The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘decembrie 1989’

“Turistii Sovietici” din decembrie 1989: o productie autohtona. The “Soviet tourists” of December 1989: A Romanian Production.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 9, 2009

Vorbele lui Stanculescu continua sa fie interpretate strict literal:  Stănculescu reconfirmă teoria agenţilor străini. Teroriştii – un scenariu testat pe România.  Hai sa ne intoarcem inapoi in 1990 sa vedem cum au fost discutat “misterul” acesta atunci…foarte lamuritor:

Monica N. Marginean:  Sa revenim la datele concrete ale regiei de care vorbeam anterior.  Cum arata, de pilda, povestea atit de dezbatuta la procesul lui Nicu Ceausescu a cursei ROMBAC, daca o privim din perspectiva Comisiei de ancheta?

fostul procuror Marian Valer:  In mod normal, cursa de avion Bucuresti-Sibiu trebuia sa decoleze de pe aeroportul Baneasa, la orele 17,10 folosindu-se pe acest traseu avioane marca Antonov.  In dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, insa, in jurul orelor 17, deci in apropierea orei prevazute pentru decolarea cursei obisnuite, pasagerii pentru Sibiu au fost invitati si dusi la Aeroportul Otopeni unde au fost imbarcati intr-un avion marca ROMBAC care a decolat in jurul orelor 18,30 si a aterizat pe aeroportul Sibiu in jur de ora 19.  Fac precizarea ca in dupa-amiaza aceleiasi zile, cu aproape 2 ore inaintea decolarii acestei curse, a aterizat pe aeroportul Otopeni avionul prezidential cu care Ceausescu s-a reintors din Iran. Conform datelor furnizate de agentia TAROM Bucuresti, in avionul respectiv spre Sibiu au fost imbarcati 81 pasageri.  In radiograma cursei sint consemnate domiciile doar la o parte din pasageri, cu mentiunea ca unele sint incomplete, lipsind fie localitatea, fie strada, fie numarul, iar la restul pasagerilor figureaza doar mentiunile ,rezervat’ sau Pasaport RSR.  In urma investigatiilor efectuate, au putut fi identificati doar 44 de pasageri, majoritatea avind domiciliul in municipul si judetul Sibiu, stabilindu-se ca au fost persoane trimise in delegatie la foruri tutelare din capitala, sau studenti plecati in vacanta, iar citiva domiciliati in judetul Alba.  Mentionez ca asupra acestor persoane nu planeaza nici un dubiu.  Dubiile sint create insa in primul rind de faptul ca mai multi pasageri figureaza cu domiciliul in municipiul Bucuresti, dar in realitate nu domiciliaza la adresele consemnate, iar la unele adrese sint intreprinderi.  Un alt element creator de dubii il constituie prezenta in avionul respectiv a unui inspector de la Departmentul Aviatiei Civile, cu numele de Nevrozeanu, care nu figureaza pe lista pasagerilor si cu privire la care s-a stabilit ca, in trecut, se deplasa cu avionul in cazuri speciale doar pe relatia Moscova, fiind un bun cunoscator al limbii ruse.  Mai multi pasageri sustin ca in partea dreapta din fata a avionului au sesizat un grup de barbati, mai inalti, atletici, imbracati sportiv, multi dintre ei fiind blonzi, grup care li s-a parut suspect.  Aceste afirmatii se coroboreaza cu faptul ca in zona respectiva a avionului nu a stat nici unul din pasagerii identificati.  Mai mult, verificindu-se la hotelurile din municipiul Sibiu persoane care aveau numele celor 37 de persoane neidentificate, s-a constatat ca doar un pasager neidentificat care figureaza pe listele TAROM-ului cu domiciliul in municipiul Bucuresti, care nu exista la adresa respectiva din localitate, a fost cazat la hotelul Bulevard, dar in registrul de evidenta figureaza cu un alt domiciliu din Bucuresti.  Ambele domicilii, si cei din diagrama TAROM si cel de la hotel sint false.  Cu ocazia acelorasi verificari s-a constatat ca in perioada respectiva in hotelurile din Sibiu au fost cazati multi turisti sovietici, in special la Imparatul Romanilor, Continental, si Bulevard, situate in zona centrala a municipiului.  Fac mentiunea ca din hotelurile respective s-a tras asupra manifestantilor si a armatei. Am omis sa precizez ca pe aeroportul Otopeni, in avionul ROMBAC au fost incarcate sute de colete identice ca format, dimensiuni si culoare, de marime apropriata unei genti diplomat, precum si ca, cu citeva minute inaintea decolarii cursei spre Sibiu, de pe acelasi aeroport au decolat curse ROMBAC spre Timisoara si Arad.  Consider ca, in legatura cu pasagerii neidentificati, sint posibile doua versiuni, respectiv sa fie au fost luptatorii U.S.L.A. trimisi in sprijinul lui Nicu Ceausescu, fie au fost agenti sovietici trimisi sa actioneze in scopul rasturnarii regimului Ceausescu.

Monica N. Marginean:  Ce alte demersuri a facut Comisia de ancheta pentru elucidarea misterului celor 37 de pasageri neidentificati?

Marian Valer:  Am luat contact cu unul din loctiitorii comandamentului trupelor U.S.L.A. din capitala, caruia i-am solicitat sa-mi puna la dispozitie pe cei trei insotitori U.S.L.A. ai avionului ROMBAC.  Loctiitorul mi-a spus ca acestia au fost audiati de un procuror militar si nu mai este de acord sa fie audiati inca o data.

Monica M. Maginean:  “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres nr. 33, septembrie 1990, p. 2.

[Observatiile mele:  S-a stabilit ca pe 19 decembrie Nicu Ceausescu a cerut din partea lui Tudor Postelnicu “ceva trupe” (Nicu Silvestru, fostul sef al Militiei din Sibiu, spune ca Nicu i-a povestit ca ar cerea “specialistii [lui] din Bucuresti”) si Postelnicu i-a instiintat lui Iulian Vlad, seful Securitatii despre cererea aceasta.  Si insotitorii USLA n-au vrut sa povesteasca despre acesti 37 pasageri neidentificati.  Ce putem credea?  Ca acesti 37 pasageri neidenticati au fost inventati?  Au fost oamenii DIA (care de altfel au calatorit de la Buzau, nu de la Bucuresti, si nu cu un avion ROMBAC)?  Sau au fost intr-adevar turisti sovietici, spetznaz acoperiti?  HAI SA FIM SERIOSI!  Acesti pasageri neidentificati au venit cu insotitorii USLA, dupa o cerere a lui Nicu Ceausescu pentru “ceva trupe” de la Postelnicu si Vlad (atentie! nu de la Milea).  Nu e destul de clar ca au fost securisti?!!!

————————————————————————————————————————————————-

Richard Andrew Hall. The 1989 Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game (2005)

CWIHP. New Evidence on the 1989 Crisis in Romania (December 2001)

e-Dossier No. 5

New Evidence on the 1989 Crisis in Romania

Documents Translated and Introduced

by Mircea Munteanu

1

Recently released Romanian documents translated by the Cold War International History

Project (CWIHP) shed new light on how, in December 1989, the dramatic albeit mostly peaceful

collapse of Eastern Europe’s communist regimes came to its violent crescendo with the toppling

and execution of Romanian dictator Nicolae Ceausescu. Following Solidarity’s electoral victory

in Poland, the demise of Communist authority in Hungary, the fall of Erich Honecker, a close

friend and ally of Ceausescu, and, finally, the deposing of Bulgaria’s Todor Zhivkov, Romania

had remained the last Stalinist bulwark in Eastern Europe. Much to everybody’s surprise,

however, an explosion of popular unrest in mid December 1989 over Securitate actions in

Timisoara quickly engulfed the Ceausescu regime, leading to the dictator’s ouster and execution.

CWIHP previously documented from Russian sources how, confronted with the violent

turmoil in Romania, the US administration sought intervention by the Soviet Union on behalf of

the oppositionforces. On Christmas Eve, 24 December 1989, with Moscow some eight hours

ahead of Washington, US Ambassador Jack Matlock went to the Soviet Foreign Ministry and met

with Deputy Foreign Minister I. P. Aboimov. According to the Soviet documents, the message

Matlock delivered— while veiled in diplomatic indirection— amounted to an invitation for the

Soviets to intervene in Romania. The Russian documents recorded that Matlock, apparently on

instructions from Washington, “suggested the following option: what would the Soviet Union do

if an appropriate appeal came from the [opposition] Front? He let us know that under the present

circumstances the military involvement of the Soviet Union in Romanian affairs might not be

regarded in the context of ‘the Brezhnev doctrine.’” Repudiating “any interference in the

domestic affairs of other states,” Aboimov— probably referring to the then ongoing US invasion

of Panama— proposed instead “that the American side may consider that ‘the Brezhnev doctrine’

is now theirs as our gift.”

2

The newly accessible Romanian documents, obtained by Romanian historians Vasile

Preda and Mihai Retegan, bring to light the Soviet reaction to the Romanian events in Timisoara

and Bucharest through the perspective of the Romanian ambassador in Moscow, Ion Bucur. His

cables, now declassified, illustrate the isolated and paranoid stance of the Ceausescu regime at the

height of its final crisis.

The events of December 1989 in Romania started, inconspicuously enough, with the

attempted relocation of the ethnic Hungarian Calvinist pastor László Tökés from his parish in

Timisoara. The failed attempts of the police (Militia) forces, joined by the secret police

(Securitate), to remove the pastor from his residence enraged the local population. Dispelling the

so-called “historical discord” between Hungarians and Romanians in the border region, the

population of Timisoara united together to resist the abuses of the regime.

Ceausescu’s reaction was a violent outburst. Blaming “foreign espionage agencies” for

inciting “hooligans” the ordered the Militia, the Securitate, the patriotic guards and the army to

use all force necessary to repress the growing challenge to the “socialist order.” The repression

caused over 70 deaths in the first few days alone; hundreds suffered injuries. By 20 December

however, it became clear that the popular uprising could not be put down without causing

massive casualties, an operation which the army did not want to undertake while Ceausescu was

1

For more information, please contact the CWIHP at Coldwar1@wwic.si.edu or 202.691.4110 or Mircea

Munteanu at MunteanuM@wwic.si.edu or 202.691.4267

2

See Thomas Blanton, “When did the Cold War End” in CWIHP Bulletin #10, (March 1998) pp. 184-191.


Page 3

out of the country. After the army withdrew in the barracks on 20 December, the city was

declared “liberated” by the demonstrators.

Ceausescu returned from a trip in Iran on 20 December and immediately convened a

session of the Politburo. He demanded that a demonstration be organized in Bucharest

showcasing the support of the Bucharest workers for his policies. The demonstration proved to be

a gross miscalculation. The popular resentment had, by that time, reached a new peak: The

demonstration quickly degenerated into chaos and erupted in an anti-Ceausescu sentiment. The

violent suppression of the Bucharest unrest rivaled that of Timisoara.

3

Securitate, police and army

forces fired live ammunition into the population in Piata Universitatii (University Plaza) and

close to Piata Romana (Roman Square).

The following documents show the attempts of the Romanian regime to maintain secrecy

on the events taking place in Romania— even with regard to its increasingly estranged Soviet ally.

From restricting the access of Russian tourists in Romania beginning with 18 December

4

(Document No. 1) to the demands made by the Romanian embassy in Moscow to the Soviet

leadership to prevent the Soviet media from publishing news reports about “alleged events”

taking place in Timisoara, Cluj and, later, Bucharest (Documents Nos. 4 and 5),Bucharest sought

to limit the damage to the regime’s image of stability. Afraid that information about the events

taking place in Romania would tarnish Ceausescu’s image of “a world leader,” the Foreign

Ministry instructed the Romanian embassies not to respond to any questions concerning the

“alleged” events and demanded that all actions taken by the Romanian government were

legitimate by virtue of its sovereignty. (Document No. 2).

The documents also present a picture of a regime grasping at straws, accusing even

former allies of conspiracy, and believing that isolation would insure its survival. Ceausescu’s

longstanding hysteria about the machinations of “foreign espionage agencies” — and his growing

mistrust towards Soviet leader Mikhail Gorbachev— reached new heights in his accusation that

turmoil in Romania was used by the Warsaw Pact to oust him (Ceausescu) from office, a

suggestion that struck Aboimov as utter “insanity.” (Documents Nos. 5 and 7). Quite the

contrary, the US-Soviet conversations suggest, was actually the case.

3

Official statistics place the death figure at 162 dead (73 in Timisoara, 48 in Bucharest, and 41 in the rest

of the country) and 1107 wounded (of which 604 in Bucharest alone).

4

There were persistent rumors, during and after the 1989 events in Romania that the Soviet KGB sent

numerous agents in Romania in December 1989. Some accounts accused the KGB of attempting to

destabilize the regime while others accused them of attempting to shore it up. Likely both accounts are

somewhat exaggerated. While it is clear that the KGB was interested in obtaining information about the

events, it is unlikely that it attempted to interfere, either way in the unfolding of the events. It is more likely

that the closing of the borders both with the USSR but also with Hungary and Yugoslavia, is likely that

stranded numerous transistors on Romanian territory.


Page 4

Document 1

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

18 December 1989, 12:35 pm

Comrade Ion Stoian, Candidate Member of the Executive Political Committee

5

of the Central

Committee of the Romanian Communist Party (CC PCR), Foreign Minister,

1. We took note of your instructions (in your telegram nr. 20/016 750 of 17 December

1989)

6

and we will conform to the orders given.

We have taken actions to implement your instructions, both at the consular section of the

Embassy and at the General Consulate in Kiev.

[Furthermore] we would [like to] inform that the Director of the TAROM

7

office [in

Moscow] received, through his own channels, instructions regarding foreign citizens traveling to

our country.

2. Considering the importance of the problem and the nature of the activity of issuing

visas to Soviet citizens, we would like to mention the following problems [which have arisen],

[problems] to which we would like you to send us your instructions as soon as possible.

A. Beginning with the morning of 18 December of this year, Soviet citizens have begun

to make telephonic inquiries to the Embassy from border crossings into Romania, implying that

there are hundreds of vehicles which are not allowed to cross [the border] into our country. [W]e

anticipate that the Soviet government will ask for an explanation with regard to this decision

taken [by the Romanian government]. We ask that instructions be sent explaining the way we

must deal with the situation if it arises.

B. Continuously, at the Consular Section, we have given transit visas to Soviet Jews

who have the approval [of the Soviet government] to emigrate to Israel, as well as to foreign

students studying in the Soviet Union. Since the director of the TAROM office has received

instructions that he is to continue boarding transit passengers without any changes, we would like

to request instructions with regard to the actions we must take in such situations.

C. Considering the great number of Romanian citizens that are living in the Soviet

Union who during the holidays travel to our country, we would like to know if we should issue

them visas.

D. For business travel to Romania, the instructions given to TAROM are that the

applicants must show proof [of an invitation] from the ir Romanian partners.

Please inform whether we must inform the Soviet government of this requirement since

the official Soviet delegations use, for their travels to Bucharest, exclusively AEROFLOT

8

and

that we have no means of [us] controlling the planning of such travels.

5

Politburo

6

The 17 December telegram is not available at this time.

7

The state-owned Romanian National Airline— Transportul Aerian Român

8

Soviet Airlines.


Page 5

We are experiencing similar problems in dealing with the possible situation of Soviet

citizens with tourist passports, which have received a visa prior to the [17 December 1989]

instructions and who will be using AEROFLOT for their travel to Romania.

E. We request that the Civil Aviation Department send instruction to the TAROM office

regarding the concrete actions that should be taken in connection with the 20 December flight

[from Moscow to Bucharest] so that they are able to make the final decision, during boarding,

regarding the passengers [that are to be allowed on to the plane].

We would [like to] mention that the list of passengers is given to the Director of

TAROM, from AEROFLOT or other [travel] companies, without any mention of the purpose of

the trip.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, pp. 271-272. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu]

Document 2

Telegram from the Minister of Foreign Affairs (Bucharest) to all Embassies

19 December 1989

Cde. Chief of Mission,

In case you are asked during the exercise of your diplomatic attributes (we repeat: only in

case you are asked) about the so-called events taking place in Timisoara, reiterate, with all clarity,

that you have no knowledge of such events. After this short answer, and without allowing you to

be drawn into a prolonged discussion, resolutely present the following:

We strongly reject any attempts to intervene in the internal affairs of S.R. Romania, a free

and independent state. [We reject] any attempt to ignore the fundamental attributes of our

national independence and sovereignty, any attempt at [harming] the security interests of our

country, of violating its laws. The Romanian [government] will take strong actions against any

such attempts, against any actions meant to provoke or cause confusion, [actions] initiated by

reactionary circles, anti-Romanian circles, foreign special services and espionage organizations.

The [Romanian] socialist state, our society, will not tolerate under any circumstances a violation

of its vital interests, of the Constitution, and will take [any] necessary action to maintain the strict

following of the letter of the law, the rule of law, without which the normal operation of all

spheres of society would be impossible. No one, no matter who he is, is allowed to break the laws

of the country without suffering the consequences of his actions.

Instruct all members of the mission to act in conformity with the above instructions.

Inform [the Minister of Foreign Affairs] immediately of any discussions on this topic.

Aurel Duma [Secretary of State

9

, MFA]

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Ministry Telegrams, vol. 4/1989, pp. 387-388. Translated for CWIHP by Mircea

Munteanu.]

9

Assistant Deputy Minister— Secretar de State.


Page 6

Document 3

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs

21 December 1989, 7:35 am

Cde. Ion Stoica, Minister [of Foreign Affairs],

Cde. Constantin Oancea, Deputy Minister [of Foreign Affairs],

DRI

10

On 20 December 1989, during a discussion with G. N. Gorinovici, Director of the

General Section for Socialist Countries in Europe, I expressed [the Romanian government’s] deep

indignation in regards with the inaccurate and tendentious way in which the Soviet mass media is

presenting the allegedevents taking place in Timisoara. I stressed that the stories made public by

radio and television are based on private, unofficial sources, and not on truthful information.

Many stories refer to the Hungarian press agency MTI, which is known for its antagonistic

attitude towards our country. I mentioned that V. M. Kulistikov, Deputy Chief Editor of the

publication Novoe Vremia, during an interview given to Radio Svoboda, expressed some opinions

vis-ŕ-vis Romania with are unacceptable. I brought to his [Gorinovici’s] attention the fact that on

19 December, Soviet television found it necessary to air news regarding the events in Timisoara

in particular, and in Romania in general, four separate occasions.

I argued that such stories do not contribute to the development of friendly relations

between our two countries and that they cannot be interpreted in any other way but as an

intervention in the internal affairs concerning [only] the Romanian government. I asked that the

Soviet government take action to insure the cessation of this denigration campaign against our

country and also to prevent possible public protests in front of our embassy. Gorinovici said that

he will inform the leadership of the Soviet MFA. In regards with the problems raised during our

discussion, he said that, in his opinion, no campaign of denigrating Romania is taking place in the

Soviet Union. “The mass media had to inform the public of the situation,” Gorinovici indicated,

in order to “counter-balance the wealth of information reaching the Soviet Union through

Western airwaves. Keeping silent on the subject would have only [served to] irritate the Soviet

public.” Following this statement, he recapitulated the well-known Soviet position with regards to

the necessity of allowing a diversity of opinions and ideas be expressed in the context of

informing the Soviet public about world events.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe,

Moscow/1989, vol. 10, pp. 297-298. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]

10

Directia Relatii I— Directorate 1, Socialist Countries, Europe


Page 7

Document 4

Informational Note from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

21 December 1989, 8:00 am

Cde. Ion Stoian, Minister of Foreign Affairs,

Cde. Costantin Oancea, Deputy Foreign Minister,

DR1

During the evening of 20 December 1989, I was invited in audience at I. P. Aboimov,

Deputy Foreign Minister of USSR. He related to me the following:

1. Lately, the Soviet press published news in connection to events unfolding in Romania,

specifically with the events in Timisoara. It is true that some of the published materials are based,

generally, on foreign [i.e. not Romanian] sources. It is evident that the [Soviet] mass media need

information on the basis of which to inform the public. Aside from this, during meetings with

foreign journalists, there were many requests addressed to the Soviet [government] to state its

position in regards with the events taking place in Romania as they were presented by various

press agencies. Furthermore, during his recent visits in Brussels and London, [Foreign Minister

Edward] Shevardnadze

11

was asked to state his opinion vis-ŕ-vis those events. In London, after

the official talks ended,

12

the Soviet Foreign Minister had a difficult time convincing [Prime

Minister Margaret] Thatcher that there should be no comments to the press on the events

allegedly taking place in Romania. The [Romanian] Foreign Ministry is also informed that

interest in this matter was expressed during working meetings of the Second Congress of the

People’s Deputies taking place in Moscow at this time.

13

The [Soviet] ambassador in Bucharest

was instructed to contact the Romanian government and obtain, from authorized officials,

information to confirm or refute the version of the events distributed by foreign press agencies.

To this date, the Soviet Embassy was unable to obtain and transmit any such information.

Due to such problems, the Soviet government asks that the Romanian government send

an informational note, even one that is restricted [cu caracter închis] regarding the events that are

really taking place in Romania. [The Soviet government] is interested in receiving information

that is as comprehensive as possible. If information is not received, it would be extremely

difficult to create an effective set of directions for the Soviet mass media, with which there are,

even so, many difficulties. [The Soviet government] is worried that, based on the news reported

in the press, some of the deputies participating at the sessions, would ask that the 2

nd

Congress of

the People’s Deputies take a position vis-ŕ-vis the alleged events taking place in Romania. The

MFA prepared for the deputies an information note in which it stresses that it does not have any

official information, but it is possible that this argument will not accepted long. Based on the

information available to the MFA, the Congress will adopt a resolution with regards to the US

military actions in Panama.

Of course, there is no connection between the two events. In Panama, a foreign military

intervention is taking place, while in Romania the events are domestic in nature. I. P. Aboimov

stressed his previous request that the Romanian government send, in the spirit of cooperation

11

Edward Sevardnadze traveled to Brussels and London at the end of 1989. On 19 December he met at

NATO HQ with NATO Secretary General Manfred Woerner and Permanent Representatives of NATO

countries.

12

Prime Minister Thatcher met Shevardnadze in London on 19 December 1989.

13

The Second Congress of the People’s Deputies began its session on 12 December 1989.


Page 8

between the two countries, an informational note truthfully describing the current situation in the

country.

2. The Soviet MFA received a series of complaints that the border between the Soviet

Union and Romania has been closed for Soviet citizens, especially tourists. The Soviet

government was not previously informed with regards to this development. [T]his omission

causes consternation. The Soviet government is not overly concerned with the situation, but

[notes that] it creates difficulties with tourists that have already paid for and planned their

vacations accordingly.

3. With regards to the above statements, I said that I would, of course, inform Bucharest

of this. At the same time, I expressed the displeasure [of the Romanian government] with the fact

that the Soviet radio, television and newspapers have distributed news regarding events in

Romania taken from foreign news agencies, agencies that are distributing distorted and overtly

antagonistic stories regarding the situation in Romania. I gave concrete examples of such stories

published in newspapers such as Izvestia, Pravda, Komsomolskaia Pravda, Krasnaia Zvezda,

stories distributed by western press agencies as well as the Hungarian Press Agency MTI, which

is known for its antagonistic attitude towards our country. In that context, I mentioned that the

Romanian government has not requested that the Soviet Union inform it concerning events

unfolding in Grozny or Nagornîi-Karabah, nor has it published any news stories obtained from

Western press agencies, believing that those [events] are strictly an internal matter concerning

[only] the Soviet government.

I expressed my displeasure with the fact that some Soviet correspondents in Bucharest—

including the TASS correspondent— have transmitted materials from unofficial sources, which

contain untruthful descriptions of the events and which create in [the mind of] the Soviet public

an erroneous impression of the situation existing in our country. I stressed the point that such

behavior is not conducive to strengthening the relationship between our peoples and

governments, on the contrary, causing [only] serious damage [to said relationship]. I brought to

the attention of the Deputy Foreign Minister in no uncertain terms that a resolution of the

Congress of the People’s Deputies [concerning] the alleged events taking place in Romania

would be an action without precedent in the history of relations between the two countries and

would cause serious damage to the relationship.

At I. P. Aboimov’s question, I described the events regarding the situation of pastor

László Tökes, as described in your memorandum, stressing that this information does not have an

official character. I presented, in no uncertain terms, the decision of [the government of] Romania

to reject any attempts at interference in the internal matters of Romania. I expressed the decision

[of the Romanian leadership] to take any necessary measures against disruptive and diversionary

actions perpetrated by reactionary, anti-Romanian circles, by foreign special services and

espionage agencies (servicii speciale si oficinele de spionaj staine). With regard to the issue of

tourists crossing the border in Romania, I said that I did not posses an official communication in

this regard. I suggested that some temporary measures were adopted due to the need to limit

access of certain groups of tourists [in the country]. [Those limitats were imposed] due to

difficulties in assuring their access to hotel rooms and other related essential conditions. Those

limitations do not apply to business travel or tourists transiting Romania. I reminded [I. P.

Aboimov] that the Soviet government had introduced at different times such limitations on travel

for Romanian tourists to certain regions [of the Soviet Union] (Grozny and Armenia), which

[had] provoked dissatisfaction.

4. The conversation took place in a calm, constructive atmosphere.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur


Page 9

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Telegrams, Folder: Moscow/1989, vol. 10, pp. 299-302. Translated for CWIHP by

Mircea Munteanu.]

Document 5

Information Note from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs

21 December 1989, 2:00 pm

Comrade Ion Stoica, Minister of Foreign Affairs,

1. On 21 December 1989, at 12:00 pm, I paid a visit to Deputy Foreign Minister I. P.

Aboimov to whom I presented a copy of the speech given by Comrade Nicolae Ceausescu,

General Secretary of the Romanian Communist Party [PCR] and President of the Socialist

Republic of Romania [SRR], on the 20 December 1989 over radio and television. I. P. Aboimov

made no comments with regard to the speech. He requested that the Soviet side receive

information as to whether,during the events taking place in Timisoara, any deaths had occurred

and what the current situation in the city was.

2. Aboimov said that during the 19 December discussions between the Soviet ambassador

in Bucharest and Cde. Nicolae Ceausescu, the latter expressed his disapproval with the official

declarations made by Soviet officials concerning the events in Timisoara. He [Ceausescu] said

that those [actions taking place in Timisoara] are the result of strategies developed beforehand by

[member nations of] the Warsaw Treaty Organization (WTO). [Ceausescu] suggested that certain

officials in Bucharest told ambassadors from socialist countries that they have information with

respect to the intention of the Soviet Union to intervene militarily in Romania.

As for the so-called official declarations [Aboimov added], they probably refer to a reply

made by Cde. E[dward] Shevardnadze, [Soviet] Minister of Foreign Affairs to a question from a

Western journalist during his trip to Brussels. [The question] referred to the events in Timisoara

and [the question of] whether force was used there. Cde. Shevardnadze answered that “I do not

have any knowledge [of this], but if there are casualties, I am distressed.” Aboimov said that, if

indeed there are casualties, he considered [Shevardnadze’s] answer justified. He stressed that E.

Shevardnadze made no other specific announcement in Brussels [with regards to the events in

Timisoara]. Concerning the accusations that the actions [in Timisoara] were planned by the

Warsaw Pact, and specifically the declarations with regard to the intentions of the USSR,

14

Aboimov said that, personally, and in a preliminary fashion, he qualifies the declarations as

“without any base, not resembling reality and apt to give rise to suspicion. It is impossible that

anybody will believe such accusations. Such accusations”— Aboimov went on to say— “have

such grave repercussions that they necessitate close investigation.”

He stressed that the basis of interaction between the USSR and other governments rested

on the principles of complete equality among states, mutual respect, and non-intervention in

internal affairs.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, pp. 303-304. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]

14

Ceausescu repeatedly accused the Soviet Union in December 1989 of planning an invasion of Romania.


Page 10

Document 6

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

22 December 1989, 07:30 am

Cde. Constantin Oancea, Deputy [Foreign Affairs] Minister

Directorate 1— Socialist Countries, Europe

During a conversation between N. Stânea and V. L. Musatov, Deputy Director of the

International Department of the Central Committee (CC) of Communist Party of the Soviet Union

(CPSU) [Musatov], referring to the situation in Eastern European countries, declared:

The processes taking place [in Eastern Europe] are the result of objective needs.

Unfortunately, these processes taking place are [sometimes] incongruous. In some countries, such

as Hungary and Poland, the changes that took place went outside the initial limits planned by the

[local] communists, who have [now] lost control. The situation is also becoming dangerous in

Czechoslovakia and the German Democratic Republic [GDR]. At this time, in Bulgaria the

[Communist] Party is trying to maintain control, however, it is unknown which way the situation

will evolve. As far as it is concerned, the CPSU is trying to give aid to the communists.

Representatives of the CC of the CPSU have been or are at this time in the GDR [and]

Czechoslovakia to observe the situation personally. The attitude towards the old leadership is

regrettable. For example, [East German Communist Party leader] E[rich] Honecker will be

arrested. In the majority of these countries there are excesses against the communists. The Soviet

government is preoccupied with the future of “Our Alliance.” [The Soviet government] is

especially interested in the evolution of events in the GDR, in the background of the discussions

taking place regarding reunification. The Soviet Union is following all these events, but is not

getting involved in the internal affairs of the respective countries.

.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, p. 313. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]

Document 7

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

22 December 1989, 04:20 pm

Cde. Ion Stoian, Minister of Foreign Affairs,


Page 11

On 22 December 1989, at 02:00 pm I. P. Aboimov, Deputy Foreign Affairs Minister,

called me at the Soviet Ministry of Foreign Affairs. Accompanying me was I. Rîpan, [Embassy]

secretary. V. A. Lapsin, [Soviet MFA] secretary was also present.

Aboimov said that he was instructed to present, on behalf of the Soviet leadership, the

following reply to the message sent [by the Romanian government] through the Soviet

ambassador in Bucharest [during his discussion with Nicolae Ceausescu on 19 December].

“The message sent [by] the Romanian nation on 20 December of this year, has been

carefully examined in Moscow. We consider the problems raised in the message as very serious,

15

since they are dealing with the basic issues of our collaboration.

In the spirit of sincerity, characteristic for our bilateral relations, we would like to

mention that we are surprised by its tone and the accusations regarding the position and role of

the Soviet Union with respect to the events taking place in Timisoara. We reject wholeheartedly

the statements with regard to the anti-Romanian campaign supposedly taking place in the Soviet

Union, not to mention the accusation that the actions against Romania have allegedly planned by

the Warsaw Treaty Organization [WTO]. Such accusations are unfounded and absolutely

unacceptable. Just as absurd are the declarations of certain Romanian officials who are suggesting

that the Soviet Union is preparing to intervene in Romania. We are starting, invariably, from the

idea that, in our relations with allied nations, as well as with all other nations, the principles of

sovereignty, independence, equality of rights, non-intervention in the internal affairs. These

principles have been once again confirmed during the [WTO] Political Consultative Committee

summit in Bucharest.

It is clear that the dramatic events taking place in Romania are your own internal

problem. The fact that during these events deaths have occured has aroused deep grief among the

Soviet public. The declaration adopted by the Congress of the People’s Deputies is also a

reflection of these sentiments.

Furthermore, I would like to inform you that our representative at the UN Security

Council has received instructions to vote against convening the Security Council for [the purpose

of] discussing the situation in Romania, as some countries have proposed. We consider that this

would be an infringement of the sovereignty of an independent state by an international

organization.

We want to hope that, in the resolution of the events in Romania, wisdom and realism

will prevail and that political avenues to solve the problems to the benefit of [our] friend, the

Romanian nation, will be found.

Our position comes out of our sincere desire not to introduce into our relationship

elements of suspicion or mistrust, out of our desire to continue our relations normally, in the

interest of both our nations, [and in the interest of] the cause of peace and socialism.

I. P. Aboimov asked that this message be sent immediately to Bucharest.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Telegrame, Folder Moscow/1989, vol. 10, pp. 324-325. Translated for CWIHP by

Mircea Munteanu]

15

Ceausescu had accused the Soviet leadership, in cooperation with “other Warsaw Pact members” of

masterminding the events taking place in Timisoara, and of preparing an attack on Romania.

 

 

 

 

 

 

  

 
 

 

 
 
 

 

 
 
 

 

 
 
 

 

 
 
 

 

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 3 Comments »

Oare cine nu crede in folosirea gloantelor dum-dum sau vidia in decembrie 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 7, 2009

PAVEL CORUT, STEFAN DEMETER, TEODOR UNGUREANU, VLADIMIR BELIS, DAN VOINEA

1) Pavel Corut (ocupatie inainte de 1990:  securist)

“…nu a existat o garda speciala care sa fi depus un juramint de credinta de legionar fata de dictator, nu au existat lunetisti dotati cu sisteme de ochire cu infrarosii, nu s-a tras cu gloante vidia…”

Paul Cernescu (aka Pavel Corut), “Cine a tras in noi?” Expres Magazin, nr. 65 (42) 1991, p. 12.

“…Treburile pareau sa se fi indreptat catre directia buna, dar in dimineata zilei de 23 decembrie [sic. 24 decembrie], capitanul P.I. m-a informat ca in fata ministerului sint doua masini blindate cu teroristi de la U.S.L.A., lichidati de tanchistii nostri.  Discutase cu locotenentul (comandant de pluton) care facuse isprava si acesta mindru de fapta sa, se laudase ca intentionase chiar sa se urce cu tancul pe ei, dar nu a reusit.  Soldatul curier de corospondenta din organigrama compartimentului m-a informat ca peste noapte santinela din postul 2 il impuscase mortal pe ofiterul comandant de garda, un tinar locotenent.  Mai tirziu am citit relatari fanteziste si patetice referitoare la moartea acestui ofiter, “lovit de gloante vidia si explozive.”  Nu este singurul  militar mort in accident de lupta….”

2) col. Stefan Demeter (sef al birou de servicii si inzestrare al (atunci) Inspectoratului judetean al M.I.):

“Dupa munitia folosita si zgomotele auzite in oras, rezulta clar ca pina in seara de 22 decembrie s-a tras cu pistoale mitraliera model 1963, de 7,62. Nu s-a folosit munitia “Dum-Dum” cu virf exploziv, interzisa de Tribunalul de Haga. Din 1989 si armamentul “Stecikin” car folosea munitie de 9 mm scurt a fost retras din toate inspectoratele judetene ale M.I. S-a vorbit mult despre gloante vidia. Motivul e simplu: materialul vidia e foarte casant si ar distruge teava armei. Este, deci, pe cit de inutil, pe atit de scump. “Exemplele” prezentate ca “gloante vidia” erau, de fapt, miezuri de otel ale gloantelor de 7,62.”

Radu Ciobotea, “M.I.–Martor Incomod,” Flacara, nr. 33, 14 august 1991, pp. 4-5.

3) procuror ceausist Teodor Ungureanu (Facultatea de Drept, promotia 1978) care n-a vazut si n-a gasit nici un terorist in decembrie 1989, sau dupa…gazdat de catre Jurnalul National in perioada 2004-2005 (cam 10 articole)

http://mariusmioc.wordpress.com/2009/04/14/procuror-teodor-ungureanu-diversiunea-3-gloantele-vidia-erau-miezurile-de-otel-care-intrau-in-alcatuirea-proiectilului-762-mm/

La cele de mai sus va trebui să adăugăm fabulaţiile cu privire la celebrele “gloanţe-widia”. Prin lansarea acestei aberaţii, cei mai de seamă reprezentanţi ai Armatei s-au compromis lamentabil. Ceea ce prezentau în emisiuni tv ori în paginile unor ziare ca fiind teribilele instrumente ale morţii, nu erau nimic altceva decât miezurile din oţel care intrau în alcătuirea internă a proiectilului cal. 7,62 mm-scurt destinat armelor tip AKM. Tot aşa aveau să fie făcute speculaţii asupra folosirii muniţiei explozive (de tip dum-dum), de către persoane care erau fie străine de efectele povocate asupra corpului uman de proiectile cu diverse energii cinetice (la momentul străpungerii), ori de fragmente din proiectile dezmembrate la un anterior impact cu un corp dur, fie de cei angajaţi într-o reală acţiune de dezinformare.

4) Vladimir Belis

dl profesor Vladimir Belis, care in decembrie 1989 era directorul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici din Bucuresti

Povestile despre teroristi care trageau cu gloante “”dum-dum””, “”gloante cu cap vidia”” sau gloante de calibru mare, atipice pentru unitatile militare romanesti, vor ramane din cauza asta doar niste povesti care nu pot fi confirmate sau infirmate.

Belis nu a vazut cadavrele ceausestilor, Jurnalul National

5) si cu voia dvs.

Generalul Dan Voinea (procuror militar din 1982)

Dan Voinea, citat pe forumul asociatiei 21 decembrie 1989, nu exista victime de la dum-dum

“Toti alergau dupa un inamic invizibil”

Romulus Cristea
Joi, 22 Decembrie 2005

Interviu cu general-magistrat Dan Voinea

Romulus Cristea:  Munitia speciala, gloantele cu cap vidia sau dum-dum, a provocat victime? Presa de la acea vreme a fost plina cu astfel de relatari…
Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum. Pe durata evenimentelor s-a folosit munitie de razboi, munitie normala care se gasea la vremea respectiva in dotarea Ministerului de Interne si a Ministerului Apararii Nationale. Confuzia si informatiile false au aparut de la faptul ca se foloseau calibre diferite si, deci, zgomotul produs era altfel perceput.

 

Deci care este firul care reuneste aceste cinci cazuri? 

Toti oameni patati de regimul Ceausescu,

si mai ales patati de relatii sau vulnerabilitatea lor fata cu fosta securitate…

deci putem intelege destul de usor de ce EI nu cred

in folosirea gloantelor dum-dum sau vidia in decembrie 1989…

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

(Reloaded) Pentru cei care nu cred in folosirea gloantelor DUM-DUM si vidia dupa 22 decembrie 1989, o mare problema fara raspuns (al lor): cum sa explicati folosirea gloantelor DUM-DUM si vidia INAINTE de 22 decembrie 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 5, 2009

In decembrie 1989, teroristii au existat.

Dovada:   munitia pe care au folosit-o DUPA fuga ceausistilor apare si INAINTE de 22 decembrie…si in mai multe locuri.

12 MARTUIRII (Timisoara, Cugir, si Bucuresti)

Timisoara: 16-18 decembrie 1989

1) ADRIAN KALI

Rănit în Revoluţie, cu gloanţe adevărate

Deşi este proprietarul celei mai numeroase armate paşnice din România, Adrian Kali a fost împuşcat de două ori. Întâi cu un glonte exploziv, aşa-numitele dum-dum, apoi cu un glonte de 7,62. Asta s-a întâmplat în timpul Revoluţiei din 1989, în 17 decembrie, pe Podul Decebal. În 15 decembrie, a plecat de la lucru şi s-a oprit în faţa locuinţei lui Tökes. „Veneau câte doi în civil şi-l ridicau pe câte unul. Aşa, scurt”. La o „ridicare” din asta, a intervenit Ştefan Iordănescu, care s-a recomandat „regizor şomer”, când securistul care arestase un tânăr i-a cerut să se legitimeze. I-a tras un cap în gură securistului, Kali l-a lovit şi el, apoi coloana a trecut efectiv peste băieţii cu ochi albaştri. În 17 decembrie, Adrian Kali a fost împuşcat. La Urgenţele Spitalului Judeţean a ajuns cu o Dacie încărcată cu… carne de porc. Transferat la Spitalul de Cardiologie de la Pădurea Verde, a fost de două ori operat pe viu.
Glontele îl mai are şi acum. Cele 40 de milioane de lei pe care le-a primit ca rănit în Revoluţie le-a pus la bancă, oricând gata să le dea înapoi. Aşa că eroul Adrian Kali trăieşte, ca un om obişnuit, din salariul de profesor de istorie. Un profesor neobişnuit. „Important e ca soldaţii şi războaiele să stea la locul lor: în cutiile mele de carton, nu în lumea reală”.

http://www.agenda.ro/old/2001/31-01-c.htm.

2) DANUT GAVRA

“Mi-au dat o proteza si pe urma mi-au taiat pensia de invalid”
“Pentru cei care gandesc cu stomacul, nu a meritat sa lupti in ‘89″, iti spune Danut Gavra, care a ramas, dupa acel sangeros decembrie, aproape fara tot piciorul stang. Avea atunci 24 de ani si, dupa cum isi aduce aminte, “speram ca daca pica Ceausescu, a doua zi va fi ca in America”. A fost in strada inca din 15 decembrie ‘89, cand dupa serviciu s-a dus la casa lui Tokes. Istoria vrea sa scoata data de 15 decembrie. Vrea sa uitam de dimensiunea spirituala. Daca nu era acel 15, nu era nici 16, nici 22 decembrie. Desi infirm, barbatul, trecut de prima tinerete, traieste si acum clipele care i-au schimbat viata. Strange din pumni si scandeaza lozincile din ‘89: “Vrem libertate”; “Vrem alegeri libere”; “Vrem faina si malai si pe regele Mihai”. A fost impuscat printre primii, la Podul Decebal din Timisoara, in seara zilei de 16. “Cand a aruncat unul din dreapta tigara jos, soldatii din cordon au inceput sa traga fara somatie. Cand am vrut sa ma intorc, un glont m-a nimerit in piciorul stang. De la genunchi si pana la talpa toata carnea era macinata pe dinauntru. Au tras cu dum-dum“.

http://www.adevarul.ro/articole/2002/medalia-uitarii.html http://www.bbc.co.uk/romanian/forum/story/2006/12/061218_raport_comisie_comunism .shtml.

3) FARCAU MARIANA RODICA

Farcau Mariana Rodica

nascuta in 9 ianuarie 1962 la Supur (jud. Satu Mare), lucratoare comerciala la ICSMA (1989), acum pensionata cu grad 2 de invaliditate, impuscata in umarul drept si spate

Cind coloana a ajuns la intersectia cu str. Pestalozzi 5-6 barbati bine imbracati, solizi, cred ca securisti, au incercat sa disperseze coloana spunindu-ne sa ne intoarcem in centru, unde se trage in oameni, si sa nu mergem la politie ca se va trage in noi. Vreo 10 minute am stat acolo, nu stiam ce sa facem. O parte s-au intors spre Centru. Eu atunci am luat drapelul si am mers spre podul Decebal ca sa-i conving pe oameni sa mearga la politie. La inceput nu m-au urmat decit 10-15 persoane, dar dupa ce am inceput sa scandam a venit toata coloana. Am dat altcuiva drapelul. Intentionam ca, daca se trage, sa trec Bega pe la pasarela cu alti citiva si sa mergem totusi la politie. Era seara, dar inca nu se intunecase complet.

La podul Decebal, intre pod si parc, erau militari in uniforma verde. Printre ei si unii mai in virsta, imbracati civil. In spate se vedea si un camion. Cind ne-am aproiat de ei, strigind “Armata e cu noi!” si alte lozinci, ne-am pomenit cu o ploaie de gloante (fara somatie). In momentul acela am simtit o durere puternica si am cazut. Fusesem atinsa de doua gloante (unul exploziv). Am facut pipi pe mine si am vazut parca niste stele si oameni luind-o la fuga. Dupa ce rafalele au incetat cei care se aruncasera la pamint s-au ridicat si unii plecau. Am strigat: “Luati-ma si pe mine!”. Cineva a zis: “Uite, asta nu-i moarta! Hai s-o luam!”. Altul zice: “Bine, dar e grea!”. M-au legat cu fularul si vorbeau intre ei sa aduca o masina. Eu am scos cheile de la masina si le-am dat, spunind ca am masina in parcarea de la Terma l (unde o dusesem intre timp). Apoi mi-am pierdut cunostiinta si m-am trezit la spital.

Doctorii de la spital spuneau ca trebuie sa-mi amputeze mina. Eu am refuzat. Dupa revolutie am fost trimisa la tratament in Franta, unde mi s-a adaptat o proteza metalica la umar, scapind astfel de amputare.

6 octombrie 1995

http://www.timisoara.com/mioc/REVT02~1.HTM

4) TRAIAN POP TRAIAN

Batalia din Piata Libertatii (orele 16:00-17:30)

Multimea ajunsa in Piata Libertatii, se lupta in continuare cu blindatele. Se rastoarna si se aprinde o masina Dacia albastra langa Restaurantul Banloc. Se sparg geamurile cladirilor, se da foc cabinei de dispecerat a intreprinderii de transporturi locale din centrul pietei. Este spart magazinul de Consignatie. Dupa o informatie publicata (Traian Pop Traian, in ziarul Timisoara, I, 2 din 24.01.1990), doi civili bine imbracati arunca cu sticle incendiare in cladirea garnizoanei si deschid focul cu arme incarcate cu gloante explozive impotriva civililor si a soldatilor din armata regulata. Cad sub gloante doi civili si patru militari. Se inregistreaza raniti si alti morti. Alti participanti afirma ca, initial, s-au folosit gloante oarbe si de cauciuc iar, ulterior gloante adevarate. Consideram ca este de competenta organelor de ancheta legal constituite in noua republica Romania, sa stabileasca numarul victimelor in toata infruntarea ce a avut loc la Timisoara vreme de mai bine de o saptamana. Multimea din Piata Libertatii se retrage spre Opera, Piata Unirii si Piata “700”.

5) Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO [!], pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

iata despre ce fel de gloante e vorba (intervalul 1:57-3:20 , Brasov dupa 22 decembrie 1989)


Cugir: 21 decembrie 1989


6) Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989

http://unirea.3x.ro/arhiva/2002/12/18/pag1.html

12/18/2002 Condamnaţii Revoluţiei Generalii represivi – în libertate, plevuşca vânturată după gratii

Evenimentele din decembrie 1989 au fost rând pe rând fie subiect de tocat în campaniile electorale, fie motiv de dispută publică. La un moment dat, subiectul a devenit extrem de incomod pentru unii şi atunci vinovaţii au fost spălaţi de păcate, uneori în văzul lumii, fără nici o ruşine pentru memoria celor care au murit, fără nici o reţinere din partea celor care şi-au construit gloria politică pe jertfa lor. În prezent, în penitenciare mai sunt doar câţiva dintre cei care au linşat cadre ale Miliţiei. Toţi generalii care în decembrie 1989 au dat ordin sau au tras în manifestanţi sunt în prezent liberi: fie le-au fost amnistiate pedepsele, fie aşteaptă acasă pronunţarea instanţelor, cândva… Potrivit informaţiilor noastre, lucrătorii fostei securităţi şi reprezentanţi ai trupelor USLA, care au executat pedepse pentru că au tras în 1989 în populaţia ieşită în stradă, au cerut ulterior daune morale statului român. Unii dintre ei le-au şi primit…

Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989 şi care a fost timp de aproape 10 ani şeful asociaţiei revoluţionarilor din Cugir ne-a declarat că cei care l-au linşat pe cpt. Valentin Pop şi i-au profanat cadavrul nu au intrat, sub nici o formă, în categoria revoluţionarilor. Dânsul ne-a explicat că, cel mai probabil, gestul comandantului de miliţie de a se bate cu mâna peste tocul pistolului i-a încitat pe oamenii din faţa miliţiei. Mai mult, Alexandru Iosa a precizat că mânia maselor s-a îndreptat asupra cpt. Pop mai mult pentru că simboliza un aparat al opresiunii comuniste decât din răzbunare personală, deoarece acesta era comandant în Cugir de doar 6 luni de zile.
În încercarea de a reabilita imaginea tatălui său, Valentina Pop a trimis în acest an un memoriu pe adresa preşedintelui Ion Iliescu. Memoriul a fost făcut public, în plenul Camerei Deputaţilor, de deputatul PRM de Alba, Emil Crişan.

“CUGIR: Revolutionari achetati, criminali in libertate,” Expres, nr. 6, 9 martie 1990, p. 6.

7) “…Se tragea din birourile securistilor si s-a mai tras si cu o pusca de vinatoare si s-a mai tras cu gloante dum-dum si militia ardea ca o torta si oamenii au intrat in incendiu si atunci locotenentul major Mezei Dorin a sarit de la etaj cu pistolul mitraliera…Sint peste 40 de raniti si unii au primit gloante in cap dar cu totii sint in viata. Doi raniti sint in spitalele din RFG si unul este in Anglia. Cel din Anglia a fost impuscat cu dum-dum….UNDE SINT CEI CARE AU TRAS IN OAMENI?” –Vasile Neagoe

Bucuresti: noaptea 21/22 decembrie 1989


8) POPTEAN Petre, născut în 27.12.1965, la Margău lângă Huedin, domiciliat în Bucureşti str. Carpaţi 54, a lucrat ca şofer la ITB. In 21 Decembrie s-a dus în oraş să-şi protejeze sora care ieşea de la serviciu. Amândoi au plecat pe Calea Victoriei şi au ajuns la Dalles, unde cu groază au asistat la strivirea Mioarei Mirea de către tancheta ce intrase în mulţime făcând să sară în sus capete, mâini şi picioare într-un vacarm asurzitor. Prin sângele ce băltea pe jos, Petre i-a strigat sorei că se duce să ridice răniţii. Pe când era aplecat, a fost lovit în abdomen şi şoldul stâng de cartuşe dumdum care i-au provocat răni mari. Sora lui, Monica, a reuşit să oprească o salvare cu număr de Târgovişte, dar până la Spitalul 9 nu a mai rezistat. Aproape de ora 18 s-a stins Petre.

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_7.htm

9) Cristian Florea a fost impuscat in cap pe 21 decembrie, in jurul orei 24:00, in zona restaurantului Dunarea. A fost lovit din spate, probabil de la o distanta de 10-30 de metri, cu un glont perforant, cu varful rotunjit.

Cazul Cristian Florea

Cazul Cristian Florea

10&11) Spitalul Coltea (Cristian Calugar, “Cine a tras gloante explozive?” Flacara, 13 februarie 1991, p.9)

1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

12) Spitalul Municipal Rezerva nr. 3

“…O sa ne omoara pe toti, uite, asta de la mine din buzunar e primul glonte scos in spitalul nostru, dintr-o fetita de 12 ani. In salon e un baiat, foarte grav ranit, un glonte dum-dum, d-ala, i-a facut praf diafragma, creasta iliaca, la iesire perforatia era cit o moneda de 5 lei….”

Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, nr. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5.

————————————————————-

CINCI CARE NU CRED IN FOLOSIREA GLOANTELOR DUM-DUM SI VIDIA DUPA DE 22 DECEMBRIE 1989…(si deci, sigur, nici vorba de asa ceva INAINTE de 22 decembrie 1989)

PAVEL CORUT, STEFAN DEMETER, TEODOR UNGUREANU, VLADIMIR BELIS, DAN VOINEA

1) Pavel Corut (ocupatie inainte de 1990:  securist)

“…nu a existat o garda speciala care sa fi depus un juramint de credinta de legionar fata de dictator, nu au existat lunetisti dotati cu sisteme de ochire cu infrarosii, nu s-a tras cu gloante vidia…”

Paul Cernescu (aka Pavel Corut), “Cine a tras in noi?” Expres Magazin, nr. 65 (42) 1991, p. 12.

“…Treburile pareau sa se fi indreptat catre directia buna, dar in dimineata zilei de 23 decembrie [sic. 24 decembrie], capitanul P.I. m-a informat ca in fata ministerului sint doua masini blindate cu teroristi de la U.S.L.A., lichidati de tanchistii nostri.  Discutase cu locotenentul (comandant de pluton) care facuse isprava si acesta mindru de fapta sa, se laudase ca intentionase chiar sa se urce cu tancul pe ei, dar nu a reusit.  Soldatul curier de corospondenta din organigrama compartimentului m-a informat ca peste noapte santinela din postul 2 il impuscase mortal pe ofiterul comandant de garda, un tinar locotenent.  Mai tirziu am citit relatari fanteziste si patetice referitoare la moartea acestui ofiter, “lovit de gloante vidia si explozive.”  Nu este singurul  militar mort in accident de lupta….”

2) col. Stefan Demeter (sef al birou de servicii si inzestrare al (atunci) Inspectoratului judetean al M.I.):

“Dupa munitia folosita si zgomotele auzite in oras, rezulta clar ca pina in seara de 22 decembrie s-a tras cu pistoale mitraliera model 1963, de 7,62. Nu s-a folosit munitia “Dum-Dum” cu virf exploziv, interzisa de Tribunalul de Haga. Din 1989 si armamentul “Stecikin” car folosea munitie de 9 mm scurt a fost retras din toate inspectoratele judetene ale M.I. S-a vorbit mult despre gloante vidia. Motivul e simplu: materialul vidia e foarte casant si ar distruge teava armei. Este, deci, pe cit de inutil, pe atit de scump. “Exemplele” prezentate ca “gloante vidia” erau, de fapt, miezuri de otel ale gloantelor de 7,62.”

Radu Ciobotea, “M.I.–Martor Incomod,” Flacara, nr. 33, 14 august 1991, pp. 4-5.

3) procuror ceausist Teodor Ungureanu (Facultatea de Drept, promotia 1978) care n-a vazut si n-a gasit nici un terorist in decembrie 1989, sau dupa…gazdat de catre Jurnalul National in perioada 2004-2005 (cam 10 articole)

http://mariusmioc.wordpress.com/2009/04/14/procuror-teodor-ungureanu-diversiunea-3-gloantele-vidia-erau-miezurile-de-otel-care-intrau-in-alcatuirea-proiectilului-762-mm/

La cele de mai sus va trebui să adăugăm fabulaţiile cu privire la celebrele “gloanţe-widia”. Prin lansarea acestei aberaţii, cei mai de seamă reprezentanţi ai Armatei s-au compromis lamentabil. Ceea ce prezentau în emisiuni tv ori în paginile unor ziare ca fiind teribilele instrumente ale morţii, nu erau nimic altceva decât miezurile din oţel care intrau în alcătuirea internă a proiectilului cal. 7,62 mm-scurt destinat armelor tip AKM. Tot aşa aveau să fie făcute speculaţii asupra folosirii muniţiei explozive (de tip dum-dum), de către persoane care erau fie străine de efectele povocate asupra corpului uman de proiectile cu diverse energii cinetice (la momentul străpungerii), ori de fragmente din proiectile dezmembrate la un anterior impact cu un corp dur, fie de cei angajaţi într-o reală acţiune de dezinformare.

4) Vladimir Belis

dl profesor Vladimir Belis, care in decembrie 1989 era directorul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici din Bucuresti

Povestile despre teroristi care trageau cu gloante “”dum-dum””, “”gloante cu cap vidia”” sau gloante de calibru mare, atipice pentru unitatile militare romanesti, vor ramane din cauza asta doar niste povesti care nu pot fi confirmate sau infirmate.

Belis nu a vazut cadavrele ceausestilor, Jurnalul National

5) si cu voia dvs.

Generalul Dan Voinea (procuror militar din 1982)

(Dan Voinea este slavit de catre Sorin Iliesiu asa: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)

Dan Voinea, citat pe forumul asociatiei 21 decembrie 1989, nu exista victime de la dum-dum

“Toti alergau dupa un inamic invizibil”

Romulus Cristea
Joi, 22 Decembrie 2005

Interviu cu general-magistrat Dan Voinea

Romulus Cristea:  Munitia speciala, gloantele cu cap vidia sau dum-dum, a provocat victime? Presa de la acea vreme a fost plina cu astfel de relatari…
Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum. Pe durata evenimentelor s-a folosit munitie de razboi, munitie normala care se gasea la vremea respectiva in dotarea Ministerului de Interne si a Ministerului Apararii Nationale. Confuzia si informatiile false au aparut de la faptul ca se foloseau calibre diferite si, deci, zgomotul produs era altfel perceput.

—————————————————————–

SI TOTUSI EXISTA FOSTI SECURISTI CARE VORBESC DESPRE EXISTENTA SI FOLOSIREA LOR DUPA SI INAINTE DE 22 DECEMBRIE 1989


Roland Vasilevici (fost securist, Dir I, judetul Timis, secte religioase):

Cartusele celor din U.S.L.A. erau speciale si la lovirea tintelor provocau noi explozii.”

Puspoki F., “Piramida Umbrelor (III),” Orizont, nr. 11 (16 martie 1990), p. 4.

si in Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (editura de vest, 1991), p. 61:

Cei din U.S.L.A. si unii studenti straini, alaturati lor, trageau cu niste cartuse speciale, care, la lovirea tintei, provocau noi explozii.

Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ‘89

Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat
corespondentului A.M. PRESS din Dolj: “Am fost la Timisoara si la Bucuresti in
Decembrie ‘89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si
profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele
antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La
Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut
cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu
gloante explozive.
In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA
au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la
vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati
numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram
impartiti in “amici” si “inamici.” Mascatii erau “inamicii” pe care trebuia sa-i
descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au
fost acei teroristi.”

(Romania Libera, 28 Decembrie 1994, p. 3)

Posted in raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Sediul M.Ap.N. 22-23 decembrie 1989 , sosirea cercetasilor UM 01171 Buzau

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 6, 2009

–In seara zilei de 22.12.1989, incepand cu ora 21,30, elemente neidentificate au declansat foc real, dar si simulat, asupra localurilor 1 si 2 ale ministerului, din directiile:  complexele “Orizont” si “Favorit”, str. Miron Constantinescu, Cimitirul Ghencea, latura de est a localului 2.  In aceste conditii au fost aduse noi forte, pentru intarirea pazei sediului:  358 ofiteri-elevi din Academia Militara, sub comanda colonelului Scarlat Mihalache; o companie din U.M. 01026; o companie din U.M. 01952.  De la Intreprinderea F.M.G.S. au fost chemate 10 tancuri.

–In jurul orelor 23,00-23,30, o autostatie de radioamplificare, ce patrula cartierele Drumul Taberei si Militari, din dispozitia Consiliului Frontului Salvarii Nationale, pentru a adresa apeluri populatiei in vederea sprijinirii contracararii actiunilor diversioniste, a fost blocata pe str. Ho si Min, in imediata apropriere a intersectiei cu str. Drumul Taberei.  Autostatia se gasea intercalata intr-o coloana militara de vehicule blindate ce se indrepta spre sediul M.Ap.N.  Asupra coloanei s-a tras din cladirile de pe ambele laturi ale strazii, moment in care o autobasculanta civila, al carei sofer a fost impuscat mortal, si-a continuat deplasarea cu farurile aprinse spre intersectie, izbindu-se de cladirea vecina cu Centrul de Calcul al M.Ap.N.  Autostatia a fost, de asemenea, lovita, iar echipajului (locotonent-colonel Ilie Popescu, maistru militar Vasile Cucu si plutonier Anghel Oprea) dupa ce a raportat, prin radio, intrarea intr-o probabila ambuscada la M.Ap.N., a coborat si s-a refugiat in blocul de locuinte din intersectie, intr-un apartmanet situat pe coltul cladirii.  Echipajul a stat in acel loc pana spre dimineata, cand s-a deplasat la M.Ap.N.

     Tot in aceeasi noapte, la ora 23,45, au sosit, in fata M.Ap.N., doua autovehicule cu un detasament de cercetasi din U. M. 01171 Buzau, comandat de capitanul Gheorghe Trutulescu.  Aproprierea de incinta M.Ap.N. a provocat, de asemenea, deschiderea focului de catre elementele diversioniste dispuse pe terasa restaurantului “Orizont” si blocurile dimprejur, caruia le-au raspuns, imediat, fortele ce aparau sediul ministerului.  Facem precizarea ca aparatorii isi organizasera dispozitivul in graba si, ca urmare a atacurilor repetate le care erau supusi, se aflau intr-o stare de maxima tensiune.

     Initial, surprinsi de ce li se intampla, cercetasii au debarcat imediat, adapostindu-se dupa autovehicule, cladiri, etc., fara a riposta cu foc.  Concomitent, o parte dintre ei au inceput deplasarea prin salturi pentru a adaposti in casa scarilor in blocul situat peste drum de punctul de acces in M.Ap.N., timp in care focul s-a amplificat.  Din randul cercetasilor au cazut 4 morti si 6 raniti.

     Cand focul a slabit in intensitate, colonelul Anghel Constantinescu din M.Ap.N., care insotea detasamentului, a strigat celor din incinta M.Ap.N. sa inceteze imediat tragerile, apel ce a fost repetat pana cand acestea s-au oprit definitiv.  Procedandu-se la recunoasterea reciproca, parasutistilor le s-au creat conditii sa intre in incinta M.Ap.N.  Camioanele lor au oprit la cca 100 m de intrare.  Dupa aproximativ 15 minute, cercetasii au primit misiunea sa treaca, impreuna cu celelalte forte, la apararea zonei, inclusiv a portii principale de acces in minister.

     Examinarea ulterioara a autovehiculelor, care au transportat cercetasii ca si a urmelor de intrare si iesire a gloantelor, a confirmat faptul ca asupra lor s-a tras atat din blocurile din vecinatate, cat si din sediul ministerului.  De asemenea, s-au descoperit gloante atipice armamentului din dotarea trupelor M.Ap.N., avand calibrul aproximativ 5,45 – 5,65 mm.***

     Cercetarile intreprinse au dus la concluzia ca acest incident s-a produs ca urmare a actiunilor elementelor diversioniste (teroriste), a organizarii in graba si pe timp de intuneric a dispozitivului de aparare, precum si faptului ca nu s-au luat suficiente masuri de cooperare si coordonare intre fortele aflate in dispozitiv si cele aduse in sprijinul apararii.

(Arhivele Militare Romane, Armata Romana in Revolutia din Decembrie 1989:  Studiu documentar, Editura Militara, 1998, ed. II, pp. 240-241.)

***Despre gloante de Calibru 5 in decembrie 1989, va rog frumos sa cititi la

Decembrie 1989: Pe Plan National. Gloante de Calibru 5 (Bucuresti, Brasov, Sibiu, Braila)

Gloante de Calibru 5 in decembrie 1989

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I, partea intaia)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 3, 2009

Ziarul armatei–deci al unei institutii situate, gratie Revolutiei din Decembrie, in afara politicii–nu este, in mod deliberat, o publicatie polemica. Asa cum este si organismul din care faceum parte, noi, ziaristii militari, am optat pentru o atitudine sobra, echilibrata, pe cit posibil obiectiva, constienti de faptul ca, prin lispa materialelor sezationale, de scandal vom avea, pentru inceput, o audienta mai redusa in rindul cititorilor. Fericiti ca, in sfirsit, ne putem vedea de treburile noastre–ca si armata in ansamblul el, de altfel–noi nu ne-am propus deci, in mod programatic, sa ne luam la harta cu diverse organe de presa din tari, nici vorba de cele din strainatate. Iata, insa, ca saptaminal independent “Expres”–nr. 18, mai 1990–ne pune la curent cu dezvaluirile senzationale ale revistei franceze “LE POINT”, din 21 mai 1990. Initial, ne-am gindit ca-i treaba politicienilor sa dezamorseze, sa combata continuntul incitantului articol, intitulat “In Romania, complotul iese la iveala.” Dar cind am aflat, de la niste ziaristi straini, ca armata noastra “a tras si asupra propriilor rinduri, astfel ca, in confuzia generala, au murit aproape la fel de multi ostasi si civili,” nu am putut ramine in expectativa. Pentru ca este vorba de o incalificabila ofensa adusa eroilor pe care armata i-a jertfit pe altarul Revolutiei. Noi nu cunoastem meseria armelor din carti, ci am deprins-o in poligoane, pe cimpurile de instructie. Daca accidentele se pot produce si pe timp de pace–lucru de care ne-au convins viata, practica militara pe care am trait-o, vreme de peste doua decenii–acestea au fost pe deplin posibile, si chiar s-au produs, si pe timpul Revolutiei, cind inamicul era peste tot si nicaieri. Dar de aici si pina a afirma ca cei 267 de morti si 674 raniti ai armatei s-au impuscat intre ei e o cale atit de lunga, pe care nici un om cu buna credinta n-ar face-o. Nu punem la indoiala buna credinta a jurnalistilor francezi, desi ideea promovata de ei convine de minune celor care se dau de ceasul mortii sa ne demonstreaza ca, de fapt, teroristii n-au existat. Fie-ne, insa, permis sa aratam ca documentarea celor de la “Le point” a fost, cel putin, incompleta. O spunem noi, care am fost tot timpul aici, reporteri printre gloante, in punctele fierbinti ale Revolutiei. O spunem si o argumentam, pentru inceput, cu fapte petrecute in zona sediului Ministerului Apararii Nationale.

DIVERSIUNE SI INTIMIDARE.

Nu ne vine sa credem! Desi a trecut peste o jumatate de an de la consumarea
evenimentelor, oamenii sint speriati. Este vorba de locatarii celor trei
blocuri–A1, A2, B3–dispuse in fata Centrul de Calcul al M.Ap.N. In urma cu
citeva saptamini, erau deschisi, raspundeau la orice intrebare, relatau faptele,
imprejurarile extrem de grele prin care au trecut, iar acum sint prudenti, retinuti, tematori. Mai mult, o doamna–cu mina pe inima si vocea tremurinda–ne
sfatuieste sa o lasam balta, ca riscam prea mult…

Ce s-a intimplat de fapt? In ultima vreme, pe la usile unor apartamente, au
batut citeva…persoane de bine, care, cu destula discretie–si
subtitlitate–s-au straduit sa le explice oamenilor cum s-au petrecut, cu
adevarat, lucrurile in perioada 22-25 decembrie 1989. De exemplu, in blocul A.1,
apartamentul 27, o doamna–banuitaj de a fi avut, in trecut, relatii cu
securitatea de trist renume–le a sugerat gazdelor cum sa interpreteze ,corect’
incidentul cu cele doua A.B.I.-uri din noaptea de 23/24 decembrie.

Alti vizitatori n-au avut nici macar inspiratia de a-si disimula identitatea
(sau poate ca chiar asta au facut). Domnilor, mie sa nu-mi dati numele la ziar,
ne roaga alt locatar. Am avut destule necazuri cu securitatea. In 21 mai, a fost
la mine un maior de politie, Popescu zicea ca-l cheama. S-a interesat despre
teroristii care au tras din blocul nostru. I-am spus ca, daca vrea sa loveasca in armata, nu are nici o sansa: au tot adevarul ii voi
spune. In final mi-a adresat o rugaminte: sa nu stie cei de la armata de vizita
lui… A revenit peste 2-3 zile, dar mi-a fost frica sa-i mai deschid…”

Cine-o fi misteriosul maior si de ce pastreaza atita discretie? Se pare insa ca
persoanele cu pricina manifesta un mare interes pentru blocul B.3. Domnul Stancu
Varzan are mai mult curaj.

–Dumneavoastra nu stiti ce nopti de cosmar am trait noi: se tragea si din fata
si din spate, de la gunoaie. Totul a inceput in 22 decembrie, pe la orele 22.00:
la inceput sa auzeau focuri izolate. Apoi–ca la razboi. Numai in baie ne
simteam oarecum in siguranta. La un moment dat, am si ris. Fata mea a plecat
pina la bucatarie si, cind s-a intors, ne-a spus sa fim linistiti ca, de sus, de
pe bloc, trage o mitraliera si ne apara! Era vorba, de fapt, de o
pusca-mitraliera, care executa foc spre Centrul de Calcul…Si de pe casa
scarilor s-a tras, in aceasi directie. Teroristii au incercat sa intre la mine in apartament, dar noi avuseseram grija sa blocam usa cu un cuier
greu. Sint bolnavi astia care vor sa ne convinga ca a tras armata in noi si ca,
de fapt, nici nu au existat teroristi. Dar i-am auzit discutind precipitat,
tropaind: in jurul blocului, pe scari, pe acoperis.

In acelasi bloc, stam de vorba si cu sotii Florica si Gheorghe Petrut. Sint
revoltati.

–Au fost la noi doi civili, spune doamna. Ne-au fluturat pe sub nas niste
legitimatii, din care am retinut ca sint de la militia din Turnu-Severin. Cind
noi am intrebat cine a tras, ei ne-au informat: “armata a tras.” Bine, dar in
armata cine a tras?–am continuat noi–doar in parcul din fata blocului au fost
impuscati studenti militari. “Au tras unii in altii”–ni s-a raspuns.

Si in incheiere, gazdele noastre ne avertizeaza:

–Fiti cu mare bagare de seama, domnilor ofiteri. Astia au tot interesul sa va
compromita!!!

Deci ,baietii’ lucreaza. Fara voie ne gindim la povestea cu lupul care se
intoarce la locul unde a mincat o oaie. Si a criminalului care se intoarce la locul faptei…

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, Armata Poporului, 13 iunie 1990, p. 3)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , | Leave a Comment »

Unde sint teroristii ? PE STRADA, PRINTRE NOI (I & II, extrase) [decembrie 1989]

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 29, 2009

CINE I-A UCIS PE STUDENTI?

Da, aici trebuie “sterse” urmele. Pentru ca, in careul format din cele trei blocuri, in noaptea de 22/23 decembrie, s-a petrecut un adevarat macel.

–Si acum, cind imi amintesc, ma trec fiori–relateaza locotenentul Marius Mitrofan de la Academia Tehnica Militara. Trecuse de unu noapte. Autobuzele noastre au fost oprite pe carosabil in fata blocurilor A.1 si B3. Abia apucasera sa debarce primii studenti si din zona Agentiei de Comert Exterior s-a deschis foc asupra noastra. Concomitent, au inceput sa traga si teroristii amplasati in cele trei blocuri. Colegii care coborisera au trimis serii bune de gloante asupra teroristiilor aflati la etajele superioare ale celor trei blocuri. Eram in al treilea autobuz si am coborit ultimul: rapaiala atinsese intensitatea maxima. Din doua salturi am ajuns in dreptul copacului pe care se vad si acum urmele gloantelor trase din B.3. Colegul din fata mea s-a prabusit, m-am tirit pina linga el: era impuscat in cap. Sincer sa fiu, m-a apucat groaza: vazusem moartea! In clipa urmatoare a cazut si colegul din spate, lovit si el in cap! Diabolica precizie–dovada ca nu aveam de-a face cu niste amatori, ci cu ucigasi de profesie. Dimineata, am aflat ca rindurile noastre s-au subtiat: cinci morti–patru impuscati in cap, unul in piept–si opt raniti. Cine sint ucigasii? Cum de-i mai rabda pamintul? De ce nu se face nimic pentru a fi descoperiti si pedepsiti?

Intelegem indignarea interlocutorului nostru, impartasita de toti studentii militari. Cinci dintre colegii lor–sublocotenentii post-mortem Eugen Franga, Ioan Patcas, Ciprian Pintea, Stefan Dumitras, Cristian Bucur–sint in pamint, nu vor mai purta niciodata epoletul cu compas. Studentul Romulus Pol se afla inca intr-o stare critica–desi a suferit deja trei operatii!–la Spitalul Militar Central.

In acesti tineri nu s-a tras cu simulatoare, cum incearca sa ne convinga domnii de la “Le Point,” ci cu arme moderne, dispunind–asa cum rezulta din concluziile comisiei de analiza si propuneri a Academiei Tehnice Militare–de sisteme precise de ochire pe timp de noapte.

Sa mai notam ca, in dimineata zilei de 23 decembrie, de deasupra maxilarului superior ai unui student a fost extras un glont calibrul 9 mm–necunoscut pina atunci cadrelor militare. Glontul cu pricina se afla la loc sigur. Ciudat, foarte ciudat ca, pina in momentul de fata, nu s-a interesat nimeni de el! Poate de acum inainte….

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, “Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I),” Armata Poporului, 13 iunie 1990, p. 3.)

Mult incercatul bloc A1

Prinsi intre focuri–ale teroristilor, dintr-o parte, si cele ale militarilor aflati in dispozitivul de aparare al M.Ap.N., din cealalta parte–locatarii blocului A1 (Drumul Taberei, 16) au trait, in zilele Revolutiei din Decembrie, nopti de groaza.  Sa-i ascultam.

–Eu, pur si simplu, nu inteleg domnilor, cum unii ziaristi pot fi asa de rai si palavragii.  Distrug omul, nu alta!  S-au scris in presa fel de fel de minciuni despre ce s-a intimplat aici, in zilele si noptile ce au urmat fugii lui Ceausescu.  Unii s-au apucat sa arate–culmea nerusinarii!–ca nici n-au fost teroristi.  Pe noi, insa, nu ne-a intrebat nimeni:  ce am trait, ce am simtit atunci, cum am supravietuit…

Si spre a fi mai convingatoare, doamna Stela Baila (scara B, apart. 26) ne arata o cutie cu…gloante (18 la numar), pe care le-a strins din camere.

–Cum a inceput lupta?

–Era pe 22 decembrie.  In jurul orei 21,00 am vazut, aproape de poarta Centrului de Calcul, un TIR mare, un fel de sa lunga.  Soldatii nici nu apucasera sa ia pozitie de lupta.  De sub masina s-a deschis focul:  atit spre Ministerul Apararii Nationale, cit si spre noi.  Tirul era foarte intens, cred ca de sub masina trageau peste 20 de indivizi.  Un glont mi-a trecut pe deasupra capului si s-a infipt, uitati-i urma, sub tavan.  Ce a urmat, nu va mai spun.  Ne-am refugiat in camera din spate, dar nici acolo n-am avut parte de liniste:  din parculet, se auzeau multe strigate, apoi a inceput rapaiala.  De pe toate blocurile se tragea!  Tocmai umblam la televizor, il reglam, cind un glont a lovit in perete, deasupra televizorului, la citeva zeci de centimetri de capul meu.  M-am ales doar cu o rana la mina stinga.  Dupa ce teroristii ne-au mai “onorat” cu un glont, am fugit in baie.  Dimineata, geamurile erau faramitate.

Din aceeasi directie, dinspre blocul B4, s-a tras si in apartamentul vecin.  Gaura din geam se afla la aceeasi inaltime cu cea de pe perete:  1,45 m.  Dat fiind ca apartamentul se gaseste la etajul 1, este evident ca teroristul a deschis foc dintr-un loc situat la aceeasi inaltime.  De la locatarii acestui apartament (27), aflam ca teroristii erau imbracati intr-un fel de salopete, probabil de culoare gri.

–Da, i-am vazut cu ochii nostri.  Alergau ca niste speriati prin parculet, de la un bloc la altul, isi aminteste doamna Maria Cotofana.  Dupa miezul noptii, in careul format din cele trei blocuri a avut locu un violent schimb de focuri.  Apoi, am auzit batai puternice in usa.  “Deschideti, sintem armata, avem raniti!”–auzeam de pe scari.  Am primit si noi un ranit–il cheama Cristian Popescu si niste student la Academia Tehnica Militara–impreuna cu un coleg.  Imedia cei doi tineri s-au repezit la balcon, sa traga in teroristii care le-au ucis colegii.  Foarte greu i-am determinat sa renunte, le-am explicat ca teroristii ne “avertizasera” deja si ne vor face zob apartamentul.  Ii vedeam cum se chinuiesc privind neputinciosi cum banditii scuipau moarte si foc de pe blocul B3…

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , | 2 Comments »

Balada Haiduceasca – melodie populara veche – Decembrie 1989 (posted originally by mihaicrusho)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on February 21, 2009

Another absolutely wonderful–in my strictly PERSONAL opinion–marriage of music, photography, and history.

posted to youtube by http://www.youtube.com/user/mihaicrusho

Melodie populară veche.
Cântă Toni Iordache (ţambal)
The musician is Toni Iordache on the “dulcimer”…

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , | Leave a Comment »