The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘teroristii decembrie 1989’

« Previous Entries
Next Entries »

decembrie 1989: Calibrul Adevarului sau Adevarul Calibrului (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 17, 2011

Gloante de calibru redus (calibrul de 5,6 mm) au fost folosite si gasite in mai multe locuri din tara in decembrie 1989.  Aici:  Bucuresti, zona TVR

Aici, intre 0:45 si 1:30 demonstreaza diferenta intre gloantele normale ale armatei si cele folosite de catre “dusmanii” (cu alte cuvinte, teroristii)

Revolutia Romana 22 Dec.1989 – cd4

Gloante de aceleasi dimensiuni au fost gasite si in Arhivele Securitatii din cladirea CC-ul.  (SI ATENTIE:  1) CA SI IN CAZUL PRECEDENT E CLAR CA IN CAZUL ACESTA NU POATE FI VORBA DE “MIEZUL DE OTEL” UNUI GLONT NORMAL DE 7,62 MM, SI 2) ACESTE GLOANTE SUNT ALE GARZILOR PATRIOTICE…ACOLO IN ARHIVELE SECURITATII?  HAI SA FIM SERIOSI!)


Revolutia Romana 22 Dec 1989 cd5

presa romaneasca a specificat precis gloantele folosite de teroristi atunci la sfirsitul decembriei 1989:

Am avut in plama un glont dum-dum.  Dupa ce-si loveste tinta explodeaza.  E lung cam de 10 cm.  Virful de penetrare si partea exploziva se deosebesc usor.  In jurul capsei detonatoare este scris “RWS  9,3X74 R”.  Celebrele, din pacate, gloante mici sint de calibru 5,62 si se amabaleaza in cutii pe care scrie “STYPEN 6 carthouses [sic.?] standard“.

Gavrila Inoan, “Cu ce trag teroristii,” Tineretul Liber, 31 decembrie 1989, p. 1.

image-11

In Resita, armele si gloantele de 5,62 mm n-au fost recuperate de la garzile patriotice, ci de la securistii

http://www.revolutialugojana.org/eroi/

Norbert Pongracz

Norbert Pongracz

Nascut la 15 ianuarie 1971, unicul fiu al lui Norbert si al Ilenei Pongracz.

A cazut in noaptea de 23 decembrie 1989, ora 2,40 in unitatea (de radiolocatie) in care isi satisfacea stagiul militar. Un glont ucigas pornit din paduricea din apropiere (care ulterior s-a defrisat) in timp ce statea de vorba cu locotenentul sau i-a secerat pe amandoi. In total au fost ucise 9 persoane (ofiteri si militari in termen). S-a presupus ca ucigasii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras a fost speciala, calibrul 5,62 fata de armamentul obisnuit de 7,62 mm.

Pe langa golul definitiv in sufletul lor, durerea cea mai mare a familiei Pongracz este ca nici acum nu s-a elucidat problema aceasta a ucigasilor fiului lor. Resita are declarati 16 morti in Revolutie, iar domnul Pongracz, cand a mers sa ridice trupul baiatului sau de la morga, a vazut circa 50 de cadavre.

Strada Gorunului a fost botezata dupa numele eroului Norbert Pongracz.

Sonetul sau de absolvent, dedicat lui Adrian Zamfirescu, contine urmatorul text: Sa traim din plin, soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data? Cu stima si respect Norbi. Sub semnatura lui Norbi sta tiparit: La revedere, in prima sambata a lunii iulie 1999. El nu va putea veni la aceasta intalnire, dar va ramane pentru totdeauna in inimile noastre, intre eroii nostri.

Adolescent fiind, a trecut in randul nemuritorilor luptand cu arma in mana, pentru libertate, pentru prietenie, pentru ca in fapta aceasta este democratia – libertate si prietenie. Si pentru aceasta a fost si jertfa lui Norbert.

Suflet curat, fiu al unor parinti cinstiti si harnici, Norbert nu si-a dezmintit afirmatia: Viata nu ne este harazita decat o singura data. Avand constiinta acestui fapt, sacrificiul sau devine mai inalt, mai plin de intelesuri si durere decat insasi viata pe care o traim.

El nu a murit, traieste si va trai de-a pururi in sufletele parintilor sai, colegilor, camarazilor de lupta, in sufletele noastre.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

http://www.revolutialugojana.org/capitol-istoric/de-vorba-cu-un-fiu-al-armatei-romane.html

– Vă rog să vă prezentaţi, domnule plutonier.
– Sânt plutonierul Coancă Gheorghe.
– Pentru prima dată v-am întâlnit în data de 20 decembrie 1989, în faţa Consiliului, împreună cu subunitatea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat apoi ?
– Din 20 până în 25 decembrie 1989 am apărat oraşul Lugoj.
– Iar după aceea ?
– Consiliul Frontului Salvării Naţionale din Reşiţa a cerut întăriri din partea Lugojului şi o parte din subunităţile noastre s-au deplasat de urgenţă în ajutorul fraţilor din Reşiţa.
– Bănuiesc că a fost vorba de “terorişti” ?
– Nu, de securitatea civilă a statului.
– Unde se găseau ei ? În vreo unitate militară ?
– Erau dispersaţi în tot oraşul, în locuinţe, cazemate subterane şi la Liceul nr. 2, unde îşi transportau răniţii.
– În ce mod îşi desfăşurau atacul ?
– Atacul se deschidea la lăsarea serii şi înceta în jurul orei opt-nouă dimineaţa.
– Aţi reuşit să prindeţi câţiva ?
– La una din locuinţele de unde s-a tras, am reuşit să arestăm un maior de securitate, împreună cu cei doi fii ai săi (unul de 14 ani, iar celălalt de 20 ani, elev la şcoala militară de securitate), toţi trei foarte buni trăgători.
– Nu erau conştienţi de faptul că totul e pierdut ?
– Ba fa, dar … la întrebarea adresată de comandantul unităţii militare din Reşiţa : “Ce rost are vărsarea de sânge, situaţia oricum nu o puteţi întoarce ?”, răspunsul comandantului Securităţii civile, atunci arestat, a fost : “Puţin ne pasă !”.
– Care a fost atitudinea civililor ?
– Populaţia a manifestat o adevărată dragoste faţă de armată, gărzile patriotice participând activ la acţiunile de luptă.
– Aţi avut victime ?
– Din rândul gărzilor patriotice s-au înregistrat multe victime, din rândul subunităţii noastre nu s-a înregistrat nici o victimă.
– Când s-au predat securiştii şi ce armament au folosit ?
– S-au predat în data de 29 decembrie 1989, dar am continuat să apărăm obiectivele până astăzi, 10 ianuarie, când ne-am întors la Lugoj. Armamentul lor era de provenienţă străină, super-uşor, de calibru 5,6 şi în cadenţă de tragere dublă. Gloanţele erau cu vârf retezat şi pastilă explosivă în cap.
– Care este acum cea mai mare dorinţă a dumneavoastră ?
– Să-mi revăd copilul, de doi ani şi jumătate. Să fac o baie fierbinte şi să-mi schimb cizmele că, din 17 decembrie până în 5 ianuarie 1990, am dormit îmbrăcat şi fără să-mi scot cizmele din picioare.
– Spuneţi-mi, s-a ridicat convocarea ?
– Nu, dar ni se permite să mergem zilnic, pentru câteva ore acasă.
– Aveţi un gând personal ?
– Sânt mândru, satisfăcut, că atât la Lugoj cât şi la Reşiţa, ca de altfel în întreaga ţară, Armata şi-a dovedit calmul, puterea de discernământ şi disciplina.

Reporter : Simion FLORIEAN

(Drapelul, nr. 7 – sâmbătă, 13 ianuarie 1990)

Se pare ca astfel de gloante speciale au fost gasite la sediul Directiei a V-a a Securitatii din Bucuresti (tot Nicolae Camarasescu a fost un cadru al Directiei a V-a a Securitatii de Stat ceausist).

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale.

from Orwellian Positively Orwellian Part III a fistful of bullets

Bucharest: Stanculescu’s unexpected revelation prompted a participant in the Revolution to challenge Stanculescu’s claim to ignorance as to the source of the bullets.  Ironically, while this challenge suggests Stanculescu may have being playing coy and not telling everything he knew, it does not contradict Stanculescu’s claim that the ammunition was not the Army’s, but rather buttresses it:

Balasa Gheorghe:  I am very intrigued by the interview given by General Stanculescu to the newspaper ‘Tineretul Liber,’ an interview in which he avoids the truth.

From [Securitate] Directorate V-a, from the weapons depot, on 23-24 December 1989, DUM-DUM cartridges, special cartridges that did not fit any arm in the arsenal of the Defense Ministry were retrieved.  Three or four boxes with these kinds of cartridges were found.  The special bullets were 5-6 cm. in length and less thick than a pencil.  Such a cartridge had a white stone tip that was transparent.  All of these cartridges I personally presented to be filmed by Mr. Spiru Zeres.  All the special cartridges, other than the DUM-DUM [ones] were of West German [FRG] make. From Directorate V-a we brought these to the former CC building, and on 23-24 December ’89 they were surrendered to U.M. 01305.  Captain Dr. Panait, who told us that he had never seen such ammunition before, Major Puiu and Captain Visinescu know about [what was turned over].

In the former CC of the PCR, all of those shot on the night of 23-24 December ’89 were shot with special bullets.  It is absurd to search for the bullet in a corpse that can penetrate a wall….[44]

image-8image-7

S-a vorbi mult in perioada crimelor din Decembrie ’89 despre gloante speciale cu care erau ucisi tineri si virstnici, gloante care–zice-se nu se aflau in dotarea unitatilor noastre militare. S-a vorbit mult pina s-a tacut si dupa ce s-a facut suficient s-a redeschis discutia de la “nu exista asa ceva!” Gloante speciale n-au existat!–s-au grabit sa spuna mai marii nostri. Dovezi!–cerea Elena Ceausescu intr-o anume situatie. Dovezi!–cere procurorul general M.U.P. Cherecheanu. Dovezi!–se alatura domnul general A. Stanculescu.

Pentru a cauta dovezi este nevoie de putina munca pe care organele in drept nu sint dispuse a o efectua. Se platesc lefuri grase ca sa se taca mai mult decit sa se faca. Bunaoara, la citeva saptamini dupa ce am predat Procuraturii dosarul cu furturile din C.C., procurorul care preluase ancheta de la subsemnatul, intrebat fiind daca a avansat cu ceva, mi-a spus ca nu si ca sa-l sprijin eu ca…Altfel spus, noi scriem–noi rezolvam. Va trebui pina la urma sa cerem adoptarea unei legi prin care sa ni se subordeneze Politia (sau S.R.I.-ul) ca sa-i spunem noi ce si cum sa faca. Pina atunci insa, ne vom limita la dovezi-marturii pe care oamenii le dau, le semneaza si raspund pentru ele.

Consemnam mai jos doua astfel de marturii despre gloante speciale dar si despre altele, marturii ale unor revolutionari din Decembrie ’89…

“UN ASTFEL DE CARTUS AVEA IN VIRF O PITRA ALBA, TRASPARENTA”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ’89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

–armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

“S-AU GASIT LAZI INTREGI, CONTININD DE LA GLOANTE SPECIALE, PINA LA GLOANTE DE VINATOARE”

Ing. MINEA RADU (cel care s-a ocupat de primirea pazirea si predarea celor gasite in Directia a V-a):

“S-au adus din Directia a V-a in incaperea aleasa de noi la parterul C.C.-ului, urmatoarele:

–extrem de multa munitie, lazi intregi de la gloante speciale pina la gloante de vinatoare sovietice, occidentale;

–foarte multe pasapoarte, pasapoarte diplomatice, pasapoarte in alb, legitimatii de serviciu. Printre legitimatii am gasit-o pe cea a lui ADALBERT COMANESCU–seful de Stat Major al generalului Neagoe. Legitimatia asta era formata din trei parti. Functie de situatie se arata pe partea corespunzatoare, datele din interior fiind codificate: era intr-un plastic albastru, special, cred ca era magnetic, iar fotografia era color;

–o multime de lazi pe care nu le-am desfacut;

–documente secrete carate cu paturile. Printre ele erau programate de actiune pentru situatii deosebite, cu nume de cod de calculator, pentru pregatirea ofiterilor de securitate. Erau de exemplu, moduri de actiune pentru dispersarea si anihilarea grupurilor mici. Mai erau moduri de actiune in intreprinderi fara ca ofiterii respectivi sa se deconspire. La sfirsitulul unor astfel de documente era o lista cu cursanti si cu semnaturile lor. In foarte multe din listele astea preponderenta era feminina: circa trei sferturi erau femei. Din ce-am citit despre dispersarea grupurilor mari, se recomanda ca niciodata sa nu se incerce direct aceasta, ci, mai intii, sa se desfasoare actiuni pentru spargerea lor in grupuri mai mici si acestea sa se anihileze separat;

–dozimetre, contoare Geiger, osciloscoape multispot, truse electronice de depanare, calculatoare, aparatura foto;

–truse chimice de teren;

–o ladita cu obiecte de valoare (farfurii de argint masiv, grele, foarte vechi, datind de prin 1700);

–gheme intregi de sirma de platina pentru filigran;

–un stilou dozimetru, de care multi s-au speriat; era de provenienta sovietica, nichelat si gradat in multiroentgen;

–codor pentru transmisiii U.K.V. Despre acesta s-a spus la TV ca ar fi o bomba pentru a arunca in aer subsolul. S-a aflat, de fapt, de ce nu interceptam noi ceea ce transmiteau ei prin statii. Aceasta fiindca se lucra pe o frecventa putin deasupra frecventei acordate si cu aceste codoare-decodoare se lucra pentru a transmite-receptiona. Daca nu le aveati si intrai intimplator pe frecventa, nu intelegeai nimic;

–masina de codat, cu calculatoare afisate pe ea. Masina asta am predat-o cu multa grija armatei, a fost pusa numai ea intr-un TAB si transportata l adapost pe 24 decembrie 1989;

–pustile de vinatoare ale lui Ceausescu. Cineva mi-a spus ca o pusca de acel tip valora cit trei Mercedes-uri. Si acestea, impachetate separat in paturi, au fost predate armatei;

–niste truse pistoale foarte ciudate;

–seturi intregi de fiole cu substante neoparalizante, de productie occidentala;

–in sala de mese de la subsolul C.C.-ului s-au gasit doua caiete, gen condici cu numele ofiterilor de securitate care luau masa acolo;

–o lista tiparita cu intreprinderile din Bucuresti, care continea in plus numerele de telefon si camerele unde puteau fi gasiti ofiterii de securitate din intreprinderile respective. Toate acestea au fost predate actualuli maior Puiu si unui locotenent-colonel:

–agende ale fostilor demitari in care erau trecute numele si numerele de telefon ale femeilor cu care aveau legaturi amoroase. In dreptul unor astfel de nume era trecut si ce le dadusera acestora in schimb: pantofi, fustele de piele, haine, caciuli de blana etc. Intr-o dimineata l-am surprins pe Varban Viorel sunind la o astfel de femeie si incercind sa o santajeze….

Cu toate cite s-au gasit exista caseta video facuta de dl. Spiru Zeres inainte de a le fi predat armatei.

Sint in cele doua declaratii de mai sus, suficiente elemente pentru o ancheta a Politiei sau Procuraturii. Adresele celor doi nu trebuie neaparat publicate. Acestea deoarece, din cite stim, toti cei care au pus piciorul in fostul sediu C.C. au…dosare gata facute.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

si astfel de arme au fost gasite la persoane retinute, incluzind arabi (si atentie, din cite stiu eu nu cam cred ca Beirut este un sat din Oltenia)

Dl. Savin Chiritescu

“Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “

Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , | Leave a Comment »

Nicolae Militaru: “…nu se mai vorbeste de teroristi pentru ca organele de ancheta au creat conditiile propice pentru a nu se mai discuta despre acestia”

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 11, 2011

Confruntare intre Sorin Rosca-Stanescu si Generalul Nicolae Militaru, Evenimentul Zilei, nr. 160 5 ianuarie 1993 (?).

,

(VIII) Teroristii se plimba printre noi, iar unii au ajuns milionari, Evenimentul Zilei, nr. 167 (13 ianuarie 1993).

Cazul batrinului din Brasov invocat in articolul acesta:

(XI) Teroristii au lucrat dupa un plan bine orchestrat (?), Evenimentul Zilei, nr. 168 (14 ianuarie 1993), p. 3.

(XII) Nimeni nu a incercat sa-i prinda pe teroristi, Evenimentul Zilei, nr. 169 (15 ianuarie 1993), p. 3.

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , | 2 Comments »

Let’s Go to the Videotape! (II) (Romania December 1989) Was the Press of the Time Really So Wrong (about the “terrorists”)?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 14, 2011

Let’s Go to the Videotape! (I) “To the Army it’s confirmation that they’ve been dealing with a specially-trained force…because it’s the type of bullet they’ve never seen before” (ITN UK Television, Timisoara Romania, December 1989) (plus Irish Television, The Tragic Fate of Florica Sava)

The press–both inside and outside Romania–has taken a beating through the years over its coverage both during and immediately after December 1989.  But what is the actual record?

Videotape gives us the ability to verify some of these claims.

In the 30 December 1989 edition of the Los Angeles Times, Charles T. Powers wrote:

“All but one denied being in the Securitate. One, however, identified himself as a major in the unit and said he was sorry only that he had failed in his duty and that he should have killed more people, Firica said. Among the group, two were of Asian or Asian-Romanian parentage. Four of them, the doctor said, appeared to be Arab. They spoke fluent, unaccented Romanian. Some carried as many as four differents sets of identification papers, all conflicting.”

http://www.dailymotion.com/video/xbk29e_teroristi-si-soldati-raniti-in-dec_shortfilms

http://www.youtube.com/watch?v=Wdjju1fUhRk

Later, in 1990, Constantin Fugasin wrote an article with similar claims:

“La Spitalul de Urgenta au fost internate 13 persoane banuite a fi ceea ce ne-am obisnuit sa numim teroristii.  Dintre acestia citiva erau sigur straini, desi toti aveau acte romanesti.  Doi aveau figuri mongoloide clare (unul a declarat ca mama sa este romanca, iar tatul din Laos) iar alti patru erau arabi.  Vorbeau insa foarte bine romaneste.”

In the above clip/screen capture, a nurse demonstrates that the “terrorist” (apparently the Laotian-Romanian described above) was dressed in several layers of clothing (sweatpants, black pants, and military uniform pants) leaving little question that this individual was not merely going about everyday business and also in keeping with other descriptions of “terrorists” who wore multiple layers of clothing, allowing them to adapt to their situation/surroundings, especially if attempting to infiltrate objectives.

——————————————————————————————————————————————————————–

Nevertheless, the denial of the very existence of “terrorists”–especially “foreign terrorists”–in December 1989 has been a cornerstone of many studies over the past two decades.  General Dan Voinea, who headed the investigations of December 1989 for many years, denies that there were any “terrorists”–even among the wounded or arrested.

Sorin Iliesiu justifies his claims about the Revolution squarely on Voinea’s words:

General Dan Voinea has said clearly:  The terrorists did not exist.  Those who seized power lied to protect the real criminals….The diversion of the ‘terrorists’ has been demonstrated by [the] Justice [System], not a single terrorist being found among the dead[7], wounded[8] or arrested[9].”[10][11] 


Voinea’s claims/conclusions form the centerpiece of the Chapter on December 1989 in the Final Report of the Presidential Commission for the Study of the Communist Dictatorship in Romania, also known as the Tismaneanu Commission (p. 625)

(Dan Voinea este slavit de catre Sorin Iliesiu asa: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)

http://www.acum.tv/articol/7423/

Prin televiziune s-au făcut majoritatea diversiunilor, cea mai eficientă fiind reprezentată de „pericolul de moarte” omniprezent întruchipat de „teroriştii fideli dictatorului Ceauşescu”; acesta a fost arestat în 22 decembrie, într-o unitate militară din Târgovişte. Pericolul părea total credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost înregistraţi 942 de morţişi mii de răniţi. Majoritatea au fost ucişişi răniţi pe străzile din centrul capitaleişi al altor oraşe martirizate ca urmare a acestei diversiuni. Ulterior nu a fost acuzatşi judecat nici un terorist. (p. 625)

http://www.scribd.com/doc/35934916/Raport-Final-Cpadcr

——————————————————————————————————————————————————————–

“At Bucharest’s main emergency hospital, doctors said that Securitate snipers, apparently using infra-red telescopic sights and exploding dum-dum bullets, had been firing throughout Saturday night and they shot many civilians, with bullets striking foreheads and hearts.  The morgue at the hospital was stacked with 90 bodies at noon today, almost all of them civilians dead of gunshot wounds.”

Blaine Harden, “In Bucharest, Tears and Prayers for the Fallen,” The Washington Post, 25 December 1989, p. A1; A40.

(Page 4 of 4)

Ceausescu Bunker: Hub of Dreaded Securitate : Romania: The stronghold was where the dictator’s crack force was prepared to make its last stand.

December 30, 1989|CHARLES T. POWERS | TIMES STAFF WRITER

Personnel at the city’s main emergency hospital have stories that support the descriptions offered by the soldiers and are, in their way, equally bizarre. Dr. Andrei Firica, the director of the hospital, and another senior staff physician say that 12 men admitted with wounds ranging from critical to minor during the violence were suspected of being Securitate men.

“It is possible that most of them were drugged,” said the staff physician. “They were overexcited, and it required large doses of sedatives to calm them, to make them sleep. Almost all had been drinking as well. All were well-developed physically, strong and muscular. Some told us they were athletes or practiced high-performance sports.”

All but one denied being in the Securitate. One, however, identified himself as a major in the unit and said he was sorry only that he had failed in his duty and that he should have killed more people, Firica said. Among the group, two were of Asian or Asian-Romanian parentage. Four of them, the doctor said, appeared to be Arab. They spoke fluent, unaccented Romanian. Some carried as many as four differents sets of identification papers, all conflicting.

“In general,” the doctor said, “their comportment was very strange. The pupils of their eyes were dilated. They had a fixed look, their eyes staring. Whatever story they came in with, they stuck to . . . . Some of them had no reaction whatever to normal dosages of sedation. To make them sleep, they were given heavy sedatives.”

After that, they were handcuffed to their beds. The last of them was taken by the authorities from the hospital Wednesday morning.

“There were two mysterious deaths–two men, both with minimal wounds. One had a broken ankle, one had a bullet wound in the shoulder. We don’t believe it was poison. We opened their mouths when examining them to check for that, for cyanide capsules. It wasn’t that. We don’t know why they died. It is a mystery.”

9 martie 2004
Teroristii din Spitalul de Urgenta

Profesorul Andrei Firica, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca in 1989, povesteste cum la camera de garda a spitalului au fost aduse, in zilele Revolutiei, mai multe persoane suspectate ca ar fi teroristi. Acestea au disparut apoi fara urma, luate de un colonel de la militie.

“Unii nu vorbeau, iar altii povesteau fantasmagorii”In zilele cu mister, gloante si sange ale Revolutiei, profesorul Andrei Firica era directorul singurului Spital de Urgenta din Bucuresti, cel din Calea Floreasca. In spital au fost adusi si raniti din randul populatiei iesita pe strazi, dar au fost internati si raniti suspecti, considerati la acea ora teroristi. FLORIN CONDURATEANU

  • Jurnalul National: Domnule profesor Andrei Firica, fiind in vartejul evenimentelor la butoanele de comanda ale Spitalului de Urgenta, puteti sa ne spuneti parerea dvs. privind cetoasa tema a teroristilor care erau legati cu catuse de paturile spitalului?Andrei Firica: In perioada celor 25 de ani cat am fost in Spitalul de Urgenta am trait acolo sapte catastrofe, Revolutia fiind ultima. Am avut accidentatii de la prabusirea unui avion, de la incendiul de la Magazinul Victoria, cutremurul si asa mai departe. De departe cele mai dramatice au fost zilele Revolutiei, de altfel timp de 10 zile eu n-am mai ajuns acasa, am stat numai in spital. Am si operat, dar am stat si la butoanele de comanda pentru ca, in timpul unor lupte periculoase, generalul e bine sa nu stea in transee, ci la comanda. Incercam sa descifram ce insemna cuvantul “terorist”, pentru ca nu scria pe fruntea nimanui “terorist” si nimeni nu avea legitimatie de “terorist”. Menirea teroristului este sa omoare oameni nevinovati, ca sa creeze panica. Cand combatantii intr-un razboi se lupta intre ei, acestia nu pot fi considerati teroristi. Dar cum poate fi numit cineva care impusca exact intre sprancene, asa cum i s-a intamplat unei doamne de la etajul 8 al unui bloc de pe Bulevardul Balcescu, in zona magazinului Unic, care atunci cand au inceput impuscaturile s-a trantit la podea impreuna cu sotul si copilul, iar cand focul s-a terminat, s-a ridicat in picioare si a fost impuscata in frunte in casa ei? Cel care a tras era un lunetist si pe buna dreptate considerat terorist. Sau ce i s-a intamplat unui coleg de-al nostru, secretar al Academiei de Stiinte Medicale, care aflat in casa lui i s-a trimis un glontin mijlocul capului. Acestor lunetisti, acestor tragatori pe buna dreptate li se spune teroristi.
  • Si cine ii considera teroristi si cum erau ei adusi la Spitalul de Urgenta?Acest triaj se facea la Camera de Garda. Si am sa va si spun cum. Iata un exemplu: se vantura pe salile spitalului de mai multe ore un barbat, care practic nu avea treaba, si oamenii spitalului l-au considerat suspect. Cand au vrut sa-l legitimeze, acesta a dat sa fuga si a trebuit ca un grup de sase-sapte angajati ai spitalului sa se lupte cu el pentru ca avea o forta uriasa. Tin minte ca acest barbat a indoit si brancarda, a indoit barele de metal. Cum altfel decat suspecti si teroristi puteau fi considerati cei care la camera de garda erau descoperiti cu mai multe haine unele peste altele? Salopeta de muncitor, combinezon de lucru, uniforma militara. Bineinteles ca acesti oameni trezeau suspiciuni, erau teroristi, securisti? Cine Dumnezeu putea sti la acea ora? Cum sa nu trezeasca suspiciuni altii care aveau asupra lor patrucinci legitimatii, poza individului pe toate, dar nume diferite si meserii diferite: legitimatie de profesor, de frizer, de inginer, de ospatar. Erau adusi unii cu comportamente de-a dreptul stranii: unii nu scoteau nici un cuvant, altii debitau povesti neverosimile. Imi amintesc de un tanar internat pentru o rana nesemnificativa din punct de vedere a gravitatii, un glont il ranise la umar, dar nu-i atinsese nici macar osul, ei bine, acest tanar care nu a vorbit nimic a fost gasit a doua zi mort la Terapie Intensiva. Nimeni nu stie ce s-a intamplat.
  • Si ce s-a descoperit in urma autopsiei?Ce autopsie? Era vorba de sute de morti in acele zile. Aceluiasi baiat cu rana in umar, un regizor tanar i-a spus cuvinte mai sentimentale: “Ai fost bine primit la noi si tu ai inceput sa impusti pe strazi?”, la care tanarului au inceput sa-i curga lacrimile, semn ca intelesese romaneste. Situatia a devenit si mai ciudata cand un medic care lucrase cu contract vreo doi ani in Egipt l-a trezit pe acest tanar din somn si i-a vorbit arabeste, iar el, trezit brusc, a raspuns cu cuvinte arabe. E vorba de baiatul gasit mort a doua zi.
  • Avea figura de arab, domnule profesor Firica?Greu de spus, era brunet, dar stiti cum e, bruneti sunt si romanii. Dar erau si unii cu figuri mongole, cu ochii oblici.
  • Si acestia dadeau impresia ca inteleg romaneste?De regula, acestia nu vorbeau nimic, dar cei care n-au scos nici un cuvant erau putini. Ceilalti spuneau niste povesti care aproape erau de necrezut, nu stiai daca sa ii consideri psihopati. Imi aduc aminte de o fata ranita, care vorbea mult si debita o poveste greu de crezut, la prima vedere: ca e asistenta medicala, undeva, intr-un oras din Moldova, Bacau sau nu mai tin minte, si a venit in Bucuresti sa dea ingrijiri medicale. Ca mai intai a stat de vorba cu niste militari in termen, care au dus-o la metrou, si, cand a iesit din statie, a insfacat-o un barbat, i-a dat sa bea ceva, care a ametit-o si apoi a fost obligata sa ajute la transportul unor arme depozitate la un magazin de stofe de pe Calea Victoriei. Am si dus niste reporteri sa-i asculte povestea si i-am si relatat ofiterului care conducea grupul de militari ce aparau spitalul. Cand a fost adus insa un revolutionar ranit, ce luptase pentru apararea Radioului, acesta a confirmat ca s-au gasit arme in magazinul de stofe cu pricina de pe Calea Victoriei. Deci, vorbele aiurea ale fetei capatau totusi o confirmare de la realitate. Dar s-au intamplat si lucruri care scapasera de sub control. A fost adus cu rani un tanar, care tragea cu o arma militara dintr-un taxi. Am stat de vroba cu el si a povestit ceva fantasmagoric, cum ca el trebuie sa ajunga la presedintele Iliescu, o povestire foarte complicata, ca mai tarziu sa aflu ca acest tanar era fiul unui doctor din Craiova, diagnosticat cu tulburari psihice si care suferise o decompensare.
  • Un psihopat care tragea cu Kalasnikovul din taxi…Vedeti, lucrurile erau foarte fluide, greu de precizat. Tanarul acesta bolnav putea sa fie considerat un terorist. Nu va mai spun ca se putea intampla o nenorocire chiar cu Spitalul de Urgenta. Un medic, angajat al spitalului, care candva avusese o boala psihica, a dat telefon la garnizoana, anuntand ca spitalul va fi ocupat de arabii ce vin dinspre Stadionul Dinamo. Acest medic avea un frate din echipa de piloti ai lui Ceausescu, deci cunostea nume de granguri, si a dat acest telefon, urmat de sosirea unei formatii militare, care a intrat in dispozitiv. In interiorul spitalului erau militari care ne aparau si noroc ca cineva i-a pus in legatura unii cu altii ca s-ar fi declansat focul.
  • Si ce s-a intamplat pana la urma cu acesti suspectati de terorism, legati cu catuse de paturile Spitalului de Urgenta?Incepuse sa se si traga asupra spitalului. Nu mai vorbesc de invazia de reproteri straini, care vizau doua obiective: s-o vada pe mama Elenei Ceausescu, batrana fiind adusa in zilele Revolutiei la spital de ministrul Sanatatii, Ciobanu, si, in plus, curiozitatea ziaristilor se indrepta si spre acei teroristi prinsi cu catuse de pat. De altfel, imi amintesc o secventa: eu trebuiea sa fac si oficiile de gazda cu presa straina, fiind directorul spitalului, si ma aflam cu o echipa de jurnalisti straini la patul fetei aceleia care vorbea mult si zicea ca a incarcat arme din magazinul de stofe. In acel moment a aparut un colonel de militie, nu-i mai tin minte numele, au trecut 14 ani de-atunci, care mi-a dat un sfat ce la prima vedere parea logic: sa nu mai duc ziaristi la patul teroristilor, fiindca acestia sunt doar suspecti de terorism si s-ar putea sa ma trezesc mai tarziu dat in judecata ca am stricat imaginea unor oameni. Cum incepuse tirul asupra Spitalului de Urgenta, eu m-am aflat dand telefoane la Ministerul Sanatatii s-o ia pe mama Elenei Ceausescu, dar si pe teroristi. Credeam ca cei ce trag asupra spitalului vor s-o recupereze pe mama Elenei Ceausescu. Cu batrana s-a rezolvat mai repede si a fost mutata. Nici nu stiu unde. Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.
  • Deci, in momentele acelea pline de ceata ati reusit sa chemati autoritatile si sa scapati de teroristi. Mai stiti ce s-a intamplat cu unii dintre ei?Nu, dar va voi povesti totusi o intamplare de semnificatie. A fost adus batut mar un barbat, ce s-a aflat ascuns intre peretii dubli din aripa Muzeului de Arta din Palatul Regal. Cand a inceput sa se traga cu tancuri din piata, acest barbat a iesit fluturand o batista alba, dar aproape a fost linsat de multime. El sustinea ca este ofiter de securitate si se afla acolo cu misiunea de a pazi tablourile din muzeu. Am anuntat Procuratura despre cazul acesta si, peste doua-trei zile, un procuror i-a dat drumul, ca nu e terorist. Ca sa aflu ca, peste doua-trei zile, acesta statea intr-un restaurant cu sotia si cu un prieten si a fost chemat afara si injunghiat in Gradina Icoanei. Va dati seama ca daca a fost omorat era ceva neclar din punct de vedere al terorismului. Dar fara doar si poate au existat teroristi. In Spitalul de Urgenta vedeam oameni impuscati cu precizie in frunte, unii manifestanti spuneau ca au fost impuscati in timpul demonstratiilor de cineva chiar din randul manifestantilor.
  • Se auzea ca unii trageau cu pistolul din buzunarul paltonului…Probabil ca se intampla asa, dar, ca sa vedeti ca lucrurile au fost pregatite dinainte, va spun ce mi-a relatat o doctorita din Spitalul de Urgenta, o doamna chirurg, care era secretara de partid la spital. Cu sase-sapte zile inainte de declansarea evenimentelor de la Timisoara, secretara de partid, doctorita chirurg, a povestit la raportul de garda ca dimineata in metrou s-a apropiat de ea un tanar si i-a soptit: ne adunam toata lumea, la ora fixata in Piata Universitatii.
  • Care ar fi diagnosticul pe care dumneavoastra il puneti Revolutiei avand in vedere ca operati personaje ranite in acele zile furtunoase?Nu se poate nega ca lucrurile au fost si pregatite. De altfel, imi amintesc ca pe 19 decembrie m-am intalnit in usa spitalului cu baiatul ministrului Chimiei, Mihai Florescu, fiul lui fiind angajat ca psiholog la spitalul nostru, si acesta mi-a spus, deci pe 19 decembrie, ca Doina Cornea se afla in Bucuresti cu 60 de oameni. Pe de alta parte, sunt de-a dreptul revoltat de acei rau-intentionati care contesta participarea decisiva a poporului roman la infaptuirea Revolutiei. Prin zona spitalului treceau pe Soseaua Stefan cel Mare mii de oameni cu copii in carca si toata familia, indreptanduse spre zonele fierbinti, unde zburau gloante. A venit la mine plangand o mama care ma ruga sa-i salvez baiatul, cel ce fusese intr-o zona unde rapaiau automatele. Murisera cei din jurul lui, prieteni, chiar si fratele lui s-a dus acasa, a mancat si s-a intors in acelasi loc unde a fost ranit. Noroc ca el a fost salvat. Eu sunt cel ce poate depune marturie din miezul lucrurilor cum s-au sacrificat tinerii. N-am sa uit toata viata cum au fost adusi un baiat si o fata de 17-18 ani, cu capetele facute patrate de calcatura tancului (la varsta adolescentei, calota craniana nici nu e total osificata), au fost adusi morti tinandu-se de mana.
  • Domnule profesor, si cine ii cataloga pe oamenii suspecti ca teroristi? Oficialitatile nu veneau in spital?Iarasi tinerii au dat dovada de un curaj teribil. Medicii tineri, asistenti tineri de la camera de garda erau cei care se intalneau primii si cu cei suspecti de terorism si, asa cum am aratat mai sus, cand dadeau de banuit, prin mai multe legitimatii false, prin mai multe vesminte, unele peste altele, erau prinsi cu catuse de paturile spitalului, iar eu chemam insistent autoritatile sa vina si sa rezolve cazurile. Dar pana la urma, in zilele acelea ciudate, intr-un fel chiar eu am cazut victima.
  • S-a auzit ca ati avut neplaceri…S-a intamplat urmatoarea situatie, pe care au speculat-o cu rautate “prietenii” care ravneau mai ales la postul de director al Spitalului de Urgenta. Ca peste tot exista un ofiter de securitate care raspundea de institutia respectiva. La noi era un colonel repartizat Spitalului de Urgenta. Am avut cu el relatii normale, ca de la conducatorul institutiei la ofiterul de securitate ce raspundea de spital, n-am fost prieteni, dar aveam o oarecare simpatie fata de el, fiindca se arata a fi mai omenos. De regula, venea la mine pentru a ma intreba daca sa dea viza de plecare la congresele internationale pentru unii medici din spital. Tin minte ca a dat viza si unui medic, baiat de fost general, deci cu dosar prost si, desi acesta putea sa nu se mai intoarca, colonelul de securitate i-a dat aprobarea. In ziua in care toata lumea petrecea pe strazi fiindca fugise Ceausescu a fost adus la spital acest colonel. L-am vazut, era alb la fata, unii colegi il batjocorisera, ii luasera pantofii, trasesera de hainele lui. L-am linistit, le-am spus celor din jur ca omul acesta trebuie judecat si l-am internat in spital.Peste vreo doua zile s-a prezentat un barbat mic de statura, parca il vad si acum, brunet cu parul cret, care mi-a cerut sa i-l predau pe colonel. L-am rugat sa se legitimeze si a refuzat vehement. L-am intrebat de ce vrea sa-l ia pe colonel si mi-a spus ca nu ma priveste. Era insotit de doi studenti la Medicina, unul dintre ei, baiatul unei doctorite, si stiti cum este tineretul, se inflacareaza in toiul unor astfel de evenimente. S-a dat in mine o lupta intre cinste si necinste. In acele momente fierbinti a lua intr-un fel apararea unui securist era un mare risc. Dar consider ca am fost cinstit, fiindca nu l-am predat, el mai mult ca sigur fiind impuscat fara judecata si necinstea de a-mi apara pielea cu lasitate. Langa mine era un instalator dintre muncitorii spitalului si i-am soptit sa-l mute pe colonel la Ortopedie ca sa-l ascund. Asa ca tipul brunet nu l-a gasit in salon. Intre timp, fiind seara de 22 decembrie, cand incepuse sa se traga, s-au prezentat la mine doi revolutionari, care cereau fese si medicamente pentru cei raniti ai Comitetul Central. Cum ei luau din farmacie aceste materiale pentru raniti, curajul meu a crescut. Barbatul scund si brunet a revenit furios si mi-a proptit pistolul in piept somandu-ma sa-l dau pe colonel. Au aparut din farmacie insa cei doi revolutionari care au aratat legitimatiile lor de revolutionari si au cerut politicos barbatului brunet sa arate si el legitimatia. Acesta a refuzat si a plecat, amenintandu-ma ca o voi pati. Peste vreo trei zile, cand au inceput sa apara procurorii militari, l-am predat pe colonel acelor autoritati. De altfel, el a fost reintegrat in serviciu vreo 7-8 luni, dupa care s-a pensionat si m-am bucurat ca fiica lui studenta eminenta s-a casatorit cu un tanar medic ortoped, invitandu-ma si pe mine la nunta. Cred ca am procedat omeneste pentru ca acel om, in orele acelea, ar fi fost impuscat, iar pe cei doi studenti la Medicina i-am lamurit ca omul are dreptul la o judecata si ca nu e cazul sa repetam zilele in care Iorga a fost impuscat la marginea padurii.
  • Dar aceasta atitudine v-a costat postul de director!Nu, s-a speculat insa pe acest subiect. Din postul de director m-a schimbat un medic care ajunsese directorul Directiei Sanitare a Municipiului Bucuresti si care, lucrand in Spitalul de Urgenta, nu ma privea cu ochi buni. Nu am fost afectat, fiindca dupa 16 ani obosisem sa conduc un asemenea spital mare. Altceva m-a durut cumplit, sufleteste. Cand doi colegi ce peste o vreme conduceau spitalul m-au inlaturat de la conducerea Sectiei de Ortopedie dandu-mi hartia chiar in ziua in care murise nevasta mea. Cu o zi inainte, sotia mea, bolnava in ultima faza de cancer, lesinase acasa pentru prima data si am fugit trei ore sa stau langa ea. Bineinteles ca in acele trei ore in garda nu s-a intamplat nimic, dar acesti doi “prieteni” ai mei n-au avut omenia nici macar sa astepte o zi sau doua si mi-au dat hartia de schimbare din functie chiar in ziua in care sotia mea murise. Am fost cumplit de scarbit si am acceptat propunerea mai veche a rectorului si prorectorului de la Cluj, care venisera personal sa ma invite sa preiau postul de profesor de Ortopedie la facultatea clujeana. Am trait la Cluj cativa ani rodnici profesional si apoi, ca o ciudateinie a destinului, am fost rechemat la Bucuresti si numit directorul Directiei Sanitare a Municipiului Bucuresti. Am acceptat, fiindca cel ce ma destituise din postul de director al Spitalului de Urgenta fusese inlaturat la randu-i de la conducerea sanitara a Capitalei. Dar mahnirea mea legata de Spitalul de Urgenta a ramas si am refuzat sa revin ca director al Spitalului de Urgenta Floreasca, unde ministrul mi-a propus sa fiu reinstalat.
  • Deci, domnule profesor Firica, dumneavoastra, omul diagnosticelor corecte, puteti pune un diagnostic final acelor zile ale Revolutiei?Inainte de asta era sa uit niste lucruri. Am facut cate un mic dosar cu situatia medicala a celor 15-20 de banuiti teroristi din Spitalul de Urgenta. Ei bine, toate aceste dosare au disparut. Si imi mai reamintesc ce mi-a povestit un ofiter de securitate, aflat in trupele ce pazeau Comitetul Central in ziua de 22, cand elicopterul abia se ridicase, generalul Vlad, seful Securitatii, tipa pe culoare: “Nimeni nu trage in lume. Cel care indrazneste sa traga il omor cu mana mea”. Povestea in continuare acel ofiter de securitate ca generalul Vlad a incuiat toate armele performante intr-o camera si a ascuns cheia sub o statuie. Ce s-ar fi intamplat daca Securitatea tragea in multime si la fel armata? In privinta unui asa-zis diagnostic, cine sustine ca n-au existat teroristi spune o porcarie. In Spitalul de Urgenta au fost adusi oameni impuscati cu precizie in frunte, manifestanti tintiti prin impuscare, din spate, de la cativa metri din randul demonstrantilor, or astea nu le puteau face decat teroristii. Bineinteles ca in acele momente dramatice se puteau petrece si erori, dau exemplu chiar o scena din Spitalul de Urgenta, cand un militar din trupele ce ne pazeau a vrut sa il sperie pe un coleg si l-a nimerit din plin. Cei care neaga participarea extraordinara a populatiei la infaptuirea Revolutiei fac cea mai mare porcarie.

CV

  • seful clinicii de ortopedie de la Spitalul Colentina
  • presedintele Societatii Romane de Ortopedie
  • timp de 16 ani – director al Spitalului de Urgenta Floreasca
  • tatal, profesor doctor Teodor Firica, s-a numarat printre initiatorii retelei de spitale de urgenta din Romania. Din viata de 50 de ani a spitalelor de urgenta, timp de 32 de ani, la butoanele de comanda s-a aflat familia Firica, 16 ani fiul, Andrei Firica, 16 ani tatal, Teodor Firica
  • la congresele mondiale de ortopedie conduce sectiuni ale acestor reuniuni stiintifice
  • unul dintre curentele privind chirurgia ortopedica ce-si disputau intaietatea in lume poarta numele Andrei Firica
  • este invitat la importante clinici din Occident, pentru a face demonstratii chirurgicale

http://www.jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/decembrie-89/teroristii-din-spitalul-de-urgenta-71729.html

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , | Leave a Comment »

Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989 (Part VI: Seeing is Believing, Videos 3 and 4) by Richard Andrew Hall

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 27, 2010

for Part I see PART I: His Name Was Ghircoias…Nicolae Ghircoias

for Part II see Part II: A Revolution, A Coup d\’etat, AND a Counter-Revolution

for Part III see Part III: Lost…during Investigation

for Part IV see Part IV: The Good Sergeant Schultz or They Know Nothing

for Part V see Part V: Seeing is Believing Videos One and Two

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.  [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.


Video No. 3:  Bucharest, Soft-nosed (“Dum-Dum”) Bullets Found in the Headquarters of the Securitate’s V-th Directorate

The third video was found by the blogger who goes by the handle “Claude 2.0” (Claude 2.0 Dupa 19 ani – Gloante dum-dum ? postare din 14 aprilie 2009). It shows people going through material including bullets found in the headquarters building of the Securitate’s Fifth Directorate (that charged with the personal protection of the Ceausescus).  An article from March 1990 appended below has a senior arms specialist discussing his being summoned during these days to the zone around the CC building (where the Vth Directorate building was located), where he verified that “soft-nosed” bullets (known colloquially as “dum-dum”) were discovered (he then goes into detail about their properties).  Discussion in the videotape about the box in which the bullets were discovered, as well as the comments of the arms specialist, suggest these were Kynoch-Magnum “soft-nosed” bullets—described in the article as “cartridges for [hunting] elephants.”

Video No. 4:  Brasov, Morgue, Atypical (“Vidia”) Bullets

Video 4 comes from part 7 of Maria Petrascu’s 2005 documentary film “Revolutionary Brasov”

(Brasovul Revolutionar PARTEA 7 http://www.youtube.com/watch?v=P9z4wLuma0Q).  It shows both the small, atypical, [“vidia”] bullets with which civilians and soldiers were killed, as well as an unidentified doctor speaking on 23 January 1990 in which he states that four of six soldiers he had looked at had been shot with great precision in the forehead with such bullets (film is also shown of their gruesome injuries).   Maria Petrascu has described elsewhere what she and her husband found on 29-30 December 1989 at the County Morgue:

Even the halls were filled with the dead, there were over 100.  They didn’t have any place to put them all, we walked through pools of blood, we saw the cadavers of children, young people, adults, shot in the forehead, in the heart, in the feet and abdomen with brains and intestines having exploded, nightmarish scenes that I shall never forget.  It was then that we decided we wouldn’t rest until we discovered who fired, because we had begun to understand that many of those killed had been shot by guns with infrared scopes, by some professionals.[i]

[i] Reproduced at http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214.

 

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 5 Comments »

“Culisele procesului lui Nicu Ceauşescu” (I): Nicu Ceausescu, Arme de 5,6 mm, Directia V-a a Securitatii, si Decembrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 13, 2010

http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%202.doc.

Şedinţa a doua

Continuare –declaraţia inculpatului Nicu Ceauşescu

Pr.-În legătură cu cea de a doua învinuire şi anume deţinerea, fără drept sau în condiţii nelegale, a mai multor arme de foc şi a muniţiei aferente acestora, a muniţiei în general, ce aveţi de spus? Deci aţi deţinut, şi câte astfel de arme, în ce condiţii?

In.-Da.

Pr.-Ce aveţi de relatat vizavi de această învinuire ?Deci, în primul rând, ce arme aţi deţinut la locuinţele dumneavoastră?

In.-Domnule preşedinte , acuma trebuie, ţin să specific acelaşi lucru-armele nu au fost găsite la locuinţa mea din Sibiu.Nici armele, nici muniţia. Armele au fost găsite la Centrul de Dresaj-Câini.

Pr.-Da.

In.-Armele erau proprietatea tatălui meu pe care le foloseam şi eu.

Pr.-Deci, care sunt aceste arme?

In.-Poftiţi?

Pr.-Care sunt aceste arme? Să-ncepem unde le-aţi deţinut şi cu ce titlu, să ne spuneţi.

In.-Aşa. Aceste  arme, deci-nu ştiu exact denumirile…

Pr.-Citind rechizitoriul, aţi citit rechizitoriul?

In.-Da.

Pr.-Cele din rechizitoriu corespundeau, ca să putem să vă facilităm…

In.-Da,da,da.

Pr.-Atunci aţi posedat un pistol mitralieră,fără serie, confecţionat tip CUGIR…

In.-Da.

Pr.-de 5,6 calibru?

In.-Da.

Pr.-Unde s-a aflat acest …

In.-Acest pistol mitralieră s-a aflat o perioadă la taică-miu, o perioadă la mine, o perioadă la Şcoala de câini.

Pr.-Când anume, de ce a ajuns la Şcoala de Câini?

In.-Păi, la Şcoala de Câini a ajuns în ziua de 22, când am spus, existând pericolul…

Pr.-Deci, până în 22, unde a fost?

In.-Păi,la…depinde de când?

Pr.-Deci, de-atuncia…

In.-Bun. La Sibiu ,deci, de 2 ani de zile ca să nu mai…la mine!

Pr.-Era al dumneavoastră?

In.-Nu!

Pr.-Dar?

In.-Era al lui taică-miu, io-l foloseam. De fapt, ar…ăăă…regimul era în felul următor(puţin mai complicat),deci în fosta Direcţie 5 a fostului Departament al Securităţii Statului avea, din câte cunosc eu, toate armele înregistrate. Ea se ocupa de înregistrarea lor, deci,practic trecerea lor în registru sau în … asta de port-armă, muniţie, întreţinere, toate celelalte probleme. Am avut două discuţii, în legătură cu aceste arme, cu fostul şef al Direcţiei a 5-a ,respectiv fost general sau actual general-Marin Neagoe.

Şi l-am întrebat: toate armele sunt normale?(armele care erau în posesia mea). Mi-a spus:„Nu e nici o problemă, toate armele sunt trecute în evidenţa miliţiei şi există un permis general pe ele).

Pr.-Deci aţi auzit că există un permis general pe aceste arme?

In.-Pe fiecare, adică toate sunt trecute pă un singur permis.

Pr.-Aparţinând cui?

In.-Aşa.

Pr.-Deci există un permis ! Ce fel de permis?

In.-Un permis de arme în care sunt trecute toate armele care există în casă…

Pr.-Un permis pe numele cui? Sau pentru cine?Sau al cui?

In.-Această întrebare n-am pus-o.

Pr.-Nu vi se pare nefiresc că n-aţi pus-o?

In.-Nu!

Pr.-Şi că v-aţi mulţumit?…Da.

In.-Nu mi se … ştiţi de ce? Să vă spun foarte sincer –datorită faptului că era Departamentul Securităţii Statului.

Pr.-Acest pistol-mitralieră, de tip CUGIR, calibrul 5,6, de cât timp se află în detenţia dumnea, în deţinerea dumneavoastră?

In.-Doi ani jumate.

Pr.-„Am deţinut un pistol mitralieră-calibrul 5,6, tip Cugir, primit în  urmă cu circa doi ani, de la tatăl meu…”. Pistolul SCHMIDT,  unde l-aţi avut, tot la Sibiu? Pistol Schmidt?

In.-Pe care aveam permis de port-armă sau…?

Pr.-Pistolul SCHMIDT  ca atare, şi pe urmă cu permisul…

In.-Păi, nu ,dar nu ştiu care este, vă rog să mă scuzaţi, da’ io nu ştiu exact, după denumire, cum arată, asta e partea mai…ăăă…

Pr.-Problema aceasta de tip de arme militare sau nu şi de mărci , nici nouă nu ne este foarte familiară, dar…

In.-În rechizitoriu spune că io-am avut permis de port –armă cu un singur pistolet.

Pr.-Câte pistoale aţi avut atunci? Câte pistoale,pistolete aţi deţinut?

In.-SCHMIDT? Păi, dacă-i aici e…tot de 2 ani de zile.

Pr.-Ca număr vă întreb.

In.-Păi, câte sunt în rechizitoriu.

Pr.-Nu, nu! Câte aţi avut dumneavoastră? Nu ştiaţi câte arme?

In.-Nu!

Pr.-„Nu pot preciza câte pistolete am deţinut…”

Dar, la Bucureşti, câte v-au fost găsite în maşină?

„…dar,la Bucuresti, au fost găsite în maşina cu care călătoream 2 pistolete,…”. Vă aparţineau acestea ?

In..-Da.

Pr.-„…care îmi aparţineau .” Câte carabine aţi avut?

In.-Două.

Pr.-Două sau trei?

In.-Două puşti de vânătoare şi două de 5,6 fiindcă şi…

Pr.-Deci două? Două cu lunetă şi două fără?

In.-Da.

Pr.-„Am mai deţinut 2 carabine cu lunetă şi 2 puşti de vânătoare”. Toate acestea la Sibiu, ce-am discutat?…

Pr.-Toate acestea la Sibiu, ce-am discutat până acuma?

In.-Da.

Pr.-„Toate acestea în locuinţa mea, din Sibiu, până la data de 22 decembrie…”

Cine a dispus să fie duse la Şcoala de Câini? Când,înainte de a pleca spre aeroport?

In.-Nu! Dimineaţa la şapte.

Pr.-„…când, dimineaţa, eu am dispus să fie transportate la Şcoala de Creştere şi Dresaj-Câini”. În locuinţa din Cosmonauţilor aţi deţinut un pistol de tip aer comprimat?

In.-Cred că da. Da!

Pr.-„Am deţinut la locuinţa din Bucureşti, strada Cosmonauţilor, un pistol de tir, cu  aer comprimat, marcă germană”.

Contestaţi muniţia şi tipul de muniţie şi numărul din procesele verbale, care le-aţi văzut la dosar?

In.-Nu,păi…

Pr.-Că s-ar fi găsit la locuinţa dumneavoastră, că vă aparţineau?

In.-A, tot ce se poate! Acuma, singurul lucru, care pot să spun io , e că n-am văzut procesul verbal de percheziţie, da’, merg pe bună credinţă, înseamnă că aşa e.

Pr.-Da, atuncia ne puteţi dumneavoastră spune câte anume?

In.-Nu!Nu.

Pr.-„Am deţinut muniţie atât la locuinţa mea din Sibiu,…

In.-La Sibiu toată a fost dusă la…

Pr.-…care a fost, şi ea, transportată, la Centrul de Creştere şi Dresaj-Câini…”

La Bucureşti aţi avut muniţie? În Cosmonauţilor?

In.-Cred că da. Dacă spun c-am avut …

Pr.-„…şi cred c-am avut muniţie şi la locuinţa din Bucureşti”.

In.-Am înţeles că s-a găsit un cartuş, două cartuşe,mă rog.

Pr.- „Nu pot reda numeric şi, ca tip, muniţia deţinută , dar consider reale menţiunile din actele de la dosar”. Acestea v-au fost,în parte, date de tatăl dumneavoastră sau le-aţi primit dumneavoastră personal,sau cum? Aceste arme : carabine,  puşti cu lunetă,  pistoale?

In.-Da. Adică, am încercat de la început să explic un lucru. Deci nu numai astea le-aveam. Aveam la Direcţia 5-a mai multe.

Pr.-Nu. Asupra dumneavoastră şi-n locuinţele dumneavoastră?

In.-Bun!Asupra mea s-a găsit un pistol.

Pr.-Aşa.

In.-Dar…ăăă…problema care e – ei se ocupau de toate problemele astea.

Pr.-De unde aţi primit acestea despre care am vorbit?

In.-Aa, bun! O parte, de exemplu, o parte le-am primit şi eu, o parte erau de la tată-miu.

Pr.-„O parte din aceste arme le primisem de la tatăl meu , altele le primisem în mod direct.”

In.-Aşa. De exemplu, pistol…

Pr.-„Cert este că generalul Neagoe îmi comunicase că, pentru toate aceste arme există înregistrări legale , precum şi un permis general, iar eu nu am cerut alte precizări.”

Consideraţi că le deţineţi legal,practic?Consideraţi că sunteţi în deţinerea legală a acestor arme şi a acestor muniţii?

In.-Foarte greu de spus.Adică, domnule preşedinte, vă daţi seama că, în funcţia pe care o aveam io, ca să deţin permis, adică să obţin permis de port-armă şi muniţie aferentă era un lucru foarte simplu.Era, practic îl chemam pe cel de la…

Pr.-În funcţia în care…

In.-Era…

Pr.-…aţi deţinut-o, multe probleme le puteaţi rezolva foarte simplu,dar, aicea, este altă problemă.

In.-Bun, io-am…

Pr.-Tocmai în funcţia pe care o deţineaţi, eraţi dator să cunoaşteţi dispoziţiile legilor şi legislaţiei române.

In.-…am plecat de la buna…

Pr.-Vizavi de această legislaţie…

In.-Da?

Pr.-…dumneavoastră vă consideraţi un om cu studii superioare şi cu o anumită…deci, din acest punct de vedere consideraţi legală, privitor la legea română ?

In. -Am de făcut 2 precizări: nu cunosc legea din ` 71 privind regimul armelor …

Pr.-Deci  nu cunoaşteţi această lege?

In.-Da.Aşa.  Şi…ăăă…la momentul respectiv, consideram legal, dacă era vorba de…

Pr.-„Nu cunosc legea, actul normativ din 1971, privind regimul armelor şi muniţilor…”

In.-Da’ , acuma cunoscând, ştiu că nu-i legal.

Pr.-Şi deci, atunci, apreciaţi că sunteţi în cadrul unei deţineri legale?

In.-Nu,acuma…

Pr.-Nu acuma. Atunci ?

In.-Atuncia? Atuncia da, fiind…

Pr.-„…şi am considerat, în permanenţă, că mă aflu într-o deţinere legală a armamentului şi muniţiei, abia acum realizând că am încălcat dispoziţiile legale.”

Aţi avut,totuşi, un permis de port-armă ?

In.-Da.

Pr.-Şi la acest permis de port-armă, ce armă era trecută?

In.-Un pistol .

Pr.-Cine, de ce vi s-a dat? L-aţi solicitat dumneavoastră sau…?

In.-Nu! Era singura armă care nu provenea de la Direcţia 5.

Pr.-Da.

In.-Şi provenea direct de la Postelnicu. Şi-atuncia, când am zis , mi-au dat arma…

Pr.-Nu vi s-a părut normal că pentru acest pistol aveţi permis de port-armă, iar pentru toate celelalte-şi pe numele dumneavoastră categoric-?

In.-Dupa-ceea. Ăsta a fost şi motivul pentru care l-am întrebat pe Neagoe.

Pr.-E clar!

„Eu am primit un pistolet de la…direct de la Tudor Postelnicu şi un permis pentru acest pistolet, şi atunci  l-am întrebat pe generalul Neagoe despre situaţia celorlalte arme, aflând despre ceea ce am numit un permis general”. În legătură cu aceste probleme, legate de învinuirea , în legătură cu armamentul şi muniţia mai aveţi ceva de declarat?

In.-Nu. Nu.

Pr.-În conformitate cu dispoziţiile legale, dacă aţi relatat tot ceea ce-aţi avut de relatat în legătură cu învinuirea, Instanţa vă va adresa câteva întrebări.

Decembrie 1989, gloante de calibru 5, si teroristii: Dupa Sibiu si Bucuresti (Piata Palatului), astazi Brasov, Braila, si zona Televiziunii (Bucuresti)

Decembrie 1989: Si totusi forumistii stiu cite ceva. Sibiu, Bucuresti, munitie atipica, si teroristii

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »

Romania 1989 (Video, filmata de un membru al asociatiei 21 decembrie 1989, si ignorata de Teodor Maries): “Munitie folosita de Teroristi in Decembrie 1989!” si “Teroristi Straini si Romani raniti in acelasi Spital cu Victimele lor”

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 6, 2010

In general, membrii si sustinatorii Asociatiei 21 decembrie 1989 neaga cu insistenta existenta teroristilor in decembrie 1989.  Iata, de exemplu, comentarile lui Lucian Alexandrescu aici http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?f=21&t=1142):  de Lucian Alexandrescu » Lun Iun 22, 2009 6:03 pm  Toata vorbaraia, cu gloantedum-dum si cu cap vidia, nu are decat rolul de a mai adauga un vreasc la rugul, pe care trebuie pus dl. grl. Dan Voinea, pentru ca a comis erezia de a demonta legendele alcatuite de diversi regizori si in plus a indraznit sa mai comita si blasfemia de a cerceta penal pe marele edec.

In contextul acesta, e foarte interesant videourile filmate in decembrie 1989 de catre un alt membru/sustinator al asociatiei.  E clar ca acest om nu este un spijinator al fostilor comunisti, al Frontului, sau al dlui Ion Iliescu http://alexandru2006.spaces.live.com/.  Dar atentie, cum descrie videourile aceste:  “Munitie folosita de Teroristi in Decembrie 1989!” si “Teroristi Straini si Romani raniti in acelasi Spital cu Victimele lor.”  Din pacate in versiunea aceasta (cea mai noua postare pe youtube), prima a fost vazuta de 131 vizitatori, si a doua de catre 850 vizitatori, fara nici un coment.  Iata videourile:

…

Teodor Maries vorbeste asa despre filmele facute in CC-ul in aceste zile…

“Au fost sute de arme date civililor la Revolutie. Numai eu am strans, in dupa-masa zilei de 22 decembrie, doua camere pline de arme. Eu am ajuns primul la etajul 6 al Comitetului Central, cu arma in mana. Am adunat acolo armele, ca sa nu ne impuscam. Probez cu declaratii. Este totul filmat cand se vede ca am coborat in hol cu un ofiter, iar el a spus ca rupe o foaie dintr-o carte aruncata acolo pe jos, ca sa putem face o evidenta a armelor si sa le putem cara. Au navalit toti acolo si au luat toate armele, inclusiv copii de 14 ani care aveau baionete in mana”, a declarat Teodor Maries…

http://www.romanialibera.ro/actualitate/a178728-politia-romana-cauta-inca-aproape-300-de-arme-pierdute-la-revolutie.html

Oare a vazut si el, dl. Maries, aceste gloante dum-dum si vidia in CC-ul?   Ar fi interesant sa aflam care este opinia d-lui Doru Maries in legatura cu aceste filme de mai sus, nu?…

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Vi se pragatea ceva regimul ceausist, august-octombrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 15, 2009

Uzina Sadu-Gorj, august-septembrie 1989,

comanda de fabricatie a gloantelor explozive DUM-DUM

Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive.  Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.

Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv. Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoart–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.

Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar.  Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.

(Sergiu Nicolaescu, Cartea revolutiei romane.  Decembrie ’89, 1999, p. 217.)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , | 6 Comments »

« Previous Entries
Next Entries »