The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Archive for September, 2014

The Collapse of European Communism 25 Years Ago: The East German Exodus through Prague, September-October 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 30, 2014

(purely personal views as always)

Iconic photo by Associated Press “Prague Policeman pulls on coat of East German to prevent him from climbing fence to West German Embassy”

image0

For earlier related see:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/20/25-years-ago-east-german-exodus-continues-and-things-start-getting-serious-press-from-the-time/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/08/16/the-light-and-guns-of-19-august-media-accounts-and-video-about-an-important-day-in-the-fall-of-european-communism-in-1989-featuring-hungary-poland-and-romania/

For some good links on the East German exodus via Prague, see for example:

Exit-Voice Dynamics and the Collapse of East Germany: The …

books.google.com/books?isbn=0822387921
Steven Pfaff – 2006 – ‎History

The Crisis of Leninism and the Revolution of 1989 Steven Pfaff … hundreds of embassy occupiers agreed to re- turn to East Germany, but thousands more … On September 30, the West German foreign minister, Hans- Dietrich Genscher, and … principal route to Hungary as well as the conduit to the FRG embassy in Prague.

It is worth noting the extraordinary growth in the number of East German emigrants/refugees in 1989, from approximately 5,000 a month from January 1989 to April 1989 to approximately:

May, 10,000

June 12,000

July 11,700

August 21,000

September 33,200

October 57,000

This is abundant demonstration of the fact that any model that gives primacy to the extent of structural factors at the expense of contingency does a disservice to the effort to understand the phenomenon of 1989 in communist Eastern Europe.

A particularly good and useful English language source that I recently found is the following:  http://www.chronik-der-mauer.de/index.php/de/Start/Index/id/652147

September 1989

A young couple from the GDR arrives in the Csilleborc refugee reception centre near Budapest after the opening of the Hungarian-Austrian border, 4 September 1989In this month, the Hungarian government opens Hungary’s border with Austria for East German citizens without asking Moscow for permission – thus tearing the first hole in the Wall.

September 4: Following the regular Monday prayer for peace in the Nikolaikirche in Leipzig, there is a demonstration by around 1,200 people. Demonstrators express their desire to be able to leave the country freely by chanting “We want out!” and demand to be allowed to travel to the West – In Böhlen, representatives of a socialist opposition group meet and formulate an appeal “for a united left wing in the GDR,” which argues in favour of radical socialist reform and sees the best economic and political conditions for such a reform in East Germany and the CSSR.
GDR citizens wait for the opening of the border between Austria and Hungary on the evening of 10 September 1989September 8: Persuaded by assurances from the GDR lawyer Vogel, all East German citizens leave the West German Permanent Mission in East Berlin. It is then shut to visitors. – In Budapest, Stasi members do not succeed in convincing would-be emigrants to return to the GDR.

September 9: The West German news programme “Tagesschau” reports that East German refugees are about to leave Hungary for the West.

10/11 September 1989: Hungary opens the border to Austria for GDR citizens

September 10: In the night of 10-11 September, the Hungarian government opens the border to Austria for East German citizens. In the following days and weeks, tens of thousands of GDR citizens travel to West Germany via Austria. The General Secretary of the Communist Party of the Soviet Union, Mikhail Gorbachev, later confirms that Hungary did not ask permission in Moscow before carrying out this step.

GDR citizens cross the Hungarian-Austrian border, 11 September 1989September 11: Another prayer for peace in the Nikolaikirche in Leipzig; the Volkspolizei closes off the church yard to prevent a demonstration. Numerous people are arrested.

September 12: At the Tuesday Politburo meeting, Günter Mittag, standing in for an ill Honecker, brings up the question of how “to close the hole in Hungary” as the most important issue, as the number of applications for travel to Hungary has risen steeply all over the GDR. To prevent “heavy losses” of citizens, Mittag proposes “not to allow departures on such a universal basis anymore. Why do the doubtful contenders have to travel? But this internal regulation must not affect our party and the majority of the population. We would make them angry. The Ministry of Security and the Interior Ministry should be the ones to carry out these measures.”

On the very same day, Stasi minister Mielke orders a “programme of measures for the timely recognition and prevention of the abuse of trips to or through the People’s Republic of Hungary.” It stipulates that all applications for travel to Hungary, Bulgaria and Romania are to be checked by the Stasi. “The unit responsible has to decide whether objections should be raised against allowing the trip for security reasons” on the basis of the material collected about the applicant, and these objections are to override the Volkspolizei, the authority actually responsible for such applications.

September 12: At the invitation of the German Confederation of Trade Unions (DGB), the chairman of the Free German Trade Union Federation (FDGB), Harry Tisch, arrives in West Germany. When asked by journalists about the flood of refugees from the GDR, he angrily demands, among other things, that the “mud fight” stop.

September 14: In Bonn, the Erfurt pastor Edelbert Richter announces the founding of the GDR opposition group “Demokratischer Aufbruch” (Democratic Awakening), which champions a “socialist social order on a democratic basis” and speaks out in favour of human rights, freedom to travel, freedom of expression, of the press and of assembly, and free elections in the GDR. – The West Berlin Senate discusses the growing number of East German refugees and how to put them up. It decides that everything possible should be done to organise emergency accommodation.

Leipzig, 18 September 1989: People in front of the cordon of People’s PoliceSeptember 18: Hundreds of demonstrators take to the streets in Leipzig after the prayer for peace in the Nikolaikirche: they chant “We’re staying here!” and not “We want out!” as in previous weeks. Numerous demonstrators are arrested. – In view of the number of people leaving the country, rock musicians, songwriters and entertainers issue a public resolution demanding forms of democratisation and reform that are compatible with socialism, saying that cowardly delay provided “arguments and preconditions for all-German ideas.”
Leipzig, 18 September 1989: People in front of the cordon of People’s PoliceSeptember 19: The group “Neues Forum,” which has made a public founding statement on September 10, applies to be officially registered as a citizens’ association. Two days later, the Interior Ministry rejects the application, saying that the Neues Forum was a “subversive platform”. Three thousand people have so far signed the statement by the Neues Forum. – The synod of the Federation of Protestant Churches (Evangelischer Kirchenbund) passes a resolution in Eisenach in which it calls for a pluralist media policy, a democratic diversity of parties, freedom to travel for all citizens, economic reforms and freedom to demonstrate, describing all these things as “long overdue reforms”.

September 20: The West German embassy in Warsaw has to be closed because of overcrowding. – The Central Committee of the Communist Party of the Soviet Union issues a statement on nationalities policy, in which republics are promised economic independence.

September 22: Erich Honecker, firmly resolved to put a swift end to all demonstrations and “provocations,” sends a telex to the First Secretaries of the SED district administrations, telling them “that these hostile actions must be nipped in the bud, that no mass basis for them is allowed.” They are also to make sure “that the organisers of the counterrevolutionary activity are isolated.”

September 24: The West German embassy in Prague becomes a meeting place for GDR refugees, because the CSSR has tightened checks on its border to Hungary.
Leipzig, 25 September 1989: People standing near the Church of St. Nicholas (Nikolaikirche), shortly before the start of the demonstrationSeptember 25: At the “Monday demonstration” in Leipzig, 5,000 to 8,000 demonstrators call for democratic reforms and official recognition of the Neues Forum movement. Those wanting to leave the GDR have now become a minority among the demonstrators.

September 26: The deputy Stasi minister, Rudolf Mittig, calls together the deputy leaders of the district administrations of the Ministry of Security and gives them the watchword to “operatively work on” the “hostile, oppositional alliances” with the aim of destroying them. The Ministry of Security, he says, is to provoke infighting, sow mistrust, split up the members and try to stop the politicisation of the groups by raising issues regarding organisation and structure – a major role here is to be played by the “inoffizielle Mitarbeiter” (“unofficial collaborators”) in their ranks.
Leipzig, 25 September 1989: The protest march turns around on Tröndlinring and heads back to the main railway stationIt is also on this day that Honecker orders the “Bezirkseinsatzleitung Berlin” (“Berlin District Operational Command”) and the various “Kreiseinsatzleitungen” (“Operational Commands”) of the Berlin districts to be ready to take command to “ensure security and order” and “to prevent provocations of various sorts” for the 40th anniversary of the GDR. On the basis of this order, Defence Minister Kessler orders the National People’s Army (Nationale Volksarmee/NVA) to take up position for action in Berlin from 6 to 9 October as a precautionary measure.

September 27: The CSSR government says that there will be no Hungarian solution for the now more than 900 people occupying the Prague embassy.

September 29: Union members from VEB Bergmann-Borsig, a large Berlin company, express their outrage to the FDGB chairman and Politburo member Harry Tisch “for depicting the desertion by so many of our people as being the result of machinations on the part of the class enemy, where these GDR citizens are supposedly mere victims or pawns.” Along with rock musicians, artists, authors, academics and representatives of the “block parties,” they call on the SED to enter into dialogue with all social powers.

September 30: The GDR yields to Soviet pressure in the Prague embassy conflict: West German Foreign Minister Genscher and Chancellery Minister Seiter travel to Prague and announce that the people occupying the embassy can leave the country. Several thousand East German refugees are taken to West Germany via GDR territory in special sealed trains.

In September, 33255 GDR citizens manage to flee to the West; 11903 are given permission to leave the GDR.

A commentary attributed to the Allgemeiner Deutscher Nachrichtendienst (ADN) calls after the East German citizens emigrating via Prague: “We won’t shed any tears over them.”

October 3: The GDR virtually closes its borders by stopping visa-free travel to the CSSR; the next day, this measure is extended to transit travel to Bulgaria and Romania as well. This results in protests and even threats of strike action in the areas bordering on the CSSR.

Arrival of GDR refugees in Ahlsfeld, October 1989 October 4: Once more, around 7,000 East German citizens who have again occupied the Prague embassy are allowed to travel to West Germany in special closed trains. In the night of October 5 here is a street fight at Dresden’s main train station between security personnel and around 10,000 demonstrators who want to jump onto the refugee trains.
http://www.chronik-der-mauer.de/index.php/de/Start/Index/id/652005

August 1989

GDR citizens rush a border gate to Austria in SopronBeginning of August: According to the draft of a paper presented by the Central Committee Security Issues Department (“Information and Conclusions on Some Current Issues Regarding Hostile Influences on Citizens of the GDR”), GDR security organs have counted 160 “hostile, oppositional groups,” including 150 so-called grass-roots church groups, with altogether 2,500 members. The paper says that “around 25 non-permitted printed and duplicated publications with anti-socialist content were produced and distributed, almost always using church-owned or private equipment.” One of the main strategies used by oppositional elements, it says, is to allege that the GDR “permanently lags behind, particularly with regard to implementing human rights. This includes continually calling into question the validity of local elections.” The existence of 51 skinhead groups (to which around 1,000 young people belong), ten punk groups, 32 heavy metal groups and nine gothic groups is seen as a “non-socialist tendency”.
The breakthrough: GDR citizens rush a border gate to Austria in SopronAugust 5: The GDR government makes its first official statement on the embassy refugees on GDR television, confirming that the exodus constitutes a problem.

August 7: The SED leadership rescinds the so-called “lawyer’s promise”. The lawyer Wolfgang Vogel tells the West German Ministry for Inner-German Relations that he can offer those seeking refuge in West German missions impunity when leaving and returning to the GDR, but cannot, as previously, promise them a quick, affirmative decision on their applications to leave the country. – In an official statement by the GDR Foreign Ministry, the West German government is harshly accused of a “gross intervention in sovereign affairs of the GDR” for taking GDR citizens into its care; the statement calls this “typical pan-German arrogance” and says that it could “lead to far-reaching consequences”.
The breakthrough: GDR citizens rush a border gate to Austria in SopronAugust 8: The West German Permanent Mission in East Berlin, which is being occupied by around 130 GDR citizens, is shut. This is followed on August 14 and 22 by the closures of the embassies in Budapest and Prague, in which, respectively, 171 and 140 would-be emigrants are staying. At nearly every meeting with SED leaders, West German politicians have emphasised that they do not desire a flood of refugees from the GDR. West German politicians from government and opposition now publicly warn GDR citizens not to flee their country. In West Germany, a public debate begins on whether the country can or wants to take in refugees and how many it can absorb. – Chancellery Minister Rudolf Seiters announces that 46,343 people have legally moved from the GDR to West Germany up to the end of July. He appeals to GDR citizens wanting to leave East Germany not to do so via West German diplomatic missions.
Invitation to take part in the Pan-European Picnic (pamphlet)Every day, up to 100 GDR citizens are managing to flee from Hungary to Austria. However, hundreds are still being arrested as well. Several thousand GDR holidaymakers camp out on roadsides and front gardens in Budapest in 35-degree heat and wait for their chance to flee.

August 14: At the handing-over of the first functional models of 32-bit microprocessors by the Erfurt collective combine Mikroelektronik, Erich Honecker says: “Neither ox nor mule can stay socialism’s rule.” (“Den Sozialismus in seinem Lauf halt weder Ochs noch Esel auf.”)
Invitation to take part in the Pan-European Picnic (pamphlet)August 19: The Hungarian Democratic Forum and other Hungarian opposition groups, under the patronage of the MEP Otto von Habsburg and the Hungarian reformist politician Imre Pozsgay, member of the HSWP Politburo and state minister, have organised a “Pan-European Picnic” at the Hungarian-Austrian border near Sopron to demonstrate for the abolition of borders and a united Europe by symbolically opening a border gate and allowing a “one-off, occasional border crossing”. Over 600 GDR citizens rush through the half-open gate to Austria. The gate is shut again after a few hours.
Cars left behind by GDR refugees, who had waited and saved for them for yearsAs later becomes known, this chance to cross the border without danger has been made possible by a standstill agreement between the state minister Pozsgay, the interior minister and the head of the border troops – and is a test to see how the Soviet Union reacts to such actions.

August 21: Several hundred people are arrested during demonstrations in Prague on the 21st anniversary of the “Prague Spring”.

August 22: A GDR citizen is shot dead by a Hungarian border guard while trying to escape to Austria.
Arrival in Austria: unbounded joy at being liberated
August 23: Hundreds of thousands of people in the Baltic republics of the Soviet Union commemorate their lost independence.

August 24: With the assistance of the International Red Cross, over one hundred would-be East German emigrants from the Budapest embassy are flown to West Germany via Austria. In Poland, the co-founder of the Solidarity movement, Tadeusz Mazowiecki, is elected as the first non-communist prime minister.

August 25: In Bonn, the Hungarian prime minister, Miklos Németh, and Foreign Minister Gyula Horn meet secretly at Gymnich Castle with West German Chancellor Helmut Kohl and Foreign Minister Hans Dietrich Genscher. Németh says that he opened the talks with Kohl and Genscher with the words: “Chancellor, Hungary has decided to allow GDR citizens to leave freely. The decision was taken mostly on humanitarian grounds.”
Arrival in Austria: unbounded joy at being liberatedAccording to Horst Teltschik, Kohl promises his guests to compensate any disadvantages that Hungary might experience as the result of reprisals on the part of the GDR. The German government later gives Hungary an additional loan of 500 million marks and promises to abolish mandatory visas and to provide political aid to Hungary in its bid to join the European Community.

August 26: An initiative group including Martin Gutzeit, Markus Meckel, Arndt Noack and Ibrahim Böhme calls for the formation of a social democratic party in the GDR.

August 29: At a SED Politburo meeting, perplexity prevails on the question of how to proceed in the refugee crisis. Günter Mittag, who is standing in for a sick Erich Honecker, says: “Sometimes I’d like to smash the television, but that’s no use. (…) The business with Hungary wasn’t prepared by chance. It is an attack on the weakest point aimed at bringing the GDR into disrepute as well.

Comrade Mielke could talk for an hour or more about what means were used. Then there is the front-line reporting of the enemy, as we have very correctly called it. We have to show the main weaknesses of imperialism. We have to show where it aims to undermine socialism. But the basic guideline is: we do this calmly and don’t come to blows. We have to think about how to continue our line of argumentation.”
GDR citizens wait in a refugee centre run by the August 31: The Hungarian foreign minister, Gyula Horn, arrives in East Berlin to talk with GDR Foreign Minister Oskar Fischer and Günter Mittag. Horn announces that Hungary is going to allow the refugees to leave the country as of September 11, if they have not by then been persuaded to return to the GDR by assurances that they will be allowed to depart. Mittag and Fischer reject both options.

In August, 20,995 GDR citizens manage to flee to the West; 12,812 people are given permission to leave the GDR.

http://www.chronik-der-mauer.de/index.php/de/Start/Index/id/652002

http://www.chronik-der-mauer.de/index.php/de/Start/Index/id/652001

June 12: Hungary’s joining of the Geneva Convention Relating to the Status of Refugees comes into force. The Convention makes it unlawful to send refugees back to the country from which they have escaped. A worried Stasi delegation in Budapest enquires about the consequences for GDR refugees. The Hungarian secret service chief Ferenc Pallagi tells it that GDR citizens will still not be recognised as refugees, and will be deported to the GDR. “Leaving for West Germany/Austria or another country of their choice will not be permitted.”

May 1989

Hungarian soldiers cut through the border fence on 2 May 1989May 2: Hungarian border forces start taking down the barbed-wire fence to Austria. – In a memo of May 6 to SED General Secretary Erich Honecker about the start of the “planned dismantling of the border security fence on the national border of the Hungarian People’s Republic to Austria,” GDR Defence Minister Heinz Kessler assumes that it is only a cosmetic measure and that the Hungarian government will continue to keep the border secure.

January 1989

Erich Honecker, 18 January 1989 January 3: According to figures from the West German Interior Ministry, reception centres in West Germany registered 39,832 emigrants from the GDR in 1988, double the number in the year before (1987: 18,985). The number of immigrants of German descent, mainly from Poland, the Soviet Union and Romania, but also from other countries, also rose steeply in comparison with the previous year (1988: 202,673; 1987: 78,523). The number of asylum-seekers rose by 80 percent to 103,076 (1987: 57,379).

 

Advertisements

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , | 1 Comment »

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #6 The Securitate Sends a Coded-Message to Its Undercovers in the Field (“Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare,” Scinteia Tineretului, 18 December 1989)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 28, 2014

(Purely personal views as always, based on over two decades of research and publications inside and outside Romania)

2014 marks the 25th anniversary of the collapse of communism in central and eastern Europe–Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania.  This (likely aperiodic) series looks at 25 things I have learned about the events of the Romanian Revolution of December 1989.  The numbering is not designed to assign importance, but rather–to the extent possible–to progress chronologically through those events.

Significance:   The morning after the bloodbath in Timisoara, a by-any-standard bizarre article entitled “Some [very specific] advice for those who find themselves at the ocean these days,” was published in the official central organ, Scinteia Tineretului.  From the beginning the explanation that this was a joke–who in the dead of December would be vacationing at the beach in these days?–as the claimed author of this article later maintained was implausible.  The morning after the Timisoara massacre, when the Ceausescu regime was across the board in a high-state of alert, when the regime was desperately attempting to cover up that anything was wrong, on that morning the author and the editors decided this would be a good time for a joke about summer vacations?  Highly unlikely, and downright suicidal under such circumstances.  Of somewhat greater plausibility is the suggestion that the article was either an effort to communicate to would-be protesters about how to carefully assemble, or that this was the coded message of some KGB/GRU mole to Russian agents in the country.  Neither of these stands up very well either.  Everybody knew then as now, but especially in those tense days, that the Securitate controlled what got published and it is hard to see either of these scenarios playing out.  Another more plausible scenario is that it was from the Romanian military, a DIA message.  However, given the relationship between DIA and the Securitate at that time–not good–it is hard to see that happening.  Moreover, what is most significant, and what would seem to confirm the most likely scenario that it was a Securitate coded-message to undercovers in the field in light of what had happened in Timisoara, is that we now know the Romanian military was trying to divine the meaning of the message during December 1989 and January 1990.  Most significant in this regard are the revelations/interpretations below by General Dan Ioan.

Photo from http://www.agentia.org/anchete/decriptarea-textului-din-scanteia-tineretului-321.html
“Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare,” Scinteia Tineretului, 18 decembrie 1989
Photo from “Decriptarea textului din Scanteia Tineretului,” Luni, 28 decembrie 2009 11:51 by Mihaela G.

http://www.agentia.org/anchete/decriptarea-textului-din-scanteia-tineretului-321.html

Aceasta este decriptarea trimisa CSAT in 2007 – Declansati, pe neasteptate, planul ”Soare”. Incepeti prudent, cu operatiuni scurte, de 10-15 minute, simultan in mai multe zone, pana la acoperirea intregii tari.2 – Nu depasiti obiectivele. Altfel sunteti in mare pericol si nu va va ajuta nimeni.3 – Bazati-va pe sprijinul trupelor speciale care au rol activ intre orele 5,30 si 7,30 in scopul recuperarii ranitilor.4 – Devastati librariile si distrugeti ”operele alese” (cartile lui Ceausescu – n.r.) pentru instigare si intimidare.5 – Pentru nehotarati: nu tradati scopul, daca va iubiti tara.

Securitate General Iulian Vlad’s Declaration of 29 January 1990 identifying the “terrorists”:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/11/20/when-a-truth-commission-misses-crucial-evidence-the-romanian-cpadcr-final-report-and-securitate-general-iulian-vlads-declaration/

“Acel articol a fost un cosmar pentru mine. In 22 decembrie au aparut fluturasi in Bucuresti cu “sfaturile ” din “Scinteia Tineretului “. Cine avea xeroxuri in acea vreme?”, se intreaba Sorin Preda. Am fost anchetat de Ministerul Apararii Nationale pentru ca generalul Militaru a considerat sau i s-a sugerat ca articolul meu era un semnal si pentru teroristi. Articolul il scrisesem cu patru zile inainte de aparitie si avea o introducere in care explicam caracterul lui umoristic. Nu stiu de ce acea introducere a disparut.”
 
…Buna ziua. Imi pare rau sa spun asta dar nu cred nici cat negru sub unghie ceea ce declara dl. Sorin Preda legat de articolul referitor la “sfaturile” pentru cei aflati pe litoral “la plaja” pe 18 Decembrie 1989. Este absurd. Ar fi prea multe coincidente. Eu detin ziarul respectiv in intregime. La vremea aceea eram ofiter activ in Brasov si vreau sa va spun ca dupa aparitia articolului, imediat dupa teleconferinta tinuta de Ceausescu in 17.12.1989, evenimentele au inceput sa se desfasoare intocmai cum era “ordonat” in “sfaturile” aparute in Scinteia Tineretului din 18.12.1989. Daca doriti sa va dau si decodificarea articolului o fac bucuros.Cu stima,Mircea
——————————————————————————
Mircea Ferestrăuariu avea 25 de ani în decembrie 1989 şi era locotenent în cadrul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi şi Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţii „Leontin Sălăjan” din Braşov. Îşi aminteşte clar cum s-a răspândit în unitatea militară zvonul că „e ceva” cu articolul din „Scînteia tineretului”, că ar fi un articol codat şi cum, după câteva zile, a apărut şi o decodare pe care mai toată lumea din unitate şi-o copia de pe o fiţuică.  Mircea Ferestrăuariu are şi-acum decodarea, într-o cutie cu documente din casă. „Nu ştiu cum a intrat în şcoală decodarea, cine a adus-o, de unde, dar ea părea veridică. Iar la sfârşitul decodării scria că ea fusese făcută de un maior şi de un căpitan, maiorul Ioan Ardelean şi căpitanul Ioan Hendre. Numele nu-mi erau cunoscute, nu erau din unitatea noastră.  Oricum, eu sunt absolut convins că articolul a fost un ordin codat către forţele de represiune care nu făceau parte din structurile militare. Cine se duce la mare în decembrie să facă plajă şi baie? E de neconceput ca la vremea respectivă să apară un astfel de articol şi nimeni să nu sesizeze că e ceva aberant”.

General Magistrat (r) Ioan Dan, Teroristii din ’89 (Lucman, 2012):

In luna ianuarie 1990 eram la Timisoara, cand un subaltern mi-a prezentat un articol intitulat “Cateva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare,” publicat in ziarul ‘Scanteia Tineretului’ din ziua de 18 decembrie 1989.  Articolul–la care, de asemenea, m-a referit–se compune din 5  fraze sub forma de strofe, pe care le reproduc:

image0-001

Cu toate incercarile de a fi convins de contrariu, am considerat si consider ca acest articol a constituit ordinul de lupta transmis structurilor acoperite ale Securitatii.  Spun “ordin”, deoarece cuvantul “sfaturi” este pus intre ghilimele.

image0

“Avem inca o declaratie, din atatea altele, care ne duce cu gandul la acel faimos articol din ziua de 18 decembrie 1989, publicat in “Scanteia Tineretului”, prin care se dadeau sfaturi la cei aflati in acele zile de decembrie la mare si faceau plaja, sa inceapa cu reprize scurte, de 10-15 minute, cand pe-o parte, cand pe alta.”

image0-001

p. 309 In aceaste ordine de idei…

Ion Costin Grigore, Cucuveaua cu pene rosii (1994, Editura Miracol)

 

Textul din Scateia Tineretului:”Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare”*Evitati expunerea intempestiva si prelungita la soare. E de preferat sa incepeti mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – cand pe-o parte, cand pe alta. Astfel, va veti asigura un bronzaj placut si uniform.* Nu va avantati prea mult in larg. Oricum, in caz de pericol, nu strigati. Este inutil. Sansele ca prin apropuiere sa se afle vreo persoana dispusa a va asculta sunt minime.* Profitati de binefacerile razelor ultraviolete. Dupa cum se stie, ele sunt mai active intre orele 5,30 si 7,30. Se recomanda cu precadere persoanelor mai debile.* Daca sunteti o fire sentimentala si agreati apusurile soarelui, librariile de pe litoral va ofera un larg sortiment de vederi cu acest subiect.* Si inca ceva – daca aceste <sfaturi> v-au pus pe ganduri si aveti deja anumite ezitari, gandindu-va sa renuntati in favoarea muntelui, inseamna ca nu iubiti in suficienta masura marea. (S.P.)”Aceasta este decriptarea trimisa CSAT in 20071 – Declansati, pe neasteptate, planul ”Soare”. Incepeti prudent, cu operatiuni scurte, de 10-15 minute, simultan in mai multe zone, pana la acoperirea intregii tari.2 – Nu depasiti obiectivele. Altfel sunteti in mare pericol si nu va va ajuta nimeni.3 – Bazati-va pe sprijinul trupelor speciale care au rol activ intre orele 5,30 si 7,30 in scopul recuperarii ranitilor.4 – Devastati librariile si distrugeti ”operele alese” (cartile lui Ceausescu – n.r.) pentrui instigare si intimidare.5 – Pentru nehotarati: nu tradati scopul, daca va iubiti tara.
—————————————
“Acel articol a fost un cosmar pentru mine. In 22 decembrie au aparut fluturasi in Bucuresti cu “sfaturile ” din “Scinteia Tineretului “. Cine avea xeroxuri in acea vreme?”, se intreaba Sorin Preda. Am fost anchetat de Ministerul Apararii Nationale pentru ca generalul Militaru a considerat sau i s-a sugerat ca articolul meu era un semnal si pentru teroristi. Articolul il scrisesem cu patru zile inainte de aparitie si avea o introducere in care explicam caracterul lui umoristic. Nu stiu de ce acea introducere a disparut.”
…Buna ziua. Imi pare rau sa spun asta dar nu cred nici cat negru sub unghie ceea ce declara dl. Sorin Preda legat de articolul referitor la “sfaturile” pentru cei aflati pe litoral “la plaja” pe 18 Decembrie 1989. Este absurd. Ar fi prea multe coincidente. Eu detin ziarul respectiv in intregime. La vremea aceea eram ofiter activ in Brasov si vreau sa va spun ca dupa aparitia articolului, imediat dupa teleconferinta tinuta de Ceausescu in 17.12.1989, evenimentele au inceput sa se desfasoare intocmai cum era “ordonat” in “sfaturile” aparute in Scinteia Tineretului din 18.12.1989. Daca doriti sa va dau si decodificarea articolului o fac bucuros.Cu stima,Mircea
——————————————————————————
Mircea Ferestrăuariu avea 25 de ani în decembrie 1989 şi era locotenent în cadrul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi şi Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţii „Leontin Sălăjan” din Braşov. Îşi aminteşte clar cum s-a răspândit în unitatea militară zvonul că „e ceva” cu articolul din „Scînteia tineretului”, că ar fi un articol codat şi cum, după câteva zile, a apărut şi o decodare pe care mai toată lumea din unitate şi-o copia de pe o fiţuică.  Mircea Ferestrăuariu are şi-acum decodarea, într-o cutie cu documente din casă. „Nu ştiu cum a intrat în şcoală decodarea, cine a adus-o, de unde, dar ea părea veridică. Iar la sfârşitul decodării scria că ea fusese făcută de un maior şi de un căpitan, maiorul Ioan Ardelean şi căpitanul Ioan Hendre. Numele nu-mi erau cunoscute, nu erau din unitatea noastră.  Oricum, eu sunt absolut convins că articolul a fost un ordin codat către forţele de represiune care nu făceau parte din structurile militare. Cine se duce la mare în decembrie să facă plajă şi baie? E de neconceput ca la vremea respectivă să apară un astfel de articol şi nimeni să nu sesizeze că e ceva aberant”.
—————————————————————-
Photo from “Decriptarea textului din Scanteia Tineretului,” Luni, 28 decembrie 2009 11:51 by Mihaela G.
Photo from http://www.agentia.org/anchete/decriptarea-textului-din-scanteia-tineretului-321.html

Decriptarea textului din Scanteia Tineretului

  • Luni, 28 decembrie 2009 11:51
  • |
  • 2309 vizualizari
  • |
  • Anchete
Sfaturi catre securisti in decembrie ’89Pe Ceausescu l-a doborat “o gluma” * In ziarul UTC, in plina iarna apare textul “Sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare” * La Timisoara era razboi civil, Armata tragea in populatie * Dupa 12 ani, un general din contraspionaj a trimis decriptarea textului la CSAT * Autorul sustine ca a scris un text umoristicIn data de 18 decembrie 1989, in timp ce in Timisoara era razboi civil, “Scanteia Tineretului” a publicat, in pagina 5, un text straniu, care nu avea nicio logica. Textul a facut valva la acea vreme, ca si in anii imediat urmatori Revolutiei. Erau sfaturi pentru cei ce se bronzau in acel moment, adica in mijlocul lunii decembrie, la mare. Textul a atras atentia imediat, in sensul ca semana cu un semnal incifrat pentru a se declansa ceva – dar pana azi contextul aparitiei sale nu a fost elucidat. A ramas ”o gluma”. In decembrie 2007, un general activ din contraspionajul romanesc a trimis decriptarea textului pentru a fi citita intr-o sedinta a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT). El era consilier in cadrul CSAT la acea vreme.
Textul din Scateia Tineretului:”Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare”*Evitati expunerea intempestiva si prelungita la soare. E de preferat sa incepeti mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute – cand pe-o parte, cand pe alta. Astfel, va veti asigura un bronzaj placut si uniform.* Nu va avantati prea mult in larg. Oricum, in caz de pericol, nu strigati. Este inutil. Sansele ca prin apropuiere sa se afle vreo persoana dispusa a va asculta sunt minime.* Profitati de binefacerile razelor ultraviolete. Dupa cum se stie, ele sunt mai active intre orele 5,30 si 7,30. Se recomanda cu precadere persoanelor mai debile.* Daca sunteti o fire sentimentala si agreati apusurile soarelui, librariile de pe litoral va ofera un larg sortiment de vederi cu acest subiect.* Si inca ceva – daca aceste <sfaturi> v-au pus pe ganduri si aveti deja anumite ezitari, gandindu-va sa renuntati in favoarea muntelui, inseamna ca nu iubiti in suficienta masura marea. (S.P.)”

Aceasta este decriptarea trimisa CSAT in 2007 – Declansati, pe neasteptate, planul ”Soare”. Incepeti prudent, cu operatiuni scurte, de 10-15 minute, simultan in mai multe zone, pana la acoperirea intregii tari.2 – Nu depasiti obiectivele. Altfel sunteti in mare pericol si nu va va ajuta nimeni.3 – Bazati-va pe sprijinul trupelor speciale care au rol activ intre orele 5,30 si 7,30 in scopul recuperarii ranitilor.4 – Devastati librariile si distrugeti ”operele alese” (cartile lui Ceausescu – n.r.) pentru instigare si intimidare.5 – Pentru nehotarati: nu tradati scopul, daca va iubiti tara.

Autorul spune ca a fost o glumaAutorul articolului, Sorin Preda, a declarat atat in fata anchetatorilor Ministerului Apararii cat si in presa, ca el a scris un text umoristic si atat. Adica cele cinci paragrafe, care au avut trimitere pe prima pagina, nu aveau nicio legatura cu Revolutia si a fost o simpla intamplare faptul ca au sunat atat de straniu in acele zile. Trebuie mentionat aici ca fisetul in care se pastrau manuscrisul si spaltul acestor ”sfaturi” a fost spart iar obiectele mai sus mentionate au disparut in timpul evenimentelor de dupa 22 decembrie 1989.Mihaela G.

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

25 for 2014: 25 Things You Should Know about the Romanian Revolution on the 25th Anniversary of the Fall of Nicolae Ceausescu’s Communist Regime: #5 Timisoara (Podul Decebal) Evidence Suggests only the Securitate Had Dum-Dum Bullets

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , | 2 Comments »

“Doi revolutionari, doua destine…” “1.500.000 dolari–C.C.–Emanatii Revolutiei” si alte articole despre Rebeca Doina Cercel si Revolutia din 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 27, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

“In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc.  In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare.  Este transportata la Spitalul Municipal.  I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi.  In fata Directii a 5-a.  Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele.  Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

image0

image0-003

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/25/rebeca-doina-cercel-revolutionar-cc-pcr-decembrie-1989-erau-intr-adevar-dosare-pe-care-era-scris-strict-secret-si-in-care-am-vazut-ca-erau-mentionate-bazele-de-antrenament-antiterorist/

Rebeca Doina Cercel cu Traian Calin Uba, “1.500.000 dolari–C.C.–Emanatii ‘Revolutiei’” Contrast (Constanta), nr. 9 (49) 8-14 martie 1991, pp. 4-5.

image0-005

image0-007

image0-009

image0-012

 https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/07/07/after-the-ceausescus-were-executed-the-counter-revolution-is-disappeared-26-december-1989-24-january-1990/

11 January 1990

Mai tirziu in 11 ianuarie [1990], cind toata lumea spunea iarasi ‘civili sa predea armele’ impreuna cu Cercel Doina Rebeca am intrat in buncarul subteran din CC si am mai prins inca opt insi.  Au tras–daca nu era Rebeca era a treia oara cind muream….

Mihai Barbulescu, “Teroristi infiltrati in rindurile revolutionarilor,” Expres Magazin, nr. 21, 1991, p. 11.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/09/06/before-the-narratives-of-december-1989-consolidated-slight-return-looking-through-the-272-issues-of-the-pntcds-dreptatea-newspaper-from-1990/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Dinel Staicu (fost USLA), Craiova, si decembrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 26, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

Ion Spanu, “Un ofiter de militie vorbeste despre ostateteci ai revolutionarilor,” Expres nr. 28 (179), 13-19 iulie 1993.

image0

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dinel_Staicu

Dinel Staicu: „Misiunea mea a fost sa-l infiltrez pe Sandu in prefectura“

Ca fost comandant al grupei a II-a de patrundere si capturare din cadrul Militiei doljene, Dinel Staicu a fost bagat pina la briu in evenimentele din „22“. Cind a plecat din politie, in ’92, a luat cu el multe secrete. Dar nu a lepadat uniforma, pina nu a dezvaluit ce rol a avut el pe scena miscarilor revolutionare de la Craiova. Reproducem, mai jos, parte din marturiile livrate de ex-capitanul Dinel Staicu, pe 8 aprilie 1992, revistei craiovene Cartel.Dinel Staicu a circulat in zilele acelea fara oprelisti, intrind si iesind in prefectura, de fiecare data fiind inarmat, in ciuda perchezitiilor care i se faceau. Interesant daca in scriptele unitatii din acea perioada figureaza ridicarea armei sale, pentru ca, daca nu, inseamna ca, de acum, fostul ofiter poate sa posede si in prezent arme de foc. Dupa ce a fost consemnat la domiciliu timp de sase zile, pentru portul armei in evenimente, el si-a reluat misiunea: „… De data asta reusesc, il infiltrez atit de bine pe domnul Sandu, imi era doar sef si sefii trebuie sa stea in fata“.
Implicat si in cercetarea cauzelor din care se tragea in perioada aceea in Valea Rosie (cartier secerat metru cu metru de gloante), silit de catre fostul comandant al militiei, colonelul Langa, sa-i dau dreptate generalului Rosu, referitor la existenta unor gloante vidia in urma condamnarii la domiciliu, Dinel Staicu incearca o diversiune pentru inlaturarea celor care luasera conducerea (Nisipeanu, Popa), montind studentii aflati pe pozitii in Casa Studentilor. Actiunea lui de atunci a dat gres. La citva timp dupa aceasta, un alt grup de interes din prefectura n-a mai ratat. El poate fi admirat si astazi in fruntea judetului. La ora aceea, militia facea inca politica. Desi a stat inca in cazarma, securitatea (col. Gheorghe) „a imprumutat d-lui D. Staicu doua TAB-uri si citiva oameni din plutonul USLA al Securitatii (nu cel al militiei), desi cei de la Securitate primisera ordin sa nu mai ridice armament. Dar dl Staicu venea din partea Frontului…
In urma cercetarilor facute de el in Valea Rosie, Staicu sustine ca n-au fost teroristi (desi el insusi este un contraexemplu), pregatirea lui de baza (comandant al grupei a 2-a USLA) fiind si pentru diversiune, si pentru dezinformare. Parerea lui este ca armata a tras milioane de cartuse si ca, peste tot unde au fost unitati militare, pamintul s-a umplut de treburi. Numai ca il contrazice unitatea militara din Craiovita unde nu s-a tras. (…)
Dinel Staicu se considera singurul implicat cu adevarat in evenimentele din decembrie „singurul care-i capacitasem pe toti,… si totul a fost cum am vrut eu“. De aici sa intelegem ca artizanul „Revolutiei“ craiovene a fost un locotenent de militie?
Referitor la activitatea de atunci a sefilor lui, Staicu declara: „In zilele de dupa erau: Langa, Vaduva, Velicu, Sandu… Erau prezenti mai mult cu fizicul, in rest erau absenti total. Cam asta a fost aportul lor. Erau un fel de ostatici… Atunci, ceea ce puteai sa lucrezi era cam ceea ce am facut eu. Sa-i organizez pe studenti, sa linistesc starea de spirit“.
In ceea ce priveste vinovatii pentru victimele din decembrie ’89, pentru ca s-a tras in Craiova, Staicu e de parere ca „sint vinovati cu intentie si vinovati fara intentie, adica vinovati din culpa, asa-zisii incompetenti. Ca au fost generali sau au fost plutonieri, nu are importanta doar daca au avut capacitate de decizie“.
La intrebarea daca in Craiova evenimentele ar fi putut sa se desfasoare fara varsare de singe, ni se raspunde: „Cu o conditie, daca in Craiova n-ar fi existat unitati militare“.
Si iata ca, dupa atita osteneala, lt. maj. Staicu Dinel nici macar nu a fost avansat, de aceste binefaceri beneficiind „unii care n-au avut nici in clin, nici in mineca cu Revolutia“. Intr-un tirziu a fost totusi inaintat la gradul de capitan, ocazie cu care a avut urmatoarea conversatie cu colonelul (de-acum, generalul de miine? Asta ne-ar mai lipsi – n.r.) Sandu: „Ba, eu te-am facut capitan la exceptional. Imi pare rau, cam ai dreptate, dar de ce-mi strigi chestia asta? „…Dumneavoastra ati inceput“. In ceea ce priveste institutia in care a lucrat capitanul Staicu, relativ la „curatirea“ personalului, dl Staicu este drastic: „Este imposibil sa faca asa ceva, pentru ca ar trebui sa lichidezi 80-90% din efective, ceea ce nu se face peste noapte, se face in timp“.
Iata ca, pe masura ce trece timpul, capitanul isi pierde prietenii, care uita ca au fost avansati la exceptional datorita lui si incep sa-l marginalizeze. (Dl Sandu, pe care-l consideram… zice: „Mai putin Staicu – de la arme – referitor cu participarea la o sedinta“). Simtind aceasta marginalizare, Staicu, orientat deja spre zona afacerilor (deschisese chiar un gratar impreuna cu un amic de-ai sai, care i-a creat baza economica a „viitorului om de afaceri“, inca din anul 1990), ca orice politist care se respecta s-a apucat de cu totul altceva decit ii lasa dreptul legea, avind in vedere ca inca era functionar public. In virtutea experientei cu negustorii in general pentru ca „Eram anchetator la cercetare penala, in general lucram la dosare economice, de comert. D-aia ma pricep acum la afaceri, ca am invatat de la negustori“.
Si cum militia este „casa negustorilor“, a avut de unde invata.

http://www.gds.ro/print/13885

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/10/18/episodul-gloante-vidia-sau-uite-si-eu-am-o-mostra-din-martie-aprilie-1991/

from one of my publications, Hall 2006

Craiova: Finally, there is the case of one of the big personalities of the post-Ceausescu era, Dinel Staicu, a one-time soccer club mogul and owner of a kitschy Ceausescu nostalgic restaurant and park/museum.[48] Apparently, he “shot 63 bullets during the events,” but “according to him ‘only 11 to 13 stupid people died”[49]:

“Dinel Staicu moved about in those days unhindered, entering and exiting the prefecture, each time being armed, despite the interrogations to which he had been subject.  It would be interesting to know if the seizure of his weapons was recorded because, if not, it means, he still possesses them [the article dates from 1992].  After he was confined to his home for six days, for carrying an arm during the events, he resumed his mission:  ‘This time I succeeded to infiltrate Mr. Sandu, since he was my boss and bosses must stay at the helm.’  Implicated during this period in the policing of Valea Rosie (a neighborhood that had been raked by gunfire), forced by the former Militia commander, Colonel Langa, to verify to General Rosu [Army], the existence of vidia bullets following his confinement to his home, Dinel Staicu attempted a diversion in order to replace those who had seized power (Nisipeanu, Popa), …Although [technically-speaking] it was still confined to barracks, the Securitate (col. Gheorghe) ‘lent Mr. D. Staicu two TAB vehicles and some men from the Securitate’s USLA platoon (not from the Militia), even though the Securitate had been ordered not to carry arms.  But Mr. Staicu came on behalf of the Front…’

Following the inspection he performed in Valea Rosie, Staicu maintained that there were no terrorists (despite the fact that he himself is an example that contradicts such a denial), his basic training (Commander of Group 2-a USLA) being both for diversion and disinformation.  His opinion is that the Army fired millions of cartridges and that anywhere there was a military unit, the earth filled up with them.  Only that the military unit from Craiovita where there was no firing disputes this (…)[50]

In other words, a member of the USLA denies the existence of vidia bullets and “terrorists”….

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/09/29/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-iii-a-fistful-of-bullets-unregistered-atyp/

image0-003

image0-005

image0-007

“Antimafia”–un Armagedon de Craiova, Adevarul, 3 mai 2002

image0-009

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , | Leave a Comment »

Rebeca Doina Cercel (revolutionar, CC PCR, decembrie 1989): “Erau intr-adevar dosare pe care era scris ‘strict secret’ si in care am vazut ca erau mentionate bazele de antrenament ‘antiterorist’ ale libienilor de la noi din tara–situate in zona Brasovului”

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 25, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

Rebeca Doina Cercel cu Traian Calin Uba, “1.500.000 dolari–C.C.–Emanatii ‘Revolutiei'” Contrast (Constanta), nr. 9 (49) 8-14 martie 1991, pp. 4-5.

image0-002

si Viorel Ringhilescu, prezent si el in cladirea CC PCR, spune ca el a vazut documente USLA in limba araba…

‘USLAT-externe’ (“Pe partea din stanga a hartiei era scris in limba araba, probabil echivalentul lingvistic al aceste nume de trupe.”…”Toate erau batute la masina de scris si numele care se aflau notate acolo erau numai de provenienta araba” O Revolutie Originala, Bucuresti 2008)

https://romanianrevolutionofdecember1989.files.wordpress.com/2011/08/image012.jpg

https://romanianrevolutionofdecember1989.files.wordpress.com/2011/08/image012.jpg

cu alte cuvinte, exact ce spunea Marian Romanescu, fost cadru USLA, in 1991:

Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLAC erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

image-13

Related:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/08/25/teroristii-din-decembrie-1989-camasile-negre-a-fekete-ingesek-the-black-shirts-uslac/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/10/nicolae-ceausescu-securitatea-libieni-cincufagarasbrasov-si-revolutia-romana/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/08/09/misterele-revolutiei-la-brasov-au-ars-dosarele-procuraturii-despre-evenimentele-din-decembrie-romulus-nicolae-cuvintul-nr-32-august-1991/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/in-response-to-an-inquiry-by-professor-charles-king-of-georgetown-university/https://romanianrevolutionofdecember1989.com/in-response-to-an-inquiry-by-professor-charles-king-of-georgetown-university/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , | 2 Comments »

A Tale of Two Letters by Securitate Director General Iulian Vlad: What the Romanian Press Does and Does Not Publish

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 23, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

And one wonders why I found (find) mainstream Romanian studies so unhelpful in trying to understand Nicolae Ceausescu’s overthrow and the Romanian Revolution of December 1989?  Read Vladimir Tismaneanu or Tom Gallagher (or in its 2014 variation, see Grigore Pop-Eleches in Bernhard and Kubik) on Romania in the early 1990s and one is presented with a world of good and evil, of angels and demons, with distance from former nomenklaturist and high-ranking communist Ion Iliescu and the core of the National Salvation Front being as being the simple formula for explaining and understanding any event or policy.  As opposed to this highly–one might say blatantly–politically partisan [and bureaucratically ignorant] approach, on the other side stand functional or deconstructionist explanations–the kind favored by Peter Gross, Katherine Verdery, Peter Siani-Davies, or Ruxandra Cesereanu–which would explain the press of the time as the function of market pressures, sensationalist appetites, an anomic readership, poor journalistic training and professionalism, etc.

How then does one explain the following conundrum:  the selective treatment of the letters and declarations of former Securitate Director General Iulian Vlad?  Oh, yes, the text of General Vlad’s letters which allege he was a stooge and victim of Ion Iliescu, etc. can be found in the Romanian press.  No problem!  But what about his declaration of 29 January 1990, where he deftly admits the responsibility of his institution for the bloodshed of December?  What, that not sensationalist enough, different enough to sell papers?  That’s not “anti-communist” enough for publication?  Is it somehow less credible than the other letters whose text has been published without problem?  24 plus years later, the Romanian media has yet to publish this document!  Could it be that the problem with this declaration is that it does not fit with and undermines the other popular narratives of December 1989 that minimize and even absolve the former Securitate of responsibility for the bloodshed of December 1989?

image0-001

Ion Cristoiu’s Evenimentul Zilei debuted in June 1992 and was the flagship of opposition to the regime of Ion Iliescu.  In the fall of 1992 it ran a zealous campaign opposed to Iliescu’s reelection.  Here is the exculpatory letter from former Securitate General Iulian Vlad (dated 20 March 1990) that was published on 19 September 1992:

image0-004

“Generalul IULIAN VLAD se adreseaza dlui Ion Iliescu:  Am fost arestat pe nedrept (20 March 1990),” Evenimentul Zilei, 19 septembrie 1992, p. 3.  “Intr-adevar pe dictatorul Ceausescu l-am tradat” “M-am integrat total Revolutiei” “Sint convins ca datele nu va erau cunoscute”  I.V. Vlad 20 martie 1990

And, yet, what of General Iulian Vlad’s declaration of 29 January 1990.  As far as I know, in 24 plus years, only this brief allusive mention on the 15th anniversary of the letter (although not mentioned or acknowledged in the article, and possibly accidental) has made its way into the Romanian press.  Below it:  the text of the statement of 29 January 1990!

image0-005

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/text-of-securitate-general-iulian-vlads-29-january-1990-declaration-identifying-the-terrorists/

image0-001

It took 22 years for the text of Securitate Director General Iulian Vlad’s handwritten declaration of 29 January 1990 to become public knowledge–thanks to former military prosecutor General Ioan Dan.  (Inevitably, there will no doubt be those who will allege that General Vlad was “forced” to write this declaration to save his skin, etc., that this was the “propaganda of the moment” and all a huge lie.  If that were the case, one would have expected Iliescu, Brucan, Militaru, Voican Voiculescu, etc. to have made every effort for Vlad’s declaration to leak to the media.  Instead, for 22 years it was hidden from public knowledge!)

Of Note:  No “Soviet tourists,” no DIA (Batallion 404) troops of the army’s intelligence wing, no “there were no terrorists:  the Army shot into everyone else and into itself”–in other words, none of the spurious claims that have littered the narrative landscape, fueled by the former Securitate over the past two decades plus.  No, Vlad knew who the terrorists of the Romanian Revolution of December 1989 were, because they reported to him!

image0

image0-002

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

 

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , | 1 Comment »

Maracineni, Securitatea, si Lupta de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic: “Decembrie ’89–soferii iadului in varianta autohtona” (Expres, 19-25 ianuarie 1993)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 21, 2014

http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_M%C4%83r%C4%83cineni,_Buz%C4%83u

Possibly linked to the Maracineni case is the following:   Securitatea: Lupta de rezistenta in cadrul razboiului de aparare a patriei. Particularitati ale participarii unitatilor centrale si teritoriale de securitate la organizarea si ducerea luptei de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic.  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/27/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-iv/

image0

image0-003

image0

image0-001

Ioanesi Adrian ( 548 )
Profesie: Soldat in termen la UM 01027 Piatra-Neamt, sublocotenent post-mortem
Data nasteri: 24.09.1969
Locul nasterii: Vaslui
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 24 decembrie 1989
Locul mortii: Maracineni, Buzau
Cauza: Impuscat in inima si cap
Vinovati:
Observatii:

http://www.portalulrevolutiei.ro/index.php?menu=1&jud=53

“In jurul orei 02,30 a fost impuscat, din spate, de 2 gloante de provenienta straina–unul in cap si unul in omoplatul sting.  Se presupune ca s-a tras cu arme de constructie speciala, foarte eficiente si pe timp de noapte.” Armata Poporului, p. 3, nr. 41 (44) Octombrie 1990.

Cazul Maracineni

Another small group of people wearing “black jumpsuits” held a military convoy under fire near the city of Buzau. On the evening of 23 December 1989, a military convoy from Piatra Neamt en route to Bucharest reached the community of Maracineni near Buzau.  Members of the local military unit told the soldiers from Piatra Neamt that

image0-002

…the unit had been attacked by two people, a civilian and Militia NCO, who disappeared with an Oltcit [car] and an ABI vehicle [an armored transport used exclusively by the Securitate’s USLA].  Shortly after [being told] this, gunfire opened on the convoy.  And gunfire reopened on the local military unit….those from the unit fired back with ordinance that lit the sky, in this way enabling them to observe a group of 3-4 armed people, wearing black jumpsuits (“salopete negre”) who were shooting while constantly changing position.  At the same time, on the radio frequencies of the convoy, they received messages about coming devastating attacks, and even Soviet intervention.  All of these proved to be simple disinformation.  The next day, in a moment of calm, villagers brought the soldiers food, and related how the terrorists had occupied attics of their houses.  They said they [the occupiers] were Romanians and that in a few words they had ordered [the villagers] to let them into the attics of their houses….In general, they shot at night, but on 25 December the cannonade continued during the day…. Curiously, the ‘fighting’ in Maracineni continued until 30 December.  Who and for whom were they trying to impress? [emphasis added][55]

Indeed, there are three key aspects here:  1) this was not a heavily populated area, thereby undermining arguments about “operetta-like” fake warfare to impress the population, 2) it is difficult to explain this episode as the result of “misunderstandings” between units, and 3) the gunfire lasted well over a week, a fact that is difficult to ascribe to confusion.

Ilie Stoian, Arta Diversiunii, 1993, pp. 55-57.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2011/08/25/teroristii-din-decembrie-1989-camasile-negre-a-fekete-ingesek-the-black-shirts-uslac/

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/campaniile-rl/exclusiv-cum-au-disparut-gloantele-de-la-revolutie-si-despre-mortii-in-salopete-negre-247874.html

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/09/30/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-four-the-mysterious-men-in-black/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

25 Years Ago: East German Exodus Continues and Things Start Getting Serious (Press from the Time)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 20, 2014

Relatedhttps://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/08/16/the-light-and-guns-of-19-august-media-accounts-and-video-about-an-important-day-in-the-fall-of-european-communism-in-1989-featuring-hungary-poland-and-romania/

PURELY PERSONAL VIEWS AS ALWAYS.  As my own collection of copies of the Washington Post from the time suggests:  things began to really gather pace in the former communist Eastern Europe in September 1989.  On 11 September 1989–yes 11 September, the accidental historian thus drawing together other famous 11 Septembers (Allende’s overthrow in Chile in 1973 or al-Qa’ida’s horrific attacks of 11 September 2001)–the Hungarians essentially formalized their laissez-faire attitude toward East Germans using their country as a transit point for going West.  To the wrath of the East German regime of Erich Honecker–but also to the other members of the so-called Gang of Four rejectionists in Czechoslovakia, Bulgaria, and perhaps especially Nicolae Ceausescu’s Romania–the Hungarian regime released the pressure of the build-up of East German refugees in their country, opening the flood gates not only for future refugees but for the momentous collapse of the rejectionist communist regimes which followed in quick succession during October, November, and December 1989.  Mark Kramer of  Harvard University’s Cold War Studies Project lays out in excellent detail the dynamics and ramifications of these events in Mark Kramer, “The Demise of the Soviet Bloc.” The Journal of Modern History 83:4 (December 2011): 788-854, available online here (see pages 227-234):  http://www.ustrcr.cz/data/pdf/seminare/2013/kramer/demise-of-the-soviet-bloc.pdf

image0-001

24 September 1989

image0-004

image0-006

Note first article by Blaine Harden, “Move Intensifies Split in Bloc as Only Poles Back Hungary”

image0-008

image0-010

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »

25 Years Ago: Front du Salut National / Frontul Salvarii Nationale Gets International Press Coverage for the First Time

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 18, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

“Libertatea nu este un dar”  O convorbire cu Alexandru MELIAN (author of the “National Salvation Front” protest letters against Nicolae Ceausescu’s reelection as Communist Party General Secretary in 1989), Vlad Pavlovici, Contrapunct, 23 martie 1990, p. 3; 15.

image0-001

I recently came across the following below:  from Le Soir (Brussels), 18 September 1989.  In the days which followed, the French press relayed this news as well.  Although the letter signed Front du Salut National (Frontul Salvarii Nationale / National Salvation Front) according to this article had been broadcast on Radio Free Europe the previous month, this was apparently its first international press coverage.

http://archives.lesoir.be/amnesty-accuse_t-19890918-Z01ZL8.html?queryand=roumanie+front+1989+ceausescu&firstHit=30&by=10&when=-1&sort=datedesc&pos=30&all=32&nav=1

Amnesty accuse

AFP; ASSOCIATED PRESS

Page 5

Lundi 18 septembre 1989

Amnesty accuse: Bucarest torture

les réfugiés roumains «récupérés»

Des réfugiés roumains arrêtés alors qu’ils tentaient de franchir illégalement la frontière ont été maltraités et torturés par les autorités roumaines, provoquant la mort d’au moins une personne, selon un rapport du groupe de coordination pour la Roumanie de l’organisation Amnesty International parvenu à Vienne.

Certains Roumains, qui ont illégalement franchi la frontière avec la Hongrie, ont été renvoyés dans leur pays par les autorités hongroises, comme Adrian Staicu et Emilia Popescu, 34 ans tous les deux et originaires de Bucarest. Ils ont été livrés le 15 mai 1988 aux autorités roumaines et sévèrement battus alors qu’ils attendaient leur procès dans la prison d’Oradea, au nord-est de la Roumanie. Ils ont été condamnés à un an et quatre mois d’emprisonnement.

Un cas plus récent s’est produit le 14 mars 1989: un groupe de sept jeunes Roumains d’origine hongroise a été arrêté près de la rivière de Crasna. Une fausse frontière simulée par des fils de fer à une certaine distance de la vraie frontière avait fait croire à ce groupe qu’il se trouvait sur le sol hongrois. Un membre du groupe a été déchiqueté par le chien d’un garde-frontière, un autre a été frappé avec la crosse d’un fusil, mais le rapport ne précise pas les circonstances exactes de la mort du réfugié dont elle fait état.

Cette semaine enfin, alors que le régime de Nicolae Ceausescu attaque avec une virulence chaque jour plus forte les expériences réformistes en cours à Varsovie et à Budapest, un groupe d’une trentaine de touristes polonais a été sérieusement malmené et expulsé par des gardes-frontières roumains.

Le groupe de coordination pour la Roumanie a indiqué que, selon des chiffres officiels hongrois, trois mille Roumains se sont réfugiés en Hongrie au cours du premier semestre 1989. Et, pour la même période, ils étaient environ six mille à passer illégalement la frontière avec la Yougoslavie. On ignore toutefois combien de Roumains ont été arrêtés alors qu’ils tentaient de quitter illégalement leur pays. Seule certitude: le délit de fuite illégale est sanctionné d’une peine de prison de 6 mois à 3 ans.

Fronde dans le parti?

Par ailleurs, selon la section roumaine de l’Association internationale pour la défense des droits de l’homme, un mouvement né au sein même du parti communiste roumain demanderait désormais la destitution du président Nicolae Ceausescu. Dans une lettre adressée au responsable de l’organisation, le Dr Preda Mihailescu, il est en effet fait état d’un «appel parvenu récemment à l’Ouest et qui s’adresse aux participants du XIVe congrès du Parti qui aura lieu à Bucarest en novembre».

Selon le Dr Mihailescu, «il y a des raisons sérieuses de soupçonner que le groupement qui lance cet appel et qui se donne le nom de «Front de Salut National» émane du sein même du Parti.

«Faisant allusion à la situation catastrophique du pays et s’inquiétant pour le futur qui peut attendre la Roumanie, les signataires de l’appel demandent aux participants au Congrès de devenir pour une fois ce qu’ils sont de par leurs attributions mais qu’ils n’ont jamais été en réalité: de vrais représentants des intérêts du peuple», poursuit la lettre.

L’appel énumère ensuite les maux qui, selon ses auteurs, accablent la Roumanie et dénonce «le régime incompétent et mégalomane» de Ceausescu, le «dé-sastre de la vie sociale, économique et politique du pays», le «culte de la personnalité, dégoûtant et très nocif, qui dépasse même celui de Staline», l’élimination des cadres compétents, la mainmise du président Ceausescu et de son épouse sur tous les secteurs de l’économie, de l’industrie, de la politique, de l’enseignement, de la science, de l’urbanisme, de la santé publique «et même du sport». Il stigmatise également «les discriminations nationales qui résultent de la politique d’homogénéisation forcée de la population», «l’arrogance de la politique internationale» et «la campagne d’hostilité à l’égard de la Hongrie». (D’après AFP, AP.)

Professor Alexandru Melian of the University of Bucharest turns out to have been the author of the original appeal and a later one.

Marius Mioc posts a link to Melian’s http://ebooks.unibuc.ro/filologie/melian/48.htm for the text of the letters and a link to the Radio Free Europe audio from 29 August 1989 during which the letter was read out at http://mariusmioc.wordpress.com/2010/02/25/apelul-fsn-radio-europa-libera/#more-6536.
Alexandru Melian’s explanation of the timeline, content, and reactions to his letters (especially column 3 in the Contrapunct article above) seem genuine and the letters appear to have been his own work, without connection to the nomenklatura and officers linked to Ion Iliescu, who seized power on 22 December 1989 during the Romanian Revolution.

Scrisori cĂtre Europa LiberĂ


DRAGI PRIETENI
1

În oropsita şi de Dumnezeu uitată ţară a Românilor rânjesc semnele apocalipsului. Aici în sufletele celor născuţi sub zodia Mioriţei pasc turmele disperării mânate înspre pierzanie de către păcurarii fără de suflete şi de către lupii procopsiţi în dulăi de pază. Căci în fără de sufletele lor a încolţit şi dă rod floarea de mătrăgună, bălteşte otrava aducătorilor de suferinţă şi de moarte, a profanatorilor de lumină şi a uzurpatorilor de istorie.

Am devenit un popor de deţinuţi… fără haine vărgate şi fără de celule zăbrelite (acelea sunt ,,jucăriile” torturii doar pentru temerarii care îndrăznesc să spună NU mascaradei). Închisoarea noastră se întinde de la un hotar la altul şi e străjuită de mitraliere, iar în ultimul timp de garduri de sârmă şi gropi de pământ…

Suntem ,,liberi” să ne mişcăm şi… să fim ,mişcaţi, suntem ,,liberi” să ne adunăm şi… să fim adunaţi, să ne spargem plămânii de entuziasm şi să ne tăbăcim palmele de aplauze în cinstea celor care ne înfometează în frig şi întuneric, care ne umilesc până şi în sfinţenia iubirii… în cinstea celor care ne ucid monumentele istoriei şi ne profanează mormintele, ne terfelesc demnitatea prezentului şi ne ruinează speranţele viitorului…

Suntem ,,liberi” să preamărim dictatura unui clan în blazoanele căruia paranoia şi fudulia, viclenia şi cruzimea, incultura şi repulsia faţă de cultură se împletesc într-un simbolic contur de şarpe încolăcind harta nenorocitei noastre ţări.

Şi totuşi, umbrele disperării n-au devenit atotcuprinzătoare. Speranţa ne luminează încă dăinuirea. Ea este ca un foc sacru pe care îl întreţin mereu cei mai buni şi cei mai îndrăzneţi fii ai neamului nostru… uniţi în disperare, ca minerii de pe Valea Jiului sau ca muncitorii de la Braşov, ori izolaţi de poterele regimului, ca Doina Cornea, Mircea Dinescu, Dan Deşliu şi cei şase conducători ai partidului… pentru a-i aminti doar pe cei mai recenţi din cei mai cunoscuţi.

Rezistenţa românilor însă popor paşnic şi blând dar teribil când ajunge la capătul răbdării este astăzi asemenea unui aisberg… Nu i se vede decât partea de deasupra. Formele de rezistenţă sunt numeroase şi diverse, dar din cauza regimului de teroare şi a lipsei de mijloace, ele rămân în cea mai mare parte necunoscute şi necoordonate. Una e însă atotcuprinzătoare… Tirania îi simte efectele dar rămâne neputincioasă în faţa ei… Poporul român se află într-o grevă generală sui-generis. Eşecurile tuturor planurilor, mult mai profunde şi mai cuprinzătoare decât apar ele în lamentaţiile şi ameninţările dictatorului îşi au originea, fără îndoială, în falimentara strategie politică şi economică, dar într-o măsură foarte importantă în reacţia ostilă a întregului popor faţă de această politică şi faţă de autorii ei. O ostilitate concretizată în muncă puţină şi de proastă calitate, sustrageri multe şi de toate felurile (pentru a se compensa astfel, fie şi parţial, mizerabila salarizare), mistificări de jos şi până sus ale realităţii.

În rezistenţa şi tăriile poporului nostru ni se află speranţa… Dar ea ne este întărită mereu de dumneavoastră, cei care în fiecare seară şi dimineaţă spargeţi zidul minciunii, luminându-ne întunericul şi dăruindu-ne floarea încrederii că nu suntem singuri.

Ea ne este întărită de nenumăratele şi tulburătoarele semne de solidaritate, nu numai ale fraţilor care au luat calea exilului, dar ale atâtor conştiinţe individuale şi colective din întreaga Europă.

Cuvintele rămân foarte palizi mesageri ai mulţumirii şi recunoştinţei noastre faţă de dv., faţă de poporul belgian şi conducătorii lui faţă de Franţa şi Elveţia, Anglia şi Italia, faţă de S.U.A., faţă de solidaritatea poloneză şi forţele democratice ale poporului maghiar care au fost şi sunt alături de suferinţele noastre, care şi-au ridicat glasul împotriva unui regim medieval în toaletă de secol XX.

Vă mulţumim tuturor şi ne exprimăm speranţa că veţi face tot ce este posibil şi pe toate căile pentru a ne ajuta să readucem România în Europa şi în pragul sec. XXI!

Este bine să se ştie un adevăr fundamental: principiul neamestecului în treburile interne îşi pierde orice valabilitate atunci când el este invocat de o bandă de uzurpatori de tip mafiot care terorizează prin puterea armelor şi a tuturor pârghiilor economice un întreg popor, lipsit în această confruntare de alte mijloace în afara libertăţii şi a vieţii fiecăruia dintre indivizii ce-l compun.

România face parte din treburile interne ale Europei şi ale întregii lumi. Iar cine încalcă legile lumii civilizate şi chiar legile bolnave hotărâte de el însuşi, n-are dreptul să beneficieze de inviolabilitate.

Nu uitaţi strigătele de ajutor ale poporului maghiar din 1956 care, deşi au fost auzite pretutindeni, au rămas strigăte în pustiu stinse sub şenilele tancurilor! …

Din ţara Românilor, de peste 10 ani, se aude acelaşi strigăt! … Atâta doar că tancurile de atunci au devenit buldozere, iar agresorii n-au mai venit din afara, ci din lăuntrul ţării! …

Ascultaţi strigătele noastre de ajutor şi ajutaţi-ne înainte de a fi prea târziu! …

Acestor rânduri pe care vi le adresăm dv. şi întregii lumi, am dori să le alăturăm şi un mesaj către Congresul al XIV-lea al P.C.R., instanţa care ar trebui să fie forul suprem al celor peste 3 milioane de comunişti şi nu instrumentul de manevră al clanului Ceauşescu, interesat în primul rând să-şi menţină puterea, indiferent cu ce mijloace şi cu ce preţ.

Vă rugăm să-l transmiteţi la postul dv. de radio, periodic, până la începerea congresului şi în timpul desfăşurării lui!

Dacă nu ne declarăm identitatea, nici alte detalii despre noi, suntem convinşi că veţi înţelege perfect raţiunea unui astfel de comportament. Sperăm să vă putem transmite şi alte mesaje.

 

Frontul Salvării Naţionale

 

APEL

CONGRESULUI AL XIV-LEA AL P.C.R.

Deşi ,,alegerea” dv, la congres a fost regizată după tipicul ştiut în vederea asigurării acelei mase inerte de oameni chemaţi să mistifice şi să tămâieze, să asculte şi să aplaude în ovaţii, ştim că în adâncul conştiinţei celor mai mulţi dintre dv. mocneşte dezgustul, ruşinea şi îngrijorarea faţă de situaţia catastrofală în care a fost adusă ţara de dictatura Ceauşescu şi faţă de marile primejdii care ameninţă viitorul nostru.

Credem că am ajuns în ceasul al doisprezecelea al acestui tragic impas al istoriei româneşti. Credem că măcar în acest ceas aveţi datoria sfântă de a deveni, cu îndrăzneală şi spirit de sacrificiu, dacă e cazul ceea ce teoretic sunteţi, dar practic n-aţi fost niciodată: reprezentanţii unui partid de peste 3 milioane şi, în mod declarat, reprezentanţii unui popor întreg.

Credem că e ultimul ceas pentru a da glas şi a hotărî în spiritul acelei conştiinţe lucide şi temerare care s-a auzit prin vocea lui C. Pârvulescu la Congresul al XII-lea. Vocea singulară de atunci trebuie să devină vocea colectivă de acum! Vocile foştilor conducători ai partidului din scrisoarea deschisă adresată lui N. Ceauşescu, vocile Doinei Cornea, Dan Deşliu, Mircea Dinescu, toţi aceştia fiind în ultimă instanţă adevăraţii purtători de cuvânt ai poporului trebuie să se audă în congres şi să devină temei de analiză şi de hotărâre.

Imensa majoritate a poporului român vă cere, dacă aţi acceptat să deveniţi delegaţi la congres să reprezentaţi şi să apăraţi în mod autentic interesele lui:

1. Să aduceţi în dezbaterea congresului adevărul realităţilor noastre economice, sociale şi politice care să nu eludeze următoarele aspecte:

A. Întreaga viaţă economică este profund afectată de voluntarism şi incompetenţă, concretizată într-o politică economică falimentară, decisă aproape integral de N. Ceauşescu şi familia sa. Aceşti factori de decizie, fără nici o pregătire de specialitate care să le permită a înţelege mecanismele şi fenomenele economice în complexitatea dinamicii lor, n-aveau cum să ajungă la o strategie economică optimă de vreme ce intelectualitatea şi specialiştii de înaltă calificare au fost practic eliminaţi din actul deciziei, cu dispreţ şi cu ură.

Nepricepându-se la nimic, ,,conducerea superioară de partid” a decis că se pricepe la toate şi … a distrus economia.

S-au construit capacităţi de producţie care lucrează cu mult sub nivel proiectat.

S-au făcut investiţii iraţionale, risipindu-se miliardele împrumutate în obiective economice sau de altă natură, nerentabile şi niciodată amortizabile.

S-au hotărât planuri de producţie nerealiste care au ignorat mijloacele energetice, disponibilităţile de materii prime şi necesităţile de import.

S-au exportat produsele industriei noastre cu mult sub valoarea costurilor de producţie, ceea ce a însemnat, de fapt, risipirea averii naţionale şi dispreţ faţă de munca trudnică a clasei muncitoare.

Agricultura a fost distrusă prin distrugerea ţăranului. Exploatarea acestuia a căpătat proporţii mai grave decât sub regimul burghezo-moşieresc. Mărturiile sunt atât de numeroase şi atât de cunoscute încât ele se află la îndemâna fiecăruia.

Ce poate fi mai condamnabil şi mai compromiţător, din punct de vedere economic şi politic, decât faptul că agricultura se face cu studenţii şi elevii, cu militarii şi puşcăriaşii, iar când nici aceştia nu ajung, cu muncitorii din fabrici, şi că aproape în fiecare an o bună parte de recoltă rămâne pe câmp?

Ce poate fi mai antiuman, mai antisocialist, mai culpabil decât să vinzi peste graniţă, la preţuri derizorii, cea mai mare şi cea mai bună parte a producţiei agricole, într-un total dispreţ faţă de producătorii de bunuri materiale şi spirituale care au fost lăsaţi să flămânzească?

 

B. Erorile din economie şi-au avut reflexul lor în plan social-cultural.

I. A fost afectat profund nivelul de trai al populaţiei aducându-l la parametrii cunoscuţi doar în timpul războiului, uneori chiar sub aceştia:

lipsa alimentelor de strictă necesitate, a încălzirii şi luminării spaţiilor de muncă şi de locuit, a benzinei, a unor produse de strictă necesitate, de la pastă şi lame de ras, la piese de schimb pentru mai toate bunurile aflate în posesia unui cetăţean (ce ruşine mai mare poate cunoaşte un regim decât cartelizarea alimentelor şi benzinei, la sfârşitul sec. XX, într-o ţară atât de dăruită de natura ca ţara noastră?).

nivelul sub orice critică al asistenţei sanitare care a dus la creşterea îngrijorătoare a morbidităţii populaţiei, la reapariţia unor boli eradicate cu 20 de ani în urmă în urmă (sifilisul, tuberculoza, râia), la creşterea mortalităţii şi la nivelul scăzut al naşterilor în pofida ruşinosului şi abuzivului decret dat tocmai pentru a se asigura sporirea acestora; cauzele sunt multiple dar câteva se impun în primul rând:

· cele menţionate la punctul anterior cu privire la alimentaţie şi habitat;

· suprasolicitarea cotidiană a celor ce muncesc, fără compensarea materială şi morală corespunzătoare şi fără de nici o speranţă

· precaritatea actului medical datorat lipsei de medicamente şi a celorlalte mijloace elementare pentru îndeplinirea lui, suprasolicitarea medicilor, corupţia foarte răspândită ca urmare a lipsurilor de tot felul

· eliminarea practică de la asistenţa medicală a bătrânilor

nivelul sub orice critică al vieţii culturale, transformate de dictatură într-un act de perpetuă oficiere a cultului personalităţii lui N. Ceauşescu şi a soţiei sale;

· generalizarea atamorismului

· suprimarea subvenţiilor pentru toate instituţiile de cultură, dar limitarea drastică a oricărei libertăţi de opţiune culturală

· transformarea ridicolă a televiziunii în ceva de două ore imposibil de a fi definit

· paralizarea activităţii uniunii scriitorilor şi a altor uniuni de creaţie

· privarea tineretului, mai ales, de mijloacele de acces la valorile universale ale muzicii, cinematografiei, teatrului contemporan

· poluarea activităţii sportive, în special a fotbalului, prin imixtiunile puterii politice şi prin erorile de tot felul care afectează competiţiile şi participările la întrecerile internaţionale

 

II. Învăţământul a fost foarte grav afectat, ca urmare a faptului că organizarea şi desfăşurarea lui a fost decisă de acelaşi cuplu, cu aceeaşi incompetenţă şi cu acelaşi voluntarism. De altfel, cum ar fi putut să decidă optim în problemele şcolii cineva pentru care şcoala este o vagă amintire, iar studiile superioare nici măcar atât?

Ce poate fi mai insultător şi degradant pentru învăţământ şi ştiinţă decât asumarea frauduloasă de titluri ştiinţifice şi academice şi mai ales conducerea acestui sector vital pentru oricare societate sănătoasă de către cineva fără pregătire, fără cultură elementară, de fapt fără nici o competenţă?

Urmările celor de mai sus se găsesc în situaţia catastrofală a învăţământului românesc, unul din cele mai apreciate pe plan european între cele două războaie mondiale. Toate articulaţiile sistemului au fost afectate.

Au fost anulate motivaţiile pentru activitatea şcolară, precum şi pârghiile de stimulare ori de coerciţie la îndemâna corpului didactic.

Desfiinţarea repetenţiei la ciclul elementar, sancţionarea profesorilor exigenţi în numele statisticilor triumfaliste, transformarea mijloacelor de verificare, a principiilor docimologice şi a bacalaureatului în adevărate parodii, sistemele nestimulative ale repartizărilor absolvenţilor, dezvoltarea aberantă a învăţământului seral toate acestea au generat nu numai un dezinteres general pentru învăţătură dar şi o infirmizare morală a tinerelor generaţii care, începând de la grădiniţă şi până la facultate, sunt modelate sub semnul minciunii, al demagogiei, al făţărniciei şi parvenitismului.

Ideea integrării învăţământului cu cercetarea şi producţia, generoasă în sine a fost compromisă prin exces şi mai ales prin imposibilitatea ei de realizare propriu-zisă, în cadrele cerute şi în condiţiile date. Rezultatul îl constată orice conştiinţă onestă.

Redusă cu peste 47%, pregătirea generală, teoretică şi modelatoare sub raport intelectual, a fost profund afectată, fără ca în schimb să se realizeze o pregătire practică autentică. Intreprinderile şi instituţiile unde este planificată o asemenea activitate n-au nici mijloacele nici motivaţiile pentru a o asigura, aşa încât practica a devenit un factor de perturbare a învăţământului şi a producţiei şi un prilej instituţionalizat de pierdere a vremii.

Statutul social şi profesional al cadrului didactic a fost foarte grav degradat, atât prin salarizarea mizeră cât şi prin umilirea permanentă la care e supus. Devenit un fel de slugă bună la toate, cadrul didactic a început să înţeleagă, din păcate că supravieţuirea lui depinde nu de calitatea muncii didactice, ci de promtitudinea cu care răspunde chemărilor primăriei şi activiştilor, ,,Cântării României” şi ,,Daciadei”, asigurării planurilor economice, ieşirilor cu elevii la mitinguri, vizite şi alte asemenea deşertăciuni propagandistice.

În esenţă, învăţământul a devenit un oficiu de prestări servicii, de cele mai multe ori gratuit la dispoziţia primarilor şi a altor activişti, pentru strângerea recoltei, pentru curăţenia localităţilor şi instituţiilor, pentru încărcarea şi descărcarea mijloacelor de transport etc. etc. etc.

 

C. Sub raport politic situaţia este şi mai gravă. Esenţializând anomaliile, din care au generat, în ultimă instanţă toate cele anterior relevate şi multe altele (ar fi necesară o Carte Albă pentru a le cuprinde şi analiza) se impun în primul rând următoarele:

a) S-a concentrat în mod anormal întreaga putere executivă şi legislativă în mâna unui singur om, de fapt a unei singure familii, suprimându-se orice control asupra felului cum este ea exercitată

b) S-a instituit un dezgustător şi foarte nociv cult al personalităţii, depăşindu-l chiar pe cel al lui Stalin care a pus viaţa politică sub semnul misticismului, al idolatriei.

Consecinţele sunt multiple:

desfiinţarea practică a partidului care este redus de fapt la N. Ceauşescu şi la familia sa; ceilalţi peste 3 milioane sunt doar nişte cotizanţi care au obligaţia să aprobe, să aplaude şi să omagieze tot ce hotărăşte secretarul general, indiferent dacă e bine sau rău, să aplice în viaţă aceste hotărâri, indiferent dacă ele sunt benefice ori dăunătoare, dacă pot fi aplicate sau nu; anularea principiului organizatoric al partidului, din cele două componente ale lui nemaifuncţionând decât centralismul; obsesia unanimităţii este blazonul acestei amputări; atât de trâmbiţatul democratism este o simplă ficţiune, atât în partid, cât şi în stat; exemplul cel mai recent ,,propunerea” de realegere a lui N Ceauşescu în fruntea partidului care a fost îmbrăţişată cu o ,,deplină umanitate” evident de familia sa şi de slugile care o deservesc;

promovarea cadrelor în munci de răspundere pe linie de partid şi de stat doar pe criteriul fidelităţii faţă de familia Ceauşescu; de aici, succesul impostorilor, a incompetenţilor, a demagogilor care procopsesc întru ruină mai toate domeniile puşi să le conducă

sterilizarea şi prostituarea mai tuturor formelor de cultură obligate să-şi cîştige dreptul la existenţă doar prin participarea masivă la oficierea acestui cult:

c) Este refuzat orice dialog autentic cu ţara, cu cei care împărtăşesc alte opinii decât dictatura. Sunt reprimate cu violenţă orice încercări ale unui asemenea dialog, deşi el se înscrie perfect în legile şi în statutul partidului. Măsurile de reprimare luate împotriva celor 6 conducători ai partidului, împotriva scriitorilor N. Dinescu şi D. Deşliu, a celor care s-au solidarizat cu ei, barbaria cu care este tratată o femeie curajoasă şi demnă de peste 60 de ani ca Doina Cornea adevărat simbol al rezistenţei româneşti împotriva dictaturii sunt tot atâtea mărturii ale încălcării legilor ţării, statutului partidului, legilor şi reglementărilor internaţionale.

d) Aplicarea principiului eronat privind omogenizarea socială şi naţională are numeroase efecte dăunătoare sub raport social. Acest principiu anulează spiritul de competiţie, afirmarea şi împlinirea valorilor, aspiraţia individului de a-şi depăşi mereu condiţia, aşa precum generează fenomene de discriminare naţională atât de dăunătoare convieţuirii armonioase şi unităţii unui popor;

e) Derivată din primele patru, alături de ruinarea economiei şi a vieţii sociale este falimentara politică externă, dusă îndeosebi în ultimii ani şi care dovedeşte nu doar voluntarism şi incompetenţă, ci şi un ridicol, un periculos infantilism politico-diplomatic în stare să prejudicieze prestigiul şi interesele noastre pe plan mondial:

încălcarea legilor internaţionale

comportamentul impertinent, agresiv şi obstrucţionist în viaţa şi organismele internaţionale

sfidarea O.N.U. şi a mai tuturor ţărilor lumii în care se exprimă poziţii critice faţă de politica de încălcare a drepturilor omului de către dictatura Ceauşescu

organizarea de acţiuni teroriste în străinătate, vânzările clandestine de arme în zonele de conflict militar, manipularea propagandistică, pe valuta forte a ţării a presei străine şi a unor instituţii, în vederea oficierii cultului personalităţii şi dincolo de graniţele ţării

erijarea în unic posesor al adevărului despre construcţia socialistă, blamarea experienţelor şi eforturilor înnoitoare din celelalte ţări socialiste şi prezentarea experienţei falimentare a socialismului de la noi drept singura adevărată şi autentică

ignorarea semnificaţiilor foarte grave ale emigrărilor în masă din România, mai ales a emigărilor din ultimii ani în Ungaria şi transformarea acestui fapt, ale cărui cauze se află tragedia adusă în ţară de dictatura Ceauşescu, în pretext de campanii ostile împotriva ,,vecinilor noştri”. Este o atitudine care-şi are explicaţia şi în procesele înnoitoare din Ungaria unde adevărurile aduse la lumină sună a funie în casa spânzuratului pentru dictatura de la noi; ridicarea gardului de sârmă de-a lungul graniţei cu Ungaria este nu numai o mare stupizenie politică dar şi o ruşine imensă pentru ţara noastră, amintind de sârma ghimpată a lagărelor hitleriste.

2. În spiritul aceleiaşi necesităţi de a afirma şi de a dezbate adevărul, pentru ca plecând de la el să se poată lua hotărârile cele mai înţelepte, să cereţi discutarea în Congres a scrisorilor deschise trimise secretarului general de cei 6 foşti conducători ai partidului, de Doina Cornea şi Dan Deşliu şi să hotărâţi anularea tuturor măsurilor administrative şi poliţieneşti luate împotriva lor, ca şi împotriva tuturor celorlalţi oameni care şi-au exprimat deschis opinii critice, privind viaţa economică, socială şi politică a ţării. Toţi aceştia n-au făcut decât să uzeze de drepturile prevăzute în constituţia ţării, în tratatele şi legile internaţionale la care suntem cosemnatari, de statutul partidului. Ei au făcut chiar mai multe: cunoscând practica curentă a dictaturii de a încălca orice lege, dacă aceasta nu-i convine, cunoscând violenţa cu care înăbuşă orice încercare de a pune în discuţie politica elaborată de ea, aceşti oameni şi-au asumat riscul confruntării cu tirania în numele adevărului şi al dreptăţii, în numele unui popor îngenunchiat, terorizat şi dus în pragul pierzaniei.

3. Să supuneţi discuţiei şi să decideţi cu cea mai mare răspundere pentru prezentul şi viitorul ţării hotărârea privind sistematizarea satelor. Deşi în principiu aceasta pleacă de la o necesitate reală, ea a devenit prin felul în care a fost gândită şi aplicată un adevărat atentat la fiinţa noastră naţională, la trecutul şi la viitorul nostru, un atentat inadmisibil la adresa individului, transformat într-un simplu obiect pe care statul îl manevrează cum vrea.

Cine i-a dat lui N. Ceauşescu drept de viaţă şi de moarte asupra oamenilor, familiilor, satelor şi oraşelor? Cine-i dă dreptul lui şi uneltelor lui la cinismul de a-i obliga pe oameni să-şi dărâme casele cu propriile mâini sau să ceară în adunări regizate sub semnul terorii să fie sistematizate, de fapt ucise satele?

Ne aflăm în faţa uneia din cele mai grave şi perfide ameninţări la adresa poporului nostru. O ameninţare pe care n-au gândit-o nici măcar turcii, ruşii ori austro-ungarii în vremurile când au dorit pieirea noastră.

4. Pe baza unei analize, în spiritul adevărului, a realităţilor economice, sociale şi politice, a problemelor ridicate în scrisorile menţionate, plecând de la principiul rotirii cadrelor, atât de consecvent aplicată de dictatură de la ea în jos de la faptul că N. Ceauşescu în pofida unor merite reale dovedite mai ales în primii 5 ani din cei peste 20 de când se află în conducerea partidului, a comis numeroase şi grave greşeli, având în vedere starea precară a sănătăţii sale şi vârsta înaintată, Congresul să hotărască eliberarea lui din funcţie şi reînnoirea conducerii partidului. Să decidă, de asemenea ca, pe baza unui dialog deschis şi autentic cu ţara, să se fundamenteze o nouă strategie şi tactică politică, menită să scoată ţara din impasul în care se află şi să mobilizeze toate energiile naţionale în realizarea lor.

5. Plenara C.C. al P.C.R. din 27 iunie 1989, abordând, e adevărat cu vizibil dezgust din partea multor participanţi realegerea lui N. Ceauşescu ca secretar general, a dovedit nu doar imaturitate politică, ci şi o totală iresponsabilitate faţă de partid şi faţă de ţară, un adevărat act de trădare a acestora.

Decriptitudinea biologică şi intelectuală vădită chiar la acea plenară de N. Ceauşescu, promisiunea cinică că va continua aceeaşi politică falimentară dusă până acum, recunoaşterea greşelilor, dar neanalizarea lor şi mai ales neanalizarea autocritică a contribuţiei lui fundamentale în săvârşirea acestora, cuvântarea de a doua zi, lamentabilă prin agresivitate, dogmatism, scleroză a gândirii şi mai ales prin lipsa oricărei perspective de a depăşi tragedia noastră istorică, toate acestea sunt argumente zdrobitoare, alături de starea în care a fost adusă ţara şi partidul, pentru nealegerea lui în funcţia supremă a partidului, pentru înnoirea sănătoasă a conducerii acestuia.

5. Credem că este poate ultima ocazie de a se opera cu înţelepciune şi în mod paşnic schimbările esenţiale pe care starea de criză actuală le impune cu necesitate. Este poate ultima ocazie de a evita un conflict social major, de a evita vărsarea de sânge la care aproape totdeauna duce disperarea.

Aveţi misiunea istorică de a evita o asemenea tragedie, aşa după cum aveţi datoria să vă gândiţi la răspunderea nemiloasă nu doar în faţa istoriei, ci şi a judecăţii imediate care nu va întârzia să vină. Răbdarea românului e proverbială, dar nu e fără de margini!

Frontul Salvării Naţionale

1 Acest mesaj a fost transmis de Europa liberă, la 27.08.1989. Fotocopiile după care s-a transcris textul de faţă au fost obţinute de către generalul Militaru. După ce ne-am cunoscut în martie 1990, în urma scrisorii deschise publicate de mine în Adevărul şi după ce a aflat că rugămintea adresată d-lui Emil Hurezeanu de a-mi transmite copii după mesajele mele, a rămas fără răspuns, dumnealui, nu ştiu pe ce căi, le-a obţinut şi mi le-a înmânat. Cu acea ocazie i-am oferit şi proba că eu sunt autorul lor, aşa cum îi spusesem şi d-lui Hurezeanu atunci când a pus la îndoială paternitatea scrisorilor. Cifrele din josul siglei Frontul Salvării Naţionale sunt un cifru care dau Al. Melian.

For additional interesting details on Melian and his experiences see, for example, http://www.tismana.ro/semanatorul/articole/2011/alexandru-melian.htm and http://www.confidentialpress.ro/?p=409

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Hungarian and Romanian Defense Officials on the Violation of Hungarian Airspace by Securitate Helicopters in December 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 16, 2014

(purely personal views, based on two decades of prior research and publications)

Hungarian Defense Minister Colonel General Ferenc Karpati and Romanian Defense Attache to Hungary Colonel Ioan Todericiu (see videos below) confirm below the violation of Hungarian airspace by Romanian helicopters during the Romanian Revolution of December 1989 that overthrew communist dictator Nicolae Ceausescu 25 years ago.  The context makes clear these were Securitate helicopters in the service of the Romanian secret police, the Securitate, and Nicolae Ceausescu.

Both at the time (Foreign Broadcast Information Service of the United States Government, FBIS-EEU-89-246, 26 December 1989) and 10 years later in 2000, Karpati acknowledged the violation of Hungarian airspace by Securitate helicopters.  He didn’t have any doubt, these were not just the alleged suppositions of Hungarian journalists, and more than a decade after the events–in other words, after a tsunami of Securitate-inspired revisionism in Romania–he continued to maintain they belonged to the Securitate…not to the Romanian military as the timeless deniers would have us believe…

related see: https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/10/15/ill-take-the-field-or-how-securitate-general-vlads-disinformation-illuminates-the-truth-the-uses-of-hungarians-revolutionaries-with-criminal-records-and-foreign-agents/

https://romanianrevolutionofdecember1989.files.wordpress.com/2012/01/image0-22.jpg

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/securitate-helicopters-transmitters-per-hungarian-defense-officials/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/14/lying-in-wait-securitate-director-general-vlad-in-the-cc-building-i/

Former USLA Captain Marian Romanescu admitted to journalist Dan Badea in 1991 that the USLA (special anti-terrorist unit) had its own helicopter force, thereby substantiating the suspicion of the unidentified revolutionary that the helicopters in question were “special”/”from a special unit.”  Thus, it is abundantly clear that Vlad’s claim that the Securitate had “just three helicopters” was a bald-faced lie.

image-12

A román forradalom és Magyarország, 1989. KÁRPÁTI Ferenc.  A román forradalom és Magyarország, 1989. Egy volt miniszter emlékezése. http://www.tankonyvtar.hu/en/tartalom/historia/00-04/ch10.html

Komoly gondot okozott a december végi sűrű ködös időben az alacsonyan repülő Securitate-csapatok helikoptereinek lokátorokkal történő bemérése. Ezek jelentették a magyar határvédelemre a legnagyobb veszélyt. Összesen öt alkalommal sértették meg az ilyen helikopterek a Magyar Köztársaság légterét.
The locational identification of low-flying Securitate unit helicopters caused real problems in the thick fog of late December.  These represented the greatest threat to the Hungarian border defense.  In total on five occasions such helicopters violated the airspace of the Hungarian Republic.
 
Other information from 2009 reinforces this claim:

Öt helikopter berepült Magyarországra

Ha a hadseregek közti fegyveres konfliktus esélyét minimálisnak is tekintette a magyar honvédség vezetése, a román belső feszültségekről a figyelmet elterelő provokációval továbbra is komolyan számoltak. Számos lakossági bejelentés érkezett, hogy hol láttak landoló román helikoptereket. Összesen öt légtérsértés valóban történt ezekben a napokban, helikopterek repültek át Romániából, de leszállás nélkül gyorsan vissza is tértek, ezért a magyar légierő állandó készültségben lévő MiG-21-esei nem is emelkedtek fel a betonról. Hogy csak tesztelték a rendszert, vagy besódródtak, az nem derült ki. De egy, a két évvel későbbi barcsi esethez hasonló ügynek – amikor a délszláv háború idején egy szerb gép kazettás bombát dobott le egy házra – a pattanásig feszült helyzetben komolyabb következményei lehettek volna.

Nem könnyítette meg a magyar honvédség dolgát, hogy 89 december közepén, végén szinte végig taknyos, ködös idő volt. Ezért Keleti György visszaemlékezése szerint külön őröket állítottak a laktanyákba, hogy füleljenek és ha különös zajra lesznek figyelmesek, azonnal jelentsék.

http://index.hu/belfold/1989/2009/12/22/megoldani_erdely_ugyet_ugyes-okosan/

The Romanian Defense Attache to Budapest at the time, Col. Ioan Todericiu, confirms here (in Romanian) that the Hungarian Chief of Staff notified him of the penetration of Hungarian airspace of the same number of helicopters–five–and that they were within range of anti-aircraft missile defense at Szolnok.  Todericiu was asked what the Hungarians should do.  His answer is revealing:  he left it up to the Hungarians.  Would he have done that if there were even the slightest chance that these had been helicopters of the Romanian military?  NO!  His answer–politically incorrect and dangerous after 1990 in Romania–confirms Karpati’s claim above, as clear as day.

Todericiu supported his answers in the above videos here:

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | 1 Comment »