Bucuresti

În seara zilei de 27 decembrie 1989, Eugen Mareşi, în vârstă de 20 de ani, militar în termen, a fost trimis să organizeze un filtru rutier pe şoseaua Chitilei, la intrarea în Bucureşti. Nu a mai apucat să se întoarcă acasă, unde îl aşteptau părinţii să serbeze împreună Revelionul. Asupra grupei de 25 de soldaţi s-a abătut o ploaie de gloanţe, trase din turla unei biserici. Eugen a fost singurul împuşcat. Colegii lui l-au tras din stradă şi au încercat să îi acorde primul ajutor. ‘Medicii mi-au spus că singurul meu copil a fost împuşcat cu gloanţe explozive. Schijele i-au spart toate organele interne’, spune cu lacrimi în ochi Dumitru Mareşi, tatăl eroului severinean. ( Drobeta Turnu Severin)

http://2003.informatia.ro/Article42788.phtml

Hunedoara

Un alt tânăr de 20 de ani, Gheorghe Nicolosu, a fost împuşcat în picior, la intrarea pe strada Lipscani, pe lângă Grădiniţa ICSH. După ce a fost operat, s-a stabilit că glonţul cu care a fost împuşcat nu figura în dotarea Armatei Române. Nicolosu a fost operat în prima fază la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit încă o intervenţie. Tot în zona aceea, pe Lipscani, a fost împuşcat, în stomac, tot cu muniţie care nu aparţinea armatei, Cristea Valeriu, de 36 de ani. El a decedat câteva ore mai târziu, medicii încercând să-i salveze viaţa, dar glonţul exploziv i-a perforat intestinele. Un alt tânăr, care a fost rănit în spate, în incinta UM 01933, a fost împuşcat cu muniţie care nu aparţinea armatei. Este vorba despre Ion Gherasim, de 18 ani. Misterele Revoluţiei de la Hunedoara nu au fost desluşite nici astăzi.

http://www.replicahd.ro/images/replica216/special2.htm

Florin Ghiuzela îsi aminteste astazi: „Nu stiu de unde a venit informatia ca se trage din casa lui Raceanu. Nu s-a tras de acolo, asta e sigur, dar focul a fost deschis de undeva din zona. Mai târziu, dupa ce Gheorghe Nicolosu a fost operat, am aflat ca glontul cu care a fost împuscat nu figura în dotarea Armatei Române. De altfel, medicii mi-au spus ca e vorba despre un cartus exploziv. Nicolosu a fost operat în prima faza la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit înca o interventie chirurgicala efectuata de medicul care l-a operat si pe celebrul fotbalist Paolo Rossi.

http://www.replicahd.ro/images/replica165/special5.htm

ARAD

“Noaptea se auzeau focuri de armă. Ni se spunea că se trage cu gloante speciale, a căror învelis se topeste. Se auzea cum se lovesc de pereti, de poarta de metal. Soldatii nostri ripostau si ei. Se zăreau lumini pe clădirea Fabricii de Vagoane si la unele case din fata tipografiei. La un moment dat, când focurile de armă au stat, unul dintre militarii care păzeau intrarea dinspre service-ul de la UTA, a adormit pe hol si din greseală a apăsat pe trăgaci, producând panică printre noi. Ne-am aruncat unul pe celălalt, a fost o nebunie, mai ales că se tot vorbea despre teroristi” – spune Dorel Pintea.

http://www.observator.info/cutenews/arhiva.php?subaction=showfull&id=1135121929&archive=1135207455&start_from=&ucat=22& Arad

LUGOJ

Poligrafia Timişoara – 4 decembrie 1989
relatări telegrafice – delegaţie serviciu

– contact cu membrii opoziţiei ceauşiste – Tökes – totul este periculos – teamă de a nu eşua – se forţează evacuarea – să amână evacuarea – ieşim pe străzi se ne asigurăm documentarea externă, lăsând cel puţin o urmă în caz că dispărem – Informaţii de la Bucureşti: se duce lupta pentru putere în cadrul C.C. – Bucureştiul întârzie – Timişoara : să avem curaj, vom fi mai mulţi – Timişoara (delegaţie) studenţii, UMT-ul , revoluţionarii se formează – se discută când ? cine va avea curajul să înceapă ? – multe întrebări, suspiciuni, securitatea lucrează (bine) – unii dispar – se rup legături – Tökes, da – acolo vom începe – activez prietenii – suntem gând la gând, zilnic devenim mai mulţi – Bucureştiul – linişte – Timişoara – în clocot – clerul reformat împotriva nedreptăţirii lui Tökes – apel prin “Panorama” privind cauza preotului – s-a început – în jurul clădirii tot mai mulţi stau şi se opun – “ băieţii” bat şi arestează din nou – unii dispar – se ucide în Timişoara – pierd legătura (au fost ucişi) – am rămas izolaţi – cine, când şi cum va începe şi în Lugoj – Într-un târziu aflu … la 20 decembrie ora 18, se porneşte la Lugoj – Nu, în 21 decembrie ora 8 – Pornirea demonstraţiei paşnice I.U.R.T., I.U.P.S., I.P.C. – “Mondial”, I.T.L. “A” şi “B”, Timişul – Vernisajul Galeriei PROARTE, aspect sumbru – Apar primele manifeste aruncate în centru – Tinerii răspund acţiunii – O scurtă discuţie în atelier – Vine ajutorul – aveam două arme : una găleată, una bidinea, de inscripţionat falezele de-a lungul Timişului – Ecouri – Ne tremurau mâinile, ne băteau inimile. Frică? – Demonstraţie în faţa consiliului municipal de partid – Triţoiu dorea parlamentare, culmea, după ce tinerii au fost ucişi şi răniţi – În consiliu se mişună – “potârnichile au fost speriate” – Nu intraţi ! – intrăm! – Dezastrul incendiului era de aşteptat – Păcat că au ars unele urme – S-au dat telefoanele necesare pentru salvarea potârnichilor – Poporul a intrat prin faţă. Capii şi “căpiţele” au fugit prin uşa din dos şi chiar pe ferestre – Zaharia a plătit pentru Basica – Slugarii au fost pe fază. Au reuşit să-i salveze – Tineretul se răzbună … ora 21,40, zboară, zboară Ceauşescu (tabloul), zboară, zboară stema p.c.r., zboară televizoare, zboară tot ceea ce este semn şi însemn – Simultan ia foc totul – S-a ajutat la incendiere şi de către “slugari” – în stânga consiliului , miliţia se retrage – Miliţia avea de lucru la U.M. – Lugoj şi Timişoara – Sarcină – fotografierea evenimentelor – Execut clişeele, sânt atacat – noroc în cel ce m-a apărat … El a fost … Bîrdan Ovidiu, arestat ulterior – Un elicopter în P.O. – Martirii sânt transportaţi la spital – Încercări de salvare a acestora – Oamenii se retrag cu violenţă – Valeriu Rosada este scos din spital – Intervenţie chirurgicală pentru salvarea lui Daniel Brocea – Rănit mai uşor, Stoica, de frica spitalului, se tratează singur – Erau clipe grele – Incendiul cuprinde clădirea primăriei – La locul revoluţiei apar pompierii şi armata – Aşteaptă … – Baioneta la armă – Cordon de soldaţi – Ameninţări de la distanţă – Fotografierea interzisă – În oraş miliţia arestează pe stradă – … chiar şi la domiciliu – Informatorii îşi făceau ultimele servicii – Cei arestaţi: maltrataţi, ameninţaţi … – … şi transportaţi spre destinaţie necunoscută – (mai târziu aflu spre Deva ) – Lovituri – Focuri de armă ( în aer ) – … pe când cei rămaşi în dubă tremurau de frică – Din declaraţiile celor arestaţi – Printre alţii, tinerii de la Căminul I.U.R.T. – Noapte albă şi fierbinte – Dimineaţa – 21 decembrie 1989 – Pregătesc DRAPELUL ţării – Ora 9 – Începe demonstraţia – I.U.R.T. – I.U.P.S. – I.P.C. Mondial – Coloane de oameni – Se scandează pentru Timişoara – Împotriva tiraniei – În faţa U.M., unde au căzut eroii noştri, s-a dat onorul noului drapel – Trecem prin Micro IV – Micro III – Micro I – şi Micro II – La podul de beton – joncţiunea cu textiliştii – El e român – celălalt german – eu maghiar – suntem lugojeni – bănăţeni … – Demonstraţia continuă -Tineri şi vârstnici se ataşează demonstranţilor – “Libertate !” – “Jos tiranul !” – “Clopote !” Incredibil, eram gând la gând – Coloana se-ndreaptă spre domiciliul eroilor noştri – Drapele îndoliate pentru Timişoara, pentru Lugoj – Lacrimi de durere şi de spaimă – Durerea părinţilor – cutremurătoare ! – Piaţa din faţa consiliului e plină – Se propagă ideile revoluţiei – Maiorul Căpăţînă, maiorul Grama se prezintă în ideea sprijinirii Revoluţiei – Spiritul ei intră în toate inimile (sufletele) – Ne cunoaştem, nu ne cunoaştem, suntem cu toţi revoluţionari – Frică şi suspiciune – Cine este el ? Cine este ea ? Cine sunt ceilalţi ? – “Rămâi cu noi” – A doua noapte fierbinte şi albă – Unde vom sta la noapte ? – Toţi se gândesc la familiile lor – După două zile aflu că am fost căutat acasă de 3 indivizi – Am rămas singuri – Nici nu ne cunoaştem – Săndulescu Mihai mă numesc. Îmi pare bine, Kovacs Iosif ; Cipi şi Adi – Unde dormim ? – Ce ne fac copiii ? – Întrebări simultane – La Valentin vom fi în siguranţă – Părinţi îndoliaţi, prieteni – Bucureştiul a pornit – Se ucide în toată ţara – Spaima este în toate familiile. – Un somn de trei ore în zona Ţesătorilor – O dimineaţă de iarnă rece, însă fierbinte în suflete – Totul îndoliat, drapelul şi câţiva dintre noi – Ora 10 – Oameni în Piaţa Libertăţii – De la balcon se vorbeşte – Bune şi nebune – Pornim spre unităţile militare – Se scandează “Armata e cu noi !”; “Şi voi sunteţi români !” – Oprim demonstraţia înainte de a ajunge în faţa unităţi-lor – Delegaţie pentru tratative – Totul era pregătit – Se aştepta comunicatul de la Bucureşti – “Armata e cu noi ! “ – Victorie, dar nu deplină – Preaslăviţii nu erau încă arestaţi – Nici teroriştii – prinşi – Cine sunt teroriştii ? – Păreau pe atunci un fel de “bau-bau” cu cartuşe “dum-dum” – Securitatea era marele semn de întrebare – Miliţia de asemenea – Informaţii – zvonuri – spaimă – În două cuvinte: haos, degringoladă – A treia noapte albă şi fierbinte – Gărzile şi armata veghează pe străzi şi obiective – Comitetul ad hoc veghează şi coordonează situaţia – Prima legătură telefonică se obţine cu Caransebeşul – Apoi cu Deva – Radio Timişoara răspunde într-un târziu şi el – Se anunţă situaţia din Lugoj – Telefonul sună în permanenţă – Lumea fierbe – Diversiunea s-a înfiltrat şi între noi – Informaţiile şi dezinformaţiile propagate de unii făceau ca oamenii din oraş să trăiască o frică înspăimântătoare – Cutremurător zgomot se auzea la ora 2 (noaptea) dinspre sud-est – …

Aceste dezvăluiri au fost publicate în ziarul DRAPELUL: nr. 11 (sâmbătă 10 februarie 1990); nr.13 (sâmbătă 24 februarie 1990); nr. 17 (sâmbătă 24 martie 1990); nr. 19 (2-8 aprilie 1990).

http://www.revolutialugojeana.org/capitol-istoric/iosif-kovacs.html

Săptămâna 21 – 27 decembrie 2006, numărul 216

SPECIAL Oraş martir Monalise Hihn La Hunedoara au murit, împuşcate, şase persoane, iar alte 19 au fost rănite, în perioada 22-25 decembrie 1989. Abia după 12 ani de la acele evenimente, în 2001, Parlamentul României a adoptat cu majoritate de voturi, Legea nr. 572, prin care municipiul Hunedoara a fost declarat Oraş Martir al Revoluţiei din Decembrie 1989, recunoscând astfel contribuţia Hunedoarei la victoria Revoluţiei din Decembrie 1989. Cele mai multe dintre victime au fost ucise sau rănite la UM 01933. Prima persoana care a murit împuşcată la Hunedoara, în data de 22 decembrie 1989, în jurul orei 19-19.30, a fost plutonierul major Dumitru Merticaru, de 38 de ani, la unitatea militară din Hăşdat. Sublocotenentul post-mortem a fost împuşcat în cap şi în piciorul drept. Apoi, a fost ucis căpitanul (maior post-mortem) Ioan Mircea Stângă, 35 de ani, împuşcat în cap. Zilele următoare, sunt împuşcaţi mortal la aceeaşi unitate militară soldaţii Cotvas Aurel Marinel,18 ani, şi Lazăr Rotaru, 21 de ani. Ion Maruneac, de 21 de ani, a şasea persoană care şi-a pierdut viaţa, a fost împuşcat în cap, în zona bazinelor de apă din pădurea Chizid. Un alt tânăr de 20 de ani, Gheorghe Nicolosu, a fost împuşcat în picior, la intrarea pe strada Lipscani, pe lângă Grădiniţa ICSH. După ce a fost operat, s-a stabilit că glonţul cu care a fost împuşcat nu figura în dotarea Armatei Române. Nicolosu a fost operat în prima fază la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit încă o intervenţie. Tot în zona aceea, pe Lipscani, a fost împuşcat, în stomac, tot cu muniţie care nu aparţinea armatei, Cristea Valeriu, de 36 de ani. El a decedat câteva ore mai târziu, medicii încercând să-i salveze viaţa, dar glonţul exploziv i-a perforat intestinele. Un alt tânăr, care a fost rănit în spate, în incinta UM 01933, a fost împuşcat cu muniţie care nu aparţinea armatei. Este vorba despre Ion Gherasim, de 18 ani. Misterele Revoluţiei de la Hunedoara nu au fost desluşite nici astăzi. În prima jumătate a anului 1990, Procuratura Militară din Timişoara a verificat toate dosarele privind „Cazul U.M. 01933”. Rezultatele acestei anchete nu au fost comunicate niciodată. Toată arhiva Biroului Comitetului Revoluţionar (strânsă din decembrie 1989 şi până în iulie 1990) a dispărut în împrejurări necunoscute. Cele patru caiete în care s-au consemnat toate întâmplările din timpul Revoluţiei au fost duse la Deva, de unde au dispărut. În plus, câteva dintre documente au ars într-o magazie de la Primăria Hunedoara. Au fost singurele hârtii care au fost mistuite de flăcări din acea magazie. Comentarii?

Săptămâna 21 – 27 decembrie 2006, numărul 216

Săptămâna 22 – 28 decembrie 2005, numărul 165

SPECIAL Morti si raniti la Hunedoara de Monalise Hihn În municipiul Hunedoara, spre deosebire de alte localitati din judet, Revolutia din Decembrie ’89 a facut victime. Sase persoane au fost ucise si alte 19 ranite. Dupa 16 ani de la evenimente pluteste înca misterul asupra celor care au tras în populatia Hunedoarei. Chiar daca în trupul celor ucisi sau raniti s-a gasit munitie ce nu era în dotarea armatei, dosarul revolutiei de la Hunedoara ramâne învaluit în ceata. Nimeni nu a platit pentru vietile celor sase eroi ai Hunedoarei. În urma lor a ramas doar întrebarea: pentru ce au murit eroii nostri? Prima persoana care a murit împuscata la Hunedoara, în data de 22 decembrie 1989, în jurul orei 19 – 1930, a fost plutonierul major Dumitru Merticaru, de 38 de ani, la unitatea militara din Hasdat. Sublocotenentul post-mortem a fost împuscat în cap si în piciorul drept. Apoi, a fost ucis capitanul (maior post-mortem) Ioan Mircea Stânga, 35 de ani. Si acesta a fost împuscat în cap. Unul dintre participantii la evenimentele din decembrie, profesorul Ion Dinis, declara: „Pentru mine ramâne un mare mister cum a fost posibil ca un ofiter si un subofiter din Armata Româna sa fie împuscati în cap, într-o unitate militara, când deja afara era întuneric. Nu pot sa-mi explic nici astazi ce s-a întâmplat acolo”. Zilele urmatoare, sunt împuscati mortal la aceeasi unitate militara soldatii Cotvas Aurel Marinel,18 ani, si Lazar Rotaru, 21 de ani. În total, în Hunedoara, au fost sase oameni ucisi si 19 raniti. Misterul ramâne si în cazul unui tânar de 20 de ani, Gheorghe Nicolosu, împuscat în picior, la intrarea pe strada Lipscani, pe lânga Gradinita ICSH. Gheorghe Nicolosu a fost împuscat ziua. Din informatiile pe care ni le-au furnizat revolutionarii reiese ca o echipa de oameni înarmati s-a dus pe strada Lipscani, dupa ce au existat informatii ca teroristii ar trage din casa fostului vicepresedinte al Sfatului Popular, Viorel Raceanu. Florin Ghiuzela îsi aminteste astazi: „Nu stiu de unde a venit informatia ca se trage din casa lui Raceanu. Nu s-a tras de acolo, asta e sigur, dar focul a fost deschis de undeva din zona. Mai târziu, dupa ce Gheorghe Nicolosu a fost operat, am aflat ca glontul cu care a fost împuscat nu figura în dotarea Armatei Române. De altfel, medicii mi-au spus ca e vorba despre un cartus exploziv. Nicolosu a fost operat în prima faza la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit înca o interventie chirurgicala efectuata de medicul care l-a operat si pe celebrul fotbalist Paolo Rossi. Ce m-a mâhnit cel mai tare a fost faptul ca am fost nevoiti sa intervenim pe la diverse cunostinte, care sa-l ajute pe Gheorghe Nicolosu sa ajunga în Italia. Banii din „Fondul Libertatea” nu s-au mai gasit. Macar atât puteau face pentru un om care si-a riscat atunci viata”. Tot în zona aceea, pe Lipscani, a fost împuscat, în stomac, tot cu munitie care nu apartinea armatei, Cristea Valeriu, de 36 de ani. El a decedat câteva ore mai târziu, medicii încercând sa-i salveze viata, dar glontul exploziv i-a perforat intestinele. Un alt tânar, care a fost ranit în spate, în incinta UM 01933, a fost împuscat cu munitie care nu apartinea armatei. Este vorba despre Ion Gherasim, de 18 ani. Florin Ghiuzela spune ca: „Gherasim a fost operat la Hunedoara, dar luni în sir rana nu i se închidea. Cu acea rana în spate, tânarul s-a angajat în combinat, unde lucra la cuptoare industriale. L-am cautat dupa câteva luni de la Revolutie. Rana supura în continuare. Am reusit sa-i fac rost de un bilet pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Italia, în speranta ca acolo va reusi sa ajunga la un doctor care sa îl poata trata. Si a avut noroc. Impresionat de suferinta tânarului, primarul din Telese Terme l-a ajutat. A chemat un doctor, care l-a facut bine. Întors în tara, românii au considerat ca Ion Gherasim poate sa-si satisfaca stagiul militar si l-au încorporat la parasutisti. A avut din nou probleme cu rana. Dupa câteva luni, l-au lasat la vatra. Fostul primar Maris i-a dat apoi o locuinta”. Ion Maruneac, de 21 de ani, a sasea persoana care si-a pierdut viata, a fost împuscat în cap, în zona bazinelor de apa din padurea Chizid. Comentarii?

Săptămâna 22 – 28 decembrie 2005, numărul 165