The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Archive for June, 2011

Let’s Go to the Videotape (IV) “Instead of denying access to the rest of the tunnels…the authorities now deny their very existence” (Ted Koppel, Bucharest, Romania, March 1990)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 24, 2011

[ca intotdeauna e vorba de un punct de vedere STRICT PERSONAL]

I know of no better metaphor for what has happened to research on the Romanian Revolution of December 1989 than Ted Koppel’s surreal experience in Bucharest in early 1990 recounted below.

from 2 April 1990, ABC News Special.  The Koppel Report:  Death of a Dictator.

Monday, March 5 (1990). 

Bucharest.  Among the many art forms that have atrophied during the past 45 years in Romania, is that of dissembling.  Confronted by questions they don’t like, a number of military officers and officials whom we encountered, simply lied.  Stupid lies; the kind that speak of a society in which no one ever dared to question an official pronouncement.

We had requested a tour of the complex of tunnels that radiate out from beneath the old Communist Party Central Committee building in Bucharest.  An army colonel escorted us along perhaps 50 yards of tunnel one level beneath the ground and the pronounced the tour over.  I asked to be shown the second and third levels, videotape of which had already been provided us by some local entrepreneurs.  “There is no second or third level,” said the colonel.  I assured him that I had videotape of one of his own subordinates, who had escorted us on this tour, lifting a toilet that concealed the entrance to a ladder down to the next level of tunnels.  The colonel went off to consult with his man.  When he came back he said, “my officer says he’s never seen you before.”  “True,” I replied, but then I’d never said he had, only that we were in possession of the videotape I’d described.  “There are no other tunnels,” said the colonel.

Ted Koppel, “Romanian Notebook.  The week Lenin got the hook.” The Washington Post, 13 March 1990, A25.

The former military prosecutor, General Dan Voinea, claims no unusual munitions were used in December 1989–most certainly not explosive dum-dum bullets–and yet when told that videotape exists to the contrary Let’s Go to the Videotape! (I) “To the Army it’s confirmation that they’ve been dealing with a specially-trained force…because it’s the type of bullet they’ve never seen before” (ITN UK Television, Timisoara Romania, December 1989) (plus Irish Television, The Tragic Fate of Florica Sava)


Romania’s intellectuals and journalists–not to mention Romanianists abroad–repeat Voinea’s claim:  “there were no unusual munitions, no explosive dum-dum bullets used in December 1989.”

The former military prosecutor, General Dan Voinea, claims there were no “terrorists” in December 1989–most certainly not “foreign terrorists”–and yet when told that videotape exists to the contrary Let’s Go to the Videotape! (II) (Romania December 1989) Was the Press of the Time Really So Wrong (about the “terrorists”)?

Romania’s intellectuals and journalists–not to mention Romanianists abroad–repeat Voinea’s claim:  “there were no terrorists and definitely no foreign terrorists in December 1989.”

The former military prosecutor, General Dan Voinea, claims there was nothing unusual about the tunnels beneath Bucharest in December 1989–just what you would normally find, tunnels for sewage, water supply, and electricity and thus they couldn’t have been used by the non-existent “terrorists”–and yet when told that videotape exists to the contrary Let’s Go to the Videotape! (III) (BBC1 December 1989) A Labyrinth of Lies

Romania’s intellectuals and journalists–not to mention Romanianists abroad–repeat Voinea’s claim:  “there were no secret tunnels beneath Bucharest, just the normal tunnels you would find under any large city, and so they couldn’t have been used by the “terrorists” because the “terrorists” didn’t exist.”

———————————————————————————————————————————————————————–

So can you imagine what Romania’s intellectuals and journalists–not to mention Romanianists abroad–would say about the claims made in an article from 1990 talking about a secret underground river in one tunnel and inflatable boatsoh what cheap disinformation put out by TVR, by Ion Iliescu and those who seized power, how ridiculous, how gullible, how manipulative…of course, since the beginning of time the strategy of those thirsting for power is to create an imaginary enemy, then say he operates at night and operates beneath the earth, the epitome of evil…so would go the “sophisticated” postmodern deconstruction of such a claim…without any apparent need to confirm whether or not there was any basis to this “rumor”…instead just eliminate it out of hand…

After all, what had Dan Voinea said about such things:  He had inspected the tunnels himself and could assure people that what was in question was a simple canal for drinking water!  He thus could state unambiguously that other claims are a lie.

Dan Voinea despre “tunelurile secrete ale mincinosilor”  (un extras dintr-un interviu luat de catre Romulus Cristea in decembrie 1005)  http://rcristea.blogspot.com/2007/11/nici-simulatoare-de-tragere-nici.html:

Tunelurile secrete ale mincinosilor
– Ani de zile s-a tot vorbit despre tunelurile secrete pline de teroristi care ieseau si ucideau oamenii de pe strada sau din diverse institutii… Exista vreo marturie credibila, vreun document?
– Nu putem califica aceste informatii nici macar ca tinand de domeniul legendei. E o minciuna! O alta minciuna! Bucurestiul, ca de altfel toate marile orase, e brazdat subteran de tot felul de tuneluri, unele pentru canalizare, gospodarirea apei, electricitate si alte scopuri. De altfel, Capitala are in subteran tuneluri realizate in urma cu sute de ani. Aceste tuneluri nu au constituit adaposturi pentru teroristi. Recent, am participat la o reconstituire pe teren, la asemenea asa-zise tuneluri secrete folosite de teroristi. Era un simplu canal pentru distribuirea apei potabile. Deci am constatat ca a fost vorba de o minciuna.
—————————————————————————————————————————————-
Let us return to the revelations of the group that explored those tunnels in December 1989, however:

Cai de navigatie secrete sub Bucuresti

La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca

La 12 metri sub platoul Pietei Revolutiei exista o retea de catacombe prin care se circula cu barca. E vorba de culoare betonate, cu latimea de aproximativ doi metri, prin care curge un rau subteran adanc de un metru. Cu apa curata. Debitul raului secret e aproximat la 1,5 metri cubi pe secunda. La intrare, aceste cai navigabile care stabat Capitala sunt utilate cu barci pneumatice. Informatiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, seful sectiei de istorie a Muzeului Municipiului Bucuresti. Istoricul a cules toate datele existente despre catacombele Bucurestilor, mai vechi si mai noi, si le-a pus cap la cap pentru a-si face o imagine asupra istoriei orasului.

(IMG:http://news.softpedia.com/images//news/1913_6.jpg)

Capitala Romaniei are o traditie de secole in materie de tainite si coridoare secrete. Din datele pe care le detin istoricii, primele coridoare subterane demne de luat in seama au fost beciurile producatorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri si erau atat de largi incat se circula cu carele. In secolul al XIX-lea au aparut edificiile care aveau tuneluri de refugiu, cum e tunelul care leaga Palatul Ghica Tei de Manastirea Plumbuita, lung de mai bine de un kilometru. In nordul Parcului Cismigiu, Biserica Schitu Magureanu e legata prin subterane de Palatul Cretzulescu .

Sub Palatul Golescu, situat langa stadionul Giulesti, a fost depistat un coridor subteran care da inspre lunca Dambovitei . Coridorul a fost folosit si de Tudor Vladimirescu. “De pe la 1826 ne-au ramas
cateva relatari care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub capitala Tarii Romanesti. La acea vreme haiduceau in zona vestitii Tunsu si Grozea. Timp de multi ani, ei au bagat spaima in boierii din Bucuresti, in special in cei care aveau casele in zona actualei sosele Panduri. Ii calcau mereu, iar poterele nu puteau face nimic. Desi reuseau sa ii localizeze si sa-i incercuiasca, cand sa puna mana pe ei haiducii dispareau “intrand in pamant”, adica coborau in subteran. Astazi putem afirma ca sub aceasta sosea erau o multime de coridoare subterane, late de trei metri si inalte de doi metri. Dar toate datele acestea au palit atunci cand am intrat in contact cu alte informatii recente. Labirintul subteran vechi al orasului pare neinsemnat pe langa cel construit din ordinul lui Ceausescu. Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat in subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat la Romaniei, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoras si capitanul Nicolae Grigoras, de la unitatea speciala de lupta antiterorista. Ei au intrat in aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, impreuna cu un grup de genisti si pirotehnisti”, explica muzeograful Dan Falcan.

Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii au gasit un tunel, nu prea lung, care coboara intr-un fel de cazarma. Opt camere cu paturi pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducand chiar pana la etajul II al cladirii. Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncar mai larg, la 7 metri adancime. Se trece apoi de o usa blindata si se ajunge la un apartament spatios, la adancimea de 9 metri. Militarii au cautat apoi camera in care se afla sistemul de ventilatie si s-au trezit pe un nou culoar. Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri au gasit o nisa cu o lada mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare.

from 2 April 1990, ABC News Special.  The Koppel Report:  Death of a Dictator.


Dupa alti 20 de metri militarii au observat ca peretii tunelului au alta culoare, sunt mai noi si sunt acoperiti cu un fel de rasina sintetica. Dupa inca 10 metri culoarul se infunda. Chiar la capat se afla un piedestal din lemn pe care era asezat un capac de WC. Au ridicat capacul iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au ridicat si au gasit… un rau cu apa curata, care curge intr-o matca artificiala din beton. Are latimea de circa 1,5 metri si adancimea de aproximativ un metru. Raul se afla la aproximativ 12 metri sub platforma Pietei Revolutiei . Cele 16 barci erau folosite de fapt pentru acesta cale de navigatie.

from 2 April 1990, ABC News Special.  The Koppel Report:  Death of a Dictator.

Albia amenajata are pe lateral bare metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. “In opinia militarilor, raul secret duce catre un lacurile din afara orasului, in nord, si Dambovita, in sud-est” , subliniaza Falcan. Ofiterii au vorbit insa de existenta unui alt canal similar, la capatul unui alt tunel, precum si de un sistem de inundare a labirintului, pe sectiuni. In cazul in care un eventual fugar e urmarit, el poate inunda portiuni de tunel in spatele lui pentru a opri urmaritorii. A mai fost gasita o gura de iesire din labirint in curtea interioara a fostului CC, de unde, printr-o retea de canale, se poate intra in canalizarea orasului, de unde se poate iesi catre Dambovita. Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Cretzulescu si magazinul Muzica. “In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc. Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca… nu se poate”. Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu Dobrogea, presedintele asociatiei Ecocivica, fost inspector de mediu in Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de panza freatica a orasului. El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca apa limpede care curge prin ele este panza freatica de sub oras.

Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe

“Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut. Exista o cale de comunicatie subterana care pleaca din Senat catre Piata Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una, tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu. Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu, nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo”, ne-a declarat inginer Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiai cladirii Senatului Romaniei.

Sorin Golea (Libertatea 2005)

—————————————————————————————————————————————————————————–

Voinea’s conclusions have been enshrined, in fact sacralized, as the centerpiece of the Chapter on December 1989 of the Final Report of the Presidential Commission for the Study of the Communist Dictatorship in Romania, also known as the Tismaneanu commission after its chairman, Vladimir Tismaneanu.

(Dan Voinea este slavit de catre Sorin Iliesiu asa: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)

http://www.acum.tv/articol/7423/

Prin televiziune s-au făcut majoritatea diversiunilor, cea mai eficientă fiind reprezentată de „pericolul de moarte” omniprezent întruchipat de „teroriştii fideli dictatorului Ceauşescu”; acesta a fost arestat în 22 decembrie, într-o unitate militară din Târgovişte. Pericolul părea total credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost înregistraţi 942 de morţişi mii de răniţi. Majoritatea au fost ucişişi răniţi pe străzile din centrul capitaleişi al altor oraşe martirizate ca urmare a acestei diversiuni. Ulterior nu a fost acuzatşi judecat nici un terorist. (p. 625)

http://www.scribd.com/doc/35934916/Raport-Final-Cpadcr

————————————————————————————————————————————————

Vladimir Tismaneanu wrote on 18 May:  “I remember the documentary of Ted Koppel perfectly”

Vladimir Tismaneanuspune:

Imi amintesc perfect documentarul lui Ted Koppel

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/scoala-falsificarii-ion-iliescu-si-spiritul-revolutiei-din-1989/

Related topics…no doubt “perfectly recalled”:

decembrie 1989, CC-ul, si Sibiu: Dan Voinea, Corneliu Pircalabescu, si Ilie Ceausescu v. Aurel Dragomir si Victor Stanculescu

Timisoara si Mostenitorii Revizionismului Securist (despre Grigore Cartianu la IICCMER)

Marturii (intre 1990 si 1992) din zilele fierbinte in CC-ul (decembrie 1989): Doru Teodor Maries, Mircea Boaba, Sergiu Tanasescu, si Ernest Maftei  (Teodor Maries)

Constantin Isac intre 14 si 22 decembrie: dinamovist de judo la Iasi, prezent in zona “Crematoriului Cenusa,” si martor in Piata Universitatii…

Cine este Constantin Isac (“martor la moartea lui Trosca”)?

To understand how it is that Tismaneanu, who warns or criticizes others about consuming former Securitate disinformation, nevertheless praises Grigore Cartianu’s writings on December 1989 (strongly influenced by the previous work of Alex Mihai Stoenescu), is oblivious to the fact that Dan Voinea has erased the Securitate’s primary responsibility for the post-22 December bloodshed, and ignores (or is ignorant of) the fact that Doru Maries testified on behalf of the former head of the Securitate at Iulian Vlad’s trial in 1991 and gave an interview to the Securitate mouthpiece Europa absolving the Securitate of responsibility for the post-22 December bloodshed, praising Ceausescu as “A GREAT PATRIOT,” and claiming foreign agents were responsible for Ceausescu’s overthrow, or that one of the star members of Asociatia 21 decembrie, Constantin Isac, claims to have been present in Iasi, outside the Cenusa crematorium, and in University Square between 14-22 December (!) and also gave interviews to Angela Bacescu of Europa in 1991 absolving the former Securitate of responsibility for the post 22 December bloodshed, please refer to my Fall 1999 East European Politics and Societies article “The Uses of Absurdity” which explains how it happened (and continues to happen!) and gives numerous examples:   https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/the-uses-of-absurdity-romania-1989-1999/

————————————————————————————————————————————————————————————————————-

Advertisements

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

decembrie 1989: Calibrul Adevarului sau Adevarul Calibrului (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 17, 2011

Gloante de calibru redus (calibrul de 5,6 mm) au fost folosite si gasite in mai multe locuri din tara in decembrie 1989.  Aici:  Bucuresti, zona TVR

Aici, intre 0:45 si 1:30 demonstreaza diferenta intre gloantele normale ale armatei si cele folosite de catre “dusmanii” (cu alte cuvinte, teroristii)

Revolutia Romana 22 Dec.1989 – cd4

Gloante de aceleasi dimensiuni au fost gasite si in Arhivele Securitatii din cladirea CC-ul.  (SI ATENTIE:  1) CA SI IN CAZUL PRECEDENT E CLAR CA IN CAZUL ACESTA NU POATE FI VORBA DE “MIEZUL DE OTEL” UNUI GLONT NORMAL DE 7,62 MM, SI 2) ACESTE GLOANTE SUNT ALE GARZILOR PATRIOTICE…ACOLO IN ARHIVELE SECURITATII?  HAI SA FIM SERIOSI!)


Revolutia Romana 22 Dec 1989 cd5

presa romaneasca a specificat precis gloantele folosite de teroristi atunci la sfirsitul decembriei 1989:

Am avut in plama un glont dum-dum.  Dupa ce-si loveste tinta explodeaza.  E lung cam de 10 cm.  Virful de penetrare si partea exploziva se deosebesc usor.  In jurul capsei detonatoare este scris “RWS  9,3X74 R”.  Celebrele, din pacate, gloante mici sint de calibru 5,62 si se amabaleaza in cutii pe care scrie “STYPEN 6 carthouses [sic.?] standard“.

Gavrila Inoan, “Cu ce trag teroristii,” Tineretul Liber, 31 decembrie 1989, p. 1.

image-11

In Resita, armele si gloantele de 5,62 mm n-au fost recuperate de la garzile patriotice, ci de la securistii

http://www.revolutialugojana.org/eroi/

Norbert Pongracz

Norbert Pongracz

Nascut la 15 ianuarie 1971, unicul fiu al lui Norbert si al Ilenei Pongracz.

A cazut in noaptea de 23 decembrie 1989, ora 2,40 in unitatea (de radiolocatie) in care isi satisfacea stagiul militar. Un glont ucigas pornit din paduricea din apropiere (care ulterior s-a defrisat) in timp ce statea de vorba cu locotenentul sau i-a secerat pe amandoi. In total au fost ucise 9 persoane (ofiteri si militari in termen). S-a presupus ca ucigasii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras a fost speciala, calibrul 5,62 fata de armamentul obisnuit de 7,62 mm.

Pe langa golul definitiv in sufletul lor, durerea cea mai mare a familiei Pongracz este ca nici acum nu s-a elucidat problema aceasta a ucigasilor fiului lor. Resita are declarati 16 morti in Revolutie, iar domnul Pongracz, cand a mers sa ridice trupul baiatului sau de la morga, a vazut circa 50 de cadavre.

Strada Gorunului a fost botezata dupa numele eroului Norbert Pongracz.

Sonetul sau de absolvent, dedicat lui Adrian Zamfirescu, contine urmatorul text: Sa traim din plin, soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data? Cu stima si respect Norbi. Sub semnatura lui Norbi sta tiparit: La revedere, in prima sambata a lunii iulie 1999. El nu va putea veni la aceasta intalnire, dar va ramane pentru totdeauna in inimile noastre, intre eroii nostri.

Adolescent fiind, a trecut in randul nemuritorilor luptand cu arma in mana, pentru libertate, pentru prietenie, pentru ca in fapta aceasta este democratia – libertate si prietenie. Si pentru aceasta a fost si jertfa lui Norbert.

Suflet curat, fiu al unor parinti cinstiti si harnici, Norbert nu si-a dezmintit afirmatia: Viata nu ne este harazita decat o singura data. Avand constiinta acestui fapt, sacrificiul sau devine mai inalt, mai plin de intelesuri si durere decat insasi viata pe care o traim.

El nu a murit, traieste si va trai de-a pururi in sufletele parintilor sai, colegilor, camarazilor de lupta, in sufletele noastre.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

http://www.revolutialugojana.org/capitol-istoric/de-vorba-cu-un-fiu-al-armatei-romane.html

– Vă rog să vă prezentaţi, domnule plutonier.
– Sânt plutonierul Coancă Gheorghe.
– Pentru prima dată v-am întâlnit în data de 20 decembrie 1989, în faţa Consiliului, împreună cu subunitatea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat apoi ?
– Din 20 până în 25 decembrie 1989 am apărat oraşul Lugoj.
– Iar după aceea ?
– Consiliul Frontului Salvării Naţionale din Reşiţa a cerut întăriri din partea Lugojului şi o parte din subunităţile noastre s-au deplasat de urgenţă în ajutorul fraţilor din Reşiţa.
Bănuiesc că a fost vorba de “terorişti” ?
– Nu, de securitatea civilă a statului.
– Unde se găseau ei ? În vreo unitate militară ?
Erau dispersaţi în tot oraşul, în locuinţe, cazemate subterane şi la Liceul nr. 2, unde îşi transportau răniţii.
– În ce mod îşi desfăşurau atacul ?
Atacul se deschidea la lăsarea serii şi înceta în jurul orei opt-nouă dimineaţa.
– Aţi reuşit să prindeţi câţiva ?
La una din locuinţele de unde s-a tras, am reuşit să arestăm un maior de securitate, împreună cu cei doi fii ai săi (unul de 14 ani, iar celălalt de 20 ani, elev la şcoala militară de securitate), toţi trei foarte buni trăgători.
– Nu erau conştienţi de faptul că totul e pierdut ?
Ba fa, dar … la întrebarea adresată de comandantul unităţii militare din Reşiţa : “Ce rost are vărsarea de sânge, situaţia oricum nu o puteţi întoarce ?”, răspunsul comandantului Securităţii civile, atunci arestat, a fost : “Puţin ne pasă !”.
– Care a fost atitudinea civililor ?
– Populaţia a manifestat o adevărată dragoste faţă de armată, gărzile patriotice participând activ la acţiunile de luptă.
– Aţi avut victime ?
– Din rândul gărzilor patriotice s-au înregistrat multe victime, din rândul subunităţii noastre nu s-a înregistrat nici o victimă.
– Când s-au predat securiştii şi ce armament au folosit ?
– S-au predat în data de 29 decembrie 1989, dar am continuat să apărăm obiectivele până astăzi, 10 ianuarie, când ne-am întors la Lugoj. Armamentul lor era de provenienţă străină, super-uşor, de calibru 5,6 şi în cadenţă de tragere dublă. Gloanţele erau cu vârf retezat şi pastilă explosivă în cap.
– Care este acum cea mai mare dorinţă a dumneavoastră ?
– Să-mi revăd copilul, de doi ani şi jumătate. Să fac o baie fierbinte şi să-mi schimb cizmele că, din 17 decembrie până în 5 ianuarie 1990, am dormit îmbrăcat şi fără să-mi scot cizmele din picioare.
– Spuneţi-mi, s-a ridicat convocarea ?
– Nu, dar ni se permite să mergem zilnic, pentru câteva ore acasă.
– Aveţi un gând personal ?
– Sânt mândru, satisfăcut, că atât la Lugoj cât şi la Reşiţa, ca de altfel în întreaga ţară, Armata şi-a dovedit calmul, puterea de discernământ şi disciplina.

Reporter : Simion FLORIEAN

(Drapelul, nr. 7 – sâmbătă, 13 ianuarie 1990)

Se pare ca astfel de gloante speciale au fost gasite la sediul Directiei a V-a a Securitatii din Bucuresti (tot Nicolae Camarasescu a fost un cadru al Directiei a V-a a Securitatii de Stat ceausist).

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale.

from Orwellian Positively Orwellian Part III a fistful of bullets

Bucharest: Stanculescu’s unexpected revelation prompted a participant in the Revolution to challenge Stanculescu’s claim to ignorance as to the source of the bullets.  Ironically, while this challenge suggests Stanculescu may have being playing coy and not telling everything he knew, it does not contradict Stanculescu’s claim that the ammunition was not the Army’s, but rather buttresses it:

Balasa Gheorghe:  I am very intrigued by the interview given by General Stanculescu to the newspaper ‘Tineretul Liber,’ an interview in which he avoids the truth.

From [Securitate] Directorate V-a, from the weapons depot, on 23-24 December 1989, DUM-DUM cartridges, special cartridges that did not fit any arm in the arsenal of the Defense Ministry were retrieved.  Three or four boxes with these kinds of cartridges were found.  The special bullets were 5-6 cm. in length and less thick than a pencil.  Such a cartridge had a white stone tip that was transparent.  All of these cartridges I personally presented to be filmed by Mr. Spiru Zeres.  All the special cartridges, other than the DUM-DUM [ones] were of West German [FRG] make. From Directorate V-a we brought these to the former CC building, and on 23-24 December ’89 they were surrendered to U.M. 01305.  Captain Dr. Panait, who told us that he had never seen such ammunition before, Major Puiu and Captain Visinescu know about [what was turned over].

In the former CC of the PCR, all of those shot on the night of 23-24 December ’89 were shot with special bullets.  It is absurd to search for the bullet in a corpse that can penetrate a wall….[44]

image-8image-7

S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

Pentru a cauta dovezi este nevoie de putina munca pe care organele in drept nu sint dispuse a o efectua. Se platesc lefuri grase ca sa se taca mai mult decit sa se faca. Bunaoara, la citeva saptamini dupa ce am predat Procuraturii dosarul cu furturile din C.C., procurorul care preluase ancheta de la subsemnatul, intrebat fiind daca a avansat cu ceva, mi-a spus ca nu si ca sa-l sprijin eu ca…Altfel spus, noi scriem–noi rezolvam. Va trebui pina la urma sa cerem adoptarea unei legi prin care sa ni se subordeneze Politia (sau S.R.I.-ul) ca sa-i spunem noi ce si cum sa faca. Pina atunci insa, ne vom limita la dovezi-marturii pe care oamenii le dau, le semneaza si raspund pentru ele.

Consemnam mai jos doua astfel de marturii despre gloante speciale dar si despre altele, marturii ale unor revolutionari din Decembrie ’89…

“UN ASTFEL DE CARTUS AVEA IN VIRF O PITRA ALBA, TRASPARENTA”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

“S-AU GASIT LAZI INTREGI, CONTININD DE LA GLOANTE SPECIALE, PINA LA GLOANTE DE VINATOARE”

Ing. MINEA RADU (cel care s-a ocupat de primirea pazirea si predarea celor gasite in Directia a V-a):

“S-au adus din Directia a V-a in incaperea aleasa de noi la parterul C.C.-ului, urmatoarele:

–extrem de multa munitie, lazi intregi de la gloante speciale pina la gloante de vinatoare sovietice, occidentale;

–foarte multe pasapoarte, pasapoarte diplomatice, pasapoarte in alb, legitimatii de serviciu. Printre legitimatii am gasit-o pe cea a lui ADALBERT COMANESCU–seful de Stat Major al generalului Neagoe. Legitimatia asta era formata din trei parti. Functie de situatie se arata pe partea corespunzatoare, datele din interior fiind codificate: era intr-un plastic albastru, special, cred ca era magnetic, iar fotografia era color;

–o multime de lazi pe care nu le-am desfacut;

–documente secrete carate cu paturile. Printre ele erau programate de actiune pentru situatii deosebite, cu nume de cod de calculator, pentru pregatirea ofiterilor de securitate. Erau de exemplu, moduri de actiune pentru dispersarea si anihilarea grupurilor mici. Mai erau moduri de actiune in intreprinderi fara ca ofiterii respectivi sa se deconspire. La sfirsitulul unor astfel de documente era o lista cu cursanti si cu semnaturile lor. In foarte multe din listele astea preponderenta era feminina: circa trei sferturi erau femei. Din ce-am citit despre dispersarea grupurilor mari, se recomanda ca niciodata sa nu se incerce direct aceasta, ci, mai intii, sa se desfasoare actiuni pentru spargerea lor in grupuri mai mici si acestea sa se anihileze separat;

–dozimetre, contoare Geiger, osciloscoape multispot, truse electronice de depanare, calculatoare, aparatura foto;

–truse chimice de teren;

–o ladita cu obiecte de valoare (farfurii de argint masiv, grele, foarte vechi, datind de prin 1700);

–gheme intregi de sirma de platina pentru filigran;

–un stilou dozimetru, de care multi s-au speriat; era de provenienta sovietica, nichelat si gradat in multiroentgen;

codor pentru transmisiii U.K.V. Despre acesta s-a spus la TV ca ar fi o bomba pentru a arunca in aer subsolul. S-a aflat, de fapt, de ce nu interceptam noi ceea ce transmiteau ei prin statii. Aceasta fiindca se lucra pe o frecventa putin deasupra frecventei acordate si cu aceste codoare-decodoare se lucra pentru a transmite-receptiona. Daca nu le aveati si intrai intimplator pe frecventa, nu intelegeai nimic;

–masina de codat, cu calculatoare afisate pe ea. Masina asta am predat-o cu multa grija armatei, a fost pusa numai ea intr-un TAB si transportata l adapost pe 24 decembrie 1989;

–pustile de vinatoare ale lui Ceausescu. Cineva mi-a spus ca o pusca de acel tip valora cit trei Mercedes-uri. Si acestea, impachetate separat in paturi, au fost predate armatei;

–niste truse pistoale foarte ciudate;

–seturi intregi de fiole cu substante neoparalizante, de productie occidentala;

–in sala de mese de la subsolul C.C.-ului s-au gasit doua caiete, gen condici cu numele ofiterilor de securitate care luau masa acolo;

–o lista tiparita cu intreprinderile din Bucuresti, care continea in plus numerele de telefon si camerele unde puteau fi gasiti ofiterii de securitate din intreprinderile respective. Toate acestea au fost predate actualuli maior Puiu si unui locotenent-colonel:

–agende ale fostilor demitari in care erau trecute numele si numerele de telefon ale femeilor cu care aveau legaturi amoroase. In dreptul unor astfel de nume era trecut si ce le dadusera acestora in schimb: pantofi, fustele de piele, haine, caciuli de blana etc. Intr-o dimineata l-am surprins pe Varban Viorel sunind la o astfel de femeie si incercind sa o santajeze….

Cu toate cite s-au gasit exista caseta video facuta de dl. Spiru Zeres inainte de a le fi predat armatei.

Sint in cele doua declaratii de mai sus, suficiente elemente pentru o ancheta a Politiei sau Procuraturii. Adresele celor doi nu trebuie neaparat publicate. Acestea deoarece, din cite stim, toti cei care au pus piciorul in fostul sediu C.C. au…dosare gata facute.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

si astfel de arme au fost gasite la persoane retinute, incluzind arabi (si atentie, din cite stiu eu nu cam cred ca Beirut este un sat din Oltenia)

Dl. Savin Chiritescu

“Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “

Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , | Leave a Comment »

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (V)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 14, 2011

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (IV)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (III)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (II)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (I)

Locotenent-colonel Alexandru Bodea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului nr. 21 (23 mai 1990), p. 3.

“…In data de 09.01.1990, intre orele 21.55 si 23.14, pe ecranele complexului de dirijare a rachetelor de la una dintre subunitatiile subordonate au fost sesizate semnale provenind de la un numar de 12 aeronave neidentificate, care se deplasau la inaltimi cuprinse intre 300 si 1800 de metri, pe directia unei localitatii invecinate.
In ziua urmatoare, intre orele 03.00 si 04.15, au fost sesizate, din nou, semnale de la sase aeronave, dupa care–la fel–intre orele 17.00-18.00 si 21.30–acelasi tip de semnale, despre niste tinte aeriene evoluind la altitudini cuprinse intre 800-3000 de metri, pe aceeasi directie de deplasare ca si in ziua precedenta.
Apoi, parca pentru a intari rachetistilor convingerea ca nu poate fi vorba de nici o confuzie, a treia zi, pe 11 ianuarie, intre orele 04.00-05.00, au mai aparut, iarasi, semnale despre 7 aeronave neidentificate, avind in esenta aceleasi caracteristici de zbor.  Ceea ce este curios e ca nici una dintre tinte nu a fost observata vizual si nici nu a facut sa se auda in zona respectiva zgomotului caracteristic de motor.
Dar si mai curios este ca, tot atunci, de la centrul de control radio din municipiul apropriat, a parvenit la unitate informatia ca, pe o anumita banda de frecventa, au fost interceptate semnale strainii, modulate in impuls, iar pe o alta frecventa se semnala un intens trafic radio intr-o limba araba sau turca.
In urma acestei informatii, comandantul unitatii a organizat cercetarea radio din mai multe zone, cu ajutorul unor mijloace de transmisiuni din inzestrare.  Astfel, in data de 11.01.1990 intre orele 11.20 si 11.30 au fost receptionate, pe frecventa respectiva, convorbiri radio, in fonic [?] in limba engleza, in cadrul carora indicatul “122” chema indicativele “49”, “38”, “89”, “11”, “82”, “44”, “38”, “84”, si le intreba “daca va simtiti bine”.
Din fragmentele de discutii s-a mai inteles ca se faceau referiri la explozivi, spital, medicamente, si raniti “pentru orele 16.00”.  La orele 13,30, pe aceeasi frecventa, au fost din nou interceptate convorbiri in care era vorba de raniti si se cereau ajutoare.  Emisiunile au fost receptionate pe fondul altor convorbiri, din care s-au detasat mai clar o voce feminina si un latrat de ciine.  S-au facut iarasi referiri la ulterioarele convorbiri ca urmau sa aiba loc la orele 16.00, 19.00, 22.00 si, apoi, in ziua de 12.01.1990, la 09.10.
Stind de vorba cu unii cetateni din zona localitatii unde au fost sesizate acele tinte aeriene si unde fusese localizat straniul trafic radio interceptat, comandantul unitatii de aparare antiaeriana la care ne-am referit a aflat ca, in vecinatate, exista un drum forestier (nota noastra; localitatea respectiva se afla intr-o zona muntoasa), marginit de doua rinduri de sirma ghimpata, drum pe care nu se efectueaza [?], de fapt, transporturi forestiere.  Nu de alta, dar si pentru ca, pina la Revolutie, drumul in cauza era interzis si se afla sub paza stricta a securitatii.
Tot acei cetateni au mai tinut sa-l informeze pe comandantul unitatii ca, nici dupa Revolutie, drumul respectiv nu a ramas chiar al nimanului, intrucit in zona respectiva au fost vazute persoane imbracate in uniforme de padurari despre care insa, nimeni de la ocolul silvic in raza cariua se afla acele locuri nu stia absolut nimic.
Cine sa fi fost oare acei “padurari” necunoscuti?  Si cu ce “treburi” pe acolo?  Poate tot…”
(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21”), 30 mai 1990. )

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »

Decembrie 1989: Calibrul Adevarului sau Adevarul Calibrului? (I)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 12, 2011

[ca intotdeanu:  punct de vedere strict personal; puteti lua legatura cu mine la hallria@comcast.net]

Domnule Costinel Venus Mirea, în decembrie 1989 eraţi locotenent-major la UM 01047.  Unul dintre locatarii din cele patru apartamente de la etajul 8 ne-a deschis şi ne-a spus că din apartamentul vecin au plecat pe bloc doi indivizi îmbrăcaţi în combinezoane negre.  Nu aţi văzut nici dumneavoastră de unde s-a tras. Poate că a fost vorba de alt militar, care a tras din greşeală.  Nu, dar – lucru rămas neelucidat până acum – la spital, doctorul mi-a spus că am fost împuşcat cu o armă de calibrul 6. Acest calibru nu există la nicio armă din dotarea Armatei române! E lesne de înţeles că nu militarii au tras asupra mea. Am fost împuşcat de un terorist.

Titi 2011-06-08 23:20:50 Daca luam in considerare si discutia telefonica a nu stiu carui general de la Brasov care raporta ca “Brasovul nu misca, ce e de facut”, se creioneaza un scenariu prestabilit. A doua chestie, ar trebui facuta o harta a calibrelor gloantelor trase. S-a mai tras undeva cu gloante de calibru 6 sau cu alte calibre de care armata nu dispunea?13

http://www.adevarul.ro/actualitate/Masacrul_din_Craiova-la_ordinul_lui_Militaru_0_495551029.html

Alte cazuri in care s-a tras cu gloante de calibru 6 sau cu ceva asemantoare (Bucuresti, Resita, Sibiu, Brasov, Braila):

Bogdan Serban Stan, jucator de rugby, impuscat cu un glont “vidia 6 mm” (Elena Bancila, Trage lasule!, p. 94)

image-86

se stie de exemplu ca Securitatea (Directia a V-a) aveau pistoale Walther de calibru 6,35 mm (n. 20)

,

este posibil ca in anumite cazuri referinta “6 mm” este mai degraba o referinta la 5,62 mm sau 5,56 mm sau 5,65 mm.

Dl. Savin Chiritescu

“Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “

Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.

RESITA

http://www.revolutialugojana.org/eroi/

Norbert Pongracz

Norbert Pongracz

Nascut la 15 ianuarie 1971, unicul fiu al lui Norbert si al Ilenei Pongracz.

A cazut in noaptea de 23 decembrie 1989, ora 2,40 in unitatea (de radiolocatie) in care isi satisfacea stagiul militar. Un glont ucigas pornit din paduricea din apropiere (care ulterior s-a defrisat) in timp ce statea de vorba cu locotenentul sau i-a secerat pe amandoi. In total au fost ucise 9 persoane (ofiteri si militari in termen). S-a presupus ca ucigasii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras a fost speciala, calibrul 5,62 fata de armamentul obisnuit de 7,62 mm.

Pe langa golul definitiv in sufletul lor, durerea cea mai mare a familiei Pongracz este ca nici acum nu s-a elucidat problema aceasta a ucigasilor fiului lor. Resita are declarati 16 morti in Revolutie, iar domnul Pongracz, cand a mers sa ridice trupul baiatului sau de la morga, a vazut circa 50 de cadavre.

Strada Gorunului a fost botezata dupa numele eroului Norbert Pongracz.

Sonetul sau de absolvent, dedicat lui Adrian Zamfirescu, contine urmatorul text: Sa traim din plin, soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data? Cu stima si respect Norbi. Sub semnatura lui Norbi sta tiparit: La revedere, in prima sambata a lunii iulie 1999. El nu va putea veni la aceasta intalnire, dar va ramane pentru totdeauna in inimile noastre, intre eroii nostri.

Adolescent fiind, a trecut in randul nemuritorilor luptand cu arma in mana, pentru libertate, pentru prietenie, pentru ca in fapta aceasta este democratia – libertate si prietenie. Si pentru aceasta a fost si jertfa lui Norbert.

Suflet curat, fiu al unor parinti cinstiti si harnici, Norbert nu si-a dezmintit afirmatia: Viata nu ne este harazita decat o singura data. Avand constiinta acestui fapt, sacrificiul sau devine mai inalt, mai plin de intelesuri si durere decat insasi viata pe care o traim.

El nu a murit, traieste si va trai de-a pururi in sufletele parintilor sai, colegilor, camarazilor de lupta, in sufletele noastre.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

http://www.revolutialugojana.org/capitol-istoric/de-vorba-cu-un-fiu-al-armatei-romane.html

– Vă rog să vă prezentaţi, domnule plutonier.
– Sânt plutonierul Coancă Gheorghe.
– Pentru prima dată v-am întâlnit în data de 20 decembrie 1989, în faţa Consiliului, împreună cu subunitatea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat apoi ?
– Din 20 până în 25 decembrie 1989 am apărat oraşul Lugoj.
– Iar după aceea ?
– Consiliul Frontului Salvării Naţionale din Reşiţa a cerut întăriri din partea Lugojului şi o parte din subunităţile noastre s-au deplasat de urgenţă în ajutorul fraţilor din Reşiţa.
– Bănuiesc că a fost vorba de “terorişti” ?
– Nu, de securitatea civilă a statului.
– Unde se găseau ei ? În vreo unitate militară ?
– Erau dispersaţi în tot oraşul, în locuinţe, cazemate subterane şi la Liceul nr. 2, unde îşi transportau răniţii.
– În ce mod îşi desfăşurau atacul ?
– Atacul se deschidea la lăsarea serii şi înceta în jurul orei opt-nouă dimineaţa.
– Aţi reuşit să prindeţi câţiva ?
– La una din locuinţele de unde s-a tras, am reuşit să arestăm un maior de securitate, împreună cu cei doi fii ai săi (unul de 14 ani, iar celălalt de 20 ani, elev la şcoala militară de securitate), toţi trei foarte buni trăgători.
– Nu erau conştienţi de faptul că totul e pierdut ?
– Ba fa, dar … la întrebarea adresată de comandantul unităţii militare din Reşiţa : “Ce rost are vărsarea de sânge, situaţia oricum nu o puteţi întoarce ?”, răspunsul comandantului Securităţii civile, atunci arestat, a fost : “Puţin ne pasă !”.
– Care a fost atitudinea civililor ?
– Populaţia a manifestat o adevărată dragoste faţă de armată, gărzile patriotice participând activ la acţiunile de luptă.
– Aţi avut victime ?
– Din rândul gărzilor patriotice s-au înregistrat multe victime, din rândul subunităţii noastre nu s-a înregistrat nici o victimă.
Când s-au predat securiştii şi ce armament au folosit ?
– S-au predat în data de 29 decembrie 1989, dar am continuat să apărăm obiectivele până astăzi, 10 ianuarie, când ne-am întors la Lugoj. Armamentul lor era de provenienţă străină, super-uşor, de calibru 5,6 şi în cadenţă de tragere dublă. Gloanţele erau cu vârf retezat şi pastilă explosivă în cap.
– Care este acum cea mai mare dorinţă a dumneavoastră ?
– Să-mi revăd copilul, de doi ani şi jumătate. Să fac o baie fierbinte şi să-mi schimb cizmele că, din 17 decembrie până în 5 ianuarie 1990, am dormit îmbrăcat şi fără să-mi scot cizmele din picioare.
– Spuneţi-mi, s-a ridicat convocarea ?
– Nu, dar ni se permite să mergem zilnic, pentru câteva ore acasă.
– Aveţi un gând personal ?
– Sânt mândru, satisfăcut, că atât la Lugoj cât şi la Reşiţa, ca de altfel în întreaga ţară, Armata şi-a dovedit calmul, puterea de discernământ şi disciplina.

Reporter : Simion FLORIEAN

(Drapelul, nr. 7 – sâmbătă, 13 ianuarie 1990)

SIBIU

Ion Neata:  “…Avea cartus inauntru, l-am extras imediat si am inceput sa studiez arma, stiti, eu sint la maistri militari, specialitatea armament.  Mi-au trecut multe pusti prin mina, dar asa ,bijuterie’ inca nu am vazut.  Este vorba de un Browning de mare precizie, calibru 5,6 mm de productie belgiana….Controlindu-l am gasit asupra sa urmatoarele:  buletin de identitate pe numele Fanea Nicolae, legitimatie de serviciu, pe acelasi nume, din care rezulta ca este inginer la I.P.A.S….si o statie de emisie-receptie de tipul celor de la militie.

[“On 23 December 1989 in Sibiu, a soldier participated in the capture of one Fanea Nicolae who was carrying a Belgian-made 5.6 mm Browning and “a radio transmitter-receiver of the type used by the Romanian ‘Militia’.

Ion Neata, interview by Major Mihai Floca, “Unde sint teroristii?,” Armata Poporului, no. 30 (25 July 1990), p. 3.”

BRASOV

Alin Alexandru, “Brasov (III):  Teroristii au intrat in pamint,” Expres, nr. 27 iulie 1990, p. 6.

“Versiunea oficiala a generalului Florea impartasita si de Procuratura Militara a Brasovului este cunoscuta:  nu au fost teroristi, oamenii s-au impuscat intre ei…[linia continuata elegant pina astazi de catre procurorii Dan Voinea, Teodoru Ungureanu, si alti]”

“Andrei N…:  In 23 dimineata de la Unirea se tragea ca si de la [hotel] Postavaru.  Am urcat spre poligonul de sub Timpa.  Am vazut un individ care tragea.  A sarit gardul, eram mai multi si l-am prins.  Avea arma cu luneta.  Mai tirziu s-a tras de la Liceul Sanitar.  La spalatorie am vazut o tapla ce nu era cizma militara.  Am doborit usa.  Individul era urcat pe o mobila.  L-am ranit.  Era imbracat in combinezon negru, pe dedesubt avea pulovar gri. Poseda un automat Thomson calibru 5.65. La el avea cam 2500-3000 de cartuse.”

2) Romulus Nicolae, “Au ars dosarele procuratorii despre evenimente din decembrie,” Cuvintul, nr. 32 august 1991, pp. 4-5.

In iunie 1990, dupa o convorbire intre Generalul Spiroiu, citiva ofiteri, si ziaristi din publicatia locala Opinia, au fost dezhumati morti din decembrie 1989.

CE S-AU GASIT?

“S-AU GASIT IN SPECIAL GLOANTE DE CALIBRUL 5,6 MM CARE NU SINT IN DOTAREA ARMATEI.”

image-44

BUCURESTI

Ing. Dan Iliescu, Muzeul de Arta

“S-a tras din Muzeu permanent. Aveam impresia ca se trage de la parter, de la arta feudala….Armele lor sunau altfel. Aveau o cadenta sanatoasa. A doua zi si in zilele urmatoare am gasit gloante in Muzeu. Nu erau gloante obisnuite. Aveau un virf tesit. Pareau imbricate intr-o camasa de plumb. Era un calibru intre cinci, cinci si ceva. N-au vrut uslasii [ USLA] sa ne lasa nici un glont. I-am rugat sa ne lasa macar de amintire. N-au vrut! Au zis ca au nevoie pentru identificare. Au notat de unde le-au ridicat.”

Ion Zubascu, “Misterioasa revolutie romana,” Flacara, 19 decembrie 1990, p. 11.




BRAILA

In Braila (where 42 people died and 95 were wounded), Army Lt. Major Ionut Voicu told the military prosecutor in charge of the case at the time of what he found while on a mission in the Stejarul forest on the night of 23-24 December 1989:

Again I heard the sound of bullets.  They had a specific whistle, I figured they were of a reduced caliber (the next morning this hunch was confirmed when I found bullets of a 5.6 caliber).  There wasn’t any flash from the mouth of their gun-barrels.  Thus, they [must have] had a silencer over it.[33]

http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.]

si in fine, fiindca e vorba tot de Craiova…

Dinel Staicu: „Misiunea mea a fost sa-l infiltrez pe Sandu in prefectura“

Ca fost comandant al grupei a II-a de patrundere si capturare din cadrul Militiei doljene, Dinel Staicu a fost bagat pina la briu in evenimentele din „22“. Cind a plecat din politie, in ’92, a luat cu el multe secrete. Dar nu a lepadat uniforma, pina nu a dezvaluit ce rol a avut el pe scena miscarilor revolutionare de la Craiova. Reproducem, mai jos, parte din marturiile livrate de ex-capitanul Dinel Staicu, pe 8 aprilie 1992, revistei craiovene Cartel.Dinel Staicu a circulat in zilele acelea fara oprelisti, intrind si iesind in prefectura, de fiecare data fiind inarmat, in ciuda perchezitiilor care i se faceau. Interesant daca in scriptele unitatii din acea perioada figureaza ridicarea armei sale, pentru ca, daca nu, inseamna ca, de acum, fostul ofiter poate sa posede si in prezent arme de foc. Dupa ce a fost consemnat la domiciliu timp de sase zile, pentru portul armei in evenimente, el si-a reluat misiunea: „… De data asta reusesc, il infiltrez atit de bine pe domnul Sandu, imi era doar sef si sefii trebuie sa stea in fata“.
Implicat si in cercetarea cauzelor din care se tragea in perioada aceea in Valea Rosie (cartier secerat metru cu metru de gloante), silit de catre fostul comandant al militiei, colonelul Langa, sa-i dau dreptate generalului Rosu, referitor la existenta unor gloante vidia in urma condamnarii la domiciliu, Dinel Staicu incearca o diversiune pentru inlaturarea celor care luasera conducerea (Nisipeanu, Popa), montind studentii aflati pe pozitii in Casa Studentilor. Actiunea lui de atunci a dat gres. La citva timp dupa aceasta, un alt grup de interes din prefectura n-a mai ratat. El poate fi admirat si astazi in fruntea judetului. La ora aceea, militia facea inca politica. Desi a stat inca in cazarma, securitatea (col. Gheorghe) „a imprumutat d-lui D. Staicu doua TAB-uri si citiva oameni din plutonul USLA al Securitatii (nu cel al militiei), desi cei de la Securitate primisera ordin sa nu mai ridice armament. Dar dl Staicu venea din partea Frontului…
In urma cercetarilor facute de el in Valea Rosie, Staicu sustine ca n-au fost teroristi (desi el insusi este un contraexemplu), pregatirea lui de baza (comandant al grupei a 2-a USLA) fiind si pentru diversiune, si pentru dezinformare. Parerea lui este ca armata a tras milioane de cartuse si ca, peste tot unde au fost unitati militare, pamintul s-a umplut de treburi. Numai ca il contrazice unitatea militara din Craiovita unde nu s-a tras. (…)
Dinel Staicu se considera singurul implicat cu adevarat in evenimentele din decembrie „singurul care-i capacitasem pe toti,… si totul a fost cum am vrut eu“. De aici sa intelegem ca artizanul „Revolutiei“ craiovene a fost un locotenent de militie?
Referitor la activitatea de atunci a sefilor lui, Staicu declara: „In zilele de dupa erau: Langa, Vaduva, Velicu, Sandu… Erau prezenti mai mult cu fizicul, in rest erau absenti total. Cam asta a fost aportul lor. Erau un fel de ostatici… Atunci, ceea ce puteai sa lucrezi era cam ceea ce am facut eu. Sa-i organizez pe studenti, sa linistesc starea de spirit“.
In ceea ce priveste vinovatii pentru victimele din decembrie ’89, pentru ca s-a tras in Craiova, Staicu e de parere ca „sint vinovati cu intentie si vinovati fara intentie, adica vinovati din culpa, asa-zisii incompetenti. Ca au fost generali sau au fost plutonieri, nu are importanta doar daca au avut capacitate de decizie“.
La intrebarea daca in Craiova evenimentele ar fi putut sa se desfasoare fara varsare de singe, ni se raspunde: „Cu o conditie, daca in Craiova n-ar fi existat unitati militare“.
Si iata ca, dupa atita osteneala, lt. maj. Staicu Dinel nici macar nu a fost avansat, de aceste binefaceri beneficiind „unii care n-au avut nici in clin, nici in mineca cu Revolutia“. Intr-un tirziu a fost totusi inaintat la gradul de capitan, ocazie cu care a avut urmatoarea conversatie cu colonelul (de-acum, generalul de miine? Asta ne-ar mai lipsi – n.r.) Sandu: „Ba, eu te-am facut capitan la exceptional. Imi pare rau, cam ai dreptate, dar de ce-mi strigi chestia asta? „…Dumneavoastra ati inceput“. In ceea ce priveste institutia in care a lucrat capitanul Staicu, relativ la „curatirea“ personalului, dl Staicu este drastic: „Este imposibil sa faca asa ceva, pentru ca ar trebui sa lichidezi 80-90% din efective, ceea ce nu se face peste noapte, se face in timp“.
Iata ca, pe masura ce trece timpul, capitanul isi pierde prietenii, care uita ca au fost avansati la exceptional datorita lui si incep sa-l marginalizeze. (Dl Sandu, pe care-l consideram… zice: „Mai putin Staicu – de la arme – referitor cu participarea la o sedinta“). Simtind aceasta marginalizare, Staicu, orientat deja spre zona afacerilor (deschisese chiar un gratar impreuna cu un amic de-ai sai, care i-a creat baza economica a „viitorului om de afaceri“, inca din anul 1990), ca orice politist care se respecta s-a apucat de cu totul altceva decit ii lasa dreptul legea, avind in vedere ca inca era functionar public. In virtutea experientei cu negustorii in general pentru ca „Eram anchetator la cercetare penala, in general lucram la dosare economice, de comert. D-aia ma pricep acum la afaceri, ca am invatat de la negustori“.
Si cum militia este „casa negustorilor“, a avut de unde invata.

http://www.gds.ro/print/13885

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , | Leave a Comment »

Decembrie ’89 IML Mina Minovici, Dr. Vladimir Belis, Generalul Victor Stanculescu, Dr. Florin Stanescu, si Cucuveaua cu pene rosii

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 11, 2011

image-54image-53image-52

image-51

“–A venit doctor Vladimir Belis de la…

–Sa intre!

–Imediat!

–Poftiti, domnule director!…Luati loc!…

–Domnule general Stanculescu, speram sa ne vedem in conditii mai bune!…Am tras asa o frica…

–De ce? Va temeti de armata?

–Nu!….Vai de mine!…Astia care trag! Teroristii!…

–Trupele fidele dictatorului!…Securistii!….

–Am auzit ca securitatea s-a predat la dumneavoastra, inca din 22 decembrie!…

–Nu toti!…Mai sunt!…Nu i-ati vazut pe astia de la USLA?

–Da, teribil! Erau tot in drum!…Scuipa lumea pe ei!

–Ne-au atacat!…Au vrut sa ia in forta cladirea ministerului…

–Nu vorbiti!…

–Da!…Ei veneau cu blindatul iar, in jur, de la blocurile astea altii sareau gardul…Atacau!…Dom’le, ce dexteritate! Aveau o detenta formidabila!…Dintr-un salt, erau de partea asta! Apoi, inapoi!…Tot asa!…

–Nemaipomenit!…I-am vazut pe uslasii aia care au atacat posta mare!…

–Le-ati facut autopsie?

–Nu!…Se poate asa ceva? Sambata, am dat zi libera!…Daca-i liber, nu primim nici cadavre!…Direct la cimitir!…Eu eram ocupat cu niste ziaristi straini!…Obraznici, insistenti!

–Ce doreau sa afle?

–Prostii!…Cu ce au fost impuscati, aia din piata, tipul de munitie, identitate victimelor…Curiosi, foc!…

–Asa sunt invatatii…Ce le-ati spus?…

–Ce sa le spun? Adevarul!…La noi, fiind zi libera, nu au fost aduse cadavre!…Doar cateva!…Le asezasera in mijlocul holului!…I-am luat la rost pe brancardierii de la spitale! …Au mudarit marmura, pe jos!…Se poate?

–Deci, nu au fost autopsiate!…

–Se poate?…Eu am vazut cativa la Spitalul Coltea!…N-am inteles mai nimic, domnule general!…Cum dracu’?…Plaga prin impuscare cu arma de foc! Asta am inteles!…Dar, dupa o patrundere la nivel femural, glontul sa se plimba si sa iasa la nivel intercostal?!…E aproape imposibil!…Iar, la iesire, sa produca o ruptura de tesuturi, imensa!…Si organele interne facute varza?…N-am inteles!…[nota mea: deci rezultatele unui glont exploziv / dum-dum / softnosed ?]

–Sper ca nu ati dezbatut cu ziaristi!…

–Se poate?…Asa ceva nu se discuta!…Ei erau curiosi care sunt teroristii!…Navalisera pe aia, pusi pe marmura, marcati cu litera T: le-am zis ca te-ul ala inseamna transport, nu teroristi!…

–S-au potolit?

–Da, dupa ce au inteles!…Oricum, pentru mine ramane o enigma!…Si doctorii de la Coltea erau derutati! Nu mai spun ca ranitilor le era frica sa-si dea numele real!…Iar doctorii aveau in spate baieti care abia asteptau sa-i noteze!…Dezastru!…In noaptea lui 21, mai multi raniti au fugit din spitale!…

–Chiar asa?

–Da!…Mi-au spus doctorii!…Mortii n-au mai putut sa fuga!

–Au fost adusi la dumneavoastra!…

–Da…O parte!…

–Si nu le-ati facut autopsie!…

–V-am spus!…Nu!…S-a bagat doctorul [Florin] Stanescu [vezi alta postare], pana sa iau eu masuri!…

–Ce-a facut?

–Cateva autopsii!…A extras mai multe proiectile!…

–Unde sunt?

–N-aveti grija!…Le-a predat la Procuratura, impreuna cu rapoartele de constatare medico-legala!…Nu va fie teama!…Pe maini bune! [Intr-adevar!]…M-am interesat eu!

extras din Ion Costin Grigore, Cucuveaua cu pene rosii, Bucuresti: Editura Miracol, 1994, pp. 73-74.

“Macelarii”

“–Cine?

–Doctorul Florin Stanescu, de la Institutul de Medicina Legala!…

–Ce vrea?

–Nu stiu! Va cauta pe dumneavoastra!…E pe linia doi!…

–Bine! Iau eu legatura!…Alo!…Procurorul Vasiliu!…

–Domnul Eugen Vasiliu?…Va salut!…

–Salut!…

–Domnule procuror, vreau sa va aduc niste materiale!…

–Ce materiale?

–Stiti dumneavoastra!…Cu evenimentele din decembrie!…Dosarul…

–Care dosar, dom’le?

–Cel constituit pentru…

–Nu mai e nici un dosar dom’le doctor!…A fost inchis!…Din lipsa de probe!

–Da, dar vedeti, atunci s-a lucrat!…

–Cand?

–Pe 23 decembrie!…Nu a fost sambata libera!…Nu era…

–Se ce-i cu asta?

–Deci, se puteau face autopsii!…

–Si?

–S-ar fi aflat cine a tras, cine sunt teroristii!…

–Lasati, dom’le, povestile!…N-au fost teroristi!…

–Ma rog, cei care au dat ordin sa se traga!…

–Cine?

–Fosta nomenclatura!…

–Exclus!…

–Tot ei au dat ordin sa nu se faca autopsii!…

–Baliverne!…Pai, dom’le doctor, aia erau nebuni sa dea un astfel de ordin? Doar
eu il cunosc de 25 de ani! Aia este o prostie, o minciuna, nu exista un asemenea
ordin!…

–Verbal…

–Nici asa!…Ascultati-ma putin!…Eu, doctor, te tai pe tine, mort si scot un
glont de la tine. Pai, pana nu am arma, pot sa ma cac pe el de glont! Glontul nu
releva nimic! Eu am suficiente gloante din care sa inteleg ce s-a intamplat in
revolutie!…

–Cred ca vorbiti despre proiectile si nu despre gloante!…Banuiesc ca sunteti un
profesionist!…Dar, ma rog!…De ce nu continuati?…

–Pai, nu v-am spus ca dosarul e inchis? Din lipsa de probe! Cum dracu’sa
stabilesti care a tras, care a ucis, care a schilodit?…

–Simplu! Prin expertiza balistica coroborata cu concluzile medicului legist!…

–Povesti!…Nu se poate asa ceva!…Fapta nu exista!…

–Ba da!…Cum nu exista doi oameni cu aceleasi amprente digitale, nu exista doua
arme de foc care sa creeze pe proiectile expulzat din teava urme identice!…

–Cand veti fi dumneavoastra sef in procuratura, asa sa faceti! Deocamdata, eu
sunt…

–Se pare ca ati ignorat disparitia unui intreg carnet semnat in alb…

–Nu am fost sesizat!…

–Va sesizez eu, acum, desi sunt sigur ca stiti…

–Da, va rog!…Poftiti la registratura, cu buletinul de identitate sa depuneti o
plangere!…

–Adica, va faceti ca nu stiti ca doctorul Belis a sustras carnetul si l-a lasat
in birou la generalul Stanculescu?…

–Doctorul Belis este director! El nu poate fi acuzat ca a sustras ceea ce avea
dreptul…Din punct de vedere juridic…

–Tara ma tem ca nu prea va cunoasteti meseria…

–Eu ma tem si mai tare in privinta dumitale!…

–Domnule Vasiliu, lumea vorbeste ca ati fost mana in mana cu colonelul Tudor
Stanica, seful anchetelor…

–Ce-i rau in asta? Caracterul activitatii…

–Lasati, lasati!…Activitatea nu va obliga sa impartiti ciubucurile obtinute de la carciumarii arestati, care stateau mai mult acasa pe timpul arestului…

–Asta-i o calomnie ordinara!…

–Asa vorbeste lumea!…Iar procesele se terminau totdeauna in coada de peste!…Din
lipsa de probe!…Evident!…Ca si acum!…

–Nu permit sa fiu calomniat!…Va dau in judecata!

–Va rog!…Poate asa mai lamurim cate ceva!…Abia astept! Domnule procuror, exista
si proba veritatii!…Eu o pot trece cu brio!…V-am salutat!…

–Ordonati, dom’ procuror-sef!…

–Bai, fiti mai atenti! Nu mai imi dati legatura cu toti nebunii!…Notati
problemele!…De-astea sunteti acolo!…”

[Ion Costin Grigore, Cucuveaua cu Pene Rosii. Roman-gazeta., Bucuresti: Editura
Miracol, 1994, pp. 70-72.]

Belis n-a vazut nimic

Jurnalul National 24.10.2005 belis-nu-a-vazut-cadavrele-ceausestilor

In timpul Revolutiei, cate cadavre au fost autopsiate aici?
BELIS:  Nici unul. Adica a fost… al lui Milea. Daca vreti sa-l socotim, ala a fost autopsiat. Nu s-a facut nici o autopsie, la nici unul.
Se spunea ca nu au fost folosite doar gloante calibrul 7-62, cel folosit de Armata Romana…

BELIS:  Nu stiu. Din moment ce nu s-a facut autopsie, n-a venit decat medicul legist, a facut descrierea leziunilor externe, a scris pe certificat cauza mortii, care putea sa fie hemoragie interna, care putea sa fie strivire, leziune organe – interne si asa mai departe, in functie de mecanism – , au fost si unii calcati, altii au fost impuscati si asa mai departe, dar nu s-a facut autopsie, si asta nu pentru ca s-a dat dispozitia sa nu se faca, dar nici nu era practic posibil sa se faca autopsia unui numar de sute de cadavre. Nu se putea. Stiti cum era aici? Sala asta mare era plina pe jos, nu mai aveam loc in sala de autopsie si i-am pus aici, pentru ca era si iarna – asta a fost, sa zicem, un noroc – , daca putem vorbi de noroc, daca era vara, cred ca era nenorocire. Dar asta a fost situatia.

Reporterii:

NEAUTOPSIEREA PASTREAZA SEMNE DE INTREBARE
“IN SIGURANTA”. Prof. Belis tine sa pastreze “documentele istorice” pana la moartea sa

Am crezut ca prof. univ. dr. Vladimir Belis ne va spune indubitabil din ce cauza au murit sotii Ceausescu. Un prim contact vizual al unui reporter de-al nostru cu dr. Belis a avut loc in zilele lui decembrie ’89, cand medicul legist, tinand, ca si Hamlet, o capatana impuscata in mana, vorbea despre precizia tirului teroristilor. Acum am aflat cu stupoare ca nici unuia dintre cei impuscati la sfarsitul lui decembrie 1989 nu i s-a facut autopsie. Povestile despre teroristi care trageau cu gloante “dum-dum”, “gloante cu cap vidia” sau gloante de calibru mare, atipice pentru unitatile militare romanesti, vor ramane din cauza asta doar niste povesti care nu pot fi confirmate sau infirmate….


Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 3 Comments »

Nicolae Militaru: “…nu se mai vorbeste de teroristi pentru ca organele de ancheta au creat conditiile propice pentru a nu se mai discuta despre acestia”

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 11, 2011

Confruntare intre Sorin Rosca-Stanescu si Generalul Nicolae Militaru, Evenimentul Zilei, nr. 160 5 ianuarie 1993 (?).

,

(VIII) Teroristii se plimba printre noi, iar unii au ajuns milionari, Evenimentul Zilei, nr. 167 (13 ianuarie 1993).

Cazul batrinului din Brasov invocat in articolul acesta:

(XI) Teroristii au lucrat dupa un plan bine orchestrat (?), Evenimentul Zilei, nr. 168 (14 ianuarie 1993), p. 3.

(XII) Nimeni nu a incercat sa-i prinda pe teroristi, Evenimentul Zilei, nr. 169 (15 ianuarie 1993), p. 3.

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , | 2 Comments »

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (IV)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 8, 2011

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (III)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (II)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (I)

Locotenent-colonel Alexandru Bordea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului, nr. 19 (9 mai 1990), p.2.

Locotenent-colonel Alexandru Bordea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului, nr. 20 (16 mai 1990), p.3.

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (III)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 7, 2011

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (II)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (I)

Locotenent-colonel Alexandru Bodea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului, nr. 15 11 aprilie 1990, p. 3.

relfectoarele poliedrice au fost mentionate si in articolul acesta recent:

„Generalul Iosif Rus, comandantul Aviaţiei, a primit, prin februarie 1990, nişte resturi dintr-un reflector poliedric găsit în zona Timişoara. Mi l-a pus mie în braţe, să mă ocup de el. L-am luat şi l-am reconstituit. Era un schelet de lemn îmbrăcat în staniol, care e o suprafaţă bună conductoare electric. În orice poziţie îl vede o undă electromagnetică, acest reflector poliedric o trimite înapoi. Exact ceea ce se întâmplă cu ţinta aeriană. Astfel de dispozitive au umplut radarele de ţinte în decembrie 1989. Au apărut din astea cu zecile, mai ales noaptea, când era mai greu de stabilit dacă e sau nu e ţintă reală. Şi apariţia lor pe radar a fost interpretată drept un atac masiv al aviaţiei inamice”, susţine Radu Borcea.

http://www.adevarul.ro/actualitate/Diversiunea_radioelectronica-_sovieticii_sau_americanii_0_490751545.html

Locotenent-colonel Alexandru Bodea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului, nr. 16 18 aprilie 1990, p. 3.

Exista alte indicatii ca diversiunea radioelectronica ar fi inceput si inainte de 22 decembrie, de exemplu:

În noaptea de 18 spre 19 decem-
brie 1989 de la vedeta purtătoare
de rachete 194, aflată în serviciul
de „navă de gardă” în rada Portu-
lui Mangalia, s-a transmis primul
raport din care reieşea că un grup de
ţinte navale se apropie de litoralul
românesc. După cum ne informează comandorul (r) Mircea Neacşu:*
„Aşa a început sarabanda informaţiilor false, obţinute prin mijloace
electronice, ca urmare a acţiunilor de dezinformare asupra forţelor
proprii din compunerea Marinei Militare dispuse la uscat, sau aflate
pe mare, ca formă a contraacţiunii electronice executate de forţe ne-
cunoscute nouă”1.
*În decembrie 1989 deţinea functia de şef al luptei Radioelectronice din Comandamentul Marinei Militare.
AGRESIUNEA PSIHOLOGICĂ ŞI RADIOELECTRONICĂ
PE LITORALUL ROMÂNESC
Prof. univ. dr. Valentin CIORBEA

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 6, 2011

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (I)

Locotenent-colonel Alexandru Bodea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului, nr. 13 (28 martie 1990), p. 1; p. 3.

———————————————–

Iata si cum este descrisa moartea lui Mircea Stinga mai sus–impuscat cu 8 gloante dum-dum.  Mircea Stinga este mentionata in acest articol despre victimele din Hunedoara.

mai mult despre folosirea gloantelor explozive (dum-dum) in decembrie 1989

Let’s Go to the Videotape! (I) “To the Army it’s confirmation that they’ve been dealing with a specially-trained force…because it’s the type of bullet they’ve never seen before” (ITN UK Television, Timisoara Romania, December 1989) (plus Irish Television, The Tragic Fate of Florica Sava)

 

http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?pagerun=2&p=3937&more=1&c=1&tb=1&pb=1

Special:: Eroii Hunedoarei

Nr. 420:: 16 – 22 decembrie 2010::Scris de Monalise Hihn12 hunedoreni si-au pierdut viata in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Patru dintre ei au murit in municipiul Hunedoara, trei in Bucuresti, iar ceilalti in Turda, Resita, Targu Mures, Orastie si Timisoara. Altii au fost raniti in timpul luptelor din diverse localitati ale tarii. La 21 de ani de la acele evenimente, inca nu se stie cine
i-a ucis sau ranit.
[… detaliat]
Se implinesc zilele acestea 21 de ani de la evenimentele care au schimbat soarta Romaniei. 1.104 romani au murit si 3.352 au fost raniti in toata tara. 12 hunedoreni nu au mai apucat sa se bucure de libertate. Cine isi mai aminteste astazi numele lor?! Este suficient sa mergeti pe strada si sa intrebati orice trecator cum se numeste macar unul dintre hunedorenii care a murit in decembrie 1989. Sunt sigura ca prea putini vor fi aceia care vor sti sa va dea un raspuns. Cei 12 sunt astazi doar cruci in niste cimitire. REPLICA va aminteste astazi numele lor.

Claudiu – Neculai Berlea. Avea 24 de ani si era subofiter de tancuri la o unitate militara din Turda. Claudiu Berlea fusese in unul dintre cele trei tancuri scoase in data de 23 decembrie in fata UM 01342, despre care s-a anuntat ca este atacata. Alaturi de el se mai aflau trei militari in termen, care fusesera incorporati cu doar doua luni inainte. Tancul era plin cu munitie. A fost anuntat prin statie ca tancul lui urmeaza sa fie atacat. Era ceata. A luat o grenada, a deschis turela tancului. Un glont l-a nimerit langa spranceana stanga. Pentru el nu s-a mai putut face nimic.

Valeriu Cristea. In decembrie 1989 era plutonier major la UM 01933 din Hunedoara. Avea 36 de ani. A fost impuscat in incinta unitatii militare la care era angajat.

Nicusor Gociu. Avea 23 de ani si era mecanic de intretinere la Preparatia Lupeni. A murit impuscat in fata Academiei Militare din Bucuresti, in data de 22 decembrie 1989.
Ioan Maruneac. Avea aproape 22 de ani. A murit in 23 decembrie, fiind impuscat in Padurea Chizid, in zona bazinelor cu apa.

Ioan Mihai Mates. Avea aproape 21 de ani si era soldat in termen la o unitate militara din Targu Mures. A murit impuscat in data de 24 decembrie, in timp ce se afla in Aerogara Targu Mures.

Dumitru Merticariu. Avea 38 de ani si era plutonier major de intendenta la UM nr. 01933 din Hunedoara. A fost impuscat in cap in incinta unitatii militare la care era angajat. A fost inaintat post mortem la gradul de sublocotenent.

Emanuel Iordache. Avea 24 de ani si era soldat in termen la aceeasi unitate militara din Turda, unde Claudiu Berlea era subofiter. Emanuel Iordache a fost trimis la Bucuresti. A fost impuscat in cap, in timpul luptelor ce s-au dat in zona Televiziunii Romane.

Jeno Tibi Lukacs. Avea 18 ani si era elev de liceu in Lupeni. A plecat la Bucuresti sa isi apere tara. In 22 decembrie 1989 a fost impuscat. Se afla undeva prin zona Televiziunii Romane. A murit noua zile mai tarziu la un spital din Capitala.

Ioan Daniel Lupea. Avea 19 ani si era soldat in termen la o unitate militara din Resita. In data de 23 decembrie 1989 se afla in dispozitivul de aparare al UM 01929. A fost impuscat, dar a mai trait o singura zi.

Calin Gabriel Morariu. Avea aproape 25 de ani, era plutonier si student la Facultatea de Drept. A murit prin asfixie mecanica in noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, la Orastie.

Ioan Mircea Stinga. Avea aproape 36 de ani. Era capitan si lucra la UM 01933 de aviatie si aparare antiaeriana din Hunedoara, unde era sef la Tehnica. Ironia sortii, Stinga era deja transferat de cateva luni la o alta unitate militara din judet, dar inca nu fusese pus in aplicare ordinul de mutare. Urma sa intre in concediu in data de 23 decembrie. In 22 decembrie, capitanul Ioan – Mircea Stanga a intrat de serviciu intre orele 21 si 24. Colega care urma sa-l schimbe s-a simtit rau, astfel ca ofiterul a ramas s-o inlocuiasca. Intre timp, in zona UM 01933 a inceput sa se traga. Era ceata si intuneric. Pe la ora cinci dimineata, capitanul Ioan – Mircea Stinga a fost gasit mort, rapus de opt gloante trase in spate, iar un altul in picior. Cand colegii au dat de el, era chircit, avea pumnii stransi si o buza muscata. Era prima victima de la Hunedoara. S-a bucurat de libertate abia vreo 12 ore. A fost inaintat, post-mortem, la gradul de maior. Nici astazi nu se stie cine l-a impuscat. O strada din Hunedoara a primit numele ofiterului.

Nicolae Ovidiu Muntean. Avea 22 de ani si era student la Facultatea de Constructii din Timisoara. In noiembrie 1989 devenise tatal unei fetite. In data de 17 decembrie 1989 se afla in complexul studentesc. Pe la ora 21, acolo era oarecare agitatie. Unii studenti se aflau pe alee. Printre ei si Ovidiu Muntean. Prin fata caminului 7, in zona in care afla si Ovidiu, au trecut trei TAB-uri. „Studentii au huiduit. Altii, de la etaj, au aruncat cu ceva borcane. Martorii mi-au povestit ca in spatele TAB-urilor a venit un pluton, care a luat pozitie de tragere. Comandantul a dat ordin sa se traga, fara somatie, lucru pe care mi l-a explicat un coleg ce era la geam. E clar ca daca ar fi tras toti, ar fi murit mai multi. Au tras in camin. Au ciuruit parterul, au spart geamurile. Studentii s-au aruncat pe burta. Dupa ce plutonul a trecut, Ovidiu nu s-a mai ridicat. Prietenii l-au pus pe o banca. Era ranit in piept, in partea dreapta”, povesteste sotia lui Ovidiu Muntean, Silvia. A fost dus la spital. Din pacate, a decedat pe drum. In noaptea de 18 spre 19 decembrie 1989, 43 de cadavre, intre care si cel al lui Ovidiu Muntean, au fost incarcate intr-o duba frigorifica a COMTIM (in care se cara, de obicei, carnea de porc) si au fost trimise la Bucuresti. Ironia sortii: duba in care erau cadavrele a trecut prin fata casei parintesti a lui Ovidiu. Familia a aflat doar dupa cateva saptamani ce s-a intamplat cu trupul neinsufletit al lui Nicolae Ovidiu Muntean: a fost ars la Crematoriul „Cenusa”, iar apoi cenusa celor 43 a fost aruncata la o gura de canal la Popesti – Leordeni.

Calaii, arestati la Simeria
Doi dintre generalii care au fost trimisi de Nicolae Ceausescu, in decembrie 1989, sa participe activ la reprimarea demonstrantilor din Timisoara si Arad au fost arestati in tren, intre localitatile Deva si Simeria. Este vorba despre generalii Constantin Nuta (general-locotenent) si Velicu Mihalea (general – maior). Nuta era adjunctul ministrului de Interne, Tudor Postelnicu, si sef al Inspectoratului General al Militiei (IGM), iar Mihalea, adjunctul IGM. Cei doi au fost dusi la o unitatea militara din Deva, de unde au fost preluati de un elicopter trimis de la Sibiu. Aparatul de zbor a cazut undeva pe dealul Mamut din judetul Alba, dupa ce s-a tras asupra lui. Au murit alaturi de cei doi generali si trei membri ai echipajului. De numele generalului Nuta se leaga trei actiuni de reprimare a unor demonstratii anticomuniste. Nuta a participat, in noiembrie 1987, la reprimarea revoltei muncitorilor de la Brasov. In decembrie 1989, Nuta a fost trimis si el la Timisoara pentru a face sa dispara 43 de cadavre ale unor persoane impuscate, incepand cu data de 17 decembrie 1989. Elena Ceausescu le-a ordonat lui Ion Coman si Tudor Postelnicu sa arda acele cadavre. Postelnicu transmite ordinul generalilor Macri si Nuta. Cadavrele au fost duse la Bucuresti in data de 19 decembrie, iar generalul Constantin Nuta le-a telefonat subalternilor sai sa preia autoutilitara cu care erau transportate cadavrele, care au fost duse la crematoriu, unde au fost arse. Apoi, Nuta si Mihalea au fost trimisi la Arad, unde au condus operatiunile de reprimare din hotelul Parc.

Hunedoara, oras martir
Sase persoane si-au pierdut viata si alte 19 au fost ranite in municipiul Hunedoara, incepand cu data de 22 decembrie 1989. Abia dupa 12 ani de la acele evenimente, in 2001, Parlamentul Romaniei a adoptat cu majoritate de voturi Legea nr. 572, prin care municipiul Hunedoara a fost declarat Oras Martir, recunoscand astfel contributia Hunedoarei la victoria Revolutiei din Decembrie 1989. Cele mai multe victime au fost la UM 01933. Misterele Revolutiei de la Hunedoara nu au fost deslusite nici astazi. In prima jumatate a anului 1990, Procuratura Militara din Timisoara a verificat toate dosarele privind „Cazul U.M. 01933”. Rezultatele acestei anchete nu au fost comunicate niciodata. Toata arhiva Biroului Comitetului Revolutionar (stransa din decembrie 1989 si pana in iulie 1990) a disparut in imprejurari necunoscute. Cele patru caiete in care s-au consemnat toate intamplarile din timpul Revolutiei au fost duse la Deva, de unde au disparut. In plus, cateva dintre documente au ars intr-o magazie de la Primaria Hunedoara. Au fost singurele hartii care au fost mistuite de flacari din acea magazie.

16-12-2010, Acest articol a fost vizualizat in detaliu de 808 utilizatori., Scrie un comentariu

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (I)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 5, 2011

Locotenent-colonel Alexandru Bodea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului, nr. 12 (21 martie 1990), p. 4.

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »