] îl invită în birou, și îi spune că poate să doarmă până la noi ordine.
Ora 0:45: În jurul acestei ore, din ordinul lt. col. Corpodeanu, au fost îndepărtate din fața intrării și din curtea spitalului trupele, astfel autoizoterma (la volanul căreia era cpt. Valentin Ciucă) a putut intra până la ușa morgii. A mai sosit și o Dacia 1310 albă (nr. 1-TM-236, condusă de șoferul șefului Miliției Județene, plut. adj. Alexandru Kocic), în care erau doi milițieni de la Inspectoratul Județean Timiș.
Ora 1:00: luminile din curtea spitalului au fost stinse, pentru ca bolnavii din spital să nu poată observa acțiunea.
Ora 1:30: cei șase ofițeri desemnați de Corpodeanu – Iosif Veverca, Gheorghe Avram, Eugen Mișea, Laurențiu Preda, Tiberiu Grui și Eugen Peptan – au început încărcarea în autoizotermă a cadavrelor (denumite în continuare „colete”) indicate de Ghircoiaș.
Ora 4:15: A luat sfârșit operațiunea de îmbarcare a cadavrelor în autoizotermă, care părăsește curtea spitalului, însoțită de autoturismul Dacia amintit mai sus. Luminile din curtea spitalului au fost aprinse din nou, iar trupele ce asigurau dispozitivul de apărare și-au reluat pozițiile inițiale.
De la Spitalul Județean Timiș sunt ridicate registrele de consultații, de internări, procesele-verbale de constatare a decesului și fișele de mișcare ale bolnavilor, împachetate în două colete și predate col. Ghircoiaș. Ulterior, unele registre au fost înapoiate, din ele lipsind însă anumite file.
Ora 5:20: șoferul Dorel Cioacă, care dormea în biroul căpitanului Ciucă, este trezit.
Ora 5:45: autoizoterma pornește spre București pe ruta SibiuRâmnicu VâlceaPitești, fiind escortată de Dacia albă.[5]
Cele două autovehicule au fost așteptate la km 36 de pe autostrada București-Pitești de o echipă de ofițeri condusă de Ion Baciu. Din momentul preluării transportului, operațiunea primea indicativul „Acțiunea Vama”.

Acțiunea „Vama”

Conform ordinului gen. Nuță, autoizoterma cu „colete” a fost preluată pe 19 decembrie, la km 36, de o echipă condusă de col. Baciu și formată din lt.-col. Petre Marin, mr. Dumitru Sorescu[6], Teodor Bagu, Marin Șerban și subofițerii Valerică Gorgarea și Florin Stanciu. Această echipă a schimbat-o pe cea veche, din Timișoara, subofițerul Florin Stanciu preluând conducerea autoizotermei. Cei de la Timișoara și-au continuat drumul cu Dacia albă, și au fost cazați la hotelurile Astoria și Cerna, unde căpitanul Dan Fediuc le-a rezervat câte o cameră cu două paturi. Înainte de plecarea de la km 36, numerele de înmatriculare, atât al Daciei albă cât și al autoizotermei, au fost înlocuite cu număre de înmatriculare de București, primite de la Direcția Circulație (al cărei șef nu a fost inițiat în acțiune).

În jurul orei 17 autoizoterma și echipa de însoțitori din București au ajuns la crematoriul „Cenușa” din București, unde au fost primite de Gheorghe Ganciu, director al Administrației Cimitirelor din București (cu sediul la Cimitirul Belu),[7] colonel de Securitate în rezervă, fost subordonat al gen. Macri, și de administratorul Crematoriului Cenușa, Iosef Emilian Zamfir, care era de asemenea ofițer de Securitate trecut în rezervă.

Ei au întrerupt alte operații de incinerare care erau în curs, și au început incinerarea cadavrelor sosite de la Timișoara. Pentru reușita acțiunii, celor 5 fochiști[8] le-a fost dat câte un plic cu 2000 de lei, și aceștia au început lucrul imediat, fără obiecțiuni. Col. Moraru a trimis 6 ofițeri pentru asigurarea pazei.

În jurul orei 18:00 fost începută descărcarea cadavrelor, incinerarea începând aproape imediat și continuând toată noaptea. Ultimul cadavru a fost descărcat pe 20 decembrie în jurul orei 4:00, și atunci autoizoterma a părăsit crematoriul. Incinerarea a fost finalizată în jurul orei 8:30.

În jurul orei 10:00 col. Baciu a raportat col. Moraru încheierea acțiunii, care l-a trimis la crematoriu pe șoferul Nuțu Dorel Marian cu o autodubă, în care au fost încărcate cele 4 tomberoane cu cenușă și transportate pe raza localității Popești-Leordeni, Ilfov, unde conținutul lor a fost deversat într-o gură de canal.

După Revoluție, col. Baciu, lt.col. Petre Marin și mr. Dumitru Sorescu au făcut câte un raport despre acțiunea desfășurată de ei[9], și aceste rapoarte au fost prezentate în seara zilei de 24 decembrie inginerului Marian Gostin, reprezentantul CFSN, care se afla la IGM, apoi predate ministrului apărării naționale, gen. Nicolae Militaru.

Numele morților

În momentul operațiunii, la morga SJT se aflau 56 de cadavre, din care au fost sustrase 43. Din acestea 8 erau neidentificate, dar după Revoluție s-a reușit stabilirea identității a 4 dintre ele.

Lista morților:[10]

  1. Andrei Maria (muncitoare UMT, împușcată în SJT)
  2. Apró Mihai (lăcătuș auto)
  3. Balogh Pavel
  4. Balmus Vasile
  5. Bărbat Lepa
  6. Banciu Leontina (muncitoare la AEM)
  7. Belehuz Ioan
  8. Belici Radian
  9. Caceu (Kacsó?) Margareta (muncitoare la Institutul Politehnic)[11]
  10. Choroși (Kőrösi?) Alexandru
  11. Cruceru Gheorghe
  12. Carpin Dănuț
  13. Csizmarik Ladislau
  14. Ciobanu Constantin
  15. Wittman Petru
  16. Nagy Eugen
  17. Ferkel Șuteu Alexandru
  18. Florian Antoniu Tiberiu
  19. Gîrjoabă Dumitru Constantin (electrician, împușcat în SJT)[12]
  20. Hațegan Petru
  21. Iosub Constantin
  22. Iotcovici Gheorghe Nuțu
  23. Ewinger Slobodanca
  24. Ianoș Paris
  25. Luca Rodica (muncitoare la Coop. „Încălțămintea”)
  26. Lăcătuș Nicolae
  27. Munteanu Nicolae Ovidiu
  28. Miron Ioan (pensionar CFR, împușcat în SJT)
  29. Motohon Silviu
  30. Mardare Adrian
  31. Otelita Aurel
  32. Opre Gogu
  33. Osman Dumitru
  34. Radu Constantin
  35. Sporer Rudolf Herman
  36. Stanciu Ioan
  37. Sava Angela Elena
  38. Zăbulică Constantin
  39. Zornek Otto
  40. cadavru neidentificat
  41. cadavru neidentificat
  42. cadavru neidentificat
  43. cadavru neidentificat

Note

  1. ^ S-a sinucis în arest, la 31 ianuarie 1990.
  2. ^ România Liberă: Cine a organizat furtul cadavrelor din morga Spitalului Judetean?, 19 decembrie 2005.
  3. ^ Vezi știrea apărută în Jurnalul Național din 17 ianuarie 2005, și preluată de Hotnews.
  4. ^ El va însoți autoizoterma până la km 36, apoi va ajunge în București.
  5. ^ Șoferul său de schimb era cpt. Valentin Ciucă, care a rămas în cabină.
  6. ^ Mr. Dumitru Sorescu, ajuns chestor principal, a fost numit mai târziu șeful Inspectoratului General al Poliției Române. Vezi știrea din Jurnalul Național din 17 ianuarie 2005, preluată de Hotnews.ro.
  7. ^ Gheorghe Ganciu a fost asistat de subalternul său, Ciupagea Grigorie.
  8. ^ Întrucât la crematoriul Cenușa nu erau decât 3 fochiști – Mihai Mititelu, Ștefan Nicolae Bocioagă și Grigor Cîmpean -, doi muncitori – Gheorghe Zîmbroianu și Gheorghe Iordan – au fost trimiși de la alte două cimitire din București.
  9. ^ Col. Baciu pretinde că pe 22 decembrie și-a trimis raportul col. Moraru, dar acesta nu l-a primit.
  10. ^ Lista a fost publicată în Jurnalul National, 28 septembrie 2004, articol preluat de Hotnews.ro, dar ortografia numelor s-ar putea să conțină greșeli.
  11. ^ Împreună cu Caceu Margareta a fost împușcată și sora ei, Caceu Mariana Silvia, dar corpul ei nu a fost ars.
  12. ^ Vezi articolul din JN, preluat de Hotnews.

Surse

  • Gen. de brigada Gheorghe Florea, col. Ion Constantin, gen de brigada Marin Lazăr, col. Vasile Lepăduși, prof. Vladimir Alexandrescu și coordonator generalul de divizie Ion Pițulescu: „Șase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne, decembrie 1989. Pledoarie pentru istorie”, vol. I., București, 1995.

Lectură suplimentară

  • Un risc asumat: Timișoara, decembrie 1989, Filip Teodorescu, Editura Viitorul Românesc, 1992
  • Timișoara în arhivele “Europei Libere”, Radio Free Europe, Editura Fundația Academia Civică, 1999

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0215cada.htm#_ftnref2

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/12/17/timisoara-17-decembrie/

In English and Romanian, see, for example, the following on the episode mentioned above

The mask of the red death: The evil politics of cremation in Romania in December 1989

Marius Rotar

Mortality: Promoting the interdisciplinary study of death and dying, 1469-9885, Volume 15, Issue 1, 2010, Pages 1 – 17
http://www.informaworld.com/smpp/content~db=all~content=a919672850

From the past we must take the fire, not the ashes!Jean Jaures (1859-1914)This article presents an analysis of an episode which had great reverberations in Romanian society during the revolution of December 1989. It is focused on the cremation at the Cenuscedila Crematorium in Bucharest of 43 bodies belonging to people who were killed in Timiscediloara on the 17 December 1989 during the riots against the Communist regime. The Romanian communist authorities aimed to delete the traces of the repression in Timiscediloara. The explanation given to the families of the people cremated, namely that they had fled from communist Romania, also served this purpose. This incident reveals the ways in which politics and death merged in communist Romania, and it presents a typical case of what Douglas Davies calls the evil politics of cremation.

Keywords: communism; revolution; cremation; scandals

http://mariusmioc.wordpress.com/2010/09/15/a-inceput-constructia-bisericii-popesti-leordeni/#more-8198
http://mariusmioc.wordpress.com/2010/12/08/tatulici-tatomir-povestea-timisorii-13-furtul-cadavrelor/

—————————————————————————————————————————————————————————————————–

Less well-known and certainly never acknowledged is the presence of military prosecutor Dan Voinea at the Popesti-Leordeni crematorium near Bucharest on the morning of 20 December 1989.  It has always been something of a mystery–and Voinea’s explanation of the timeline, how he learned of the incineration of demonstrators, etc. has always raised suspicions–why Voinea learned of this and came to investigate this.  It remains unclear why?  Although Baciu clearly had a motive to lie about Voinea, his claim not only that he saw Voinea on the morning of 20 December 1989–and attempted at his trial to address Voinea about it–but that he recognized Voinea precisely because of his previous Securitate service (a sort of unnecessary, stupid giveaway if he were lying), remains plausible.  In that case, it would explain how Voinea “knew” so early and so well about this issue.  I don’t know how to interpret Voinea’s behavior.  Did he feel guilty for his role and attempt to make the best of his presence there?  Did he realize that if he didn’t take control of this investigation that he would eventually be implicated and in a position of much less power to defend himself?  Some combination of both?  What is known, is that Voinea has been less than truthful about many things since, especially about the existence and use of internationally-sanctioned exploding dum-dum bullets…

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/06/15/oh-what-a-tangled-web-we-weave-secretele-din-crematoriul-cenusa/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/20/colonel-ion-baciu-pe-20-12-89-la-orele-1010-la-crematoriu-a-venit-lt-col-voinea-danpe-care-l-cunosc-intrucit-inaintea-lucrat-la-departmentul-securitatii-statului-directia-cercetar/

http://www.tvrplus.ro/editie-memorial-90-279224

(my notes of this film below)
19 dec 1991
2:15 Voinea, 20 dec incinerated; 12 january 1990 came there; Muitu Dorel, 4 tomberoanele (not fully truthful)
4:41 Operatiunea Coletele
5:00 clinica nr.1
6:00 from Postelnicu, 23 decembrie
7:22 Postelnicu v. El si Ea tradator, tradatoara?
9:10 Elena in charge
9:16 DIA Buzau involved
10:40 Diaconescu, on orders, not involved of course
11:11 10 of them where were shot, in the hospital?
11:54 Doru Gjraba (?) 12 witnessed things, only shot in foot at Catedrala, dr. Ignat
12:15 lucrator la morga Spitalul Judetean (before or after 22?)
14:00 2 with comsa si necherila two days later ?
15:20 Iosif Emilian (hurried there to cover up his own role? back to the scene of the crime, accidental “hero”)
17:00 Mititelele
20:45 56 corpses (3 not from), Gh. Diaconescu
21:19 Dressler
21:38 ages
23:23 Baciu, still in function after 22, even though sent to trial with Iosif, Ganciu/Bogdanciu?
24:50 Macri, coletele to Ganciu, send me 40
25:18 Ghircoias
26:00 Popovici may not have been informed, Coman and Stanculescu were informed
27:17 Km 36
29:15 Nuta request for new expertiza to be done
(Crematoriu Rotar)
33:40 partial autopsies to remove bullets, bullets missing
34:30 Alexandru Grama
35:00 fas negru
35:30 (tortures…made light re cimitirul saracilor mistakes)
36:30 Hotel Astoria near Gara de Nord
36:50 Led by Col. Baciu
37:45 went with criminalist (date of Baciu’s declaration)
40:00 Iosif Costinas (Freiburg…Slatina cu alti morti, 18-19 decembrie)
41:43 arma Calibru mic (paznici) CAP Freiburg
43:25 gen. napalm
45:00 Iliescu to blame…
46:19 Diaconescu advanced, in charge of investigations (and Voinea)

Colonel Ion Baciu: Pe 20.12.89 la orele 1010 la crematoriu a venit Lt. Col Voinea Dan…pe care-l cunosc intrucit inainte…a lucrat la Departmentul Securitatii Statului, directia cercetari penale.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 20, 2013

[documentary evidence in support of the publication entitled:  Bullets, Lies, and Videotape:  The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989,

strictly personal research, not for reproduction without prior author authorization]

unfortunately, the link is no longer operable here http://dosarelerevolutiei.ro/volumul-203/

luckily, Claude 2.0 http://claude02.blogspot.com/2013/06/a-fost-oare-folosit-virf-impins-mai.html saved an image from my own initial post of this!

23.01.1990 Declaratie:  Colonel Ion Baciu, șef al Direcției Economice din IGM,

(my thanks to researcher Mircea Munteanu, formerly of the CWIHP at the Woodrow Wilson Center, for helping me with the following transcription)

Pe 20.12.89 la orele 1010 la crematoriu a venit Lt. Col. Voinea Dan [[proc mil — procuror militar]] din D.P.M., pe care-l cunosc intrucit inainte de activare, a lucrat la Departmentul Securitatii Statului, directia cercetari penale.

Era imbracat civil, insotit de un procuror militar in uniforma.  Au discutat cu o femeie, Geta, nu-i stiu numele care i-a spus:  “[[Bine]] ca ati venit.  Toata noaptea au ars aici si [[oamenilor]] le este teama.”  Nu am auzit alte vorbe.  Au discutat cu aceia femeie [[ca. –circa]] 15 minute dupa care au plecat.

Cred ca au fost trimisi acolo fie de Popovici, fie de Diaconescu, pentru a vedea cum decurge incinerarea.

Solicit sa fie audiati Popovici Nicolae, fost procuror general, Diaconescu Gh, adjunctul acestuia si cei doi procurori militari…

image0

image0-001

from Ion Baciu’s hearing 12 March 1990 http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_II.pdf

Baciu’s courtroom testimony (no reference made to his 23 January 1990 handwritten testimony above) was discussed by Vasile Surcel in the following article:

http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012122081426/Actualitate/Ion-Baciu-in-procesul-Timisoara-procurorul-Dan-Voinea-a-verificat-personal-pe-20-decembrie-1989-incinerarea-mortilor-la-Crematoriul-Cenusa.html

Iosif Emilian’s lawyer (in September 1991) indeed suggested the involvement of the Prosecutor General in giving the cremations legal cover/legitimacy, hence explaining the presence of Dan Voinea and his colleague at Crematoriul Cenusa on 20 December 1989 (he also references Geta on p. 725).  This is from the seventh volume of “Procesul de la Timisoara” available on the banaterra site.

image0-001

image0

 

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/12/26/decembrie-1989-cc-ul-si-sibiu-dan-voinea-corneliu-pircalabescu-si-ilie-ceausescu-v-aurel-dragomir-si-victor-stanculescu/https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/05/21/orwellian-positively-orwellian-prosecutor-voineas-uncritical-reception-by-romanianists/

But my use of the term “Orwellian” in the title of this paper is not only designed to capture Voinea’s uncanny ability to make definitive statements that are demonstrably wrong, to argue that black is white and white is black—from his denial of the use of gunfire simulators in December 1989, to his claim that the only “lunetisti” who acted after 22 December were from the Army, to his denial of the existence of weapons and (especially “vidia”) bullets not in the arsenal of the Army, to his denial of the existence of “terrorists,” to his denial that any military unit was attacked during the events, to his denial of the role of foreigners in the events….

I use the term “Orwellian” here as much to describe the ease with which he has gotten and gets away with errors, misunderstandings, and falsehoods that could easily be challenged, if not combated by his interlocutors in the Romanian media and intelligentsia.  For it is the fact that he has been able and is able to get away with all this that is truly “Orwellian” and that is indeed a tragedy for Romania’s citizens.  The tragedy is thus less the predictable “supply side” of the post-authoritarian lie, than the enthusiastic consumption and appetite for it.  This is why I believe, accurately I would argue, that “December 1989” long ago became more about post-Ceausescu Romania than about what happened in December 1989.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/05/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-9-orwellian-sanitywont-get-fooled-again/

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #5 Timisoara (Podul Decebal) Evidence Suggests only the Securitate Had Dum-Dum Bullets

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revoluion: #6 The Securitate Sends a Coded-Message to Its Undercovers in the Field (“Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare,” Scinteia Tineretului, 18 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #7 Nicolae Ceausescu Leaves on a Less-than-spontaneous Trip to Iran (18 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #8 Romania closes its borders to almost all foreigners…except Russian tourists returning from shopping trips to Yugoslavia (18-19 December 1989)

 

 

Advertisements

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Nicolae Ghircoiaș, Colonel de Miliție, Director al Institutului de Criminalistică din Inspectoratul General al Miliției (IGM), decembrie 1989 – ianuarie 1990

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 26, 2014

(strictly personal view, as always, based on over two decades or prior research and publications, thank you)

image0-001

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus-numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel Negoiu din Bucuresti.  Medicii de spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri.  Colonel Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii, i-a adunat pe toti indivizii care erau acuzati ca sint teroristii, facindu-i disparuti.

image0-003

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera , 21 august 1992, p. 1, p. 3.

for confirmation suggesting Cornel Tripon’s arrest under suspicion of being a “terrorist” (28 December 1989, Hotel Negoiu, Bucuresti) during the December 1989 events, see http://www.danbadea.net/wp-content/uploads/2009/12/img036.jpg ; for confirmation that Ghircoias himself was (later) (re-) arrested, see http://www.danbadea.net/wp-content/uploads/2009/12/img043.jpg .

for the suggestion that Tripon’s status as a member of the Militie was merely a cover mechanism see,

“La internarea in spital, militianul Cornel Tripon a prezentat un buletin pe care avea trecuta ca adresa de domiciliu str. Academiei 24. Aceeasi adresa de domiciliu (fictiv) era trecuta in buletinul mai multor ofiteri de la UM 0666. Militianul ranit a fost ridicat chiar a doua zi din spital si transportat, se pare, la o unitate spitaliceasca a Ministerului de Interne.”

from Romulus Cristea, 20 decembrie 2006, http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/salvarile-nu-erau-pentru-raniti–80867

——————————————-

 elsewhere Dr. Nicolae Nae Constantinescu, chief surgeon at the Coltea Hospital, recounted Chircoias (sic Ghircoias)’s arrival and actions on 1-2 January 1990.

(English) Cited in The Romanian Revolution for Dum-Dums

Dr. Nicolae Constantinescu, surgeon at Coltea Hospital: “I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias. He maintained in violent enough language that he was the chief of a department from the Directorate of State Security [ie. Securitate]. He asked that all of the extracted bullets be turned over to him. Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments. I didn’t hear anything back from Chircoias or any expert. Those who made the evidence disappear neglected the fact that there still exist x-rays and other military documents that I put at the disposition of the [Military] Prosecutor.”

( http://www.romanialibera.ro/a113826/revolutia-5-000-de-victime-nici-un-vinovat.html)

Screen Capture of a registry presented by Dr. Nicolae Nae Constantinescu in TVR documentary by Toma Roman Jr. mentioning an atypical bullet with cap (varf) retezat extracted from a patient on 23 December 1989 and later “collected” by Ghircoias.

Origin 7272014 112744 AM

 

 

In early March 1990, Agence France Presse reported the declared findings of surgeons in Bucharest, attesting to the fact that many of those wounded on 21-22 December 1989 in Bucharest had been shot with exploding bullets, DUM-DUM bullets.  [Significantly, a slew of military prosecutors, among them General Dan Voinea, General Romeo Balan, and General Teodor Ungureanu have attempted to deceive Romanians in the years since by denying or avoiding mention of the existence and use of DUM-DUM munitions in December 1989.]

Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed this at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest.

 

 

©AFP Général – Mardi 6 Mars 1990 – 13:52 – Heure Paris (482 mots)

Roumanie medecine
De nombreux blesses du 21 et 22 decembre ont ete touches dans le dos ou a bout portant
   BUCAREST 6 mars – De tres nombreux blesses lors des affrontements des 21 et 22 decembre a Bucarest ont ete touches par des balles qui ont ete tirees de dos, parfois a bout portant, ainsi que par des balles dum-dum, a constate la Societe de Chirurgie de la capitale roumaine.
   La societe s est reunie a deux reprises, les 15 fevrier et le 1er mars dernier, sous la presidence du lieutenant-general Traian Oancea, chef de la 2e section de chirurgie de l Hopital militaire central de Bucarest.
   Au cours de ces travaux, menes ” scientifiquement ” , a precise mardi a l AFP le chef du service de chirurgie de l hopital de Colcea (centre de la ville) le dr Nicolae Constantinescu, les experts en balistique ont pu determiner qu un pourcentage important de blessures par balles avaient ete causees non par des balles de guerre mais par des balles coupees ou trafiquees.
   Les blessures observees etaient en effet non pas des trajectoires rectilignes, comme c est le cas en general pour les balles de guerre normales, mais des cavites creusees dans les tissus par l eclatement du projectile a son impact, resultant d une balle aplatie ou cisaillee s ecrasant sur le corps au lieu de le penetrer. ” Nous avons effectue 930 interventions dans la capitale sur des blessures par balle ” , a precise le docteur Constantinescu.
   la peur.
   ” Apres discussion entre nous, nous sommes en mesure de dire qu il ne s agit pas d affrontements mais d un crime organise contre le peuple. D autant, ajoute-t-il en parlant des cas qu il a traites lui-meme a l hopital Colcea, que 60% des plaies etaient dans le dos ou sur le flanc, et non de face, et que 10 a 15% des coups avaient ete tires a bout portant, avec des calibres 9 et 6,35mm ” .
   Le premier jour des affrontements, le 21, la majorite des blesses etaient des jeunes. ” Ils avaient tellement peur qu ils ne demandaient meme pas des calmants apres l anesthesie ” , ajoute le docteur qui cite le cas du danseur roumain de l Opera de Paris Vlad Stoinescu, blesse devant l hotel intercontinental : ” une balle l a touche au flanc, lui traversant l abdomen. La peur lui a fait parcourir tout seul les 300 metres le separant de notre hopital, ou il a donne son nom avant de s evanouir ” .
   Par ailleurs, les analyses de sang effectuees sur ces jeunes blesses ont fait decouvrir un taux anormalement bas de proteines dans le sang : 5 a 6 grammes pour cent au lieu de 7,3. ” C est la preuve de leur malnutrition, ils n avaient pas du manger de viande et de fromage depuis six mois pour la plupart ” , a ajoute le medecin.
   BAY/ave.
Tous droits réservés : ©AFP Général
411FD1741841E311716203546AC34BEC9C6CF7F0A69644B4

Bucuresti, Spitalul Coltea:  “Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred”

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.Dosarele revolutiei -  "Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile"

– Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.

Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

extras din articolul lui Romulus Cristea
Miercuri, 20 Decembrie 2006 Romania Libera

Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile

http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/–nici-acum-nu-mi-dau-seama-cum-am-putut-sa-operez-nonstop-timp-de-trei-zile—80869

http://www.romanialibera.ro/aldine/history/dosarul-revolutia-1989-142100

—————————————————-

For a discussion of Ghircoias’s activities in Timisoara before 22 December, please see the following:

and in the journal Mortality, no. 15 (1) 2010, Marius Rotar, “The Red Mask of Death:  The Evil Politics of Cremation in Romania in December 1989.”  pp. 1- 17.

—————————————————-

discussion in one of my previous publications:

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989[1]

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information. [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.

Part I

His name was Ghircoias…Nicolae Ghircoias.

And in Romania in December 1989 and January 1990, Nicolae Ghircoias was a very busy man.

We know, officially, of Nicolae Ghircoias’ actions in the last days leading up to the fall of the regime of communist dictator Nicolae Ceausescu on 22 December 1989, as a result of what he and others said at a trial later in January 1990.  In bureaucratic parlance, Colonel Nicolae Ghircoias, was the Director of the Criminalistic Institute of the Militia’s [Police’s] General Inspectorate.   In colloquial terms, in December 1989 it appears that this amounted to being something of a “cleaner,” or “fixer,” the kind of guy who could make unpleasant things—such as corpses—go away, without leaving a trace.

After regime forces opened fire on anti-regime protesters in the western city of Timisoara on 17 and 18 December 1989, Colonel Ghircoias was dispatched to recover the corpses of those with gunshot wounds from the city’s morgue.  The unautopsied cadavers of 43 demonstrators were stolen from the morgue in the dead of night and then transported to the outskirts of the capital Bucharest by refrigerated truck, where they were cremated.[2] Ghircoias was also in charge of collecting and destroying the hospital records and any other incriminating material that might indicate not just the death, but also the life of those who had perished—the official explanation for the disappearance of these citizens was to be that they had fled the country, thus taking their documents with them.  In other words, Colonel Nicolae Ghircoias’ job was primarily, it seems, the destruction of evidence.[3]

COLONEL GHIRCOIAS MAKES THE ROUNDS OF BUCHAREST’S HOSPITALS

Unofficially, we also know of Colonel Ghircoias’ exploits after the Ceausescu regime collapsed on 22 December 1989, exploits for which he was not charged at his trial and for which he has never been charged.  Of the 1,104 people killed and 3,352 people injured during the December 1989 bloodshed, 942 of them were killed and 2,251 wounded after Nicolae and Elena Ceausescu fled power on 22 December 1989.  At the time, personnel of the communist regime’s secret police—known as the Securitate—and allied foreign mercenaries fighting to restore the Ceausescu regime—collectively christened “the terrorists”—were thought to be the primary source behind the post-22 December bloodshed.

It was in this context, that doctors from Bucharest’s various main hospitals recall Colonel Ghircoias’ sudden, unannounced appearances during the last days of December 1989 and first days of January 1990.  Professor Andrei Firica of the Bucharest “Emergency Hospital” recounted in a 2004 media interview largely the same details he had conveyed to the press in the summer of 1990.  According to Firica, some 15 to 20 suspected terrorists had been interned at the “Emergency Hospital” in varying states of medical distress.  He says he made a small file of the medical situations of these patients.  A Militia colonel, whom he later was to see in [prisoner] stripes on TV as a defendant in the Timisoara trial—i.e. fairly clearly Ghircoias—came one day and counseled him to keep nosy foreign reporters away from the beds of the “terrorists,” stating ominously that “these were just terrorist suspects and he [Dr. Firica] didn’t want to wake up one day on trial for having defamed someone”!   The colonel later came and loaded the wounded terrorist suspects onto a bus and off they went.  Firica maintains the files he kept on the terrorist suspects “of course, disappeared.”  He noted, however, that he asked his son, who had studied theater and film at university, to film the terrorists tied down to the hospital beds, and he claims he gave copies of this cassette to the Procuracy.[4]

[5]

[In viewing these photos, witness what Constantin Fugasin recounted in “Unde ne sint teroristii?” Zig-Zag, in 1990, based in part on an interview with Dr. Andrei Firica:

At the Emergency Hospital 13 suspected of being what we call terrorists were interned.  Among these a few were definitely foreign, even though all had Romanian papers.  Two clearly had ‘Mongoloid’ (‘Asiatic’) features (one stated that his mother was Romanian, while his father was from Laos), while four others were Arabs.  Nevertheless, they spoke Romanian very well.  Doctor Nicolae Staicovici, who worked a time in Egypt and who treated them for a time spoke with them.  At a moment, he formed a question in Arabic.  One of the injured responded to him perfectly.  All were well-built, one was a ‘mountain of a man.’  He said nothing, although he probably had terrible pains.  There were also two terrorists who were not wounded.  One arrived at night, under some pretext.  Those on guard suspecting him, immobilized him.  He had on three layers of clothing and several ids.  They tied him to the stretcher, but although he appeared rather frail, at a given moment he ripped the restraints off.[6]]

[7]

[Dr. Andrei Firica, 2004:  From a diagnostic perspective, those who maintain that the terrorists didn’t exist are telling an outrageous lie…In the Emergency Hospital, people were brought who were shot with precision in the forehead, from behind, just a few yards in the crowd of demonstrators, such people who did this can only be called terrorists…[8]]


Dr. Nicolae Constantinescu, chief surgeon at the Coltea Hospital, also was paid the honor of a visit by Colonel Ghircoias during these days:

I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias.  He maintained in violent enough language that he was the chief of I-don’t-know-what “criminalistic” department from the Directorate of State Security [ie. Securitate].  He asked that all of the extracted bullets be turned over to him.  Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments.

To the question of whether he informed the Military Procuracy?

Of course, I announced the Prosecutor’s Office, and requested an investigation [of those shot in the revolution].  For example, when I showed them the apartment from where there were was shooting during the revolution, on the fourth floor of the ‘Luceafarul’ cinema, the prosecutors told me that they sought to verify it and uncovered that there was a Securitate ‘safehouse’ there and that was it.

In 1992, I signed along with other doctors, university professors, renowned surgeons, a memorandum [see page 5 (below) for an article apparently linked to the memorandum] addressed to the Prosecutor General in which we requested an investigation regarding the wounded and dead by gunfire.  Not having received any response, after six months I went there to ask what was going on.  They told me they were working on it, and they showed me two or three requests and that was it.  One of the prosecutors took me into the hallway and told me “I have a child, a wife, it is very complicated.”  He asked me what I thought I was doing…I lit back into him, I told him I wasn’t just any kind of person to be blown off.

I showed him the x-rays of those who were shot, I showed him the bullets in the liver.  The x-rays exist, they weren’t my invention, I didn’t just dream all this up to demand an investigation!  I told them that there are some people who wish to find out the truth and they signed a memo to the Procuracy and they aren’t just anybody, but doctors with experience, experts in the field.  In vain, we requested ballistics tests and other research, in vain we presented forms, documents, x-rays, studies.  They did not want to undertake a serious investigation.[9]

[1]For some of my previous publications on this topic, see Richard Andrew Hall:

Hall 2008 http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/romrevfordumdums042108tk.html,

Hall 2006 http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html,

Hall 2005 http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/checkmate040405.html,

Hall 2004 http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/doublespeak%20romania%203-2004.html,

Hall 2002 http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/romania%20securitate%205-2002.html,

Richard Andrew Hall, “Theories of Collective Action and Revolution:  Evidence from the Romanian Transition of December 1989,” Europe-Asia Studies 2000, no. 6 (September 2000).

Richard Andrew Hall, “The Uses of Absurdity:  The ‘Staged-War’ Theory and the Romanian Revolution of December 1989,” East European Politics and Societies vol 13, no. 3 (Fall 1999) (University of California Berkeley Press).

[2] For a good discussion of this in English, which explains how cremation practices were  at odds with Romanian burial traditions, see the article entitled “The Red Mask of Death:  The Evil Politics of Cremation in Romania 1989,” in the journal Mortality, no. 15 (1).

[3]For more information online, see, for example, http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ghircoia%C5%9F, http://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C5%A3iunea_Trandafirul, http://www.romanialibera.ro/a51078/cine-a-organizat-furtul-cadavrelor-din-morga-spitalului-judetean.html, http://www.timisoara.com/newmioc/53.htm, http://www.timisoara.com/newmioc/67.htm. Even the 1994 SRI report admits that confusion surrounding the identity of those who were cremated stems from Ghircoias’ burning—after the flight of the Ceausescus on 22 December—of all relevant documents he had seized from the Timisoara county hospital http://www.ceausescu.org/ceausescu_texts/revolution/raportul_sri11.htm.  Thus, it seems appropriate to say Ghircoias’ job involved making things disappear…

[4]Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition, cited in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. For similar accounts, see Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1–“Colonelul Ghircoias, former director of the Securitate’s penal investigative unit, brought together the individuals accused of being terrorists and made them disappear”; Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, no. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5; Constantin Fugasin, “Unde ne sint teroristii?” Zig-Zag, 1990.

[5] Screen capture from http://www.dailymotion.com/video/x7rp6b_revolutia-romana-2225-dec1989-part_shortfilms posted by Alexandru2006.

[6] Significantly this video is in direct contradiction and contests the claims of the Sorin Iliesiu who maintains that “General Dan Voinea has said clearly:  The terrorists did not exist.  Those who seized power lied to protect the real criminals….The diversion of the ‘terrorists’ has been demonstrated by [the] Justice [System], not a single terrorist being found among the dead, wounded or arrested  (Sorin Iliesiu, “18 ani de la masacrul care a deturnat revoluţia anticomunistă,” 21 December 2007, http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=6709).  For a discussion, see Hall 2008.

[7] Screen capture from http://www.dailymotion.com/video/x7rp6b_revolutia-romana-2225-dec1989-part_shortfilms posted by Alexandru2006.

[8] Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition.

[9] Dr. Professor Nicolae Constantinescu, interview by Romulus Cristea, “”Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile,” Romania Libera, 20 December 2006, online edition.

 

 

 

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »

Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part IV: The Good ‘Sergeant Schultz’ or ‘They Know Nothing’) by Richard Andrew Hall

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 25, 2010

for Part I see PART I: His Name Was Ghircoias…Nicolae Ghircoias

for Part II see Part II: A Revolution, A Coup d\’etat, AND a Counter-Revolution

for Part III see Part III: Lost…during Investigation

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.  [Submitted for clearance 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.


BANKING ON THE ABSENCE OF EVIDENCE…

If Rasvan Popescu’s account is correct, it is understandable why functionaries of the Ceausescu regime have long banked on an absence of evidence.  For example, when asked if other than the standard 7.62 mm caliber weapons belonging to the Army were used in December 1989, Dr. Vladimir Belis, the head of the Institute of Forensic Medicine (IML) at the time, claims he doesn’t know and can’t say, because he claims no autopsies were ever performed—leading journalists to conclude that “therefore the tales of terrorists who shot with ‘dum-dum’ bullets, ‘bullets with vidia tips’ or bullets of large caliber, atypical for Romanian military units, will remain just stories that can neither be confirmed nor denied.”[1]

Former Securitate officer-turned journalist, novelist, and celebrity, Pavel Corut, has written alternatively derisively and sarcastically—well-nigh tauntingly—about the existence of such atypical ammunition and its use in December 1989:

“…Later I read fantastical and pathetic accounts according to which this [Army] officer died by being ‘hit by vidia and explosive [dum-dum] bullets.’  It isn’t the only case of a solider killed accidentally in warfare…”[2]

“Now we know that all the information…was false:  there did not exist a special guard unit that pledged an oath of (legionary-like) fealty to the dictator, there did not exist snipers with infrared sighting systems, no one shot vidia bullets…”[3]

“Vidia bullets don’t exist anywhere in the world.  And yet even the Army believed that the ‘Securitate-terrorists’ used vidia bullets….All this information was designed to create [the impression of] terrorists.  To show the people and the whole world fanatical terrorists.”[4]

Last, but hardly least, military prosecutors with roots in the Ceausescu era, have assimilated or mirror such arguments.  General Dan Voinea who headed the investigations from 1997-2001 and 2004-2008 said as much:

Romulus Cristea (journalist):  “Did special ammunition, bullets with a vidia tip or dum-dum bullets, claim [any] victims?  The press of the time was filled with such claims…”

Dan Voinea:  There were no victims (people who were shot) from either vidia bullets or dum-dum bullets.  During the entire period of the events war munitions were used, normal munitions that were found at the time in the arsenal of the Interior Ministry and the Defense Ministry. The confusion and false information were the product of the fact that different caliber weapons were used, and therefore, the resulting sound was perceived differently.[5][6] (Emphasis added)

The wonderful legalistic (alibi-bestowing) logic for Voinea and his colleagues then goes something like this:   there exist victims requesting damages for injuries, loss of life, livelihood or property sustained during the violence of December 1989, their loss was real and deserves to be compensated by the Romanian state; but those initially considered guilty of causing much of this injury, loss of life, and damage and taken into custody in December 1989—the”terrorist” suspects—were (either) released in January 1990 (or were never captured in the first place), and so juridically there do not exist defendants; nor does there appear to still exist in the hands of the military procuracy much of the material evidence presented in 1990-1991—maps, videos, etc.—and, apparently, only four bullets; and no autopsies were officially performed on those shot in December 1989.  So in essence, the only things left are the crimes themselves and the testimonies of those interviewed over the past two decades:  no autopsy records, little material evidence, and the original suspects have gone missing…Conclusion:  no atypical munitions existed, were used, or maimed or killed anybody, and there were no terrorists, everyone shot into everyone else in the chaos of the moment—or in other words, the exact argument which as we have seen has been with us since Florin Crisbasan and Emil Ivascu of Brasov related the former Securitate’s “line of reasoning” in mid-January 1990.

 

[1] Laura Toma, Toma Roman Jr. , and Roxana Ioana Ancuta, “Belis nu a vazut cadavrele Ceausestilor,” Jurnalul National, 25 October 2005, http://www.jurnalul.ro/articole/34668/belis-nu-a-vazut-cadavrele-ceausestilor, discussed in Hall 2008.

[2] Paul Cernescu (aka Pavel Corut), “Cine a tras in noi?” Expres Magazin, nr. 66 (43) 30 October-5 November 1991, p. 12.  Paul Cernescu is Pavel Corut’s acknowledged alias.  During his journalistic career at Ion Cristoiu’s Expres Magazin, he began by writing under this pseudonym.

[3] Paul Cernescu (aka Pavel Corut), “Cine a tras in noi?” Expres Magazin, nr. 65 (42) 23-29 October 1991, p. 12.

[4] Pavel Corut, Fulgerul Albastru (Bucuresti:  Editura Miracol, 1993), p. 177.  For background in English on Corut, see Michael Shafir, “Best Selling Spy Novels Seek To Rehabilitate Romanian ‘Securitate,'” in Radio Free Europe/Radio Liberty Research Report, Vol. 2, no. 45, pp. 14-18.

[5] General Dan Voinea, interview by Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 December 2005, online edition.  Reproduced at, for example, http://asociatia21decembrie.ro/phpBB2/viewtopic.php?t=31&sid=f9403c7a52a7ac9c8b53b8042226f135.

See also the claims of former military prosecutor Teodor Ungureanu (Facultatea de Drept, 1978) also in December 2005, at, for example, http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?p=3912&sid=c76d79333718bc7fdfad0eb8e22eb913

and

http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=202&postdays=0&postorder=asc&start=0. Nor does Teodoru Ungureanu believe in terrorists, vidia bullets, dum-dum bullets, or atypical ammunition:

“La cele de mai sus va trebui să adăugăm fabulaţiile cu privire la celebrele “gloanţe-widia”. Prin lansarea acestei aberaţii, cei mai de seamă reprezentanţi ai Armatei s-au compromis lamentabil. Ceea ce prezentau în emisiuni tv ori în paginile unor ziare ca fiind teribilele instrumente ale morţii, nu erau nimic altceva decât miezurile din oţel care intrau în alcătuirea internă a proiectilului cal. 7,62 mm-scurt destinat armelor tip AKM. Tot aşa aveau să fie făcute speculaţii asupra folosirii muniţiei explozive (de tip dum-dum), de către persoane care erau fie străine de efectele povocate asupra corpului uman de proiectile cu diverse energii cinetice (la momentul străpungerii), ori de fragmente din proiectile dezmembrate la un anterior impact cu un corp dur, fie de cei angajaţi într-o reală acţiune de dezinformare….”

[6] According to Sorin Iliesiu, the filmmaker who claims to have edited the chapter on December 1989 in the so-called Tismaneanu Raport Final, the “spirit of Voinea’s findings can be found in the Chapter.”  Indeed, the chapter includes snippets from an interview between Dan Voinea and Andrei Badin (Adevarul , December 2006).  The “indefatigable” Voinea, as Tom Gallagher has referred to him, continues to be defended by Vladimir Tismaneanu who has expressed support for Voinea’s investigations “from both a juridic and historic viewpoint” (see his post on his blog from 21 September 2009 Important este ca actiunea sa nu fie inchisa, nici juridic, nici istoric), avoiding any mention of the reasons for Voinea’s dismissal from the Military Procuracy, mistakes that Prosecutor General Laura Codruta Kovesi says “one wouldn’t expect even from a beginner” (for more on this and background, see Hall 2008):

Ce îi reproşaţi, totuşi, lui Voinea? Punctual, ce greşeli a făcut în instrumentarea cauzelor?

Sunt foarte multe greşeli, o să menţionez însă doar câteva. Spre exemplu, s-a început urmărirea penală faţă de persoane decedate. Poate îmi explică dumnealui cum poţi să faci cercetări faţă de o persoană decedată! Apoi, s-a început urmărirea penală pentru fapte care nu erau prevăzute în Codul Penal. În plus

, deşi nu a fost desemnat să lucreze, spre exemplu, într-un dosar privind mineriada (repartizat unui alt procuror), domnul procuror Dan Voinea a luat dosarul, a început urmărirea penală, după care l-a restituit procurorului de caz. Vă imaginaţi cum ar fi dacă eu, ca procuror general, aş lua dosarul unui coleg din subordine, aş începe urmărirea penală după care i l-aş înapoia. Cam aşa ceva s-a întâmplat şi aici.

Mai mult, a început urmărirea penală într-o cauză, deşi, potrivit unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, era incompatibil să mai facă asta. E vorba despre dosarul 74/p/1998 (dosar în care Voinea l-a acuzat pe fostul preşedinte Ion Iliescu că, în iunie 1990, a determinat cu intenţie intervenţia în forţă a militarilor împotriva manifestanţilor din Capitală – n.r.).

Apoi au fost situaţii în care s-a început urmărirea penală prin acte scrise de mână, care nu au fost înregistrate în registrul special de începere a urmăririi penale. Aceste documente, spre exemplu, nu prevedeau în ce constau faptele comise de presupuşii învinuiţi, nu conţin datele personale ale acestora. De exemplu, avem rezoluţii de începere a urmăririi penale care-l privesc pe Radu Ion sau pe Gheorghe Dumitru, ori nu ştim cine este Gheorghe Dumitru, nu ştim cine este Radu Ion.

„Parchetul să-şi asume tergiversarea anchetelor”

Credeţi că, în cazul lui Voinea, au fost doar greşeli sau că a fost vorba de intenţie, ştiind că acuzaţii vor scăpa?

Nu cunosc motivele care au stat la baza acestor decizii şi, prin urmare, nu le pot comenta.

Poate fi vorba şi despre complexitatea acestor dosare?

Când ai asemenea dosare în lucru, nu faci astfel de greşeli, de începător. Eşti mult mai atent când ai cauze de o asemenea importanţă pentru societatea românească.

Excerpted from http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/868918/Kovesi-despre-revolutia-ratata-a-lui-Voinea-A-gresit-ca-un-incepator/

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , | 3 Comments »

Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part III: “Lost”…during Investigation) by Richard Andrew Hall

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 24, 2010

for Part I see PART I: His Name Was Ghircoias…Nicolae Ghircoias

for Part II see Part II: A Revolution, A Coup d\’etat, AND a Counter-Revolution

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.


“LOST”…DURING INVESTIGATION:  WHEN ABSENCE OF EVIDENCE IS NOT EVIDENCE OF ABSENCE.[1]

From early in 1990, those who participated in or were directly affected by the December 1989 events have attested to efforts to cover-up what happened.  Significantly, and enhancing the credibility of these accusations, those who claim such things come from diverse backgrounds, different cities, and from across the post-Ceausescu political spectrum.  Further enhancing their credibility, in many cases, they do not attempt to place these incidents into larger narratives about what happened in December 1989, but merely note it as a fact in relating their own personal experiences.

Let’s take the case of Simion Cherla, a participant in the December 1989 events in Timisoara.  Here is how Radu Ciobotea recounted Cherla’s story in May 1991:

Simion Cherlea also arrives, agitated.  He received a death threat, wrapped in a newspaper.  Next to it, in his mailbox, a bullet cartridge was also found.  To suggest to him that that is how he would end up if…

–If I talk.  Or if I have a copy of the file that I removed on 22 December 1989 from the office of the head of the county Securitate.  There was a map of the 8 Interior Ministry formations from Timisoara and “registry-journal of unique ordered operational activities.”  I gave them to Constantin Grecu (since transferred to the reserves), who gave them to Colonel Zeca and General Gheorghe Popescu.  These documents were of great use…in the Army’s fight against the terrorists.

–Do you know what the deal is with such formations?…When I looked at the map, my eyes glazed over.  Their formations were for entire zones where 10 to 12 nests of gunfire were programmed to shoot at a precise hour and minute!  Can you imagine!  And I, because I was trying to help in the fight against the terrorists, I turned it over to them!  So now I asked for it to be used at the trial.  In the registry everything was written:  who ordered, who executed the mission, the place, the hour, how long it last, the impact.  Great, all these documents are now said to have disappeared.  And I am threatened that I too will disappear like them.[2]

The discovery and then disappearances of such maps showing the placement and actions of Interior Ministry units—in particular, the Securitate—was recounted by others in the early 1990s.[3]

Nor, as we saw earlier from Dr. Nicolae Constantinescu’s testimony above, could one count on the military prosecutor’s office.  Jean Constantinescu [no apparent relation], who was shot in the CC building on 23 December 1989, stated the following in a declaration he gave just last year (as recounted by the investigative journalist Romulus Cristea):

I had two encounters with representatives from the prosecutor’s office.  The first prosecutor visited me at home, around two months after the events, he listened and noted my account, and as a conclusion, informally, he said something to me such as “we already know a good part of the shooters, they can be charged and pay civil damages, you can be part of the lawsuit and request appropriate damages.”  After hesitating, I added such a request, at the end of my written declaration, which I signed….

The second prosecutor, who later came to head the institution [the procuracy], invited me after several months to the office near Rosetti Square.  At the end of the conversation, he attempted to convince me that we shot amongst ourselves [ie there was no real enemy, no terrorists].[4]

The second prosecutor’s actions, according to Constantinescu’s recounting, are very familiar.  Already in mid-January 1990, participants in the gunfights of Brasov were telling the press that important evidence was missing and that the former Securitate were attempting to change the story of December 1989:

Florin Crisbasan:  Now the securisti are spreading their version:  “You guys shot into one another like a bunch of idiots.”…About 100 people were arrested as terrorists, but now they tell us they no longer have them…documents are missing, they don’t know how or what type:  a video cassette that I wished to access, with film from the events, can no longer be found….

Emil Ivascu:  If they tell us that “we shot among ourselves,” how the hell do you explain the ammunition with which they [the terrorists] fired? A bullet would rip your foot apart.  We saw for ourselves these type of arms.  Could just average civilians have been in possession of these?[5]

In May 1991, Gheorghe Balasa and Radu Minea described in detail for journalist Dan Badea the atypical ammunitions they found in the headquarters of the Securitate’s Vth Directorate (charged with Ceausescu’s personal security) building, including dum-dum bullets and special bullets (apparently vidia bullets).  They noted the civilians and soldiers who had witnessed this find, and mentioned that a certain Spiru Zeres had filmed the whole sequence, cassettes that were available for the military procuracy.[6]

Journalist and documentary-maker Maria Petrascu, who with her since deceased husband Marius, had for years investigated the Brasov events, also drew attention to the type of ammunition used in December 1989 when she recalled in 2007 that, “For a long time the Brasov Military Procuracy didn’t do anything, although they had evidence, statements, documents, photos and even the atypical bullets brought by the families of those killed or wounded.”[7] A soldier shot on 23 December 1989 in Buzau recently admitted that his doctors changed their declarations regarding the bullet with which he had been hit—identified by another soldier with whom he was interned as a ‘vidia’ bullet—to standard 7.62 mm ammunition.[8] In fall 2006, the daughter of a priest recalled:

In December ’89, after he arrived from Timisoara, my father stayed with me on Stefan Cel Mare Boulevard [in Bucharest].  We returned to our home, on the corner of Admiral Balescu and Rosenthal.  I found the cupboard of the dresser pure and simple riddled with bullets, about 8 to 10 of them. Someone who knew about such things told me they were vidia bullets. They were brought to a commission, but I don’t know what happened to them.[9]

This echoes something that Army Colonel Ion Stoleru was saying back in 1992:  that the “terrorists” had “weapons with silencers, with scopes, for shooting at night time (in ‘infrared’), bullets with a ‘vidia’ tip.  Really modern weapons,” to which he added, significantly, The civilian and military commissions haven’t followed through in investigating this…[10]

And yet, amazingly—despite all these testimonies regarding the existence and use of atypical munitions, or perhaps better put, precisely because of them—as of August 1991, Rasvan Popescu could report that “of the thousands of projectiles shot against the revolutionaries during  December 1989, the Prosecutor’s office has entered into the possession of…four bullets.  A ridiculous harvest.”[11]

[1] The origin of this phrase is apparently ascribed to the astronomer and scientist Carl Sagan, and only later became a favorite of former US Secretary of Defense Donald Rumsfeld.

[2] Radu Ciobotea, “Spitalul groazei nu are amintiri,” Flacara, nr. 19 (8 mai 1991), p. 4.

[3] See the sources listed in endnote 59, Hall 2006.

[4] http://romuluscristea.wordpress.com/2009/04/21/cautari-dupa-20-de-ani/#more-2603 It would be interesting to say the least to know who the second prosecutor was, although I have my suspicions as to who it could have been.

[5] Mircea Florin Sandru, “Brasov:  Intrebari care asteapta raspuns (II),” Tineretul Liber, 17 ianuarie 1990, p. 1, p. III-a).

[6] I discussed all of this in detail, including a partial English translation of the article, in Hall 2008.

[7] http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214 Reply #131.

[8] http://1989.jurnalul.ro/stire-special/baiete-ai-avut-zile-526579.html.

[9] Christian Levant, “Dacă tata nu-l salva pe Tokes, dacă nu salva biserici, tot se întâmpla ceva,” Adevarul, 30 September 2006, online at http://www.adevarul.ro/articole/dac-x103-tata-nu-l-salva-pe-tokes-dac-x103-nu-salva-biserici-tot-se-nt-mpla-ceva/200090.

[10] Army Colonel Ion Stoleru with Mihai Galatanu, “Din Celebra Galerie a Teroristilor,” Expres, no. 151 (22-28 December 1992), p. 4, and “Am vazut trei morti suspecti cu fata intoarsa spre caldarim,” Flacara, no. 29 (22 July 1992), p. 7.  Cited in Hall, 2008.

[11] Rasvan Popescu, “Patru gloante dintr-o tragedie,” Expres, nr. 32 (81) 13-19 August 1991, p. 10 (?).

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

9 cazuri dintr-o tragedie: soldati si civili impuscati cu gloante dum-dum (aka gloante explozive) dupa 22 decembrie 1989 in Bucuresti (dovezi disponsibile pe Internetul)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 21, 2009

Filoti Claudiu ( 172 )
Profesie: Locotenent major la UM 01171 Buzau, capitan post-mortem
Data nasteri: 30.07.1964
Locul nasterii: Vaslui
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 22 decembrie 1989
Locul mortii: Bucuresti, zona MApN
Cauza: Impuscat in torace cu gloante dum-dum
Vinovati:
Observatii:
:
Lupea Ioan Daniel ( 255 )
Profesie: Soldat in termen la UM 01929 Resita
Data nasteri: 02.06.1970
Locul nasterii: Hunedoara
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 24 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, in dispozitivul de aparare al unitatii mil
Cauza: Impuscat pe 23 decembrie 1989 cu un glont dum-dum, care a intrat pe deasupra piciorului stang si a iesit pe sub mana stanga
Vinovati:
Observatii:

1) Claudiu Filoti

2) Daniel Ioan Lupea

MANESCU Dan, născut în 25.03.1964, student la Facultatea de Transporturi, s-a alăturat tineretului încă din 21 decembrie şi a participat la manifestaţiile din centrul oraşului. Vineri dimineaţa a plecat cu fratele la manifestaţie şi s-a întors după fuga tiranului. S-a schimbat şi de data aceasta a plecat fără întoarcere, deoarece în seara de 22/23 decembrie, un glonţ dum-dum i-a perforat stomacul, în Piaţa Palatului. Dus la Spitalul de urgenţă n-a mai putut fi salvat.

3) Dan Manescu Piata Palatului

BUTIRI Florin, s-a născut în Joia Mare, la 11 aprilie 1969, locuia la Bucureşti pe Aleea Posada 8, bl.31 şi era angajat la întreprinderea Metrou Bucureşti. Făcea sport de performanţă fiind rugbist. în 22 decembrie a participat la manifestaţia de la Dalles. în 23 decembrie a plecat să apere Radiodifuziunea de pe str. Nuferilor, în timp ce salva nişte bătrâni din blocul incendiat, a fost împuşcat. Dus la Spitalul Militar din cauza unei plăgi de la şold, făcută de un cartuş dum-dum, a trebuit să i se amputeze un picior. Stomacul, de asemenea, i-a fost răvăşit de un alt glonţ. în cursul zilei de 26 decembrie 1989 a murit.

4) Florin Butiri

Mustafa Petre (627)

  • Data nasterii: 22.01.1948
  • Locul nasterii: Bucuresti
  • Profesia: Pensionar, fost muncitor la IPS Starea civila: Casatorit, patru copii
  • Data mortii: 22 decembrie 1989
  • Cauza mortii: Impuscat cu gloante dum-dum in abdomen si injunghiat in spate cu baioneta
  • Locul mortii: Bucuresti, zona Antiaeriana
  • Calitate: Erou Martir
  • 5) Petre Mustafa

    Banea Florea (30)

  • Data nasterii: 09.11.1952
  • Locul nasterii: Axintele, Ialomita
  • Profesia: Tipograf la Combinatul Poligrafic Starea civila: Casatorit, doi copii
  • Data mortii: 25 decembrie 1989
  • Cauza mortii: Impuscat in umar cu un glont dum-dum
  • Locul mortii: Bucuresti, in timp ce apara centrala termica a intreprinderii
  • Calitate: Erou Martir
  • 6) Florea Banea

    La Drobeta Turnu Severin nu se comemoreaza Eroii Revolutiei

    Viata lui Eugen Mares a fost curmata de gloantele din Decembrie 1989

    Evenimentde Florin LOBDA
    (citeste alte articole de acelasi autor »)

    Autoritatile din Mehedinti nu si-au adus aminte de Eroii Revolutiei din Decembrie 1989. Luni, cind s-au implinit 13 ani de la moartea sublocotenentului Eugen Mares, singurul erou din Drobeta Turnu Severin strapuns de gloante in Capitala, la bustul sau de pe strada Walter Maracineanu nu au aprins luminari decit parintii si citiva vecini.

    In seara de 23 decembrie 1989, Eugen Mares, de 20 de ani, militar in termen, a fost trimis sa organizeze un filtru rutier pe soseaua Chitilei, la intrarea in Bucuresti. Acasa, la Drobeta Turnu Severin, parintii il asteptau sa petreaca impreuna Sarbatorile de iarna. N-a mai apucat insa sa se intoarca. Asupra celor 25 de soldati, printre care se afla si Eugen, s-a abatut o ploaie de gloante, dintr-o directie ramasa necunoscuta.
    „A fost singurul dintre camarazii sai care a fost lovit. Colegii lui l-au tras din strada si i-au acordat primul ajutor. Daca nu erau ei, murea acolo. S-au luptat si medicii cu moartea, dar n-au reusit sa-l salveze. A fost impuscat cu gloante explozive, iar schijele i-au spart organele. Rafala a pornit din turla unei biserici. Au fost doi tragatori, care aveau echipament cu infrarosu, pentru vederea pe timp de noapte, dar n-am aflat cine erau“, povesteste Dumitru Mares, tatal tinarului erou severinean.

    7) Eugen Mares

    Jean Constantinescu:  Un snop de gloanţe cu împrăştiere de numai vreo zece centimetri, neaşteptat de mică faţă de distanţa de la care se trase, găurise fularul si pardesiul, razant faţă de pieptul meu. Un singur glonţ exploziv îmi secţionase antebraţul drept strapungînd mîneca hainelor.

    Conţinutul scrisorii era următorul: „Dacă mai interesează pe cineva, aş putea descrie evenimente şi împrejurări interesante la care am fost martor. Mărturisesc că intervenţia mea de acum este un pic interesată: una din fotografiile postate de către d-voastră, probabil preluată din albumul editurii Denoel, mă prezintă alături de două doamne. Una din ele, aceea puţin mai vârstnică, sau poate ambele, mi-au salvat atunci viaţa şi, în ciuda unor eforturi, nu am reuşit până acum să le identific. Aţi putea să mă ajutaţi în vreun fel?”. Ca să fie mai clar, dl Constantinescu se referea la o fotografie surprinsă în fostul Comitet Central PCR care înfăţişa o persoană grav rănită prin împuşcare, plină de sânge, stând culcată pe o canapea. De-o parte şi de alta a rănitului, două femei.

    Jean Constantinescu, ranit prin impuscare, in sediul CC-PCR
    Jean Constantinescu, rănit prin împuşcare, în sediul CC-PCR

    Declaraţia dlui Jean Constantinescu dată în faţa procurorilor militari, în legătură cu evenimentele din 22 decembrie 2008:

    Declaraţie privind împrejurările în care am participat şi am fost rănit în fostul CC al PCR, la Revoluţia din 22 decembrie 1989
    Subsemnatul Jean Constantinescu, născut în data de 5 martie 1946 în comuna Stoeneşti judeţul Argeş, legitimat cu CI seria RR nr. 4188xx, CNP XXXX, domiciliat în str. Ioan Caragea – Vodă nr.xx, sectorul 1, Bucureşti, declar următoarele:
    In ziua de 22 decembrie 1989 la orele 14:00 – 14:15, m-am reîntors acasă, în strada Semilunei din cartierul Armenească, de la manifestaţiile de stradă. Soţia şi vecina de apartament mi-au relatat despre invitaţia lansată la TV de către domnul Ion Iliescu unor categorii de specialişti, inclusiv din domeniul energiei, de a veni la orele 17 la sediul fostului CC. Mi-am amintit de prelegerea domniei sale de prin anii 1987-88 la o conferinţă de la Politehnica din Bucureşti. M-am gîndit ca în împrejurarile acelea, menţinerea în funcţiune a sistemului energiei electrice, adus deja într-o stare critică, putea fi o problemă pentru succesul Revoluţiei, iar experienţa mea ar putea fi de folos. Condusesem laboratorul de cercetari Sisteme Electroenergetice al Institutului de Cercetări şi Modernizări Energetice (Icemenerg), soluţiile mele erau în folosire curentă la Dispecerul Energetic National, aveam şi un doctorat în conducerea, reglarea şi dezvoltarea sistemului electroenergetic naţional.

    Jean Constantinescu; Foto: Mediafax/Ziarul Financiar
    Jean Constantinescu; Foto: Mediafax/Ziarul Financiar

    Am reuşit să intru în sediu pe la intrarea de S-E, între orele 14:30 – 15:00, cu oarecare greutate şi riscuri. Clădirea părea în stare de asediu iar în jurul ei se formase un „no-man’s land”. Nimeni nu ştia de dl Iliescu şi nici de întilnirea de la orele 17, au mai venit cîteva persoane, am fost duşi succesiv în mai multe încăperi, la etaje diferite, pentru ca în final să ne strîngem într-o sală de şedinţe cu o masă ovală, la etajul IV, din aripa stîngă a clădirii, în faţa palatului regal. Pe la orele 17:30 se adunaseră 40-50 persoane, în mare parte necunoscute mie. In timp ce se primeau mesaje ameninţătoare, despre apa otrăvită etc., încercam să-mi dau seama cine sînt specialiştii din jurul meu. Devenisem oarecum bănuitor observînd că nu primeam răspunsuri concrete şi, mai ales, după ce am văzut că în sală intrau personalitaţi ale vechiului regim, ca de pildă, Corneliu Mănescu şi un fost ministru al energiei. Se circulase o listă pentru identificarea persoanelor şi specialităţilor, primisem hîrtie şi creion, aşteptam sosirea domnului Iliescu. In încăpere funcţiona un televizor iar pe cele două ferestre deschise spre piaţă ajungeau la noi frînturi din cuvîntările de la balconul clădirii.
    Cu totul pe neaşteptate, pe la orele 17:45, atmosfera destul de destinsă a fost brusc curmată de împuşcături de foc automat, care mie mi s-a parut intens. Am fost atunci sigur că ricoşează gloanţe printre noi. Ulterior, privind din stradă clădirea, m-au mirat puţinele urme de gloanţe din jurul ferestrelor şi am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată. [Am mai realizat că tragerile au debutat atunci cînd mulţimea devenise nemulţumită de ce auzea şi vedea la balcon]. După un moment de derută, cineva a fost rugat să stingă lumina şi sala s-a golit în grabă prin cele doua uşi către coridorul dinspre curtea interioară. Cred ca am fost singurul rămas în întunericul din încapere. Mi-am aruncat în grabă pe umeri fularul şi un pardesiu larg, şi m-am aşezat lateral lîngă una din cele două fereastre deschise, cu mîna dreaptă spre Piaţă, încercînd să disting trăgătorii şi mai ales ce se întîmpla în Piaţa plină de oameni, de unde răbufnise un vuiet amplu.
    După a doua sau a treia apariţie la marginea ferestrei, nu îndeajuns de precaute, deşi mă aflam în întuneric, am fost doborît de o lovitură puternică. Foarte probabil, s-a tras cu armă automată cu vizare în infraroşu şi am fost, dacă nu întîiul, oricum între primii răniţi după fuga Ceauşeştilor. Socul a fost atît de puternic încît la început am crezut că am fost lovit în piept, mortal. Dezmeticindu-mă puţin, mi-am dat seama că durerea venea din braţul drept şi că acesta fusese practic secţionat la nivelul antebraţului. M-am tîrît cu greutate pînă la una din uşi şi am reuşit s-o deschid. Pe culoar, o mulţime înghesuită de oameni privea paralizată şi cu stupoare la mine, aflat pe jos. I-am rugat să-mi foloseacă cravata drept garou, a făcut acest lucru o femeie. Ea m-a întrebat dacă poate încredinţa unei persoane cunoscute porthartul militar în care ţinem actele personale. Am zărit pe d-l Emilian Dobrescu, fost preşedinte de CSP şi atunci ministru secretar de stat la CNST, unde ajunsesem şi eu, prin jocul întîmplarii, detaşat de către institut. Se pare că acesta nu a dorit să-l ia. 5-6 zile mai tîrziu, soţia mea a făcut eforturi disperate pentru a-mi recupera actul de identitate şi a mă salva dintr-o situaţie delicată la spital, despre care voi mai vorbi. Cîteva acte, printre care şi buletinul de identitate, au fost găsite într-o magazie inundată din cladirea ocupată de revoluţionari.
    Am rămas în clădire pînă spre miezul nopţii, pansat rudimentar de mai multe ori, transportat de colo pînă colo, cu sprijin esenţial din partea acelei doamne, de la început şi pînă la ieşirea din clădire. Nu am reuşit să-i cunosc numele nici pîna astăzi, deşi apare într-o fotografie din volumul LIBERTATE ROUMANIE al editurii Dënoel din Franţa (martie 1990), la pagina 33 – jos, care mă arată pe o canapea, pe unul din culoare. Fotografia mi-a fost semnalată întîmplator, şase luni mai tîrziu. Mi-am pierdut de cîteva ori cunoştinţa, garoul şi apoi pansamentele sumare nu opreau pierderea de sînge. După o astfel de reanimare, pornisem la drum, mă mai sprijinea o a doua fată, şi ea apare în fotografie, trebuia sa coborîm de la etaul I la parter pentru a forţa ieşirea din clădire. Scara monumentală dinspre palatul regal era supusă unui foc intens si nu am fost lăsaţi să deschidem uşa de la ieşire. Holul de la parter părea să fie în foc deschis, mulţi tineri trăgeau de lîngă noi, din spatele fiecarui stîlp al holului. M-au dus într-o cameră de la parter (subsol?) plină cu răniţi. Eram întins pe jos, un tînăr mi-a schimbat bandajul, mi-am piedut din nou cunoştinţa. M-am trezit între răniţi grav şi morţi, am facut efortul să ies din cameră, m-am tîrît din nou spre holul de la intrarea principală, m-am aşezat pe una din numeroasele lăzi de muniţie împrăştiate peste tot. Uşa de la intrare continua să fie sub asediu iar eu aşteptam un moment mai liniştit pentru a ieşi. Am văzut cum sîngele curge nestingherit pe lîngă pansament, mi-am pierdut din nou cunoştinţa, m-am regăsit în camera cu oamenii răniţi întinşi pe jos, apoi nu ştiu ce s-a mai întîmplat. Spre miezul nopţii am fost trezit de doamna din fotografie, să-mi spună că mă aşteaptă un taxi. In timp ce ieşeam am mai putut să observ flăcările care mistuiau clădirea dintre sediul CC si Biblioteca Universitară, acoperişul bibliotecii şi, de asemenea, tirul îndreptat de armată asupra clădirilor incendiate.
    La spitalul de urgenţă Floreasca m-am mai înviorat, m-au înregistrat, am comunicat telefonul unui unchi din cartier (acum decedat), acesta a venit curînd însoţit de soţia sa, am schimbat cîteva cuvinte încercînd să-i liniştesc, pe ei şi mai ales pe soţia mea şi pe cei doi baieţi ai mei. Am fost dus pe unul din culoarele spitalului, lăsat şi uitat pe un scaun mobil. M-a găsit leşinat, în jurul orei 4 din 23.12.1989, dr. ortoped Pavel (acum decedat), ieşit se pare la o ţigară din sala de operaţie. M-a luat în sală şi operat imediat, fără pregătire specială. In aceste condiţii, la cîteva zile am fost din nou operat, deoarece rana insuficient curăţată se infectase. In muşchii antebraţului drept mai port numeroase fragmente metalice. Am împărţit o rezervă cu dl. Dumitru Stănescu, rănit grav în şold în timp ce încerca să pună drapelul găurit pe palatul regal. Nopţile, spitalul parea să fie atacat şi apărat cu disperare. Am mai fost cercetat de către un comitet ad-hoc care identifica răniţii. Porthartul cu actele personale nu era de găsit deşi soţia înfrunta riscuri mari prin preajma fostului CC. A putut totuşi să-mi aducă mai întîi o adeverinţă semnată de Iordan Rădulescu, ştampilată rudimentar. Buletinul a fost găsit după 8 – 10 zile.

    Biletul de ieşire din spital, cu nr. E10 21627, din 13.01.1990, menţioneză diagnosticul “Plagă prin împuşcare transfixiantă antebraţ drept cu fractură cominutivă 1/3 prox. a cucubitusului – ameliorată” şi observaţia “Rănit în timpul Revoluţiei”. Văzîndu-mi hainele, mi-am dat seama cît de norocos am fost. Un snop de gloanţe cu împrăştiere de numai vreo zece centimetri, neaşteptat de mică faţă de distanţa de la care se trase, găurise fularul si pardesiul, razant faţă de pieptul meu. Un singur glonţ exploziv îmi secţionase antebraţul drept strapungînd mîneca hainelor.

    După vindecare, nu am cautat foloase politice sau materiale. Am beneficiat totuşi un numar de ani de scutirea legală de impozit pe salariu. Am primit Certificatul nr. 396 / 05 August 1991 şi Brevetul nr. 110 / 1991 de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 potrivit Legii 42 / 2004 (confirmate acum prin Certificatul de luptător rănit nr. 00222). Am avut două întîlniri cu reprezentanţii parchetului. Primul procuror m-a vizitat acasă, la circa două luni de la evenimente, a ascultat şi notat cu atenţie relatarea mea şi, ca o concluzie personală, informală, mi-a spus ceva de genul „cunoaştem deja mare parte dintre trăgători, aceştia sînt în măsură să plăteasca şi daune civile, puteţi să vă declaraţi parte civilă şi să solicitaţi daune consistente”. După o ezitare, am adăugat şi o astfel de pretenţie, la sfîrşitul scurtei declaraţii scrise, pe care am semnat-o. Al doilea procuror, ajuns mai tîrziu să conducă instituţia, m-a invitat după cîteva luni la parchetul situat pe lîngă Piaţa Rosetti. La sfîrşitul convorbirii, acesta încerca să mă convingă că ne-am împuşcat între noi.
    Cred că viaţa a demonstrat buna mea credinţă de atunci, adică încercarea mai puţin obişnuită de a susţine Revoluţia. De atunci, am primit însărcinări importante în sectorul energiei electrice, fără sprijin politic şi complicităţi, şi mai ales, fără să fac vreo referire la participarea mea în Revoluţie. Am fost pe rînd: şef serviciu programare operaţională la Dispecerul Energetic Naţional, consilier al preşedintelui Renel abia înfiinţat, coordonator al Comitetului de Strategie şi Reformă al Renel, care a elaborat programul de restructurare a sectorului energiei electrice, de două ori director general al Icemenerg, de două ori preşedinte al ANRE (pe care am şi înfiinţat-o), director general al Transelectrica (pe care am înfiinţat-o) iar acum, după pensionarea fără voie din martie 2005, înainte de limita de vîrstă, sînt preşedintele neremunerat al asociaţiei Institutul Român al Energiei (IRE), care reprezintă România la Eurelectric, asociaţia europeană a industriei energiei electrice. Din septembrie 2005 şi pînă în august 2007, am mai fost consultant-coordonator al Programului USAID de asistenţă a României în domeniul Energiei (REP 3). In prezent, sînt consultant pe prioade scurte de timp în programul USAID de asistenţă acordată ţărilor din Europa de Sud-Est în domeniul energiei electrice.
    Jean Constantinescu
    17 iulie 2008.

    8) Jean Constantinescu Romulus Cristea

    9) Asociatia 21 decembrie Cristi Onofrei dum-dum

    carmen
    maestru

    Joined: 27 Nov 2008
    Posts: 515
    Location: Bucuresti

    PostPosted: Sun Mar 22, 2009 8:30 pm    Post subject: Reply with quote

    Memoriul soţiei
    Subsemnata Onofrei Mihaela vaduva lui Onofrei Savel Cristi, aduc in fata dumneavoastra acest memoriu de cauza foarte grava, pe care a suferit-o sotul meu din 23 decembrie 1989 si pana a murit in data de 17 septembrie 2005.
    Povestea sotului meu este lunga si trista. Aceasta a inceput in seara zilei de 23 decembrie 1989 cand a participat impreuna cu mai multi colegi la asa zisa Revolutie Romana din Bucuresti sa salveze raniti si sa adune cadavre de pe strazile capitalei. In seara de 24 decembrie 1989 in fata hotelului Bucuresti a fost impuscat cu o arma automata de la etajul al II-lea al hotelului. Cele 8 gloante speciale de tip dum-dum, au fost trase de catre asa zisii teroristi transformandu-l intr-o masa de carne sangeranda. Cristi Onofrei a fost transportat la Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu unde a suportat prima interventie chirurgicala. In certificatul de expertiza medicala, doctorita Rodica Botezatu consemna: ,,Plagi prin impuscare gamba dreapta, cu sectionarea arterei tibiale posterioare, plaga fesiera dreapta cu retentie de gloante de tip ,,dum–dum”, ramanand cu infirmitate fizica permanenta prin lipsa de masa musculara. Dar aceasta nu a fost prima operatie suportata. Din decembrie 1989 si pana in februarie 1990, a fost spitalizat si operat de 11 ori in Spitalul Grigore Alexandrescu, pe o perioada indelungata de 4 ani de zile, a necesitat 9 operatii in Germania apoi dupa anul 1990 si pina in ziua care a murit in 2005, a fost internat de nenumarate ori in spitalele din Bucuresti, cat si in Galati.
    Fiind internat in spital, Cristi a incercat sa-si i-a viata de 3 ori pentru ca nu mai suporta durerile si boala. In total 3 tentative de sinucidere, la care se adauga si cele doua morti clinice. In 1990 a fost externat din Germania in Romania la cererea Ministerului Sanatatii, sa revina in tara, promitandu-i plecarea in Anglia pentru un nou transplant de muschi si dezintoxificare de morfina. Intoarcerea acasa nu i-a adus nimic nou in ceea ce priveste starea sanatatii, dimpotriva, se agravase si mai serios. Drumurile la Ministerul Sanatatii, l-au obosit si mai mult, iar neputinta medicilor de ai efectua un transplant de muschi i-a retezat toate sperantele de supravietuire. Devenise un obiect purtat din usa in usa. Oasele i-au intrat in putrefactie si, in luna septembrie 1990 a fost nevoit sa mearga din nou in Germania, pentru amputarea degetelor de la piciorul drept, in spitalul Medichine Hosculle din Hanover.
    In Galati orasul in care a locuit, a avut inaintea plecarii un apartament in cartierul I.C Frim, bloc S, ap.41. et 1 si o casa, care dupa plecarea lui in strainatate i s-au luat aceste drepturi abuziv, de catre stat. Revenind in 1994 in tara, nu a benificiat de nici o casa si nici un drept al legii 42/1990.
    In anul 1995 ca semn de recunostinta si cu mare fast primaria orasului Galati i-au eliberat o diploma de cetatean de onoare al orasului,si i s-a dat o hala de 800 mp in care sa stea cu familia. Acolo era o mizerie de neinchipuit, nu exista curent electric, caldura, apa curenta si platea lunar 120.000 lei vechi chirie, din pensia de invaliditate, care era in acel moment de numai 159.000 de lei vechi. Aproape un an si sase luni, am dormit pe cateva cauciucuri (anvelope) de tractor si masina acoperite cu placaje din lemn, improvizand un pat, noaptea stateam cu randul sa bagam lemne in foc, sa nu se stinga, iar injectiile cu morfina pe care i le faceam eu, pentru ca nu a beneficiat de ingrijire medicala, le faceam la lumina lumanarii. In frig, bolnav mereu flamand, Cristi a ajuns la 60 kg fata de 120 kg, cat avea la intoarcerea din Germania.
    In anul 1995 Societatea Drepturilor Omului din Galati, a facut un apel umanitar, pentru Cristi,de care noi nu am stiut nimic, cerand ajutor atat in lei cat si in valuta, ajutor de care a beneficiat aceasta societate. Noi nu am primit nici un ban din acest ajutor umanitar. Vazand articole aparute in ziarul Viata Libera, din Galati, am fost sa vedem care este situatia acestui ajutor cerut de aceasta societate, dar am fost dati afara. Doamna Cristina Dumitrascu directoarea acestei societati, ii promisese sotului meu ca va expedia o scrisoare la Helsinki pentru a-i obtine drepturile . Atunci am apelat la Televiziunea din Galati – TV Conisat, mergand impreuna cu acestia la societate, insa aceasta doamna nu a mai recunoscut promisiunea de a ne a ajuta spunand ca,, nu este nebuna sa faca asa ceva’’, ba mai mult am fost jigniti, facandu-ne cersetori..Mentionez ca aceasta societate in urma apelului facut in numele sotului meu, a incasat sume imense de valuta si lei.
    In septembrie 1996, am mers la domnul primar Eugen Durbaca si am cerut urgentarea actelor spunandu-i ca Cristi e foarte grav, si a ajuns la un tratament de 4 injectii cu morfina, la un interval de 3 ore, rugandu-l sa ne ajute. Fiind singurul caz la Galati, unicat si primul erou ranit al Galatiului, domnul primar de fata cu alte persoane, spunea ca acest caz va fi rezolvat urgent, dar cand intram la el lucrurile luau alta intorsatura.
    Pensia de invaliditate era intotdeauna prea mica, pentru a acoperi costul medicamentelor pentu o luna. Dependent de morfina si foltral trebuia sa platim bani grei, pentru alinarea suferintelor provocate de gloante. Era agitat tot timpul, din cauza durerilor, venele erau necrozate de la morfina, injectiile incepusem sa i le fac in venisoarele de la degetele mainilor si picioarelor. In desele momente de agonie, cand nu avea doza de foltral, sotul meu tipa si se tanguia de durere. Nu manca nimic, iar medicamentele aproape ca nu-si faceau efectul. Intotdeauna era mahnit, pentru ca aici in Romania, nu era ajutat de nimeni, nici chiar de catre medici. De ce eram nevoite eu si mama lui, sa intervenim, sa trecem prin clipe de umilinta, rugandu-ne sa ne ajute, de vreme ce era un drept al lui?
    A fost internat la doctor Bacalbasa, la spitalul judetean Galati, terapie intensiva, si chiar dumnealui i-a zis, si poate nici in gluma n-ar fi trebuit ,,MAI TERORISTULE’’ apoi cadrele sanitare de acolo au zis ca cei care se interneaza acolo sunt niste drogati.
    Eu ajungand la capatul puterilor, alergand toata ziua dupa medicamente, nedormind noaptea, a trebuit sa abandonez facultatea de medicina pe care o urmam, viata sotului meu fiind mai importanta, dar acest sacrificiu nu mi-a fost de nici un folos.
    Disperarea ne-a purtat peste tot, si nu ni s-a deschis nici o usa, cu toate ca am fost la domnul Petre Roman care cunoaste cazul personal, la domnul General Costache Liviu din Guvern, la domnul General Radulescu de la Fundatia Revolutionarilor 22 decembrie 1989, la domnul Mihnea Constantin din Senat, la domnul Dan Iosif, care toti ne-au indrumat, catre Ministerul Sanatatii, acolo avand aceleasi rezultate negative.
    Ultima speranta care ii ramasese, pentru a reveni la o viata normala, era o operatie de transplant de maduva, care se facea doar in Australia. Tot acolo ar fi trebuit sa i sa faca si dezintoxificarea, filtrarea sangelui, necesare pentru ca dupa spusele medicilor ,,au gresit, lasandu-i in vezica corpi straini’’, fapt pentru care ii agravase si mai mult suferinta. S-au intocmit 2-3 dosare la Ministerul Sanatatii pentru plecarea lui in Australia, insa aceste dosare au disparut ramanand doar promisiunile.
    Alergand din usa in usa, situatia se agrava, Cristi a mers in fata Guvernului Romaniei cerand ajutor, amenintand ca in caz contrar, isi va da foc in fata sediului. Dar si de data aceasta a fost mintit, si nu i s-a permis sa plece din tara.
    Desi era ,,Erou Ranit Grav in Revolutia din 1989’’, si in conditii foarte grave de sanatate a trebuit sa faca greva foamei timp de doua saptamani in fata cladirii Guvernului, pentru a primi o casa de protocol in care sa locuiasca, si aceasta in comun cu fratele lui, sotia si cei trei copii. In primele luni, am dormit pe jos, intr-o camera goala, pana cand niste oameni cu suflet ne-au ajutat cu cele necesare unei locuinte. Stateam 8 persoane in doua camere, Cristi avand gradul 1 de invaliditate, soacra mea, bolnava de turbeculoza, scuipind zilnic sange (a decedat pe 7 decembrie 2004) si fetita mea, care vedea toata suferinta tatalui, toti 4 intr-o camera, iar familia fratelui , in cealalta camera. Tot din mila semenilor si a bisericii, am trait pana cand corpul lui Cristi nu a mai rezistat chinului si a decedat si el dupa nici un an de la moartea mamei lui.
    Aceasta a fost soarta sotului meu, soarta unui tanar, care nu a apucat sa se bucure, de viata, de o familie, de fetita lui care a ramas fara tata la varsta de doar 3 ani. Si toate acestea, in timp ce alti revolutionari, se bucura si in prezent de scutiri de taxe si impozite, au case, afaceri si conturi in banci, fara sa aiba macar o simpla zgarietura ca dovada a participarii lor la acele evenimente. Cristian nu a primit nimic, decat 8 gloante dum – dum, si in rest doar vorbe goale. Si care a fost rasplata sacrificiului pe care l-a facut? 15 ani de grea suferinta, foame, frig, de umilinte, la o varsta la care alti tineri se bucura din plin de viata. Atat isi dorea de la viata, o casa si o ultima operatie care i-ar fi putut da speranta sa traiasca, dar i-a fost luata si asta.

    In prezent, eu, vaduva lui Onofrei Savel-Cristi am fost nevoita sa las copilul meu in Romania in ingrijirea mamei mele pentru a merge in strainatate, in Italia, sa muncesc in speranta ca voi reusi sa agonisesc acei bani de care am nevoie sa cumpar o casa si sa pot trai linistita impreuna cu fetita mea in varsta de 7 ani.
    Dupa 3 ani de la moartea sotului meu nu beneficiez de Certificatul de Urmas, dosarul fiind depus la Guvernul Romaniei de 2 ani, deci nu am nici un drept din urma sotul meu.
    Va rog din suflet sa analizati cazul meu, pe care nu l-am putut rezolva sub nici o forma, de a beneficia de legea 42/1990, de a avea o casa, in baza actelor ce le vom da Dvs. ca dovada a adevarului ce se ascunde de ani de zile.
    Mentionez faptul ca acesta este numai un mic memoriu, iar realitatea este mult mai mare si dureroasa.

    Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

    Romania’s December 1989 Subterranean Blues

    Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 6, 2009

    A murit generalul Ioan Geoana, “fostul custode, ca şef al Apărării Civile, în decembrie ’89, al tunelurilor secrete din Bucureşti. Tunelurile prin care s-ar fi ascuns şi ar fi apărut, ca din senin, aşa-zişii “terorişti”.” Adevarul 2006
     
    pacat si in zadar fiindca multi romani nu cred nici in tunelurile, nici in teroristii acestea.
     
    de exemplu Dan Voinea…
     
    (Dan Voinea este slavit de catre Sorin Iliesiu asa: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)
     
    Dan Voinea cu Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 decembrie 2005
     
    Tunelurile secrete ale mincinosilor
    – Ani de zile s-a tot vorbit despre tunelurile secrete pline de teroristi care ieseau si ucideau oamenii de pe strada sau din diverse institutii… Exista vreo marturie credibila, vreun document?
    – Nu putem califica aceste informatii nici macar ca tinand de domeniul legendei. E o minciuna! O alta minciuna! Bucurestiul, ca de altfel toate marile orase, e brazdat subteran de tot felul de tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, electricitate si alte scopuri. De altfel, Capitala are in subteran tuneluri realizate in urma cu sute de ani. Aceste tuneluri nu au constituit adaposturi pentru teroristi. Recent, am participat la o reconstituire pe teren, la asemenea asa-zise tuneluri secrete folosite de teroristi. Era un simplu canal pentru distribuirea apei potabile. Deci am constatat ca a fost vorba de o minciuna.

     

    ——————————————————————–

    Un alt procuror care argumenteaza ca Voinea, dar si mai rau este Teodor Ungureanu…

    In mod artificial, in chiar interiorul cladirii supraaglomerata cu militari, s-a creat suspiciunea infiltrarii unor “elemente teroriste”, care misunau prin catacombe, tuneluri, canalizari…

    Procurorul Teodor Ungureanu in Jurnalul National

    fiindca Voinea s-a compromis jalnic, sprijinatorii lui acum fac recurs la Teodor Ungureanu…

    Pe toate canalele de comunicare către “publicul telespectator” se făceau cunoscute luptele din interiorul CC-ului, pentru respingerea “teroriştilor”, musai securişti, care foloseau o reţea de tuneluri secrete. Fără îndoială, orice clădire cu destinaţie împortantă în structurile statale dispune de spaţii de adăpostire în caz de atac aerian, precum şi de căi de comunicaţie subterane apte să asigure o retragere de urgenţă.

    Voinea al doilea: Teodor Ungureanu

    —————————————————

    numai ca Gheorghe Balasa si altii care au patruns in Sediul Directiei V-a a Securitatii au descoperit printre altele–precum gloante dum-dum–“dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;”

    BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

    Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

    In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ‘89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

    armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

    –pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

    –generator de inalta frecventa pentru tortura;

    –statii de emisie-receptie;

    –aparatura de foto de ultimul tip;

    –dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

    –dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

    –buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

    –casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

    –trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

    –un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

    –Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

    (Expres, aprilie 1991)

    —————————————————————

    BACK DOOR MAN, THE DOORS

    si hai sa citim dezvaluirile lui renumitul actor Ernest Maftei in 1991 (tot din Expres):

    Dan Badea:  Cine erau cei pe care i-a impuscat Dan Iosif?

    Ernest Maftei:  USLA!  Venisera sa ne ajute si a venit sa ne’mpuste, dom’le!  Ce dracu’, nu stiu?  Au venit sa ne ajute.  La demisol erau niste oameni de ai nostri, ca acolo erau niste usi blindate ca nu stiu ce-i.  Si unui o deschis o usa dina asta si umbla la becuri.  Si nu-am speriat ca ce-o fi fost acolo.  Atunci vine USLA sa ne ajute.  Vin 15 insi si 4 colonel, dom’le.  Da!  Si cind se duc jos, i-au impuscat pe toti ai nostri.  Doi dintre ai nostri acolo au fost omoriti, erau revolutionari, oameni necajiti care s-au dus acolo sa moara.  Si atunci ne-am dat seama ca astia ne omoara.  Dar apoi vin sus.  Au avut si ei 3 morti.  Si-atunci i-am inconjurat:  “Dezbracarea!”  Pai da’ ce dracu’ dom’le?

    Dan Badea:  Atunci i-au dezbracat?

    Ernest Maftei:  Pai dar cum dom’le?  I-au impuscat pe loc!  Pai dar ne impuscau ei pe noi…

    Dan Badea:  Dan Iosif a spus ca nu i-a impuscat pe cei 15 USLASI…

    Ernest Maftei:  Da’ nu te lua cu el!  A fost necesar de i-a’mpuscat acolo!  Dar nu-i voie sa zica, fiindca nu vrea sa se afle.  nu-i voie din cauza ca acu’ne conduce Securitatea.  Chiar aia care au tras in noi sint pe posturi de conducere.  Asculta ce spun!  Ca USLA, coloana a 5-a, a fost cu Ceausescu.  Nu ne-ar fi omorit?  Vai de mine!…

    Dan Badea:  Despre teroristi ce ne puteti spune?

    Ernest Maftei:  Atunci cind s-au deschis usile, d-a intrat toata lumea, atunci au existat si asa-zisii teroristi.  Cu salopete, cu arme ascunse. … Au intrat printre nio.  Se de-aia, incepind cu 11 noaptea [23 decembrie 1989], acolo a fost razboi civil….Fug astia repede sa-l prinda si atunci am descoperit ca in fostul CC, intre ziduri, se circula.  Era un culoar.  In zid.  Pai cum? …

    Dan Badea:  Pe unde credeti ca veneau teroristii?

    Ernest Maftei:  Eu ma miram asa, la un moment dat:  cum dom’le, se trage, trag o jumatate de ora in plin si pe urma stau?  Si zic:  ba, baieti, de unde dracu vin?  Era pe 23, de-acuma.  Zic:  de unde vin si unde se duc?  de unde iau astia arme si inca nu-i videm?  Ce crezi?  Mi-am adus aminte, eu fiind batrin, ca la vila asta, care e a artistilor acuma, linga Biserica Alba, c-a fost vila lu’ Lupeasca.  Si de-acolo, Carol al II-lea a facut tunel pa sub pamint pina la palat, ca sa duca la el.  Venea cu masina, ca sa nu se vada lumea.  Si la palatul regal trageau tare.  Pai acolo, la vila aia, a fost armament mult.  Stai sa vezi ce se intimpla.  Era 1 noaptea, pe 23.  Zic:  ma copii, mergeti voi cu mine?  Si ajung pina in dreptul blocului aia, cu astia….

    (Ernest Maftei cu Dan Badea, “‘Iliescu putea sa fie eroul neamului, dar a pierdut ocazia!’,” Expres, nr. 36 (85), 10-16 septembrie 1991, pp. 10-11.)  

    ————————————————–

    alte martuiri despre tuneluri care se pare nu exista in imaginatia unora…

     

    Cai de navigatie secrete sub Bucuresti

    La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca

    La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca. E vorba de culoare betonate, cu latimea de aproximativ doi metri, prin care curge un rau subteran adanc de un metru. Cu apa curata. Debitul raului secret e aproximat la 1,5 metri cubi pe secunda. La intrare, aceste cai navigabile care stabat Capitala sunt utilate cu barci pneumatice. Informatiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, seful sectiei de istorie a Muzeului Municipiului Bucuresti. Istoricul a cules toate datele existente despre catacombele Bucurestilor, mai vechi si mai noi, si le-a pus cap la cap pentru a-si face o imagine asupra istoriei orasului.

    (IMG:http://news.softpedia.com/images//news/1913_6.jpg)

    Capitala Romaniei are o traditie de secole in materie de tainite si coridoare secrete. Din datele pe care le detin istoricii, primele coridoare subterane demne de luat in seama au fost beciurile producatorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri si erau atat de largi incat se circula cu carele. In secolul al XIX-lea au aparut edificiile care aveau tuneluri de refugiu, cum e tunelul care leaga Palatul Ghica Tei de Manastirea Plumbuita, lung de mai bine de un kilometru. In nordul Parcului Cismigiu, Biserica Schitu Magureanu e legata prin subterane de Palatul Cretzulescu .

    Sub Palatul Golescu, situat langa stadionul Giulesti, a fost depistat un coridor subteran care da inspre lunca Dambovitei . Coridorul a fost folosit si de Tudor Vladimirescu. “De pe la 1826 ne-au ramas
    cateva relatari care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub capitala Tarii Romanesti. La acea vreme haiduceau in zona vestitii Tunsu si Grozea. Timp de multi ani, ei au bagat spaima in boierii din Bucuresti, in special in cei care aveau casele in zona actualei sosele Panduri. Ii calcau mereu, iar poterele nu puteau face nimic. Desi reuseau sa ii localizeze si sa-i incercuiasca, cand sa puna mana pe ei haiducii dispareau “intrand in pamant”, adica coborau in subteran. Astazi putem afirma ca sub aceasta sosea erau o multime de coridoare subterane, late de trei metri si inalte de doi metri. Dar toate datele acestea au palit atunci cand am intrat in contact cu alte informatii recente. Labirintul subteran vechi al orasului pare neinsemnat pe langa cel construit din ordinul lui Ceausescu. Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat in subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat la Romaniei, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoras si capitanul Nicolae Grigoras, de la unitatea speciala de lupta antiterorista. Ei au intrat in aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, impreuna cu un grup de genisti si pirotehnisti”, explica muzeograful Dan Falcan.

    Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii au gasit un tunel, nu prea lung, care coboara intr-un fel de cazarma. Opt camere cu paturi pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducand chiar pana la etajul II al cladirii. Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncar mai larg, la 7 metri adancime. Se trece apoi de o usa blindata si se ajunge la un apartament spatios, la adancimea de 9 metri. Militarii au cautat apoi camera in care se afla sistemul de ventilatie si s-au trezit pe un nou culoar. Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri au gasit o nisa cu o lada mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare. Dupa alti 20 de metri militarii au observat ca peretii tunelului au alta culoare, sunt mai noi si sunt acoperiti cu un fel de rasina sintetica. Dupa inca 10 metri culoarul se infunda. Chiar la capat se afla un piedestal din lemn pe care era asezat un capac de WC. Au ridicat capacul iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au ridicat si au gasit… un rau cu apa curata, care curge intr-o matca artificiala din beton. Are latimea de circa 1,5 metri si adancimea de aproximativ un metru. Raul se afla la aproximativ 12 metri sub platforma Pietei Revolutiei . Cele 16 barci erau folosite de fapt pentru acesta cale de navigatie. Albia amenajata are pe lateral bare metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. “In opinia militarilor, raul secret duce catre un lacurile din afara orasului, in nord, si Dambovita, in sud-est” , subliniaza Falcan. Ofiterii au vorbit insa de existenta unui alt canal similar, la capatul unui alt tunel, precum si de un sistem de inundare a labirintului, pe sectiuni. In cazul in care un eventual fugar e urmarit, el poate inunda portiuni de tunel in spatele lui pentru a opri urmaritorii. A mai fost gasita o gura de iesire din labirint in curtea interioara a fostului CC, de unde, printr-o retea de canale, se poate intra in canalizarea orasului, de unde se poate iesi catre Dambovita. Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Cretzulescu si magazinul Muzica. “In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc. Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca… nu se poate”. Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu Dobrogea, presedintele asociatiei Ecocivica, fost inspector de mediu in Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de panza freatica a orasului. El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca apa limpede care curge prin ele este panza freatica de sub oras.

    Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe

    “Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut. Exista o cale de comunicatie subterana care pleaca din Senat catre Piata Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una, tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu. Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu, nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo”, ne-a declarat inginer Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiai cladirii Senatului Romaniei.

    Sorin Golea

    ———————————

    si in fine, se pare ca nici Romulus Cristea nu prea lua in serious declaratii lui Dan Voinea…are un site cu titlu

    “Doar despre tuneluri, buncare, si forturi”… sigur e vorba numai despre cei care n-au existat si cei din care n-au aparut teroristii imaginari…ca intotdeauna…

    http://rcristea.blogspot.com/2007/04/subteranele-oraului.html

    14 aprilie 2007

    SUBTERANELE ORAŞULUI

    Paienjenis de drumuri interzise construite sub oras

    Retea strategica de buncare si tuneluri

    Aproape ca nu exista localitate urbana care sa nu fie brazdata subteran de retele de tuneluri. Despre vechile catacombe, si chiar despre mai recentele buncare si tuneluri existente sub orase precum Bucuresti, Timisoara, Arad, Braila, Galati, Suceava, Constanta, Cluj sau Focsani exista putine relatari documentare, din pacate si o parte din acestea atinse de aripa imaginatiei. Singurul oras unde s-a facut o cartografiere completa a paienjenisului de tuneluri de sub pamant este Iasul. Desimea acestor cai de acces subteran difera de la un oras la altul, traditiile negustoresti si nu importanta localitatii putand fi criteriul de apreciere. Paradoxal, nu Bucurestiul detine primul loc la densitatea de tuneluri, ci Braila. Maruntaiele Bucurestiului ascund insa unul dintre cele mai celebre, mai lungi si mai vechi galerii subterane. La fel, este de neintrecut in reteaua de buncare si tuneluri de utilitate strategica militara contruite in secolul trecut.

    Cu caleasca prin catacombe

    Istoria catacombelor de sub Bucuresti începe undeva prin jurul anilor 1750. Astfel de cai de acces subterane serveau pentru circulatie între palate, între casele oamenilor bogati, erau locuri unde oamenii îsi puteau ascunde bunurile sau se puteau adaposti în vremuri de restriste. Arhitectul bucurestean Camil Roguski, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dar si la Unitatea de întretinere si decorare a palatelor prezidentiale din perioada ceausista a fost unul dintre putinii civili care au avut privilegiul sa vada si sa participe la cartografierea, la construirea si decorarea unor tuneluri secrete din mai multe localitati: „In acea perioada, populatia Bucurestiului era cât pe ce sa fie evacuata, din cauza deselor invazii ale unor bande, în special turcesti care navaleau dinspre Raiaua Giurgiuva si Rusciuc. În trei ore de calarie acestiau ajungeau lânga Bucuresti, devastau si plecau. Bucurestiul era înconjurat de codrii si avea un diametru de maximum un kilometru. Oamenii au început sa-si sape ascunzatori si tuneluri pentru ei, dar si pentru depozitarea averilor. Cu toate acestea, Bucurestiul nu a avut o retea bogata de tuneluri subterane precum alte orase cum ar fi Braila (unde densitatea acestora e maxima si astazi, multe case se prabusesc în urma surparii peretilor tunelurilor). Iasul este un alt oras cu o retea densa de tuneluri, aici, cu ani în urma efectuându-se o cartografiere completa la care am si asistat. Îmi aduc aminte când un coleg a spart un perete zidit al unui tunel central gândindu-se la o mare comoara, însa a fost dezamagit: a intrat direct în beciurile unui restaurant”. În Bucuresti, cel mai mare tunel cunoscut este cel denumit „Tudor Vladimirescu”. Nu a fost construit în vremea lui Vladimirescu, ci mai târziu. Poarta aceasta denumire deoarece începea de lânga palat, din preajma bisericii manastirii Cotroceni, care a fost ocupata, scurta vreme, de arnautii si soldatii lui Tudor Vladimirescu. Tunelul se termina la fosta Gara Filaret. Pe parcursul timpului s-a mai prabusit si în el s-au construit crame celebre (de exemplu Crama Razoare, de lânga Cotroceni, pe o lungime de 50 de metri). „Când l-am vizitat, in anii 1970, nu exista strop de infiltratie de apa, era înalt de 5-6 metri, boltit, din caramida arsa, destul de lat, permitând trecerea a doua vehicule, unul pe lânga altul). Când s-au facut sapaturi pentru Casa Poporului s-au mai descoperit anumite portiuni. Am mai fost solicitat sa particip, dupa astuparea uneia din gurile care dadea în curtea Palatului Cotroceni, la decorarea acestei portiuni cu o minicascada obtinuta prin captarea unui izvor. Din câte am aflat din arhive, constructia acestui tunel a durat 50 – 60 de ani si a fost finantat si întretinut de negustorii bucuresteni”, a precizat arhitectul.

    Subterane secrete cu multe ramificatii

    Lucrarile de sistematizare ale Bucurestiului, amenajarea raului Dambovita, constructia metroului au scos la iveala, rand pe rand, galerii subterane de mult uitate. Tot datorita acestor lucrari, multe dintre tuneluri au fost distruse total sau partial. In zona Unirii, pe strada Negru Voda a fost descoprit un tunel captusit in totalitate cu caramida, cu o latime de 1,5 metri, datand se pare din secolul XVI. Ramificatii de tunel pornind din Unirii conduc fie pâna la Calea Serban Voda, fie pana la Dealul Mitropoliei (un coridor de circa 400 metri), inspre Dealul Vacarestilor, sau pe langa Vechea Curte Domneasca. Retele similare exista si in zona vechiului centru istoric (Lipscan, Selari, Smardan, Sfantul Gheorghe). Sapat la o adancime de peste zece metri, un tunel de circa 350 metri leaga pe sub pamant Curtea Veche, Hanul lui Manuc si Biserica Domneasc`. Si in alte cartiere ale Capitalei (Colentina, Panduri, Dudesti, Baneasa) paienjenisul subteran este inca de nedescalcit. Pe sub raul Colentina, un tunel leaga Paltul Ghica- Tei de Manastirea Plumbuita. Pe sub Biserica Sfantul Ioan Nou si Dambovita subtraverseaza o cale de acces cu nenumarate ramificatii pe mai multe niveluri care leaga fostul Turn al Coltei de Cimitirul Bellu ortodox. Fostul Han Gabroveni (langa Magazinul Victoria) era legat prin tuneluri care conduceau spre Biserica Mihai Voda, Pasajul Victoria si Biserica Sf. Gheorghe. O alta zona brazdata subteran este Parcul Cismigiu- Biserica Schitu Magureanu. Tunelurile erau orientate catre raul Dambovita si Uranus. In acest perimetru se pare ca au existat si cele mai vechi catacombe, depozite si ascunzatori datand din din vremea lui Vlad Tepes si care au fost distruse cu ocazia amenajarii parcului.

    Astupate cu nisip sau transformate in crame

    Alte numeroase cai subterane de acces care fac legatura între diverse imobile. Pe strada Batistei (între Casa Luca – un fost cazinou si Banca „Marmorosch Blank”), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui imobil se poate ajunge pâna la malul Dâmbovitei), Calea Victoriei (un tunel porneste de lânga blocul Turn, trece pe sub Dâmbovita si ajunge undeva lânga sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel existent sub Piata Victoriei, spre Kiseleff care pleca de la palatul unui fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piata Amzei, o cladire frumoasa, în stil gotic, cu crama. „Zona de sub Pia]a Romana a tunelului a fost transformata, prin anii 1970 în depozit de bauturi alcoolice. Cred ca se mentine si astazi aceeasi functiune. În perioada regelui Ferdinand, familia regala folosea un tunel care pleca de sub Palatul Regal (actualul Muzeu National de Arta), din sala cazanelor si iesea direct în Cismigiu, lânga Palatul Stirbei (astazi, sediul UNESCO). Prin anul 1981, am fost trimis sa-l reamenajez: a fost zugravit, electrificat, s-au facut dotari si a fost chiar mochetat. În anul 1989, ni s-a solicitat astuparea acestuia cu nisip, argumentându-se ca nu era practic, Ceusescu neutilizandu-l niciodata”, a precizat arh. Camil Roguski. Intrarea in tunel a fost zidita, si chiar in fata acestuia a fost ridicat un monument inchinat jandarmeriei. Urmele niselor de intrare sunt inca vizibile si astazi.

    Cum se „teleporta” Ceausescu

    În perioada 1970-1975, Calea Victoriei a fost blocata. Se efectuau lucrari la un tunel care facea legatura între Comitetul Central, Muzeul de Arta si Sala Palatului. Arhitectul Roguski isi aminteste ca : „Era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotarile necesare. Era astfel construit, cu sursa de apa proprie, încât în cazuri de urgenta, se putea ramâne la interior cel putin trei zile fara interventii exterioare. Ceusescu venea de la CC, direct în loja de la Sala Palatului, prin tunel, fara paza, lucru care îi contraria pe multi care nu îl vedeau traversând Calea Victoriei. La Revolutie, soldatii consemnati aici au început sa iasa la suprafata si au fost luati drept teroristi. Trebuie cunoscut faptul ca toate clsdirile catalogate strategice din Bucuresti aveau buncare antiatomice sau antiaeriene construite foarte bine (chiar placate cu placi de plumb)”. Buncare de acest gen exista la Ministerul Afacerilor Externe (folosit pâna prin anii 1950 ca depozit de valori, pentru decoratii nemtesti si românesti), Ministerul Apararii Na]ionale, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni, fostul Comitet Central etc. La Casa Poporului au fost construite doar doua masive buncare antiatomice si exista o retea de legaturi prin tuneluri spre anumite zone. Arhitectul a refuzat sa ofere alte amanunte, argumentând ca „anumite persoane ar fi deranjate”, multe constituie secrete de stat dar, subliniind ca exista foarte multe legende, fara fundament, legate de aceasta constructie.

    „Sub fostul CC exista mai multe cai de acces, la nivelul subsolului doi. In decembrie 1989, tunelul care era liber, accesat cu un lift personal ,si care ar fi trebuit sa-i asigure iesirea lui Ceusescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental si facea legatura cu tunelurile tehnice de langa statia de metrou <<Universitate>>. Nu este un secret ca majoritatea statiilor de metrou au fost astfel construite încât sa poata fi folosite ca adaposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis exista o retea de buncare si tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un paienjenis sub Bucuresti. Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, pâna la Palatul Primaverii unde exista un buncar central, de coordonare strategica . Din acest buncar, legatura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipa de mineri de la Petrila. Legatura subterana ajungea la o amenajare de la Lacul Herastrau unde exista permanent o salupa rapida pregatita sa-l transporte pe un alt mal si unde astepta o masina cu destinatia Clinceni – aerodrom. Daca Ceausescu ajungea în subteranele de sub CC, avea posibilitea sa ajunga, foarte usor si rapid, în orice punct de la periferia Capitalei”, a precizat Roguski. Conform documentelor de arhiva si a marturiilor militarilor, de asigurarea securitatii la tunelurile din zona CC (adapost pentru conducerea PCR) se pare ca se ocupa direct, in acea perioada, generalul Ioan Geoana, seful Apararii Civile, tatal lui Mircea Geoana, actualul presedinte PSD.

    Modernizate si finisate conform standardelor sovietice

    Nu mai putin de opt tuneluri de fuga si cel putin doua buncare antiatomice, construite si finisate conform standardelor sovietice, sunt amplasate sub Casa Poporului. Totul este proiectat sa reziste la un cutremur devastator de chiar 9 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete performante si la doua bombe atomice lansate succesiv. Aici, diafragma zidurilor este de 1,4 metri. Ca la vechile forturi militare, tunelurile de fuga sunt legate in jurul Casei Parlamentului de un alt tunel circular. Sursele de apa sunt obtinute prin saparea unor puturi de mare adancime, de peste 270 metri, deasupra acestui nivel solul fiind stancos. Tot acest sistem de buncare si tuneluri sunt in administrarea armatei si serviciilor de informatii si se gasesc sub cota minus 19 (se ajunge pana la cota minus 27 metri). Cel pu]in unul din buncare are toate dotarile puse la punct, functionale si este captusit cu plumb. Un tunel de fuga cu o lungime de 60 de metri duce inspre fantanile de langa Piata Constitutiei, altul, cu o lungime de 500 metri si o latime de 3,8 metri, ajunge la statia de metrou Izvor. Cantitatile enorme de precipitatii cazute in acest an au inundat reteaua de subterane, pompele de evacuare s-au defectat si apa s-a revarsat chiar in sta]ia de metrou, dand batai de cap autoritatilor locale timp de mai multe zile. Tot din cauza acestor amenajari subterane secrete, locul de fundare al viitoarei Catedrale a Mantuirii Neamului (situat in apropierea Casei Poporului) a fost mutat cu 100 metri, pentru a nu afecta tunelul administrat de Ministerul Apararii Nationale si care leaga Parlamentul de Palatul Cotroceni.

    ROMULUS CRISTEA

    Explicatii foto:
    1)Iesire de siguranta de la tunelul de fuga, la Palatul Cotroceni;
    2)Gura de tunel, zidita, in zona strazii Batistei;
    3)Arhitectul Camil Roguski sustine ca a amenajat mai multe galerii subterane, la cererea lui Ceausescu;
    4)Subteranele legau zona Bisericii Schitul Magureanu de adaposturi aflate dincolo de Dambovita;
    5)Tunelul amenajat intre Sala Palatului si Cismigiu a fost inundat cu nisip in anul 1989. Urmele intrarii zidite sunt vizibile si astazi;

    27 decembrie 2005
    Articol apărut în ziarul
    România liberă
    www.romanialibera.ro

     

     

     

    **********************************
    Posts that contain Romulus Cristea per day for the last 30 days.

    Get your own chart!

    Oraşul interzis de sub Bucureşti

    „Tovarăşe comandant, plecaţi în zbor , tunelul e

    periculos!”

    # La plimbare cu caleaşca, sub Bucureşti # Ceauşescu făcea pe omul invizibil # Din centru, prin văgăune, la marginea oraşului # Solul de sub Brăila, ca o felie de şvaiţer # La Iaşi, catacombele nu mai au mister # Comoara nu a fost încă descoperită # Mii de legături sub oraş # Buncăre transformate în depozite de valori # Militarii ieşiţi de sub pământ, confundaţi cu teroriştii # Tunelul electrificat şi mochetat a fost „inundat” cu nisip # Cotloanele de sub Dâmboviţa # Sub construcţii , câte un hău adânc # Şalupa de la gura tunelului pleca pe salba de lacuri # Secretele de stat de sub Capitală # Schemele de la index

    Tunelul „Tudor Vladimirescu” cu dublu sens de circulaţie

    Istoria tunelurilor subterane de sub Capitală începe undeva prin jurul anilor 1750. Aceste căi de acces serveau pentru circulaţie între palate, între casele oamenilor bogaţi, erau locuri unde oamenii îşi puteau ascunde bunurile sau se puteau adăposti în vremuri de restrişte. Arhitectul bucureştean Camil Roguski, fost angajat al Ministerului Afacerilor Externe, dar şi la Unitatea de întreţinere şi decorare a palatelor prezidenţiale din perioada ceauşistă a fost unul dintre puţinii românii care au avut privilegiul să vadă şi să participe la cartografierea, la construirea şi decorarea unor tuneluri subterane secrete din mai multe localităţi: „Pe la anul 1750 populaţia Bucureştiului era cât pe ce să fie evacuată, din cauza deselor invazii ale unor bande, în special turceşti care năvăleau dinspre Raiaua Giurgiuvă şi Rusciuc. În trei ore de călărie aceştiau ajungeau lângă Bucureşti, devastau şi plecau. Să nu uităm că Bucureştiul era înconjurat de codrii şi avea un diametru de maximum un kilometru. Oamenii au început să-şi sape ascunzători şi tuneluri pentru ei, dar şi pentru averi. Cu toate acestea, Bucureştiul nu a avut o reţea bogată de tuneluri subterane precum alte oraşe cum ar fi Brăila (unde densitatea acestora e maximă şi astăzi, multe case se prăbuşesc în urma surpării pereţilor tunelurilor). Iaşul este un alt oraş cu o reţea densă de tuneluri aici, cu ani în urmă efectuându-se o cartografiere completă la care am şi asistat. Îmi aduc aminte când un coleg a spart un perete zidit al unui tunel central gândindu-se la o mare comoară, însă a fost dezamăgit: a intrat direct în beciurile unui restaurant. În Bucureşti, cel mai mare tunel cunoscut este cel denumit „Tudor Vladimirescu”. Nu a fost construit în vremea lui Vladimirescu, ci mai târziu. Poartă această denumire deoarece începea de lângă palat, din preajma bisericii mănăstirii Cotroceni, care a fost ocupată, puţină vreme, de arnăuţii şi soldaţii lui Tudor Vladimirescu. Tunelul se termina la fosta Gară Filaret. Pe parcursul timpului s-a mai prăbuşit şi în el s-au construit crame celebre (de exemplu Crama Răzoare, de lângă Cotroceni, pe o lungime de 50 de metri). Când l-am vizitat, anii 1970, nu exista strop de infiltraţie de apă, era înalt de 5-6 metri, boltit , din cărămidă, destul de lat, permiţând trecerea a două vehicule, unul pe lângă altul). Când s-au făcut săpături pentru Casa Poporului s-au mai descoperit anumite porţiuni. Am mai fost solicitat să particip, după astuparea uneia din gurile care dădea în curtea palatului Cotroceni, la decorarea acestei porţiuni cu o minicascadă obţinută prin captarea unui izvor. Din câte am aflat din arhive, construcţia acestui tunel a durat 50 – 60 de ani şi a fost finanţat şi întreţinut de negustorii bucureşteni”.
    Subteranele din Romană, Victoriei şi Palatul Regal

    În Capitală, mai există alte numeroase căi subterane de acces care fac legătura între diverse imobile. De exemplu, pe strada Batiştei (între Casa Luca – un fost cazinou şi Banca „Marmorosch Blank”), pe strada Aristide Briand (din subsolul unui imobil se poate ajunge până la malul Dâmboviţei), Calea Victoriei (un tunel pleacă de lângă blocul Turn, trece pe sub Dâmboviţa şi ajunge undeva lângă sediul actualului IGP) etc. Alt tunel celebru este cel existent sub Piaţa Victoriei, spre Kiseleff care pleca de la palatul unui fost boier, actualul sediu al Clubului Petrolistilor, din Piaţa Amzei, o clădire frumoasă, în stil gotic, cu cramă. „Zona de sub Piaţa Romană a tunelului a fost transformată, prin anii 1970 în depozit al <>-ului. Cred că se menţine şi astăzi aceeaşi funcţiune. În perioada regelui Ferdinand, familia regală folosea un tunel care pleca de sub Palatul Regal (actualul Muzeu Naţional de Artă), din sala cazanelor şi ieşea direct în Cişmigiu, lângă Palatul Ştirbei (astăzi, sediul UNESCO). Prin anul 1981, am fost trimis să-l reamenajez: a fost zugrăvit, electrificat, s-au făcut dotări şi a fost chiar mochetat. În anul 1989, ni s-a solicitat astuparea acestuia cu nisip, argumentându-se că nu era util, Ceuşescu nefolosindu-l niciodată”, a precizat arh. Camil Roguski.
    Un drum subteran „elegant” de la CC la Sala Palatului

    În perioada 1970-1975, la un moment dat, Calea Victoriei a fost blocată. Se efectuau lucrări la un tunel care făcea legătura între Comitetul Central, Muzeul de Artă şi Sala Palatului. Arhitectul Roguski îşi aminteşte că : „Era un tunel elegant, foarte bine realizat, cu toate dotările necesare. Era astfel construit, cu sursă de apă proprie, încât în cazuri de urgenţă, se putea rămâne la interior cel puţin trei zile fără intervenţii exterioare. Ceuşescu venea de la CC, direct în loja de la Sala Palatului, prin tunel, fără pază, lucru care îi contraria pe mulţi care nu îl vedeau traversând Calea Victoriei. La Revoluţie, soldaţii consemnaţi aici au început să iasă la suprafaţă şi au fost luaţi drept terorişti. Trebuie cunoscut faptul că toate clădirile catalogate strategice din Bucureşti aveau buncăre antiatomice sau antiaeriene construite foarte bine (chiar placate cu plăci de plumb)”. Buncăre de acest gen există la Ministerul Afacerilor Externe (folosit până prin anii 1950 ca depozit de valori, pentru decoraţii nemţeşti şi româneşti), Ministerul Apărării Naţionale, Palatul Victoria, Palatul Cotroceni fostul Comitet Central etc. La Casa Poporului au fost construite doar două masive buncăre antiatomice şi există o reţea de legături prin tuneluri cu anumite zone. Arhitectul a refuzat să dea alte amănunte, argumentând că „anumite persoane ar fi deranjate”, multe constituie secrete de stat dar, subliniind că există foarte multe legende, fără fundament, legate de această construcţie.
    Restricţie de acces la subsol, pentru dictator

    În decembrie 1989, când clădirea Comitetului Central a fost luată cu asalt, Ceauşescu a întrebat pe unul din aghiotanţi dacă poate fugi prin subsol, prin tunel. Acesta i-ar fi răspuns: „Tovarăşe comandant, plecaţi în zbor, cu elicopterul, tunelul e periculos”. Arhitectul Roguski afirmă că ar cunoaşte unele amănunte: „Generalul Stănculescu este cel care i-a confirmat lui Ceauşescu că nu poate fugi prin tunelul de sub CC, fapt care nu era adevărat. Ulterior, am fost chemat să particip la reconstituire. Sub CC există mai multe căi de acces, la nivelul subsolului doi. Tunelul care era liber, accesat cu un lift personal , şi care ar fi trebuit să-i asigure ieşirea lui Ceuşescu trecea pe sub CC, CC-UTC, Bdul Magheru, Intercontinental şi făcea legătura cu tunelurile tehnice de langă staţia de metrou <<Universitate>>. Nu este un secret că majoritatea staţiilor de metrou au fost astfel construite încât să poată fi folosite ca adăposturi antiatomice. Sub tunelul propriu – zis există o reţea de buncăre şi tuneluri mai mici, tehnice, care sunt ca un păienjeniş sub Bucureşti. Prin aceste tuneluri se poate circula comod cu un anumit mijloc de transport electric. Se putea ajunge, urmând paralel traseul metroului, până la Palatul Primăverii unde exista un buncăr central, de coordonare strategică . Din acest buncăr legătura era un tunel secret la care a lucrat, timp de trei ani, prin anii 80, o echipă de mineri. Legătura subterană ajungea la o amenajare de la Lacul Herăstrău unde exista permanent o şalupă rapidă pregătită să-l transporte pe un alt mal şi unde aştepta o maşină cu destinaţia Clinceni – aerodrom. Practic, dacă Ceauşescu ajungea în subteranele de sub CC avea posibilitea să ajungă, foarte uşor şi rapid, în orice punct de la periferia Capitalei”.
    ROMULUS CRISTEA

    Explicaţii foto:

    1)Arhitectul Camil Roguski a participat la amenajarea şi realizarea mai multor tuneluri subterane secrete;
    2)De la clădirea fostului Comitet Central (astăzi clădirea Senatului) se poate ajuge în orice zonă din Bucureşti

    11 mai 2004

    Articol apărut în ziarul România libera

    www.romanialibera.ro

    Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 Comments »

    Citeva observatii pe marginea declaratiei dlui Jean Constantinescu

    Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 22, 2009

    In zilele aceste, Romulus Cristea a publicat Declaraţia dlui Jean Constantinescu dată în faţa procurorilor militari, în legătură cu evenimentele din 22 decembrie 2008:

    Interesant este ca chiar daca Dan Voinea ne-a spus (de nenumerate ori, incluzindu lui Romulus Cristea) cam ca ‘n-au existat nici simulatoare, nici gloante dum-dum, nici teroristi…’ declaratia dlui Jean Constantinescu ne duce intr-o directie opusa (chiar daca involuntar)…

    De ce mai are importanta concluziile lui Dan Voinea?…fiindca dupa cum a spus cu doi ani in urma, Sorin Iliesiu printre cei care au “redactat” capitolul despre decembrie 1989 din Raport Final al CPADCR…

    Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…

    sa vorbim despre existenta simulatoarelor, gloantelor explozive dum-dum, si teroristilor

    1)”…am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată.”  poate e vorba aici de SIMULATOARE

    Jean Constantinescu isi aminteste:

    “…Cu totul pe neaşteptate, pe la orele 17:45 [22 decembrie 1989, zona CCului], atmosfera destul de destinsă a fost brusc curmată de împuşcături de foc automat, care mie mi s-a parut intens. Am fost atunci sigur că ricoşează gloanţe printre noi. Ulterior, privind din stradă clădirea, m-au mirat puţinele urme de gloanţe din jurul ferestrelor şi am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată.”

    E adevarat ca “am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată” nu inseamna neaparat simulatoare, dar avem alte dovezi ca au fost intr-adevar simulatoare in zona CC-ului…

    a) Andrei Ionescu:  “Nu se spargea nici un geam, nimic in CC.  Erau simulatoare pentru ca am verificat cu vreo zece insi in blocul Romarta, la etajul doi.”  (Rodica Chelaru, “De la Revolutie la Cantina saracilor,” Expres 7-13 ianuarie 1992, p. 10)

    b) “In declaratiile pe care le-a dat sub prestare de juramant in fata Comisiei parlamentare de ancheta, generalul Vlad nu aminteste despre acest episod, iar la intrebarile puse de membrii Comisiei este fie evaziv, fie le deturneaza sensul. Fara sa vrea, lamureste insa partial una dintre problemele obscure privind evenimentele din decembrie 1989. Reproducem stenograma:

    �Domnul Gabrielescu: Ati auzit despre acele simulatoare care s-au folosit?

    Domnul Vlad: Sigur, tot Securitatea le avea… Mi se pare ca tot un asemenea aparat electronic s-a folosit si in ziua de 21 decembrie cand s-a spart mitingul. Dupa ce a facut Nica Leon (a strigat �Timisoara, Timisoara!� – n.n.) s-a auzit o arma automata si s-a creat panica mare…�”

    Recurs la adevar

    2) “Un singur glonţ exploziv îmi secţionase antebraţul drept strapungînd mîneca hainelor.”  Un glont exploziv (deci gloante dum-dum)In cazul acesta, fiindca nu e chirurg sau ofiter militar, nu sunt asa de sigur ca glontul a fost intr-adevar de tip exploziv, Dum-Dum, dar avem dovezi ca in zona CCului au fost gasite/folosite astfel de gloante…

    “Văzîndu-mi hainele, mi-am dat seama cît de norocos am fost. Un snop de gloanţe cu împrăştiere de numai vreo zece centimetri, neaşteptat de mică faţă de distanţa de la care se trase, găurise fularul si pardesiul, razant faţă de pieptul meu. Un singur glonţ exploziv îmi secţionase antebraţul drept strapungînd mîneca hainelor.”

    a) “In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc. In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare. Este transportata la Spitalul Municipal. I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi. In fata Directii a 5-a. Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele. Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

    Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

    b) BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

    Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.” [Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

    3) “Ne-am impuscat intre noi”

    “Am avut două întîlniri cu reprezentanţii parchetului. Primul procuror m-a vizitat acasă, la circa două luni de la evenimente, a ascultat şi notat cu atenţie relatarea mea şi, ca o concluzie personală, informală, mi-a spus ceva de genul „cunoaştem deja mare parte dintre trăgători, aceştia sînt în măsură să plăteasca şi daune civile, puteţi să vă declaraţi parte civilă şi să solicitaţi daune consistente”. După o ezitare, am adăugat şi o astfel de pretenţie, la sfîrşitul scurtei declaraţii scrise, pe care am semnat-o. Al doilea procuror, ajuns mai tîrziu să conducă instituţia, m-a invitat după cîteva luni la parchetul situat pe lîngă Piaţa Rosetti. La sfîrşitul convorbirii, acesta încerca să mă convingă că ne-am împuşcat între noi.”

    a) Bucuresti, Spitalul Coltea

    Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

    Procurori timorati

    – Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
    – Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

    Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

    b) Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I)

    DIVERSIUNE SI INTIMIDARE.

    Nu ne vine sa credem! Desi a trecut peste o jumatate de an de la consumarea
    evenimentelor, oamenii sint speriati. Este vorba de locatarii celor trei
    blocuri–A1, A2, B3–dispuse in fata Centrul de Calcul al M.Ap.N….

    Cine-o fi misteriosul maior si de ce pastreaza atita discretie? Se pare insa ca
    persoanele cu pricina manifesta un mare interes pentru blocul B.3. Domnul Stancu
    Varzan are mai mult curaj.

    –Dumneavoastra nu stiti ce nopti de cosmar am trait noi: se tragea si din fata
    si din spate, de la gunoaie. Totul a inceput in 22 decembrie, pe la orele 22.00:
    la inceput sa auzeau focuri izolate. Apoi–ca la razboi. Numai in baie ne
    simteam oarecum in siguranta. La un moment dat, am si ris. Fata mea a plecat
    pina la bucatarie si, cind s-a intors, ne-a spus sa fim linistiti ca, de sus, de
    pe bloc, trage o mitraliera si ne apara! Era vorba, de fapt, de o
    pusca-mitraliera, care executa foc spre Centrul de Calcul…Si de pe casa
    scarilor s-a tras, in aceasi directie. Teroristii au incercat sa intre la mine in apartament, dar noi avuseseram grija sa blocam usa cu un cuier
    greu. Sint bolnavi astia care vor sa ne convinga ca a tras armata in noi si ca,
    de fapt, nici nu au existat teroristi. Dar i-am auzit discutind precipitat,
    tropaind: in jurul blocului, pe scari, pe acoperis.

    In acelasi bloc, stam de vorba si cu sotii Florica si Gheorghe Petrut. Sint
    revoltati.

    –Au fost la noi doi civili, spune doamna. Ne-au fluturat pe sub nas niste
    legitimatii, din care am retinut ca sint de la militia din Turnu-Severin. Cind
    noi am intrebat cine a tras, ei ne-au informat: “armata a tras.” Bine, dar in
    armata cine a tras?–am continuat noi–doar in parcul din fata blocului au fost
    impuscati studenti militari. “Au tras unii in altii”–ni s-a raspuns.

    Si in incheiere, gazdele noastre ne avertizeaza:

    –Fiti cu mare bagare de seama, domnilor ofiteri. Astia au tot interesul sa va
    compromita!!!

    Deci ,baietii’ lucreaza. Fara voie ne gindim la povestea cu lupul care se
    intoarce la locul unde a mincat o oaie. Si a criminalului care se intoarce la locul faptei…

    (Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, “Armata Poporului,” 13 iunie 1990,

    p. 3)

    Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

    Decembrie 1989: Cazul Tripon Cornel (presupus UM 0666 Directia V-a a Securitatii) si Teroristii Evacuati de catre Colonel Ghircoias

    Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 4, 2008

    Cornel Tripon, plutonier de militie, a fost adus la Spitalul Coltea in ziua de 22 decembrie 1989, ora 22. Avea o plaga impuscata transfixianta, regiunea axilara stanga. Nu era ceva foarte grav, s-a rezolvat usor prin operatie. Oamenii de la camera de garda au declarat ulterior, in prezenta unor medici si a altor martori, ca militianul ranit ar fi povestit, in timp ce era transportat pe targa, despre cum a ajuns sa fie impuscat.
    In fata celui care a alcatuit foaia de observatie Cornel Tripon a declarat ca nu ar fi vrut sa traga in lume si de aceea l-a impuscat chiar comandantul, superiorul sau. Un medic care atunci lucra la Spitalul Coltea si acum lucreaza la spitalul Ministerului de Interne i-a spus lui Tripon sa nu mai declare ca a fost impuscat de superior si nici sa nu mai povesteasca incidentul pentru ca s-ar putea sa aiba probleme. Cornel Tripon si-a schimbat ulterior declaratia, spunand ca a fost ranit intr-un schimb de focuri in luptele de strada desfasurate in centrul orasului.
    Dupa revolutie Cornel Tripon a ajuns sef de post undeva in judetul Alba.
    La internarea in spital, militianul Cornel Tripon a prezentat un buletin pe care avea trecuta ca adresa de domiciliu str. Academiei 24. Aceeasi adresa de domiciliu (fictiv) era trecuta in buletinul mai multor ofiteri de la UM 0666. Militianul ranit a fost ridicat chiar a doua zi din spital si transportat, se pare, la o unitate spitaliceasca a Ministerului de Interne. Cu toate ca cei care l-au luat pe Tripon din spital au cerut toate documentele intocmite cu ocazia internarii, unii medici si-au notat incidentul si au alcatuit tabele separate cu ranitii astfel ca incidentul a ramas inregistrat.

    Au confiscat gloantele, dar au ramas radiografiile celor impuscati

    Dosarele revolutiei - Salvarile nu erau pentru raniti
    Romulus Cristea
    Miercuri, 20 Decembrie 2006

    http://www.romanialibera.ro/a80867/salvarile-nu-erau-pentru-raniti.html

    dar in Romania Libera de 21.8.92

    “In perioada 21-26 decembrie 1989 la spitalul Coltea au fost internati o serie de indivizi prinsi ca teroristi, printre care un anume plutonier de militie Tripon Cornel.

    Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel ‘Negoiu’ din Bucuresti. Medicii de la spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri. Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti. Astfel Procuratura n-a mai avut obiect de cercetara pe linga disparitia banuitilor invocind ii decretul de amnistie dat de presedintele (pe atunci al C.P.U.N.) Ion Iliescu, in luna ianuarie 1990.”

    Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1

    – Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.
    Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

    Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

    Dosarele revolutiei -  "Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile"
    Romulus Cristea
    Miercuri, 20 Decembrie 2006
    Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu este membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea, dr. Constantinescu a fost de garda in ziua de 21 decembrie 1989, cand au izbucnit luptele de strada la Bucuresti. In decembrie 1989 a operat 22 de raniti prin impuscare. In primele luni ale anului 1990 a facut demersuri, alaturi de alti medici cunoscuti, pentru ajutorarea celor grav raniti in decembrie 1989, pentru trimiterea acestora la tratament in strainatate si a sesizat Parchetul General,
    cerand declansarea unei anchete oficiale pentru aflarea adevarului despre cele intamplate in revolutie.

    Persoane omorate in interiorul spitalului

    – Spitalul Coltea era situat la doar cativa zeci de metri de locul in care la revolutie au cazuti secerati de gloante zeci de oameni. Cate cazuri de persoane ranite au fost inregistrate la Spitalul Coltea?
    – In perioada 21-27 decembrie 1989 eu am operat 22 de oameni. La Coltea in acele zile au fost inregistrati in total 90 de pacienti raniti. Din cei 22 de oameni pe care eu i-am operat, doi erau studenti, restul muncitori. Asta arata clar ca tocmai acei oameni pe care el credea ca se poate baza s-au ridicat impotriva regimului comunist.
    – Cine ii aducea pe raniti la camera de garda a spitalului? Erau transportati de civili, veneau singuri, erau adusi cu ambulanta sau masinile armatei?
    – Toti ranitii au venit singuri, pe propriile picioare, sau erau adusi de colegi, de oamenii de la demonstratie. Militia, armata sau securistii nu ne-au adus nici un ranit prin impuscare sau alt fel de victima. Nu cunosc unde ii transportau acestia daca ii preluau din Piata Universitatii. De salvare, vreo masina de ambulanta nici nu a fost vorba. Am operat continuu intre data de joi, 21 decembrie, si duminica, 24 decembrie 1989. Nu-mi dau seama nici acum cum am reusit acest lucru, nu credeam ca pot rezista atat fara odihna. Ranitii veneau in sala de operatie unul dupa altul. Pe data de 24 decembrie 1989, pazit de studenti, am reusit sa dorm. Am dormit 36 de ore. Dupa cate o operatie mai ieseam din sala… Tin si acum minte ca in noaptea de 21-22 decembrie am iesit si priveam pe fereastra. La cinematograful “Luceafarul” erau geamurile sparte si niste militieni proiectau lumina unor reflectoare spre interior ca sa vada daca mai e cineva inauntru.
    Ca sa nu ne vada cei din fortele de ordine, ne-am culcat pe burta. Se tragea in cei care scoteau capul pe fereastra. Fata fochistului de la noi de la spital, de 18-19 ani, privea pe geam la trasoarele trase de armata. A primit un glont drept in frunte… fata era in interiorul spitalului, doar privea pe fereastra.

    “Nu mai tratasem plagi impuscate”

    – Pana la revolutie, in decembrie 1989, ati mai tratat plagi impuscate, ati mai operat astfel de cazuri?
    – Nu, niciodata. Am invatat chirurgia de razboi incepand de joi, 21 decembrie 1989. Nu mai tratasem niciodata plagi impuscate, stiam insa principiile teoretice si le-am aplicat. La una din operatii au cerut sa asiste si doi medici de la organizatia internationala “Medici fara Frontiere”. Nu am avut nimic impotriva, i-am invitat in sala de operatii. Aveam un caz al unui ploiestean care fusese impuscat in fesa. Am operat, i-am desfacut rana, i-am scos tesuturile arse si necrozate (la ranile provocate de glont pericolul este foarte mare pentru ca sunt antrenate mizerii de tot felul si daca nu se curata cum trebuie apar cangrene gazoase din cauza microbilor ce se dezvolta in lipsa oxigenului) si am lasat rana deschisa. Medicii francezi m-au felicitat si m-au intrebat unde am invatat sa aplic principiile chirurgiei moderne.
    – Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
    – Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.
    Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

    Procurori timorati

    – Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
    – Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

    Direcţia a V-a, UM 0666 – securitate
    şi gardă (oare
    de ce 0666?)

    Direcţia a V-a de securitate şi gardă a fost unitatea centrală specializată în organizarea şi realizarea măsurilor de asigurare a securităţii preşedintelui României. Potrivit legii, unitatea în cauză – ce îşi avea sediul în strada Oneşti lângă CC al PCR, în continuarea Bibliotecii Universitare – a avut misiunea de a asigura şi securitatea şefilor de stat străini sosiţi în ţară, precum şi a membrilor lor de familie, realizându-se măsuri de specialitate similare cu cele luate de orice alt stat în asemenea ocazii. Sarcinile acelei unităţi speciale sunt îndeplinite astăzi de SPP (UM 0131) Serviciul de Pază şi Protocol Demnitari, care se subordonează preşedintelui României şi CSAT.
    La 22 Decembrie 1989, Direcţia a V-a (UM 0666) avea un efectiv de 484 de cadre din care: 306 ofiţeri, 14 maiştri militari, 144 subofiţeri şi 20 personal civil.
    Ofiţerii acestei unităţi s-au limitat numai la realizarea sarcinilor de cunoaştere şi prevenire a acelor fapte şi împrejurări care puteau pune în pericol direct, securitatea înaltelor personalităţi de partid şi de stat române şi străine.
    Laboratoarele şi tehnica aflate în dotare în sediul Direcţiei a V-a erau folosite pentru analize fizico-chimice şi controale sanitare ale produselor destinate consumului din sectorul „Special”, de care beneficiau personalităţile române sau străine, iar celelalte dotări tehnice se foloseau pentru transmisiuni şi asigurare a celorlalte măsuri de specialitate.
    Unitatea avea după cum s-a văzut mai sus 0666 (oare de ce tocmai 0666?) şi era destinată în special pazei cuplului prezidenţial (Cabinetul 1 şi 2) şi înalţilor demnitari, ofiţerii din această unitate specială fiind frecvent văzuţi pe traseele prezidenţiale, cotidiene bucureştenilor sau în timpul „vizitelor de lucru” sau de distracţie ale fostei nomenclaturi. O mare parte din acele proceduri au rămas în vigoare şi astăzi şi toate acestea se petrec peste tot în lume.
    Direcţia a V-a avea în structură un serviciu special (Serviciul 1) ce cuprindea tineri antrenaţi în luptele corp la corp şi tinere fete cu grade de ofiţeri, antrenate şi ele în sistemele de apărare individuale, necesare acoperirii primei doamne în vizite în ţară şi străinătate.
    La comanda Direcţiei a V-a, o lungă perioadă s-a aflat generalul Nicolae Stan, iar în ultima perioadă, generalul Neagoe Marin, care în 22 Decembrie 1989 a facilitat pătrunderea manifestanţilor în sediul CC al PCR, fără să se tragă nici cel puţin un cartuş.
    În componenţa Direcţiei a V-a (UM 0666) pe parcurs a intrat USLA – UM 0620 – Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, ce avea competenţă de acţiune în aeroporturi, PTF – Punctele de Trecere a Frontierei, apărarea unor puncte şi obiective strategice din ţară şi chiar din străinătate (ambasade, consulate etc.).
    Ultimul comandant al UM 0620 a fost colonelul Gheorghe Ardeleanu, pe numele adevărat Moise Bula.
    Acest colonel Gheorghe Ardeleanu, care avea numele adevărat Moise Bula, a avut un rol f.f. special în acea învălmăşeală din zilele lui Decembrie 1989.

    http://www.ramnic.ro/index.php?articol=1984&anul=2006&luna=09&ziua=21

    Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

    Decembrie 1989: Bucuresti, inainte si dupa 22, si gloante explozive ( dum-dum)

    Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on November 25, 2008

    S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

    BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

    Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.” [Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

    “In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc. In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare. Este transportata la Spitalul Municipal. I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi. In fata Directii a 5-a. Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele. Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

    Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

    LA SPITALELE DIN BUCURESTI

    “Cine a tras gloante explozive?”

    Revolutia din decembrie 1989 a lasat in urma ei foarte multe intrebari fara raspuns dintre care una destul de dureroasa este aceasta: cine a tras si mai ales cine a dat ordin sa se traga cu gloante explozive? Daca in rindurile care urmeaza nu putem raspunde acestor intrebari, cei putin vom reduce in actualitate o problema care este ignorata si trecuta sub tacere de cei care ar trebui s-o rezolve.

    Inainte de toate, ce este un glont exploziv? Ca aspect si dimensiuni, nu se deosebeste de un glont obisnuit de calibrul 7,62 mm, deci poate fi folosit ca munitie pentru pistolul automat AKM. Ce il deosebeste de un glont obisnuit este faptul ca odata patruns in tinta, glontul “dum-dum” explodeaza, raspindind o puzderie de schije si producind distrugeri infioratoare in regiunea in care a intrat. Deci, daca cu un glont obisnuit se scoate adversarul din lupta, prin folosirea unui exploziv este sigur ca i se provoaca acestuia o rana care il va chinui toata viata, in cazul in care va supravietui leziunilor provocate de schije si puternicei hemoragii care insoteste de obicei o astfel de rana. Iata de ce acest tip de munitie a fost interzis de multi ani, prin tratate internationale.

    Domnul profesor Nicolae Angelescu, seful Sectiei Chirurgie a Spitalului Coltea a avut amabilitatea sa ne explice citeva din aspectele tratamentului chirurgical al ranilor produse de gloante explozive:

    –Sint mai multi factori, care contribuie la a face ca o plaga provocata de un astfel de glont sa fie greu de tratat si greu de vindecat. In primul rind prin explozia glontului se produc distrugeri masive de tesuturi in zona in care aceasta a patruns si uneori aceste tesuturi nu se mai pot reface. In al doilea rind, fragmentele metalice rezultate (?) in urma exploziei se raspindesc pe o intindere mare si de aceea nu pot fi extrase in totalitate, pentru ca extragerea lor ar provoca pacientului o rana mult mai mare decit cea produsa de glontul in sine. Deci, dupa operatie mai ramin in corpul pacientului destule fragmente metalice si acestea constituie surse de infectie care il agraveaza starea.

    Pentru a va ajuta sa va dati seama cum arata si ce inseamna o rana produsa de un glont exploziv, va prezentam in continuarea diagnosticele de internare ale celor adusi in Spitalul Coltea, impuscati cu astfel de gloante:

    1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 (?) decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

    2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

    3. Radu Traian, adus pe data de 23 decembrie 1989. Diagnostic: plaga transfixianta glezna stinga cu fractura cominutiva tuberozitatea calcaneana. Sectinue artera si vena tibiala. Fractura deschisa cominutiva maleola interna dreapta.

    4. Gherman Dumitru, adus pe 25 decembrie 1989. Diagnostic: plaga impuscata antrebat sting bipolara, cu explozie de ulna, in treimea distala si lipsa de substanta osoasa, sectiune de tendoane muschi flexori ai carpului si degetelor si sectiune de pachet vasculo-nervos ulnar.

    5. Astafei Petre, adus pe 22 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: plaga impuscata toraco-abdominala cu ruptura de ficat si rinichi drept. Hemopneu-motorax drept, hematom intraperitoneal, stare de soc hemoragic, fractura cominutiva coastele 7,8, si 9 drepte.

    6. Soldat Constantinoiu Vasile, adus la data de 24 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: hemotorax sting masiv cu soc hemoragic prin plaga impuscata cervico-toracala cu ruptura vertebrelor toracale T2, T6, ruptura vaselor vertebrale si a vaselor de la baza gitului….

    Cristian Calugar, Flacara, 13-19 februarie 1991 (nr. 6) , pp. 8-9.

    Generalul Dan Voinea (interviu cu Romulus Cristea): “Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum.”

    Cam interesant nu ?… ca aproape nimeni din Romania nu investigheaza sau nu incearca sa verifice existenta a gloantelor dum-dum / gloantelor explozive ? Intrebarea este DE CE?

    Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

    Decembrie 1989: gloante, teroristi, spitale, si medici

    Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 23, 2008

    Bucuresti, Spitalul Coltea

    Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

    – Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
    – Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.
    Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

    Procurori timorati

    – Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
    – Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

    Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

    Romulus Cristea
    Miercuri, 20 Decembrie 2006
    Bucuresti, Spitalul de Urgenta Floreasca
    Profesorul Andrei Firica, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca in 1989, povesteste cum la camera de garda a spitalului au fost aduse, in zilele Revolutiei, mai multe persoane suspectate ca ar fi teroristi. Acestea au disparut apoi fara urma, luate de un colonel de la militie.
    Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.
    Teroristii din Spitalul de Urgenta
    09/03/2004
    FLORIN CONDURATEANU

    Acelasi militian Ghircoias este mentionat si intr-un articol din 1992 (“Terorist ascuns in Apuseni” Romania Libera, 21 august 1992) in legatura cu spitalul Coltea, prezenta teroristilor internati acolo intre 21-26 decembrie si faptul ca dupa sosirea lui Ghircoias, toti teroristi au disparut…

    in legatura cu ceea ce Ghircoias a facut la Timisoara, vezi de exemplu http://www.romanialibera.ro/a51078/cine-a-organizat-furtul-cadavrelor-din-morga-spitalului-judetean.html

    Marius Mioc ne atrage atentia ca Ghircoias a fost gratiat de catre Ion Iliescu:

    Nicolae Ghircoiaş, colonel de miliţie care a furat şi distrus evidenţele Spitalului judeţean Timiş cu privire la morţii şi răniţii din perioada revoluţiei[5], condamnat la 4 ani închisoare dar cu constatarea că pedeapsa este în întregime graţiată prin Decretul-Lege nr. 23/1990[6] (Ghircoiaş este şi beneficiar al amnistiei din Decretul 3/1990, pentru o altă infracţiune săvîrşită în perioada revoluţiei – favorizarea infractorului)

    —————-

    Bucuresti, Spitalul Municipal Rezerva nr. 3

    “…O sa ne omoara pe toti, uite, asta de la mine din buzunar e primul glonte scos in spitalul nostru, dintr-o fetita de 12 ani. In salon e un baiat, foarte grav ranit, un glonte dum-dum, d-ala, i-a facut praf diafragma, creasta iliaca, la iesire perforatia era cit o moneda de 5 lei….”

    Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, nr. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5.

    “In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc. In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare. Este transportata la Spitalul Municipal. I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi. In fata Directii a 5-a. Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele. Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

    Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

    Cugir, 21-22 decembrie 1989

    “CUGIR: Revolutionari achetati, criminali in libertate,” Expres, nr. 6, 9 martie 1990, p. 6.

    “…Se tragea din birourile securistilor si s-a mai tras si cu o pusca de vinatoare si s-a mai tras cu gloante dum-dum si militia ardea ca o torta si oamenii au intrat in incendiu si atunci locotenentul major Mezei Dorin a sarit de la etaj cu pistolul mitraliera…Sint peste 40 de raniti si unii au primit gloante in cap dar cu totii sint in viata. Doi raniti sint in spitalele din RFG si unul este in Anglia. Cel din Anglia a fost impuscat cu dum-dum….UNDE SINT CEI CARE AU TRAS IN OAMENI?” –Vasile Neagoe

    Curtici, dupa 22 decembrie 1989

    La gara primim un grup de belgieni care insotesc un tren de 42 de vagoane cu marfuri trimise de Comunitatea Europeana, in cadrul actiunii Operation Villages Roumains . Seful lor, care rupe cateva cuvinte romanesti, ne spune ca totul a fost organizat de Crucea Rosie belgiana si service-cluburile care au adoptat in lunile anterioare sate din judetele Iasi, Botosani, Caras-Severin sau Mehedinti. In noaptea urmatoare, prima echipa de 5 medici de la spitalul austriac Lorenz Bohler, care au sosit la Curtici cu un vagon-spital preiau un numar de 18 bolnavi in stare grava pentru a li se acorda un tratament special de 2-3 luni in Austria. E vorba de unele transferuri de organe sau proteze speciale, datorate efectelor monstruoase ale gloantelor dum-dum . Victimele sosesc de la Timisoara cu cateva ambulante; la lumina becurilor si a farurilor zarim fete tinere transfigurate de durere – printre acestea femei, adolescenti, un soldat si o fetita cu cate un picior amputat.

    http://www.tourismguide.ro/html/orase/Arad/Curtici/istoric_curtici.php

    “Cine a tras gloante explozive?”

    Revolutia din decembrie 1989 a lasat in urma ei foarte multe intrebari fara raspuns dintre care una destul de dureroasa este aceasta: cine a tras si mai ales cine a dat ordin sa se traga cu gloante explozive? Daca in rindurile care urmeaza nu putem raspunde acestor intrebari, cei putin vom reduce in actualitate o problema care este ignorata si trecuta sub tacere de cei care ar trebui s-o rezolve.

    Inainte de toate, ce este un glont exploziv? Ca aspect si dimensiuni, nu se deosebeste de un glont obisnuit de calibrul 7,62 mm, deci poate fi folosit ca munitie pentru pistolul automat AKM. Ce il deosebeste de un glont obisnuit este faptul ca odata patruns in tinta, glontul “dum-dum” explodeaza, raspindind o puzderie de schije si producind distrugeri infioratoare in regiunea in care a intrat. Deci, daca cu un glont obisnuit se scoate adversarul din lupta, prin folosirea unui exploziv este sigur ca i se provoaca acestuia o rana care il va chinui toata viata, in cazul in care va supravietui leziunilor provocate de schije si puternicei hemoragii care insoteste de obicei o astfel de rana. Iata de ce acest tip de munitie a fost interzis de multi ani, prin tratate internationale.

    Domnul profesor Nicolae Angelescu, seful Sectiei Chirurgie a Spitalului Coltea a avut amabilitatea sa ne explice citeva din aspectele tratamentului chirurgical al ranilor produse de gloante explozive:

    –Sint mai multi factori, care contribuie la a face ca o plaga provocata de un astfel de glont sa fie greu de tratat si greu de vindecat. In primul rind prin explozia glontului se produc distrugeri masive de tesuturi in zona in care aceasta a patruns si uneori aceste tesuturi nu se mai pot reface. In al doilea rind, fragmentele metalice rezultate (?) in urma exploziei se raspindesc pe o intindere mare si de aceea nu pot fi extrase in totalitate, pentru ca extragerea lor ar provoca pacientului o rana mult mai mare decit cea produsa de glontul in sine. Deci, dupa operatie mai ramin in corpul pacientului destule fragmente metalice si acestea constituie surse de infectie care il agraveaza starea.

    Pentru a va ajuta sa va dati seama cum arata si ce inseamna o rana produsa de un glont exploziv, va prezentam in continuarea diagnosticele de internare ale celor adusi in Spitalul Coltea, impuscati cu astfel de gloante:

    1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 (?) decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

    2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

    3. Radu Traian, adus pe data de 23 decembrie 1989. Diagnostic: plaga transfixianta glezna stinga cu fractura cominutiva tuberozitatea calcaneana. Sectinue artera si vena tibiala. Fractura deschisa cominutiva maleola interna dreapta.

    4. Gherman Dumitru, adus pe 25 decembrie 1989. Diagnostic: plaga impuscata antrebat sting bipolara, cu explozie de ulna, in treimea distala si lipsa de substanta osoasa, sectiune de tendoane muschi flexori ai carpului si degetelor si sectiune de pachet vasculo-nervos ulnar.

    5. Astafei Petre, adus pe 22 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: plaga impuscata toraco-abdominala cu ruptura de ficat si rinichi drept. Hemopneu-motorax drept, hematom intraperitoneal, stare de soc hemoragic, fractura cominutiva coastele 7,8, si 9 drepte.

    6. Soldat Constantinoiu Vasile, adus la data de 24 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: hemotorax sting masiv cu soc hemoragic prin plaga impuscata cervico-toracala cu ruptura vertebrelor toracale T2, T6, ruptura vaselor vertebrale si a vaselor de la baza gitului….

    Cristian Calugar, Flacara, 13-19 februarie 1991 (nr. 6) , pp. 8-9.

    Generalul Dan VOINEA despre decembrie 1989:

    “Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia,

    nici de la dum-dum.”

    (cu Romulus Cristea, Romania Libera, 22 decembrie 2005)

    http://www.romanialibera.ro/a58783/toti-alergau-dupa-un-inamic-invizibil.html

    Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »