Bucuresti: noaptea 21/22 decembrie 1989

GLOANTE EXPLOZIVE (DUM-DUM)

POPTEAN Petre, născut în 27.12.1965, la Margău lângă Huedin, domiciliat în Bucureşti str. Carpaţi 54, a lucrat ca şofer la ITB. In 21 Decembrie s-a dus în oraş să-şi protejeze sora care ieşea de la serviciu. Amândoi au plecat pe Calea Victoriei şi au ajuns la Dalles, unde cu groază au asistat la strivirea Mioarei Mirea de către tancheta ce intrase în mulţime făcând să sară în sus capete, mâini şi picioare într-un vacarm asurzitor. Prin sângele ce băltea pe jos, Petre i-a strigat sorei că se duce să ridice răniţii. Pe când era aplecat, a fost lovit în abdomen şi şoldul stâng de cartuşe dum–dum care i-au provocat răni mari. Sora lui, Monica, a reuşit să oprească o salvare cu număr de Târgovişte, dar până la Spitalul 9 nu a mai rezistat. Aproape de ora 18 s-a stins Petre.

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_7.htm

Spitalul Coltea (Cristian Calugar, “Cine a tras gloante explozive?” Flacara, 13 februarie 1991, p.9)

1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

Bucuresti: noaptea 21/22 decembrie 1989

GLOANTE VIDIA (CRESTATE; calibru 5,45-5,65)

Ultima data a fost vazuta in viata la 21 decembrie, in jurul orei 23:00, in zona Intercontinental. Tot la Inter a murit si tanarul Lucretiu Mihai Gatlan, de 19 ani, impuscat probabil de la o distanta cuprinsa intre 20 si 100 de metri. Cristian Florea a fost impuscat in cap la 21 decembrie, in jurul orei 24:00, in zona restaurantului Dunarea. A fost lovit din spate, probabil de la o distanta de 10-30 de metri, cu un glont perforant, cu varful rotunjit.

http://www.jurnalul.ro/stire-special/21-decembrie-48-de-morti-nici-un-vinovat-56485.html.

http://morar.catavencu.ro/2008/12/21/cine-a-tras-in-noi-pina-n-22/.

1. lucid Says:
   December 21st, 2008 at 10:33 pm Eu am fost martor ocular in centrul Bucurestiului de la ora 12 la ora 18. Dimineatza, la 7.30 – se luminase, era o zi calda cu soare – am vazut in piatza Unirii coloanele de manifestantzi si m-am mirat ca era cam devreme. Am ajuns la Romana si de acolo la hotel Dorobantzi de unde trebuia sa insotzesc doi colegi fizicieni de la institutul Kurchatov la aeroport. Trebuiau sa plece duminica, dar de la ambasada fusesera sfatuitzi sa plece mai devreme si eu fusesem cu ei la Aeroflot – vis-a-vis de Scala sa-si schimbe biletele. La ora 8.30 eram la ei si apoi am luat autobuzul Tarom de ora noua (pleca din fatza agentziei de pe Brezoianu, unde e azi CFR-ul). I-am dus la aeroport, i-am vazut trecand de controlul bagajelor si pe la 11.30 m-am suit in autobuz inapoi. La ora 12, la Romana, soferul ne-a spus ca traseul e deviat si ne-am dat jos. Tocmai auzisem la radioul autobuzului ca luase cuvantul o tanara utecista. La 12.05-12.10 in dreptul magazinului Eva am vazut venind grupuri compacte de mitingisti, destul de calmi. M-am mirat ca se terminase asa repede. Ajunsi in dreptul lor, am auzit: “ne-au chemat la miting ca sa traga in noi”. Hait, mi-am zis, hai repede in piatza palatului ca s-a intamplat ceva. Am ajuns pe Onesti si am vazut catziva “tovarasi” dirijand destul de calmi ambulantzele ca sa-i ridice pe cei catziva calcatzi in picioare. Surpriza cea mare a fost in piatza cand am putut merge pe trotuarul din fatza ceceului, care era de peste 10 ani interzis “publicului”. Piatza era goala, dar pe iarba din fatza balconului celebru zaceau zeci de steaguri si lozinci – unele rupte. In dreptul barului Atlantic – era cca 12.20 – un grup oarecum compact de “tovarasi” – erau, mi-am dat seama ulterior – cadrele lui Goran (secu’ municipal) si ofitzerii IGM-ului (militzia Bucuresti). L-am recunoscut pe un fost coleg de liceu, era parca lent-major la militzie, pe care l-am intrebat ce se intampla. Mi-a raspuns calm: asta e, daca nu a mai slabit putzin shurubul….De altfel, totzi din grup erau surprinzator de calmi (formasera grupul disciplinat de “uratori” din fatza balconului, care a fost filmat de TV dupa panica din piatza, ei ramanand grupatzi disciplinat ca sa strige lozincile). Un om al lui Goran a venit cu un fel de tzevi indoite – cam 20 cm una – spunand ca asa ceva se putea face si la IMGB, apoi puneai carbid si….poc. Au primit un ordin si au plecat in liniste pe Calea Victoriei spre sediul lor – cladirea de langa magazinul Victoria. Am mers si eu dupa ei si am ajuns la cca 12.30 in fatza Cercului militar. Eram mai multzi care cascam gura. Se auzeau deja lozinci scandate spre libraria Eminescu (sunt de la Timisoara, a spus cineva), cand, deodata, un microbuz s-a oprit in dreptul nostri si vreo trei malaci in combinezoane albastre cu bate gen baseball s-au repezit la noi ca si cand voiau sa ne ia la bataie. Am ridicat mainile spre unul si i-am spus: ce vrei cu noi? ne uitam. Ne-a lasat in pace dar vad si acum jocul de glezne ca al boxerilor in ring pe care-l faceau in fatza trecatorilor. Am trecut pe trotuarul unde e acum Pizza Hut. Un “tovaras” cu palton de stofa englezeasca si caciula brumarie plus burta de rigoare s-a rastit la noi – eram gura-casca – sa plecam de acolo “caci s-ar putea sa se traga”. Auzind, niste femei de la etajul I – probabil lucratoare al magazinul Compescaria de atunci, au strigat la el: vretzi sa ne omoratzi acum? “Tovarasul” s-a inrosit ca racul si a luat-o la sanatoasa spre sediul din Calea Victoriei. Am ajuns pe Academiei in dreptul Arhitecturii unde ne-a oprit un cordon de militzieni si civili. Nu pot uita cum la catziva metri, in fatza la hotelul Union, un “tovaras” tot in palton dar cu palarie tare a luat literalmente de parul lung o tanara si a bagat-o in hotel. Am trecut prin pasaj la Telefoane si, era blocat accesul acum spre piatza palatului, am coborat spre cinematograful Union. Am fost fotografiat de un “toavras” – aparusera mai multzi si deocamdata fotografiau pe toata lumea de pe strazi. Am ocolit sala palatului si am iesit in Magheru pe Onesti in fatza Bisericii Italiene. Era cam 12.45 si se formase cordonul de trupetzi cu scuturile acelea albe caraghioase. Erau speriatzi, recrutzi. In spate “tovarasii” erau agitatzi si discuatu aprins. M-au lasat sa stau cateva minute acolo – se auzeau lozinci scandate dinspre Intercomntinental. La un moment dat mi-au cerut sa plec si, ocolind pe Vasile Conta, am ajuns pe la 13.30 cred in fatza la Intercontinental. Am sta aici pana s-a intunecat, asistand la napraznica sosire a celor doua sau trei TAB-uri vopsite in albastru pe care scria MILITZIA si care efectriv erau sa striveasca catziva tineri sub rotzi. Se scandau lozinci, se discuta aprins, se huiduia, dar “fortzele de ordine” erau in expectativa in perimetrul din jurul ceceului si palatului. Pe la ora 18 am plecat acasa ca nu mai puteam de foame.
   Cine a tras in acea noapte? Simplu de aflat: intrebatzi “catargele” – securistii instalatzi pe cladirile inalte din zona ca sa observe orice miscare (asa se facea si pe traseul acasa al ceausestilor, zilnic). Nu cred ca ei au tras, dar sigur i-au vazut pe lunetistii din apartamentele conspirative din zona care au impuscat numai in cap si in gat cu gloantze vidia. Nu ca sa faca macel, ci ca sa imprastie multzimea. Au mai tras din spatele scutierilor catziva dementzi de securisti si activisti plini de ura si prostie care nu pricepeau ca partida era pierduta. Au tras cu pistoalele din buzunar la adapostul trupetzilor cu scuturi. Putzini si astia, majoritatea pricepusera ce va urma. Putzini – putzini (probabil cateva zeci), dar tot au omorat atatzia tineri. Din pacate nu se vor da in gat intre ei, asa ca doar Dumnezeu ii va pedepsi.

Marius Delaepicentru Says:
July 10th, 2008 at 9:22 am

Tm_Ionescu (#14). Am fost la Dales atunci. Armata a tras, e drept, cu muniţie de război, dar dacă ar fi tras din plin, aproape că n-ar mai fi rămas martori. Ar fi fost mai rău ca la Amritsar. După prima şarjă, cea de după intrarea camioanelor în mulţime, am văzut un singur civil răpus de glonţ. Era pe trotuar, acolo unde probabilitatea de a fi fost nimerit era ceva mai micaă. Pare să fi fost un glonţ de calibru mic. Şuvoi subţire de sînge, dar moarte instantanee, ceea ce, mai degrabă validează tehnica (anti)teroristă de la Timişoara.

Cît despre autori, cred că ei sunt printre noi, sunt vocali, sunt în sistem, iar cei mai norocoşi figurează în Top 300. Ceilalţi sunt cămătari mărunţi, recuperatori, traficanţi de chestii ilegale, patroni de “firme de pază”.

http://teodorescu.blog.cotidianul.ro/2008/07/09/cine-a-tras-tintit-la-timisoara/.

Re: Sa nu ii uitam….

Iti multumesc pentru interventia ta…e bine ca se mai gandeste cineva si la cei care au murit acum 20 de ani.Acum 20 de ani…joi noaptea…la 23:45 cand s-a spart baricada am primit si eu un glont in picior…o rana penetranta in pulpa ..pe care d’abia acasa am descoperit-o..pe la 6 dimineata….era mai superficiala si glontul nu imi atinsese artera femurala.Dar nu rana mea a contat…ci copilul de 12-13 ani pe care l-am gasit intr-o balta de sange pe str.Slanic..langa ministerul agriculturii.Avea trei gloante in piept…daca mai sufla.L-am dus la camera de garda a spitatalului Coltea…pe aceasi strada.Jigodiile nu au vrut sa il primeasca…mi-au inchis usa in nas.Am lasat copilul jos si am fugit spre piata Rosetti…incepusera sa apara scutierii…si garzile patriotice..si civili care bateau la sange tot ce prindeau.Eram plin de sangele copilului…probabil ca din cauza asta nici nu mi-am dat seama ca sunt ranit.Simteam o durere in picior..dar in momentul spargerii baricadei ne-am batut corp la corp cu scutierii masati la restaurantul Dunarea.Mi-am luat ceva bulane in cap si pe tot corpul..nici nu stiu cum am scapat.Am fost impuscat pe peluza teatrului National..cand fugeam spre str.Slanic.

Glontul a venit din dreapta…dinspre ministerul agriculturii-( asta am reconstituit mai tarziu…pe moment nu am simtit nimic..eram buimacit de bulanele primite si trasoarele trase de armata….si era de calibru mic..5,4 sau 5,6….arme purtate de trupele speciale).

M-am ingrijit singur..am cunostintele necesare fara sa fiu medic.O rana penetranta cu doua orificii..intrare -iesire..in cvadricepsul coapesi drepte..cam 1 cm in adancime..nici nu a sangerat cine stie ce.M-a luat ameteala cand mi-am cercetat hainele…in canadiana aveam pe lateral 2 gauri iar in caciula-una de ski..tuguiata.inca doua…intra creionul perfect prin ele..7.62..calibrul armatei romane.Dobitocul care a intrat primul cu tancul in baricada…dupa care a inceput sa traga in draci cu mitraliera de 12,3 in noi-( gloantele astea te rup in doua daca te ating)-dupa care a luat-o pe Republicii..a coborat din tanc si a tras in noi cu pistolul…se numeste Iliescu.Era plutonier ,conducator de tanc.Peste 3 ani devenea general si era seful SPP-ului lui Ion Iliescu.Azi e un prosper om de afaceri si..bineinteles..erou al revolutiei…si ca el sunt mii de falsi revolutionari care vin si ne rad nou in nas…mai ales cei de pe 22 incolo.Noi..cei din Timisoara…Lugos…Resita..Arad..Cluj..Bucuresti avem o satisfactie amara…stim totusi cu cine ne-am batut..stim cine a tras in noi..stim cine ne-a fost adversarul...a fost o luta inegala..dar reala.Dar din miile de eroi -dupa 22-( le-a fost usor sa iasa cand Ceausescu fugise iar armata era cu noi)-care dintre ei stie clar cu cine s-a batut?…cine si-a vazut adversarul?…pentru ce au primit titluri si medalii?…pentru ce merite?…si fata de cine?.Pana pe 22 sunt 1500 de certificate de revolutionari..din care 300 de morti si 400 de raniti.Dupa 22..restul pana la 20000..acum..ca am fost 40000 la un moment dat….s-a aplicat proverbul romanesc,,Putini am fost…multi am ramas”
M-am lasat un pic dus de val.Indiferent de situatie sunt mandru ca am fost acolo unde trebuia sa fiu cand trebuia..sunt mandru ca nu mi-a fost frica si nu am fost las…sunt mandru ca langa mine au fost aproape 2-3000 de persoane…toti luptand cu mainile goale impotriva tancurilor lui Ceausescu.Sunt mandru ca impreuna cu ceilalti din tara am reusit sa formam bulgarele care a declansat avalansa..acest merit nu ni-l poate lua nimeni..indiferent de interpretarile date evenimentelor din decembrie 1989.Indiferent de situatie..nimeni nu stia cand a iesit in strada..care ii va fii sorocul…marea majoritate s-au gandit ca e posibil sa moara.Si dupa mortii de la sala Dalles de la ora 16:30-( nu eram acolo…am ajuns in piata la 20:10)…represiunea mai rau i-a indrjit pe cei aflati acolo…nu s-au speriat..nu au fugit..asa cum in cursul noptii timp de doua ore s-a tras in draci-( canonada a inceput la ora 22-22:10 dupa aducerea masinilor in baricada)-si nimeni nu a fugit..chiar si dupa ce au dat cu grenade lacrimogene…de credeai ca iti iau foc ochii.
Un gand pios fata de cei care au demonstrat ca poporul roman are calitati si reurse nebanuite….pacat ca ne lipsesc conducatorii.Cititi ,,Scrisoarea a III-a a lui Eminescu…mai ales a doua parte…si o sa vedeti ca de fapt nimic nu s-a schimbat.Dixit.

http://www.entropiaforum.ro/viewtopic.php?f=45&p=15418

Dan Voinea, Constanin Isac, Teodor Maries, si asociatia 21 decembrie 1989