Teroristii din Spitalul de Urgenta  Decembrie 1989 – Revolutia Romana

“Unii nu vorbeau, iar altii povesteau fantasmagorii”

In zilele cu mister, gloante si sange ale Revolutiei, profesorul Andrei Firica era directorul singurului Spital de Urgenta din Bucuresti, cel din Calea Floreasca. In spital au fost adusi si raniti din randul populatiei iesita pe strazi, dar au fost internati si raniti suspecti, considerati la acea ora teroristi. FLORIN CONDURATEANU

Si ce s-a intamplat pana la urma cu acesti suspectati de terorism, legati cu catuse de paturile Spitalului de Urgenta?

Incepuse sa se si traga asupra spitalului. Nu mai vorbesc de invazia de reproteri straini, care vizau doua obiective: s-o vada pe mama Elenei Ceausescu, batrana fiind adusa in zilele Revolutiei la spital de ministrul Sanatatii, Ciobanu, si, in plus, curiozitatea ziaristilor se indrepta si spre acei teroristi prinsi cu catuse de pat. De altfel, imi amintesc o secventa: eu trebuiea sa fac si oficiile de gazda cu presa straina, fiind directorul spitalului, si ma aflam cu o echipa de jurnalisti straini la patul fetei aceleia care vorbea mult si zicea ca a incarcat arme din magazinul de stofe. In acel moment a aparut un colonel de militie, nu-i mai tin minte numele, au trecut 14 ani de-atunci, care mi-a dat un sfat ce la prima vedere parea logic: sa nu mai duc ziaristi la patul teroristilor, fiindca acestia sunt doar suspecti de terorism si s-ar putea sa ma trezesc mai tarziu dat in judecata ca am stricat imaginea unor oameni. Cum incepuse tirul asupra Spitalului de Urgenta, eu m-am aflat dand telefoane la Ministerul Sanatatii s-o ia pe mama Elenei Ceausescu, dar si pe teroristi. Credeam ca cei ce trag asupra spitalului vor s-o recupereze pe mama Elenei Ceausescu. Cu batrana s-a rezolvat mai repede si a fost mutata. Nici nu stiu unde. Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

Inainte de asta era sa uit niste lucruri. Am facut cate un mic dosar cu situatia medicala a celor 15-20 de banuiti teroristi din Spitalul de Urgenta. Ei bine, toate aceste dosare au disparut.

http://www.jurnalul.ro/articole/71729/teroristii-din-spitalul-de-urgenta

"Macelarii"

“--Cine?

--Doctorul Florin Stanescu, de la Institutul de Medicina Legala!…

--Ce vrea?

--Nu stiu! Va cauta pe dumneavoastra!…E pe linia doi!…

--Bine! Iau eu legatura!…Alo!…Procurorul Vasiliu!…

--Domnul Eugen Vasiliu?…Va salut!…

--Salut!…

--Domnule procuror, vreau sa va aduc niste materiale!…

--Ce materiale?

--Stiti dumneavoastra!…Cu evenimentele din decembrie!…Dosarul…

--Care dosar, dom’le?

--Cel constituit pentru…

--Nu mai e nici un dosar dom’le doctor!…A fost inchis!…Din lipsa de probe!

--Da, dar vedeti, atunci s-a lucrat!…

--Cand?

--Pe 23 decembrie!…Nu a fost sambata libera!…Nu era…

--Se ce-i cu asta?

--Deci, se puteau face autopsii!…

--Si?

--S-ar fi aflat cine a tras, cine sunt teroristii!…

--Lasati, dom’le, povestile!…N-au fost teroristi!…

--Ma rog, cei care au dat ordin sa se traga!…

--Cine?

--Fosta nomenclatura!…

--Exclus!…

--Tot ei au dat ordin sa nu se faca autopsii!…

--Baliverne!…Pai, dom’le doctor, aia erau nebuni sa dea un astfel de ordin? Doar
eu il cunosc de 25 de ani! Aia este o prostie, o minciuna, nu exista un asemenea
ordin!…

--Verbal…

--Nici asa!…Ascultati-ma putin!…Eu, doctor, te tai pe tine, mort si scot un
glont de la tine. Pai, pana nu am arma, pot sa ma cac pe el de glont! Glontul nu
releva nimic! Eu am suficiente gloante din care sa inteleg ce s-a intamplat in
revolutie!…

--Cred ca vorbiti despre proiectile si un despre gloante!…Banuiesc ca sunteti un
profesionist!…Dar, ma rog!…De ce nu continuati?…

--Pai, nu v-am spus ca dosarul e inchis? Din lipsa de probe! Cum dracu’sa
stabilesti care a tras, care a ucis, care a schilodit?…

--Simplu! Prin expertiza balistica corobata cu concluzile medicului legist!…

--Povesti!…Nu se poate asa ceva!…Fapta nu exista!…

--Ba da!…Cum nu exista doi oameni cu aceleasi amprente digitale, nu exista doua
arme de foc care sa creeze pe proiectile expulzat din teava urme identice!…

--Cand veti fi dumneavoastra sef in procuratura, asa sa faceti! Deocamdata, eu
sunt…

--Se pare ca ati ignorat disparitia unui intreg carnet semnat in alb…

--Nu am fost sesizat!…

--Va sesizez eu, acum, desi sunt sigur ca stiti…

--Da, va rog!…Poftiti la registratura, cu buletinul de identitate sa depuneti o
plangere!…

--Adica, va faceti ca nu stiti ca doctorul Belis a sustras carnetul si l-a lasat
in birou la generalul Stanculescu?…

--Doctorul Belis este director! El nu poate fi acuat ca a sustras ceea ce avea
dreptul…Din punct de vedere juridic…

--Tara ma tem ca nu prea va cunoasteti meseria…

--Eu ma tem si mai tare in privinta dumitale!…

--Domnule Vasiliu, lumea vorbeste ca ati fost mana in mana cu colonelul Tudor
Stanica, seful anchetelor…

--Ce-i rau in asta? Caracterul activitatii…

--Lasati, lasati!…Activitatea nu va obliga sa impartiti ciubucurile obtinute de la carciumarii arestati, care stateau
mia mult acasa pe timpul arestului…

--Asta-i o calomnie ordinara!…

--Asa vorbeste lumea!…Iar procesele se terminau totdeauna in coada de peste!…Din
lipsa de probe!…Evident!…Ca si acum!…

--Nu permit sa fiu calomniat!…Va dau in judecata!

--Va rog!…Poate asa mai lamurim cate ceva!…Abia astept! Domnule procuror, exista
si proba veritatii!…Eu o pot trece cu brio!…V-am salutat!…

--Ordonati, dom’ procuror-sef!...

--Bai, fiti mai atenti! Nu mai imi dati legatura cu toti nebunii!…Notati
problemele!…De-astea sunteti acolo!…”

[Ion Costin Grigore, Cucuveaua cu Pene Rosii. Roman-gazeta., Bucuresti: Editura
Miracol, 1994, pp. 70-72.]