Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 16, 2013
Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: dosarele revolutiei de la timisoara, Emil Macri decembrie 1989, Iulian Vlad decembrie 1989, Nicolae Ceausescu decembrie 1989, timisoara decembrie 1989 | 8 Comments »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 10, 2013
Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: dosarele revolutiei de la timisoara, timisoara decembrie 1989, turisti sovietici decembrie 1989 | 4 Comments »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 6, 2013
Niculae Mavru, fost sef al sectiei ‘Filaj si investigatie’ de la Securitatea Timis, declaratia din 13 ianuarie 1990: …la ordinul col. Sima Traian, am primit…misiuni de a observa si sesiza aspecte din masa manifestantilor, din diferite zone ale orasului in sensul de a raporta daca sint straini (ceea ce nu prea au fost) care incita la dezordine, acte de violenta sau altfel de acte…
25 iunie 1991
“Desi ne-am straduit nu am putut raporta col. Sima implicarea completa a vreunui cetatean strain in evolutia demonstratiilor cit si fenomenlor care au avut loc la Timisoara,..”
“Sarcina primordiala pe care am primit-o de la col. Sima a fost daca in evenimentele declansate la Timisoara erau implicate elemente straine din afara tarii. Cu toate eforturile facute nu a rezultat lucru pe linia mea de munca.”
http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/decembrie-89/secretele-revolutiei-de-la-timisoara-72088.html
Nicolae Mavru, fostul sef al filajului de la Securitatea Timis, dezvaluie episoade incredibile din timpul evenimentelor de la Timisoara. In prima noapte a Revolutiei, 20% din cei arestati erau informatori. Interviu cu col. (r) Nicolae Mavru, fostul sef al sectiei “Filaj si investigatie” de la Timisoara.
Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: dosarele revolutiei de la timisoara, Nicolae Ceausescu decembrie 1989, romania decembrie 1989, securitate decembrie 1989, timisoara decembrie 1989, turisti sovietici decembrie 1989 | 7 Comments »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 31, 2012
[Documentary evidence in support of the publication entitled: Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989 ]
On 1 December 2012, Doru Teodor Maries and Asociatia 21 decembrie 1989 made images of many of the official files investigating the events of December 1989 in Timisoara available on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/ . Among the copies available are testimonies from victims of the repression of the communist regime of Nicolae Ceausescu, witnesses of the repression, relatives of the victims of the repression, and members of regime forces that either participated in the repression or were witnesses to it. These documents allow researchers the ability to confirm or infirm claims made in the Romanian media or accounts published since December 1989.
[VA ROG, DACA VRETI, AJUTATI-MA CU TRANSCIERILE ILIZIBILE! VA MULTUMESC!!!]
Romulus Cristea (ziarist, Romania Libera, 22 decembrie 2005): – Munitia speciala, gloantele cu cap vidia sau dum-dum, a provocat victime? Presa de la acea vreme a fost plina cu astfel de relatari…
General-magistrat Dan Voinea – Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum. Pe durata evenimentelor s-a folosit munitie de razboi, munitie normala care se gasea la vremea respectiva in dotarea Ministerului de Interne si a Ministerului Apararii Nationale. Confuzia si informatiile false au aparut de la faptul ca se foloseau calibre diferite si, deci, zgomotul produs era altfel perceput. http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/toti-alergau-dupa-un-inamic-invizibil-58783.html
Robert Buzatu “a fost lovit de un glont exploziv”
imaginea 43
imaginea 44
imaginea 45
imaginea 46
Georgian Baran “[pe 25 decembrie 1989]…teroristul a tras asupra mea, cred ca erau gloante dum-dum, mi-a lovit…”
Csikos I[?] “Cred dupa rana [?] ca au fost gloante dum-dum”
Dobosan “am fost ranit…cu gloante dum-dum”
Alexandru Kos “[pe 23 decembrie 1989] am fost impuscat…cu o arma de calibru mare si probabil cu gloante dum-dum”
Florin Nicoara “Am fost lovit in soldul drept cu un glont dum-dum”
Griga “civilii au fost impuscati cu gloante plate [?], care asa cum spuneau medicii cu rupt tesuturile”
Andrei Jubea “glontul special de culoare alb”
Iosif Cota “gloante crestati”
Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990): “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat: “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”
Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990): “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim: “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off>
(my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)
Popovici: “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara. La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.” (my thanks to A.K. for this transcription)
Popovici: “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison. At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming: You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.”
———————————————————————————————————————————
Stoica Mircea, 40 ani, topometrist, Bd. Republicii, impuscat mina si picior http://www.timisoara.com/mioc/REVT06~1.HTM
197. Partea vătămată Stoica Maria cere 500000 lei, lunar, contribuţie de întreţinere, motivînd că, în decembrie 1989, soţul ei, Mircea Stoica a fost împuşcat, patru luni spitalizat, a rămas handicapat (gradul II de invaliditate), apoi a decedat. În dovedirea cererii, depune acte de spitalizare şi de stabilire a capacităţii de muncă, care atestă vătămarea, cauzele şi consecinţele ei. Mai depune: declaraţia împuşcatului, actul lui de deces, actul de căsătorie şi carnetul de muncă (vol. 6 p. 304; vol. 10 p. 58-60, 170, 245-250; vol. 14 p. 54-61; vol. 27 p. 179-207).
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0307pciv.htm
“Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat: “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”
intreaga declaratie e aici:
imaginea 330
imaginea 331
imaginea 332
imaginea 333
imaginea 334
imaginea 335
imaginea 336
in legatura cu declaratia aceasta, vezi si http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2012/12/02/dosarele-revolutiei-de-la-timisoara/ ,
Popovici: “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara. La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.” (my thanks to A.K. for this transcription)
Popovici: “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison. At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming: You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.”
available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ]. The following is from Volume V.]
Some excerpts: P.C.: Ati dat o declaratie? Po. I. : Da P.C.: O mentineti? Po. I. Da (p. 827) P.C.: “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da? V-as ruga sa faceti putin liniste! “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)
Po. I.: …Da [am fost ranit]. Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica. M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap. Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana. La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu. Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica: “Luati-l si duceti-l la arest.” Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde. Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.” Asta tin minte precis. Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)
Doru Sciadei
“In urma radiografiei facute la Spitalul Judetean au spus ca am 2 schije in picior…consemnat de medicul radiolog si chirurg, care m-au consultat.
Convingerea mea este ca in acest atac (pe ?) Calea Girocului, asupra unor oameni pasnici si (?) s-au folosit cel putin doua tipuri de gloante, convingerea intirita de glontul scos din coapsa (?) si schijele din piciorul meu, care cred ca provin de un glonte exploziv.
Doina Gherasim glonte dum dum
Cristian Rusu “S-a tras cu gloante dum-dum”
Doctors also reported on the wounds caused by explosive bullets (i.e. dum-dum bullets): In this dispatch from Agence France Presse, relayed by Radio Free Europe on 25 December 1989, Dr. Aurel Mogosanu, a medic in the intensive care unit of a Timisoara hospital, says based on his thirty years of experience, some of the wounds could only have been CAUSED by EXPLOSIVE BULLETS SHOT AT THE PROTESTERS”
sursa (documentele Europa Libera disponsibile la): http://media.hotnews.ro/media_server1/generic_file-2009-12-22-6754154-0-radio-bucuresti-25-dec-pdf.pdf (p. 49 of 82)
|
|||||||||||||||||
|
||
|
mai mult despre Dr. Aurel Mogosanu in decembrie 1989: http://www.sorinbogdan.ro/2009/12/timisoara-18-decembrie-1989/.
Rodica Novac’s claim is corroborated elsewhere by four other medical officials on call during the Timisoara repression. First, in Romanian, by Dr. Atanasie Barzeanu, then in Hungarian by three doctors (Vladimir Fluture, Csaba Ungor, and Andras Goga) present and performing surgery in Timisoara hospitals from 17-19 december 1989 who recount separately their discovery of dum-dum exploding bullets among the bullets with which demonstrators arriving at the hospital had been shot. december 1989: temesvari orvosok, dum-dum golyok, es a roman forradalom
Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian
Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara
“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”
Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.
The following first appeared in Gyorgy Mandics’s Temesvari golgota (1991) pp. 348-349 and is reprinted in his A Manipulalt Forradalom (2009). [My guess is this is also the source for the reference to dum dum bullets in the German language wikipedia entry for http://de.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%A4nische_Revolution_1989 — Hans Vastag, György Mandics, Manfred Engelmann: Temeswar. Symbol der Freiheit. Wien 1992. ]
pp. 348-349
Ket esetuk volt az elejen. Ezert is hivtak be oket. Egy 14 eves gyermeket a haz elott lottek le, szinte a szomszedban, egy golyoszoros ARO-rol talaltak el; egy oreg nenit a ter tuloldalon, az erkelyen ertek a golyok. A zarja ment ki, kicsit nagyott hallott mar, amire is csoda, 64 evesen, azt hirtelen ugy erezte, hogy labaibol kimegy minden ero es lecsusott az erholya. Na milyen gyonge lettem egyszeruen–mondotta maganak. de ahogyan fel akart tapaszkodni meg lepve tapasztalt, hogy vertocsa gyult alatta. Bekialtolt a vegenek aki egy szomszed segitsegevel athozta a nenit a legkozelebbi korhazba, itt a Marasti ter tuloldalan, az uj Klinikakba, avagy hivatalos neven a 2 szamu korhazba, ahol rogton osszecodult mindenki csodat latni. Ekkor hivtak be Baranziekat es minden mozgositato orvost, hiszen a fegyverek ropogatak. Azota is kisebb nagyobb megszakitasokkal, felfelecsapolt a gepfegyverek, golyoszorok, geppisztolyok langzivatarja, remulettel telitva az ejszaki eget.
p. 349
De azt a ket elso esett nem kovettek ujabbok. Igz aztan volt ido alaposan szemugyre venni a nenit akinek combjan elol egz akkora lyuk tatongott mint egy egy lejes, a comba hatso felen ahol eltavotott a golyo, ott viszont mar akkora mint egy otlejes. Fluture doktor, az egzik sebesz erosen kototte az ebet a korohoz, hogy ez egz specialis dum-dum robbanogolyo okozta seb, hiszen a szakirodalomban azt irjak, hogy csak ez a robbannolovedek-fajta-amelyet ugyan az ENSZ eltitott, am a nemzetkozi terrorizmusban kulonesen divatos ma is–okoz az izomszovetbol kijovet sokkal nagyobb roncsolasokat mint a bemenetnel. Az orvosok odazarandokoltak a sebesulthoz, mivel egzik sem latott semhogy dum-dum golyo utotte sebet, de egyaltalan lott sebet sem soha eleteben. Igz aztan csak szivtak a rangeletrahoz igazodva a sebesz foorvosok az amerikai Kentet, a foamnesztezialogus a holland pipadohanyt, az asztalyos orovosok a bolgar BT-t, a fonoverek a jugoslav Vikend-et, a noverek es helyapolok a roman Snagov-t, Golfot. Es vartak.
(Note: it is unclear who the 64 yr. old described was…there are several individuals without ages listed as injured or dead during the events, but I think it more likely the age of the woman is incorrect)
Jozsef Gazda Megvalto karacsony. Erdelyi magyar tulelok emlekeznek. (1990)
Ungor Csaba: Ket ora utan senkit be nem hoztak, senkit be nem engedtek, egyetlen sebesult sem. A korhazbol kikanyarado mentoautokra is lottek. Ket ora utan mindre, ami mozgott, jarokelo, auto, mindenre lottek, csak hogy ok tudjak begyujteni a sebesulteket s a halottakat. Kiderult az elso golyok utan, amiket a sebekbol gyujottek ossze, szedtek ki, hogy nem eles katonai toltenyekkel lottek, hanem dum-dum golyokkal, amik nagy rombolasokat okoztak. Egy 16 eves, ketszer sebesult gyermek meselte el, ok azt hittek, hogy hosok, azt hittek, hogy meg fogjak menteni a forradalmat, mert biztosra vettek, ha a felnottek sorfala ele allnak, nem fognak belejuk loni. Lottek rajuk is.
Goga Andras: A masodik izgalomkelto esemeny volt kedden delelott, hogy az osszes regiszterunk–mind a surgossegen, mind az osztalyon–, melyekre felirtuk a muteteinket, eltuntek, a mai napig sem talaltuk meg. Bennuk voltak az ev osszes mutetei[***]…En aznap kettot operaltam. Egy tuntetonek a bore alol vettem ki egy nagyon kulonleges golyok, nem is golyot, egy ilyen repeszdarabot, melyet a katonasag aztan megvizsgalt, s azt mondtak, nekik nincs tudmasuk, hogy ez mi lehet. Egy masiknak pedig fejserulese volt, persze abban nem talaltam golyot, atment rajta.
In early March 1990, AFP reported the declared findings of surgeons in Bucharest, attesting to the fact that many of those wounded on 21-22 December 1989 in Bucharest had been shot with exploding bullets, DUM-DUM bullets. This is a critical article (and description of an event that I believe has gotten almost no coverage inside or outside Romania). Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed this at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest.
This was also discussed by Bucharest medical personnel at a 1994 conference:
AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA
“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”
Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2
“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”. Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat: dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989. “Documentatia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat. “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina). Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel. Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate. S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe. Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta. In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu: “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit. “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.
Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: Dan Voinea decembrie 1989, gloante care n-au existat in dotarea M.Ap.N.-ului, gloante dum-dum decembrie 1989, gloante speciale decembrie 1989, teroristii din decembrie 1989, timisoara decembrie 1989 | Leave a Comment »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 30, 2012
[Documentary evidence in support of the publication entitled: Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989 ]
On 1 December 2012, Doru Teodor Maries and Asociatia 21 decembrie 1989 made images of many of the official files investigating the events of December 1989 in Timisoara available on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/ . Among the copies available are testimonies from victims of the repression of the communist regime of Nicolae Ceausescu, witnesses of the repression, relatives of the victims of the repression, and members of regime forces that either participated in the repression or were witnesses to it. These documents allow researchers the ability to confirm or infirm claims made in the Romanian media or accounts published since December 1989.
Mircea Stoica (declaratie, 8 ian 1990): “Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat: “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”
Mircea Stoica (declaration, 8 January 1990): “When I got there, I heard a soldier’s voice from the garrison exclaim: “What are you guys doing? You all with your BUM-BUM or DUM-DUM and then you send`em to us to solve the problem [almost impossible to solve]” <very angry, pissed off>
(my sincere thanks to Gigga Adrian Tudor for this transcription and translation of the quote!)
Popovici: “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara. La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.” (my thanks to A.K. for this transcription)
Popovici: “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison. At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming: You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.”
———————————————————————————————————————————
Stoica Mircea, 40 ani, topometrist, Bd. Republicii, impuscat mina si picior http://www.timisoara.com/mioc/REVT06~1.HTM
197. Partea vătămată Stoica Maria cere 500000 lei, lunar, contribuţie de întreţinere, motivînd că, în decembrie 1989, soţul ei, Mircea Stoica a fost împuşcat, patru luni spitalizat, a rămas handicapat (gradul II de invaliditate), apoi a decedat. În dovedirea cererii, depune acte de spitalizare şi de stabilire a capacităţii de muncă, care atestă vătămarea, cauzele şi consecinţele ei. Mai depune: declaraţia împuşcatului, actul lui de deces, actul de căsătorie şi carnetul de muncă (vol. 6 p. 304; vol. 10 p. 58-60, 170, 245-250; vol. 14 p. 54-61; vol. 27 p. 179-207).
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0307pciv.htm
“Cind am ajuns aici, la poarta o voce de militar din garnizoana s-a exprimat: “Ce faceti mai — voi toti cu BUM-BUM sau DUM-DUM si ni-i trimiteti noua sa ne spalam pe cap cu ei.”
intreaga declaratie e aici:
imaginea 330
imaginea 331
imaginea 332
imaginea 333
imaginea 334
imaginea 335
imaginea 336
in legatura cu declaratia aceasta, vezi si https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2012/12/02/dosarele-revolutiei-de-la-timisoara/ ,
Popovici: “Mi-am revenit intr-un camion militar in care eram multi civili unii morti fiind adusi la garnizoana militara. La garnizoana eu am fost dat jos si predat unui cpt (capitan) sau unui lt.major (locotenent major). vazand rana mea n-a vrut sa ma primeasca exprimand: Voi trageti cu dum dum si noi sa raspundem pentru acest lucru.” (my thanks to A.K. for this transcription)
Popovici: “I came to in a military truck in which there were lots of civilians some dead being brought to the military garrison. At the garrison I was taken down and surrendered to a captain or lt. major, who looking at my wound did not want to receive me, exclaiming: You shoot with dum-dum bullets and we are held responsible for it.”
available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ]. The following is from Volume V.]
Some excerpts: P.C.: Ati dat o declaratie? Po. I. : Da P.C.: O mentineti? Po. I. Da (p. 827) P.C.: “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da? V-as ruga sa faceti putin liniste! “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)
Po. I.: …Da [am fost ranit]. Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica. M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap. Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana. La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu. Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica: “Luati-l si duceti-l la arest.” Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde. Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.” Asta tin minte precis. Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)
Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: timisoara decembrie 1989 | 8 Comments »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 27, 2012
[Documentary evidence in support of the publication entitled: Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989 ]
On 1 December 2012, Doru Teodor Maries and Asociatia 21 decembrie 1989 made images of many of the official files investigating the events of December 1989 in Timisoara available on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/ . Among the copies available are testimonies from victims of the repression of the communist regime of Nicolae Ceausescu, witnesses of the repression, relatives of the victims of the repression, and members of regime forces that either participated in the repression or were witnesses to it. These documents allow researchers the ability to confirm or infirm claims made in the Romanian media or accounts published since December 1989.
Alexandru Aciocoitei: “…de unde am fost dus la spitalul militar. Mi s-au comunicat ca glontul era de 5,6 mm….”
This case had actually made it into the pages of the pro-Securitate weekly Europa and went over the head of interviewer Angela Bacescu:
(see Est/Vest no. 49, octombrie 1991 “Cit de pasnici erau demonstrantii?” Angela Bacescu with Col. (Cio?) Stan, sef de sectie M.Ap.N., will post if xerox located)
and from Romania 1989: Din Nou in Calea Navalirilor Barbare, with Vasile Joitoiu, ofiter de contrainformatii militare, p. 59)
Stefan Demeter, Inspectoratul judetean Timis al M.I., sef al biroului de servicii si inzestrare, admitted coyly–in the typical fashion of Romanian authorities, admit only what is undeniable, deny everything else–“the single proof [after the airport alerted them that groups of commandos had disembarked from three helicopters in the Timisoara area] was a 5,6 [mm] shell found by a military [M.Ap.N.) subunit which followed the shooters in rapid succession through the blocs surrounding the [M.I., Interior Ministry] Inspectorate. This piece of “evidence” is in the hands of the Army (I saw it)…”
Radu Ciobotea, with Stefan Demeter, “Procesul celor 24. M.I.–martor incomod,” Flacara, nr. 33, 14 august 1991, p. 5.
AS THE CASE OF CAPTAIN ACIOCOITEI DEMONSTRATES, THIS MAY HAVE BEEN THE ONLY REMAINS OF A 5,6 MM BULLET FOUND…BUT IT WAS NOT THE ONLY ONE USED…
Indeed, such ammunition was discussed during the Timisoara trials as is demonstrated below:
http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_VII_continut.pdf. The following are from Volume VII.]
SIGNFICANTLY, IN A REGION CLOSE TO TIMISOARA, WEAPONS USING SUCH 5,6 MM MUNITIONS WERE CAPTURED AND CIVILIANS WERE ALSO KILLED WITH SUCH BULLETS.
Nascut la 15 ianuarie 1971, unicul fiu al lui Norbert si al Ilenei Pongracz.
A cazut in noaptea de 23 decembrie 1989, ora 2,40 in unitatea (de radiolocatie) in care isi satisfacea stagiul militar. Un glont ucigas pornit din paduricea din apropiere (care ulterior s-a defrisat) in timp ce statea de vorba cu locotenentul sau i-a secerat pe amandoi. In total au fost ucise 9 persoane (ofiteri si militari in termen). S-a presupus ca ucigasii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras a fost speciala, calibrul 5,62 fata de armamentul obisnuit de 7,62 mm.
Pe langa golul definitiv in sufletul lor, durerea cea mai mare a familiei Pongracz este ca nici acum nu s-a elucidat problema aceasta a ucigasilor fiului lor. Resita are declarati 16 morti in Revolutie, iar domnul Pongracz, cand a mers sa ridice trupul baiatului sau de la morga, a vazut circa 50 de cadavre.
Strada Gorunului a fost botezata dupa numele eroului Norbert Pongracz.
Sonetul sau de absolvent, dedicat lui Adrian Zamfirescu, contine urmatorul text: Sa traim din plin, soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data? Cu stima si respect Norbi. Sub semnatura lui Norbi sta tiparit: La revedere, in prima sambata a lunii iulie 1999. El nu va putea veni la aceasta intalnire, dar va ramane pentru totdeauna in inimile noastre, intre eroii nostri.
Adolescent fiind, a trecut in randul nemuritorilor luptand cu arma in mana, pentru libertate, pentru prietenie, pentru ca in fapta aceasta este democratia – libertate si prietenie. Si pentru aceasta a fost si jertfa lui Norbert.
Suflet curat, fiu al unor parinti cinstiti si harnici, Norbert nu si-a dezmintit afirmatia: Viata nu ne este harazita decat o singura data. Avand constiinta acestui fapt, sacrificiul sau devine mai inalt, mai plin de intelesuri si durere decat insasi viata pe care o traim.
El nu a murit, traieste si va trai de-a pururi in sufletele parintilor sai, colegilor, camarazilor de lupta, in sufletele noastre.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
http://www.revolutialugojana.org/eroi
– Vă rog să vă prezentaţi, domnule plutonier.
– Sânt plutonierul Coancă Gheorghe.
– Pentru prima dată v-am întâlnit în data de 20 decembrie 1989, în faţa Consiliului, împreună cu subunitatea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat apoi ?
– Din 20 până în 25 decembrie 1989 am apărat oraşul Lugoj.
– Iar după aceea ?
– Consiliul Frontului Salvării Naţionale din Reşiţa a cerut întăriri din partea Lugojului şi o parte din subunităţile noastre s-au deplasat de urgenţă în ajutorul fraţilor din Reşiţa.
– Bănuiesc că a fost vorba de “terorişti” ?
– Nu, de securitatea civilă a statului.
– Unde se găseau ei ? În vreo unitate militară ?
– Erau dispersaţi în tot oraşul, în locuinţe, cazemate subterane şi la Liceul nr. 2, unde îşi transportau răniţii.
– În ce mod îşi desfăşurau atacul ?
– Atacul se deschidea la lăsarea serii şi înceta în jurul orei opt-nouă dimineaţa.
– Aţi reuşit să prindeţi câţiva ?
– La una din locuinţele de unde s-a tras, am reuşit să arestăm un maior de securitate, împreună cu cei doi fii ai săi (unul de 14 ani, iar celălalt de 20 ani, elev la şcoala militară de securitate), toţi trei foarte buni trăgători.
– Nu erau conştienţi de faptul că totul e pierdut ?
– Ba fa, dar … la întrebarea adresată de comandantul unităţii militare din Reşiţa : “Ce rost are vărsarea de sânge, situaţia oricum nu o puteţi întoarce ?”, răspunsul comandantului Securităţii civile, atunci arestat, a fost : “Puţin ne pasă !”.
– Care a fost atitudinea civililor ?
– Populaţia a manifestat o adevărată dragoste faţă de armată, gărzile patriotice participând activ la acţiunile de luptă.
– Aţi avut victime ?
– Din rândul gărzilor patriotice s-au înregistrat multe victime, din rândul subunităţii noastre nu s-a înregistrat nici o victimă.
– Când s-au predat securiştii şi ce armament au folosit ?
– S-au predat în data de 29 decembrie 1989, dar am continuat să apărăm obiectivele până astăzi, 10 ianuarie, când ne-am întors la Lugoj. Armamentul lor era de provenienţă străină, super-uşor, de calibru 5,6 şi în cadenţă de tragere dublă. Gloanţele erau cu vârf retezat şi pastilă explosivă în cap.
– Care este acum cea mai mare dorinţă a dumneavoastră ?
– Să-mi revăd copilul, de doi ani şi jumătate. Să fac o baie fierbinte şi să-mi schimb cizmele că, din 17 decembrie până în 5 ianuarie 1990, am dormit îmbrăcat şi fără să-mi scot cizmele din picioare.
– Spuneţi-mi, s-a ridicat convocarea ?
– Nu, dar ni se permite să mergem zilnic, pentru câteva ore acasă.
– Aveţi un gând personal ?
– Sânt mândru, satisfăcut, că atât la Lugoj cât şi la Reşiţa, ca de altfel în întreaga ţară, Armata şi-a dovedit calmul, puterea de discernământ şi disciplina.
Reporter : Simion FLORIEAN
(Drapelul, nr. 7 – sâmbătă, 13 ianuarie 1990)
http://www.revolutialugojana.org/capitol-istoric/de-vorba-cu-un-fiu-al-armatei-romane.html
Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: dan voinea, Dan Voinea dosarele revolutiei de la timisoara, dosarele revolutiei de la timisoara, gloante 5.6 mm decembrie 1989, Lugoj decembrie 1989, resita decembrie 1989, revolutia lugojana, timisoara decembrie 1989 | 6 Comments »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 21, 2012
[Documentary evidence in support of the publication entitled: Bullets, Lies, and Videotape: The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989 ]
On 1 December 2012, Doru Teodor Maries and Asociatia 21 decembrie 1989 made images of many of the official files investigating the events of December 1989 in Timisoara available on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/ . Among the copies available are testimonies from victims of the repression of the communist regime of Nicolae Ceausescu, witnesses of the repression, relatives of the victims of the repression, and members of regime forces that either participated in the repression or were witnesses to it. These documents allow researchers the ability to confirm or infirm claims made in the Romanian media or accounts published since December 1989. [see Ioan Popovici’s testimony from the Timisoara files below] Continued below, after a look at some of the accounts that have appeared on the Internet this year.
—————————————————————————————————————————————————————————————————————————————-
A VERY MOVING VIDEO TRIBUTE
Published on Dec 21, 2012
În revolutia din Brasov 22/23 Decembrie 1989, pe lângà cei ràpusi de gloante cu dublà explozie, a fost întreruptà si viata tânàrului Vasile Nedelcu, Sportiv de performantà, Student la a doua Facultate, Academia de Stiinte Economice Bucuresti. [BRASOV 22/23 Decembrie 89 by Ilieanna Nedelcu]
La 23 de ani de la momentul de graţie din 22 Decembrie 1989 – când „ne-am luat raţia de libertate” -, la Braşov, ceremonia de comemorare a Eroilor-Martiri ai Revoluţiei din 1989 a avut, parcă mai mult decât în alţi ani, aerul unei „bifări”. Nici măcar gestul prefectului Mihai Mohaci – revoluţionar fără diplomă, după cum a menţionat -, de a trece pe la mormintele eroilor şi a vorbi cu rudele înlăcrimate, nu a estompat această impresie.
Nici membrii Asociaţiei Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşilor Eroilor (ALRUE) Braşov Decembrie 1989 – organizatoare, alături de Prefectura Braşov şi Garnizoana Braşov, a ceremonialului religios şi militar în cinstea celor care au înfruntat moartea pentru ca noi toţi să fim liberi – nu au fost atât de mulţi ca altădată. Oficialităţi judeţene şi locale, civile şi militare, şi foarte puţini braşoveni s-au adunat astăzi pentru a-i comemora pe eroi. Cei peste 100 de membri ALRUE, care au venit în marş de la sediul din Piaţa Sfatului şi, înainte de a ajunge la Cimitirul Eroilor, au depus coroane de flori şi la Troiţa ridicată în faţa clădirii Instituţiei Prefectului, pe locul măcelului din noaptea de 22 spre 23 decembrie.
„Nu ne confiscaţi Revoluţia!”
După intonarea Imnului Naţional, soborul de preoţi militari a oficiat o slujbă de pomenire, pentru cei care au trecut la veşnicie în zilele din Decembrie 1989. În alocuţiuni, membrii ALRUE, care purtau cu ei steaguri tricolore, dar şi două pancarte pe care scria: „Nu există Revoluţie fără revoluţionari!” şi „Nu ne confiscaţi Revoluţia din Decembrie 1989!”, au ţinut să-şi reverse nemulţumirea legată de faptul că şi anul viitor indemnizaţiile celor care au certificat de „luptător pentru Victoria Revoluţiei, remarcat prin fapte deosebite” rămân suspendate. Ei consideră că în felul acesta se neagă însăşi esenţa mişcării revoluţionare de acum 23 de ani. „Sunt foarte mulţi, chiar şi printre conducătorii ţării, care susţin că în 1989 în România nu a fost o Revoluţie îndreptată împotriva unui regim politic, ci doar o revoltă pornită nemulţumirile legate de nivelul de trai, ba chiar că ar fi fost o lovitură de stat. Probabil că ei erau atunci de cealaltă parte a baricadei!”, a acuzat Vasile Mardare, vicepreşedintele ALRUE Braşov.
„O zi tristă”
„Pentru mulţi dintre cei prezenţi la această comemorare este o zi de tristă amintire, o zi în care, în urmă cu 23 de ani, au pierdut pe cineva drag, care şi-a dat viaţa pentru libertatea noastră. Fără jertfa lor, însă, noi nu ne-am fi putut bucura de binefacerile democraţiei şi libertăţii. De aceea, nu trebuie să-i uităm niciodată, ci să le păstrăm amintirea cu respect şi recunoştinţă”, a afirmat, în discursul său, prefectul Mihai Mohaci.
În acordurile Imnului Eroilor, intonat de fanfara Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă”, au fost depuse coroanele la Crucea-monument pe care sunt înscrise 69 de nume ale eroilor civili jertfiţi la Braşov acum 23 de ani, doar o parte dintre cei care au murit pentru libertate. Cei care au depus primii coroane au fost membrii Asociaţiei ALRUE şi ai Blocului Naţional al Revoluţionarilor – România 1989 (BNR ’89), marele absent fiind preşedintele Dorin Lazăr Maior, care, ca de obicei, au îngenuncheat şi au ţinut un moment de reculegere, urmaţi de cei ai reprezentanţilor Asociaţiei 21 Decembrie Braşov, de oficialităţile judeţene şi locale, de reprezentanţii autorităţilor civile şi militare, precum şi ai partidelor politice. Ceremonialul s-a încheiat cu defilarea Gărzii de onoare formate din militarii Brigăzii 2 VM, ai Jandarmeriei şi ai ISU.
„S-a dus să lupte pentru fetiţa lui!”
După ceremonie, preotul Academiei Forţelor Aeriene, Constantin Ciobanu, a slujit pe la fiecare mormânt pe care erau coroane, lumânări aprinse, colivă şi vin, iar prefectul a ţinut şi el să treacă pentru a vorbi cu rudele eroilor, cărora fiecare comemorare le aduce lacrimile pe obraz. Pe lângă creştinescul „Dumnezeu să-i odihnească!”, Mohaci le-a spus oamenilor că a venit să le vorbească în virtutea funcţiei pe care o ocupă şi a faptului că a participat la Revoluţie, dar nu s-a dus să ceară diplomă: „Revoluţia nu s-a terminat în 22 decembrie, continuă şi astăzi. Mai avem multe de făcut, ca instituţii şi ca oameni, avem o datorie sacră faţă de cei care s-au jertfit”. Mama unuia dintre eroi, Valentin Nicu Banciu, ucis la 27 ani, a rememorat înlăcrimată: „Pe 22 a plecat de acasă, spunând că se duce să lupte pentru fetiţa lui! Acum ea este studentă în Bucureşti, noi am rămas cu un mormânt”.
200 de morţi, nici un vinovat
„Acum 23 de ani, pe 23 decembrie, chiar pe aceste locuri (Cimitirul Eroilor-Martiri, cuprins între Poştă, Prefectură, Teatru, dar şi porţiunea dintre Prefectură şi Modarom, Liceul Unirea – n.red) revoluţionarii au fost prinşi în mijlocul unui foc încrucişat. Atunci s-au înregistrat cei mai mulţi morţi şi răniţi. Vrem să spunem cu tărie că în 1989 în România a avut loc o revoluţie anticomunistă, împotriva dictaturii ceuşiste, pe care cei care îi erau fideli lui Ceauşescu au sperat s-o oprească, înăbuşind-o în sânge. S-a tras cu gloanţe dum-dum, care explodau după ce pătrundeau în corp, gloanţe interzise şi în război. La Braşov, din statisticile oficiale rezultă că au murit 87 de persoane, dar în mod real numărul morţilor de la Braşov se ridică la circa 200. Şi totuşi, nici un vinovat“, a mai spus Mardare.
Liliana JIGHIRA
Vineri, 21 Decembrie 2012 18:34 Scris de Patricia Klauss
Un moment solemn, dedicat Revoluţiei din Decembrie 1989, a avut loc, vineri, în curtea fostei garnizoane a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene „Semenic” din Reşiţa.
După trecerea în revistă a gărzii de onoare de către prefectul de Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu, şi intonarea imnului de stat, a urmat o 
slujba religioasă, oficiată de către un sobor de preoţi, şi depunerea de coroane, la monumentul dedicat soldaţilor căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989, la Unitatea Militară 17 Rachete Antiaeriene Semenic.
În fiecare an, în cazarma unităţii, eroii Revoluţiei sunt comemoraţi. Este un prilej pentru a reaminti, măcar 
câteva din momentele derulate începând cu data de 21 decembrie 1989, la Reşiţa.
În acea seară, când manifestanţii erau deja adunaţi în faţa Comitetului Judeţean de partid din municipiu, s-a petrecut un lucru care a influenţat derularea evenimentelor.
„Atunci, Regimentul 17 Rachete Antiaeriene Semenic a primit primit ordin să apere Comitetul Judeţean de partid. A fost, pentru prima oară, în calitatea mea de ofiţer al Armatei Române, cu o vechime de 25 de ani, în domeniu, când nu am spus: Am înţeles! Am adunat oamenii, le-am spus despre ce e vorba, care e misiunea regimentului. Atunci am luat decizia pe care mi-am asumat-o, de a nu scoate oamenii în stradă. Mi-am asumat decizia de a nu confrunta armata cu poporul, iar consecinţele nu s-au lăsat aşteptate. Dovadă, că în noaptea de 21 spre 22 decembrie, am fost atacaţi de profesionişti, care aveau în dotare arme care nu existau în Armata Română”, a declarat gen. (r.) Vasile Cocoşilă, comandant la acea vreme a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene Semenic.
Unul dintre militarii care se aflau în punctul de control, sublocotenent post-mortem Daniel Lupea, a murit în noaptea de 23 spre 24 decembrie, după ce a fost împuşcat în stomac. Dacă glonţul era unul normal, Daniel Lupea ar fi trăit şi în ziua de astăzi, susţine gen. (r.) Vasile Cocoşilă.
„Din păcate, a fost vorba de un glonţ dum-dum, care, în timpul impactului produce o explozie, iar lui Daniel Lupea i-au fost distruse toate organele interne. Asemenea gloanţe nu existau nici în dotarea Armatei Române, nici a gărzilor naţionale, nici a altor structuri naţionale de apărare. Au fost multe alte diversiuni, 
dar Armata, la Reşiţa, nu a reacţionat împotriva poporului. Şi susţin aceasta, în ciuda tuturor afirmaţiilor prin care se susţine contrariul”, a mai precizat fostul comandant al unităţii.
După evenimentele din decembrie 1989, Reşiţa a fost declarat oraş martir. Aici şi-au pierdut viaţa, în timpul Revoluţiei, 25 de persoane.
—————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————-
In early March 1990, AFP reported the declared findings of surgeons in Bucharest, attesting to the fact that many of those wounded on 21-22 December 1989 in Bucharest had been shot with exploding bullets, DUM-DUM bullets. This is a critical article (and description of an event that I believe has gotten almost no coverage inside or outside Romania). Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed this at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest.
This was also discussed by Bucharest medical personnel at a 1994 conference:
AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA
“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”
Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2
“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”. Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat: dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989. “Documentatia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat. “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina). Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel. Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate. S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe. Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta. In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu: “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit. “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.
——————————————————————————————————————————————————————————————————————————————–
available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ]. The following is from Volume V.]
Some excerpts: P.C.: Ati dat o declaratie? Po. I. : Da P.C.: O mentineti? Po. I. Da (p. 827) P.C.: “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da? V-as ruga sa faceti putin liniste! “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)
Po. I.: …Da [am fost ranit]. Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica. M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap. Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana. La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu. Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica: “Luati-l si duceti-l la arest.” Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde. Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.” Asta tin minte precis. Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)
for Part I see PART I: His Name Was Ghircoias…Nicolae Ghircoias
for Part II see Part II: A Revolution, A Coup d\’etat, AND a Counter-Revolution
for Part III see Part III: Lost…during Investigation
for Part IV see Part IV: The Good Sergeant Schultz or They Know Nothing
for Part V see Part V: Seeing is Believing Videos One and Two
for Part VI see Part VI: Seeing is Believing, Videos 3 and 4
Bullets, Lies, and Videotape:
The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989
by Richard Andrew Hall, Ph.D.
Standard Disclaimer: All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency. Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views. This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information. [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]
I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency. I have been a CIA analyst since 2000. Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process.
Those Who Have Told Us the Truth[1]
As opposed to the aforementioned Vladimir Belis, Pavel Corut, and Dan Voinea, all of whom who have strenuously and repeatedly denied the existence and use in December 1989 of atypical munitions of dum-dum bullets and vidia bullets, there exist those who have told us of the existence and use of these in December 1989.[2] They are essentially, for lack of a better term, former Securitate whistleblowers, who have admitted the Securitate’s role in providing the “terrorists” who caused so much destruction, mayhem, and loss of life in those days.
For years I have been essentially the sole researcher inside or outside the country familiar with and promoting the claims of 1) former Timisoara Securitate Directorate I officer Roland Vasilevici—who published his claims about December 1989 under the byline of Puspoki F. in the Timisoara political-cultural weekly Orizont in March 1990 and under the pseudonym “Romeo Vasiliu”—and 2) an anonymous USLA recruit who told his story to AM Press Dolj (published on the five year anniversary of the events in Romania Libera 28 December 1994…ironically (?) next to a story about how a former Securitate official attempted to interrupt a private television broadcast in which Roland Vasilevici was being interviewed in Timisoara about Libyan involvement in December 1989).
Vasilevici claimed in those March 1990 articles and in a 140 page book that followed—both the series and the book titled Pyramid of Shadows—that the USLA and Arab commandos were the “terrorists” of December 1989. What is particularly noteworthy in light of the above discussion about “exploding [dum-dum] bullets” was his claim that the USLA and the foreign students who supplemented them “used special cartridgeswhich upon hitting their targets caused new explosions” [emphasis added]—in other words, exploding or dum-dum bullets.[3]
The anonymous USLA recruit stated separately, but similarly:
I was in Timisoara and Bucharest in December ’89. In addition to us [USLA] draftees, recalled professionals, who wore black camouflage outfits, were dispatched. Antiterrorist troop units and these professionals received live ammunition. In Timisoara demonstrators were shot at short distances. I saw how the skulls of those who were shot would explode. I believe the masked ones, using their own special weapons, shot with exploding bullets. In January 1990, all the draftees from the USLA troops were put in detox. We had been drugged. We were discharged five months before our service was due to expire in order to lose any trace of us. Don’t publish my name. I fear for me and my parents. When we trained and practiced we were separated into ‘friends’ and ‘enemies.’ The masked ones were the ‘enemies’ who we had to find and neutralize. I believe the masked ones were the ‘terrorists’.[4] [emphases added]
As I have pointed out, despite the short shrift given these two revelations by Romanian media and Romanianists, one group has paid close attention: the former Securitate. That is not accidental.[5]
for full discussion of those who told us the truth (i.e. continuation of above), see discussion here:
———————————————————————————————————————————————————————————————————————————————
|
|||||||||||||||||
|
|
|
Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: bucuresti decembrie 1989, dan voinea 1989, dr. chirurg Nicolae Nae Constantinescu, nicolae ceausescu 1989, teroristi decembrie 1989 gloante dum-dum, teroristii decembrie 1989, teroristii decembrie 1989 gloante explozive, timisoara decembrie 1989 | 7 Comments »
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 