The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘Ceausescu 1989’

25 Years Ago: Front du Salut National / Frontul Salvarii Nationale Gets International Press Coverage for the First Time

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 18, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

“Libertatea nu este un dar”  O convorbire cu Alexandru MELIAN (author of the “National Salvation Front” protest letters against Nicolae Ceausescu’s reelection as Communist Party General Secretary in 1989), Vlad Pavlovici, Contrapunct, 23 martie 1990, p. 3; 15.

image0-001

I recently came across the following below:  from Le Soir (Brussels), 18 September 1989.  In the days which followed, the French press relayed this news as well.  Although the letter signed Front du Salut National (Frontul Salvarii Nationale / National Salvation Front) according to this article had been broadcast on Radio Free Europe the previous month, this was apparently its first international press coverage.

http://archives.lesoir.be/amnesty-accuse_t-19890918-Z01ZL8.html?queryand=roumanie+front+1989+ceausescu&firstHit=30&by=10&when=-1&sort=datedesc&pos=30&all=32&nav=1

Amnesty accuse

AFP; ASSOCIATED PRESS

Page 5

Lundi 18 septembre 1989

Amnesty accuse: Bucarest torture

les réfugiés roumains «récupérés»

Des réfugiés roumains arrêtés alors qu’ils tentaient de franchir illégalement la frontière ont été maltraités et torturés par les autorités roumaines, provoquant la mort d’au moins une personne, selon un rapport du groupe de coordination pour la Roumanie de l’organisation Amnesty International parvenu à Vienne.

Certains Roumains, qui ont illégalement franchi la frontière avec la Hongrie, ont été renvoyés dans leur pays par les autorités hongroises, comme Adrian Staicu et Emilia Popescu, 34 ans tous les deux et originaires de Bucarest. Ils ont été livrés le 15 mai 1988 aux autorités roumaines et sévèrement battus alors qu’ils attendaient leur procès dans la prison d’Oradea, au nord-est de la Roumanie. Ils ont été condamnés à un an et quatre mois d’emprisonnement.

Un cas plus récent s’est produit le 14 mars 1989: un groupe de sept jeunes Roumains d’origine hongroise a été arrêté près de la rivière de Crasna. Une fausse frontière simulée par des fils de fer à une certaine distance de la vraie frontière avait fait croire à ce groupe qu’il se trouvait sur le sol hongrois. Un membre du groupe a été déchiqueté par le chien d’un garde-frontière, un autre a été frappé avec la crosse d’un fusil, mais le rapport ne précise pas les circonstances exactes de la mort du réfugié dont elle fait état.

Cette semaine enfin, alors que le régime de Nicolae Ceausescu attaque avec une virulence chaque jour plus forte les expériences réformistes en cours à Varsovie et à Budapest, un groupe d’une trentaine de touristes polonais a été sérieusement malmené et expulsé par des gardes-frontières roumains.

Le groupe de coordination pour la Roumanie a indiqué que, selon des chiffres officiels hongrois, trois mille Roumains se sont réfugiés en Hongrie au cours du premier semestre 1989. Et, pour la même période, ils étaient environ six mille à passer illégalement la frontière avec la Yougoslavie. On ignore toutefois combien de Roumains ont été arrêtés alors qu’ils tentaient de quitter illégalement leur pays. Seule certitude: le délit de fuite illégale est sanctionné d’une peine de prison de 6 mois à 3 ans.

Fronde dans le parti?

Par ailleurs, selon la section roumaine de l’Association internationale pour la défense des droits de l’homme, un mouvement né au sein même du parti communiste roumain demanderait désormais la destitution du président Nicolae Ceausescu. Dans une lettre adressée au responsable de l’organisation, le Dr Preda Mihailescu, il est en effet fait état d’un «appel parvenu récemment à l’Ouest et qui s’adresse aux participants du XIVe congrès du Parti qui aura lieu à Bucarest en novembre».

Selon le Dr Mihailescu, «il y a des raisons sérieuses de soupçonner que le groupement qui lance cet appel et qui se donne le nom de «Front de Salut National» émane du sein même du Parti.

«Faisant allusion à la situation catastrophique du pays et s’inquiétant pour le futur qui peut attendre la Roumanie, les signataires de l’appel demandent aux participants au Congrès de devenir pour une fois ce qu’ils sont de par leurs attributions mais qu’ils n’ont jamais été en réalité: de vrais représentants des intérêts du peuple», poursuit la lettre.

L’appel énumère ensuite les maux qui, selon ses auteurs, accablent la Roumanie et dénonce «le régime incompétent et mégalomane» de Ceausescu, le «dé-sastre de la vie sociale, économique et politique du pays», le «culte de la personnalité, dégoûtant et très nocif, qui dépasse même celui de Staline», l’élimination des cadres compétents, la mainmise du président Ceausescu et de son épouse sur tous les secteurs de l’économie, de l’industrie, de la politique, de l’enseignement, de la science, de l’urbanisme, de la santé publique «et même du sport». Il stigmatise également «les discriminations nationales qui résultent de la politique d’homogénéisation forcée de la population», «l’arrogance de la politique internationale» et «la campagne d’hostilité à l’égard de la Hongrie». (D’après AFP, AP.)

Professor Alexandru Melian of the University of Bucharest turns out to have been the author of the original appeal and a later one.

Marius Mioc posts a link to Melian’s http://ebooks.unibuc.ro/filologie/melian/48.htm for the text of the letters and a link to the Radio Free Europe audio from 29 August 1989 during which the letter was read out at http://mariusmioc.wordpress.com/2010/02/25/apelul-fsn-radio-europa-libera/#more-6536.
Alexandru Melian’s explanation of the timeline, content, and reactions to his letters (especially column 3 in the Contrapunct article above) seem genuine and the letters appear to have been his own work, without connection to the nomenklatura and officers linked to Ion Iliescu, who seized power on 22 December 1989 during the Romanian Revolution.

Scrisori cĂtre Europa LiberĂ


DRAGI PRIETENI
1

În oropsita şi de Dumnezeu uitată ţară a Românilor rânjesc semnele apocalipsului. Aici în sufletele celor născuţi sub zodia Mioriţei pasc turmele disperării mânate înspre pierzanie de către păcurarii fără de suflete şi de către lupii procopsiţi în dulăi de pază. Căci în fără de sufletele lor a încolţit şi dă rod floarea de mătrăgună, bălteşte otrava aducătorilor de suferinţă şi de moarte, a profanatorilor de lumină şi a uzurpatorilor de istorie.

Am devenit un popor de deţinuţi… fără haine vărgate şi fără de celule zăbrelite (acelea sunt ,,jucăriile” torturii doar pentru temerarii care îndrăznesc să spună NU mascaradei). Închisoarea noastră se întinde de la un hotar la altul şi e străjuită de mitraliere, iar în ultimul timp de garduri de sârmă şi gropi de pământ…

Suntem ,,liberi” să ne mişcăm şi… să fim ,mişcaţi, suntem ,,liberi” să ne adunăm şi… să fim adunaţi, să ne spargem plămânii de entuziasm şi să ne tăbăcim palmele de aplauze în cinstea celor care ne înfometează în frig şi întuneric, care ne umilesc până şi în sfinţenia iubirii… în cinstea celor care ne ucid monumentele istoriei şi ne profanează mormintele, ne terfelesc demnitatea prezentului şi ne ruinează speranţele viitorului…

Suntem ,,liberi” să preamărim dictatura unui clan în blazoanele căruia paranoia şi fudulia, viclenia şi cruzimea, incultura şi repulsia faţă de cultură se împletesc într-un simbolic contur de şarpe încolăcind harta nenorocitei noastre ţări.

Şi totuşi, umbrele disperării n-au devenit atotcuprinzătoare. Speranţa ne luminează încă dăinuirea. Ea este ca un foc sacru pe care îl întreţin mereu cei mai buni şi cei mai îndrăzneţi fii ai neamului nostru… uniţi în disperare, ca minerii de pe Valea Jiului sau ca muncitorii de la Braşov, ori izolaţi de poterele regimului, ca Doina Cornea, Mircea Dinescu, Dan Deşliu şi cei şase conducători ai partidului… pentru a-i aminti doar pe cei mai recenţi din cei mai cunoscuţi.

Rezistenţa românilor însă popor paşnic şi blând dar teribil când ajunge la capătul răbdării este astăzi asemenea unui aisberg… Nu i se vede decât partea de deasupra. Formele de rezistenţă sunt numeroase şi diverse, dar din cauza regimului de teroare şi a lipsei de mijloace, ele rămân în cea mai mare parte necunoscute şi necoordonate. Una e însă atotcuprinzătoare… Tirania îi simte efectele dar rămâne neputincioasă în faţa ei… Poporul român se află într-o grevă generală sui-generis. Eşecurile tuturor planurilor, mult mai profunde şi mai cuprinzătoare decât apar ele în lamentaţiile şi ameninţările dictatorului îşi au originea, fără îndoială, în falimentara strategie politică şi economică, dar într-o măsură foarte importantă în reacţia ostilă a întregului popor faţă de această politică şi faţă de autorii ei. O ostilitate concretizată în muncă puţină şi de proastă calitate, sustrageri multe şi de toate felurile (pentru a se compensa astfel, fie şi parţial, mizerabila salarizare), mistificări de jos şi până sus ale realităţii.

În rezistenţa şi tăriile poporului nostru ni se află speranţa… Dar ea ne este întărită mereu de dumneavoastră, cei care în fiecare seară şi dimineaţă spargeţi zidul minciunii, luminându-ne întunericul şi dăruindu-ne floarea încrederii că nu suntem singuri.

Ea ne este întărită de nenumăratele şi tulburătoarele semne de solidaritate, nu numai ale fraţilor care au luat calea exilului, dar ale atâtor conştiinţe individuale şi colective din întreaga Europă.

Cuvintele rămân foarte palizi mesageri ai mulţumirii şi recunoştinţei noastre faţă de dv., faţă de poporul belgian şi conducătorii lui faţă de Franţa şi Elveţia, Anglia şi Italia, faţă de S.U.A., faţă de solidaritatea poloneză şi forţele democratice ale poporului maghiar care au fost şi sunt alături de suferinţele noastre, care şi-au ridicat glasul împotriva unui regim medieval în toaletă de secol XX.

Vă mulţumim tuturor şi ne exprimăm speranţa că veţi face tot ce este posibil şi pe toate căile pentru a ne ajuta să readucem România în Europa şi în pragul sec. XXI!

Este bine să se ştie un adevăr fundamental: principiul neamestecului în treburile interne îşi pierde orice valabilitate atunci când el este invocat de o bandă de uzurpatori de tip mafiot care terorizează prin puterea armelor şi a tuturor pârghiilor economice un întreg popor, lipsit în această confruntare de alte mijloace în afara libertăţii şi a vieţii fiecăruia dintre indivizii ce-l compun.

România face parte din treburile interne ale Europei şi ale întregii lumi. Iar cine încalcă legile lumii civilizate şi chiar legile bolnave hotărâte de el însuşi, n-are dreptul să beneficieze de inviolabilitate.

Nu uitaţi strigătele de ajutor ale poporului maghiar din 1956 care, deşi au fost auzite pretutindeni, au rămas strigăte în pustiu stinse sub şenilele tancurilor! …

Din ţara Românilor, de peste 10 ani, se aude acelaşi strigăt! … Atâta doar că tancurile de atunci au devenit buldozere, iar agresorii n-au mai venit din afara, ci din lăuntrul ţării! …

Ascultaţi strigătele noastre de ajutor şi ajutaţi-ne înainte de a fi prea târziu! …

Acestor rânduri pe care vi le adresăm dv. şi întregii lumi, am dori să le alăturăm şi un mesaj către Congresul al XIV-lea al P.C.R., instanţa care ar trebui să fie forul suprem al celor peste 3 milioane de comunişti şi nu instrumentul de manevră al clanului Ceauşescu, interesat în primul rând să-şi menţină puterea, indiferent cu ce mijloace şi cu ce preţ.

Vă rugăm să-l transmiteţi la postul dv. de radio, periodic, până la începerea congresului şi în timpul desfăşurării lui!

Dacă nu ne declarăm identitatea, nici alte detalii despre noi, suntem convinşi că veţi înţelege perfect raţiunea unui astfel de comportament. Sperăm să vă putem transmite şi alte mesaje.

 

Frontul Salvării Naţionale

 

APEL

CONGRESULUI AL XIV-LEA AL P.C.R.

Deşi ,,alegerea” dv, la congres a fost regizată după tipicul ştiut în vederea asigurării acelei mase inerte de oameni chemaţi să mistifice şi să tămâieze, să asculte şi să aplaude în ovaţii, ştim că în adâncul conştiinţei celor mai mulţi dintre dv. mocneşte dezgustul, ruşinea şi îngrijorarea faţă de situaţia catastrofală în care a fost adusă ţara de dictatura Ceauşescu şi faţă de marile primejdii care ameninţă viitorul nostru.

Credem că am ajuns în ceasul al doisprezecelea al acestui tragic impas al istoriei româneşti. Credem că măcar în acest ceas aveţi datoria sfântă de a deveni, cu îndrăzneală şi spirit de sacrificiu, dacă e cazul ceea ce teoretic sunteţi, dar practic n-aţi fost niciodată: reprezentanţii unui partid de peste 3 milioane şi, în mod declarat, reprezentanţii unui popor întreg.

Credem că e ultimul ceas pentru a da glas şi a hotărî în spiritul acelei conştiinţe lucide şi temerare care s-a auzit prin vocea lui C. Pârvulescu la Congresul al XII-lea. Vocea singulară de atunci trebuie să devină vocea colectivă de acum! Vocile foştilor conducători ai partidului din scrisoarea deschisă adresată lui N. Ceauşescu, vocile Doinei Cornea, Dan Deşliu, Mircea Dinescu, toţi aceştia fiind în ultimă instanţă adevăraţii purtători de cuvânt ai poporului trebuie să se audă în congres şi să devină temei de analiză şi de hotărâre.

Imensa majoritate a poporului român vă cere, dacă aţi acceptat să deveniţi delegaţi la congres să reprezentaţi şi să apăraţi în mod autentic interesele lui:

1. Să aduceţi în dezbaterea congresului adevărul realităţilor noastre economice, sociale şi politice care să nu eludeze următoarele aspecte:

A. Întreaga viaţă economică este profund afectată de voluntarism şi incompetenţă, concretizată într-o politică economică falimentară, decisă aproape integral de N. Ceauşescu şi familia sa. Aceşti factori de decizie, fără nici o pregătire de specialitate care să le permită a înţelege mecanismele şi fenomenele economice în complexitatea dinamicii lor, n-aveau cum să ajungă la o strategie economică optimă de vreme ce intelectualitatea şi specialiştii de înaltă calificare au fost practic eliminaţi din actul deciziei, cu dispreţ şi cu ură.

Nepricepându-se la nimic, ,,conducerea superioară de partid” a decis că se pricepe la toate şi … a distrus economia.

S-au construit capacităţi de producţie care lucrează cu mult sub nivel proiectat.

S-au făcut investiţii iraţionale, risipindu-se miliardele împrumutate în obiective economice sau de altă natură, nerentabile şi niciodată amortizabile.

S-au hotărât planuri de producţie nerealiste care au ignorat mijloacele energetice, disponibilităţile de materii prime şi necesităţile de import.

S-au exportat produsele industriei noastre cu mult sub valoarea costurilor de producţie, ceea ce a însemnat, de fapt, risipirea averii naţionale şi dispreţ faţă de munca trudnică a clasei muncitoare.

Agricultura a fost distrusă prin distrugerea ţăranului. Exploatarea acestuia a căpătat proporţii mai grave decât sub regimul burghezo-moşieresc. Mărturiile sunt atât de numeroase şi atât de cunoscute încât ele se află la îndemâna fiecăruia.

Ce poate fi mai condamnabil şi mai compromiţător, din punct de vedere economic şi politic, decât faptul că agricultura se face cu studenţii şi elevii, cu militarii şi puşcăriaşii, iar când nici aceştia nu ajung, cu muncitorii din fabrici, şi că aproape în fiecare an o bună parte de recoltă rămâne pe câmp?

Ce poate fi mai antiuman, mai antisocialist, mai culpabil decât să vinzi peste graniţă, la preţuri derizorii, cea mai mare şi cea mai bună parte a producţiei agricole, într-un total dispreţ faţă de producătorii de bunuri materiale şi spirituale care au fost lăsaţi să flămânzească?

 

B. Erorile din economie şi-au avut reflexul lor în plan social-cultural.

I. A fost afectat profund nivelul de trai al populaţiei aducându-l la parametrii cunoscuţi doar în timpul războiului, uneori chiar sub aceştia:

lipsa alimentelor de strictă necesitate, a încălzirii şi luminării spaţiilor de muncă şi de locuit, a benzinei, a unor produse de strictă necesitate, de la pastă şi lame de ras, la piese de schimb pentru mai toate bunurile aflate în posesia unui cetăţean (ce ruşine mai mare poate cunoaşte un regim decât cartelizarea alimentelor şi benzinei, la sfârşitul sec. XX, într-o ţară atât de dăruită de natura ca ţara noastră?).

nivelul sub orice critică al asistenţei sanitare care a dus la creşterea îngrijorătoare a morbidităţii populaţiei, la reapariţia unor boli eradicate cu 20 de ani în urmă în urmă (sifilisul, tuberculoza, râia), la creşterea mortalităţii şi la nivelul scăzut al naşterilor în pofida ruşinosului şi abuzivului decret dat tocmai pentru a se asigura sporirea acestora; cauzele sunt multiple dar câteva se impun în primul rând:

· cele menţionate la punctul anterior cu privire la alimentaţie şi habitat;

· suprasolicitarea cotidiană a celor ce muncesc, fără compensarea materială şi morală corespunzătoare şi fără de nici o speranţă

· precaritatea actului medical datorat lipsei de medicamente şi a celorlalte mijloace elementare pentru îndeplinirea lui, suprasolicitarea medicilor, corupţia foarte răspândită ca urmare a lipsurilor de tot felul

· eliminarea practică de la asistenţa medicală a bătrânilor

nivelul sub orice critică al vieţii culturale, transformate de dictatură într-un act de perpetuă oficiere a cultului personalităţii lui N. Ceauşescu şi a soţiei sale;

· generalizarea atamorismului

· suprimarea subvenţiilor pentru toate instituţiile de cultură, dar limitarea drastică a oricărei libertăţi de opţiune culturală

· transformarea ridicolă a televiziunii în ceva de două ore imposibil de a fi definit

· paralizarea activităţii uniunii scriitorilor şi a altor uniuni de creaţie

· privarea tineretului, mai ales, de mijloacele de acces la valorile universale ale muzicii, cinematografiei, teatrului contemporan

· poluarea activităţii sportive, în special a fotbalului, prin imixtiunile puterii politice şi prin erorile de tot felul care afectează competiţiile şi participările la întrecerile internaţionale

 

II. Învăţământul a fost foarte grav afectat, ca urmare a faptului că organizarea şi desfăşurarea lui a fost decisă de acelaşi cuplu, cu aceeaşi incompetenţă şi cu acelaşi voluntarism. De altfel, cum ar fi putut să decidă optim în problemele şcolii cineva pentru care şcoala este o vagă amintire, iar studiile superioare nici măcar atât?

Ce poate fi mai insultător şi degradant pentru învăţământ şi ştiinţă decât asumarea frauduloasă de titluri ştiinţifice şi academice şi mai ales conducerea acestui sector vital pentru oricare societate sănătoasă de către cineva fără pregătire, fără cultură elementară, de fapt fără nici o competenţă?

Urmările celor de mai sus se găsesc în situaţia catastrofală a învăţământului românesc, unul din cele mai apreciate pe plan european între cele două războaie mondiale. Toate articulaţiile sistemului au fost afectate.

Au fost anulate motivaţiile pentru activitatea şcolară, precum şi pârghiile de stimulare ori de coerciţie la îndemâna corpului didactic.

Desfiinţarea repetenţiei la ciclul elementar, sancţionarea profesorilor exigenţi în numele statisticilor triumfaliste, transformarea mijloacelor de verificare, a principiilor docimologice şi a bacalaureatului în adevărate parodii, sistemele nestimulative ale repartizărilor absolvenţilor, dezvoltarea aberantă a învăţământului seral toate acestea au generat nu numai un dezinteres general pentru învăţătură dar şi o infirmizare morală a tinerelor generaţii care, începând de la grădiniţă şi până la facultate, sunt modelate sub semnul minciunii, al demagogiei, al făţărniciei şi parvenitismului.

Ideea integrării învăţământului cu cercetarea şi producţia, generoasă în sine a fost compromisă prin exces şi mai ales prin imposibilitatea ei de realizare propriu-zisă, în cadrele cerute şi în condiţiile date. Rezultatul îl constată orice conştiinţă onestă.

Redusă cu peste 47%, pregătirea generală, teoretică şi modelatoare sub raport intelectual, a fost profund afectată, fără ca în schimb să se realizeze o pregătire practică autentică. Intreprinderile şi instituţiile unde este planificată o asemenea activitate n-au nici mijloacele nici motivaţiile pentru a o asigura, aşa încât practica a devenit un factor de perturbare a învăţământului şi a producţiei şi un prilej instituţionalizat de pierdere a vremii.

Statutul social şi profesional al cadrului didactic a fost foarte grav degradat, atât prin salarizarea mizeră cât şi prin umilirea permanentă la care e supus. Devenit un fel de slugă bună la toate, cadrul didactic a început să înţeleagă, din păcate că supravieţuirea lui depinde nu de calitatea muncii didactice, ci de promtitudinea cu care răspunde chemărilor primăriei şi activiştilor, ,,Cântării României” şi ,,Daciadei”, asigurării planurilor economice, ieşirilor cu elevii la mitinguri, vizite şi alte asemenea deşertăciuni propagandistice.

În esenţă, învăţământul a devenit un oficiu de prestări servicii, de cele mai multe ori gratuit la dispoziţia primarilor şi a altor activişti, pentru strângerea recoltei, pentru curăţenia localităţilor şi instituţiilor, pentru încărcarea şi descărcarea mijloacelor de transport etc. etc. etc.

 

C. Sub raport politic situaţia este şi mai gravă. Esenţializând anomaliile, din care au generat, în ultimă instanţă toate cele anterior relevate şi multe altele (ar fi necesară o Carte Albă pentru a le cuprinde şi analiza) se impun în primul rând următoarele:

a) S-a concentrat în mod anormal întreaga putere executivă şi legislativă în mâna unui singur om, de fapt a unei singure familii, suprimându-se orice control asupra felului cum este ea exercitată

b) S-a instituit un dezgustător şi foarte nociv cult al personalităţii, depăşindu-l chiar pe cel al lui Stalin care a pus viaţa politică sub semnul misticismului, al idolatriei.

Consecinţele sunt multiple:

desfiinţarea practică a partidului care este redus de fapt la N. Ceauşescu şi la familia sa; ceilalţi peste 3 milioane sunt doar nişte cotizanţi care au obligaţia să aprobe, să aplaude şi să omagieze tot ce hotărăşte secretarul general, indiferent dacă e bine sau rău, să aplice în viaţă aceste hotărâri, indiferent dacă ele sunt benefice ori dăunătoare, dacă pot fi aplicate sau nu; anularea principiului organizatoric al partidului, din cele două componente ale lui nemaifuncţionând decât centralismul; obsesia unanimităţii este blazonul acestei amputări; atât de trâmbiţatul democratism este o simplă ficţiune, atât în partid, cât şi în stat; exemplul cel mai recent ,,propunerea” de realegere a lui N Ceauşescu în fruntea partidului care a fost îmbrăţişată cu o ,,deplină umanitate” evident de familia sa şi de slugile care o deservesc;

promovarea cadrelor în munci de răspundere pe linie de partid şi de stat doar pe criteriul fidelităţii faţă de familia Ceauşescu; de aici, succesul impostorilor, a incompetenţilor, a demagogilor care procopsesc întru ruină mai toate domeniile puşi să le conducă

sterilizarea şi prostituarea mai tuturor formelor de cultură obligate să-şi cîştige dreptul la existenţă doar prin participarea masivă la oficierea acestui cult:

c) Este refuzat orice dialog autentic cu ţara, cu cei care împărtăşesc alte opinii decât dictatura. Sunt reprimate cu violenţă orice încercări ale unui asemenea dialog, deşi el se înscrie perfect în legile şi în statutul partidului. Măsurile de reprimare luate împotriva celor 6 conducători ai partidului, împotriva scriitorilor N. Dinescu şi D. Deşliu, a celor care s-au solidarizat cu ei, barbaria cu care este tratată o femeie curajoasă şi demnă de peste 60 de ani ca Doina Cornea adevărat simbol al rezistenţei româneşti împotriva dictaturii sunt tot atâtea mărturii ale încălcării legilor ţării, statutului partidului, legilor şi reglementărilor internaţionale.

d) Aplicarea principiului eronat privind omogenizarea socială şi naţională are numeroase efecte dăunătoare sub raport social. Acest principiu anulează spiritul de competiţie, afirmarea şi împlinirea valorilor, aspiraţia individului de a-şi depăşi mereu condiţia, aşa precum generează fenomene de discriminare naţională atât de dăunătoare convieţuirii armonioase şi unităţii unui popor;

e) Derivată din primele patru, alături de ruinarea economiei şi a vieţii sociale este falimentara politică externă, dusă îndeosebi în ultimii ani şi care dovedeşte nu doar voluntarism şi incompetenţă, ci şi un ridicol, un periculos infantilism politico-diplomatic în stare să prejudicieze prestigiul şi interesele noastre pe plan mondial:

încălcarea legilor internaţionale

comportamentul impertinent, agresiv şi obstrucţionist în viaţa şi organismele internaţionale

sfidarea O.N.U. şi a mai tuturor ţărilor lumii în care se exprimă poziţii critice faţă de politica de încălcare a drepturilor omului de către dictatura Ceauşescu

organizarea de acţiuni teroriste în străinătate, vânzările clandestine de arme în zonele de conflict militar, manipularea propagandistică, pe valuta forte a ţării a presei străine şi a unor instituţii, în vederea oficierii cultului personalităţii şi dincolo de graniţele ţării

erijarea în unic posesor al adevărului despre construcţia socialistă, blamarea experienţelor şi eforturilor înnoitoare din celelalte ţări socialiste şi prezentarea experienţei falimentare a socialismului de la noi drept singura adevărată şi autentică

ignorarea semnificaţiilor foarte grave ale emigrărilor în masă din România, mai ales a emigărilor din ultimii ani în Ungaria şi transformarea acestui fapt, ale cărui cauze se află tragedia adusă în ţară de dictatura Ceauşescu, în pretext de campanii ostile împotriva ,,vecinilor noştri”. Este o atitudine care-şi are explicaţia şi în procesele înnoitoare din Ungaria unde adevărurile aduse la lumină sună a funie în casa spânzuratului pentru dictatura de la noi; ridicarea gardului de sârmă de-a lungul graniţei cu Ungaria este nu numai o mare stupizenie politică dar şi o ruşine imensă pentru ţara noastră, amintind de sârma ghimpată a lagărelor hitleriste.

2. În spiritul aceleiaşi necesităţi de a afirma şi de a dezbate adevărul, pentru ca plecând de la el să se poată lua hotărârile cele mai înţelepte, să cereţi discutarea în Congres a scrisorilor deschise trimise secretarului general de cei 6 foşti conducători ai partidului, de Doina Cornea şi Dan Deşliu şi să hotărâţi anularea tuturor măsurilor administrative şi poliţieneşti luate împotriva lor, ca şi împotriva tuturor celorlalţi oameni care şi-au exprimat deschis opinii critice, privind viaţa economică, socială şi politică a ţării. Toţi aceştia n-au făcut decât să uzeze de drepturile prevăzute în constituţia ţării, în tratatele şi legile internaţionale la care suntem cosemnatari, de statutul partidului. Ei au făcut chiar mai multe: cunoscând practica curentă a dictaturii de a încălca orice lege, dacă aceasta nu-i convine, cunoscând violenţa cu care înăbuşă orice încercare de a pune în discuţie politica elaborată de ea, aceşti oameni şi-au asumat riscul confruntării cu tirania în numele adevărului şi al dreptăţii, în numele unui popor îngenunchiat, terorizat şi dus în pragul pierzaniei.

3. Să supuneţi discuţiei şi să decideţi cu cea mai mare răspundere pentru prezentul şi viitorul ţării hotărârea privind sistematizarea satelor. Deşi în principiu aceasta pleacă de la o necesitate reală, ea a devenit prin felul în care a fost gândită şi aplicată un adevărat atentat la fiinţa noastră naţională, la trecutul şi la viitorul nostru, un atentat inadmisibil la adresa individului, transformat într-un simplu obiect pe care statul îl manevrează cum vrea.

Cine i-a dat lui N. Ceauşescu drept de viaţă şi de moarte asupra oamenilor, familiilor, satelor şi oraşelor? Cine-i dă dreptul lui şi uneltelor lui la cinismul de a-i obliga pe oameni să-şi dărâme casele cu propriile mâini sau să ceară în adunări regizate sub semnul terorii să fie sistematizate, de fapt ucise satele?

Ne aflăm în faţa uneia din cele mai grave şi perfide ameninţări la adresa poporului nostru. O ameninţare pe care n-au gândit-o nici măcar turcii, ruşii ori austro-ungarii în vremurile când au dorit pieirea noastră.

4. Pe baza unei analize, în spiritul adevărului, a realităţilor economice, sociale şi politice, a problemelor ridicate în scrisorile menţionate, plecând de la principiul rotirii cadrelor, atât de consecvent aplicată de dictatură de la ea în jos de la faptul că N. Ceauşescu în pofida unor merite reale dovedite mai ales în primii 5 ani din cei peste 20 de când se află în conducerea partidului, a comis numeroase şi grave greşeli, având în vedere starea precară a sănătăţii sale şi vârsta înaintată, Congresul să hotărască eliberarea lui din funcţie şi reînnoirea conducerii partidului. Să decidă, de asemenea ca, pe baza unui dialog deschis şi autentic cu ţara, să se fundamenteze o nouă strategie şi tactică politică, menită să scoată ţara din impasul în care se află şi să mobilizeze toate energiile naţionale în realizarea lor.

5. Plenara C.C. al P.C.R. din 27 iunie 1989, abordând, e adevărat cu vizibil dezgust din partea multor participanţi realegerea lui N. Ceauşescu ca secretar general, a dovedit nu doar imaturitate politică, ci şi o totală iresponsabilitate faţă de partid şi faţă de ţară, un adevărat act de trădare a acestora.

Decriptitudinea biologică şi intelectuală vădită chiar la acea plenară de N. Ceauşescu, promisiunea cinică că va continua aceeaşi politică falimentară dusă până acum, recunoaşterea greşelilor, dar neanalizarea lor şi mai ales neanalizarea autocritică a contribuţiei lui fundamentale în săvârşirea acestora, cuvântarea de a doua zi, lamentabilă prin agresivitate, dogmatism, scleroză a gândirii şi mai ales prin lipsa oricărei perspective de a depăşi tragedia noastră istorică, toate acestea sunt argumente zdrobitoare, alături de starea în care a fost adusă ţara şi partidul, pentru nealegerea lui în funcţia supremă a partidului, pentru înnoirea sănătoasă a conducerii acestuia.

5. Credem că este poate ultima ocazie de a se opera cu înţelepciune şi în mod paşnic schimbările esenţiale pe care starea de criză actuală le impune cu necesitate. Este poate ultima ocazie de a evita un conflict social major, de a evita vărsarea de sânge la care aproape totdeauna duce disperarea.

Aveţi misiunea istorică de a evita o asemenea tragedie, aşa după cum aveţi datoria să vă gândiţi la răspunderea nemiloasă nu doar în faţa istoriei, ci şi a judecăţii imediate care nu va întârzia să vină. Răbdarea românului e proverbială, dar nu e fără de margini!

Frontul Salvării Naţionale

1 Acest mesaj a fost transmis de Europa liberă, la 27.08.1989. Fotocopiile după care s-a transcris textul de faţă au fost obţinute de către generalul Militaru. După ce ne-am cunoscut în martie 1990, în urma scrisorii deschise publicate de mine în Adevărul şi după ce a aflat că rugămintea adresată d-lui Emil Hurezeanu de a-mi transmite copii după mesajele mele, a rămas fără răspuns, dumnealui, nu ştiu pe ce căi, le-a obţinut şi mi le-a înmânat. Cu acea ocazie i-am oferit şi proba că eu sunt autorul lor, aşa cum îi spusesem şi d-lui Hurezeanu atunci când a pus la îndoială paternitatea scrisorilor. Cifrele din josul siglei Frontul Salvării Naţionale sunt un cifru care dau Al. Melian.

For additional interesting details on Melian and his experiences see, for example, http://www.tismana.ro/semanatorul/articole/2011/alexandru-melian.htm and http://www.confidentialpress.ro/?p=409

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Hungarian and Romanian Defense Officials on the Violation of Hungarian Airspace by Securitate Helicopters in December 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 16, 2014

(purely personal views, based on two decades of prior research and publications)

Hungarian Defense Minister Colonel General Ferenc Karpati and Romanian Defense Attache to Hungary Colonel Ioan Todericiu (see videos below) confirm below the violation of Hungarian airspace by Romanian helicopters during the Romanian Revolution of December 1989 that overthrew communist dictator Nicolae Ceausescu 25 years ago.  The context makes clear these were Securitate helicopters in the service of the Romanian secret police, the Securitate, and Nicolae Ceausescu.

Both at the time (Foreign Broadcast Information Service of the United States Government, FBIS-EEU-89-246, 26 December 1989) and 10 years later in 2000, Karpati acknowledged the violation of Hungarian airspace by Securitate helicopters.  He didn’t have any doubt, these were not just the alleged suppositions of Hungarian journalists, and more than a decade after the events–in other words, after a tsunami of Securitate-inspired revisionism in Romania–he continued to maintain they belonged to the Securitate…not to the Romanian military as the timeless deniers would have us believe…

related see: http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/10/15/ill-take-the-field-or-how-securitate-general-vlads-disinformation-illuminates-the-truth-the-uses-of-hungarians-revolutionaries-with-criminal-records-and-foreign-agents/

https://romanianrevolutionofdecember1989.com/wp-content/uploads/2012/01/image0-22.jpg

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/securitate-helicopters-transmitters-per-hungarian-defense-officials/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/09/14/lying-in-wait-securitate-director-general-vlad-in-the-cc-building-i/

Former USLA Captain Marian Romanescu admitted to journalist Dan Badea in 1991 that the USLA (special anti-terrorist unit) had its own helicopter force, thereby substantiating the suspicion of the unidentified revolutionary that the helicopters in question were “special”/”from a special unit.”  Thus, it is abundantly clear that Vlad’s claim that the Securitate had “just three helicopters” was a bald-faced lie.

image-12

A román forradalom és Magyarország, 1989. KÁRPÁTI Ferenc.  A román forradalom és Magyarország, 1989. Egy volt miniszter emlékezése. http://www.tankonyvtar.hu/en/tartalom/historia/00-04/ch10.html

Komoly gondot okozott a december végi sűrű ködös időben az alacsonyan repülő Securitate-csapatok helikoptereinek lokátorokkal történő bemérése. Ezek jelentették a magyar határvédelemre a legnagyobb veszélyt. Összesen öt alkalommal sértették meg az ilyen helikopterek a Magyar Köztársaság légterét.
The locational identification of low-flying Securitate unit helicopters caused real problems in the thick fog of late December.  These represented the greatest threat to the Hungarian border defense.  In total on five occasions such helicopters violated the airspace of the Hungarian Republic.
 
Other information from 2009 reinforces this claim:

Öt helikopter berepült Magyarországra

Ha a hadseregek közti fegyveres konfliktus esélyét minimálisnak is tekintette a magyar honvédség vezetése, a román belső feszültségekről a figyelmet elterelő provokációval továbbra is komolyan számoltak. Számos lakossági bejelentés érkezett, hogy hol láttak landoló román helikoptereket. Összesen öt légtérsértés valóban történt ezekben a napokban, helikopterek repültek át Romániából, de leszállás nélkül gyorsan vissza is tértek, ezért a magyar légierő állandó készültségben lévő MiG-21-esei nem is emelkedtek fel a betonról. Hogy csak tesztelték a rendszert, vagy besódródtak, az nem derült ki. De egy, a két évvel későbbi barcsi esethez hasonló ügynek – amikor a délszláv háború idején egy szerb gép kazettás bombát dobott le egy házra – a pattanásig feszült helyzetben komolyabb következményei lehettek volna.

Nem könnyítette meg a magyar honvédség dolgát, hogy 89 december közepén, végén szinte végig taknyos, ködös idő volt. Ezért Keleti György visszaemlékezése szerint külön őröket állítottak a laktanyákba, hogy füleljenek és ha különös zajra lesznek figyelmesek, azonnal jelentsék.

http://index.hu/belfold/1989/2009/12/22/megoldani_erdely_ugyet_ugyes-okosan/

The Romanian Defense Attache to Budapest at the time, Col. Ioan Todericiu, confirms here (in Romanian) that the Hungarian Chief of Staff notified him of the penetration of Hungarian airspace of the same number of helicopters–five–and that they were within range of anti-aircraft missile defense at Szolnok.  Todericiu was asked what the Hungarians should do.  His answer is revealing:  he left it up to the Hungarians.  Would he have done that if there were even the slightest chance that these had been helicopters of the Romanian military?  NO!  His answer–politically incorrect and dangerous after 1990 in Romania–confirms Karpati’s claim above, as clear as day.

Todericiu supported his answers in the above videos here:

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , | 1 Comment »

Asociatia Memorialul Revolutiei 16-22 decembrie 1989 Timisoara. Centrul National de documentare, cercetare si informare publica privind revolutia din 1989.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 9, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications, thank you)

http://www.memorialulrevolutiei.ro/library/trad%20engleza1%281%29%281%29.pdf

–The contrast between, on the one hand, people who lived these events on the ground twenty-five years ago and have spent years attempting to tell the story of December 1989 and, on the other, the insular, elitist, and utterly disconnected Romanianist community in North America, could not be greater as the 25th anniversary of the overthrow of Nicolae Ceausescu’s communist regime and the Romanian Revolution of December 1989 approaches.

Just discovered that the Special Issue of the Asociatia Memorialul Revolutiei 16-22 Decembrie 1989 Timisoara (http://www.memorialulrevolutiei.ro/)’s journal is now available online (see link above).  My thanks to Marius Mioc for bringing my research to the attention of Gino Rado and for Gino Rado reaching out to me and for the Editorial Board being willing to publish my research.  This edition includes part 1 of my article and I believe part 2 will appear in a later issue of the journal.

image0-001

image0-003

image0-005

image0-007

image0-008

image0-010

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Dosarele Revolutiei de la Timisoara si Alte Marturii v. Procurorul Romeo Balan (10 cazuri)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 7, 2014

(purely personal views, based on two decades of prior research and publications, thank you)

Nu exista nici un dubiu serios ca in decembrie 1989 s-au folosit gloante explozive asa numite DUM-DUM

Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed the use of dum-dum bullets (“balles dum dum”) at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest in early March 1990.

 

©AFP Général – Mardi 6 Mars 1990 – 13:52 – Heure Paris (482 mots)

Roumanie medecine
De nombreux blesses du 21 et 22 decembre ont ete touches dans le dos ou a bout portant
   BUCAREST 6 mars – De tres nombreux blesses lors des affrontements des 21 et 22 decembre a Bucarest ont ete touches par des balles qui ont ete tirees de dos, parfois a bout portant, ainsi que par des balles dum-dum, a constate la Societe de Chirurgie de la capitale roumaine.
   La societe s est reunie a deux reprises, les 15 fevrier et le 1er mars dernier, sous la presidence du lieutenant-general Traian Oancea, chef de la 2e section de chirurgie de l Hopital militaire central de Bucarest.
   Au cours de ces travaux, menes ” scientifiquement ” , a precise mardi a l AFP le chef du service de chirurgie de l hopital de Colcea (centre de la ville) le dr Nicolae Constantinescu, les experts en balistique ont pu determiner qu un pourcentage important de blessures par balles avaient ete causees non par des balles de guerre mais par des balles coupees ou trafiquees.
   Les blessures observees etaient en effet non pas des trajectoires rectilignes, comme c est le cas en general pour les balles de guerre normales, mais des cavites creusees dans les tissus par l eclatement du projectile a son impact, resultant d une balle aplatie ou cisaillee s ecrasant sur le corps au lieu de le penetrer. ” Nous avons effectue 930 interventions dans la capitale sur des blessures par balle ” , a precise le docteur Constantinescu.
   la peur.
   ” Apres discussion entre nous, nous sommes en mesure de dire qu il ne s agit pas d affrontements mais d un crime organise contre le peuple. D autant, ajoute-t-il en parlant des cas qu il a traites lui-meme a l hopital Colcea, que 60% des plaies etaient dans le dos ou sur le flanc, et non de face, et que 10 a 15% des coups avaient ete tires a bout portant, avec des calibres 9 et 6,35mm ” .
   Le premier jour des affrontements, le 21, la majorite des blesses etaient des jeunes. ” Ils avaient tellement peur qu ils ne demandaient meme pas des calmants apres l anesthesie ” , ajoute le docteur qui cite le cas du danseur roumain de l Opera de Paris Vlad Stoinescu, blesse devant l hotel intercontinental : ” une balle l a touche au flanc, lui traversant l abdomen. La peur lui a fait parcourir tout seul les 300 metres le separant de notre hopital, ou il a donne son nom avant de s evanouir ” .
   Par ailleurs, les analyses de sang effectuees sur ces jeunes blesses ont fait decouvrir un taux anormalement bas de proteines dans le sang : 5 a 6 grammes pour cent au lieu de 7,3. ” C est la preuve de leur malnutrition, ils n avaient pas du manger de viande et de fromage depuis six mois pour la plupart ” , a ajoute le medecin.
   BAY/ave.
Tous droits réservés : ©AFP Général
411FD1741841E311716203546AC34BEC9C6CF7F0A69644B4

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/08/25/tvr-chirurgi-si-reportaje-despre-gloante-explozive-dum-dum/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2014/03/02/25-for-2014-25-things-you-should-know-about-the-romanian-revolution-on-the-25th-anniversary-of-the-fall-of-nicolae-ceausescus-communist-regime-4-timisoara-demonstrators-injured-and-killed/

SIX Doctors/Medical personnel from Timisoara alone have discussed the use of dum-dum bullets against demonstrators in Timisoara…:  Dr. Aurel Mogosanu, Dr. Atanasie Barzeanu, Rodica Novac, Dr. Fluture, Csaba Ungor, Goga Andras

DOSARELE REVOLUTIEI DE LA TIMISOARA V. PROCURORUL ROMEO BALAN

1) Kos Alexandru

Tot dinspre muzeu a fost împuşcat Kos Alexandru, civil înarmat de militari şi aflat în pază în exteriorul Operei, după colţul din dreapta al faţadei. Rănirea lui Kos Alexandru s-a produs în aceeaşi noapte în jurul orelor 0,15. Victima a fost rănită grav suferind fractură deschisă prin împuşcare femur drept, leziune ce a necesitat 3-4 luni de îngrijiri medicale. Actul medico-legal precizează că victima a fost împuşcată de la distanţă, ca şi în cazul lt. Dinu Daniel.[14] Kos Alexandru a susţinut constant că împotriva lui s-a deschis focul din spaţiul situat între Muzeul Banatului şi clădirea cu lacto-barul.[15] În momentul în care a fost rănit, Kos Alexandru avea asupra sa un pistol mitralieră şi 3 încărcătoare pline pe care le primise de la Comenduirea de garnizoană Timişoara:

„Înainte de a mi se da arma s-a discutat despre tactica pe care trebuia să o avem în dispozitivele de pază, şi eu am propus să mergem pe o tactică de apărare. Mai rețin că atunci când mi s-a dat arma, în registru mi-au trecut datele din buletin şi mi-a fost reţinut talonul din livretul militar pentru mobilizare. Nouă nu ni s-a spus cine este efectiv inamicul, astfel că nu am avut o reprezentare a acestuia, însă circulau zvonuri despre existenţa teroriştilor.”[16]

Dacă lt. Dinu Daniel şi Kos Alexandru au indicat direcţia din care s-a tras, respectiv Muzeul Banatului, loc în care se afla detaşamentul de paraşutişti, victima Vezendan Gheorghe a precizat că cei care l-au împuşcat au fost militarii paraşutişti:

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/04/25/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-1-piata-operei/

Alexandru Kos “[pe 23 decembrie 1989] am fost impuscat…cu o arma de calibru mare si probabil cu gloante dum-dum

imaginea 207
imaginea 208

IMG_0207

IMG_0208

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2011/10/25/procesul-de-la-timisoara-xi-dupa-22-decembrie-teroristii-martorii-alexandru-koos-ion-flocioiu-si-herlea-floarea/

Alexandru Koos who was wounded on the night of 22-23 December 1989 also was treated in Austria however, where both doctors and experts confirmed that the bullet in question was a dum-dum bullet.

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2011/10/02/procesul-de-la-timisoara-iv-martorii-adrian-kali-ioan-musca-traian-orban-si-alexandru-koos/

2) Bânciu Leontina and  3) Sava Angela-Elena

Raportul medico-legal nr. 982/A din 18.12.1989 a fost întocmit pentru cadavrul neidentificat de sex feminin, cu numărul de ordine 10. Ca semn de violenţă este consemnată o plagă orificială anfractuoasă cu marginile de 2/2 cm, orificiu de intrare pe faţa posterioară a hemitoracelui stâng în 1/2 inferioară, fără a se putea decela orificiul de ieşire. S-a concluzionat că moartea violentă s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutivă leziunii de organe interne, prin proiectil de armă de foc, tragerea fiind efectuată de la distanţă dinapoi înainte. În baza portretului vorbit, consemnat în raport, a obiectelor de îmbrăcăminte şi a leziunii de violenţă prin împuşcare, victima Bânciu Leontina a fost identificată de soţul ei. Acesta a fost martor ocular al împuşcării soţiei sale la Podul Decebal din Timişoara în seara zilei de 17 decembrie 1989, şi a putut da relaţii cu privire la faptul că soţia sa a fost împuşcată, în spate. Personal a transportat-o la Spitalul Judeţean Timiş. Bânciu Ioan a relatat:

Văzând că începe să se tragă, noi, eu cu soţia am intenţionat să ne salvăm şi să fugim spre gardul Parcului Tineretului. În acel moment, soţia mea a fost împuşcată în spate, mai sus de coapsa stângă. Am luat măsuri şi am transportat-o pe soţia mea cu un autoturism proprietate personală la Spitalul Judeţean, unde când am ajuns un medic mi-a spus că soţia a decedat. Am lăsat-o pe soţia mea decedată la spital şi apoi am plecat acasă la copii. A doua zi, când am revenit nu am mai fost lăsat nici să intru în spital şi nici să văd cadavrul soţiei. De atunci până în prezent nu am mai văzut cadavrul soţiei şi acesta nu mi-a fost eliberat.[10]

Pentru cadavrul neidentificat de sex feminin, cu numărul de ordine 42 a fost întocmit raportul medico-legal nr. 1014/A din 18.12.1989. Sunt prezentate leziunile de violenţă, respectiv frontal în stâng orificiu rotund pergamentat de circa 7 mm (orificiu intrare) şi plagă occipitală cu multiple eschile şi hernie de substanţă cerebrală (orificiu ieşire). S-a concluzionat că moartea s-a datorat unei plăgi împuşcate craniene. Plecând de la descrierea fizică şi a obiectelor de îmbrăcăminte precum şi a leziunilor de violenţă descrise de martorii oculari, Radu Daniela-Oxana a identificat cadavrul sorei sale Sava Angela-Elena. Aceasta a fost împuşcată mortal în aceleaşi împrejurări ca şi surorile Caceu, în seara de 17 decembrie 1989, în apropierea Catedralei.

https://mariusmioc.wordpress.com/2014/03/19/procuror-militar-general-r-romeo-balan-identificarea-victimelor-incinerate-ale-revolutiei-timisorene/

We know that at least four people and probably more were wounded or killed with exploding DUM-DUM bullets at Podul Decebal on 17 December 1989, including Ţînţaru Teodor Octavian (http://asociatia17decembrie1989timisoara.wordpress.com/in-memoriam/ “Octavian suferise o operaţie laborioasă condusă de Dr. Lazăr Fulger. Din cauza gloanţelor explozive i-au fost distruse un rinichi, jumătate din ficat şi artera femurală. Nu a supravieţuit pentru că nu erau rezerve de sânge pentru transfuzie.”) and  Banciu Leontina  http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=revista-on-line/memorial-4/masacrul-de-la-pod-i 

“Pe certificatul medical de constatate a decesului soţiei scrie: plagă împuşcată torace, glonţ exploziv. Deci a explodat în inimă glonţul, iar Procuratura Militară, după declaraţiile care au fost, care le-am dat eu, mi-a dat alt certificat care zice că a fost în coloana de manifestanţi de la Podul Decebal din Timişoara şi a fost împuşcată în seara din 17 Decembrie.”)

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2014/04/13/25-for-2014-25-things-you-should-know-about-the-romanian-revolution-on-the-25th-anniversary-of-the-fall-of-nicolae-ceausescus-communist-regime-5-timisoara-podul-decebal-evidence-suggests/

Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian

Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

Irish Television (RTE) captured what were apparently the last hours of Florica Sava’s  tragic end.  Warning:  the scene from 11:00 to 11:30 is graphic and unsettling.

posted by mikenork

http://www.youtube.com/watch?v=c3A6IiaOWhs

Brendan O’Brien (reporter):  “Florica Sava, a 33 year old mother of two young sons, was shot from a car with a dum-dum bullet.  It caused massive internal injuries.  Doctors said she had just hours to live.”

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2011/05/11/lets-go-to-the-videotape-i-to-the-army-its-confirmation-that-theyve-been-dealing-with-a-specially-trained-force-because-its-the-type-of-bullet-theyve-never-seen-before-itn-uk-telev/

4) Băran Georgian

Tot în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, pe Calea Aradului din Timişoara a fost rănit prin împuşcare Băran Georgian. Fiind subofiţer în rezervă, în perioada 23-25 decembrie, a participat împreună cu foştii săi colegi de la U.M. 01185 Timişoara la mai multe operaţiuni militare de pe raza oraşului. Într-o primă declaraţie, dată în ianuarie 1990, Băran Georgian a relatat împrejurările în care a fost împuşcat:

„Din 23 decembrie 1989 am participat cu unităţile de armată, respectiv cu T.A.B.-ul condus de plutonier Diaconu de la U.M. 01185, cu care am fost coleg de muncă, la prinderea teroriştilor în Timişoara.

În ziua de 25 decembrie 1989, în jurul orelor 11,00 ni s-au semnalat doi terorişti vis-a-vis de I.T.T. Calea Aradului într-un bloc în construcţie. Ne-am deplasat cu T.A.B.-ul acolo. Civilii au spus că cei doi terorişti au coborât în subsol, unul fiind rănit. Eram înarmat, am coborât din T.A.B. Am somat prin voce să se predea. Nu era nimeni, n-a răspuns nimeni. În timp ce verificam s-a tras asupra mea din cabina macaralei turn. Am ripostat trăgând cu pistolul mitralieră. S-a tras asupra macaralei şi de pe TA.B. Am urcat pe macara pentru a ajunge la cabină, fiind convins că cel din cabină este mort. Ajungând sub cabină teroristul a tras asupra mea, cred că erau gloanţe dum-dum, mi-a lovit mâna dreaptă, piciorul drept, schijele m-au atins la faţă şi mâna stângă, una mi-a trecut razant prin apropierea zonei rinichilor. Militarii au acoperit cu foc, trăgând în cabina macaralei până am coborât şi am fost dus la spital.”[141]

În raportul medico-legal colectiv se menţionează că Băran Georgian a prezentat plagă împuşcată gamba stângă şi braţul drept, leziuni ce au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale. S-a precizat că tragerea s-a făcut de la distanţă.”[142]

Deşi existau elemente că Băran Georgian a fost rănit de militarii care îl însoţeau, acesta a susţinut constant că a fost împuşcat de persoane necunoscute, probabil terorişti.

După 5 ani de la evenimente, în 21.01.1994, Băran Georgian a decedat, moartea fiind patologică şi datorându-se unui infarct miocardic. Soţia sa a predat asociaţiei de revoluţionari o scrisoare adresată de soţul ei lui Ion Cristoiu la 21.06.1993 şi neexpediată. Băran Georgian recunoaşte practic că a ştiut de la început autorii rănirii sale. Am să redau în întregime conţinutul acestei scrisori:

„Mă numesc Băran Georgian, sunt timişorean şi locuiesc pe Calea Torontalului nr.25A sc.C ap.2. Sunt posesor al certificatului de luptător cu numărul 994, fiind rănit în revoluţie. Prin intermediul cotidianului dvs. aş dori să pun o întrebare Comisiei pentru aplicarea Legii nr.42 şi d-lui preşedinte Ion Iliescu:

În data de 22 decembrie 1989 TVR a început să transmită Revoluţia în direct. Se ştia bine în acea vreme că T.V.R. transmitea între orele 20,00-22,00. În majoritatea judeţelor ţării s-a aflat de revoluţie abia în seara zilei de 22 decembrie, ori la acea oră sforile erau trase. D-l Ion Iliescu, în mod conştient, a transmis pe postul de televiziune (seara)mesajul în care solicita grevă generală pe tot parcursul României. Şi acum întrebarea:

Pe ce criterii şi din ce motive, în acele judeţe s-au eliberat certificate de luptător cu merite deosebite, poate chiar mai multe decât în Timişoara, unde, practic s-a răbdat sub gloanţe şi teroare 7 zile, până când a început Bucureştiul şi încă 4 zile după aceea.

Inclusiv eu, iniţial, am primit certificat de rănit în legătură cu evenimentele din Decembrie 1989, certificat care practic nu-mi conferea nici un drept, dar pentru faptul că nu am ieşit în stradă pentru drepturi, timp de un an am tăcut. Abia la intervenţia colegilor care mi-au cunoscut activitatea şi a d-lui procuror Bălan, care avea dosarul meu şi-mi cunoştea aportul la evenimente am solicitat schimbarea certificatului. Şi l-am primit pe cel de luptător, dar nu am beneficiat de nici un drept care mi-l conferă certificatul, deoarece s-au epuizat resursele şi de spaţii comerciale şi de teren agricol şi numerele de telefon. S-au terminat pentru mine.

Sunt invalid de gradul II (pensionat), două infarcturi, cu recomandări de imobilizare la pat, iar la solicitarea montării unui post telefonic mi s-a cerut să-mi schimb domiciliul. Am făcut şi acest lucru, am făcut un schimb dezavantajos de locuinţă doar pentru a avea telefon dar tot nu-l am.

Mai presus de toate, cei care au tras în noi au avantaje, iar noi suferinzii avem hârtii, după care am alergat mult. Personal îmi cunosc agresorul, acel criminal odios care a vrut să mă scoată din circulaţie. Norocul meu este că s-a dovedit un slab trăgător. Dar asta nu i-a împiedicat pe superiorii lui să-l avanseze în grad.

Recunosc că sunt un laş, că peste tot (proces, procuratură) am declarat că nu ştiu cine a tras în mine. Dar cum puteam recunoaşte, când asasinul este liber, înarmat şi avansat?

Inclusiv prietenul meu care se afla lângă asasin, nu are curajul să vorbească deoarece a fost ameninţat şi el cu familia lui.

Dar de acum mi-e indiferent. Oricum, la gravitatea sănătăţii mele un glonţ este binevenit. (Dar să-mi fie adresat mie, nu membrilor familiei).

Şi ca un sfat! Să se retragă toate certificatele de luptător sau să se declare nule, să se facă altele, cu altă prezentare şi să se dea celor ce le merită. Este singura soluţie, astfel impostorii, „teroriştii” şi asasinii sunt alături, ţinându-se de mână cu victimele.”

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/06/04/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-7-calea-aradului/

Georgian Baran “[pe 25 decembrie 1989]…teroristul a tras asupra mea, cred ca erau gloante dum-dum, mi-a lovit…”

imaginea 61
imaginea 62

IMG_0062

5) Griga Ioan

În seara zilei de 23 decembrie plutonierul Griga Ioan din U.M. 01926 Timişoara, împreună cu doi militari în termen înarmaţi şi mai mulţi civili au organizat un filtru de control pe Calea Aradului, la ordinul comandantului direct maior Medrea Vasile. În jurul orelor 19,00, cei din filtru au fost anunţaţi că este atacat Depozitul de medicamente din Calea Lipovei. Din proprie iniţiativă, subofiţerul s-a hotărât să-i ajute pe colegii săi aflaţi în pază la depozit. Însoţit de cei doi militari şi de 8 civili s-a deplasat în Calea Lipovei cu o autoutilitară T.V. de culoare albastră cu numărul de înmatriculare 32-PH-1685, ce aparţinea de Schela de foraj petrolier Timişoara. Autovehiculul a fost condus de Husar Daniel, voluntar civil, care a pus la dispoziţie maşina de serviciu. Autoutilitara a parcurs traseul str. Câmpina, str. Ion Ionescu de la Brad dar s-a oprit la str. Pomiculturii, unde era un baraj. Cei din interior au hotărât să se întoarcă pe acelaşi traseu, fără să ştie că în urma lor s-a deplasat şi un autocamion militar de la U.M.01926 Timişoara, tot spre Depozitul de medicamente. Autocamionul condus de plt.maj. Şandor Neculai a transportat un detaşament de militari, care urma să întărească paza la depozit. Nu ştiau unii de alţii.

Autocamionul militar a oprit la intersecţia străzilor Borzeşti cu Ion Ionescu de la Brad din cauza schimburilor de focuri din zonă iar detaşamentul militar sub comanda cpt. Ştirb Aurel şi locotenent Neamţu Costel, şi-a continuat drumul pe jos spre depozit. La autocamion a rămas şoferul plt.maj. Şandor Neculai şi doi militari în termen. Aceştia au sesizat apropierea autoutilitarei T.V., cu viteză şi cu farurile pe faza lungă, şi i-au somat pe cei din interior să oprească. T.V.-ul nu a oprit, motiv pentru care cei de lângă autocamion au deschis focul spre pneuri. În acest incident au fost răniţi şoferul Husar David şi plt. Griga Ioan, aflaţi pe scaunele din faţă şi alţi doi civili Sur Ioan şi Bapţan Gheorghe, aflaţi pe banchetele din spate.

Husar David a declarat:

„Am mers prudent şi la un moment dat s-a tras asupra noastră din faţă. Cauciucurile au fost sparte şi maşina s-a oprit. Am simţit că sunt rănit în piciorul stâng iar subofiţerul la piciorul drept şi ceilalţi au fost împuşcaţi în mâini şi la picioare. A venit un plutonier care ne-a recunoscut şi ne-a spus că au fost în eroare de au tras. Era coleg cu subofiţerul şi erau buni prieteni.”[165]

Husar David a suferit plagă împuşcată cu fractură cominutivă pilon tibial stâng, leziune ce a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale.[166]

Plutonier Griga Ioan, care a suferit plagă împuşcată transfixiantă fesă dreaptă şi picior drept, leziune ce a necesitat 40-50 de zile de îngrijiri medicale,[167] a relatat:

„Nu pot preciza dacă am fost împuşcat de militari sau terorişti. Militarii care au tras iniţial au încercat să vină în ajutorul nostru dar nu s-au putut apropia datorită schimbului de focuri.”[168]

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/07/02/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-9-calea-lipovei/#more-16536 

Griga “civilii au fost impuscati cu gloante plate [?], care asa cum spuneau medicii cu rupt tesuturile”

imaginea 170
imaginea 171

IMG_0171

6) Andrei Jubea

Jubea Andrei tatăl a suferit plagă împuşcată braţ drept cu fractură cominutivă de humerus, leziune ce a necesitat iniţial 65 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului medico-legal nr.1459 din 06.06.1990. Ulterior victima a rămas cu infirmitate permanentă.[130]

Jubea Andrei a declarat:

„N-am apucat să deschid uşa de la balcon când am auzit un foc de armă şi am fost împuşcat în braţul drept, m-am retras din faţa geamului şi am observat că fiul meu era căzut jos şi împuşcat în gât, în partea stângă. Am fost transportaţi la Spitalul clinic nr.2 iar după aproximativ o oră fiul meu a decedat pe masa de operaţie. Nu ştiu exact de unde s-a tras însă bănuiesc dinspre Poligrafie sau probabil dinspre pasajul de cale ferată.”[131]

În 01.04.1991 s-a efectuat un experiment judiciar pentru a se stabili locul de unde s-a executat foc iar în procesul-verbal s-a consemnat:

„Din bucătăria apartamentului, printr-o uşă dublă de lemn cu geam de sticlă, se face accesul pe balcon, cu o altă uşă de plasă de sârmă. În marginea uşii de lemn şi în plasa de sârmă se constată existenţa unui orificiu de intrare al glonţului cu diametru de aproximativ 0,8 centimetri. Făcând vizarea prin orificiul din uşă şi cel din plasa de sârmă, se constată că traseul glonţului este descendent. Vizând în continuare, se constată că locul de unde s-a efectuat tragerea este situat la colţul platformei de beton a staţiei PECO de pe Calea Aradului din Timişoara. Vizarea s-a făcut cu uşa din plasă de sârmă întredeschisă, aşa cum a fost în ziua de 24.12.1989.”[132]

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/06/04/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-7-calea-aradului/#more-16532

Andrei Jubea “glontul special de culoare alb”

imaginea 204
imaginea 205

IMG_0205

7) Cota Iosif

Au fost răniţi Cota Iosif şi Teodorescu Ionel, care împreună cu alte persoane sosiseră din Topolovăţul Mare pentru a se alătura mişcării revoluţionare.

Cota Iosif a precizat:

„După poziţia leziunilor pe care le-am suferit, în degetul mare de la piciorul drept am fost lovit de gloanţe venite dinspre Restaurantul militar de la acele T.A.B.-uri, iar în fesa dreaptă, după poziţia leziunii şi după cum stăteam adăpostit, am fost lovit de gloanţe venite dinspre T.A.B.-ul care a circulat prin faţa Direcţiei agricole.”[58]

Leziunile suferite de Cota Iosif au necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului medico-legal nr.789 din 09.07.1991.

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/05/05/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-3-piata-libertatii/

Iosif Cota “gloante crestati”

imaginea 90
imaginea 91

IMG_0091

8) Cacoceanu Iosif

PIAŢA TRAIAN

În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, în jurul orelor 9,00, Cacoceanu Iosif, subofiţer de penitenciar pensionar, a plecat de la domiciliul său de pe strada Dacilor în Piaţa Traian, aflată în apropiere, pentru a face cumpărături. S-a oprit în colţul pieţei dinspre strada Dacilor, lângă un chioşc de ziare şi a stat de vorbă cu alţi pensionari despre evenimentele de la acea dată. La un moment dat Cacoceanu Iosif a fost împuşcat cu un singur glonţ în abdomen. Deşi a fost transportat de urgenţă la spital şi a fost operat, Cacoceanu Iosif a decedat în cursul zilei de 25.12.1989. Nu se cunosc niciun fel de date cu privire la cei care au tras şi au ucis victima.

Singurul martor ocular identificat şi audiat, respectiv Dumitru Ion, a declarat:

„În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, întâmplător, în spatele chioşcului de ziare din Piaţa Traian, chioşc situat pe colţul din stânga al pieţei privind spre biserica sârbească, dinspre Prinţul Turcesc, am văzut că erau adunaţi mai mulţi bătrâni, care comentau evenimentele petrecute în oraş. Printre aceştia am recunoscut pe Cacoceanu Iosif. Pe ceilalţi nu i-am cunoscut. M-am oprit şi eu şi am participat la discuţii. La un moment dat, s-a auzit o pocnitură, zgomot de glonţ, l-am văzut pe Cacoceanu căzând. De teamă noi am fugit în primul moment. Poziţia lui Cacoceanu înainte de a fi împuşcat, a fost aceea cu faţa spre liniile de tramvai care vin dinspre Prinţul Turcesc spre Podul Decebal, puţin oblic dreapta. Nu cunosc locul din corpul victimei unde a intrat glonţul întrucât acesta nu a fost dezbrăcat acolo, întrucât imediat a oprit acolo o maşină şi a fost transportat aşa îmbrăcat cum era la spital. Nu pot preciza direcţia de tragere, eu mă aflam ca poziţie în spatele lui Cacoceanu în momentul împuşcării sale.”[196]

Martorul nu a putut de niciun fel de relaţii cu privire la cei care au deschis focul în Piaţa Traian.

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/07/18/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-11-piata-traian/

În raportul medico-legal nr.1050/A din 25.12.1989 sunt consemnate ca semne de violenţă orificiile de intrare şi de ieşire al glonţului:

„1. Plagă orificială de aproximativ 0,7 cm diametru în regiunea abdominală anterior.

2. Plagă de aproximativ 3 cm diametru în regiunea lombară stângă.”[197]

S-a precizat că moartea violentă s-a datorat plăgii împuşcate abdominale.

Un alt pensionar i-a povestit soţiei victimei că s-a deschis focul dintr-un autoturism. Acesta nu a putut fi audiat deoarece a decedat la scurt timp.

Cacoceanu Margareta, soţia victimei a relatat:

„Eu am aflat despre împuşcarea soţului meu imediat deoarece a venit cineva în curtea imobilul unde locuiam şi a întrebat unde locuieşte pensionarul care a lucrat la penitenciar şi vecinii au indicat adresa mea, iar respectivul mi-a spus că soţul meu a fost împuşcat. Acel bătrân care mi-a dat această veste despre soţul meu mi-a mai spus că a fost împuşcat dintr-o maşină care a venit în viteză de la Prinţul Turcesc spre Podul Decebal.”[198]

Aceasta ar putea explica de ce nu au fost văzuţi trăgătorii.

[196] Dosar nr.308/P/2000, vol.XV, fila 7

[197] Ibidem, fila 14

[198] Ibidem, fila 21

“Margareta Cacoceanu (59 de ani) a relatat ca sotul ei a fost impuscat, cu gloante dum-dum, dintr-o “Dacie” rosie fara numar de inmatriculare.”

image-55

9) Alexandru Aciocoitei

În dimineaţa de 23 decembrie 1989, căpitan Aciocoiţei Alexandru, din U.M. 01864 Timişoara, împreună cu doi militari în termen, înarmaţi încerca să stabilească locurile de unde se executa foc. În jurul orelor 9,00, patrula a intrat în magazinul de pâine situat la colţul străzii Câmpina cu Calea Lipovei. Militarii s-au retras în acel spaţiu deoarece începuse să se tragă pe stradă. Un civil, respectiv Gheorghiu Constantin, refugiat şi el în magazin, a încercat să iasă pe uşa metalică din spate, care dădea spre strada Câmpina şi în acel moment a fost împuşcat. Gheorghiu Constantin a suferit o plagă împuşcată lombară, leziune ce a necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale.[155] În aceleaşi împrejurări şi în acelaşi loc a fost rănit şi cpt. Aciocoiţei Alexandru. Acesta a declarat:

„După ce am verificat interiorul, în momentul în care am vrut să ies în spatele magazinului am fost lovit de glonţ în antebraţul stâng, glontele ieşind din braţ. Cred că s-a tras din al doilea bloc, maxim etajul 2, după care m-am retras la unitate, de unde am fost dus la Spitalul Militar.”[156] Ofiţerul a prezentat o plagă împuşcată transfixiantă anterobranhială stângă, cu fractură deschisă de humerus, pentru care i s-au acordat 30 de zile de îngrijiri medicale.[157]

Trebuie menţionat că pe latura dinspre strada Câmpina era amplasat Batalionul de transmisiuni al diviziei, U.M. 01926 Timişoara.

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/07/02/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-9-calea-lipovei/#more-16536

Alexandru Aciocoitei:  “…de unde am fost dus la spitalul militar.  Mi s-au comunicat ca glontul era de 5,6 mm….”

IMG_0010

10) Petru Ghinea

Lt.col. Ghinea Petre, din U.M. 01185 Timişoara, a asigurat paza Comandamentului diviziei cu un număr de 5 transportoare blindate, care au intrat în dispozitiv în Piaţa Libertăţii în noaptea de 22/23 decembrie 1989 în jurul orelor 22,00. Acest ofiţer a menţionat:

„După orele 22,15 – 22,30 şi până către orele 23,00 în Piaţa Libertăţii s-au auzit sporadic rafale şi împuşcături izolate. Toate încercările de a localiza aceste împuşcături au eşuat. Singurul aspect care le diferenţia de zgomotul normal al muniţiei utilizate de armamentul din dotarea unităţilor noastre era zgomotul, mult diminuat de parcă ar fi fost utilizate arme cu calibre mici… La un moment dat în Piaţa Libertăţii s-au auzit strigăte care semnalau apariţia unor elicoptere în zbor şi a unor paraşutişti care fuseseră lansaţi. Personal nu am văzut nimic şi consider că focul declanşat fără justificare de mijloacele dispuse în faţa comandamentului a impus o puternică stare de nelinişte şi nesiguranţă asupra evenimentelor care se derulau. Am fost trimis de col. Mancu Florin să merg la fiecare mijloc de foc şi să-i determin să înceteze focul. Am transmis că focul se va deschide numai la ordin. Cu toate acestea au fost destule situaţii în care acest foc a fost deschis fără nicio justificare concretă.”[53]

Lt.col. Ghinea Petre a menţionat:

„De după monumentul din centru pieţei s-au auzit strigăte şi solicitări de ajutor. Am fugit acolo şi am ajutat câțiva oameni să iasă la lumină, din care unul rănit, l-am trimis la spital. I-am cerut scuze pentru cele întâmplate rănitului. Cei doi subofiţeri din T.A.B.-ul care executase foc, mi-au raportat că fuseseră trimişi de comanda U.M. 01185 Timişoara. Nu după multă vreme a mai apărut un T.A.B. fantomă, care s-a oprit din viteză în Piaţa Libertăţii şi a executat focul pe două direcţii: în lungul străzii unde era consignaţia, către ceainărie şi spre Spitalul militar, ulterior am aflat că au fost răniţi grav oameni. În T.A.B. era lt. Rusu cred şi mr. Şerban din U.M..01185 Timişoara.”[60]

http://mariusmioc.wordpress.com/2014/05/05/procuror-romeo-balan-teroristii-din-timisoara-dupa-22-decembrie-1989-3-piata-libertatii/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2011/06/02/iosif-costinas-cu-locotenent-colonelul-petre-ghinea-o-lupta-cu-fortele-raului-orizont-timisoara-nr-5-221990-p-5/

“O lupta cu fortele raului,” Orizont (Timisoara), nr. 5 (2 februarie 1990), p. 5.

Lt. Col. Petre Ghinea:  Primele rafale de arma automata le-au tras fostii securisti chiar in Piata Libertatii, unde noi aveam amplasate transportoarele blindate care completau sistemul de foc al tancurilor, pentru apararea Comandamentului militar.  Au tras din multe locuri, din podurile cladirilor.  In seara zilei de 22 decembrie, intre orele 22,30 si 23….

Iosif Costinas:  Cu toate astea, in seara zilei de 22 decembrie s-a tras, de aproape, asupra Comandamentul militar.

Lt. Col. Petre Ghinea:  Da.  Am fost de fata.  Au tras dintr-o “Dacie” alba…Foloseau mai multe autoturisme, schimbindu-le din loc in loc.  Le schimbeau si numerele….Din hotelul Central s-a tras asupra noastra si ne-au gaurit citeva pneuri de la transporter…

Iosif Costinas:  Duminica, 24 decembrie, inainte de masa, te-am auzit vorbind, prin amplificare, in Piata Libertatii…

Lt. Col. Petre Ghinea: …[nea Ionescu de la Filarmonica] A venit cu o propunere demna de toata atentia.  Am adus de la Filarmonica statia de amplificare si am instalat-o pe tarasa Casei Armatei.  Statia functiona excelent.  M-am adresat securistilor ascunsi prin casele din apropriere:  “Securisti, predati-va!  Nu mai aveti nici o sansa!  Facem apel la ultimul dram de omenie pe care-i mai aveti in voi!  Cursul evenimentelor este ireversibil!  Nu veti putea fugi din oras, predati-va!  Ne-am adresat si oamenilor care locuiesc in cladirile din care se tragea, spre a ne semnala locurile de unde se trage.  Unii din ei au iesit la geamuri (cei de la etajele superioare) si aratau de unde vin rafalele de arme automate….Desi am facut apel la ultimul dram de omenie al securistilor, unii au tras asupra noastra.  Din fericire, nu ne-au nimerit….In timp ce vorbea nea Ionescu mi-a fost impuscat un subordonat:  soldatul Mihai Budugan,  unul dintre cei mai curajosi baieti ai mei.  A fost impuscat deasupra inimii.  Dus la spital, a scapat cu viata.  Dupa un timp, in urma apelurilor noastre, in zona Pietei Libertatii focul a scazut in intensitate.  Au actionat si cercetasii si militarii de la unitatile de parasutisti.  Tot in urma apelurilor noastre, mai multi cetateni ne-au comunicat numerele masinilor din care au tras securistii.

Iosif Costinas: Care este opinia ta despre felul cum au actionat securistii-teroristi?

Lt. Col. Petre Ghinea: Spre deosebire de militarii nostri, ei au fost foarte bine pregatiti pentru lupta in oras. Dispuneau de armament modern, special (inclusiv simulatoare de foc). De pilda, la automatele lor rabatabile, cu gloante videa [vidia] sau gloante explozive, nu se putea vedea flacara la gura tevii….Initial, dupa opinia mea, au intrat in lupta elemente extrem de bine instruite, apoi acestea au disparut, lasind in locul lor o seama de colaboratori ai fostei Securitatii (din diferite, ca sa zi asa, categorii, socio-profesionale).  A fost un plan diabolic, indeplinit, din nefericire, in buna masura….

Iosif Costinas:  Ce te-a nemultumit cel mai mult in acele zile atit de grele pentru noi, timisorenii?

Lt. Col. Petre Ghinea:  Armata nu a putut sa faca fata tuturor solicitarilor.  Sa nu mai vorbim de faptul ca nu am fost pregatiti pentru un asemenea tip de lupta.  Caci, dupa cum se stie, nu este suficient sa ai in mina un pistol-mitraliera si o cantitate de munitie pentru a interveni cu eficicatate, unde este nevoie.  M-a nemultumit, spre pilda, si inexistenta, alaturi de noi, a militienilor si chiar a unor elemente din fosta securitate, care, dupa cite am auzit, se considerau de bunacredinta.  Foarte putini au raspuns apelurilor Comandamentului militar de a se prezenta la fostul lor sediu si de a ne da o mina de ajutor…

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Before the Narratives of December 1989 Consolidated (Slight Return): Looking through the 272 Issues of the PNTCD’s “Dreptatea” Newspaper from 1990

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 6, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

Thanks to the Fundatia Corneliu Coposu site at http://www.corneliu-coposu.ro/sectiune/index.php/239-ziarul-dreptatea/ copies of the PNTCD’s daily Dreptatea from the early 1990s are available to the public.  I have looked through the first 200 editions, from early February 1990 to early October 1990.  Many fascinating aspects of Romanian politics and life jump out at the reader.  For our purposes here, the most interesting aspect is the details that make their way into articles about December 1989.  This was at a time when, although beginning to consolidate, narratives of December 1989 remained somewhat fluid, focusing on what happened and less on how it did or did not fit into competing narratives.  It would not be long before these competing narratives would become not just descriptions of what had happened but increasingly political and ideological lenses to view and interpret what had happened–thus leading to the exclusion, knowingly or unknowingly, of details that contradicted or did not “fit” the narrative in question.  New theories and even new memories or perhaps better put, lapses in memory or amnesia, would displace earlier memories and details.

It is therefore almost surreal to read the details of December 1989 in the pages of the National Christian-Democratic Peasant Party’s daily Dreptatea, a party and a paper whose opposition to the National Salvation Front and the former communist nomenklatura, was unquestionable at the time and comes through clearly in the pages of this publication–including when it was not published for several days in June 1990 because miners at the behest of the Front’s leaders devastated the offices of the party and the daily….And yet, in articles about December 1989, journalists relayed details which today their political and ideological heirs consistently deny or seek to explain away or wouldn’t be caught dead including in any article about December 1989.  Most importantly, that the terrorists of December 1989 existed, that their core was provided by the Securitate and included Arabs from countries friendly to the dictatorial communist regime of Nicolae Ceausescu, and that the terrorists possessed and used atypical and highly destructive munitions that no other forces in Romania possessed:  in particular, exploding DUM-DUM bullets that are outlawed by an international convention of which Romania was a signatory.

——————————————————————————————————————–

Two recent finds to add to the original tranche:

Florin Oprea Salceanu, “Unde sint teroristii, domnule Iliescu?” Dreptatea (nr. 224) 1 noiembrie 1990, p. 3.

Adincurile noptii erau zguduite de vaietele ranitilor si suierul gloantelor dum-dum, de trasoare, de vidia.  Teroristii ocrotiti de noapte, in pozitiile cheie, impuscati fara mustrare de constiinta.

image0

Virginia Stanescu si Gabriel Stanescu, “Ce facem pentru eroii revolutiei?” Dreptatea (nr. 230), 8 noiembrie 1990, p. 1

Tinarul de 20 de ani, Marcel Ungureanu, ranit la 23 decembrie 1989 la Aeroportul Otopeni, facea parte din Unitatea Militara 01370 Focsani….Totul s-a petrecut intr-o clipita si Marcel s-a trezit la Spitalul nr. 9, impuscat in git si coloana, la sectia reanimare.  Din pacate, atentia acordata de cadrele medicale a fost de asa natura incit a ajuns in Italia [la Centrul Toscana-Ortopedie din Florenta] cu ranile infectate…Cei doi ramasi, Marcel si Mugur (acesta din urma impuscat cu gloante dum-dum care au explodat in corp distrugindu-i ficatul si rinichii) continua sa fie vizitati si ajutati de familii italiene.

 

image0-004

——————————————————————————————————————–

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2014/06/14/before-the-narratives-of-december-1989-consolidated-looking-through-the-first-200-issues-of-the-pntcds-dreptatea-newspaper/

 

image0-011

Niculae Lucian, 30 ani, 21 decembrie 1989, Intercontinental (Bucuresti), piciorul distrus de gloantele dum-dum (also mentioned in http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2014/05/18/surgeons-from-bucharests-main-hospitals-discuss-their-experiences-in-december-1989-lt-gnl-traian-oancea-dr-nicolae-nae-constantinescu-dr-dan-gavriliu-dr-nicolae-angelescu/)

G.L. [Gilda Lazar], “Pentru un erou al Revolutiei,” Dreptatea, nr. 52 (6 aprilie 1990), p. 2.

Click to access dreptatea-nr52-1990-0406.pdf

image0-001

Aurelian Lazu, “REMEMBER,” Dreptatea, nr. 96 (1 iunie 1990), p. 2.

Click to access dreptatea-nr96-1990-0601.pdf

image0-015

soldat Eugen Mardare, glont dum-dum s-a explodat in abdomen

Raluca Gabriel Mocanu, “Eroii Tragici,” Dreptatea, nr. 100 (6 iunie 1990), p. 4.

Click to access dreptatea-nr100-1990-0606.pdf

image0-005

Ovidiu Craciun, doua dum-dum-uri

Traian Calin Uba, “Noi amintiri in alb,” Dreptatea, nr. 138 (24 iulie 1990), p. 3. 

Click to access dreptatea-nr138-1990-0724.pdf

image0-003

Ilie Costache, “Accident? [despre cazul avionului TAROM AN-24 prabusit pe 28 decembrie 1989], Dreptatea, nr. 36 (17 martie 1990), p. 3.

Click to access dreptatea-nr138-1990-0724.pdf

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2014/01/10/nicolae-ceausescu-securitatea-libieni-cincufagarasbrasov-si-revolutia-romana/

 

image0-013

gloantele cu virful taiat

Odette Hanganu si Remus Agatinei, “Si Braila e oras martir.  Cind se va afla adevarul?,” Dreptatea, nr. 69 (28 aprilie 1990), p. 4.

Click to access dreptatea-nr69-1990-0428.pdf

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/09/29/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-iii-a-fistful-of-bullets-unregistered-atyp/

 

image0-008

gloante cu cap vidia

Tudor Barbu, “Trei momente din decembrie si semnele lor de intrebare,” Dreptatea, nr. 36 (17 martie 1990), p. 3.

Click to access dreptatea-nr36-1990-0317.pdf

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/12/06/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribuit-decisiv-la-victoria-revolutiei-iii/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/08/25/tvr-chirurgi-si-reportaje-despre-gloante-explozive-dum-dum/

 

image0-017

Sibiu, ROMBAC, 80 de specialisti din capitala

Cristina Mladin, “Inexactitati,” Dreptatea, nr. 101 (7 iunie 1990), p. 3.

Click to access dreptatea-nr101-1990-0607.pdf

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/08/16/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-iv/

 

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Redux: The Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game. (VIDEO) “Ceausescu – Friderikusz – A Szólás Szabadsága”

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 16, 2014

To my pleasant and true surprise!  The Hungarian Television program from 29 February 2004 I cited in my 2005 article, “The Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game” is now available on Youtube (in Hungarian):

Hungarian Television began scrutinizing the film in its “Thursday Evening” program, but the more important examination of the film was on Sunday, 29 February 2004, when MTV (Magyar Televizio) broadcast a program entitled “Secret Revolution (Titkos Forradalom)?” According to the host, Sandor Friderikusz, “days later [after the first showing of the documentary] the film was still enthralling Hungarians and foreigners.”  But it was clearly Nemeth’s claim that was driving everything—and ended up serving as the gateway to a more wideranging deconstruction of the film.

Brandstatter had been scheduled to appear on the progam, Friderikusz stated, but after having promised for a week to participate, at the last minute pulled out without giving a reason.  Friderikusz decided to contact those interviewed in the film to verify their statements on camera.  A pattern soon began to emerge:  Brandstatter had conducted long, in some cases hours-long, interviews, but had only placed short, frequently out-of-context clips in the final product.  Moreover, according to her interlocutors, she had come to the interviews with her mind firmly made up about what had happened in December 1989.

The first interviewee who was sought out, was Milton Bearden, who participated by phone from his home in New Hampshire.  Bearden, the former Chief of Operations for the Soviet Union and Eastern Europe, was not amused by Brandstatter’s documentary.  His admonition to Brandstatter, that she should be careful in her pursuit of the idea that the Romanian Revolution was the work of foreign security services, was the only excerpt of what he maintained was a two and a half hour interview.  [Romanian Army General Victor Stanculescu maintains that although in the film he only has a few words, the interview with Brandstatter lasted four hours (“Clipa,” 11 March 2004).]

Bearden was emphatic in declaring that “the CIA in no way directed or precipitated the revolution” and rejected Brandstatter’s contention that the Revolution was the work of foreign security services as “completely untrue.”  Asked if he thought Brandstatter had forced her case, Bearden responded:  “I don’t want to cause Brandstatter difficulty, but she [came] already convinced of the truth of her theory.”  His admonition for her to “be careful,” appears to have been a reference to how she was approaching the topic analytically—not that this pursuit was endangering her life or well-being.

Bearden considered the allegations of a central Hungarian role ridiculous.  He noted that in 1989, the Hungarian political scene was dominated by two principal issues:  the reburial of Imre Nagy and the opening of its western frontier with Austria.  To his credit as a journalist, Friderikusz challenged Bearden on two points:  1) perhaps other personnel within the CIA might have been involved in an operation against Romania of the variety alleged in the film of which Bearden was unaware, and 2) if there had been a CIA role, would it not be natural that Bearden should deny a CIA role?  Bearden claimed it was out of the question that an operation of this type could have taken place without his knowledge, and he acknowledged the suspicion with which his denials might be received but reiterated emphatically that Brandstatter’s claims were groundless.

Next, Friderikusz interviewed Ferenc Karpati, Hungarian Defense Minister at the time of the Revolution, and Laszlo Borsics, Hungarian Chief of Staff at the time.  Karpati and Borsics denied any preparation for, or provision of, arms during the Revolution, and stated that they did not believe something such as the alleged CIA training of agents provocateurs to overthrow Ceausescu could have been launched from Hungary.  Although there was some discussion in political circles of sending in Hungary’s anti-terrorist brigades and armed volunteers, Karpati opined, “luckily we rejected it.”  In fact, the officials claimed they only made offers of arms and munitions after Ceausescu’s overthrow and that these had been rejected by the Romanian military, who only accepted medical supplies.  Friderikusz pushed Karpati on the question of “which party or political faction” was advocating intervention, but Karpati declined to say, stating that he had already made it public years before in an article in the “Historia” magazine. [In the throes of the 1994 Hungarian parliamentary election campaign, however, the leader of the former communist party (MSzP), Gyula Horn, accused the deceased former Prime Minister Jozsef Antall and then current foreign minister Geza Jeszensky of the Hungarian Democratic Forum (MDF) as having asked in the days of the Revolution to be permitted to create volunteer detachments to intervene in Romania, but that the request was rejected.  Jeszensky denied Horn’s claim, saying that the MDF had asked Horn, who was foreign minister in December 1989, to request NATO intervention and had never proposed the idea of volunteer detachments. (see Dorin Suciu, “Si totusi in ’89 Ungaria pregatea o interventie armata in Romania,” Adevarul, 26 April 1994).]

In what was emerging as a clear pattern, Karpati claimed that a year earlier Brandstatter had conducted a two hour (unfilmed) “pre”-interview with him—none of which ever saw the light of day.  Thus, when she asked to send a film crew, he declined when she did not respond to his questions of the content of the film.  Challenged about Nemeth’s claim of Hungarian and CIA direct involvement in the Revolution, Borsics opined that Nemeth’s words “may have been taken out of context…and I certainly have no knowledge of such things.”  Borsics also highlighted some basic factual inaccuracies in the account purported in the Brandstatter film—such as the Bicske “training camp” being 40 km from the Austrian border, when in fact it is 40 km from Budapest and at least 150 km from the Austrian border.

Friderikusz followed up once again with Karpati, inquiring how it was possible that Nemeth’s account, at least as it appeared in the film, could be so different from his and Borsics’?  “Was it possible,” he asked, “that only he [Nemeth] was privy” to these secrets?  Karpati responded emphatically:

“All I can say, is that during those days, every hour we were updating the Prime Minister, frequently we sat a his desk, marking on a map every move that was taking place in Romania, we spoke about troop movements, we talked about everything, and I believe that he would have heard everything from us first.”

Finally, Friderikusz spoke to Sandor Aradi, the Hungarian military attache in Bucharest during the Revolution, who denied Brandstatter’s thesis, claimed the film was full of doubletalk, and affirmed that the Romanian Revolution was first and foremost the work of the Romanian people, especially the Romanian youth. “Without a doubt,” Aradi claimed, it was unthinkable that he could have held such a position and not had some information on the secret operations Nemeth had alleged.

https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2010/09/22/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-two/

THE 1989 ROMANIAN REVOLUTION AS GEOPOLITICAL PARLOR GAME:  BRANDSTATTER’S “CHECKMATE” DOCUMENTARY AND THE LATEST WAVE IN A SEA OF REVISIONISM

By Richard Andrew Hall

Disclaimer:  This material has been reviewed by CIA.  That review neither constitutes CIA authentification of information nor implies CIA endorsement of the author’s views.

Please Note:  This article is not to be cited, reproduced, translated, or used in any form without the acknowledgement and permission of the author.

Part 2: CHECKMATE:  “A thrilling documentary that may destroy your confidence in the mass media…”*

With much fanfare “Checkmate” finally debuted on the Franco-German TV Arte channel on Wednesday, 25 February 2004.  Brandstatter’s film is more formidable than many accounts alleging a primary foreign role in the December 1989 events.  Indeed, it is impressive in some ways:  Brandstatter obviously did a lot of leg-work and preparation for her documentary.  She filmed and conducted research in Romania, Hungary, Germany, Austria, France, and the United States, and spoke to other relevant figures in Great Britain, Bulgaria, and Norway.  Among those whose interviews appear in the film are:  former President Ion Iliescu, analyst Stelian Tanase, dissident Laszlo Tokes, Army General Victor Stanculescu, dissident Doina Cornea, Securitate Colonel Gheorghe Ratiu, Army General Dan Voinea, NSC official Robert Hutchings, Congressman Christopher Smith, and former CIA officers Milton Bearden, Charles Cogan, and Robert Baer (“Jurnalul National,” 24 February 2004).

Brandstatter’s thesis in the film is that Nicolae Ceausescu was overthrown in December 1989 by the CIA, in conjunction with the intelligence services of some of its NATO allies, and of the Hungarians in the East bloc.  To be sure, she says, the Soviets had their fingers in the pie, thanks to the presence of the ubiquitous Russian “tourists” (i.e. intelligence agents, more about this below), but theirs was not the decisive role.  Thankfully, Brandstatter does at least acknowledge the independent role played by the courage of the long-suffering average Romanian citizen—although not sufficiently in the view of critics—and does not suggest that all was merely smoke and mirrors in December 1989 (“Jurnalul National,” 24 February 2004).

What evidence does Brandstatter marshal in support of her theory?  A key sequence in the film begins with Miklos Nemeth, Hungarian Prime Minister in December 1989, who admits that Hungary supplied the Romanians with “a lot of important aid, including guns and ammunition,” and that Hungary attempted to recruit officials in key institutions of the Ceausescu regime who were “in a position to help the regime’s victims.”  Brandstatter believes that General Victor Stanculescu was one of those high-ranking Romanian officials who the Hungarians allegedly recruited—although Stanculescu denies this in the film and claims that although he sympathized with regime opponents, he had no ties to them (Magyar Televizio,“Titkos Forradalom?” 29 February 2004).

Next, a Securitate colonel in 1989, Gheorghe Ratiu—in fact, head of the First Directorate, the one most identified by Romanian citizens as the “political police”—declares the Securitate was in possession of information that in (West) Germany (Zehndorf), Austria (Traiskirchen), and Hungary (Bicske), there were training camps where guerilla warfare was being instructed by “American trainers.”  The trainees were taught how to “foment unrest and a national uprising.”  Then, in one of what is perhaps the film’s most unexpected moments, Nemeth appears to confirm the allegations from Ratiu’s interview:  “In the south of Germany and in Austria and in other countries, the Germans and Americans were training the required people” (Magyar Televizio, “Titkos Forradalom?” 29 February 2004).

Brandstatter asks, “Was this possible in Romania at that time?”  Dominique Fonveille, the former French intelligence officer who appeared in the February 2003 Durandin televison expose discussed in Part 1 of this series, reveals in the Brandstatter film:  “Yes, one could enter from neighboring countries, and there were also training camps in Hungary and Germany.  It is certain that these people had to be infiltrated in at the given moment.  You have to understand, however, that it was not possible to infiltrate hundreds of people, nor even for that matter dozens.”  Charles Cogan, described as “head of the CIA’s Paris Station in 1989” is seen stating:  “Either the CIA was active in these camps or was training the trainers.”  In his interview, Robert Baer, a former CIA officer, elaborates, “It is likely that they [the trainers] would have told these people, here is an M-16, here is how to load it, here is how to secure it, here is how you shoot with it and here is how you kill someone with it.  Here is how you activate a plastic explosive, etc.” (Magyar Televizio, “Titkos Forradalom?” 29 February 2004).

Finally, Brandstatter interviews Milton Bearden, presented as “Director of CIA’s East European [operations].”  Bearden declares:

“It is said that these were CIA camps.  We have to make a distinction here.  Almost everything is attributed to the CIA.  I don’t know what these people told you, [and] I don’t deny it in its entirety, but I would advise you to be careful…” (Magyar Televizio, “Titkos Forradalom?” 29 February 2004).

Of course, because Brandstatter’s thesis is that the Revolution was essentially “made in the USA,” sparked and manipulated by American-trained agents, it is not surprising that she promotes the ideas of her interlocutors that the bloodshed and victims of December were intentional—part of a plan to stoke popular outrage against the Ceausescu regime and then to legitimate the leadership that replaced him.  Once again she invokes the words of former Securitate Colonel Gheorghe Ratiu of the First Directorate.  According to Ratiu, the lesson learned by the “producers” of the December 1989 Revolution from the Brasov workers’ riots of November 1987 was that “if there aren’t any corpses, the people won’t revolt sufficiently [in order to overthrow the regime]” (Jurnalul National, 27 February 2004).  Therefore, he suggests that the bloodshed, in the week that preceded the Ceausescus’ flight from power on 22 December 1989, was intended to accomplish just this end.

The French security official, Dominique Fonveille, apparently speaking mostly in reference to the post-22 December bloodshed, argues that the gunfire and chaos that dominated the next few days was deliberate, designed to create a state of insecurity that would in turn create support for the new leaders.  Victims were thus necessary for the credibility of the Revolution, in his view.  Finally, Brandstatter presents an interview with the former Romanian Military Prosecutor, General Dan Voinea, who, on the 10th anniversary of the Revolution, had declared the findings of the investigation into the question of the so-called “terrorists”—the term used to describe those held responsible for 942 deaths (nearly 90% of the overall number of 1,104 people who died in the course of the Revolution) in the immediate hours and days following the flight of the Ceausescus.  According to Voinea—who, it is important to point out, was himself one of the people involved in the trial of the Ceausescus that was justified officially as having been necessary to put an end to the “terrorist” violence:

“After 22 December 1989, there existed a huge diversion, in the sense that the notion of terrorists who were attacking the population were invented.  After investigating the question, it was determined that these terrorists did not in reality exist.” (“Jurnalul National,” 27 February 2004).

DOMESTIC AND FOREIGN REACTIONS TO THE “CHECKMATE” DOCUMENTARY

Reviews of Brandstatter’s film were positive and it certainly fascinated its viewers.  A rare note of skepticism, but also acceptance of the film’s thesis on foreign involvement, was Dominique Dhombres’ review in “Le Monde” on 26 February 2004.  Yes, he wrote, the CIA, the KGB, and perhaps even the French secret services were involved, but Brandstatter still underplayed the role of Romania’s citizens “who were not [just] marionettes.”  He concluded, “Brandstatter’s display is sedcutive, but like the execution of the Ceausescus…[her conclusions are] a little hasty.”

Somewhat surprisingly perhaps, some Romanian commentators not known for their support of the Western-engineered variant of the conspiracy theory of December 1989 have argued that Brandstatter’s arguments deserve serious consideration.  Using the research strategy of “qui bono”—a strategy which Brandstatter admits also drove her analysis of the December 1989 events—Cornel Nistorescu, editor of the mass daily “Evenimentul Zilei [Event of the Day],” concludes:  Hungary was also interested in Ceausescu’s fall (it’s European integration would have been an unsolvable problem if Ceausescu had continued to exist across its Eastern border); also interested were France, Germany, and the United States” (“Evenimentul Zilei,” 28 February 2004).

Some of the other commentary on Brandstatter’s film is equally interesting.  In a statement published by “Jurnalul National [The National Journal]” on 25 February 2004, Radu Tinu declared:  “It is regrettable that the facts I presented, five years ago, have become interesting only now, when the West releases them…We Romanians did not make the Revolution, but rather danced to the music of other intelligence services.  Tap-dancing for the CIA and ‘kalinka’ for the KGB.”  Tinu differs with Brandstatter, however, over for whom Stanculescu was spying; according to Tinu, he was working for the English, not the Hungarians as Brandstatter insinuates.  The name Radu Tinu may be familiar to Romania watchers:  he was the Deputy Chief of the Timis County Securitate that was involved in the bloody repression of demonstrators in Timisoara in December 1989.**

In a 3 March 2004 editorial entitled “The Romanian Revolution at the Intersection of CIA and KGB Streets,” the senior editor of “Jurnalul National,” Marius Tuca, accepted the rejection of some of Brandstatter’s claims—relayed by journalists at his own paper—and then summarizing the contradiction and timeless conspiratorial view at the center of many Romanian responses wrote:  “…there exists one certainty in all this debate:  the Revolution was founded by the Romanian people.  What remains to be learned is if someone put it in train and especially WHO! (emphasis in original].”

One of the more interesting reactions to the film came from Sergiu Nicolaescu, a film director who found himself at the center of the December events and who chaired a parliamentary commission investigating those events in the early and mid-1990s.  Nicolaescu alleged that the film was “a dirty trick financed by the Hungarians, because they are the only ones interested in making people believe that the Romanian Revolution was made by someone other than Romanians…[and, furthermore] the interviews were conducted in Hungarian not Romanian” (“Jurnalul National,” 28 February 2004).

HUNGARIAN INTERVENTION…IN THE [HISTORIOGRAPHY OF THE] ROMANIAN REVOLUTION

Had it not been for the surprising claims of former Hungarian Prime Minister Miklos Nemeth in “Checkmate,” it is doubtful the Hungarians would have paid much attention to the film.  But Nemeth’s comments suddenly converted what otherwise would have been a “foreign story” into one that “hit home,” so-to-speak. Those who think that such narcissism is the province of individuals—or as a good number of American academics seem to think, a quintessentially American condition—have probably never witnessed media coverage in other countries of an overseas catastrophe or sporting event, in which co-nationals are the be-all and end-all of coverage.

Until investigations by Hungarian Television to substantiate Nemeth’s claims in “Checkmate,” the Hungarian population had been informed primarily by translated dispatches of “Jurnalul National,” related by Hungarian correspondents in Bucharest, that were not subject to further scrutiny.  The daily “Magyar Hirlap” presented on 26 February the revelations of Securitate officers Ratiu and Tinu as confirming the thesis that Ceausescu had been overthrown by foreign intelligence services—who had set up training centers, including in Hungary as Nemeth maintained.  That the statements by former Securitate officials—even if in support of the argument of a former top Hungarian official—could be taken at face-value is perhaps evidence of how far we have come even in Hungary from December 1989—such statements would have been subject to far more, almost knee-jerk scrutiny in the early 1990s.  The idea that the Hungarian media was just dying to deny Brandstatter’s allegations thus does not really wash.

Hungarian Television began scrutinizing the film in its “Thursday Evening” program, but the more important examination of the film was on Sunday, 29 February 2004, when MTV (Magyar Televizio) broadcast a program entitled “Secret Revolution (Titkos Forradalom)?” According to the host, Sandor Friderikusz, “days later [after the first showing of the documentary] the film was still enthralling Hungarians and foreigners.”  But it was clearly Nemeth’s claim that was driving everything—and ended up serving as the gateway to a more wideranging deconstruction of the film.

Brandstatter had been scheduled to appear on the progam, Friderikusz stated, but after having promised for a week to participate, at the last minute pulled out without giving a reason.  Friderikusz decided to contact those interviewed in the film to verify their statements on camera.  A pattern soon began to emerge:  Brandstatter had conducted long, in some cases hours-long, interviews, but had only placed short, frequently out-of-context clips in the final product.  Moreover, according to her interlocutors, she had come to the interviews with her mind firmly made up about what had happened in December 1989.

The first interviewee who was sought out, was Milton Bearden, who participated by phone from his home in New Hampshire.  Bearden, the former Chief of Operations for the Soviet Union and Eastern Europe, was not amused by Brandstatter’s documentary.  His admonition to Brandstatter, that she should be careful in her pursuit of the idea that the Romanian Revolution was the work of foreign security services, was the only excerpt of what he maintained was a two and a half hour interview.  [Romanian Army General Victor Stanculescu maintains that although in the film he only has a few words, the interview with Brandstatter lasted four hours (“Clipa,” 11 March 2004).]

Bearden was emphatic in declaring that “the CIA in no way directed or precipitated the revolution” and rejected Brandstatter’s contention that the Revolution was the work of foreign security services as “completely untrue.”  Asked if he thought Brandstatter had forced her case, Bearden responded:  “I don’t want to cause Brandstatter difficulty, but she [came] already convinced of the truth of her theory.”  His admonition for her to “be careful,” appears to have been a reference to how she was approaching the topic analytically—not that this pursuit was endangering her life or well-being.

Bearden considered the allegations of a central Hungarian role ridiculous.  He noted that in 1989, the Hungarian political scene was dominated by two principal issues:  the reburial of Imre Nagy and the opening of its western frontier with Austria.  To his credit as a journalist, Friderikusz challenged Bearden on two points:  1) perhaps other personnel within the CIA might have been involved in an operation against Romania of the variety alleged in the film of which Bearden was unaware, and 2) if there had been a CIA role, would it not be natural that Bearden should deny a CIA role?  Bearden claimed it was out of the question that an operation of this type could have taken place without his knowledge, and he acknowledged the suspicion with which his denials might be received but reiterated emphatically that Brandstatter’s claims were groundless.

Next, Friderikusz interviewed Ferenc Karpati, Hungarian Defense Minister at the time of the Revolution, and Laszlo Borsics, Hungarian Chief of Staff at the time.  Karpati and Borsics denied any preparation for, or provision of, arms during the Revolution, and stated that they did not believe something such as the alleged CIA training of agents provocateurs to overthrow Ceausescu could have been launched from Hungary.  Although there was some discussion in political circles of sending in Hungary’s anti-terrorist brigades and armed volunteers, Karpati opined, “luckily we rejected it.”  In fact, the officials claimed they only made offers of arms and munitions after Ceausescu’s overthrow and that these had been rejected by the Romanian military, who only accepted medical supplies.  Friderikusz pushed Karpati on the question of “which party or political faction” was advocating intervention, but Karpati declined to say, stating that he had already made it public years before in an article in the “Historia” magazine. [In the throes of the 1994 Hungarian parliamentary election campaign, however, the leader of the former communist party (MSzP), Gyula Horn, accused the deceased former Prime Minister Jozsef Antall and then current foreign minister Geza Jeszensky of the Hungarian Democratic Forum (MDF) as having asked in the days of the Revolution to be permitted to create volunteer detachments to intervene in Romania, but that the request was rejected.  Jeszensky denied Horn’s claim, saying that the MDF had asked Horn, who was foreign minister in December 1989, to request NATO intervention and had never proposed the idea of volunteer detachments. (see Dorin Suciu, “Si totusi in ’89 Ungaria pregatea o interventie armata in Romania,” Adevarul, 26 April 1994).]

In what was emerging as a clear pattern, Karpati claimed that a year earlier Brandstatter had conducted a two hour (unfilmed) “pre”-interview with him—none of which ever saw the light of day.  Thus, when she asked to send a film crew, he declined when she did not respond to his questions of the content of the film.  Challenged about Nemeth’s claim of Hungarian and CIA direct involvement in the Revolution, Borsics opined that Nemeth’s words “may have been taken out of context…and I certainly have no knowledge of such things.”  Borsics also highlighted some basic factual inaccuracies in the account purported in the Brandstatter film—such as the Bicske “training camp” being 40 km from the Austrian border, when in fact it is 40 km from Budapest and at least 150 km from the Austrian border.

Friderikusz followed up once again with Karpati, inquiring how it was possible that Nemeth’s account, at least as it appeared in the film, could be so different from his and Borsics’?  “Was it possible,” he asked, “that only he [Nemeth] was privy” to these secrets?  Karpati responded emphatically:

“All I can say, is that during those days, every hour we were updating the Prime Minister, frequently we sat a his desk, marking on a map every move that was taking place in Romania, we spoke about troop movements, we talked about everything, and I believe that he would have heard everything from us first.”

Finally, Friderikusz spoke to Sandor Aradi, the Hungarian military attache in Bucharest during the Revolution, who denied Brandstatter’s thesis, claimed the film was full of doubletalk, and affirmed that the Romanian Revolution was first and foremost the work of the Romanian people, especially the Romanian youth. “Without a doubt,” Aradi claimed, it was unthinkable that he could have held such a position and not had some information on the secret operations Nemeth had alleged.

Even at the political level, Nemeth’s claims were rejected by other senior politicians from the time.  A separate MTV 1 program conducted an interview with Imre Pozsgay, who claimed no knowledge of Nemeth’s allegations and that Nemeth had discussed nothing of the sort (Magyar Televizio b, 2004).  “If I didn’t know about [the secret operations], then that means very, very few could have known,” he stated,

“…sure the West and Moscow tried to apply pressure to Ceausescu, but a revolution, a societal uprising, a rebellion, that the security services could pull off such a thing…such a thing has never happened in the history of the world [!].”

Thus, besides Romanian figures who disputed their characterization and/or presentation in the film and the manner in which Brandstatter produced it, we have here at least five other key officials from the time, not only rejecting Brandstatter’s thesis, but expressing dismay and disgust at how Brandstatter put the Revolution in “Checkmate”—Bearden, Karpati, Borsics, Aradi, and Pozsgay.

WAIT A MINUTE!  HADN’T IT JUST BEEN AGREED THAT THE KGB DID IT?

Among those asked by “Jurnalul National” to comment on the Brandstatter documentary was former Soviet-era Russian dissident Vladimir Bukovski.  Bukovski did not challenge Brandstatter’s account, maintaining that he had not had access to the sources available to Brandstatter—thereby leaving open the possibility of a CIA role in Ceausescu’s overthrow.  At first glance, this was somewhat surprising, as Bukovski has long argued that the December 1989 events in Romania were the work of the US and CIA’s principal adversary, the KGB.  However, it is not so surprising when one realizes the primary role Bukovski gives to foreign forces in bringing about Ceausescu’s overthrow, and his corresponding neglect of the internal dynamics of the Revolution inside Romania.

Bukovski’s comments while visiting Romania in November 2003—that the KGB orchestrated the events of Ceausescu’s overthrow—meant that the Romanian press had a field day on the 14th anniversary of the Revolution.  As usual when it comes to the KGB thesis, it was Editor-in-Chief Sorin Rosca Stanescu’s daily “Ziua” that gave Bukovski’s comments publicity, although dailies such as “Evenimentul Zilei,” “Romania Libera,” and others soon chimed in. “Case closed,” many editorialists, intellectuals, and politicians hastened to pronounce. Bukovski’s comments were interpreted as gospel precisely by those who have for years accepted and promoted this theory and who recognize its utility in contemporary Romanian political debates.  Bukovski’s credibility is enhanced by his stature and integrity as a former Soviet dissident, and by his post-1991 access to Soviet archives and publication of the documents he was able to surreptitiously photocopy.  But two critical points have to be made with regard to Bukovski’s claim about Romania’s December 1989 events.  First, he alleges that the collapse of communist rule throughout Eastern Europe—including the fall of the Berlin Wall—were part of an elaborate KGB plot, hatched beginning from 1988.  Second, he first made such allegations well-before he got access to those Soviet archives.

In a study dating from the late 1990s, the Romanian author Vladimir Alexe, who endorses a similar viewpoint on Romania’s December 1989 events, quoted Bukovski’s comments in 1990 on the collapse of communism in Eastern Europe, as follows:

“Never has the role of the KGB inside the country [the USSR] or abroad been so important.  The Soviet secret services are the ones that watched the overthrow of Ceausescu in Romania, launched the ‘velvet revolution’ in Czechoslovakia, [and] that took measures to overthrow Erich Honecker in East Germany, producing especially favorable circumstances for the destruction of the Berlin Wall  (“L’Empire du moindre mal,” Libre Journal, Paris, nr. 1, sept-oct, 1990, p. 30).” (see Vladimir Alexe, “KGB si revolutiile din Europa de Est” in Ziua, 19 November 1999 and 20 December 1999)

In the wake of Bukovski’s “bombshell” in November 2003, at least one Romanian commentator attempted to legitimize the credibility of Bukovski’s  claims by appealing to the fact that the documents substantiating Bukovski’s claims are “on the Internet, anybody can access them.”  It is true that Bukovski has published Soviet archival documents on the Internet, including from the period 1988 to 1991—however, none of them are about the December 1989 events in Romania (http://psi.ece.jhu.edu/~kaplan/IRUSS/BUK/GBARC/pdfs/sovter75/sovter75-e.html).  Indeed, given the amazing antennae of the Romanian press for anything that substantiates their beliefs on this matter—and their deafness to anything that challenges those beliefs—one would expect that did such documents exist they would have been reproduced in the Romanian press by now.

Following Brandstatter’s film, Bukovski returned again to the Romanian press scene in the summer of 2004 in a series of interviews in “Ziua.”  Although the daily typically hyped Bukovski’s comments—one could click on a file on their internet site devoted exclusively to “The Bukovski Scandal”—to make it appear that Bukovski had made stunning, new, and unassailable revelations, and Bukovski offered to provide documentary evidence for his views, he provided neither documentary evidence nor any new details—already, virtually non-existent—to his account.

As mentioned above, in commenting on what he referred to as the “Checkmate documentary,” Bukovski stated that he did not challenge Brandstatter’s account, since he had not had access to the sources available to her.  However, he did seek to strengthen support for his own argument of the events as predominantly a KGB coup by invoking the writings of the BBC reporter, John Simpson (“Jurnalul National,” 2 March 2004?).  Simpson’s writings have been invoked by others who have sought to evaluate accounts of the Revolution.  For example, Krishna Kumar writes in his 2001 book reexamining 1989 in the region, that John Simpson had brought new, sensational revelations to the table in a 1994 “Independent (London)” article (Kumar, 2001).  But the basis of Simpson’s 1994 article is the report released by the Romanian Information Service (SRI) that alleges Russian and other East bloc “tourists” played a seminal role in sparking the Revolution.  (Despite questioning other aspects of the SRI’s contentions, Deletant unfortunately appears to accept this claim at face value—without recognizing how it contradicts and ultimately negates his other arguments on the events (see Deletant ,1999, pp. 171-172).)  That the SRI is the Securitate’s formal institutional successor, and incorporated many of the personnel, structures, and culture of the Securitate, hardly lends the argument credibility.  Moreover, one has to ask if Bukovski supposedly knows so much about the KGB role in the Romanian Revolution from his access to Soviet archival sources, how is it that he does not know about what would appear to be a key detail—the role of Russian and East bloc “tourists” in sparking Ceausescu’s overthrow?

*From the television guide description of Newsletter MARS 2004/1 on the Internet.

**Marius Mioc, a direct participant in the Timisoara uprising and a researcher who has written some of the most detailed and insightful analysis on the events of December 1989, was sufficiently incensed with “revelations” that suggest that the events of Timisoara were stage-managed by foreign forces and that defended or denied the role of regime forces in repressing demonstrators that he published a newspaper devoted to the subject (Mioc 2004).

SOURCES

“Clipa On-line,” 2004, web edition, http://www.clipa.com.

Deletant, D., 1999, Romania Under Communist Rule (Portland, OR:  Center for Romanian Studies).

“Evenimentul Zilei,” (Bucharest), 2004, web edition, http://www.evenimentulzilei.ro.

“The Independent,” (London), 1994.

“Jurnalul National,” (Bucharest), 2004, web edition, http://www.jurnalul.ro.

Kumar, K., 2001, 1989:  Revolutionary Ideas and Ideals (Minneapolis:  University of Minnesota Press).

“Le Monde,” 2004, web edition, http://www.lemonde.fr.

“Magyar Hirlap,” 2004, web edition, http://www.magyarhirlap.hu.

Mioc, M., 2004. “Revolutia din Timisoara si minciunile de Marius Tuca [The Timisoara Revolution and the Lies of Marius Tuca (editor of Jurnalul National),” (Timisoara), March.

MTV 1 (Magyar Televizio 1), 2004.  “Csutortok este [Thursday Evening],” 26 February at http://www.icenter.hu.

MTV 1 (Magyar Televizio 1), 2004.  “Titkos Forradalom?  [Secret Revolution?],” 29 February at http://www.asolasszabadsaga.hu.

“Ziua” (Bucharest), 1999, 2003, 2004, web edition, http://www.ziua.ro.

 

for the whole series see:  https://romanianrevolutionofdecember1989.wordpress.com/2009/07/25/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Before the Narratives of December 1989 Consolidated: Looking through the First 200 Issues of the PNTCD’s “Dreptatea” Newspaper

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 14, 2014

(purely personal views as always, based on two decades of prior research and publications)

Thanks to the Fundatia Corneliu Coposu site at http://www.corneliu-coposu.ro/sectiune/index.php/239-ziarul-dreptatea/ copies of the PNTCD’s daily Dreptatea from the early 1990s are available to the public.  I have looked through the first 200 editions, from early February 1990 to early October 1990.  Many fascinating aspects of Romanian politics and life jump out at the reader.  For our purposes here, the most interesting aspect is the details that make their way into articles about December 1989.  This was at a time when, although beginning to consolidate, narratives of December 1989 remained somewhat fluid, focusing on what happened and less on how it did or did not fit into competing narratives.  It would not be long before these competing narratives would become not just descriptions of what had happened but increasingly political and ideological lenses to view and interpret what had happened–thus leading to the exclusion, knowingly or unknowingly, of details that contradicted or did not “fit” the narrative in question.  New theories and even new memories or perhaps better put, lapses in memory or amnesia, would displace earlier memories and details.

It is therefore almost surreal to read the details of December 1989 in the pages of the National Christian-Democratic Peasant Party’s daily Dreptatea, a party and a paper whose opposition to the National Salvation Front and the former communist nomenklatura, was unquestionable at the time and comes through clearly in the pages of this publication–including when it was not published for several days in June 1990 because miners at the behest of the Front’s leaders devastated the offices of the party and the daily….And yet, in articles about December 1989, journalists relayed details which today their political and ideological heirs consistently deny or seek to explain away or wouldn’t be caught dead including in any article about December 1989.  Most importantly, that the terrorists of December 1989 existed, that their core was provided by the Securitate and included Arabs from countries friendly to the dictatorial communist regime of Nicolae Ceausescu, and that the terrorists possessed and used atypical and highly destructive munitions that no other forces in Romania possessed:  in particular, exploding DUM-DUM bullets that are outlawed by an international convention of which Romania was a signatory.

image0-011

Niculae Lucian, 30 ani, 21 decembrie 1989, Intercontinental (Bucuresti), piciorul distrus de gloantele dum-dum (also mentioned in http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2014/05/18/surgeons-from-bucharests-main-hospitals-discuss-their-experiences-in-december-1989-lt-gnl-traian-oancea-dr-nicolae-nae-constantinescu-dr-dan-gavriliu-dr-nicolae-angelescu/)

G.L. [Gilda Lazar], “Pentru un erou al Revolutiei,” Dreptatea, nr. 52 (6 aprilie 1990), p. 2.

Click to access dreptatea-nr52-1990-0406.pdf

image0-001

Aurelian Lazu, “REMEMBER,” Dreptatea, nr. 96 (1 iunie 1990), p. 2.

Click to access dreptatea-nr96-1990-0601.pdf

image0-015

soldat Eugen Mardare, glont dum-dum s-a explodat in abdomen

Raluca Gabriel Mocanu, “Eroii Tragici,” Dreptatea, nr. 100 (6 iunie 1990), p. 4.

Click to access dreptatea-nr100-1990-0606.pdf

image0-005

Ovidiu Craciun, doua dum-dum-uri

Traian Calin Uba, “Noi amintiri in alb,” Dreptatea, nr. 138 (24 iulie 1990), p. 3. 

Click to access dreptatea-nr138-1990-0724.pdf

image0-003

Ilie Costache, “Accident? [despre cazul avionului TAROM AN-24 prabusit pe 28 decembrie 1989], Dreptatea, nr. 36 (17 martie 1990), p. 3.

Click to access dreptatea-nr138-1990-0724.pdf

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2014/01/10/nicolae-ceausescu-securitatea-libieni-cincufagarasbrasov-si-revolutia-romana/

 

image0-013

gloantele cu virful taiat

Odette Hanganu si Remus Agatinei, “Si Braila e oras martir.  Cind se va afla adevarul?,” Dreptatea, nr. 69 (28 aprilie 1990), p. 4.

Click to access dreptatea-nr69-1990-0428.pdf

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/09/29/%E2%80%9Corwellian%E2%80%A6positively-orwellian%E2%80%9D-prosecutor-voinea%E2%80%99s-campaign-to-sanitize-the-romanian-revolution-of-december-1989-part-iii-a-fistful-of-bullets-unregistered-atyp/

 

image0-008

gloante cu cap vidia

Tudor Barbu, “Trei momente din decembrie si semnele lor de intrebare,” Dreptatea, nr. 36 (17 martie 1990), p. 3.

Click to access dreptatea-nr36-1990-0317.pdf

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/12/06/vina-de-neiertat-a-tvr-a-contribuit-decisiv-la-victoria-revolutiei-iii/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/08/25/tvr-chirurgi-si-reportaje-despre-gloante-explozive-dum-dum/

 

image0-017

Sibiu, ROMBAC, 80 de specialisti din capitala

Cristina Mladin, “Inexactitati,” Dreptatea, nr. 101 (7 iunie 1990), p. 3.

Click to access dreptatea-nr101-1990-0607.pdf

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/08/16/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-iv/

 

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »