The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Archive for January, 2014

What would it have looked like if Nicolae Ceausescu’s Securitate executed a plan to counter an invasion…but the invaders never came? (IV)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 27, 2014

Answer:  Well, you would have something that looked suspiciously similar to what actually happened in December 1989 in Romania…

(strictly personal viewpoint as always; I began my analysis of what have been characterized as the “strange,” “counter-intuitive,” and “irrational” character of the “terrorist” actions in December 1989 in Chapter 8 my Ph.D. dissertation (defended December 1996), which can be found here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ and continued it in articles such as the following in Europe-Asia Studies from 2000, which can be found here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ )

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/21/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-ii/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/24/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-iii/

Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989) http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf :

Efectivele care desfasoara actiuni in cadrul lupte de rezistenta se vor dota corespunzator misiunilor incredintate.  Materialele  necesare vor fi realizate din cele aflate in dotarea unitatilor sau din depozitele special create in locuri ascunse, din capturi de la inamic, trimitere pe calea aerului sau alte surse…

image0-003

The Securitate, in recounting their version of what happened in December 1989, love to point out how their official stockpiles of arms were sealed when the Ceausescus fled by helicopter at approximately 12:00 on 22 December 1989.  (Even this is only partially true.)  Military Prosecutor General Dan Voinea, and many researchers of December 1989–including some of the best among them, such as Peter Siani-Davies, repeat claims similar to this–or to the extent that they acknowledge Securitate weapons might have been used, they suggest, as does Siani-Davies, that we cannot just assume that the Securitate used them, but that they may have fallen into the hands of civilians, the Patriotic Guards, the Army, etc.  None of this, however, accounts for the fact that from injured civilians, to domestic and foreign doctors who operated on them, to military officers, have attested to the existence, use, and discovery of atypical munitions not in the Army’s arsenal–namely the use of exploding Dum-Dum bullets and/or “vidia” bullets.  The Securitate appear to be generally correct:  these weren’t in their normal stockpiles.  But they didn’t use those.  Naturally, in the context of an assumed foreign invasion and occupation, they could not bank on access to such stockpiles, which would probably have fallen into the hands of the enemy.  Instead, they would have to rely on hidden stockpiles, secret deposits strategically placed in major cities and outside of them, that only they knew about, and that could be accessed in the case of foreign occupation.  Also, one can assume the scruples that they might have had with regard to the use of such munitions against their own unarmed people–although given what happened, it turns out they didn’t have many scruples after all–did not apply to an invading and occupying foreign force–hence the preparation of such munitions.  Moreover, after the Ceausescus fled on 22 December, the character of the terrorist actions were very much in keeping with what we might expect from a “resistance war” (lupta de rezistenta):  as some have noted in recounting what happened, if they were unarmed they seemed to be able to move with reasonable ease and not great fear of being shot…however, if they were armed they became a target, and could receive a sniper shot to the head or chest (something of which a civilian with little familiarity with arms or access to them before 22 December 1989 would have been unlikely to be able to pull off).

image0-001

“Saptamina trecuta am incheiat un ciclu de 2 saptamini de pregatire si examinare, la Baneasa, pentru obtinerea gradului de subofiter.  Acest ciclu l-am efectuat la Baneasa, deoarece stagiul militar de 9 luni, l-am satisfacut intr-o unitate apartinind Securitatii Statului.

–Ce specific a avut pregatirea?

Am fost antrenati pentru lupta de gherila urbana, in caz de agresiune externa.  Eram organizati in grupuri mici care actionau pentru destabilizarea inamicului, pe teritoriul ocupat de el.

–S-au facut afirmatii in perioada revolutiei, ca nu exista trupe specializate in gherila urbana!  Este adevarat?

Nu!  In cazul in care se face exceptie de notiunea de inamic strain sau agresiune externa, pregatire multor generatii de militari au acest specific.

–Ati fi activat doar in termenul celor 9 luni?

Nu!  Noi sintem la dispozitia lor in permanenta.  Putem fi convocati telefonic sau printr-o alta modalitate conspirativa.  Existe case conspirative si depozite de munitie in plin Bucuresti, de unde ne-am fi aprovizionat cu armament si munitie pentru a efectua ambuscade, aruncari in aer si altele.

–Considerati ca dupa revolutie lucrurile s-au schimbat, cum apreciati ca ati fost chemat tot la o unitate fosta a Securitatii?

Am fost indignati si chiar ne-am manifestat in sensul acesta!  La toate intrebarile noastre n-am primit raspuns.  De abia la sfirsitul stagiului am aflat ca ne-am pregatit, de fapt, la trupele de jandarmi.

–Si pina atunci?

Col. Porumbelu ne-a tacut un mic istoric din care am sa citez:  “Din 22 dec. in 28 am fost teroristi!  Din 28 pina in martie am fost M.Ap.N.-isti.  Pina pe 5 iulie sintem trupe de jandarmi….

 [Dinu Ispas, “Baneasa–Comedie muta ’90” Expres, iulie? /august ? 1990, p. ?]

image0-001

Stiu ca in zilele de 23-25 XII 1989, din circa 150 sesizari facute de cetateni 48 s-au dovedit intemeiate in sensul ca, in punctele indicate, s-au gasit depozite de arme.  Deci nu exista “taina absoluta.”  Depozitul de arme gasit in blocul Scala, prabusit la cutremur, era tot al USLA, deci de mult a fost pregatita actiunea.  Avem de a face cu o organizatie criminala pregatita de un stat impotriva populatiei sale.  — N.F., pensionar, Bucuresti.  “Voi ati tras in noi, noi va salvam viata!” 22, nr. 5 (16 februarie 1990), p. 10.  Now available online at http://www.revista22.ro/nou/arhivapdf/5_1990.pdf .

image0-003

from Gardianul 16 December 2005

(Virgil Magureanu before the Parliamentary Commission investigating the events of December 1989):

Vreau sa va spun ca tot atunci a venit tot un subordonat de-al meu, locotenent-colonel Chilin, si era seful informatiilor la brigada antiterorista

Nicolaescu: Ati stat de vorba cu un general de Securitate, ati luat niste securisti cu dv., ati plecat la televiziune sa aparati televiziunea, impotriva cui? Cu cine credeati dv. ca luptati?

Magureanu: Dl, noi am presupus ca insurgentii erau cei care nu doreau prabusirea regimului; indiferent cine erau aceia; dar noi am vazut ca televiziunea era in primejdie de a scapa din mana celor care dadusera anatema regimului Ceausescu si erau vadit impotriva. Acolo taberele erau cei pro si impotriva regimului Ceausescu.

Asa am apreciat atunci.

Si asa imi mentin aprecierea si azi. De principiu.

Ma rog, aflasem mai multe lucruri. Despre niste depozite de armament (Chilin mi-a zis) de pe traseul de la Piata Palatului spre iesirea din Bucuresti de unde se aproviziona Securitatea atunci cand pazea traseul, despre niste subterane in care ar exista, de asemenea, armament si munitie, subterane care trebuiau luate in posesie si sa fie vazut ce e acolo. (In other words, an USLA official confirmed that the Securitate had deposits of arms and munitions along routes in Bucharest.)

(“If memory serves correct, years later in Curierul National, Andronic was to refer to finding out about the collapsing of the Ceausescu regime from USLA officer, Alexandru Ioan Kilin.”  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/05/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-9-orwellian-sanitywont-get-fooled-again/ , for a mention of Kilin see also  http://ohanesian.wordpress.com/2010/07/11/tiganul-din-dosarul-carlos-sacalul/)

Nicolaescu: De cine sa fie luate in posesie?

http://www.newspad.ro/Magureanu-In-decembrie-1989-TVR-nu-era-atacata-de-teroristi-ci-de-insurgenti,66491.html

Stirile zilei - Ultimele stiri online @ Newspad Stiri

   
  • Printeaza articol - Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti
  • Trimite prin email - Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti

Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti

CE PARERE AI?
Interesant
Amuzant
Uimitor
Scandalos
Ingrozitor
Ciudat
100%romanesc
Magureanu: In decembrie 1989, TVR nu era atacata de «teroristi», ci de insurgenti
16 decembrie 2005

Magureanu: Si am ajuns. Oamenii de acolo, cand am aparut eu, sigur ca s-au strans in jurul meu. Vreau sa va spun ca tot atunci a venit tot un subordonat de-al meu, locotenent-colonel Chilin, si era seful informatiilor la brigada antiterorista. S-au grupat pur si simplu in jurul meu ca nici ei nu aveau cu cine sta de vorba acolo. Militarii aveau sarcinile lor in dispozitiv, ceilalti, politicienii erau cu preocuparile lor si ingrijorarile lor, iar eu disponibil.

Nicolaescu: Ati plecat de la Eforie, cam la ce ora si cati insi?

Magureanu: Dl Nicolaescu deci toate acestea s-au petrecut pana in dupa-amiaza; ora nu o stiu cu precizie si traseul a fost dificil. Ca sa nu fim opriti, deci a fost o dubita si cateva masini cu toti astia. Cred ca nu erau in civili, cred ca erau totusi in kaki, dar trebuie sa-i intrebam chiar pe ei. Oamenii au venit cu automatele, s-au asezat in dispozitiv, in partea dinspre Dorobanti.

Nicolaescu: La cine v-ati prezentat cu ei la televiziune? La ce poarta?

Magureanu: Daca nu ma insel, era generalul Tudor care-i repartiza in dispozitiv de aparare. I-am dus acolo, i-am lasat si oamenii si-au vazut de treaba lor in continuare.

Nicolaescu: Si dv. ati plecat mai departe?

Magureanu: Pe urma ce-a fost? A venit, ca iarasi ma cunosteau, se lipise de mine un inginer de la un institut de cercetari, care a si ramas cu mine, a aparut acolo a fost o cunostinta de-a mea, altul care a incercat sa-l contactez, fara succes, fostul general la politie generalul Penciuc. A fost trecut in rezerva. Prin 1983-1984 i-am facut o vizita la Baneasa. Nu a percutat in nici un fel. Si el stie o multime de lucruri despre ce s-a intamplat in decembrie. Dumitru Penciuc. Nu mai stiu ce functie a avut. Dar a venit la mine in 23 la amiaza. Chilin a venit si au mai venit inca si ne-au spus o serie de lucruri pe care noi am socotit ca e bine sa le transmitem in forma aceea celor de la aparare si dlui Iliescu.

Nicolaescu: Ati stat de vorba cu un general de Securitate, ati luat niste securisti cu dv., ati plecat la televiziune sa aparati televiziunea, impotriva cui? Cu cine credeati dv. ca luptati?

Magureanu: Dl, noi am presupus ca insurgentii erau cei care nu doreau prabusirea regimului; indiferent cine erau aceia; dar noi am vazut ca televiziunea era in primejdie de a scapa din mana celor care dadusera anatema regimului Ceausescu si erau vadit impotriva. Acolo taberele erau cei pro si impotriva regimului Ceausescu.

Asa am apreciat atunci.

Si asa imi mentin aprecierea si azi. De principiu.

Ma rog, aflasem mai multe lucruri. Despre niste depozite de armament (Chilin mi-a zis) de pe traseul de la Piata Palatului spre iesirea din Bucuresti de unde se aproviziona Securitatea atunci cand pazea traseul, despre niste subterane in care ar exista, de asemenea, armament si munitie, subterane care trebuiau luate in posesie si sa fie vazut ce e acolo.

Nicolaescu: De cine sa fie luate in posesie?

Magureanu: De catre cei care-si asumasera noua putere. Totusi se infiripase acolo. Nu era la televiziune intr-un dispozitiv care se raliasera evenimentelor? Si intr-un fel sau altul cei care luptau pentru apararea televiziunii trebuiau sa stie si unde sunt punctele de rezistenta ale celor care se opuneau.

Nicolaescu: Nu va suparati pe mine pentru ca vreau sa lamuresc.

Magureanu: Dle Nicolaescu nu cred ca sunt aici pentru sentimente precum suparare sau altceva.

Deci, sa stiti, treaba cu depozitele s-a dovedit nereala ulterior. Era Penciuc, inginerul asta de care va spun.

A, era sa-mi scape un amanunt. Cand am ajuns acolo si am stat de vorba cu Mortoiu, mi-a zis: “Toti isi iau arme automate. Luati-va si dv. macar un pistol, un pistolet”. Eu nu am purtat in viata mea arma. Nici acum nu o port. Este o chestie de psihologie personala.

Insa atunci s-a insistat “ia-l ca nu se stie ce se poate intampla”. Nu-mi dadeam seama ce se poate intampla si nici ce as face eu cu o arma pentru ca nu sunt capabil sa traga cineva.

In fine, daca a insistat si ca sa scap de gura lui am zis “bine domnule”. S-a nimerit ca nu a fost magazionerul acolo si am plecat fara, mai tarziu.

Nicolaescu: Ceilalti cum au luat arme daca nu era magazionerul acolo?”

Magureanu: Automatele mari erau intr-un loc anume. Oamenii nu aveau arme asupra lor, dar atunci li s-au distribuit arme si munitie din dotarea unitatii.

Pistoletele aveau probabil un alt regim. In orice caz, omul care trebuia sa-mi dea nu era.

Ca sa nu fim banuiti de altceva s-a scris pe pancarte: “Noua securitate a poporului”. Pe la Universitate am fost oprit si inca in vreo doua locuri. Si oamenii bombaneau “bine, bine numai sa fie noua”.

Mergem cu masini. Am ajuns fara incidente la TV. S-au repartizat in dispozitiv, tirul era “in draci”.

Reconstituirea traseului, daca are vreo importanta pot s-o fac dupa ce stau de vorba cu cei care au fost acolo.

In sfarsit, ce vroia sa spun. Doua ore mai tarziu hotarasem sa ne ducem la armata sa le spunem alora de depozit, de subterane, imi facusera capul calendar. Dl Chilin poate sa vina sa depuna aici. Acum s-a privatizat.

Si aceasta problema este un capitol separat (cu privatizarea).

Cand am iesit din TV ca sa mergem la armata (eram Peciuc si altii, nu-mi aduc aminte, eram cu o masina. Erau doua grupuri; unul mai mare si unul mai mic in stari diferite de luciditate. In Piata Aviatorilor – grupuri care stateau pe margini in partea dinspre Arcul de Triumf. Primul grup era de 15-20, curios este ca desi nu aveau imbracaminte neobisnuita, toti au trecut, pe mine m-au oprit. Am trecut de primul grup la al doilea mi s-a infundat. M-au buzunarit, au confruntat actele; daca gasea si pistolul, eram terminat. Cred ca cu ala ma impuscau. Nu am mai putut trece de ei. S-a produs o busculada. Era o dunga de la caciula si au zis “asta avea cascheta aici, e securist, e terorist, puneti mana pe el. Mai aveam inca in buzunar si biletele de tren. M-au tot inghesuit ca nu puteau sa gaseasca ceva. Toti cu care eram plecasera, singurul care ramasese cu mine era inginerasul acela de la institutul de cercetari. Unul din grupul acela, mai lucid, mi-a zis: “Dle uite astia vor sa-ti faca ceva, mai bine te legam, te punem intr-o Raba si te ducem la militie sa te indentifice. Eu aveam acte la mine, dar actele alea nu le spuneau nimic. Ne-am dus la postul de militie din dreapta statuii Aviatorilor si am stat vreo trei orei. Deci legat la maini pe mine si pe inginerul de care v-am spus.

Raposatul Stark a dat telefon de la TV sa-mi dea drumul. Numai asa mi-au dat drumul. M-am intors la TV.

Hossu: De unde stiau sa sune la TV?

Magureanu: Eu le-am dat sugestia. Le-am spus: Sunati la TV” ca de acolo am venit, nu am venit din alta parte.

Sabin Ivan: Din tot grupul cum de v-a luat tocmai pe dv.?

Magureanu: Nici eu nu-mi pot explica. Probabil ca au intuit ce o sa ajung eu.

Sabin Ivan: Pai asta era ideea. Nu-i tineti minte pe aia?

Magureanu: Nu.

Nicolaescu: Nu cumva totusi cineva din aia v-a recunoscut?

Magureanu: Nu. In mod sigur, nu.

Daca incidentul prezinta importanta, in nume personal eu oricum puteam sa fiu terminat acolo. Daca as fi avut ceva de ascuns va dati seama ca nu-l reproduceam.

Ivan Sabin: De ce l-ati reprodus totusi, ca nu e asa important?

Magureanu: Ar trebui sa va decideti dl. Am remarcat ca nu aveti decat intepaturi pentru mine.

Deci dlor ne-am intors la televiziune.

In 23 seara la circa o ora-doua a venit dl Iliescu, abia atunci am putut sa stam de vorba si am plecat impreuna cu niste TAB-uri la Aparare. Era cu noi Voican. Motanu, Babone – care a si produs un incident in noaptea aceea, cred ca era securist, dar de proasta calitate. Dl Iliescu nu-i cunostea.

Vreau sa va spun un lucru, care cred ca ma disocia fata de ceilalti. Multi s-au bagat acolo, in grupul acela cam fara nici o legatura cu ceea ce se intamplase. Si multi au avut grija sa apara pe urma in umbra actualului presedinte (eventual barba, sa li se vada).

Sabin Ivan: Astia au ramas in continuare langa presedinte?

Magureanu: Dar dv. stiti aceste lucruri. In orice caz de aceea am intrebat pe dl Iliescu daca-i cunoaste pentru ca anturajul devenise incert, dupa parerea mea. Prea multa lume civila si intamplatoare in sediul Apararii. Si orice ar fi cand e vorba de armata si de militarie in actiuni de acest gen, multi incurca “batatura”.

Acolo erau perdelele trase, o canonada in draci. Se discuta “cam la podea”. Cand am intrat acolo, proaspatul numit ministru Militaru s-a apropiat de dl Iliescu si i-a spus ca situatia tinde sa scape de sub control. Si a inceput sa insire escadrile de elicoptere dinspre mare, desant aerian, coloane de blindate pe Oltenitei si inca vreo doua din astea.

Platica: Ati amintit adineauri de proaspat numitul ministru. Deci in seara de 23?

Magureanu: Deci Militaru era acolo in calitatea de care eu va vorbesc acum.

Platica: Din discutiile avute cu ceilalti, aceasta numire a fost plasata in ziua de 24 din punct de vedere sa-i spunem formal, iar de drept, din 25 sau 26.

Magureanu: E posibil ca semnarea acestei numiri sa fi fost ulterioara, insa Militaru era in tinuta militara. Oricum el a fost primul care s-a apropiat de Ion Iliescu si i-a prezentat ceea ce v-am spus. Nu stiu cata insemnatate are data, s-ar putea de vreme ce m-ati intrebat, dar efectiv eu asa tin minte; ca in seara de 23 el era deja ministrul apararii. Dar bineinteles se poate reconstitui. Poate fi intrebat si dl Iliescu, Stanculescu. Dragos Munteanu actual ambasador la Washington. M-as fi mirat sa nu fie asa pentru ca de un ministru al apararii in acel moment este evident ca era nevoie.

Platica: Este evident ca era, dar tocmai de atunci incolo se mai pun niste intrebari. Stiti cumva la sugestia cui s-a facut aceasta numire? Pentru ca era inca o situatie de provizorat. Chiar dv. mai adineauri ati spus ca ati ramas oarecum mirat de configuratia formulei care exista in cadrul ministerului. Cum de s-a ajuns la aceasta numire a dlui Militaru?

Magureanu: Nu sunt in masura sa va raspund eu. Eu v-am relatat situatia care am vazut-o acolo. Poate ca intrebati chiar pe impricinat.

Va rog permiteti sa derulez noaptea acea de 23-24, dupa care va rog foarte mult programati-ma la o data care o considerati dv. convenabila ca sa revin sa reluam amanuntit.

Deci in 23-24, lucrurile au mers ca asa. Pe un fond de razboi psihologic foarte dens, Militaru a spus atunci ceea ce v-am spus. Poate s-o confirme, poate ca a si comunicat-o. In acel moment, generalul Stanculescu, care era de fata, a zis ca “nu crede ca 95% pot fi adevarate”. Este mai degraba o alarma falsa. Deci cel care a incercat sa dea o imagine mai moderata a fost Stanculescu. Cu mai mult realism, mai multa luciditate.

Canonada era in toi. Si atunci s-a presupus ca MAN era inconjurat de profesionistii in terorism care intentioneau sa distruga creierul apararii militare. Si pe acest fond a aparut acolo un personaj, defunctul Ardeleanu, fostul sef al USLA, cu care regret ca nu am stat mai mult de vorba cu el.

Nu-mi aduc aminte daca Vlad era, in orice caz era in alta incapere daca era.

Mai era si cu cineva din fostii mai-marelui regim, un personaj de prim-rang langa Ardeleanu, pentru ca ei pe urma au fost izolati. In orice caz, incerc sa-mi aduc aminte pana data viitoare.

 

Sursa: Gardianul

destituirea 2 years ago

– Gloantele Vidia erau marca secreta a Romaniei impotriva unui atac sovietic de care Ceausescu se tot ferea inca de la invadarea Cehoslovaciei in 1968.

Added: 3 years ago
From: destituirea
Views: 16,343

image-14

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/usla-bula-trosca-militaru-m-ap-n/

(Sergiu Nicolaescu, Cartea revolutiei romane.  Decembrie ’89, 1999, p. 217.)

Uzina Sadu-Gorj, august-septembrie 1989,

comanda de fabricatie a gloantelor explozive DUM-DUM

Referitor la existenta cartuselor explozive si perforante, dupa unele informatii rezulta ca in perioada august-septembrie 1989 la uzinele Sadu-Gorj s-a primit o comanda de executare a unor asemenea cartuse explozive.  Comanda a fost ordonata de Conducerea Superioara de partid si executata sub supravegherea stricta a unor ofiteri din fosta Securitate.

Asa cum s-a mai spus, asupra populatiei, dar si asupra militarilor MApN teroristii au folosit cartuse cu glont exploziv.  Cartusele respective de fabricarea carora fostul director al uzinei Constantin Hoara–actualmente deputat PSM Gorj–si ing. Constantin Filip nu sunt straini, au fost realizate sub legenda, potrivit careia, acestea urmai a fi folosite de Nicolae Ceausescu in cadrul partidelor de vanatoare.

Consider ca lt. col. Gridan fost ofiter de Contrainformatii pentru Uzina Sadu–actualmente pensionar ar putea confirma fabricarea unor asemenea cartuse si probabil si unele indicii cu privire la beneficiar.  Daca intr-adevar aceste cartuse au fost fabricate in Romania atunci este limpede ca o mare parte din teroristii din decembrie 1989 au fost autohtoni, iar organele de securitate nu sunt straine de acest lucru.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/01/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribui-decisiv-la-victoria-revolutiei-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/04/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribuit-decisiv-la-victoria-revolutiei-ii/

image0-001

image0

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/08/25/tvr-chirurgi-si-reportaje-despre-gloante-explozive-dum-dum/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/05/16/dosarele-revolutiei-si-expertize-balistice-cine-a-tras-in-voi-cu-gloante-explozive/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/06/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribuit-decisiv-la-victoria-revolutiei-iii/

Timage0-001

It took 22 years for the text of Securitate Director General Iulian Vlad’s handwritten declaration of 29 January 1990 to become public knowledge–thanks to former military prosecutor General Ioan Dan.  (Inevitably, there will no doubt be those who will allege that General Vlad was “forced” to write this declaration to save his skin, etc., that this was the “propaganda of the moment” and all a huge lie.  If that were the case, one would have expected Iliescu, Brucan, Militaru, Voican Voiculescu, etc. to have made every effort for Vlad’s declaration to leak to the media.  Instead, for 22 years it was hidden from public knowledge!)

Of Note:  No “Soviet tourists,” no DIA (Batallion 404) troops of the army’s intelligence wing, no “there were no terrorists:  the Army shot into everyone else and into itself”–in other words, none of the spurious claims that have littered the narrative landscape, fueled by the former Securitate over the past two decades plus.  No, Vlad knew who the terrorists of the Romanian Revolution of December 1989 were, because they reported to him!

image0

image0-002

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/08/decembrie-1989-gloante-speciale-sau-ce-s-a-mai-gasit-in-cladirea-directiei-a-v-a/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2013/12/22/cine-a-tras-dupa-22-cine-au-fost-teroristii-inca-o-dovada-de-adevar-ce-lipseste-din-cartea-lui-marian-romanescu-fost-uslas/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 Comments »

What would it have looked like if Nicolae Ceausescu’s Securitate executed a plan to counter an invasion…but the invaders never came? (III)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 24, 2014

Answer:  Well, you would have something that looked suspiciously similar to what actually happened in December 1989 in Romania…

(strictly personal viewpoint as always; I began my analysis of what have been characterized as the “strange,” “counter-intuitive,” and “irrational” character of the “terrorist” actions in December 1989 in Chapter 8 my Ph.D. dissertation (defended December 1996), which can be found here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ and continued it in articles such as the following in Europe-Asia Studies from 2000, which can be found here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ ; xeroxes below are from 1994 and 1997, Bucharest and Cluj)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/21/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasionbut-the-invaders-never-came-ii/

ALL THE RUSSIAN TOURISTS, WHERE DO THEY ALL COME FROM?…WHERE DO THEY ALL BELONG?

A modest proposal:  In order to operate in a country under foreign occupation and to confuse the foreign occupier, the “nuclee de rezistenta” would need equipment that could pass for that of the occupier.  In the previous episode, we saw this possibility with the weather balloon, with Russian writing, but a fictitious address in Budapest.  Since Nicolae Ceausescu was afraid most of all of a Soviet invasion, the “resistance fighters” would need to be able to appear or pass themselves off as Soviets/Russians themselves.  Is it then possible that the former Securitate’s insistence upon mentioning the presence of convoys of male Soviet tourists in Russian cars with Soviet plates is an admission–stripped out of context–that these cars and their occupants were part of the “resistance war” so long planned for and which we have seen awarded a critical, though until now not publicized, role to the Securitate?

Valer Marian’s revelations in September 1990 are VERY interesting in this regard…

Monica N. Marginean:  Sa revenim la datele concrete ale regiei de care vorbeam anterior.  Cum arata, de pilda, povestea atit de dezbatuta la procesul lui Nicu Ceausescu a cursei ROMBAC, daca o privim din perspectiva Comisiei de ancheta?

fostul procuror Marian Valer:  In mod normal, cursa de avion Bucuresti-Sibiu trebuia sa decoleze de pe aeroportul Baneasa, la orele 17,10 folosindu-se pe acest traseu avioane marca Antonov.  In dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, insa, in jurul orelor 17, deci in apropierea orei prevazute pentru decolarea cursei obisnuite, pasagerii pentru Sibiu au fost invitati si dusi la Aeroportul Otopeni unde au fost imbarcati intr-un avion marca ROMBAC care a decolat in jurul orelor 18,30 si a aterizat pe aeroportul Sibiu in jur de ora 19.  Fac precizarea ca in dupa-amiaza aceleiasi zile, cu aproape 2 ore inaintea decolarii acestei curse, a aterizat pe aeroportul Otopeni avionul prezidential cu care Ceausescu s-a reintors din Iran. Conform datelor furnizate de agentia TAROM Bucuresti, in avionul respectiv spre Sibiu au fost imbarcati 81 pasageri.  In radiograma cursei sint consemnate domiciile doar la o parte din pasageri, cu mentiunea ca unele sint incomplete, lipsind fie localitatea, fie strada, fie numarul, iar la restul pasagerilor figureaza doar mentiunile ,rezervat’ sau Pasaport RSR.  In urma investigatiilor efectuate, au putut fi identificati doar 44 de pasageri, majoritatea avind domiciliul in municipul si judetul Sibiu, stabilindu-se ca au fost persoane trimise in delegatie la foruri tutelare din capitala, sau studenti plecati in vacanta, iar citiva domiciliati in judetul Alba.  Mentionez ca asupra acestor persoane nu planeaza nici un dubiu.  Dubiile sint create insa in primul rind de faptul ca mai multi pasageri figureaza cu domiciliul in municipiul Bucuresti, dar in realitate nu domiciliaza la adresele consemnate, iar la unele adrese sint intreprinderi.  Un alt element creator de dubii il constituie prezenta in avionul respectiv a unui inspector de la Departmentul Aviatiei Civile, cu numele de Nevrozeanu, care nu figureaza pe lista pasagerilor si cu privire la care s-a stabilit ca, in trecut, se deplasa cu avionul in cazuri speciale doar pe relatia Moscova, fiind un bun cunoscator al limbii ruse.  Mai multi pasageri sustin ca in partea dreapta din fata a avionului au sesizat un grup de barbati, mai inalti, atletici, imbracati sportiv, multi dintre ei fiind blonzi, grup care li s-a parut suspect.  Aceste afirmatii se coroboreaza cu faptul ca in zona respectiva a avionului nu a stat nici unul din pasagerii identificati.  Mai mult, verificindu-se la hotelurile din municipiul Sibiu persoane care aveau numele celor 37 de persoane neidentificate, s-a constatat ca doar un pasager neidentificat care figureaza pe listele TAROM-ului cu domiciliul in municipiul Bucuresti, care nu exista la adresa respectiva din localitate, a fost cazat la hotelul Bulevard, dar in registrul de evidenta figureaza cu un alt domiciliu din Bucuresti.  Ambele domicilii, si cei din diagrama TAROM si cel de la hotel sint false.  Cu ocazia acelorasi verificari s-a constatat ca in perioada respectiva in hotelurile din Sibiu au fost cazati multi turisti sovietici, in special la Imparatul Romanilor, Continental, si Bulevard, situate in zona centrala a municipiului.  Fac mentiunea ca din hotelurile respective s-a tras asupra manifestantilor si a armatei. Am omis sa precizez ca pe aeroportul Otopeni, in avionul ROMBAC au fost incarcate sute de colete identice ca format, dimensiuni si culoare, de marime apropriata unei genti diplomat, precum si ca, cu citeva minute inaintea decolarii cursei spre Sibiu, de pe acelasi aeroport au decolat curse ROMBAC spre Timisoara si Arad.  Consider ca, in legatura cu pasagerii neidentificati, sint posibile doua versiuni, respectiv sa fie au fost luptatorii U.S.L.A. trimisi in sprijinul lui Nicu Ceausescu, fie au fost agenti sovietici trimisi sa actioneze in scopul rasturnarii regimului Ceausescu.

Monica N. Marginean:  Ce alte demersuri a facut Comisia de ancheta pentru elucidarea misterului celor 37 de pasageri neidentificati?

Marian Valer:  Am luat contact cu unul din loctiitorii comandamentului trupelor U.S.L.A. din capitala, caruia i-am solicitat sa-mi puna la dispozitie pe cei trei insotitori U.S.L.A. ai avionului ROMBAC.  Loctiitorul mi-a spus ca acestia au fost audiati de un procuror militar si nu mai este de acord sa fie audiati inca o data.

Monica M. Maginean:  “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres nr. 33, septembrie 1990, p. 2.

http://www.rferl.org/content/article/1342503.html (Submitted via the CIA publication review process January 2002, cleared without changes March 2002)

Reports Archive

East European Perspectives: April 17, 2002

17 April 2002, Volume  4, Number  8

THE SECURITATE ROOTS OF A MODERN ROMANIAN FAIRY TALE: THE PRESS, THE FORMER SECURITATE, AND THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989

By Richard Andrew Hall

Part 2: ‘Tourists Are Terrorists and Terrorists are Tourists with Guns…’ *

HOW THE ‘TOURISTS’ ENTRY INTO THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989 PARALLELS THE EXIT OF THE SECURITATE
In commenting in August 1990 upon how the details of the state’s case against him had changed since early in the year, Nicolae Ceausescu’s son, Nicu, ironically highlighted how Securitate forces had begun to fade away from the historiography of the December 1989 events. In the August 1990 interview from his prison cell with Ion Cristoiu’s “Zig-Zag” (mentioned above), Nicu discusses the “tourists” for which he was asked to find accommodations in the context of a group of mysterious passengers who had arrived by plane from Bucharest on the evening of 20 December 1989. We know that in the period immediately following these events, the then-military prosecutor, Anton Socaciu, had alleged that these passengers from Bucharest were members of the Securitate’s elite USLA unit (Special Unit for Antiterrorist Warfare) and were responsible for much of the bloodshed that occurred in Sibiu during the December events (for a discussion, see Hall, 1996). In August 1990, however, Nicu wryly observed:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ — after which one no longer heard anything of them — they [the passengers] turned out to be simple citizens…” (interview with Nicu Ceausescu in “Zig-Zag,” no. 20, 21-27 August 1990).

The impact of this “reconsideration” by the authorities could be seen in the comments of Socaciu’s successor as military prosecutor in charge of the Sibiu case, Marian Valer (see Hall 1997a, pp. 314-315). Valer commented in September 1990 that investigations yielded the fact that there were 37 unidentified passengers on board the 20 December flight from Bucharest and that many of the other passengers maintained that “on the right side of the plane there had been a group of tall, athletic men, dressed in sporting attire, many of them blond, who had raised their suspicions.” While investigations revealed that during this time there “were many Soviet tourists staying in Sibiu’s hotels,” they also established that “military units were fired upon from Securitate safehouses located around these units as of the afternoon of 22 December, after the overturning of the Ceausescu regime.” He thus carefully concludes:

“As far as the unidentified passengers are concerned, there are two possible variants: Either they were USLA fighters sent to defend Nicu Ceausescu, or they were Soviet agents sent to act with the intent of overthrowing the Ceausescu regime” (“Expres,” no. 33, September 1990).

Thus, as the “tourists” began to enter the historiography of the December 1989 events, so the Securitate — specifically the USLA — began to disappear.

http://portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=3.615

Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Reply #615 on: March 08, 2010, 15:31:24 PM »

Fac apel la oricine care a fost in seara de 21 spre 22 (ora 11,30-11,50) pe strada(actuala)Revolutiei, sau a vazut autoturismele parcate vis-sa vis de fosta Brutarie Nesciuc trei albe si una rosu inchis “Lada”. Va intreb daca cele 11 persoane imbracate cu scurta albastre tip jeans,  pantaloni deschisi la culoare, doi cu caciula de blana, trei cu caciula de lana impletita de culoare inchisa, si restul cu capul gol care au intors autoturismele parcate din capatul strazii si incendierea acestora? Statura lor era atletica? Cine a mai vazut apoi aceste persoane (acest gen) in afara de Piatza Mare din 21 decembrie ora 11,30 cand l-au protejat pe domnul care a iesit in fatza scutierilor cu copilul ridicat pe maini? (in dreptul Casei Albastre)
Aceleasi persoane au fost si in data de 21 decembrie la ora 9 in fata intrarii in magazinul Dumbrava, cand au “jenat” fara nici o teama scutierii si politistii care incercau sa prinda persoanele care fugeau prin magazin…Mai apelez la locatarii Blocului de garsoniere “turn” din coltul Calea Dumbravii-Milea, sa ne trimita o informatie cu intamplarile din 23-25 de la etajul 7-8, cu persoanele in combinezon de culoare inchisa care au coborat pe partea dinspre magazin din balcon in balcon, inclusiv despre persoana decedata, daca are legatura cu acel incident.O alta intrebare extrem de importanta: stie cineva cine a organizat “filtrele” de pe strazile Sibiului?Va multumesc
O precizare: Autoturismele erau parcate pe str Dobrun inspre str. Berariei Era pe trotoarul brutariei particulare (Nescuc sau Cibu, nu mai stiu cum se chema)

Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Reply #623 on: March 11, 2010, 14:16:55 PM »

Acesti emanati, aceste lichele, nu-si puteau face jocurile, acapararea puterii totale, precum si inaintasii lor Dej si Ceausescu, decat prin forta represiunii armate. Parte din armata a reactionat pasnic, datorita onor ofitzeri care au dovedit mai multa logica, parte din armata a jucat rolul de dusman al romanilor. La Sibiu, avem tot mai multe date care intaresc teoria ca Dragomir a fost teroristul Nr. 1 in acele zile, ajutat si de grupul USLA trimis de la Bucuresti la Sibiu, pentru protectia lui NC, si care s-au reantors la “locul faptei” dupa ce l-a pus pe Nicu in siguranta. Ei au fost aceia care au comis executiile din Piatza Mare in ziua de 21 decembrie ora 11,45 cu primele victime ucise sau ranite. Au fost repartizati in patru puncte ale pietii: In podul Casei Albastre, in podul actualei Primarii, in podul de deasupra Tunelului Generalului si in podul de deasupra magazinului Moda. De aici, au deschis foc inspre demonstranti. Au deschis foc si pe data de 22 decembrie inspre hotelul Imparatul Romanilor din acelasi pod de deasupra Tunelului Generalului care avea corespondent cu celelalte poduri dinspre magazinul Covorul. Aceste grupe ale USLA nu aveau insemne de grad sau arma, nu purtau boneta militara si aveau la dispozitie doua microbuze ale unitatii 01512 care i-a transportat in tot acest timp. Un grup al USLA era incepand din ziua de 21 decembrie ora 07 la sediul Judetenei de partid, ocupand garajul din curtea din sapate cu munitie si armament special. Se poate descoperi foarte repede, numele persoanelor care au fost trimise la SIBIU cu Rombacul in dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, ca urmare a convorbirilor indelungate purtate de Nicu si Bucuresti, despre demonstratia anuntata pentru dimineata zilei de 21 decembrie de la Mag Dumbrava. In timpul convorbirii telefonice, in biroul lui Nicu se afla Traian Popsa, fostul director de la IJIM Sibiu, maiorul Dragomir, seful Garzilor judetene Pescaru, secretar al CJPCR Sibiu si Niculae Hurubean, prim secretar la Alba care se afla in trecere prin Sibiu. Aceste trupe USLA au purtat alternativ, combinezoane negre, uniforma militara sau haine civile…

————————————————————————————————————————————

Perhaps it should thus no be so surprising, that of all the people to talk with a former “KGB agent” in Romania, it was Sorin Rosca Stanescu, former USLA collaborator:

HOW THE ‘TOURIST’ MYTH NEVERTHELESS GAINED MAINSTREAM CREDIBILITY AND ACCEPTANCE
How, then, did the “tourist” myth gain credibility and acceptance in the Romanian press, given its rather obvious pedigree in the remnants of the Ceausescu regime, especially among former high-ranking Securitate officers and others most in need of an alibi/diversion to save their careers and avoid the possibility of going to jail? Although the reference to “tourists” during the December events probably entered the lexicon of mainstream reporting on the Revolution as early as April 1990 — not insignificantly, first in the pages of Ion Cristoiu’s weekly “Zig-Zag,” it appears — it was in particular journalist Sorin Rosca Stanescu who gave the theme legitimacy in the mainstream press.

Without specifying the term “tourists” — but clearly speaking in the same vein — Stanescu was probably the first to articulate the thesis most precisely and to tie the Soviet angle to it. In June 1990 in a piece entitled “Is The Conspiracy of Silence Breaking Down?” in the sharply anti-government daily “Romania libera,” Stanescu wrote:

“And still in connection with the breaking down of the conspiracy of silence, in the army there is more and more insistent talk about the over 4,000 Lada cars with two men per car that traveled many different roads in the days before the Revolution and then disappeared” (“Romania libera,” 14 June 1990).

Stanescu’s article was vigorously anti-FSN and anti-Iliescu and left little doubt that this thesis was part of the “unofficial” history of the December events, injurious to the new leaders, and something they did not wish to see published or wish to clarify.

But it was Stanescu’s April 1991 article in “Romania libera,” entitled “Is Iliescu Being Protected By The KGB?,” that truly gave impetus to the “tourist” thesis. Stanescu wrote:

“A KGB officer wanders in France. He is losing his patience and searching for a way to get to Latin America. Yesterday I met him in Paris. He talked to me after finding out that I was a Romanian journalist. He fears the French press. He knows Romanian and was in Timisoara in December 1989. As you will recall, persistent rumors have circulated about the existence on Romanian soil of over 2,000 Lada automobiles with Soviet tags and two men in each car. Similar massive infiltrations were witnessed in December 1990, too, with the outbreak of a wave of strikes and demonstrations. What were the KGB doing in Romania? Witness what the anonymous Soviet officer related to me in Paris:

‘There existed an intervention plan that for whatever reason was not activated. I received the order to enter Romania on 14 December and to head for Timisoara. Myself and my colleague were armed. During the events, we circulated in the military zone around Calea Girocului [Giriocul Road]. Those who headed toward Bucharest had the same mission. Several larger cities were targeted. We were to open fire in order to create a state of confusion. I never, however, received such an order. I left Romania on 26 December.’

I don’t have any reason to suspect the validity of these revelations. This short confession is naturally incomplete, but not inconclusive. What purpose would this elaborate, but aborted, KGB plan have had? The only plausible explanation is that it wasn’t necessary for KGB agents to intervene. The events were unfolding in the desired direction without need for the direct intervention of the Soviets. But this leads to other questions: What did the Ceausescu couple know, but were not allowed to say [prior to their hurried execution]? Why is Securitate General Vlad being held in limbo? To what degree has President Iliescu maintained ties to the Soviets? What are the secret clauses of the Friendship Treaty recently signed in Moscow? Is Iliescu being protected by the KGB or not? Perhaps the SRI [the Securitate’s institutional successor, the Romanian Information Service] would like to respond to these questions?”

Stanescu’s April 1991 article did not go unnoticed — despite its nondescript placement on page eight — and has since received recognition and praise from what might seem unexpected corners. For example, previously-discussed former Securitate Colonel Filip Teodorescu cited extensive excerpts from Stanescu’s article in his 1992 book on the December events, and he added cryptically:

“Moreover, I don’t have any reason to suspect that the journalist Sorin Rosca Stanescu would have invented a story in order to come to the aid of those accused, by the courts or by public opinion, for the results of the tragic events of December 1989” (Teodorescu, 1992, pp. 92-94).

Radu Balan, former Timis County party secretary, imprisoned for his role in the December events, has also invoked Stanescu’s April 1991 article as proof of his revisionist view that “tourists” rather than “non-existent ‘terrorists'” were to blame for the December 1989 bloodshed:

“…[W]hile at Jilava [the jail where he was imprisoned at the time of the interview, in October 1991], I read ‘Romania libera’ from 18 April. And Rosca Stanescu writes from Paris that a KGB agent who deserted the KGB and is in transit to the U.S. stated that on 18 December [1989] he had the mission to create panic on Calea Girocului [a thoroughfare in Timisoara]. What is more, on the 18th, these 11 cars were at the top of Calea Girocului, where I saw them. I was dumbfounded, I tell you. I didn’t tell anybody. Please study ‘Romania libera,’ the last page, from 18 April 1991” (“Totusi iubirea,” no. 43, 24-31 October1991).

In this regard, it would be irresponsible to totally discount the relevance of Rosca Stanescu’s past. Since December 1989, Stanescu has undeniably been a vigorous critic of, and made damaging revelations about, the Securitate’s institutional heir, the SRI, and the Iliescu regime, and he has frequently written ill of the former Securitate and the Ceausescu regime. Nevertheless, in 1992 it was leaked to the press — and Rosca Stanescu himself confirmed — that from the mid-1970s to the mid-1980s he was an informer for the Securitate (for a discussion, see Hall, 1997b, pp. 111-113). What was significant, however, was precisely for which branch of the Securitate Rosca Stanescu had been an informer: the USLA.

http://www.rferl.org/content/article/1342503.html

BUT WAIT, THERE’S MORE…A “SOVIET TOURIST” ENCORE IN 1990

Add to all of this (!), the allegations that the “Soviet tourists” were seen again on the streets during major crises in 1990, such as the ethnic clashes between Romanians and Hungarians in Tirgu Mures in March 1990 (for evidence of the reach of the allegation of KGB manipulation via the “tourist” mechanism both in December 1989 AND in March 1990, see Emil Hurezeanu, “Cotidianul,” 23 December 1999; according to Hurezeanu, “It appears they didn’t leave the country until 1991, following a visit by [SRI Director] Virgil Magureanu to Moscow”!).  Then there is the famous April 1991 interview of an alleged KGB officer—who spoke flawless Romania and was in Romania during the December 1989 events—who the interviewer, the vigorous anti-Iliescu foe, Sorin Rosca Stanescu, claimed to have just stumbled into in Paris.  Of all the reporters who could have stumbled into a KGB officer present in Romania during the Revolution—the only such case I know of—it was Rosca Stanescu, who, it turned out later, had been an informer for the Securitate until the mid-1980s—but not just for anybody, but for the USLA.  Intererstingly, although the article appeared on the non-descript page 8 of the primary opposition daily at the time (“Romania Libera”), the aforementioned Filip Teodorescu and Radu Balan invoked it in support of their contentions regarding the the “tourists” (for a discussion of this, see Hall 2002).  Even more suprising, or not, depending on your point of view, in his April 1991 article, Stanescu attempted to tie together December 1989 with December 1990 (!):

“As you will recall, persistent rumors have circulated about the existence on Romanian soil [in December 1989] of over 2,000 Lada automobiles with Soviet tags and two men in each car. Similar massive infiltrations were witnessed in December 1990, too, with the outbreak of a wave of strikes and demonstrations. What were the KGB doing in Romania?” (emphasis added) (“Romania Libera,” 18 April 1991)

(This points again to the idea that, to the extent the claim has any truth to it–and clearly, as always, there is an exaggeration of numbers–these “Soviet tourists” were of domestic manufacture.)

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/09/22/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-iii/

In addition, it is interesting to note that senior former Securitate officials like to point out that the cars being used were…”brand-new”…suggesting that they had not been used before…something you might expect for equipment to be used in a contingency plan.

THE SECURITATE ROOTS OF A MODERN ROMANIAN FAIRY TALE: THE PRESS, THE FORMER SECURITATE, AND THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989

By Richard Andrew Hall

Part 2: ‘Tourists Are Terrorists and Terrorists are Tourists with Guns…’ *

http://www.rferl.org/content/article/1342503.html

Not to be out-done, Cluj Securitate chief Ion Serbanoiu claimed in a 1991 interview that, as of 21 December 1989, there were over 800 Russian and Hungarian tourists, mostly driving almost brand-new Lada automobiles (but also Dacia and Wartburg cars), in the city (interview with Angela Bacescu in “Europa,” no. 55, December 1991).

image0-001

image0-003

In February 1991 during his trial, former Securitate Director General Iulian Vlad, not surprisingly, also spoke of “massive groups of Soviet tourists…the majority were men…deploy[ing] in a coordinated manner in a convoy of brand-new Lada automobiles” (see Bunea, 1994, pp. 460-461),

Radu Balan, former Timis County party boss, picks up the story from there. While serving a prison sentence for his complicity in the Timisoara repression, in 1991 Balan told one of Ceausescu’s most famous “court poets,” Adrian Paunescu, that on the night of 18-19 December — during which in reality some 40 cadavers were secretly transported from Timisoara’s main hospital to Bucharest for cremation (reputedly on Elena Ceausescu’s personal order) — he too witnessed the role of these “foreign agents”:

“We had been receiving information, in daily bulletins, from the Securitate, that far more people were returning from Yugoslavia and Hungary than were going there and about the presence of Lada automobiles filled with Soviets. I saw them at the border and the border posts, and the cars were full. I wanted to know where and what they were eating and how they were crossing the border and going through cities and everywhere. More telling, on the night of 18-19 December, when I was at a fire at the I.A.M. factory, in front of the county hospital, I spotted 11 white ‘Lada’ automobiles at 1 a.m. in the morning. They pretended to ask me the road to Buzias�.The 11 white Ladas had Soviet plates, not Romanian ones, and were in front of the hospital” (“Totusi iubirea,” no. 43, 24-31 October 1991).

image0-005

image0-007

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/09/22/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-iii/

[Timis County party boss] Radu Balan ‘remembers’ that on 18 December at midnight when he was heading toward IAEM, he passed a group of ten soviet cars stopped 100 meters from the county hospital. (It turns out that in this night, in the sight of the Soviets, the corpses were loaded!).” [emphasis in the original] (Flacara, no. 27, 1991, p. 9).

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , | 10 Comments »

What would it have looked like if Nicolae Ceausescu’s Securitate executed a plan to counter an invasion…but the invaders never came? (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 21, 2014

Answer:  Well, you would have something that looked suspiciously similar to what actually happened in December 1989 in Romania…

(strictly personal viewpoint as always; I began my analysis of what have been characterized as the “strange,” “counter-intuitive,” and “irrational” character of the “terrorist” actions in December 1989 in Chapter 8 my Ph.D. dissertation (defended December 1996), which can be found here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ and continued it in articles such as the following in Europe-Asia Studies from 2000, which can be found here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ )

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/19/what-would-it-have-looked-like-if-nicolae-ceausescus-securitate-executed-a-plan-to-counter-an-invasion-but-the-invaders-never-came-i/

In fact, the tactics of the “terrorists” in December 1989 are strikingly similar to what was described in the journal of the Securitate (available on the CNSAS.ro site):

Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989) http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf :

— desfasurarea unor activitati de dezinformare a inamicului cu privire la actiunile fortelor proprii…

image0-001

Let’s take a look at some of the claims made about the character and content of the disinformation–especially as pertains to the so-called “radioelectronic war”–as it transpired in December 1989:

volumul Armata romana in revolutia din decembrie 1989 (Editura Militara)

image0-009

image0-006

Apreciem că, în acelaşi context, prezintă o oarecare importanţă şi aspectul semnalat în NOTA S.R.I. transmisă comisiei cu nr. S/9.022/1992 şi anume: „… În ziua de 2 ianuarie 1990 a fost reţinut la Unitatea militară 01929 Reşiţa, alături de alte cadre de securitate fostul şef al Serviciului „T”, cpt.(r.) Berinde Florin. Cu ocazia anchetelor la care a fost supus de către unele cadre militare ale M.Ap.N. şi organe ale procuraturii militare, acesta a relatat că, în ziua de 23 decembrie 1989, în jurul orelor 1500, pe când se efectuau acordurile pe scala staţiei R-105, pentru menţinerea legăturii, conform celor convenite anterior, s-au auzit convorbiri în limba rusă, ce aveau intonaţii puternice, de ordin. La auzul acestor mesaje lt.col. Măriuţa Gheorghe de la fostul organ de miliţie, cel mai mare în grad dintre cei prezenţi, a dat ordin să se închidă staţia pentru a nu afla şi alte cadre şi a nu crea o stare de panică în rândul efectivelor. Din cele relatate rezultă că aceste convorbiri se auzeau deosebit de clar se transmiteau de aproape, fără zgomot de fond fâsâit sau bruiaj. Acelaşi ofiţer a mai relatat că, în împrejurările de mai sus a discutat şi cu cpt.ing. Brencea Constantin, care i-a spus că începând cu 23 decembrie 1989 şi ei au fost bruiaţi pe sistemul de transmisiuni radioreleu pe unde scurte, pe toate canalele posibile cu semnale care emit fie convorbiri în limba rusă, fie un fel de triluri muzicale, iar pe radiolocatoare au fost bruiaţi prin generarea unui semnal care imita ţinte reale…”.

https://sites.google.com/site/problemeistorice/raport-final-comisia-senatoriala-decembrie-1989-sectiunea-5

Generalul Mircea Mocanu, comandantul CAAT în 1989, declara în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 că România s-a confruntat în mod cert, în timpul Revoluţiei, cu ceea ce se numeşte „război electronic”. El explică câteva dintre metodele unei astfel de operaţiuni. „Ulterior au fost găsite pe teritoriul ţării mai multe baloane tip meteo, cu materialul din plastic sfâşiat de schije; de baloane atârnau reflectoare poliedrice, adică un schelet de lemn cu foiţă de staniol în măsură să reflecte undele electromagnetice emise de staţiile de radio­­locaţie. Pe cutie – o brumă de aparatură, pe care scria în limba rusă «fabricat în URSS»; aveau şi o etichetă pe care scria în limba maghiară: «Cine aduce la organele locale un asemenea obiect primeşte 50 de forinţi»”.

http://adevarul.ro/news/societate/video-misterele-revolutiei-diversiunea-radioelectronica-sovieticii-americaniii-1_50ad127b7c42d5a6638e4c95/index.html

Reflectori poliedrici cu marca “Fabricat in URSS”
Faptul ca pe langa tintele false au existat si tinte reale este sustinut in cadrul raportului MApN de gasirea, in diferite locuri, a unor baloane asemanatoare cu cele utilizate in meteorologie. Neobisnuit insa, aceste baloane aveau acrosati reflectori poliedrici  care puteau induce pe ecranele de radiolocatie semnale similare celor provenind de la o aeronava reala. Pe cutia aparaturii acrosata baloanelor distruse s-au gasit inscriptii in limba rusa sau engleza cu “Fabricat in URSS”. Raportul militar mai mentioneaza un aspect greu de crezut, un fel de fantezie, si care pare mai degraba o influenta a curentului antimaghiar dezvoltat preponderent in randurile cadrelor armatei, indoctrinate sub comunism, din acea perioada, si anume ca mai existau “atasate biletele in limba maghiara prin care se promiteau aducatorilor acestor obiecte recompense de 150 forinti”. Era si o perioada in care teoria conspiratiei incerca sa justifice evenimentele din perioada Revolutiei. Sa nu uitam ca si Ceausescu, la fel ca si cadrele Armatei si Securitatii, avea aceasta obsesie a “cetatenilor straini care vor sa destabilizeze tara si sa fure Transilvania”. Ceea ce militarii specializati si procurorii militari au denumit, la inceputul anilor ’90, razboiul radio-electronic a amplificat starea emotiva a unei parti din participantii la Revolutie, care faceau periodic trimiteri la eventuale forte straine, solicitand implicit interventii din partea Armatei si a grupurilor de civili inarmati.

Elicopterul rusesc a ramas in urma
Mai multi tanchisti din batalionul de tancuri de la Targoviste, dislocat pentru apararea Ministerului Apararii Nationale si pentru intarirea dispozitivelor de paza din zona, au sustinut ca, incercand sa-si racordeze frecventele radio, au surprins fragmente din conversatii in limba rusa identificate ca avand drept sursa o formatiune de elicoptere. Din convorbirile interceptate, traduse de inginerul Simion Barbu, rezulta ca era vorba de o formatiune de zbor careia ii ramasese in urma un elicopter, aparat ce ar fi fost pilotat de o femeie. In transmisiunea radio, pilotul isi justifica ramanerea in urma si desprinderea de formatie prin defectiuni survenite la aparat, iar comandantul formatiunii i-a transmis ordinul sa pastreze aceeasi altitudine si acelasi itinerar pana in momentul in care va reusi sa realizeze contactul cu formatiunea de care apartinea.

http://m.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/prigoana-vantului-diversiunea-elicopterelor-cu-teroristi-libieni-142385.html

Amiralul (r) Gheorghe Anghelescu*** rememorează la rândul său: „Acţiunile noastre au început să se desfăşoare atunci când ne aşteptăm mai puţin. În noaptea de 22-23 decembrie, pe ecranele
radiolocatoarelor sistemului de observare electronic al Marinei şi Apărării Antiaeriene a teritoriului au apărut nenumărate nave, avioane şi
elicoptere, care toate se îndreptau spre litoralul nostru. Prin reţelele radio se primeau cele mai diverse informaţii care confirmau această mare acţiune aeronavală ostilă. Totul părea incredibil. În portul Constanţa navele comerciale aveau indicii că sunt minate de scafandri inamici, de pe litoral, posturile de observare ne semnalau elicoptere, navele civile şi platformele petroliere marine descopereau şi informau despre ţinte aeriene, în reţelele radio se intensifica frecvenţa convorbirilor în limba rusă, arabă şi engleză; toate acestea ne-au făcut să percepem ca reală o agresiune aeronavală”.
Ţintele se îndreptau către plajele Mamaia, Mangalia, Sf. Gheorghe şi Sulina, zone propice efectuării de desantări de trupe. Rapoartele primite înştiinţau prezenţa elicopterelor în largul Mării Negre, în zona platformelor de foraj marin.

http://surrysipluta.blogspot.com/2010/12/decembrie-1989-si-caietele.html

Cine sunt agresorii din decembrie? Îi vom cunoaşte vreodată pe cei care au bântuit cerul în acele zile? Uimirea miltarilor a atins apogeul, când s-a constatat corelarea perfectă a evenimentelor din teren cu cele aeriene şi convorbirile radio: “04 către 34 … Staţia S, defectă … mergem numai 18 … unitatea de lângă noi a tras cu mitraliere, tunuri şi rachete”. Toate aceste convorbiri radio, se refereau la probleme concrete, la acţiuni reale; sau un alt caz: “se poate decola pentru că S.R.C. (staţia radiolocaţie cercetare) nu lucrează … aruncarea în aer a containerului …”Asemenea convorbiri se amestecau cu altele în limba rusă, arabă, engleză.

După data de 28 decembrie, atât numărul ţintelor reperate cât şi traficul radio, au căzut, ajungând la zero. Dealtfel şi fragmentele de conversaţii interceptate sugerau o retragere spre “bazele proprii”.  (Carol Roman, “Enigmele ale Revolutiei Romane din ’89”)

http://revista.balcanii.ro/index_html?editia=94-95&page=revolutia&nr=2

Simultan in circuitile telefonice, radio, si chiar de comanda (da, nu este o exagerare!) se inregistreaza o avalansa de ordine si informatii, atit in limba romana, cit si in engleza, araba, si turca.

Locotenent-colonel Alexandru Bordea, “Varianta la Invazia Extraterestrilor,” Armata Poporului, nr. 19 (9 mai 1990), p.2.

Convorbirile erau purtate in mai multe limbi, preponderent in engleza (cu un pronuntat accent arab), dar si in italiana, turca, bulgara, sirba, si romana…

Mai mult:

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/razboiul-radio-electronic-noiembrie-1989-ianuarie-1990/

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (VI) plus BONUS: de ce a ocolit zona Moldovei razboiul radioelectornic?!!!

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (V)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (IV)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (III)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (II)

decembrie 1989 si diversiunea radioelectronica: “Varianta la Invazia Extraterestrilor” (I)

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , | 10 Comments »

What would it have looked like if Nicolae Ceausescu’s Securitate executed a plan to counter an invasion…but the invaders never came? (I)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 19, 2014

Answer:  Well, you would have something that looked suspiciously similar to what actually happened in December 1989 in Romania…

(strictly personal viewpoint as always; I began my analysis of what have been characterized as the “strange,” “counter-intuitive,” and “irrational” character of the “terrorist” actions in December 1989 in Chapter 8 my Ph.D. dissertation (defended December 1996), which can be found here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/ and continued it in articles such as the following in Europe-Asia Studies from 2000, which can be found here, https://romanianrevolutionofdecember1989.com/theories-of-collective-action-and-revolution-2000/ )

A military aviation official, Colonel Mircea Budiaci, described the characteristics of the so-called “radio-electronic war” the armed forces faced, as follows:“…we were confronted with a powerful adversary which operated on the basis of long-prepared plans which were centrally directed and permanently adapted to changing conditions.  [They attacked] by radio-electronic means by creating signals on our radar identical to those which represented real targets.  When they reached a distance between 800 and 1500 meters from an object on the ground they would simulate gunfire of various types of weapons.  These two things created the image of an air attack.  They were combined with ground attacks, real or false, with various types of telephone calls by identified or unidentified callers, and with the spreading of rumors…on our operating frequencies there were conversations between what were presumed to be aircraft in flight and base command.  You didn’t know what to make of it, and the confusion was intensified by the fact that they were speaking not only in Romanian, but also in English, Turkish, and Arabic…You can imagine in what a situation we had to perform our duties…” (Colonel Mircea Budiaci, interview by Maior D. Amariei, “NU!  Teroristii n-au avut elicoptere,’ Armata Poporului, 21 March 1990, p. 4.) https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2010/10/04/orwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-8-usla-and-friends/

Questioned by a reporter in 1992 if the Television station had ever really been in danger, Militaru responded:

No….You see, not even those of our commanders who were responsible for the defense of such objectives thought through and analyzed well enough exactly whom they were confronting. Because the adversary did not have an extraordinary number of men with which to take an object such as the TV tower by assault. They [the Army commanders] did, however, have to face a very well-equipped, well-prepared, and perfidious enemy. Not having sufficient forces, they [the “terrorists”] resorted to “gunfire simulators” which caused extraordinary confusion. They thus sought to do something completely different: to infiltrate…They succeeded in infiltrating into the TV station…[69]
[69].. Nicolae Militaru, interview by Corneliu Antim, “Ordinul 2600 in Revolutia din decembrie,” Romania Libera, 17 December 1992, 2.

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-8-unsolving-december/

Through the years, the Romanian media–and especially former Securitate officers or collaborators in the Romanian media–have been very good about telling us the role of the Army in the event of a foreign invasion–but they have neglected to tell us about the planned role of Securitate units.

In fact, the tactics of the “terrorists” in December 1989 are strikingly similar to what was described in the journal of the Securitate (available on the CNSAS.ro site):

Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989) http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf :

Actiunile de lupta desfasurate de formatiunile de rezistenta prezinta citeva caracteristici, altfel:  de regula, sint de scurta durata si violente, avind aspectul unor lovituri fulgeratoare; vizeaza in principal obiective ale inamicului de o dezvoltare mai redusa, dar de mare importanta pentru acesta; au un pronuntat caracter de independenta, ducindu-se in conditiile lipsei unor vecini apropriati si a sprijinului altor forte militare; se desfasoara cu forte relativ putin numeroase; necesita o minutioasa si, uneori, indelungata pregatire a luptatorilor participanti la actiune; impun cunoasterea amanuntita a particularitatilor terenului in care va avea loc actiunea, precum si elaborarea unui plan simplu, usor de aplicat; se desfasoara, de regula, noaptea si in conditii grele de stare a vremii, in momente si locuri in care sa se realizeze surprinderea inamicului…

image0-003

image0-005

image0-007

image0-001

Members of the Romanian Armed Forces have hinted at their suspicion that in December 1989 Securitate forces were executing attacks and disinformation in conformity with the “lupta de rezistenta” concept…

(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21″), 30 mai 1990.  Xerox-ul facut in anul 1994 la Biblioteca Academiei Romane).

Mai mult decit atit, a fost cunoscut si folosit in scop de diversiune inclusiv sistemul de transmisiuni pentru conducerea si instiintarea trupelor de aparare antiaeriana a teritoriului.  In majoritatea cazurilor, pregatirea actiunilor de lupta, aeriana si terestre, s-a desfasurat pe timp de noapte, probabil cu forte si mijloace dispuse din timp in zonele respective, dar si cu altele redislocati pe parcurs.  In aceasta ordine de idei, exista suficiente date si informatii care ne indreptatesc sa afirmam ca toate actiunile aeriene au fost declansate–fie real (cu ajutorul unor mijloace si dispozitive adecvate de creare a tintelor aeriene false), fie imitate (cu o aparatura radioelectronica moderna)–din interiorul tarii si, de regula, din aceleasi zone in raionele unor localitatii pe care, din motive pe care nu este aici cauza sa le explicam, nu le vom divulga.

Am adauga ca, in conceptia doctrinara referitoare la apararea patriei de catre intregul popor, elaborata ‘sub obladuirea fostului comandant suprem’ a existat, atit sub aspect teoretic, metodologic, cit si practic, o sustinuta preocupare, mai ales in ultimii ani, pentru fundamentarea conceptului de ‘razboi de rezistenta’ si de pregatire, inca din timp de pace, a unor formatiuni ‘de rezistenta’ si a unor ‘zone libere’ si raioane de pe teritoriu in care, in cazul ocuparii unor parti din teritoriul national, vor actiona asa-zise ‘grupuri sau detasamente de rezistenta.’

Dar se parea ca ‘serialul nocturn’ al atacurilor teroriste incepe sa-si arate anumite ‘tipicuri’–daca le putem numi asa–care ar fi meritat sa fie mai judicios analizate si luate in calcul pentru luarea unor masuri mai eficiente de contracarare.  Toate atacurile terestre ale teroristilor erau executate exclusiv pe timp de noapte si, de regula, in doua ‘reprize’ a circa o jumatate de ora fiecare, una in prima parte a noptii (aproximativ intre orele 22-23) si alta spre ziua (in jurul 02-03).  Executate de grupuri mici de teroristi–dar niste profesionisti ai luptei de gherila avind un armament de inalta precizie, dotat cu sisteme optice de ochire pe timp de noapte–atacurile nu vizua insa altceva decit intretinirea unei atmosfere stresante, de tensiune, de amenintare permanenta, pentru mentinirea intregului efectiv (pe cit posibil!) in cazarma, intr-o permanenta stare de lupta, pentru a-l uza si a-l determina sa-si iroseasca o cantitate de mai mare din resursele de munitie.

Even the former head of the Securitate, General Iulian Vlad, admitted in a very judiciously worded declaration from 29 January 1990 that the “terrorists” were from the Securitate.  (Significantly, this declaration has never appeared in the Romanian press, and even since its revelation by General Ioan Dan it has been consistently ignored.  It is, to say the least, painful and difficult for the deniers to address.)

image0-001

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

image0

image0-002

Generalul Mircea Mocanu, comandantul CAAT în 1989, declara în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 că România s-a confruntat în mod cert, în timpul Revoluţiei, cu ceea ce se numeşte „război electronic”. El explică câteva dintre metodele unei astfel de operaţiuni. „Ulterior au fost găsite pe teritoriul ţării mai multe baloane tip meteo, cu materialul din plastic sfâşiat de schije; de baloane atârnau reflectoare poliedrice, adică un schelet de lemn cu foiţă de staniol în măsură să reflecte undele electromagnetice emise de staţiile de radio­­locaţie. Pe cutie – o brumă de aparatură, pe care scria în limba rusă «fabricat în URSS»; aveau şi o etichetă pe care scria în limba maghiară: «Cine aduce la organele locale un asemenea obiect primeşte 50 de forinţi»”Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/video-misterele-revolutiei-diversiunea-radioelectronica-sovieticii-americaniii-1_50ad127b7c42d5a6638e4c95/index.html

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 13 Comments »

“Baneasa–Comedie muta ’90” si “Lupta de Rezistenta” (Revista “Securitatea”)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 16, 2014

image0-001

“Saptamina trecuta am incheiat un ciclu de 2 saptamini de pregatire si examinare, la Baneasa, pentru obtinerea gradului de subofiter.  Acest ciclu l-am efectuat la Baneasa, deoarece stagiul militar de 9 luni, l-am satisfacut intr-o unitate apartinind Securitatii Statului.

–Ce specific a avut pregatirea?

Am fost antrenati pentru lupta de gherila urbana, in caz de agresiune externa.  Eram organizati in grupuri mici care actionau pentru destabilizarea inamicului, pe teritoriul ocupat de el.

–S-au facut afirmatii in perioada revolutiei, ca nu exista trupe specializate in gherila urbana!  Este adevarat?

Nu!  In cazul in care se face exceptie de notiunea de inamic strain sau agresiune externa, pregatire multor generatii de militari au acest specific.

–Ati fi activat doar in termenul celor 9 luni?

Nu!  Noi sintem la dispozitia lor in permanenta.  Putem fi convocati telefonic sau printr-o alta modalitate conspirativa.  Existe case conspirative si depozite de munitie in plin Bucuresti, de unde ne-am fi aprovizionat cu armament si munitie pentru a efectua ambuscade, aruncari in aer si altele.

–Considerati ca dupa revolutie lucrurile s-au schimbat, cum apreciati ca ati fost chemat tot la o unitate fosta a Securitatii?

Am fost indignati si chiar ne-am manifestat in sensul acesta!  La toate intrebarile noastre n-am primit raspuns.  De abia la sfirsitul stagiului am aflat ca ne-am pregatit, de fapt, la trupele de jandarmi.

–Si pina atunci?

Col. Porumbelu ne-a tacut un mic istoric din care am sa citez:  “Din 22 dec. in 28 am fost teroristi!  Din 28 pina in martie am fost M.Ap.N.-isti.  Pina pe 5 iulie sintem trupe de jandarmi….

 [Dinu Ispas, “Banease–Comedie muta ’90” Expres, iulie? /august ? 1990, p. ?]

 [se pare e vorba de Trupele de Securitate…

http://www.jandarmeriaolteniei.ro/index.php/galerie/1-lansarerevista/detail/2-lansare?tmpl=component

La 28 decembrie 1989, în conformitate cu hotărârea Consiliului Salvării Naţionale, Comandamentul Trupelor de Securitate împreună cu toate marile unităţi şi subunităţi subordonate, au trecut în subordinea M.Ap.N., devenind mari unităţi şi subunităţi de infanterie, pentru ca, în aprilie 1990, să primească denumirea Trupe de Pază şi Ordine, aflate, din nou, în subordinea M.I.

48Momentul care marchează reînfiinţarea trupelor de jandarmi l-a constituit Hotărârea Guvernului nr. 0749 din 05.07.1990, prin care Comandamentul Trupelor de Pază şi Ordine devine Comandamentul Trupelor de Jandarmi.

dar exista si posibilitatea ca e vorba de fosti uslasi

Curând demonstranţii care dormiseră la casele lor au început să se adune spre piaţa blocată în continuare de trupele de uslaşi (USLA: Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă, organizaţie de elită a fostei securităţi comuniste, transformată după revoluţie în Comandamentul Trupelor de Pază şi Ordine, iar din iulie 1990 în Jandarmeria Română).  http://galatiorasulpericulos.blogspot.com/2010/06/ratiu-si-campeanu-afara-din-tara.html 

un comentariu interesant in legatura cu Trupele de Securitate mai jos…

Nu, n-au existat, dar au fost printre morţi unii în salopete negre, fără nici un act de identificare, despre care nimeni nu ştia nimic şi despre care nu s-a mai ştiut nimic nici după ce au fost luaţi de acolo şi duşi la INML. De la ei a colectat o serie de gloanţe, le-a pus într-o cutie şi într-o zi s-a prezentat cineva care s-a recomandat Colonelul X de la Primăria sector 1 şi a ridicat toată cutia.

30. Trupele de securitate si misiunile lor 17:18 | 27 Decembrie
goe
Batalioanele de securitate care aveau menirea de a interveni primele in caz de amenintare aveau cate un pluton antitero cu uniforma, salopete negre… sa caute cineva daca mai exista manualele de instructie ale TS pentru a vedea misiunile lor in caz de manifestatii- daca n-au fost cumva copiate pentru unitatile de jandarmi…
Deasemenea in fiecare oras erau constituite grupuri (in negru) de actiune antitero din personalul activ al securitatii… De remarcat ca TS aveau uniforme diferite de cele ale MAPN insa in magaziile lor existau si uniforme de fapt petlitele MAPN…

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/campaniile-rl/exclusiv-cum-au-disparut-gloantele-de-la-revolutie-si-despre-mortii-in-salopete-negre-247874.html

Iata, legatura intre dezvaluirea de mai sus si un articol din revista “Securitatea” (no. 85 (1), martie 1989) despre securitatea si “lupta de rezistenta”

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2014/01/13/securitatea-lupta-de-rezistenta-in-cadrul-razboiului-de-aparare-a-patriei-particularitati-ale-participarii-unitatilor-centrale-si-teritoriale-de-securitate-la-organizarea-si-ducerea-luptei-de-rezi/

image0-001

(Ca intotdeauna e vorba de un punct de vedere strict personal…Va multumesc lui Vali Ignat care mi-a semnalat Revista (Strict Secret) Securitatea, acum disponibila pe site-ul CNSAS…de exemplu aici:  http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf)

(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21″), 30 mai 1990.  Xerox-ul facut in anul 1994 la Biblioteca Academiei Romane)

Mai mult decit atit, a fost cunoscut si folosit in scop de diversiune inclusiv sistemul de transmisiuni pentru conducerea si instiintarea trupelor de aparare antiaeriana a teritoriului.  In majoritatea cazurilor, pregatirea actiunilor de lupta, aeriana si terestre, s-a desfasurat pe timp de noapte, probabil cu forte si mijloace dispuse din timp in zonele respective, dar si cu altele redislocati pe parcurs.  In aceasta ordine de idei, exista suficiente date si informatii care ne indreptatesc sa afirmam ca toate actiunile aeriene au fost declansate–fie real (cu ajutorul unor mijloace si dispozitive adecvate de creare a tintelor aeriene false), fie imitate (cu o aparatura radioelectronica moderna)–din interiorul tarii si, de regula, din aceleasi zone in raionele unor localitatii pe care, din motive pe care nu este aici cauza sa le explicam, nu le vom divulga.

Am adauga ca, in conceptia doctrinara referitoare la apararea patriei de catre intregul popor, elaborata ‘sub obladuirea fostului comandant suprem’ a existat, atit sub aspect teoretic, metodologic, cit si practic, o sustinuta preocupare, mai ales in ultimii ani, pentru fundamentarea conceptului de ‘razboi de rezistenta’ si de pregatire, inca din timp de pace, a unor formatiuni ‘de rezistenta’ si a unor ‘zone libere’ si raioane de pe teritoriu in care, in cazul ocuparii unor parti din teritoriul national, vor actiona asa-zise ‘grupuri sau detasamente de rezistenta.’

image0-003

image0-005

Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989):

Actiunile de lupta desfasurate de formatiunile de rezistenta prezinta citeva caracteristici, altfel:  de regula, sint de scurta durata si violente, avind aspectul unor lovituri fulgeratoare; vizeaza in principal obiective ale inamicului de o dezvoltare mai redusa, dar de mare importanta pentru acesta; au un pronuntat caracter de independenta, ducindu-se in conditiile lipsei unor vecini apropriati si a sprijinului altor forte militare; se desfasoara cu forte relativ putin numeroase; necesita o minutioasa si, uneori, indelungata pregatire a luptatorilor participanti la actiune; impun cunoasterea amanuntita a particularitatilor terenului in care va avea loc actiunea, precum si elaborarea unui plan simplu, usor de aplicat; se desfasoara, de regula, noaptea si in conditii grele de stare a vremii, in momente si locuri in care sa se realizeze surprinderea inamicului…

image0-007

mai mult exista declaratia lui Iulian Vlad, pe 29 ianuarie 1990, despre implicarea securitatii in etapa terorista din decembrie 1989

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/text-of-securitate-general-iulian-vlads-29-january-1990-declaration-identifying-the-terrorists/

General Magistrat (r) Ioan Dan

In aprilie 1990, generalul Ghoerghe Diaconescu a fost destituit din functia de conducere in Directia Procuraturilor Militare.  La plecare, mi-a predat cheia de la fisteul sau, cu mentiunea ca acolo au mai ramas cateva hartii fara importanta. Intrucat, la data respectiva, ma aflam in cea mai mare parte a timpului, in procesul cercetarilor de la Timisoara, mult mai tarziu, am dorit sa pun in respectivul fiset o serie de acte.  Am cercetat ce mai ramasese de pe urma generalului Diaconescu si, spre surprinderea mea, am gasit declaratia olografa a generalului Iulian Vlad, data fostului adjunct al procurorului general, fostul meu sef direct, nimeni altul decat generalul Diaconescu, la 29 ianuarie 1990, cand toate evenimentele din decembrie 1989 erau foarte proaspete.  Repet, este vorba despre declaratia olografa, un text scris foarte ingrijit, pe 10 pagini, din care voi reda acum integral doar partea care se refera expres la “actiunile teroriste in Capitala” (formularea apartine generalului Vlad).

“Analizand modul in care au inceput si s-au desfasurat actiunile teroriste in Capitala, pe baza acelor date si informatii ce le-am avut la dispozitie, consider ca acestea ar fi putut fi executate de:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

Tot aceasta Directie dispunea de o baza puternica si in apropierea Televiziunii (la Televiziunea veche).  De asemenea, avea in responsabilitate perimetrul din zona resedintei unde se aflau numeroase case (vile) nelocuite si in care teroristii ar fi putut sa se ascunda ori sa-si faca puncte de sprijin.

Sunt si alte motive care pun pe prim-plan suspiciuni cu privire la aceasta unitate.

b) Elemente din cadrul unitatii speciale de lupta antiterroriste care aveau unele misiuni comune cu Directia a V-a si, ca si o parte a ofiterilor si subofiterilor de la aceasta unitate, dispuneau de o mai buna instruire si de mijloace de lupta mai diversificate.

c) Elemente din Trupele de Securitate care asigurau paza obiectivilor speciale (resedinta, palat etc.) si, impreuna cu Directia a-V-a, Securitatea Capitalei si Militia Capitalei asigurau traseul de deplasare.

d) Ofiteri si subofiteri din Securitatea Capitalei, indeosebi de la Serviciul Trasee, sau dintre cei care au lucrat la Directia a V-a.

e) Elemente din alte unitati de Securitate, inclusiv unitatile speciale 544, 195 si 110, precum si din cele complet acoperite, comandate de col. Maita, col. Valeanu, lt. col. Sirbu, col. Nica, col. Eftimie si lt. col. (Eftimie sau Anghelache) Gelu (asa sta scris in declaratie–n.n.).  Aceste din urma sase unitati, ca si UM 544, in ansamblu, si UM 195 puteau dispune si de armament si munitii de provenienta straina, precum si de conditii de pregatire adecvate.

2) Ofiteri si subofiteri din Militie, atat de la Capitala, cat si de la IGM, cu prioritate cei din Detasamentul special de interventie si cei care asigurau traseul.

3) Cred ca s-ar impune verificarea, prin metode si mijloace specifice, a tragatorilor de elita din toate unitatile din Capitala ale Ministerului de Interne, precum si a celor care au avut in dotare sau au indeplinit misiuni folosind arme cu luneta.  N-ar trebui omisi nici chiar cei de la Dinamo si de la alte cluburi sportive.

4) Unele cadre militare de rezerva ale Securitatii, Militiei si Armatei, precum si actuali (la data respectiva) si fosti activisti de partid sau UTC, persoane apropriate tradatorului si familiei sale ori care poseda arme de foc.

Propun, de asemenea, o atenta investigare a celor care au fost in anturajul lui Nicu Ceausescu.  Acest anturaj, foarte divers, cuprindea inclusive unele elemente de cea mai scazuta conditie morala care puteau fi pretabile la asemenea actiuni.

Ar fi bine sa se acorde atentia cuvenita sub acest aspect si fratilor dictatorului–Ceausescu Ilie si Ceausescu Nicolae–care, prin multiplele posibilitati pe care le aveau, puteau organiza asemenea actiuni.

5) Anumite cadre militare sau luptatori din Garzile Patriotice.

6) Straini:

a. Din randul celor aflati la studii in Romania:

– arabi, in general, si palestinieni, in special, inclusiv cei care sunt la pregatire pe linia Armatei (de exemplu, la Academia Militara);

– alte grupuri de straini la studii (iranieni si altii).

b. Special infiltrati (indeosebi din cei care au urmat diverse cursuri de pregatire pe linia MI sau a MAN);

c. Alti straini aflati in tara cu diverse acoperiri, inclusiv diplomatice;

d. Fosti cetateni romani (care ar fi putut intra in tara si in mod fraudulos).

7) Elemente infractoare de drept comun care au posedat armament ori l-au procurat in chiar primele ore din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, cand, din mai multe unitati de Securitate, intre care Directia a V-a si Securitatea Capitalei, s-a ridicat o cantitate mare si diversa de armament si munitie.”

image0-001

image0

image0-002

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Securitatea: Lupta de rezistenta in cadrul razboiului de aparare a patriei. Particularitati ale participarii unitatilor centrale si teritoriale de securitate la organizarea si ducerea luptei de rezistenta pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 13, 2014

image0-001

(Ca intotdeauna e vorba de un punct de vedere strict personal…Va multumesc lui Vali Ignat care mi-a semnalat Revista (Strict Secret) Securitatea, acum disponibila pe site-ul CNSAS…de exemplu aici:  http://www.cnsas.ro/documente/periodicul_securitatea/Securitatea%201989-1-85.pdf)

(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21″), 30 mai 1990.  Xerox-ul facut in anul 1994 la Biblioteca Academiei Romane)

Mai mult decit atit, a fost cunoscut si folosit in scop de diversiune inclusiv sistemul de transmisiuni pentru conducerea si instiintarea trupelor de aparare antiaeriana a teritoriului.  In majoritatea cazurilor, pregatirea actiunilor de lupta, aeriana si terestre, s-a desfasurat pe timp de noapte, probabil cu forte si mijloace dispuse din timp in zonele respective, dar si cu altele redislocati pe parcurs.  In aceasta ordine de idei, exista suficiente date si informatii care ne indreptatesc sa afirmam ca toate actiunile aeriene au fost declansate–fie real (cu ajutorul unor mijloace si dispozitive adecvate de creare a tintelor aeriene false), fie imitate (cu o aparatura radioelectronica moderna)–din interiorul tarii si, de regula, din aceleasi zone in raionele unor localitatii pe care, din motive pe care nu este aici cauza sa le explicam, nu le vom divulga.

Am adauga ca, in conceptia doctrinara referitoare la apararea patriei de catre intregul popor, elaborata ‘sub obladuirea fostului comandant suprem’ a existat, atit sub aspect teoretic, metodologic, cit si practic, o sustinuta preocupare, mai ales in ultimii ani, pentru fundamentarea conceptului de ‘razboi de rezistenta’ si de pregatire, inca din timp de pace, a unor formatiuni ‘de rezistenta’ si a unor ‘zone libere’ si raioane de pe teritoriu in care, in cazul ocuparii unor parti din teritoriul national, vor actiona asa-zise ‘grupuri sau detasamente de rezistenta.’

image0-003

image0-005

Lt. Colonel Tudor Alexandru si Capitan Nicolae Catana (Securitatea, nr. 85, martie 1989):

Actiunile de lupta desfasurate de formatiunile de rezistenta prezinta citeva caracteristici, altfel:  de regula, sint de scurta durata si violente, avind aspectul unor lovituri fulgeratoare; vizeaza in principal obiective ale inamicului de o dezvoltare mai redusa, dar de mare importanta pentru acesta; au un pronuntat caracter de independenta, ducindu-se in conditiile lipsei unor vecini apropriati si a sprijinului altor forte militare; se desfasoara cu forte relativ putin numeroase; necesita o minutioasa si, uneori, indelungata pregatire a luptatorilor participanti la actiune; impun cunoasterea amanuntita a particularitatilor terenului in care va avea loc actiunea, precum si elaborarea unui plan simplu, usor de aplicat; se desfasoara, de regula, noaptea si in conditii grele de stare a vremii, in momente si locuri in care sa se realizeze surprinderea inamicului…

image0-007

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | 1 Comment »

Nicolae Ceausescu, Securitatea, Libieni, Cincu/Fagaras/Brasov, si Revolutia Romana

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on January 10, 2014

Marcus I.

Revolutia ne-au furat-o altii. Noi generatia in blugi si adidasi am inceput aceasta revolutie impotriva tiranului am invins si am fost dati la o parte de altii. Unde sunt teroristii libieni? Eu personal am vazut doi prinsi dezarmati de arme necunoscute noua si arestati de militarii romani. Vorbeau stricat romaneste cu accent arab. Cui i-au fost predati?
Am fost la televiziune… Cine a tras asupra noastra si cine vroia sa cucereasca postul national de televiziune? De ce se spune acum ca nu au existat ofiteri de securitate fanatici care au luptat si au fost loiali dictatorului?
De ce se spune acum ca nu au existat teroristi? Nu contest ca au fost si situatii nefericite cand datorita dezinformarii militarii au tras unii in altii… Dar astea au fost cazuri izolate.
Am avut noroc ca Armata Romana ni s-a alaturat la indemnul nostru “ARMATA E CU NOI”, altfel varsarea de sange ar fi fost mai mare.
Si acum dupa 20 de ani se ascunde adevarul despre REVOLUTIA ROMANA…
Am fost acolo… am vazut tot… pe mine nu ma poate prosti nimeni…
DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE PE TOTI EROII NOSTRII DIN 89…

http://www.ligamilitarilor.ro/eroii-neamului/recunostinta-eroilor-revolutiei-din-%E2%80%9989-timisoara/

—————————————————————————————-

Au fost teroristi!!!!! 11:49:22, 22 Dec 2010

Stefan : Cateva intrebari: 1. Care a fost primul diplomat strain care a aparut la TVR, nu cumva ambasadorul libian….dupa aceasta interventie au disparut din spitale, etc toate persoanele care trebuiau sa dispara (au fost transportati cu masini utilizate pentru transportul painii) si dusi la Otopeni. Dupa aceasta data au incetat si luptele….O parte din teroristi ( in special libieni, palestinieni, etc.)erau din taberele de antrenament de la Cincu unde erau coordonati si antrenati de ofiteri romani contra cost in special pentru lupte de comando si in schimbul unoor tratate speciale cu tarile arabe.

http://www.cotidianul.ro/nu-au-existat-teroristi-in-decembrie-89-132724/

—————————————————————————————–

“AM DAT NAS IN NAS CU ARABII”Si inainte de 1989 am fost un mare pasionat al muntelui. Asa i-am cunoscut pe cei de la statia meteo de pe Tarcu. Ei mi-au dat caseta cu inregistrarile acelea din zilele revolutiei. Am incercat o traducere cu studentii mei de la Facultatea de Medicina. In mare parte, am reusit sa dezleg misterul, dar, din pacate, mai exista pasaje pe care inca nu am reusit sa le deslusesc. Pot doar sa va spun, cu toata convingerea, ca teroristi arabi au existat, in Timisoara, in perioada decembrie 1989. I-am vazut cu ochii mei langa fosta Policlinica cu plata. In plus, imediat dupa evenimentele de atunci, in pasul Sercaia, in timp ce faceam fotografii, am dat nas in nas cu indivizi ce aveau alura de arabi, imbracati in haine militare romanesti. Cred ca acolo era o tabara de antrenamentdr. Adrian Siniteanu 

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/libienii-pe-frecventa-revolutiei-la-timisoara-53715.html

——————————————————————————————-

02:23 Pompiliu Alămorean:  …Teroriştii libieni. Teroriştii libieni au plecat cu 2 avioane de pe Otopeni, în 27 decembrie 1989, ă, ’90. Teroriştii sirieni şi alţi arabi erau printre noi şi majoritatea au rămas printre noi. Erau studenţi, cum spunem noi, cu acoperire. Conserva. Teroriştii interni. Teroriştii interni au fost în primul rînd trupele speciale ale lui Ceauşescu, care îl şi purtau pe Ceauşescu la gît. Unul dintre ei este celebrul mort în revoluţie, care acuma îmi scapă numele, care pe masa de operaţie, sub narcoză spunea: “Unde-i tătucul să-mi dea gloanţe să trag?” Da, mă rog, acuma…

V.P. Spune:

august 5, 2010 at 1:33 pm Interesant ca langa cadavrul lui Iosif Costinas au gasit ambalaj de la diazepam, asa cum s-au gasit si in cazul enoriasului lui Tokes, a carui cadavru a fost descoperit intr-o padure de langa Timisoara, cu cateva luni inainte de decembrie 1989. Oare cu adevarat s-au sinucis amandoi, sau mai degraba au fost ‘sinucisi’? Iar despre teroristii libieni sau arabi care au plecat de la Otopeni, mai multi martori sustin ca asa a fost….Normal ca ambasadorul Siriei sau Libiei, sau al nu stiu carei tara a avut pe-acolo teroristi ar da in judecata Romania daca s-ar spune ceva oficial in legatura cu asta…Ca doar n-o fi prost ca sa sustina ca oamenii lor au fost implicati atat de bine in ‘evenimentele’ din Romania… http://mariusmioc.wordpress.com/2010/07/07/culisele-revolutiei-6/

————————————————————————–

26 – In decembrie 1989, la Revolutie, in Brasov, unii dintre acesti libieni s-au aflat printre cei care au tras de la ultimele doua etaje ale hotelului Capitol in brasovenii manifestanti;

27 – Desi prinsi de catre Armata, acei tragatori libieni au fost uterior eliberati;

28 – Cetatenii brasoveni cunosc aceste situatii;

http://www.amosnews.ro/arhiva/ioan-ghise-contesta-decizia-lideralilor-ii-retrage-sprijinul-politic-29-08-2006

—————————————————————————————-
61. teroristi la Focani in arest 10:16 | 20 Iulie
luul

teroristi in combinezon negru au fost retinuti inclusiv in arestul unuitatilor militare din Focsani. ne cereau tigari de dupa gratii si erau calmi si nu stiau limba romana. noi, simpli soldati le aratam cartusele din incarcator in locul tigarilor. asta e adevarul. apoi s-au volatilizat la ordin “de sus”.

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/au-recunoscut-ca-au-tras-la-revolutie-142447.html

—————————————————————————————-

Chiar erau terorişti?

M-am uitat la ei – da, erau… terorişti! Aveau tenul foarte măsliniu, nu vorbeau româneşte. Erau libieni – eu aşa cred. Şi îi legasem fedeleş şi îi păzeam cu coada de mătură. Le ziceam: „Dacă mişti, îţi dau cu asta în cap!” Ăia cu mătura… au dispărut a doua zi. I-a luat colonelul Oană pe toţi şi i-a dus, asta se ştie. Probabil că Gaddafi din Libia a zis că dacă mi-i împuşcaţi, vă împuşc şi eu vreo 300 de români în Libia, la mine! De-aia nici nu se putea spune nimic. Dar oamenii aceia au existat! Asta este teoria mea! Dacă lucrurile ar fi decurs altfel, dacă oamenii care aveau puterea ar fi decis să fie de partea lui Ceauşescu, eram oale şi ulcele, bătrâne! Păi, când a tras colonelul Oană salva de tun, am simţit că genunchii s-au tăiat şi am căzut la pământ imediat. Am ieşit în curte, era soare, frumos, şi deasupra – cu ochii mei, ţi-o spun, Andrei – am văzut, la o înălţime cam de o mie de metri, un elicopter şi unii cu o puşcă-mitralieră trăgeau în noi. Cum mă vezi şi cum te văd! Stupefiant! Cine era ăla? De ce trăgea în Televiziune? Incredibil! Erau atâtea evenimente că nu se poate spune, pe care să le ţii minte mai abitir?

http://www.adevarul.ro/actualitate/Dumitru_Graur_a_pazit_teroristi-_-Erau_libieni_0_607139601.html

—————————————————————————————

Căderea lui Gadaffi ar putea lămuri unele mistere din 1989

Întrebat ce părere are despre revoluționarii care cer indemnizații mai mari, Dinescu a spus tranșant că sunt niște profitori, la fel ca Grigore Cartianu. ”Acest individ trăiește din sângele Revoluției, ceea ce este tot o formă de a profita de sacrificiul unor oameni. Este o rușine pentru istorici, că nu s-a găsit altul care să lămurească lucrurile. Știm câte țiitoare a avut Ștefan cel Mare și  nu știm ce s-a întâmplat în 21-22 decembrie 1989… De pildă, s-a spus că au fost libieni, îmbrăcați în salopete. După căderea lui Gadaffi ar trebui să se solicite date din arhive. Erau sute de militari libieni la antrenament în România, exact cum s-au folosit, acum, mercenari străini în Libia. Și au fost răniți, există mărturii din spitalele de urgență. Gadaffi a amenințat că dacă nu le dă drumul, îi arestează pe cei 10.000 de români care lucrau în Libia, în acel moment. Așa că un avion cu soldați libieni a plecat în decembrie la Tripoli. Aștept ca istoricii să afle adevărul, să nu mai vină toți amatorii cu scorneli despre Revoluție”.

http://www.dcnews.ro/2011/12/dinescu-ii-cere-lui-patriciu-demiterea-lui-cartianu-%E2%80%9Dun-profitor-al-revolu%C8%9Biei%E2%80%9D/

O voce din sală: 

Dar despre împuşcarea în halul ăla a lui Ceauşescu, ce spuneţi?

 

Mircea Dinescu:

Păi cum!? O împuşcare mai suavă? (râsete ) Trebuia proces de-a adevăratelea, da, dar, s-a crezut, s-a spus că „n-o să mai tragă teroriştii” Şi italienii l-au spânzurat rapid pe Musolinni… Ce să cred? Din pricina lui Ceauşescu au murit mulţi, ei nu mai pot vorbi. Femei gravide, pe masa de operaţie, bătrâni care nu erau luaţi de salvare, că erau ca pe moarte, bestial, nu? Limita pentru asta era cea de 7o de ani, cea biblică, ce vreţi mai mare cinism? Au murit foarte-foarte mulţi oameni cu zile. Şi acum e aproape tot aşa. Dispreţul faţă de om, de semeni.

 

Altă voce din sală:

Dar terorişti au existat?

 

Mircea Dinescu:

Au existat, da! Există! Eu am văzut şi simulatoare electronice, astea erau împânzite în tot Bucureştiul, erau planuri vechi, pentru eventualitatea unor invazii, atacuri, etc.

 

Eugen Evu:

Acelaşi scenariu, peste tot unde s-a tras în oameni. Şi la Hunedoara, jur că s-a tras asupra mea, eram în faţa Poştei, cu o doamnă de la sindicate… Urma, gaura de glonţ vidia, alături de una normală, a stat mult timp în geamul intrării poştei, s-a tras asupra mea, eram de mult urmărit de securişti şi de unii de la miliţie, care mă arestau periodic, m-au anchetat şi penal, căci îi scrisesem lui Ceauşescu şi nu am vrut să recunosc! (ibidem,n.2006) În actuala Hunedoară, o biserică cu hramul martirilor prin împuşcare (şase la număr), stagnează de ani buni fără fonduri a se isprăvi. Pare un stigmat. Predicile se aud în oraş unele sunt de-a dreptul patetice, cu apeluri disperate, dar enoriaşii n-au bani, iar cei ce au nu prea se-apleacă. (ibid).

 

Mircea Dinescu:

De când erau în Cehoslovacia… Simulatoarele imitau mitralierele, soldaţii trăgeau uşurel, cu gloanţe în infraroşu, eu am văzut, erau împuşcaţi numai în frunte, aşa: în C.C., în întuneric! Numai acolo-ntr-o oră au fost împuşcaţi şaişpe inşi. Numai pe lumină stinsă, în frunte, doar erau profesionişti, erau băieţi care… aveau arme speciale cu lunetă! A existat şi o echipă specială care-l păzea pe Ceauşescu şi erau Arabi. Erau de-ai lui Araffat. Erau libieni, care au fost arestaţi de ai noştri, dar în acea vreme lucrau în Libia lui Gadaffi vreo zece mii de români. Ăla, terorist de rang mondial, a ameninţat că dacă nu li-se dă drumul imediat, ne împuşcă compatrioţii! A apărut şi la televiziunea lor, se ştie… Vă daşi seama ce ieşea? Şi le-a dat drumul înapoi, şi gata.

mai mult despre subiecte alaturate…

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/JURNALISTICA/Dialog%20Evu%20Dinescu%20de%20EE.htm

——————————————————————————–

revolutia mea (2) (Miercuri, 21 decembrie 2011, 21:09)

gigi marga [anonim]

(continuare)2 – Cred ca era pe 23… “teroristii straini activau”; Cineva m-a rugat sa merg sa-l intalnesc undeva in centru Brasovului, dincolo de primarie. Cand am ajuns langa un mic cimitir acolo (langa cimitirul actual al eroilor) soldatii tocmai reusisera sa prinda un individ care semanase panica in zona cu un PSL (pusca luneta) si se ascundea in cimitir. L-au scos de acolo si ii trageau bocanci peste tot pana cand a venit un ofiter/locotenent parca, moment in care eram si eu aproape. M-am uitat bine la “prizonier” – avea figura de arab, nu vorbea deloc desi cred ca stia/intelegea romaneste, era bine echipat, camuflaj, bine facut parea un mercenar. Ofiterul in cauza a incercat sa-l interogheze fara succes, dupa ce a anuntatse captura la superiori, dar in scurt timp a venit un camion in care s-au suit si l-au dus la “cazarma”; ei stiu unde. 
In zilele urmatoare am tot asteptat sa vad/aud/citesc cine era individul/teroristul in cauza!? Am asteptat eu mult si bine pana mi s-au lungit urechile ca la iepuri si atunci m-am hotarat relativ subit ca e momentul sa trag cortina, sa ma duc si sa-mi traiesc viata in pace pe meleaguri mai “normale” (asa am visat eu mereu si visul nu ti-l poate lua nimeni!)Un Craciun Fericit! 
la toata lumea (exclus teroristii, ucigasii, hotzii, pungashii si probabil politicienii)http://www.hotnews.ro/stiri-10999290-.htm?nomobile

———————————————————————————-

5. Arabii- teroristii din crama cetate

Inainte de revolutie, se
sarbatorea Sf Nicolae si erau mese organizate la crama cetate. La una din mese
erau si niste arabi, mai multi care se antrenau la Cincu. La un moment dat a
izbucnit un scandal intre unii dintre romanii de la o masa si arabii respectivi.
Pentru asta puteti sa-i cereti detalii tot consilierului Contiu care a fost si
implicat in scandal fiind invitat la ziua d-nului Tibi Popa. Acolo la cheful
respectiv erau mai multe mese organizate si se aflau si alte persoane, inclusiv
politisti. Din cauza scandalului, arabilor li s-a ordonat de catre securitate sa
se retraga la cincu.

Ca garzile patriotice au primit si armament de la unitatea
militara ESTE O MINCIUNA SFRUNTATA!

Multi fac doar presupuneri sau bazandu-se
pe niste informatii eronate sau partiale, vin acum si fac pe eroii.
Ca povestea
in care teroristul arab se cinstea in crama de la cetate. :)) Pai daca era
terorist se ducea sa bea ca tampitul si sa faca scandal sa-l ia toti in vizor?

Sau ca militarul in termen care asculta convorbirile! :))

Adevarul il detin
insa oameni care au fost implicati direct atunci si inca mai traiesc!

Pentru
cei ce mint cu atata nerusinare, sa va fie rusine!

——————————————————————-

Liviu Valenas, “Lovitura de Palat:  Capii Complotului Se Dezvlauie,” Baricada, nr. 32, p. 3 Unii “teroristi” au fost evident straini.  Nu este intimplator ca pe 25 decembrie 1989, primul avion sosit cu ajutoare a venit din Libia.  El insa a plecat plin inapoi, incarcat cu persoane.  In haosul aproape total care domnea atunci, Noua Putere nu a stiut de incarcatura, spre Libia a avionului respectiv (care a decolat de pe Otopeni, cind inca aeroportul era inchis pentru trafic).”

Constantin Vranceanu, “Planul Z-Z si telefonul rosu,” Romania Libera, 28 septembrie 1990. Dupa citeva saptamini presedintele unei tari direct implicate a amenintat guvernul roman ca va recurge la represalii impotriva celor citeva mii de cetateni romani aflati cu contract de munca in tara respectiva daca nu vor fi returnati teroristii straini, vii sau morti.  Santajul respectiv si-a facut efectul si un avion romanesc a efectuat o cursa mai putin obisnuita catre un aeroport polonez, de unde o “incarcatura” mai putin obisnuita constind in persoane valide, raniti si cosciuge a fost transferata pe un alt avion, plecand intr-o directie necunoscuta.  In ziua aceea se stergeau orice urme ale planului “Z-Z

More details emerged about this flight late in 1994.

Robert Cullen, “Report from Romania:  Down with the Tyrant,” The New Yorker, 2 April 1990. Late the next night, Romanian television showed Ceausescu’s corpse, lying in a pool of blood.  After that, the Securitate resistance wilted, although sporadic sniping continued for a week or so.  It turned out that not all of the Securitate fighters were Romanian.  A ranking member of the National Salvation Front told me that about a hundred of them, including some who fought the longest, were from Syria, Iraq, Libya, and other countries with histories of involvement in terrorism.  They had come to Romania ostensibly as exchange students, but had in fact received commando training.  In return, they agreed to serve the Securitate for several years.  As these foreigners were captured, and rumors–accurate ones–about their origins began to spread, the Front publicly denied that any Arabs had been involved with the Securitate.  It did so because it wished to avoid any trouble in relations with the Arab world, the Front official explained.  I asked what would become of the captured Arab commandos, and he responded by silently drawing his index finger across his throat.

pasaport libian…

Romanian Army Rankled by Interference;Defector Cites Long-Standing Friction Between Military and State Security Forces

The Washington Post
December 24, 1989 | Dan Morgan

The violence that has erupted in Romania between the army and state security forces loyal to deposed president Nicolae Ceausescu is rooted in long-standing friction between the two institutions that has sharpened dramatically recently, a high-level Romanian defector said yesterday.

Lidiu Turcu, who worked with the foreign intelligence branch of the Department of State Security, known as the Securitate, until his defection in Austria last January, said a special directorate monitored the loyalty of top army officers. As Ceausescu’s paranoia increased, he appointed his brother Ilia as first deputy minister of defense and chief of the political directorate in the army.

The military deeply resented that interference, he said. Also angering the military was the removal several years ago of two high-ranking generals denounced by Securitate informers for cultivating connections at the Soviet Embassy in Bucharest, he said. There have been reports that the two were killed and dumped into the Black Sea from a helicopter, but Turcu said he could not confirm the story.

The well-equipped and dreaded security forces appear to number about 45,000 to 50,000 men, including 25,000 troops who live in barracks on the outskirts of major cities and 20,000 officers, technical personnel, and specialists, he said. That figure is far less than the up to 700,000 reported in recent days in other accounts from the region.

The officers and specialists were drawn from universities until several years ago. But in the 1980s, Turcu said, Ceausescu’s wife, Elena, ordered that recruitment of university students be stopped and that less-educated factory personnel be selected instead.

The uniformed force of fighters includes many young men who were taken from orphanages at an early age. These security soldiers, educated and trained at special schools, have no family loyalties and were indoctrinated to view Ceausescu as a father figure, Turcu said.

As Ceausescu’s fear of an internal threat to his security grew, he reportedly turned to a new “Directorate 5″ in the Securitate that had the responsibility for “defense of the leadership of the party.” Presumably this is the force involved in some of the recent fighting.

Growing evidence of atrocities perpetrated by the security forces against unarmed demonstrators-shooting into crowds in Timisoara and Bucharest-has raised questions about whether foreign mercenaries may be involved. Turcu said the massacres go against Ceausescu’s dictum of “no martyrs,” which was often repeated to his inner circle.

Turcu said he talked yesterday with a friend in Bucharest who reported being forced to evacuate his apartment complex by armed Arab commandos.

The former intelligence official said he was aware of a secret agreement between Ceausescu and Palestine Liberation Organization chairman Yasser Arafat that allowed PLO groups to use Romanian territory for “logistical support.” He said Interior Minister Tudor Postelnicu, who oversaw the security forces, was present at a recent meeting between Ceausescu and Arafat.

Romanian cooperation with the PLO began in the late 1960s, Turcu said, but intensified in the past three years. He said rival PLO groups coexist within Romanian territory, but the agreement forbade clashes between these groups and prohibited their possession of arms. One job of the Securitate was to ensure that the PLO factions were obeying the agreement, Turcu said.

In addition to the PLO factions, he said, Syrian, Libyan, Iraqi and Iranian military or special operations units have been trained at a camp near Buzau, in the Carpathian foothills.

Contrary to reports that the security forces lived lavishly, Turcu said that except for higher salaries, most ordinary officials did not have access to special restaurants and stores stocked with Western electronic goods. He suggested that security officials resorted to corruption and abuse of office to satisfy their needs, which exacerbated the public’s hatred and fanned the fury that burst over the past week.

For verification of some of Turcu’s claims (in particular, the less-discussed participation of Iraqis from Saddam Hussein’s Iraq, see here:  https://romanianrevolutionofdecember1989.com/foreign-intervention/)

CONTACT WITH QADDAFI Tripoli Voice of Greater Arab Homeland – A telephone contact took place between the brother leader of the revolution (Qaddafi) and Ion Iliescu, President of the People’s Committee for National Salvation in Rumania in order to set his mind at rest with regard to the progress of the popular revolution there. The President of the People’s Committee for National Salvation reassured the brother leader of the revolution regarding the successful progress of the popular revolution in Rumania. The President of the People’s Committee for National Salvation saluted the attitudes of the great Al-Fatih revolution and the Libyan Arab people to the people of Rumania and its revolution. President Iliescu informed the brother leader of the revolution that the popular revolutionary leadership does not believe the rumors about the participation of Arabs in the fighting against the popular revolution and said that those rumors were spread by enemies in order to influence our morale, the progress of the popular revolution, and our friendship with the Arabs. President Iliescu confirmed to the brother leader of the revolution that authority will be that of the people because the popular revolution was carried out by the whole Rumanian people. President Iliescu expressed his thanks for and appreciation of the Libyan Arab people for the urgent humanitarian assistance provided by air to the Rumanian people. http://www.nytimes.com/1989/12/29/world/upheaval-in-the-east-news-reports-excerpts-from-broadcasts-and-a-press-dispatch.html Angela Bacescu with the Libyan ambassador to Romania Abu Ghula, Europa (Est/Vest), no. 94, September 1992, pp. 14-15 The Libyan ambassador discusses how on 25 or 26 December 1989 the then Libyan ambassador went on Romanian television to deny the rumors of Libyans fighting.  “What is more, he called for the delivery of any Libyan terrorirsts [!]“  On 29 or 30 December, Colonel Khadaffi addressed the Romanian people by satellite.  “Libya sent 4 planes with humanitarian aid (food, beds, medicine) that landed at Otopeni airport, were unloaded and then returned empty to Libya [interesting that he should have to specify that they returned empty to Libya].”
Former Securitate member and head of its successor agency, the Romanian Information Service (SRI) from 1990 to 1997 not only admits in this French documentary that Libyans and other “Arab insurgents,” including Palestinians, were trained at bases in Romania, but admits specifically that they were trained by the Securitate’s anti-terrorist unit, the USLA–just as former Securitate whistleblowers (including Roland Vasilevici and Marian Romanescu among others had told us)
image-18image-17image-16image-15
“Operatiunea ‘Deghizarea’ (IV),” Romania Libera, 19 martie 1992, p. 5a.  Generalul Militaru: “Va sfatuiesc sa cercetati un detaliu privind vizita lui Ceausescu in Iran:  colonelul Ardeleanu, seful de la USLA, i-a insotit la plecare.  La intoarcere a venit cu o zi mai tirziu, aterizind cu un avion, incarcat cu persoane pe aeroportul Kogalniceanu.  Pe de alta parte, in ziua de 29-30 decembrie, de pe aeroportul Baneasa s-au luat zborul mai multe avioane libiene.  Cu oameni imbarcati.!

We also know from Romanescu and a second source that USLA commander Gheorghe Ardeleanu (Bula Moise) addressed his troops as follows:

“On 25 December at around 8 pm, after the execution of the dictators, Colonel Ardeleanu gathered the unit’s members into an improvised room and said to them:

‘The Dictatorship has fallen!  The Unit’s members are in the service of the people.  The Romanian Communist Party [PCR] is not disbanding!  It is necessary for us to regroup in the democratic circles of the PCR—the inheritor of the noble ideas of the people of which we are a part!…Corpses were found, individuals with USLAC (Special Unit for Antiterrorist and Commando Warfare) identity cards and identifications with the 0620 stamp of the USLA, identity cards that they had no right to be in possession of when they were found…’  He instructed that the identity cards [of members of the unit] had to be turned in within 24 hours, at which time all of them would receive new ones with Defense Ministry markings.” [7] [8]

In other words, a cover-up of a now failed attempt at counter-revolution—having been cut short by the execution of the Ceausescus, the object of their struggle—had begun.  In the days and weeks that were to follow, the Securitate, including people such as the seemingly ubiquitous Colonel Ghircoias discussed in the opening of this article would go about recovering those “terrorists” who were unlucky enough to be captured, injured, or killed.  By 24 January 1990, the “terrorists” of the Romanian Counter-Revolution of December 1989, no longer existed, so-to-speak, and the chances for justice and truth about what had happened in December 1989 would never recover.[9]

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/12/u-s-l-a-in-stare-de-hipnoza-dan-badea-expres-1991/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/2009/12/10/decembrie-1989-usla-bula-moise-teroristii-si-fratii-musulmani-dan-badea-marian-romanescu-expres-iulie-1991/

Sediul U.S.L.A , pe 25 decembrie 1989 in jurul orelor 18…

Pe 25 decembrie in jurul orelor 18, dupa executarea dictatorilor, col. Ardeleanu Gh. a adunat cadrele unitatii intr-o sala
improvizata si le-a spus: “Dictatura a cazut! Cadrele unitatii se afla in slujba
poporului. Partidul Comunist Roman nu se desfiinteaza! Trebuie sa ne regrupam in
rindul fortelor democratice din P.C.R.–continuatorul idealurilor nobile ale
poporului ai carui fii sintem ! (…) Au fost gasite cadavre, indivizi avind
asupra lor legitimatii de acoperire USLAC (Unitatea Speciala de Lupta
Antiterorista si Comando) si legitimatii cu antetul 0620–USLA, legitimatii care
nu se justifica in posesia celor asupra carora au fost gasite…” A ordonat apoi
sa fie predate in termen de 24 de ore legitmatiile de serviciu, urmind ca
tuturor sa le fie eliberate altele cu antetul M.Ap.N.

(capitanul Romanescu Marian, cu Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii si
‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, 8-9)

image-15

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLAC erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

image-13

Further related reading:

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , | 7 Comments »