Generalul Stanculescu se apara cu documente clasificate chiar de el

jurnalelor de lupta ale Ministerului Apararii. Cel care ar fi solicitat desecretizarea ar fi chiar Victor Stanculescu, pentru a demonstra ca nu se poate stabili clar cine e de vina pentru faptele petrecute la Timisoara. Senatorul Ioan Talpes, fost sef al Serviciului de Informatii Externe (SIE), argumenteaza ca la revolutia de la Timisoara au participat si cetateni straini care au creat diversiuni. “Din cunostintele mele, au existat straini care au fost prezenti la Timisoara. Daca s-ar desecretiza jurnalele Ministerului Apararii (MAp) si ale unitatilor Securitatii, s-ar vedea ca au fost consemnate acele situatii… Totul de acolo a fost organizat de personaje si de infiltrati”, crede fostul sef al spionajului autohton.
Procurorul Dan Voinea, cel care s-a ocupat ani de zile de dosarele Revolutiei, spune ca nu a intalnit niciodata un strain implicat in reprimarea demonstrantilor de la Timisoara. “Avocatii pot sa spuna ca au fost si martieni la Timisoara… Ne prostituam cu succes in aceasta poveste. Nu avem nici un document, nici un martor din depozitia caruia sa rezulte ca au existat straini care au deschis focul in 17 decembrie la Timisoara. De victime nu intreaba nimeni nimic si luam apararea infractorilor”, ne-a declarat Dan Voinea. Procurorul mai sustine ca jurnalele actiunilor de lupta s-au intocmit ulterior evenimentelor si, cel mai probabil, au fost clasificate chiar de generalul Stanculescu, ultimul ministru al Apararii numit de Nicolae Ceausescu. “Cu siguranta, tragatorii nu au fost straini. Este o incercare de mistificare”, completeaza magistratul.
Aparatorul victimelor de la Timisoara sustine ca a cerut aceste documente (depuse ieri de partea adversa) de nenumarate ori, dar judecatorii nu le-au considerat necesare pentru elucidarea acestui dosar. “Dupa ce au fost acceptate, am solicitat actul prin care au fost desecretizate aceste jurnale de lupta. Se pune problema: cine le-a secretizat in 1990, cand Ceausescu era mort, si din ordinul cui au fost desecretizate acum? La aceste acte nu a avut acces nici Parchetul, lucru care mi se pare foarte grav”, ne-a declarat avocata Liliana Poenaru.
Generalii (r) Victor Stanculescu si Mihai Chitac au fost condamnati de judecatorii instantei supreme la cate 15 ani de inchisoare si degradare militara pentru rolul jucat in evenimentele de la Timisoara. In urma macelului din decembrie 1989, au rezultat 72 de morti si 253 de raniti grav.

SECRETOMANIE
» MAPN tine la secret documentele Revolutiei
Avocatul lui Stanculescu sustine ca documentele depuse astazi la instanta provin de la Ministerul Apararii. “Am facut o cerere la MApN, am indicat documentele care ma intereseaza. Initial mi s-a spus ca sunt clasificate, dupa care am cerut sa fie facute publice. Dupa o luna, m-am dus si le-am ridicat”, ne-a declarat aparatorul Alice Draghici. Avocatul sustine ca in documentele respective apar persoane care nu au fost identificate sub aspectul numelui sau al provenientei. “Din documente nu rezulta ca ar fi romani sau straini”, sustine Draghici.

“Jurnalul de luptă” al Revoluţiei de la Timişoara, desecretizat (Galerie Foto)

loadFLV (‘articleMainVideoPlayer’, ‘http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/2767638/8/revolutie.flv’, ‘http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/2767638/9/revolutie-1989.jpg?width=284’, ”, 290,243, ‘false’, ”) » “Jurnalul de luptă” al Revoluţiei de la Timişoara, desecretizat (Galerie Foto)

• ARTICOLE PE ACEEAŞI TEMĂ

ONG-uri cer menţinerea echipei de anchetă în cazurile mineriadei şi revoluţiei

Iliescu: Băsescu jigneşte revoluţia din decembrie ’89 şi poporul român

Revoluţionarii au protestat în faţa sediului central al PNL

Iliescu:Sunt şanse foarte mici să se afle adevărul despre cei care au deschis focul în decembrie ’89

Kovesi: Nu s-au făcut presiuni în cazurile revoluţiei şi mineriadei din ’90

function largeSmallFont() {
var cssClass = document.getElementById(‘textstire’).className;
if(cssClass==”textstire”) {
document.getElementById(‘textstire’).className = “textStireLarge”;
}
if(cssClass==”textStireLarge”) {
document.getElementById(‘textstire’).className = “textStireSmall”;
}
if(cssClass==”textStireSmall”) {
document.getElementById(‘textstire’).className = “textStireLarge”;
}
}

[7] [1] [0]

BUCUREŞTI / 23:23, 9.07.2008
Trupe de Securitate, Miliţia, Securitatea în civil şi Trupele USLA au acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor de la Timişoara, din decembrie 1989, potrivit “Jurnalului de luptă” depus la dosarul Revoluţiei de la Timişoara de la instanţa supremă.

Jurnalul arată că regimul s-a folosit de ofiţeri de securitate şi de trupe speciale, infiltraţi printre manifestanţi, pentru a “arunca vina pe seama armatei”.

GALERIE FOTO

“Includerea în mai multe locuri fierbinţi a unităţilor militare în cadrul unor dispozitive mixte, împreună cu forţele de ordine (trupe de securitate, miliţie, USLA, grăniceri), specializate în acţiuni represive, de forţă, infiltrarea printre rândurile manifestanţilor a unor persoane, aparţinând Securităţii care acţionau cu deosebită abilitate, trăgând acoperit împotriva manifestanţilor, a fost deliberat folosită ca stabilirea responsabilităţii pentru împuşcarea unor oameni să devină practic imposibilă, şi a arunca pe seama armatei vina pentru o bună parte din tot ce s-a întâmplat în acele zile la Timişoara”, este una dintre concluziile unui raport înaintat Parlamentului României de Ministerul Apărării Naţionale, în 1990, inclus în Jurnalul depus la instanţa supremă.

Un alt raport de Informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi.

“Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi”, raporta comandantul.

De asemenea, colonelul Nicolae Predonescu raporta că “oraşul Timişoara, în timpul revoluţiei, perioada 16-20 decembrie 1989, a fost caracterizat printr-o totală necunoştere a situaţiei reale, amplificată de o evidentă provocare a armatei, miliţiei şi securităţii, efectuată de forţe necunoscute nouă, concretizate în grupuri de turbulenţă cu atac direct la persoane“.

Nota cu privire la activitatea desfăşurată la Timişoara, în perioada 17- 22.12.1989, întocmită de generalul-maior Dumitru Ionescu, relevă aceeaşi stare de confuzie.

“Datorită acţiunilor unor grupuri de oameni drogaţi, organizate şi dotate cu mijloace incendiare, arme de foc, cuţite, pietre, mijloace de înjunghiere prin aruncare de la distanţă etc., şi conduse de indivizi cu deosebită autoritate şi pregătire în domeniu, au creat o situaţie ce cu greu poate fi descrisă şi tot atât de greu de înţeles: flăcările devastatoare, furturile, zvonurile, teroarea, haosul, anarhia, exploziile, avariile şi moartea aveau să stăpânească populaţia şi unităţile militare, cu unele intermitenţe, până în dimineaţa zilei de 19.12.”

Totodată, colonelul relatează în nota sa că în 17 decembrie, la ora 15.00, generalul Vasilea Milea i-a comunicat telefonic că are informaţii potrivit cărora “grupuri de indivizi înarmaţi ar intenţiona să atace unităţile militare.

“Ordonă să se ia măsuri de apărare cu orice preţ. Focul, dacă va fi nevoie, să fie executat, potrivit prevederilor legale: somare, foc în aer, foc la picioare”.

În “Jurnalul de luptă” există şi elemente care arată că “tulburările au fost provocate de elemente teroriste aservite intereselor ţărilor capitaliste”.

Astfel, în urma analizei felului în care s-au desfăşurat evenimentele din 16 şi 17 decembrie, s-a tras concluzia că, în Timişoara, “au acţionat numeroase elemente străine, specializate în acţiuni de diversiune şi terorism. Pentru a putea obţine mai multe informaţii despre aceste elemente s-au chemat grupe specializate din batalionul de cercetare şi al Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major”.

Totodată, la Timişoara au fost chemate mii de persoane din Gărzile Patriotice din Olt şi Dolj. Cei care au ajuns cu trenul în gara Timişoara-Est nu au coborât din tren şi s-au întors, iar cei care au coborât în gara Timişoara Nord au fraternizat cu manifestanţii.

Astfel, la ora 10.30, în 21 decembrie, “căpitanul Benescu raportează că în gara Timişoara-Est a sosit un tren cu câteva mii de luptători din Gărzile Patriotice din judeţele Olt şi Dolj, aduşi la cererea organelor superioare de partid pentru a reprima «manifestările agresive» ale unor grupuri de cetăţeni din Timişoara. Luptătorii nu au coborât din tren, garniturile înapoindu-se în localităţile de unde au venit. Plutonierul major Bulgescu Stelian raportează că în gara Timişoara- Nord au sosit garnituri cu luptători din Gărzile Patriotice care au coborât din trenuri, au fraternizat cu manifestanţii şi s-au deplasat împreună spre Piaţa Operei”, se precizează în Jurnal.

O parte dintre ofiţerii de securitate infiltraţi în rândurile manifestanţilor au fost deconspiraţi. Este şi cazul de la Fabrica 6 Martie, unde un grup de muncitori tineri, cu vârste între 13-18 ani, au atacat militarii.

La 6 martie, plutonierul major Buligescu Stelian a fost deconspirat şi predat la Securitate de general major Macri, care, după ce l-a legitimat, i-a permis înapoierea la bază. La întreprinderea de autoturisme, soldatul Viorel T. a fost prins de muncitorii din incintă, predat ofiţerului de securitate care l-a trimis la bază, potrivit Jurnalului, la ora 9.00 în 19 decembrie.

Jurnalul cuprinzând toate operaţiunile militare desfăşurate în perioada 16-21 decembrie 1989 la Timişoara a fost depus la dosarul în care generalii Stănculescu şi Chiţac sunt judecaţi pentru genocid, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În 4 aprilie 2007, un complet de trei judecători al instanţei supreme a hotărât condamnarea la câte 15 ani de închisoare a celor doi generali în rezervă şi degradarea militară a lor, pentru acuzaţiile de omor deosebit de grav, în dosarul revoluţiei de la Timişoara. Cei doi au făcut recurs împotriva hotărârii de condamnare a lor.

Magistraţii instanţei supreme l-au condamnat pe Victor Athanasie Stănculescu la 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav şi la cinci ani de interzicere a unor drepturi. Totodată, el a mai primit şapte ani şi şase luni de detenţie pentru tentativă la omor deosebit de grav, pedeapsa fiind asociată cu patru ani de interzicere a unor drepturi. Prin contopire, Stănculescu va executa pedeapsa cea mai grea, de 15 ani, la care se va adăuga şi pedeapsa degradării militare.

Tot la 15 ani de detenţie şi cinci ani de interzicere a unor drepturi a fost condamnat şi generalul Mihai Chiţac, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. La această pedeapsă s-a adăugat şi cea privind degradarea militară.

Totodată, instanţa a admis în parte plata de către cei doi, în solidaritate cu Ministrerul Apărării Naţionale, de despăgubiri civile cerute de părţile civile din proces.

Instanţa supremă a decis, în 4 aprilie, ca peste 200 de persoane să fie despăgubite în total cu mai mult de un milion de euro, în procesul revoluţiei de la Timişoara.

Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis despăgubirea, în parte, a 74 de părţi civile. Aceste persoane au primit în total aproximativ 700.000 de lei noi cu titul de daune morale, acelaşi cuantum fiind stabilit şi cu titlu de daune materiale. Astfel, instanţa a decis să despăgubească cele 74 de părţi civile în total cu peste 1,5 milioane de lei noi.

În procesul revoluţiei de la Timişoara, magistraţii Secţiei penale au decis despăgubirea, în totalitate, a 143 de părţi civile, cu aproximativ 2,5 milioane de lei noi. Astfel, cele 143 de persoane au primit în total aproximativ 1,15 milioane de lei noi cu titul de daune morale, iar cu titlu de daune materiale a fost acordată o sumă similară.

Concret, valoarea despăgubirilor acordate de magistraţi în procesul revoluţiei de la Timişoara este de aproximativ patru milioane de lei noi, adică peste un milion de euro, potrivit minutei de marţi seară a magistraţilor care au judecat acest dosar.

În acelaşi dosar, magistraţii Secţiei penale au respins acordarea de daune pentru peste 250 de persoane, instanţa constatând că sumele au fost plătite de către partea responsabilă civilmente -Ministerul Apărării.

Pentru alte 50 de persoane, instanţa a constatat că cererile de despăgubiri civile sunt nefondate sau inadmisibile. Cererile de despăgubiri pentru peste 70 de părţi civile au fost respinse de magistraţi ca tardive.

În 22 martie 2004, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis – la 14 ani de la revoluţie – rejudecarea generalilor Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac, acuzaţi de reprimarea timişorenilor. Instanţa supremă a motivat că nu a fost respectat dreptul la apărare, în 1999, atunci când cei doi au fost condamnaţi la câte 15 ani de detenţie.

Cei doi au obţinut rejudecarea după ce le-a fost admis, de către fostul procuror general al României, Joiţa Tănase, memoriul privind promovarea unui recurs în anulare. Fostul procuror general al României susţinea că hotărârile Curţii Supreme de Justiţie prin care generalii Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac au fost condamnaţi, în 15 iulie 1999, la câte 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav şi la câte opt ani de detenţie pentru tentativă la omor deosebit de grav sunt netemeinice şi nelegale.

Acţiunea judiciară favorabilă generalilor era motivată, printre altele, prin faptul că expertiza medico-legală psihiatică privitoare la inculpatul Victor Atanasie Stănculescu nu a fost efectuată în condiţiile prevăzute de lege (deşi internarea celui în cauză era obligatorie, acest lucru nu a fost respectat); actele de constatare a serviciilor medico-legale nu au fost examinate şi avizate de Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale, iar actele medico-legale privitoare la Stănculescu nu au fost efectuate în condiţiile prevăzute de lege.

În 2 noiembrie 2005, judecătorii instanţei supreme au admis efectuarea unei expertize psihiatrice cu internare a lui Victor Athanasie Stănculescu, fapt ce a stârnit reacţii negative din partea părţilor civile şi vătămate prezente în sala de şedinţă, care au susţinut că, după atâţia ani de la producerea evenimentelor, o astfel de probă nu ar mai fi utilă.

În 30 ianuarie 2006, expertiza medico-legală efectuată lui Athanasie Stănculescu, la Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” din Bucureşti, la cererea instanţei, arăta că generalul nu are tulburări de natură a-i modifica capacitatea psihică, situaţie în care acesta poate răspunde penal pentru faptele sale.