The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘decembrie 1989’

Spitalele, Doctorii, Gloante Explozive, si Colonelul Nicolae Ghircoias in Decembrie 1989 – Ianuarie 1990

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 28, 2009

(un articol uitat…)

AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA

“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”

Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2

“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”.  Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat:  dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989.  “Documentia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat.  “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina).  Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel.  Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate.  S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe.  Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta.  In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu:  “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit.  “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.

—————————————————————

Bucuresti, Spitalul Coltea

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
– Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.
Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

Romulus Cristea

Miercuri, 20 Decembrie 2006

——————————————————————————

Bucuresti, Spitalul de Urgenta Floreasca

Profesorul Andrei Firica, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca in 1989, povesteste cum la camera de garda a spitalului au fost aduse, in zilele Revolutiei, mai multe persoane suspectate ca ar fi teroristi. Acestea au disparut apoi fara urma, luate de un colonel de la militie.

Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

Teroristii din Spitalul de Urgenta

09/03/2004

FLORIN CONDURATEANU

——————————————————————

“In perioada 21-26 decembrie 1989 la spitalul Coltea au fost internati o serie de indivizi prinsi ca teroristi, printre care un anume plutonier de militie Tripon Cornel.

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel ‘Negoiu’ din Bucuresti. Medicii de la spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri. Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti. Astfel Procuratura n-a mai avut obiect de cercetara pe linga disparitia banuitilor invocind ii decretul de amnistie dat de presedintele (pe atunci al C.P.U.N.) Ion Iliescu, in luna ianuarie 1990.”

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1

in legatura cu ceea ce Ghircoias a facut la Timisoara, vezi de exemplu http://www.romanialibera.ro/a51078/cine-a-organizat-furtul-cadavrelor-din-morga-spitalului-judetean.html

Marius Mioc ne atrage atentia ca Ghircoias a fost gratiat de catre Ion Iliescu:

Nicolae Ghircoiaş, colonel de miliţie care a furat şi distrus evidenţele Spitalului judeţean Timiş cu privire la morţii şi răniţii din perioada revoluţiei[5], condamnat la 4 ani închisoare dar cu constatarea că pedeapsa este în întregime graţiată prin Decretul-Lege nr. 23/1990[6] (Ghircoiaş este şi beneficiar al amnistiei din Decretul 3/1990, pentru o altă infracţiune săvîrşită în perioada revoluţiei – favorizarea infractorului)

http://procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0216docu.htm

http://procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mmioc/curteasup/docs/0225disp.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gra%C5%A3ieri_%C5%9Fi_amnistii_legate_de_revolu%C5%A3ia_rom%C3%A2n%C4%83_din_1989

—————-

Bucuresti, Spitalul Municipal Rezerva nr. 3

“…O sa ne omoara pe toti, uite, asta de la mine din buzunar e primul glonte scos in spitalul nostru, dintr-o fetita de 12 ani. In salon e un baiat, foarte grav ranit, un glonte dum-dum, d-ala, i-a facut praf diafragma, creasta iliaca, la iesire perforatia era cit o moneda de 5 lei….”

Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, nr. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5.

——————————————————————————–

“In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc. In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare. Este transportata la Spitalul Municipal. I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi. In fata Directii a 5-a. Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele. Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

——————————————————–

Cugir, 21-22 decembrie 1989

“CUGIR: Revolutionari achetati, criminali in libertate,” Expres, nr. 6, 9 martie 1990, p. 6.

“…Se tragea din birourile securistilor si s-a mai tras si cu o pusca de vinatoare si s-a mai tras cu gloante dum-dum si militia ardea ca o torta si oamenii au intrat in incendiu si atunci locotenentul major Mezei Dorin a sarit de la etaj cu pistolul mitraliera…Sint peste 40 de raniti si unii au primit gloante in cap dar cu totii sint in viata. Doi raniti sint in spitalele din RFG si unul este in Anglia. Cel din Anglia a fost impuscat cu dum-dum….UNDE SINT CEI CARE AU TRAS IN OAMENI?” –Vasile Neagoe

—————————————————-

Curtici, dupa 22 decembrie 1989

La gara primim un grup de belgieni care insotesc un tren de 42 de vagoane cu marfuri trimise de Comunitatea Europeana, in cadrul actiunii Operation Villages Roumains . Seful lor, care rupe cateva cuvinte romanesti, ne spune ca totul a fost organizat de Crucea Rosie belgiana si service-cluburile care au adoptat in lunile anterioare sate din judetele Iasi, Botosani, Caras-Severin sau Mehedinti. In noaptea urmatoare, prima echipa de 5 medici de la spitalul austriac Lorenz Bohler, care au sosit la Curtici cu un vagon-spital preiau un numar de 18 bolnavi in stare grava pentru a li se acorda un tratament special de 2-3 luni in Austria. E vorba de unele transferuri de organe sau proteze speciale, datorate efectelor monstruoase ale gloantelor dum-dum . Victimele sosesc de la Timisoara cu cateva ambulante; la lumina becurilor si a farurilor zarim fete tinere transfigurate de durere – printre acestea femei, adolescenti, un soldat si o fetita cu cate un picior amputat.

http://www.tourismguide.ro/html/orase/Arad/Curtici/istoric_curtici.php

——————————————————————————-

“Cine a tras gloante explozive?”

Revolutia din decembrie 1989 a lasat in urma ei foarte multe intrebari fara raspuns dintre care una destul de dureroasa este aceasta: cine a tras si mai ales cine a dat ordin sa se traga cu gloante explozive? Daca in rindurile care urmeaza nu putem raspunde acestor intrebari, cei putin vom reduce in actualitate o problema care este ignorata si trecuta sub tacere de cei care ar trebui s-o rezolve.

Inainte de toate, ce este un glont exploziv? Ca aspect si dimensiuni, nu se deosebeste de un glont obisnuit de calibrul 7,62 mm, deci poate fi folosit ca munitie pentru pistolul automat AKM. Ce il deosebeste de un glont obisnuit este faptul ca odata patruns in tinta, glontul “dum-dum” explodeaza, raspindind o puzderie de schije si producind distrugeri infioratoare in regiunea in care a intrat. Deci, daca cu un glont obisnuit se scoate adversarul din lupta, prin folosirea unui exploziv este sigur ca i se provoaca acestuia o rana care il va chinui toata viata, in cazul in care va supravietui leziunilor provocate de schije si puternicei hemoragii care insoteste de obicei o astfel de rana. Iata de ce acest tip de munitie a fost interzis de multi ani, prin tratate internationale.

Domnul profesor Nicolae Angelescu, seful Sectiei Chirurgie a Spitalului Coltea a avut amabilitatea sa ne explice citeva din aspectele tratamentului chirurgical al ranilor produse de gloante explozive:

–Sint mai multi factori, care contribuie la a face ca o plaga provocata de un astfel de glont sa fie greu de tratat si greu de vindecat. In primul rind prin explozia glontului se produc distrugeri masive de tesuturi in zona in care aceasta a patruns si uneori aceste tesuturi nu se mai pot reface. In al doilea rind, fragmentele metalice rezultate (?) in urma exploziei se raspindesc pe o intindere mare si de aceea nu pot fi extrase in totalitate, pentru ca extragerea lor ar provoca pacientului o rana mult mai mare decit cea produsa de glontul in sine. Deci, dupa operatie mai ramin in corpul pacientului destule fragmente metalice si acestea constituie surse de infectie care il agraveaza starea.

Pentru a va ajuta sa va dati seama cum arata si ce inseamna o rana produsa de un glont exploziv, va prezentam in continuarea diagnosticele de internare ale celor adusi in Spitalul Coltea, impuscati cu astfel de gloante:

1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 (?) decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

3. Radu Traian, adus pe data de 23 decembrie 1989. Diagnostic: plaga transfixianta glezna stinga cu fractura cominutiva tuberozitatea calcaneana. Sectinue artera si vena tibiala. Fractura deschisa cominutiva maleola interna dreapta.

4. Gherman Dumitru, adus pe 25 decembrie 1989. Diagnostic: plaga impuscata antrebat sting bipolara, cu explozie de ulna, in treimea distala si lipsa de substanta osoasa, sectiune de tendoane muschi flexori ai carpului si degetelor si sectiune de pachet vasculo-nervos ulnar.

5. Astafei Petre, adus pe 22 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: plaga impuscata toraco-abdominala cu ruptura de ficat si rinichi drept. Hemopneu-motorax drept, hematom intraperitoneal, stare de soc hemoragic, fractura cominutiva coastele 7,8, si 9 drepte.

6. Soldat Constantinoiu Vasile, adus la data de 24 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: hemotorax sting masiv cu soc hemoragic prin plaga impuscata cervico-toracala cu ruptura vertebrelor toracale T2, T6, ruptura vaselor vertebrale si a vaselor de la baza gitului….

Cristian Calugar, Flacara, 13-19 februarie 1991 (nr. 6) , pp. 8-9.

————————————————————————————-

cei care nu cred in gloante explozive

dl profesor Vladimir Belis, care in decembrie 1989 era directorul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici din Bucuresti

Povestile despre teroristi care trageau cu gloante “”dum-dum””, “”gloante cu cap vidia”” sau gloante de calibru mare, atipice pentru unitatile militare romanesti, vor ramane din cauza asta doar niste povesti care nu pot fi confirmate sau infirmate.

http://www.jurnalul.ro/articole/34668/belis-nu-a-vazut-cadavrele-ceausestilor

Generalul Dan VOINEA despre decembrie 1989:

“Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia,

nici de la dum-dum.”

(cu Romulus Cristea, Romania Libera, 22 decembrie 2005)

http://www.romanialibera.ro/a58783/toti-alergau-dupa-un-inamic-invizibil.html

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Arabesque II: Arab Terrorists in the December 1989 Romanian Revolution

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 28, 2009

Alte dezvaluiri nu numai despre existenta teroristilor din decembrie 1989, dar despre existenta unor teroristi arabi:

1)  Viorel Neagoe, seful Carului 3 color al TV.R., amplasat chiar in Piata Palatului:  “(…) In jurul orei 17,30, dupa ce o rafala a spart un geam la etajul al C.C.-ului, ca la un semnal, s-a deschis focul asupra Pietei de la toate geamurile cladirilor care marginesc piata, mai putin C.C.-ul.  Timp de circa 5 minute s-a tras probabil in sus pentru ca, desi ma asteptam ca Piata sa se transforme intr-o baie de sange, oamenii au fost lasati sa se imprastie sau sa se ascunda pe sub camioane.  Dupa un timp insa gloantele au inceput sa coboare, lovind ici, colo cate un civil, dar tirul era concentrat asupra T.A.B.-urilor (5 la numar), care erau amplasate in dreptul Directiei a V-a.  In momentul cand am vazut ca focul nu se mai opreste, am rugat, prin statie, sa ni sa trimita ajutor militar de urgenta.  Focul a fost continuu timp de 80 minute pana cand, in sfirsit, in piata au aparut 6 tancuri (din U.M. 01060 Bucuresti- n.n.), care s-au raspindit in evantai in fata carului si au tras cu mitralierele asupra cladirilor din jur.  Din acel moment focul din partea opusa a incetat, ca dupa 20 de minute sa se reia cu aceeasi intensitate.  Dupa mai multe astfel de reprize, in “Sala diplomatilor” din Consilul de Stat a avut loc o explozie, in urma careia flacarile au izbucnit violent.  Am chemat pompierii, tot prin intermediul turnului si acestia au venit in circa 10 minute.

(…) in urmatorul interval de timp, cei care trageau din Consiliu au inceput sa se urce spre etajele superioare, in final iesind pe acoperis circa 10-12 insi imbracati in pantaloni negri si camasi cu maneca scurta.  Desi au fost somati de mai multe ori–circa 15 minute–sa se predea, ca li se garanteaza viata, acestia continuau sa fluture drapele rosii.  La un moment dat unul din ei a luat o mitraliera de pe acoperis si a inceput sa traga asupra celor din Piata, care iesisera din ascunzatori, in momentul urmator insa o rafala de pe mitraliera unui tanc din fata noastra i-a secerat pe toti (se pare deci ca cei in cauza nu aveau voie sa se predea vii).  Pe doi dintre acesti tipi, prinsi de catre revolutionari in jurul orei 19.00, i-am vazut la 2 metri distanta si aratau a mercenari arabi, dupa culoare si echipament (au fost dusi in C.C., dar nu stiu ce s-a intamplat cu ei).”

(Revolutia Romana in direct, Bucuresti, 1990, pp. 247-248; p. 236 Armata in Revolutia Romana din decembrie 1989.)

2) Liviu Viorel Craciun, fost uslas si “primul ministru de interne pe 22 decembrie 1989,” si dupa data de 27 decembrie 1989 oponent al Frontului National al Salvarii:

…cu o noapte inainte, luptele erau in toi.  Dimineata cind au fost adunate cadavrele si s-a facut un bilant destul de incert, din cinci cadavre de teroristi intinse pe strada, doua apartineau unor mercenari arabi, declara un factor de raspundere.  In aceasta zi de 28 se curata cimpul de bataie.

(“Destainurile unui ministru de interne III” Zig-Zag, nr. 72 august 1991, p. 6)

3) Prigoana vantului Romania Libera 23 decembrie 2008, Romulus Cristea.

Mircea: Am arestat in 24 decembrie 1989 din apartamentul situat pe str.Garii de Nord,vis-a-vis de centrul de calcul un irakian care nu a incetat sa traga pana la venirea mea si a prietenului meu.L-am luat pentru ca era deja drogat.Am avut noroc chior.L-am dus la subsolul Min.Transporturilor unde se aflau demult doua unitati militare.La nivelul 2 subsol am predat pe irakian unui ofiter colonel.Irakianul nu avea viza din anul 1981.Tot ce povestesc aici e extrem de adevarat.Mai multe indicii nu pot sa dau,dar se pare ca in Bucuresti au actionat in jur de 73 de luptatori de gherila urbana specializati in lichidari de persoane de nationalitate araba.Asta e tot ce pot sa scriu.In zona Garii de Nord.
Luni, 06 Aprilie 2009 22:19

4)

The original video posted by destituirea in “The Romanian Revolution for Dum-Dums” can be accessed via the following link:

USLA bullets called \”vidia\” or \”dum-dum\”

destituirea (1 year ago) Show Hide

Marked as spam

Am fost de asemenea intrebat daca stiu sau am dovezi mai clare despre Mercenarii lui Ceausescu.

—partea intai—-

Ce pot sa zic e ca personal nu am dovezi. Dar am vazut cu ochii mei impreuna cu tatal si fratele meu un mercenar ARAB ascunzanduse la bloc fara haine groase pe el.

destituirea (1 year ago) Show Hide

Marked as spam

—-partea a doua—

Tata i-a dat o haina militara pt ca pe vremea aia era frig si ningea. Nu vorbea Romaneste dar avea accent si silabisea intr-o limba araba care nu am putut la vremea respectiva sa o descifrez a fiin Iraniana, Libaneza, Siriana sau Irakiana. L-am lasat in bloc pe scari singur. A doa zi nu l-am mai vazut. FSN nu era inca infiintat. Blocul era langa cimitirul de pe strada Antiaeriana (Calea Rahovei) ci nu langa MAPN

destituirea (1 month ago) Show Hide

Marked as spam

– Gloantele Vidia erau marca secreta a Romaniei impotriva unui atac sovietic de care Ceausescu se tot ferea inca de la invadarea Cehoslovaciei in 1968.

————————————————————————————–

ARABESQUE I:

Arabesque: Arab Terrorist in the December 1989 Romanian Revolution

ARABESQUE: Arab Terrorists in the December 1989 Romanian Revolution

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 27, 2009

(For the English of this discussion, see below the excerpts from “Orwellian…Positively Orwellian”  Orwellian Positively Orwellian: Prosecutor Voinea\’s Campaign 2006)

Chiar daca stim din Inginer Hristea Teodor, fost lucrator in fosta unitate speciala “P” din DSS “USLA s-a transformat in teroristi” ca “In 23 dimineata am tinut o sedinta cu efectivul. Noi suntem ca orice unitate de cercetare si productie (microproductie). Am dat ordin ca documentatiile tehnice cu continut de secret si strict secret sa fie adunate intr-o zona considerata mai sigura. Gen. Militaru s-a referit la transferul unor unitati de la MI si securitate la MApN. A spus ca USLA s-a transformat in teroristi. S-au reluat ascultarile de la unele obiective- in special ambasadele arabe”  S-au reluat ascultarile de la unele obiective- in special ambasadele arab

si stim ca intr-un document cu data de 1 martie 1990, seful de cabinet al directorului Generalul Iulian Vlad, Ion Aurel Rogojan, a fost solicitat sa scria care a fost rolul lui USLA in decembrie 1989 si care a fost relatia intre DSS si unitatea speciala “al-Fatah” a OEP.  In legatura cu solicitarea aceasta, Rogojan a scris despre antrenare cadrelor USLA sub colonelului (r) Firan cu grupa aceasta, pe baza de un protocol semnat in 1979-1980.  (vezi reprooducerea documentului in articolul lui E. O. Ohanesian, “Pe stil vechi-colonel de securitate, pe stil nou-general NATO,” Romania Libera, 8 April 2004),

si chiar daca fost ofiter de Directia 1 a Securitatii la Timisoara Roland Vasilevici a scris…

“Prioritate aveau camerele studentilor straini, in special arabi, care erau ocupate, in mare masura, de indivizi pregatiti prin diverse tabere internationale de antrenament si de instruire terorista sau prin Muntii Fagaras.  Acestia aveau misiunea sa coopereze si cu ofiterii de Securitate, din cadrul U.S.L.A., sectorul de “informatii”, care isi avea “sediul legal” in Timisoara la ultimul nivel al cladirii din Bulevardul Leontin Salajan…Intrucit acestia vorbeau mai mult araba, s-a instituit o sectie de lingvistica cu acest profil de studiu la Scoala de ofiteri de Securitate de la Baneasa, unde fiica lui Ion Dinca (temutul “pumn de fier” al ex-presedintelui, supranumit “te-leaga”) era sefa de catedra.

De foarte multe ori s-a emis si ipoteza ca, in total secret, multi dintre acesti studenti straini, care ii venereaza pe Allah, pe Mahomed sau pe urmasii sai:  Abu-Bekr, Omar, Otman si Ali, fie ca sint palestinieni, irakieni sau libieni–toti beneficiarii unor burse romanesti–ar constitui un “COMANDO” condus de Bucuresti, bine pregatit, menit sa apere, in caz extrem, perechea prezidentiala romana, in schimbul sprijinului acordat de Ceausescu patriei lor, prin donatii de armament, munitii, alimente, si tehnologie de virf importata din Vest.  Revolutia a confirmat aceste suspiciuni, desi adevarul se va cunoaste peste cincizeci de ani, tainuirea avind o motivatie economica, inerenta conjuncturii actuale, cind multi muncitori romani lucreaza pe unele santiere arabo-africane, in zona Golfului…”

Cei din U.S.L.A. si unii studenti straini, alaturati lor, trageau cu niste cartuse speciale, care, la lovirea tintei, provocau noi explozii.

Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (editura de vest, 1991), pp. 72, 73, si 61:

totusi, mai exista oameni care nici nu cred in teroristi arabi in decembrie 1989.

in schimb, ei au incredere in procurorul Dan Voinea, cel care a descoperit nici teroristi, nici gloante dum-dum, nici simulatoare, nici razboi-electronic, cu alte cuvinte aproape nimic in legatura cu decembrie 1989…

sau in procurorul Teodor Ungureanu, care se pare crede in teroristi, dar numai daca au fost furnizate de catre aramata (mai ales DIA)…in nici un caz, n-au fost securisti sau mercenari arabi…

Ungureanu ne spune ca el a asistat la audierea “teribilul terorist OWT”…si ca OWT n-a fost nici terorist, nici arab…(sigur domnule, totusi e interesant ca omul nu scrie numele OWT, fiindca stim ca numele cu litera “W” este cum sa zicem foarte rar si in romana si in maghiara…dar nu e asa de rar in numele arab de exemplu, Walid sau asa ceva…deci cum se cheama OWT in realitate?  oricum aici este frumoasa poveste a lui Teodor Ungureanu)

“TEORISTUL OWT”. La un moment dat seful colectivului (M. Popa-Cherecheanu) ne-a chemat in biroul unde se gasea si am asistat la audierea “teribilului terorist OWT”, despre care, in tabelele puse la dispozitie de un ofiter MApN, se consemnase faptul ca fusese retinut in apropierea ministerului, avand un comportament suspect si necunoscand limba romana. Dupa cateva minute de tatonari, s-a constatat cu stupoare ca “teroristul” nu era decat un biet om cu grave deficiente de vorbire, pe fondul unei evidente afectiuni insotita de retard intelectual (neputand sa mormaie decat niste sunete care s-ar fi putut transcrie, fonetic, prin majusculele mai-sus amintite)… Asupra barbatului pipernicit si jerpelit din fata noastra nu se gasise nici arma si nici vreun alt lucru compromitator. De altfel, acesta nu a fost singurul sau cel mai “gogonat” caz dintre cele pe care aveam sa le intalnesc atunci. Am vazut cu ochii mei consemnat, in tabelele intocmite la minister, faptul ca un barbat cu figura mai negricioasa (banuit a fi fost arab) isi pierduse libertatea pentru ca alergase dupa… tramvai! In acele zile si nopti au fost retinuti mai multi cetateni straini, studenti arabi la diferite facultati bucurestene. Pe unii i-am vazut si eu, la MapN. Fusesera retinuti in strada sau in locuintele lor ori ale prietenelor din cartierul Drumul Taberei. Asa se face ca unul dintre acestia, student medicinist, daca nu gresesc, era total “neinspirat” imbracat pentru un anotimp rece… De departe, cel mai “interesant” caz a fost cel al unui alt student de origine araba, parca iranian, care fusese molestat destul de puternic si acuza o fractura costala. Era de-a dreptul comic modul in care se chinuia, pe un dialect colorat, sa ne explice ca “la taru meu trecut doi revoluti si ei nu coasta rupt!”…

teodor ungureanu si teroristul OWT

Hai sa trecem la martuiri mai credibili si putini influentati de politica partizana si securista… despre teroristi arabi vazuti sau arestati:

1) Dl. Savin Chiritescu

Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “

Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.

2)  Danka la http://www.jurnalul.ro/comentarii.read.php?id=79510 aprilie 2006

22 decembrie 1989, la unitatea militara 010__ de la marginea padurii Branesti.

Padurea Branesti adaposteste unul din cele mai mari depozite de munitie din jurul capitalei.  Se spune ca o explozie la acest depozit ar rade cartierul Pantelimon de la capatul tramvaiului 14.

Spre seara a inceput sa se traga asupra unitatii dinspre calea ferata.  Se tragea in orice folosindu-se armament de calibru mic si pusti automate.  Dupa focul de la gura tevii pareau 3 persoane ascunse dupa rambeul cai ferate care au deschis foc cu scopul de a creea panica.

Soldatii au iesit din dormitoare si s-au adapostit in parcul auto pe sub camioane.

Nu se putea sta in cladiri, “teroristii” trageau in geamuri.

Desi se daduse alarma in acea zi mai devreme nimeni nu era pregatit sa riposteze decit cei aflati in garda.  Un grup de soldati cu subofiteri si ofiteri echipati cu AK 47, si pistoale TT au pornit la un atac prin invaluire.

Toti au ajuns in amplasamentele stabilite fara incidente, la adapostul intunericului dar si pentru faptul ca intrusi erau mai mult ocupati sa mentina foc consistent asupra unitatii.

La un moment dat soldatii au deschis focul, lupta a durat mai putin de 10 minute.  Micutele lor UZ fara precizie la distanta nu au facut fata la renumitul AK 47

Unul dintre teroristi a fost impuscat in cap iar ceilalti doi au fost raniti cind incercau sa fuga peste cimp in directia opusa unitatii militare.

Cei trei au fost transportati la corpul de garda unde s-a aprins lumina (pina atunci unitate fusese in bezna) si s-a constatat ca unul dintre cei doi suprevietuitori era de fapt femeie.

Toti erasu maslinii la fata, imbracati in combinezoane negre si ce doi suprevietuitori raniti se vaitau spunind ceva in limba araba.

Dupa o jumatate de ora un a sosit un ARO al armatei care s-a spus ca a venit de la statul major al diviziei si i-a luat pe toti trei.  Dupa citeva zile toti soldatii care au participat la actiunea de noaptea aceea au fosti pusi sa semneze o declaratie prin care se angajau sa nu divulge nimic din ce s-a intimplat.

Toate acestea sint adevarate si usor de verificat.”

3) Citeva cazuri in engleza

“Terorist cu un portfel cu pasaport libian si o adevarinta de tipul celor care inlocuiesc buletinul…impuscat mortal in fostul sediu al CC al PCR in seara zilei de 22 decembrie 1989…asupra lui au fost gasite un pumnal militar si un pistol ‘Makarov’ seria DL 7028 ” Weapons similar to those of Directorate V-a and the USLA could have shown up anywhere during the Revolution, in anybody’s hands, but what is interesting is among whose hands they did show up. Official Army documents and recollections by Army participants in the early 1990s show that a citizen with a Libyan passport in his billfold shot in the CC building on the night of 22 December was found in possession of a 9 mm“Makarov” pistol…a pistol whose serial number was traced back to a V-a member who claimed that he had “thrown it away” earlier that afternoon.<!–[if !supportFootnotes]–>[109]<!–[endif]–>

Paul Vincius, “Moartea unui terorist,” Zig-Zag, no. 106 (April 1992), p. 7. One of the documents attesting to the ownership of the weapon is reproduced in the article.

in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”<!–[if !supportFootnotes]–>[81]<!–[endif]–>Mirel Paun, “Ion Capatana: ‘Argeseni, va cer scuze ca am participat la Revolutie!” Cotidianul Argesul, 5/8/05 online at http://www.cotidianul-argesul.ro.

4) Cazul Brasov

Adrian Socaciu, “Dupa nopti de groaza si tortura, toti teroristi sint liberi,” Cuvintul, nr. 1-2 ianuarie 1991, pp. 3-5.

Pe pagina 3, ziaristul scrie despre gloante de calibru special, cap vidia sau exploziv.
Pe pagina 4, despre un individual la cantina partidului imbracat in negru, cu o pusca cu teava scurta, gloante 7,62 mm dar explozive, despre gloante de “grosimea unui creion, de culoarea aluminumului.”
Pe pagina 5, ca au fost arestati 5 indivizi suspectati ca teroristi, 3 arabi si 2 romani…

5) Cateva martuiri din forumisti..

Am fost martor ocular la capturarea unui terorist (dupa culoarea tenului as jura ca era arab) care folosea un PSL si tragea in populatie… a fost prins viu si batut sub ochii mei de catre armata, apoi luat pe sus intr-un camion, tot de armata… zilele urmatoare s-a continuat sa se sustina sus si tare la radio/TV ca NU au existat teroristi, sau ca nu s-au dat prinsi! Sigur, si-a cumparat PSL-ul de la magazinul universal… dar politica a dictat ca este mai bine pentru interesul meu propriu si personal sa nu se spuna adevarul, nu?
Mai bine imi vad de ale mele.

psl universal

– pe la data de 24 parca, am fost martora vizuala cand soldatii au capturat un lunetist arab (brunet si vorbea stricat romaneste) – folosea vestita Pusca Semiautomata cu Luneta (PSL – parca romaneasca) modificata din ak47. Sunt sigura ca fusese folosita, si nu pentru a-l ajuta la deplasare. L-au suit intr-un camion si l-au dus cica la comandamentul unui oras mare (Brasov). Ulterior s-a spus peste tot ca NU au fost implicate forte straine, sau daca au fost, ca nu exista nici un fel de urme care sa dovedeasca asta. Pentru mine a fost momentul in care am inceput sa cred ca inghit o gogoasa cu ulei impotriva vointei mele;

http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t96198.html.

6) Fosti securisti siliti sa dea declaratii dupa evenimentele

http://www.portalulrevolutiei.ro/arhiva/2005_285.html.

Cpt. Soare Ovidiu din fosta Directie a V-a, serviciul 4+5, domiciliul in Bucuresti, strada Mendeleev, declara urmatoarele:
Sediul Ministerului Apararii Nationale,
22/23.12.1989
In noaptea de 22/23 decembrie 1989, aflandu-se in sediul MApN, in jurul orelor 22,00, a inceput un armat, in forta, asupra MApN, din Complexul “Orizont” si dinspre blocurile din stanga si dreapta acestuia. Dupa modul cum au actionat si dupa cum aratau victimele dintre militarii care au aparat peste noapte obiectivul (impuscati in cap sau in zona capului), au concluzionat cu totii ca s-a tras cu arme cu luneta cu dispozitiv de infrarosii. Se afla impreuna cu lt. maj. Grigoras de la S.M.B., cpt. Arusoaie de la Unitatea speciala “T” si alte cadre.
Atacul asupra sediului MApN s-a desfasurat cu fanatism, unul dintre atacatori a sarit gardul inarmat doar cu un cutit, a fost impuscat, iar dimineata l-a vazut de la circa 5-6 metri si afirma ca avea infatisare de arab (ten masliniu, parul si mustata negre si crete). Se spunea ca nu avea asupra sa documente de identitate.
In noaptea de 23/24 decembrie 1989, aflandu-se la locuinta mamei sale, a vazut pe geam cum actionau trei teroristi, atacand sediul MApN Erau in uniforme de armata, cu caschete si actionau astfel:
– fugea cate unul spre chioscul LOTOPRONOSPORT din fata MApN, trageau doua-trei focuri, apoi fugeau inapoi; intre blocuri;
– apoi, in grup, unul tragea spre MApN, iar ceilalti doi trageau in sus cu trasoare.
Despre acest lucru a telefonat si informat la MApN pe maiorul Colt.
NOTA: Relatarile ofiterului se coroboreaza cu declaratiile surorii sale Mihaila Sanda Cristina cu domiciliul in Bucuresti, Aleea Poiana Mare nr. 8, bloc B9, apart. 47, sector 6.

Un articol de Catalin Antohe

Lt. mr. APOSTOL M. ANTON, fost ofiter in serviciul 1 declara:

In ziua de 29 decembrie 1989 a aflat de la vecinul PIPOI REMUS, care locuieste la etajul 2, sub apartamentul lui, ca a vazut mai multe persoane tragand spre Ministerul Apararii Nationale, despre care era convins ca nu erau romani. I s-a parut ca ar fi arabi. Trageau cu niste pistoale automate mici.

in sfirsit, ceea ce ne-a spus fostul ofiter USLA Marian Romanescu in 1991

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

ENGLISH

excerpts from Orwellian Positively Orwellian: Prosecutor Voinea\’s Campaign 2006

Some of those shot as “terrorists” turn out to have been wearing “black jumpsuits.” Bucking the hegemony of official, elite interpretations denying the very existence of the “terrorists,” a poster calling himself “Danka” posted the following on the Jurnalul National web forum in April 2006:

“22 decembrie 1989, military unit 010_ _ at the edge of the Branesti forest.

The Branesti forest houses one of the largest munitions depots around the capital. It is said that an explosion at this depot would destroy the Pantelimon neighborhood from the beginning of the no. 14 tram [route]. Towards evening gunfire opened on the unit from the railroad. Everything was a target, [and] small caliber arms and semi-automatic weapons were being used [emphasis added; note: possible reference to 5 mm weapons]. Based on the flashes from the gun-barrels it appeared that there were 3 persons hiding among the tracks who opened fire with the goal of creating panic. The soldiers came out of their barracks and set up in the car-park under trucks. They couldn’t stay inside the buildings, “the terrorists” were shooting the windows [out]. Even though an alert had been given earlier in the day, nobody was prepared to respond except those on duty. A group of soldiers with officers and n.c.o.s equipped with AK-47s, and TT pistols launched an attack from the surrounding area. All reached their destined locations without problem by nightfall, in part because the intruders were preoccupied with maintaining a continuous gunfire on the unit. At a given moment, the soldiers opened fire, the gunfight lasted less than 10 minutes. Their little UZIs weren’t equipped for long-distance and thus could not stand up to the renowned AK 47. One of the terrorists was shot in the head, while the other two were wounded when they tried to flee through a field leading away from the military unit. The three were transported to the guard post where the lights were turned on (until then the unit had been in complete darkness) and we realized that one of the two survivors was in fact a woman. All three were olive-skinned, clothed in black jumpsuits [emphasis added] and the two wounded survivors struggled to say something in Arabic. After a half hour an ARO [vehicle] of the Army arrived saying they had come from the Chief of Staff’s Division and they took all three. After a few days all the soldiers who participated in the activities of that night were made to sign a declaration pledging not to divulge anything about what had happened. All of this is true and can easily be verified.”[54]

liviu viorel craciun  admission

Finally, there are the recollections of eyewitnesses, a decade and a half later, who—despite the onslaught of cynicism toward such ideas—continue to maintain they saw what they thought they saw…

“I was an eyewitness to the capture of a terrorist (based on the color of his tan I’d swear he was Arab) who was using a PSL [i.e. sharpshooting rifle, a lunetist] and firing into the population…he was taken alive and beaten in front of my own eyes by the Army, then taken up into a truck, also by the Army…in the following days they continued to sustain over and over on radio and TV that there did NOT exist any terrorists, or at least that none had been captured…Yeah, I’m sure this guy bought his PSL at the ‘Universal’ department store.”

“On the 24th I think, I was an eyewitness when soldiers captured an Arab sharpshooter (brown[-skinned] and he spoke broken Romanian)—who was using the famous “Pusca Semiautomata cu Luneta” (PSL—apparently Romanian) modified from an AK47. I’m sure that he had used it, and not just to help on his travels. They whisked him away in a truck and they brought him to the command [post] of a large town (Brasov). Later it was said that foreign forces were NOT implicated, or if they were, that there were no traces to prove it. For me, that was the moment in which I began to believe that I was having a lie forced down my throat.”<!–[if !supportFootnotes]–>[26]<!–[endif]–>

Foreign Involvement

So far in this piece, we have seen references to the arrest or killing as “terrorists” of the following as apparent foreigners, notably Arabs: 1) the arrest of one with a PSL in Bucharest, 2) the arrest of another with a PSL, apparently somewhere near Brasov, 3) the revelations of soldiers who killed and arrested several in the Pantelimon area of Bucharest (I will consider these two revelations one and the same for our purposes here). Years after the Revolution, there are still claims that Arabs were captured elsewhere: in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”<!–[if !supportFootnotes]–>[81]<!–[endif]–> Later we will see reports written by two Securitate officers immediately after the events—apparently required of them by Army officials—attesting to the killing of Arab “terrorists” in the area around the Defense Ministry building in Bucharest. We shall also see how a weapon registered to a member of the Securitate’s Fifth Directorate just happened to show up in the hands of a man with a Libyan passport in his billfold who was shot in the Central Committee building in Bucharest on the night of 22 December.

Indeed, the presence and activity of these foreign, apparently mostly Arab terrorists, was almost prosaic. Liviu Viorel Craciun (appropriately enough craciun means “Christmas”), the so-called “First Interior Minister of the Revolution” in one of the protogovernments that tried to form in the CC after the Ceausescus fled and—a source of much confusion in research on the events (more on this below)—a former USLA officer until 1986, reported that on 28 December 1989: “…in the morning five cadavers were collected and a rough count was made, out of the five terrorist cadavers found in the street, two belonged to Arab mercenaries…The shot terrorists could not be identified and they did not seem to interest anyone.”<!–[if !supportFootnotes]–>[82]<!–[endif]–>

So what was the role of foreigners, specifically Arabs, in the Revolution? Interesting in this regard is a report dated 1 March 1990 by Lt-Colonel Ion Aurel Rogojan, who in 1989 was Securitate Director General Vlad’s chief of cabinet staff. As B. Mihalache speculates somebody must have been interested in this question, “since Rogojan was ordered to write a report on it.”<!–[if !supportFootnotes]–>[83]<!–[endif]–> Rogojan wrote in his 1 March 1990 report that he “has knowledge of the fact that between the Department of State Security and the ‘Al Fatah’ Security [service] of the Palestinian Liberation Organization there existed relations of cooperation based on a protocol.” Rogojan continues in this report:

“At the same time, some activities for the training of USLA cadres abroad were carried out (the group was led by reserve colonel Firan, former chief of general staff of the mentioned unit). The protocol was established in the period 1979-1980 and a copy can be found in the protocol relations division of the former Independent Judicial Secretariat Service of the DSS [i.e. Securitate]. In connection with the existence of this protocol, I was asked in recent weeks, by Colonel Ardeleanu Gheorghe, USLA Commander. The Special Unit for Antiterrorist Warfare was coordinated on behalf of the DSS’ Executive Bureau by General-Colonel Iulian Vlad in the period 1977-1987, and after that by Secretary of State General-Major Alexie Stefan and Deputy Minister Major General Bucurescu Gianu. In the USLA there existed a special detachment for antiterrorist intervention, organized in three shifts and subordinated to the chief of the general staff. I don’t have any data concerning the activity of the USLA in the period of the December ’89 events.”<!–[if !supportFootnotes]–>[84]<!–[endif]–>

It should also be abundantly clear here that Rogojan was being asked to write not just about the role of outside forces, but specifically about the role of the USLA in December 1989. Once again, why such interest in the USLA?

In this regard, further claims related by former USLA Captain Marian Romanescu to Dan Badea, are to say the least intriguing:

Several days before the outbreak of the December events, the commander of the USLA forces—col. ARDELEANU GHEORGHE (his real name being BULA MOISE)—left for Iran, bringing with him a great many gifts; and a car’s load of maps, bags, pens, sacks, etc. What did Col. Ardeleanu need these for in Iran? What was the use of having the head of the USLA go? What did he negotiate with the Iranians before the arrival of Ceausescu [18-19 December]? Could he have contracted the bringing into the country of some shock troops, as they are called, to enforce the guard at the House of the Republic, the civic Center and the principal residences of the dictator? If not for that reason, why? Because it is known what followed…

On 22 December, col. Ardeleanu gave the order that 50 blank cover IDs, with the stamp of the Department of Civil Aviation, be released. The order is executed by Gradisteanu Aurel from the coordinating service of that department—a Securitate captain in reserve—and by lt. Col. SOMLEA ALEXANDRU, the latter receiving the IDs and putting them where they needed to be. It is known that the majority of USLA cadre work under the cover of being in the Militia. But who did these IDs cover in this situation? [emphases and capitalization in original]<!–[if !supportFootnotes]–>[85]<!–[endif]–>

We know from the revelations of a former worker (engineer Hristea Todor) at the Securitate’s special unit “P,” that the new Front leadership was sufficiently suspicious of Arab presence that “General Militaru referred to the transfer of some units from the MI and Securitate to the Defense Ministry. He said the USLA had transformed into terrorists. The electronic (telephone) surveillance of certain objectives was started up again—in particular Arab embassies.”<!–[if !supportFootnotes]–>[86]<!–[endif]–> (Note: this appears yet another reference to the aforementioned meeting at USLA headquarters on the evening of 25 December.) Gheorghe Ratiu, head of the Securitate’s First Directorate, maintains that, on Director Vlad’s orders, between 25 and 27 December 1989 he was tasked with finding out the “truth” concerning the “foreign terrorists” reported to be in the hospitals and morgues; he had to resort to subterfuge to verify the situation, since Army personnel were denying him entrance.<!–[if !supportFootnotes]–>[87]<!–[endif]–>

Notably, of course, with these exceptions, the former Securitate and their apologists—whom as Army General Urdareanu suggests uniformly don’t believe in the existence of real terrorists in December 1989, yet who love to blame foreign interference for Ceausescu’s overthrow (in particular, Russians, Hungarians, and Jews)—do not like to make reference to or talk about “Arab terrorists.”

Further evidence of the involvement of “Arab terrorists” comes from the behavior in late December 1989, as much as the later statements, of the usually garrulous Silviu Brucan. In August 1990, Brucan would allege the involvement of “some 30 foreigners,” according to him, mostly Palestinian, who had been trained by the Securitate—what Michael Shafir termed “the first admission of foreign intervention by a member of the December 1989 leadership.”<!–[if !supportFootnotes]–>[88]<!–[endif]–> Reminiscent of Tanasescu’s curt response to the reporter’s question about the involvement of foreign terrorists (discussed above)—“I ask that you be so kind as to…” not ask me about this—back on 29 December 1989, Brucan, at the time a key decision-maker in the new Front leadership (he would leave in February), told Le Monde that the issue was “very delicate” and “involving diplomatic implications that must still be worked out”; “better to be cautious,” he opined.<!–[if !supportFootnotes]–>[89]<!–[endif]–> That was, of course, no denial; indeed, it sounds like the new leadership was trying to find a solution to the dilemma they found themselves in.

Suspicion, in particular, surrounded the role of Libyans, which, as we have seen, at the very least, somehow found themselves in areas of gunfire in December. Sergiu Nicolaescu claims—I have been unable to verify this—that of all the countries to recognize the new National Salvation Front government, running to the top of the line to be first was…Qadafi’s Libya!<!–[if !supportFootnotes]–>[90]<!–[endif]–> The “anonymous plotters” who leaked information to Liviu Valenas of Baricada in August 1990 maintained that “It isn’t accidental that on 25 December 1989, the first plane bringing aid came from Libya. However, when it went on its return route it was loaded with people. In the almost complete chaos that dominated at the time, the New Power [i.e. the Front] did not know what the plane to Libya was carrying (it left from Otopeni, when the airport was still closed to traffic).”<!–[if !supportFootnotes]–>[91]<!–[endif]–> In 1994, two journalists specified that the plane in question on the 25th was a DC9 and that “40 Arabs” had been loaded aboard, and noted that they had learned that on 28-29 December 1989, “the [Otopeni’s] airport archive had disappeared.”<!–[if !supportFootnotes]–>[92]<!–[endif]–>

Michael Shafir at Radio Free Europe Research at the time noted in October 1990 that “unconfirmed but very reliable military and governmental Romanian sources interviewed by RFE said that shortly after the capture of Palestinians, Libyans, and other Arabs who had fought on the side of pro-Ceausescu forces, Quadhafi had threatened to kill all Romanian specialists in Libya if the Arabs were not allowed to leave Romania.”<!–[if !supportFootnotes]–>[93]<!–[endif]–> Certainly, this is what Constantin Vranceanu hinted at in September 1990 in Romania Libera when he wrote of “Plan Z-Z”—according to him, “practically an alliance, on many levels, including military between Romania and several other countries with totalitarian regimes (Iran, Libya, Syria), to which was added the PLO…which called for the other parties to intervene with armed forces to reestablish state order when one of the leaderships was in trouble”:

“Several weeks after 22 December, the president of one of the countries directly involved threatened the Romanian government that it would make recourse to reprisals against those several thousand Romania citizens who were working in that country if [the Romanian government] did not return the foreign terrorists, [whether] alive or dead. This blackmail worked and a Romanian plane went on an unusual route to a Polish airport, from where the ‘contents,’ unusually including the able-bodied, wounded, and coffins, were transferred to another plane, that took off in an unknown direction.”<!–[if !supportFootnotes]–>[94]<!–[endif]–>

Nestor Ratesh quotes one of Ceausescu’s senior party henchman, Ion Dinca, as having stated at his trial in early February 1990:

“During the night of 27-28 [of January 1990] at 12:30 A.M., I was called by several people from the Prosecutor’s Office to tell what I knew about the agreement entitled Z.Z. between Romania and five other states providing for the dispatching of terrorist forces to Romania in order to intervene in case of a military Putsch. This agreement Z.Z. is entitled ‘the End of the End.’ I stated then, and I am stating now to you, that I have never been involved in this agreement, neither I nor other people. And I was told: Only you and two other people know this. I stated that and a detailed check was made in order to prove that I was not involved in such acts.”<!–[if !supportFootnotes]–>[95]<!–[endif]–>

Relatedly, in July 1990, Liviu Valenas noted that,

“On 24 January 1990, the new Foreign Minister of Romania announced on Television and Radio that a series of secret treaties between the R.S.R. [Romanian Socialist Republic] and third countries had been abrogated, and are no longer valid and operational for the new Romania. The New Power pledged to deal with these countries concerning Romania’s obligations through the abrogation of these accords. An ambiguous text, apparently launched by Sergiu Celac’s group,led public opinion in Romania to believe that these treaties concerned ‘terrorist assistance.’”<!–[if !supportFootnotes]–>[96]<!–[endif]–>

It is noteworthy that in the context of a series entitled “The Truth about the U.S.L.A.,” (more on this infamous series below), Horia Alexandrescu paused on 14 March 1990 to quote from a 1 February article by another journalist about TAROM flight 259 (to Warsaw and back):

“24 January, 4 PM: After the aircraft was inspected [“controlul antiterorist”] (after the Revolution of 22 December, ,soimi’ as those who performed antiterrorist protection [i.e. USLA] were called by the pilots, were removed from both internal and external TAROM flights, even though all airlines have such teams), the plane left for Bucharest. Meanwhile, however, the 45 Libyan passengers, who had gotten off for 5-6 hours in a layover at Otopeni, wanted to cross ‘the Polish border.’”<!–[if !supportFootnotes]–>[97]<!–[endif]–>

According to Alexandrescu, the Polish authorities would not allow the TAROM plane to leave Poland, so it sat on the runway in Warsaw…until a second TAROM plane came—this time, according to Alexandru, including “uslasi”—the moral of the story of course being that the USLA needed to be put back on flights as soon as possible.<!–[if !supportFootnotes]–>[98]<!–[endif]–> It is possible this is the plane Vranceanu was referring to in the quotation above. One thing’s for sure, this seemingly insignificant incident got unusual media coverage, in particular with regard to the USLA.

Not surprisingly, in June 2006, Prosecutor General Dan Voinea reiterated his contention that there was no foreign involvement/intervention in the December 1989 Romanian Revolution!

In early January 1990, “Cpt. Soare Ovidiu, [of Securitate] Directorate V-a, Services 4+5, resident of Bucharest, Mendeleev Street,” presumably under questioning, spoke about those he had seen killed as “terrorists”:

“Defense Ministry Headquarters [M.Ap.N.], 22/23.12.1989

On the night of 22/23 December 1989, being located in the Defense Ministry Headquarters, around 22:00, a forceful attack began upon the building from the ‘Orizont’ Complex and from the blocs to the left and right of it. Based on the manner in which they acted and how the victims from among the soldiers who were defending the building appeared (shot in the head or in the area of the head), everybody concluded that they were shot by guns with infrared night scopes [emphasis added]….The attack upon MapN Headquarters was unleashed with fanaticism, one of the attackers jumped a wall armed with a knife, he was shot, and in the morning I saw him from a distance of about 5-6 meters and I could conclude that he appeared Arab (olive-skinned, black hair and mustache). It was said he had no documents upon his person….”<!–[if !supportFootnotes]–>[117]<!–[endif]–>

Lt. Mr. Apostol M. Anton, Service 1: “On 29 December 1989 he learned form his neighbor Pipoi Remus, who lives on the second floor, beneath his apartment, that he saw many people shooting toward the Defense Ministry, whom he was convinced were not Romanian. They appeared to him to be Arab. They were shooting with small automatic guns.”<!–[if !supportFootnotes]–>[118]<!–[endif]–>

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

ARABESQUE: Arab Terrorists in the December 1989 Romanian Revolution

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 27, 2009

(For the English of this discussion, see below the excerpts from “Orwellian…Positively Orwellian”  Orwellian Positively Orwellian: Prosecutor Voinea\’s Campaign 2006)

Chiar daca stim din Inginer Hristea Teodor, fost lucrator in fosta unitate speciala “P” din DSS “USLA s-a transformat in teroristi” ca “In 23 dimineata am tinut o sedinta cu efectivul. Noi suntem ca orice unitate de cercetare si productie (microproductie). Am dat ordin ca documentatiile tehnice cu continut de secret si strict secret sa fie adunate intr-o zona considerata mai sigura. Gen. Militaru s-a referit la transferul unor unitati de la MI si securitate la MApN. A spus ca USLA s-a transformat in teroristi. S-au reluat ascultarile de la unele obiective- in special ambasadele arabe”  S-au reluat ascultarile de la unele obiective- in special ambasadele arab

si stim ca intr-un document cu data de 1 martie 1990, seful de cabinet al directorului Generalul Iulian Vlad, Ion Aurel Rogojan, a fost solicitat sa scria care a fost rolul lui USLA in decembrie 1989 si care a fost relatia intre DSS si unitatea speciala “al-Fatah” a OEP.  In legatura cu solicitarea aceasta, Rogojan a scris despre antrenare cadrelor USLA sub colonelului (r) Firan cu grupa aceasta, pe baza de un protocol semnat in 1979-1980.  (vezi reprooducerea documentului in articolul lui E. O. Ohanesian, “Pe stil vechi-colonel de securitate, pe stil nou-general NATO,” Romania Libera, 8 April 2004),

si chiar daca fost ofiter de Directia 1 a Securitatii la Timisoara Roland Vasilevici a scris…

“Prioritate aveau camerele studentilor straini, in special arabi, care erau ocupate, in mare masura, de indivizi pregatiti prin diverse tabere internationale de antrenament si de instruire terorista sau prin Muntii Fagaras.  Acestia aveau misiunea sa coopereze si cu ofiterii de Securitate, din cadrul U.S.L.A., sectorul de “informatii”, care isi avea “sediul legal” in Timisoara la ultimul nivel al cladirii din Bulevardul Leontin Salajan…Intrucit acestia vorbeau mai mult araba, s-a instituit o sectie de lingvistica cu acest profil de studiu la Scoala de ofiteri de Securitate de la Baneasa, unde fiica lui Ion Dinca (temutul “pumn de fier” al ex-presedintelui, supranumit “te-leaga”) era sefa de catedra.

De foarte multe ori s-a emis si ipoteza ca, in total secret, multi dintre acesti studenti straini, care ii venereaza pe Allah, pe Mahomed sau pe urmasii sai:  Abu-Bekr, Omar, Otman si Ali, fie ca sint palestinieni, irakieni sau libieni–toti beneficiarii unor burse romanesti–ar constitui un “COMANDO” condus de Bucuresti, bine pregatit, menit sa apere, in caz extrem, perechea prezidentiala romana, in schimbul sprijinului acordat de Ceausescu patriei lor, prin donatii de armament, munitii, alimente, si tehnologie de virf importata din Vest.  Revolutia a confirmat aceste suspiciuni, desi adevarul se va cunoaste peste cincizeci de ani, tainuirea avind o motivatie economica, inerenta conjuncturii actuale, cind multi muncitori romani lucreaza pe unele santiere arabo-africane, in zona Golfului…”

Cei din U.S.L.A. si unii studenti straini, alaturati lor, trageau cu niste cartuse speciale, care, la lovirea tintei, provocau noi explozii.

Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (editura de vest, 1991), pp. 72, 73, si 61:

totusi, mai exista oameni care nici nu cred in teroristi arabi in decembrie 1989.

in schimb, ei au incredere in procurorul Dan Voinea, cel care a descoperit nici teroristi, nici gloante dum-dum, nici simulatoare, nici razboi-electronic, cu alte cuvinte aproape nimic in legatura cu decembrie 1989…

sau in procurorul Teodor Ungureanu, care se pare crede in teroristi, dar numai daca au fost furnizate de catre aramata (mai ales DIA)…in nici un caz, n-au fost securisti sau mercenari arabi…

Ungureanu ne spune ca el a asistat la audierea “teribilul terorist OWT”…si ca OWT n-a fost nici terorist, nici arab…(sigur domnule, totusi e interesant ca omul nu scrie numele OWT, fiindca stim ca numele cu litera “W” este cum sa zicem foarte rar si in romana si in maghiara…dar nu e asa de rar in numele arab de exemplu, Walid sau asa ceva…deci cum se cheama OWT in realitate?  oricum aici este frumoasa poveste a lui Teodor Ungureanu)

“TEORISTUL OWT”. La un moment dat seful colectivului (M. Popa-Cherecheanu) ne-a chemat in biroul unde se gasea si am asistat la audierea “teribilului terorist OWT”, despre care, in tabelele puse la dispozitie de un ofiter MApN, se consemnase faptul ca fusese retinut in apropierea ministerului, avand un comportament suspect si necunoscand limba romana. Dupa cateva minute de tatonari, s-a constatat cu stupoare ca “teroristul” nu era decat un biet om cu grave deficiente de vorbire, pe fondul unei evidente afectiuni insotita de retard intelectual (neputand sa mormaie decat niste sunete care s-ar fi putut transcrie, fonetic, prin majusculele mai-sus amintite)… Asupra barbatului pipernicit si jerpelit din fata noastra nu se gasise nici arma si nici vreun alt lucru compromitator. De altfel, acesta nu a fost singurul sau cel mai “gogonat” caz dintre cele pe care aveam sa le intalnesc atunci. Am vazut cu ochii mei consemnat, in tabelele intocmite la minister, faptul ca un barbat cu figura mai negricioasa (banuit a fi fost arab) isi pierduse libertatea pentru ca alergase dupa… tramvai! In acele zile si nopti au fost retinuti mai multi cetateni straini, studenti arabi la diferite facultati bucurestene. Pe unii i-am vazut si eu, la MapN. Fusesera retinuti in strada sau in locuintele lor ori ale prietenelor din cartierul Drumul Taberei. Asa se face ca unul dintre acestia, student medicinist, daca nu gresesc, era total “neinspirat” imbracat pentru un anotimp rece… De departe, cel mai “interesant” caz a fost cel al unui alt student de origine araba, parca iranian, care fusese molestat destul de puternic si acuza o fractura costala. Era de-a dreptul comic modul in care se chinuia, pe un dialect colorat, sa ne explice ca “la taru meu trecut doi revoluti si ei nu coasta rupt!”…

teodor ungureanu si teroristul OWT

Hai sa trecem la martuiri mai credibili si putini influentati de politica partizana si securista… despre teroristi arabi vazuti sau arestati:

1) Dl. Savin Chiritescu

Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “

Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.

2)  Danka la http://www.jurnalul.ro/comentarii.read.php?id=79510 aprilie 2006

22 decembrie 1989, la unitatea militara 010__ de la marginea padurii Branesti.

Padurea Branesti adaposteste unul din cele mai mari depozite de munitie din jurul capitalei.  Se spune ca o explozie la acest depozit ar rade cartierul Pantelimon de la capatul tramvaiului 14.

Spre seara a inceput sa se traga asupra unitatii dinspre calea ferata.  Se tragea in orice folosindu-se armament de calibru mic si pusti automate.  Dupa focul de la gura tevii pareau 3 persoane ascunse dupa rambeul cai ferate care au deschis foc cu scopul de a creea panica.

Soldatii au iesit din dormitoare si s-au adapostit in parcul auto pe sub camioane.

Nu se putea sta in cladiri, “teroristii” trageau in geamuri.

Desi se daduse alarma in acea zi mai devreme nimeni nu era pregatit sa riposteze decit cei aflati in garda.  Un grup de soldati cu subofiteri si ofiteri echipati cu AK 47, si pistoale TT au pornit la un atac prin invaluire.

Toti au ajuns in amplasamentele stabilite fara incidente, la adapostul intunericului dar si pentru faptul ca intrusi erau mai mult ocupati sa mentina foc consistent asupra unitatii.

La un moment dat soldatii au deschis focul, lupta a durat mai putin de 10 minute.  Micutele lor UZ fara precizie la distanta nu au facut fata la renumitul AK 47

Unul dintre teroristi a fost impuscat in cap iar ceilalti doi au fost raniti cind incercau sa fuga peste cimp in directia opusa unitatii militare.

Cei trei au fost transportati la corpul de garda unde s-a aprins lumina (pina atunci unitate fusese in bezna) si s-a constatat ca unul dintre cei doi suprevietuitori era de fapt femeie.

Toti erasu maslinii la fata, imbracati in combinezoane negre si ce doi suprevietuitori raniti se vaitau spunind ceva in limba araba.

Dupa o jumatate de ora un a sosit un ARO al armatei care s-a spus ca a venit de la statul major al diviziei si i-a luat pe toti trei.  Dupa citeva zile toti soldatii care au participat la actiunea de noaptea aceea au fosti pusi sa semneze o declaratie prin care se angajau sa nu divulge nimic din ce s-a intimplat.

Toate acestea sint adevarate si usor de verificat.”

3) Citeva cazuri in engleza

“Terorist cu un portfel cu pasaport libian si o adevarinta de tipul celor care inlocuiesc buletinul…impuscat mortal in fostul sediu al CC al PCR in seara zilei de 22 decembrie 1989…asupra lui au fost gasite un pumnal militar si un pistol ‘Makarov’ seria DL 7028 ” Weapons similar to those of Directorate V-a and the USLA could have shown up anywhere during the Revolution, in anybody’s hands, but what is interesting is among whose hands they did show up. Official Army documents and recollections by Army participants in the early 1990s show that a citizen with a Libyan passport in his billfold shot in the CC building on the night of 22 December was found in possession of a 9 mm“Makarov” pistol…a pistol whose serial number was traced back to a V-a member who claimed that he had “thrown it away” earlier that afternoon.<!–[if !supportFootnotes]–>[109]<!–[endif]–>

Paul Vincius, “Moartea unui terorist,” Zig-Zag, no. 106 (April 1992), p. 7. One of the documents attesting to the ownership of the weapon is reproduced in the article.

in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”<!–[if !supportFootnotes]–>[81]<!–[endif]–>Mirel Paun, “Ion Capatana: ‘Argeseni, va cer scuze ca am participat la Revolutie!” Cotidianul Argesul, 5/8/05 online at http://www.cotidianul-argesul.ro.

4) Cazul Brasov

Adrian Socaciu, “Dupa nopti de groaza si tortura, toti teroristi sint liberi,” Cuvintul, nr. 1-2 ianuarie 1991, pp. 3-5.

Pe pagina 3, ziaristul scrie despre gloante de calibru special, cap vidia sau exploziv.
Pe pagina 4, despre un individual la cantina partidului imbracat in negru, cu o pusca cu teava scurta, gloante 7,62 mm dar explozive, despre gloante de “grosimea unui creion, de culoarea aluminumului.”
Pe pagina 5, ca au fost arestati 5 indivizi suspectati ca teroristi, 3 arabi si 2 romani…

5) Cateva martuiri din forumisti..

Am fost martor ocular la capturarea unui terorist (dupa culoarea tenului as jura ca era arab) care folosea un PSL si tragea in populatie… a fost prins viu si batut sub ochii mei de catre armata, apoi luat pe sus intr-un camion, tot de armata… zilele urmatoare s-a continuat sa se sustina sus si tare la radio/TV ca NU au existat teroristi, sau ca nu s-au dat prinsi! Sigur, si-a cumparat PSL-ul de la magazinul universal… dar politica a dictat ca este mai bine pentru interesul meu propriu si personal sa nu se spuna adevarul, nu?
Mai bine imi vad de ale mele.

psl universal

– pe la data de 24 parca, am fost martora vizuala cand soldatii au capturat un lunetist arab (brunet si vorbea stricat romaneste) – folosea vestita Pusca Semiautomata cu Luneta (PSL – parca romaneasca) modificata din ak47. Sunt sigura ca fusese folosita, si nu pentru a-l ajuta la deplasare. L-au suit intr-un camion si l-au dus cica la comandamentul unui oras mare (Brasov). Ulterior s-a spus peste tot ca NU au fost implicate forte straine, sau daca au fost, ca nu exista nici un fel de urme care sa dovedeasca asta. Pentru mine a fost momentul in care am inceput sa cred ca inghit o gogoasa cu ulei impotriva vointei mele;

http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t96198.html.

6) Fosti securisti siliti sa dea declaratii dupa evenimentele

http://www.portalulrevolutiei.ro/arhiva/2005_285.html.

Cpt. Soare Ovidiu din fosta Directie a V-a, serviciul 4+5, domiciliul in Bucuresti, strada Mendeleev, declara urmatoarele:
Sediul Ministerului Apararii Nationale,
22/23.12.1989
In noaptea de 22/23 decembrie 1989, aflandu-se in sediul MApN, in jurul orelor 22,00, a inceput un armat, in forta, asupra MApN, din Complexul “Orizont” si dinspre blocurile din stanga si dreapta acestuia. Dupa modul cum au actionat si dupa cum aratau victimele dintre militarii care au aparat peste noapte obiectivul (impuscati in cap sau in zona capului), au concluzionat cu totii ca s-a tras cu arme cu luneta cu dispozitiv de infrarosii. Se afla impreuna cu lt. maj. Grigoras de la S.M.B., cpt. Arusoaie de la Unitatea speciala “T” si alte cadre.
Atacul asupra sediului MApN s-a desfasurat cu fanatism, unul dintre atacatori a sarit gardul inarmat doar cu un cutit, a fost impuscat, iar dimineata l-a vazut de la circa 5-6 metri si afirma ca avea infatisare de arab (ten masliniu, parul si mustata negre si crete). Se spunea ca nu avea asupra sa documente de identitate.
In noaptea de 23/24 decembrie 1989, aflandu-se la locuinta mamei sale, a vazut pe geam cum actionau trei teroristi, atacand sediul MApN Erau in uniforme de armata, cu caschete si actionau astfel:
– fugea cate unul spre chioscul LOTOPRONOSPORT din fata MApN, trageau doua-trei focuri, apoi fugeau inapoi; intre blocuri;
– apoi, in grup, unul tragea spre MApN, iar ceilalti doi trageau in sus cu trasoare.
Despre acest lucru a telefonat si informat la MApN pe maiorul Colt.
NOTA: Relatarile ofiterului se coroboreaza cu declaratiile surorii sale Mihaila Sanda Cristina cu domiciliul in Bucuresti, Aleea Poiana Mare nr. 8, bloc B9, apart. 47, sector 6.

Un articol de Catalin Antohe

Lt. mr. APOSTOL M. ANTON, fost ofiter in serviciul 1 declara:

In ziua de 29 decembrie 1989 a aflat de la vecinul PIPOI REMUS, care locuieste la etajul 2, sub apartamentul lui, ca a vazut mai multe persoane tragand spre Ministerul Apararii Nationale, despre care era convins ca nu erau romani. I s-a parut ca ar fi arabi. Trageau cu niste pistoale automate mici.

in sfirsit, ceea ce ne-a spus fostul ofiter USLA Marian Romanescu in 1991

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

ENGLISH

excerpts from Orwellian Positively Orwellian: Prosecutor Voinea\’s Campaign 2006

Some of those shot as “terrorists” turn out to have been wearing “black jumpsuits.” Bucking the hegemony of official, elite interpretations denying the very existence of the “terrorists,” a poster calling himself “Danka” posted the following on the Jurnalul National web forum in April 2006:

“22 decembrie 1989, military unit 010_ _ at the edge of the Branesti forest.

The Branesti forest houses one of the largest munitions depots around the capital. It is said that an explosion at this depot would destroy the Pantelimon neighborhood from the beginning of the no. 14 tram [route]. Towards evening gunfire opened on the unit from the railroad. Everything was a target, [and] small caliber arms and semi-automatic weapons were being used [emphasis added; note: possible reference to 5 mm weapons]. Based on the flashes from the gun-barrels it appeared that there were 3 persons hiding among the tracks who opened fire with the goal of creating panic. The soldiers came out of their barracks and set up in the car-park under trucks. They couldn’t stay inside the buildings, “the terrorists” were shooting the windows [out]. Even though an alert had been given earlier in the day, nobody was prepared to respond except those on duty. A group of soldiers with officers and n.c.o.s equipped with AK-47s, and TT pistols launched an attack from the surrounding area. All reached their destined locations without problem by nightfall, in part because the intruders were preoccupied with maintaining a continuous gunfire on the unit. At a given moment, the soldiers opened fire, the gunfight lasted less than 10 minutes. Their little UZIs weren’t equipped for long-distance and thus could not stand up to the renowned AK 47. One of the terrorists was shot in the head, while the other two were wounded when they tried to flee through a field leading away from the military unit. The three were transported to the guard post where the lights were turned on (until then the unit had been in complete darkness) and we realized that one of the two survivors was in fact a woman. All three were olive-skinned, clothed in black jumpsuits [emphasis added] and the two wounded survivors struggled to say something in Arabic. After a half hour an ARO [vehicle] of the Army arrived saying they had come from the Chief of Staff’s Division and they took all three. After a few days all the soldiers who participated in the activities of that night were made to sign a declaration pledging not to divulge anything about what had happened. All of this is true and can easily be verified.”[54]

liviu viorel craciun  admission

Finally, there are the recollections of eyewitnesses, a decade and a half later, who—despite the onslaught of cynicism toward such ideas—continue to maintain they saw what they thought they saw…

“I was an eyewitness to the capture of a terrorist (based on the color of his tan I’d swear he was Arab) who was using a PSL [i.e. sharpshooting rifle, a lunetist] and firing into the population…he was taken alive and beaten in front of my own eyes by the Army, then taken up into a truck, also by the Army…in the following days they continued to sustain over and over on radio and TV that there did NOT exist any terrorists, or at least that none had been captured…Yeah, I’m sure this guy bought his PSL at the ‘Universal’ department store.”

“On the 24th I think, I was an eyewitness when soldiers captured an Arab sharpshooter (brown[-skinned] and he spoke broken Romanian)—who was using the famous “Pusca Semiautomata cu Luneta” (PSL—apparently Romanian) modified from an AK47. I’m sure that he had used it, and not just to help on his travels. They whisked him away in a truck and they brought him to the command [post] of a large town (Brasov). Later it was said that foreign forces were NOT implicated, or if they were, that there were no traces to prove it. For me, that was the moment in which I began to believe that I was having a lie forced down my throat.”<!–[if !supportFootnotes]–>[26]<!–[endif]–>

Foreign Involvement

So far in this piece, we have seen references to the arrest or killing as “terrorists” of the following as apparent foreigners, notably Arabs: 1) the arrest of one with a PSL in Bucharest, 2) the arrest of another with a PSL, apparently somewhere near Brasov, 3) the revelations of soldiers who killed and arrested several in the Pantelimon area of Bucharest (I will consider these two revelations one and the same for our purposes here). Years after the Revolution, there are still claims that Arabs were captured elsewhere: in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”<!–[if !supportFootnotes]–>[81]<!–[endif]–> Later we will see reports written by two Securitate officers immediately after the events—apparently required of them by Army officials—attesting to the killing of Arab “terrorists” in the area around the Defense Ministry building in Bucharest. We shall also see how a weapon registered to a member of the Securitate’s Fifth Directorate just happened to show up in the hands of a man with a Libyan passport in his billfold who was shot in the Central Committee building in Bucharest on the night of 22 December.

Indeed, the presence and activity of these foreign, apparently mostly Arab terrorists, was almost prosaic. Liviu Viorel Craciun (appropriately enough craciun means “Christmas”), the so-called “First Interior Minister of the Revolution” in one of the protogovernments that tried to form in the CC after the Ceausescus fled and—a source of much confusion in research on the events (more on this below)—a former USLA officer until 1986, reported that on 28 December 1989: “…in the morning five cadavers were collected and a rough count was made, out of the five terrorist cadavers found in the street, two belonged to Arab mercenaries…The shot terrorists could not be identified and they did not seem to interest anyone.”<!–[if !supportFootnotes]–>[82]<!–[endif]–>

So what was the role of foreigners, specifically Arabs, in the Revolution? Interesting in this regard is a report dated 1 March 1990 by Lt-Colonel Ion Aurel Rogojan, who in 1989 was Securitate Director General Vlad’s chief of cabinet staff. As B. Mihalache speculates somebody must have been interested in this question, “since Rogojan was ordered to write a report on it.”<!–[if !supportFootnotes]–>[83]<!–[endif]–> Rogojan wrote in his 1 March 1990 report that he “has knowledge of the fact that between the Department of State Security and the ‘Al Fatah’ Security [service] of the Palestinian Liberation Organization there existed relations of cooperation based on a protocol.” Rogojan continues in this report:

“At the same time, some activities for the training of USLA cadres abroad were carried out (the group was led by reserve colonel Firan, former chief of general staff of the mentioned unit). The protocol was established in the period 1979-1980 and a copy can be found in the protocol relations division of the former Independent Judicial Secretariat Service of the DSS [i.e. Securitate]. In connection with the existence of this protocol, I was asked in recent weeks, by Colonel Ardeleanu Gheorghe, USLA Commander. The Special Unit for Antiterrorist Warfare was coordinated on behalf of the DSS’ Executive Bureau by General-Colonel Iulian Vlad in the period 1977-1987, and after that by Secretary of State General-Major Alexie Stefan and Deputy Minister Major General Bucurescu Gianu. In the USLA there existed a special detachment for antiterrorist intervention, organized in three shifts and subordinated to the chief of the general staff. I don’t have any data concerning the activity of the USLA in the period of the December ’89 events.”<!–[if !supportFootnotes]–>[84]<!–[endif]–>

It should also be abundantly clear here that Rogojan was being asked to write not just about the role of outside forces, but specifically about the role of the USLA in December 1989. Once again, why such interest in the USLA?

In this regard, further claims related by former USLA Captain Marian Romanescu to Dan Badea, are to say the least intriguing:

Several days before the outbreak of the December events, the commander of the USLA forces—col. ARDELEANU GHEORGHE (his real name being BULA MOISE)—left for Iran, bringing with him a great many gifts; and a car’s load of maps, bags, pens, sacks, etc. What did Col. Ardeleanu need these for in Iran? What was the use of having the head of the USLA go? What did he negotiate with the Iranians before the arrival of Ceausescu [18-19 December]? Could he have contracted the bringing into the country of some shock troops, as they are called, to enforce the guard at the House of the Republic, the civic Center and the principal residences of the dictator? If not for that reason, why? Because it is known what followed…

On 22 December, col. Ardeleanu gave the order that 50 blank cover IDs, with the stamp of the Department of Civil Aviation, be released. The order is executed by Gradisteanu Aurel from the coordinating service of that department—a Securitate captain in reserve—and by lt. Col. SOMLEA ALEXANDRU, the latter receiving the IDs and putting them where they needed to be. It is known that the majority of USLA cadre work under the cover of being in the Militia. But who did these IDs cover in this situation? [emphases and capitalization in original]<!–[if !supportFootnotes]–>[85]<!–[endif]–>

We know from the revelations of a former worker (engineer Hristea Todor) at the Securitate’s special unit “P,” that the new Front leadership was sufficiently suspicious of Arab presence that “General Militaru referred to the transfer of some units from the MI and Securitate to the Defense Ministry. He said the USLA had transformed into terrorists. The electronic (telephone) surveillance of certain objectives was started up again—in particular Arab embassies.”<!–[if !supportFootnotes]–>[86]<!–[endif]–> (Note: this appears yet another reference to the aforementioned meeting at USLA headquarters on the evening of 25 December.) Gheorghe Ratiu, head of the Securitate’s First Directorate, maintains that, on Director Vlad’s orders, between 25 and 27 December 1989 he was tasked with finding out the “truth” concerning the “foreign terrorists” reported to be in the hospitals and morgues; he had to resort to subterfuge to verify the situation, since Army personnel were denying him entrance.<!–[if !supportFootnotes]–>[87]<!–[endif]–>

Notably, of course, with these exceptions, the former Securitate and their apologists—whom as Army General Urdareanu suggests uniformly don’t believe in the existence of real terrorists in December 1989, yet who love to blame foreign interference for Ceausescu’s overthrow (in particular, Russians, Hungarians, and Jews)—do not like to make reference to or talk about “Arab terrorists.”

Further evidence of the involvement of “Arab terrorists” comes from the behavior in late December 1989, as much as the later statements, of the usually garrulous Silviu Brucan. In August 1990, Brucan would allege the involvement of “some 30 foreigners,” according to him, mostly Palestinian, who had been trained by the Securitate—what Michael Shafir termed “the first admission of foreign intervention by a member of the December 1989 leadership.”<!–[if !supportFootnotes]–>[88]<!–[endif]–> Reminiscent of Tanasescu’s curt response to the reporter’s question about the involvement of foreign terrorists (discussed above)—“I ask that you be so kind as to…” not ask me about this—back on 29 December 1989, Brucan, at the time a key decision-maker in the new Front leadership (he would leave in February), told Le Monde that the issue was “very delicate” and “involving diplomatic implications that must still be worked out”; “better to be cautious,” he opined.<!–[if !supportFootnotes]–>[89]<!–[endif]–> That was, of course, no denial; indeed, it sounds like the new leadership was trying to find a solution to the dilemma they found themselves in.

Suspicion, in particular, surrounded the role of Libyans, which, as we have seen, at the very least, somehow found themselves in areas of gunfire in December. Sergiu Nicolaescu claims—I have been unable to verify this—that of all the countries to recognize the new National Salvation Front government, running to the top of the line to be first was…Qadafi’s Libya!<!–[if !supportFootnotes]–>[90]<!–[endif]–> The “anonymous plotters” who leaked information to Liviu Valenas of Baricada in August 1990 maintained that “It isn’t accidental that on 25 December 1989, the first plane bringing aid came from Libya. However, when it went on its return route it was loaded with people. In the almost complete chaos that dominated at the time, the New Power [i.e. the Front] did not know what the plane to Libya was carrying (it left from Otopeni, when the airport was still closed to traffic).”<!–[if !supportFootnotes]–>[91]<!–[endif]–> In 1994, two journalists specified that the plane in question on the 25th was a DC9 and that “40 Arabs” had been loaded aboard, and noted that they had learned that on 28-29 December 1989, “the [Otopeni’s] airport archive had disappeared.”<!–[if !supportFootnotes]–>[92]<!–[endif]–>

Michael Shafir at Radio Free Europe Research at the time noted in October 1990 that “unconfirmed but very reliable military and governmental Romanian sources interviewed by RFE said that shortly after the capture of Palestinians, Libyans, and other Arabs who had fought on the side of pro-Ceausescu forces, Quadhafi had threatened to kill all Romanian specialists in Libya if the Arabs were not allowed to leave Romania.”<!–[if !supportFootnotes]–>[93]<!–[endif]–> Certainly, this is what Constantin Vranceanu hinted at in September 1990 in Romania Libera when he wrote of “Plan Z-Z”—according to him, “practically an alliance, on many levels, including military between Romania and several other countries with totalitarian regimes (Iran, Libya, Syria), to which was added the PLO…which called for the other parties to intervene with armed forces to reestablish state order when one of the leaderships was in trouble”:

“Several weeks after 22 December, the president of one of the countries directly involved threatened the Romanian government that it would make recourse to reprisals against those several thousand Romania citizens who were working in that country if [the Romanian government] did not return the foreign terrorists, [whether] alive or dead. This blackmail worked and a Romanian plane went on an unusual route to a Polish airport, from where the ‘contents,’ unusually including the able-bodied, wounded, and coffins, were transferred to another plane, that took off in an unknown direction.”<!–[if !supportFootnotes]–>[94]<!–[endif]–>

Nestor Ratesh quotes one of Ceausescu’s senior party henchman, Ion Dinca, as having stated at his trial in early February 1990:

“During the night of 27-28 [of January 1990] at 12:30 A.M., I was called by several people from the Prosecutor’s Office to tell what I knew about the agreement entitled Z.Z. between Romania and five other states providing for the dispatching of terrorist forces to Romania in order to intervene in case of a military Putsch. This agreement Z.Z. is entitled ‘the End of the End.’ I stated then, and I am stating now to you, that I have never been involved in this agreement, neither I nor other people. And I was told: Only you and two other people know this. I stated that and a detailed check was made in order to prove that I was not involved in such acts.”<!–[if !supportFootnotes]–>[95]<!–[endif]–>

Relatedly, in July 1990, Liviu Valenas noted that,

“On 24 January 1990, the new Foreign Minister of Romania announced on Television and Radio that a series of secret treaties between the R.S.R. [Romanian Socialist Republic] and third countries had been abrogated, and are no longer valid and operational for the new Romania. The New Power pledged to deal with these countries concerning Romania’s obligations through the abrogation of these accords. An ambiguous text, apparently launched by Sergiu Celac’s group,led public opinion in Romania to believe that these treaties concerned ‘terrorist assistance.’”<!–[if !supportFootnotes]–>[96]<!–[endif]–>

It is noteworthy that in the context of a series entitled “The Truth about the U.S.L.A.,” (more on this infamous series below), Horia Alexandrescu paused on 14 March 1990 to quote from a 1 February article by another journalist about TAROM flight 259 (to Warsaw and back):

“24 January, 4 PM: After the aircraft was inspected [“controlul antiterorist”] (after the Revolution of 22 December, ,soimi’ as those who performed antiterrorist protection [i.e. USLA] were called by the pilots, were removed from both internal and external TAROM flights, even though all airlines have such teams), the plane left for Bucharest. Meanwhile, however, the 45 Libyan passengers, who had gotten off for 5-6 hours in a layover at Otopeni, wanted to cross ‘the Polish border.’”<!–[if !supportFootnotes]–>[97]<!–[endif]–>

According to Alexandrescu, the Polish authorities would not allow the TAROM plane to leave Poland, so it sat on the runway in Warsaw…until a second TAROM plane came—this time, according to Alexandru, including “uslasi”—the moral of the story of course being that the USLA needed to be put back on flights as soon as possible.<!–[if !supportFootnotes]–>[98]<!–[endif]–> It is possible this is the plane Vranceanu was referring to in the quotation above. One thing’s for sure, this seemingly insignificant incident got unusual media coverage, in particular with regard to the USLA.

Not surprisingly, in June 2006, Prosecutor General Dan Voinea reiterated his contention that there was no foreign involvement/intervention in the December 1989 Romanian Revolution!

In early January 1990, “Cpt. Soare Ovidiu, [of Securitate] Directorate V-a, Services 4+5, resident of Bucharest, Mendeleev Street,” presumably under questioning, spoke about those he had seen killed as “terrorists”:

“Defense Ministry Headquarters [M.Ap.N.], 22/23.12.1989

On the night of 22/23 December 1989, being located in the Defense Ministry Headquarters, around 22:00, a forceful attack began upon the building from the ‘Orizont’ Complex and from the blocs to the left and right of it. Based on the manner in which they acted and how the victims from among the soldiers who were defending the building appeared (shot in the head or in the area of the head), everybody concluded that they were shot by guns with infrared night scopes [emphasis added]….The attack upon MapN Headquarters was unleashed with fanaticism, one of the attackers jumped a wall armed with a knife, he was shot, and in the morning I saw him from a distance of about 5-6 meters and I could conclude that he appeared Arab (olive-skinned, black hair and mustache). It was said he had no documents upon his person….”<!–[if !supportFootnotes]–>[117]<!–[endif]–>

Lt. Mr. Apostol M. Anton, Service 1: “On 29 December 1989 he learned form his neighbor Pipoi Remus, who lives on the second floor, beneath his apartment, that he saw many people shooting toward the Defense Ministry, whom he was convinced were not Romanian. They appeared to him to be Arab. They were shooting with small automatic guns.”<!–[if !supportFootnotes]–>[118]<!–[endif]–>

Se pare, totusi, ca nu toti au uitat…

Mircea: Am arestat in 24 decembrie 1989 din apartamentul situat pe str.Garii de Nord,vis-a-vis de centrul de calcul un irakian care nu a incetat sa traga pana la venirea mea si a prietenului meu.L-am luat pentru ca era deja drogat.Am avut noroc chior.L-am dus la subsolul Min.Transporturilor unde se aflau demult doua unitati militare.La nivelul 2 subsol am predat pe irakian unui ofiter colonel.Irakianul nu avea viza din anul 1981.Tot ce povestesc aici e extrem de adevarat.Mai multe indicii nu pot sa dau,dar se pare ca in Bucuresti au actionat in jur de 73 de luptatori de gherila urbana specializati in lichidari de persoane de nationalitate araba.Asta e tot ce pot sa scriu.In zona Garii de Nord.
Luni, 06 Aprilie 2009 22:19

http://www.romanialibera.ro/a142385/prigoana-vantului-diversiunea-elicopterelor-cu-teroristi-libieni.html

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 3 Comments »

“Crima?!” [Sediul M.Ap.N. 23 – 24 decembrie 1989]

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 26, 2009

In legatura cu episodul acesta, vedeti video-ul postat de catre destituirea pe site-ul de jos:

USLA bullets called \”vidia\” or \”dum-dum\”

———————————————————————————————————————————–

Faptul ca, de la Revolutie incoace, armata este tinta unor atacuri bine dirijate si din ce in ce mai insistente, il poate constata oricine.  Prea putini dintre ziaristii care isi pun semnatura sub articolele defaimatoare care apar in unele publicatii, mai sint interesati de aportul armatei la apararea Revolutiei, la victorie.  Jertfa celor 267 de ofiteri, maistri militari, subofiteri, elevi si soldati, nu mai are, acum, nico o importanta!  Tot ce-i preocupa pe respectivii “oameni de bine” este sa arate ca armata a contribuit la genocid, eventual sa demonstreze ca aceasta contributie a fost cit mai mare.

Iata, insa, ca, in ultima vreme, concertul dirijat impotriva ostirii si-a largit repertoriul.  Au aparut voci distincte–unele caracterizate prin tonalitatii foarte inalte.  Acum armata este acuzata, incriminata si pentru ce a facut dupa 22 decembrie.  In cadrul acestei orientari noi, in mod deosebit se remarca articolul “O crima ce trebuie neaparat dezvaluita” semnat de doamna Angela Bacescu in revista de actualitati si reportaje “ZIG-ZAG MAGAZIN” numarul 9, din 23-29 aprilie 1990.  Nu stim in ce redactie si-a facut doamna Bacescu ucenicia in ale scrisului.  Un gazetar oricit ar fi el de tinar, isi alege cu grija cuvintele, nu se joaca cu ele.  Or cuvintul “crima” — folosit cu atita nonsalanta, chiar in titlu, presupune si un subiect.  Pe cine acuza doamna ziarista, in ce directie trage?  Spre armata, bineinteles.  Insa autoarea merge mult mai departe cu insinuarile.  Acuza “populatia isterizata de pericolul terorist”,  sustine ca pe teroristi “nu-i vazuse nimeni…”.  “Daca acestia au fost”.  De unde este asa de bine (dez)informata?  Sau vrea sa strecoare subtil, ideea ca cei din sediul M.Ap.N. s-au luptat cu propriile inchipuiri, iar locatarii blocurilor din zona Orizont au fost bintuiti de halucinatii?  Numai ca toate argumentele pe care le aduce provin doar de la una din partile participante la ceea ce s-a intimplat in cumplita noapte de 23/24 decembrie.  Concret, aduce o singura marturie — a sergentului-major Stefan Soldea, unul dintre uslasii supravietuitori — restul informatiilor avind o provenienta dubioasa.  Ca doar n-a fost prezenta, in acea noapte, la sediul M.Ap.N.  (Eu, insa, am fost !)  Se pare ca dictonul latin “audeatur et altera pars” (asculta si partea cealalta) ii este strain.  Tocmai de aceea, in cele ce urmeaza, vom exprima punctul de vedere al militarilor care au urmarit sau au luat parte mijlocita la acel “macel stupid”  — ca o sa citam pe doamna Bacescu.  Am mai scris despre acest subiect.  De aceea m-am hotarit sa reiau firul evenimentelor.  N-am dreptul sa tac.

Au venit pe furis…

Capitan Victor Stoica:  Noi — cei care ne aflam in Centrul de Calcul al M.Ap.N. — au putut urmari in intregime, ca dintr-un amfiteatru, acel spectacol zguduitor.  Pina acum, nu am luat atitudine, desi eram la curent cu stradaniile unor ziaristi de a-i face eroi pe cei de la U.S.L.A.  Am tacut deoarece ne-am gindit ca in urma celor cazuti au ramas sotii, copii –care nu au nici o vina.  Dar acum–pentru ca am fost acuzati de crima, sin in nici unul din ziarele civile nu s-a prezentat punctul nostru de vedere–avem obligatia sa spunem ce am vazut.  Observatorii nostri au fost contrariati de faptul ca cele doua A.B.I.-uri, venind de pe strada Ho Si Min, au stins farurile cu 20-30 metri inainte de a vira la dreapta, pe Drumul Taberei.  Nici o masina blindata–tanc sau T.A.B.–nu procedase, pina atunci astfel.  Eram la etajul intii.  Am vazut clar cum cele doua autovehicule blindate, s-au furisat intre tancuri, unde au stationat, pret de 20-30 minute.  Nici vorba de steagul alb, pomenit de doamna ziarista!  Daca au venit cu ginduri curate, de ce s-au oprit intre tancuri si nu s-au indreptat spre poarta ministerului?  Probabil din cauza ca — asa cum s-a constatat dimineata — nici un uslas nu avea asupra sa documente de identitate –iata un raspuns care contine alta intrebare!  De ce nu au incercat sa ia legatura cu noi?  (In A.B.I.-uri, dimineata s-au gasit doua portavoce).  Dar sa continuam cu faptele.  Am fugit repede la postul meu de lupta, schimbul de focuri incepuse si am vazut, cu ochii mei, cum mitraliera de pe un A.B.I. tragea spre unul din blindatele noastre.  Pe unul din tancuri am vazut o umbra — mi s-a parut ca cineva incearca sa foloseasca mitraliera a.a.  !!  Pentru mine nu este clar nici cum au ajuns cei trei supravietuitori in blocul A.1.  Probabil ca ei debarcasera inainte — focul nostru era prea dens ca sa mai scape cineva.  Oricum, din felul cum au actionat cele doua echipaje, este clar ca nu au avut intentii prietenesti…Si inca ceva.  La aproximativ o ora dupa incetarea focului am vazut vreo zece indivizi care au iesit — cu mare dexteritate — pe unul din geamurile de la parterul blocului B.3…

Colonel Romulus Antonescu:  Si eu vazut, pe unul din tancuri — inainte de a trage A.B.I.-ul din fata lui — o umbra:  mi-era chiar teama sa nu fie lovita de tragatorii nostri.  Afirmatia din Zig-Zag — ca cei de las U.S.L.A. “n-au tras nici un foc” — nu este adevarata.  Pe toti ne-a mirat lumina alba de la teava mitralierei de pe A.B.I. (ei trageau fara trasoare):  dovada ca se tragea, din turela tancului sareau scintei asemeni artificiilor de la pomul de iarna.

Capitan Mihai Munteanu:  Este oare, intimplator ca din echipajele respective faceau parte doi fost ceisti?  De unul dintre acestia destul de dur le era frica multora dintre ofiteri armatei din Bucuresti…iar faptul ca in noaptea respectiva, aceeasi persoana purta uniforma de -a noastra –avind la manta epoletii de locotenent-colonel de geniu si la vestonul de fresco (!) epoleti de maior inginer — cum poate fi interpretat?

Locotonent-major Cristian Costache:  Ca ofiter de control si comanduire, asiguram traficul in sediul ministerului.  Era acalmie, liniste deplina.  Nu fusesem preveniti de sosirea A.B.I.-urilor.  Primul care le-a zarit — “doua mogildete” intre tancuri — a fost colegul meu Radu Dragos, capitan post-mortem.  A fost impuscat in seara de 24 decembrie…

Ce zic tanchistii?

–Domnule capitan Gheorge Tanase, sinteti comandantul companiei de tancuri care, in acea noapte ocupa dispozitiv de lupta in fata Centrului de Calcul.  Ce s-a intimplat, de fapt?

–In primul rind, am fost total surprinsi de venirea — la orele 0,10 — si stationarea celor doua A.B.I.-uri intre tancurile noastre.  Incepind cu noi — cei din linia intii — si terminind cu grupa centrala, care conducea actiunile in sediul M.Ap.N. Nu am fost in nici un fel avertizati, nu ni s-a comunicat semnele de recunoastere si cooperare.  N-am deschis focu de indata ce i-am remarcat — cumne acuza doamna ziarista.  Intre venirea lor si deschiderea focului a trecut aproape o jumatate de ceas!  Initial ni s-a ordonat sa asteptam pina se vor face cercetari.  Prin statie am auzit ca cei din A.B.I.-uri au raportat ca sint trimisi de un oarecare maior Roman de la F.G.M.S. (Din cite am inteles acest ofiter nu exista).  Ni s-a cerut sa vedem ce-i cu ele si, la nevoie sa procedam conform situatiei in care ne aflam, adica de lupta.  Nu a fost nici eroare, nici crima.  Noi am tras fiind convinsi ca nu avem de-a face cu prieteni…

–In afara de modul –interpretat ca suspect–, in care au patruns in dispozitivul dumneavoastra, ce dovezi mai aveti?

–Faptul ca, la teava unuia dintre tancuri, tabla de protectie a fost rupta in doua locuri, trei din pistoalele mitraliera pe care le-am “capturat” (cu teava scurta si incarcator de 20 cartuse)  aveau tevile afumate, turela tancului de comandat de locotenentul maior Vasile Barbu a fost blocata, iar dimineata plutonierul Butoi a gasit pe tancul sau un pistol mitraliera si o lanterna de semnalizare…Cit despre dotare, sa nu-mi zica mie cum am citit intr-un ziar de mare tiraj– ca era jalnica, in nivelul armatei.  A doua zi, am recuperat, din cele doua autoblindate, radiotelefoane Telefunken, veste antiglont, pistoale de 9 mm, pumnale, binoclu cu infrarosu — care pentru noi constituiau noutatii absolute.  Si, pentru ca tot am fost provocati, sa va mai spun ceva.  Dimineata, cind l-am intrebat “de ce ai tras, ma?” unul dintre cei trei supravietuitori, pe care i-am gasit in blocul de vizavi mi-a raspuns:  “Ce p. mati, si eu execut acelasi ordin ca si tine!!!”  E clar ca nu au venit ca prieteni!

–In Zig-Zag, sub o poza, sta urmatoarea explicatie:  “A.B.I.-il dupa ce s-a tras in ei cu tunul”…

Locotenent Liviu Lita: Nu ma mai mira nimic, din moment ce o ziarista se amesteca in probleme de armament si munitie.  Noi o informam — daca vrea, intr-adevar, sa stie adevarul — ca greutatea unui proiectil nu este cu mult sub 20 kilograme, iar viteza cu care paraseste teava depaseste 800 pe secunda.  in asemenea conditii — avind in vedere si distanta mica de tragere — A.B.I.-ul ar fi fost facut praf.  Dar noi nu am folosit tunul pentru ca, la citiva pasi, erau blocul de locuinte…La fel de gogonata este si minciuna ca am fi tras cu mitraliera de 12,7 mm.  Folosirea acesteia presupune ridicarea deasupra turelei, ori nimeni nu era nebun sa puna in pericol viata servantiilor, atita vreme cit teroristii misunau prin blocurile de peste drum!

Partea civila

Trei din membrii celor doua echipaje, ramasi in viata s-au refugiat in blocul A.1., la scara B.  Redam mai jos ce ne-au declarat doua dintre locaterele imobilului:

Maria Sincai (apart. 34):  In jurul orei 02,00 am auzit ca in usa a batut cineva, nu tare, tare.  Apoi a sunat.  nu am raspuns.  Jos se tragea.  Numai cind a inceput sa piriieyala am deschis.  Pe prag — lac de singe:  erau trei oameni in niste uniforme mai deosebite, un fel de combinezoane kaki, unul singera la stomac si picior.  Am aflat ca a mai ramas unul ranit in mijlocul strazii, si carea ajutor, dar fiind mai corpolent, nu l-au putut trage.  Ne-au rugat sa stergem singele de pe scare spunind:  “astia de jos stiu ca sintem aici si ne iau ca din oala.”  Am intrebat daca exista posibilitati — pe la subsol sau prin pod — ca sa poata parasi blocul pe partea cealalta.  Nu stiu cind au ascuns pistolul sub covor.  Baiatului meu i-au cerut haine civile.  Unul din ei, Romica a telefonat de vreo doua ori, la seful lor, probabil.  Au si primit un telefon.  La un moment dat, spre dimineata, spune cam asa:  “Ce faceti, domnule, cum ne scoateti de aici, ca ne fac praf?  Ei ne-au luat drept altii”…  “Sa stit ca sint foarte bine pregatiti.  De la Favorit la poarta de intrare sint tancuri pe amindoua partile.  Ne-au facut zob”…

Stela Baila (apart. 25):  Dimineata, eu am cules doua pistoale de pe scari si le-am predat tanchistilor.  Cind baiatul doamnei Sincai a coborit (in pijama), eu am anuntat armata ca avem “oaspeti”.  Apoi, au venit militarii, i-au ridicat.  unul din cei trei ne-a zis rizind:  “O sa vedeti, sintem armata, sintem romani, nu teroristi.”

In loc de concluziile, sa redam si opinia unui alt martor ocular, locontenent-colonelul Vasile Tintas:  Stim acum, ca U.S.L.A. era o unitate formata in principal din cadre din foarte buni profesionisti.  Ei trebuiau sa-si dea seama ca aici vor intilni tot profesionisti.  Or, prin modul in care s-au comportat, chiar in varianta ca au fost chemati — si au facut dovada celui mai pur amatorism, daca nu este vorba de altceva.  Pentru ca toata conduita lor — incepind cu parasirea cazarmii de catre seful de stat major intr-un moment in care comandantul unitatii lipsea, apoi stingerea farurilor etc. —  a contrazis modul firesc de actiune.  Asa ca in nici un caz accidental nu a fost generat de trupele aflate in dispozitiv.

Deci lucrurile nu stau asa de simplu, pe cit incearca sa le prezinte doamna Bacescu.  Declaratiile redate mai sus isca o multime de intrebari.  Cei patru uslasi care au supravietuit — locotenent-major Romulus Girz, plutonierul Petre Gainescu, sergentii-majorit Stefan Soldea si Ionel Paduraru — speram sa ne fie in curind interlocutori.

Maior MIHAI FLOCA

“Crima?!” Armata Poporului, nr. 23 (6 iunie 1990), p. 3.

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 9 Comments »

Contra- Revolutia din decembrie 1989: disparuta in timpul anchetei…

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 15, 2009

VIDEO ROMANIA NICOLAE CEAUSESCU 1989. VIDEO FROM DECEMBER 1989-JANUARY 1990 PROVING EXISTENCE OF DUM-DUM AND VIDIA BULLETS…AND THUS OF THE TERRORISTS

Radu Ciobotea, “Spitalul groazei nu are amintiri,” Flacara, nr. 19 (8 mai 1991), p. 4.

…Soseste si Simion Cherlea, tulburat.  A primit inca o amenintare cu moartea, cu cuvinte decupate din ziar.  Linga ea, in cutia postala, i s-a pus un cartus.  I s-a explicat, adica, in ce fel o va sfirsi, daca…

Daca vorbesc.  Sau daca am vreo copie dupa dosarul pe care l-am sustras in 22 decembrie  1989 din biroul sefului securitatii judetene.  Acolo era harta cu cele opt dispozitive ale M.I. din Timisoara si “registrul-jurnal al actiunilor unice operative ordonate.”  Le-am predat maiorului Grecu Constantin (intre timp trecut in rezerva), care le-a dat colonelului Zeca si generalului Gh. Popescu.  Actele au fost de mare folos in…lupta armatei impotriva teroristilor.  Stiti ce-i aia un dispozitiv?

–Cred ca da.

–Si eu credeam ca stiu.  Cind am vazut harta, mi s-au impaienjenit ochii.  Dispozitivele lor, domnule, erau zone intregi in care actionau cite 10-12 cuiburi de foc, programate sa traga pe ore si minute!  Va imaginati!  Si eu, ca sa contribui la lupta impotriva teroristilor, le-am predat!  Acum am cerut sa fie folosite in proces.  In registru scria tot:  cine ordona, cine executa misiunea, locul, ora, durata, efectul.  Ei bine, actele alea se zice ca au disparut.  Si sint amenintat ca o sa dispar si eu.

image

————————————————————-

Monica N. Marginean, “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres, nr. 33 (septembrie 1990), p. 2.

Sa continuam dialogul inceput acum citeva saptamini prin limpezirea unor aspecte din evenimentele lui decembrie 1989 la Sibiu, aspecte pe care dubla calitate de procuror si membru al Comisiei de ancheta va impiedicau sa le dati publicitatii.  Deci, de fapt, ce a putut afla, in ciuda obstructiilor si piedicilor de tot felul, fostul procuror Marian Valer, despre implicarea unor elemente ale fostei securitati si militii in evenimentele singeroase din Sibiu?

In urma anchetelor desfasurate la Sibiu, rezulta ca la data evenimentelor din decembrie 1989, organele Ministerului de Interne aveau adoptate doua planuri de actiune in cazul aparitiei unei defectiuni antiregim sub forma revoltei sau manifestatiei anti-ceausiste ale populatiei, ori sub forma unei tentative de lovitura de stat militara.  Astfel, in primul rind, pe baza ordinului ministrului de interne nr. 02600/1988, la data respectiva functia sus mentionata fiind detinuta de Tudor Postelnicu, ordin emis ca urmare a manifestatiilor anticeausiste de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, s-a adoptat la nivelul Inspectoratului judetean Sibiu al M.I. un plan unic de actiune si interventie in cazul unor manifestatii, in care urmau sa fie implicate securitatea, militia, trupele de securitate si cele de pompieri din cadrul Ministerului de Interne.  Intr-o asemenea eventualitate, un rol deosebit urmau sa detina plutoane de interventie special constituite, respectiv plutoantele Scutul, Soimii si U.S.L.A.  In al doilea rind, in urma investigatiilor efectuate a rezultat ca organele M.I. mai aveau un plan secret de actiune impotriva unitatilor Ministerului Apararii in cazul unei tentative de lovitura de stat militara sau a altei atitudini antiregim a armatei.  Probabil ca acest plan era in conexiune cu planul Z-Z, la care facea referire Ion Dinca in cazul procesului sau si care consta in acorduri secrete incheiate de Ceausescu cu 5 state arabe pentru acordarea de asistenta militara directa in cazul unui puci militar in Romania.  In acest sens, in timpul evenimentelor din decembrie 1989 din Sibiu, armata a gasit o harta cu casele conspirative ale Securitatii din jurul unitatilor militare din municipiu, in care urmau sa fie plasate cadre de securitate care sa actioneze impotriva  acestora, in eventualitatea dezicerii armatei de regimul ceausist.  In urma investigatiilor efectuate, s-a constatat ca din asemenea case s-a actionat cu foc asupra unor unitati militare, incepind cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, deci dupa rasturnarea dictaturii.  S-a mai constatat ca, in general, in casele respective locuiau foste cadre de securitate sau militie, care se pensionsera sau trecusera in rezerva, sau informatori al securitatii, precum si ca, dupa inceperea manifestatiilor anticeausiste la Sibiu, la casele respective au intrat autoturisme care aveau numere de inmatriculare din alte judete, de exemplu Constanta, Iasi, Bacau.  Astfel asupra U.M. 01512, s-a tras din imobilul nr. 7 din str. Stefan cel Mare, situat vis-a-vis de pavilionul central ai acesteia, in care locuiau familii ale unui fost comandant al securitatii din Sibiu si un informator al securitatii, precum si din imobilele situate in str. Moscovei, paralela cu unitatea militara.  Asupra U.M. 1606, s-a tras din imobilul cu nr. 47 de pe str. Moldoveanu, in care locuiau un fost sef al militiei judetului Sibiu, iar asupra U.M. 01080 s-a tras din vila Branga, de pe Calea Dumbravii, in care locuia cu familia un mare crescator de oi, precum si din vila unui medic.  A mai rezultat ca locatarii imobilelor respective au lipsit de la domiciliu in timpul evenimentelor, parasindu-le cu citeva zile in prealabil, precum si ca in unele din aceste case nu s-au gasit urme de mobilier sau de obiecte casnice.  Harta caselor conspirative ale securitatii si militiei a ajuns in posesia locotenent-colonelului Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu, dar acesta, fiind solicitat sa o depuna la comisia de ancheta, a motivat ca nu o mai gaseste.

Monica Marginean: Intr-o convorbire telefonica de saptamina trecuta, va plingeati de unele afecte nedorite ale demisiei dumneavoastra. De fapt, despre ce este vorba?

Marian Valer: Am simtit la scurt timp dupa publicarea demisiei ca beneficiez de serviciile organizatiei domnului Virgil Magureanu….Revin ca sa arat ca la Satu Mare am fost urmarit in modalitati mai mult sau mai putin insidioase, de asemenea, in primele zile, la domiciliul parintilor mei s-au deplasat in mai multe rinduri indivizi care s-au interesat de soarta mea.

(”Asistam la ingroparea Revolutiei” Expres, nr. 33 septembrie 1990, p. 2)

“Dupa evenimente au disparut niste declaratii date la comisiile de ancheta, au disparut caietele brute de inregistrare de la ofiterii de serviciu, plus o harta in care am insemnat casele de unde s-a tras” (Aurel Dragomir cu Dan Badea, “Secretele Revolutiei,” Expres, nr. 22 ( 7-13 iunie 1994), pp. 8-9.)

————————————————————-

Bucuresti, Spitalul de Urgenta Floreasca

Profesorul Andrei Firica, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca in 1989, povesteste cum la camera de garda a spitalului au fost aduse, in zilele Revolutiei, mai multe persoane suspectate ca ar fi teroristi. Acestea au disparut apoi fara urma, luate de un colonel de la militie.

Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

Inainte de asta era sa uit niste lucruri. Am facut cate un mic dosar cu situatia medicala a celor 15-20 de banuiti teroristi din Spitalul de Urgenta. Ei bine, toate aceste dosare au disparut. …In privinta unui asa-zis diagnostic, cine sustine ca n-au existat teroristi spune o porcarie. In Spitalul de Urgenta au fost adusi oameni impuscati cu precizie in frunte, manifestanti tintiti prin impuscare, din spate, de la cativa metri din randul demonstrantilor, or astea nu le puteau face decat teroristii. Bineinteles ca in acele momente dramatice se puteau petrece si erori, dau exemplu chiar o scena din Spitalul de Urgenta, cand un militar din trupele ce ne pazeau a vrut sa il sperie pe un coleg si l-a nimerit din plin. Cei care neaga participarea extraordinara a populatiei la infaptuirea Revolutiei fac cea mai mare porcarie.

Teroristii din Spitalul de Urgenta, 09/03/2004, FLORIN CONDURATEANU

http://www.jurnalul.ro/articole/71729/teroristii-din-spitalul-de-urgenta

————————————————-

“In perioada 21-26 decembrie 1989 la spitalul Coltea au fost internati o serie de indivizi prinsi ca teroristi, printre care un anume plutonier de militie Tripon Cornel.

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel ‘Negoiu’ din Bucuresti. Medicii de la spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri. Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti. Astfel Procuratura n-a mai avut obiect de cercetara pe linga disparitia banuitilor invocind ii decretul de amnistie dat de presedintele (pe atunci al C.P.U.N.) Ion Iliescu, in luna ianuarie 1990.

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1

——————————————————–

Bucuresti, Spitalul Coltea

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…

– Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia. Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

—————————————————-

AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA

“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”

Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2

“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”.  Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat:  dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989.  “Documentia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat.  “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina).  Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel.  Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate.  S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe.  Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta.  In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu:  “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit.  “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.

——————————————

Telefoane de amenintare
Marius si Maria Petrascu au inceput investigatiile imediat dupa Revolutie. Multa vreme Parchetul Militar Brasov
n-a
facut nimic, desi aveau probe, declaratii, documente, poze si chiar
gloante atipice aduse de familiile celor ucisi sau raniti.

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214

————————————————————————–

Declaratia dle Jean Constantinescu, 22 December 2008:

“Am avut două întîlniri cu reprezentanţii parchetului. Primul procuror m-a vizitat acasă, la circa două luni de la evenimente, a ascultat şi notat cu atenţie relatarea mea şi, ca o concluzie personală, informală, mi-a spus ceva de genul „cunoaştem deja mare parte dintre trăgători, aceştia sînt în măsură să plăteasca şi daune civile, puteţi să vă declaraţi parte civilă şi să solicitaţi daune consistente”. După o ezitare, am adăugat şi o astfel de pretenţie, la sfîrşitul scurtei declaraţii scrise, pe care am semnat-o. Al doilea procuror, ajuns mai tîrziu să conducă instituţia, m-a invitat după cîteva luni la parchetul situat pe lîngă Piaţa Rosetti. La sfîrşitul convorbirii, acesta încerca să mă convingă că ne-am împuşcat între noi.”

Declaraţia dlui Jean Constantinescu dată în faţa procurorilor militari, în legătură cu evenimentele din 22 decembrie 2008:

—————————————————–

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ‘89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

si totusi exista oameni–procurorul Dan Voinea (acum, in fine, delegitimat pentru “munca” lui, dupa ani in sir in care a fost prezentat de catre ziaristi si partizani ca eroul neobositor al adevarului) sau Voinea al doilea (procurorul Teodor(u) Ungureanu, favoritul Jurnalului National, unde a publicat zece articole!), sau o armata de fosti securisti, sau cei care au o pofta pentru justitie mai mare decit pentru adevarul–care vor sa ne spuna ori ca teroristii n-au existat, ori ca au fost ofiteri DIA sau turisti rusi (“turisti rusi” au fost, turisti rusi nu prea) s.a.m.d.  Cine, oare cine, avea interesul sau mai bine zis “atita grija” sa faca “disparute in timpul anchetei”–si chiar a ajutat actiunea–suspecti teroristi raniti (Ghircoias), hartii securistilor, gloantele extrase (Ghircoias), videouri predate s.a.m.d.?  In engleza, avem citeva cuvinte potrivite THE BIG LIE si THE COVERUP!  Vai…

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

decembrie 1989: “Cu ce trag teroristii”

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 14, 2009

Am avut in plama un glont dum-dum.  Dupa ce-si loveste tinta explodeaza.  E lung cam de 10 cm.  Virful de penetrare si partea exploziva se deosebesc usor.  In jurul capsei detonatoare este scris “RWS  9,3X74 R”.  Celebrele, din pacate, gloante mici sint de calibru 5,62 si se amabaleaza in cutii pe care scrie “STYPEN 6 carthouses [sic.?] standard“.

Gavrila Inoan, “Cu ce trag teroristii,” Tineretul Liber, 31 decembrie 1989, p. 1.

Am facut o cerecetare prin Google despre “RWS 9,3X74R.”  E vorba de munitie de productie germana, si este descrisa pe site-ul RWS Ammunition ca o “deformation bullet” folosita pentru vinatoare.

[Se poate ca gloantele prezentate cam pe minuta 4:15 in filmul postat pe site-ul lui Claude 2.0 14 aprilie dupa 19 de gloante dum-dum? sint de tipul acesta, dar nu sint sigur]

Se poate ca Celebrele, din pacate, gloante mici sint de calibru 5,62 si se amabaleaza in cutii pe care scrie “STYPEN 6 carthouses [sic.?] standard” este o referire la aceste asa-zise gloante cu cap vidia.  [Se pare ca e vorba mai corect de gloante cu cap “widia.”  Firma Widia este tot din Germania Widia ].

[Stim din alte surse ca au fost suspecti teroristi arestati cu arme de calibru cinci (intre 5,45 si 5,65  in multe locuri in decembrie 1989:  Calibru 5 bucuresti brasov sibiu braila ]

Deci, putem constata ca in amindoi cazuri e vorba de munitie fabricata in Germania.  In legatura cu dezvaluirea aceasta sa ne amintim de declaratia a lui Gheorghe Balasa din 1991:

Consemnam mai jos doua astfel de marturii despre gloante speciale dar si despre altele, marturii ale unor revolutionari din Decembrie ‘89…

“UN ASTFEL DE CARTUS AVEA IN VIRF O PITRA ALBA, TRASPARENTA”

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

Deci, gloantele speciale, lungi de 5-6 cm si putin mai groase decit un creion, au fost de provenienta RFG-ista, cu alte cuvinte germana…

altii au descoperit, se pare, gloante de acest gen in zona aceasta…dar N-au vrut uslasii [ USLA] sa ne lasa nici un glont

Ing. Dan Iliescu, Muzeul de Arta

“S-a tras din Muzeu permanent. Aveam impresia ca se trage de la parter, de la arta feudala….Armele lor sunau altfel. Aveau o cadenta sanatoasa. A doua zi si in zilele urmatoare am gasit gloante in Muzeu. Nu erau gloante obisnuite. Aveau un virf tesit. Pareau imbricate intr-o camasa de plumb. Era un calibru intre cinci, cinci si ceva. N-au vrut uslasii [ USLA] sa ne lasa nici un glont. I-am rugat sa ne lasa macar de amintire. N-au vrut! Au zis ca au nevoie pentru identificare. Au notat de unde le-au ridicat.”

Ion Zubascu, “Misterioasa revolutie romana,” Flacara, 19 decembrie 1990, p. 11.

se pare ca totusi niste forumisti stiu ceva in legatura cu gloantele aceste speciale.

1) (Duminică, 23 decembrie 2007, 11:33)

Istoric [anonim]

Cu repectul cuvenit fatza de cei omoriti in decembrie 1989,civili si militari,in calitate de rezervist al armatei Romane,indraznesc sa intreb si eu :

Cine avea in Romania anului 1989,munitie tip NATO, 5.5 mm calibru, in plus “crestata” – lucru interzis de Conventia de la Geneva,stiut fiind faptul ca Armata Romana avea la vremea aceea calibrul Pactului de laVarsovia ,pentru armamentul usor,adica 7,62 mm…..La vremea aceea chiar campionul olimpic la proba de pistol viteza,Sorin Babii,isi exprima nedumerirea….Eu am avut in mina citeva mostre din aceste cartuse :mici,negre,cu o spirala in virf,sau cu 4 muchii (cei ce cunosc putina balistica si medicina legala isi vor da seama de rolul devastator al acestor modoficari…

Astept si acum raspuns la intrebarile mele…poate ca totusi cineva se vagasi sa rupa tacerea…II multumesc anticipat !

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2121712-ultimele_zile_revolutiei_romane.htm

2)

BOZGAN GHEORGHE
2008-09-08 22:33:10

DOMNILOR REVOLUTIONARI,ARMATA ISI BATE JOC DE DVS.

Infractiunile pedepsibile cu detentie pe viata sau inchisoare mai mare de 15 ani (cele de omor, in special) SE PRESCRIU in 15 de ani,deci pentru crimele din decembrie 1989 s-a implinit termenul de prescriptie prin 2005. Aproximativ 99 % din criminalii care au tras se afla in situatia asta.
In ziarul Tineretul Liber (fost Scinteia tineretului) din martie 1990,generalul Stanculescu este pozat tinind in mina citeva gloante cu cap vidia.Generalul spune ” am strins munitie si armament strain,am facut si un film in acest sens,uitati-va am aici in palma cite gloante cu cap vidia ce nu sunt in dotarea armatei romane” Stiti ce la ce concluzie au ajuns 3 Comisii parlamentare de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989,dar si …Parchetul Militar ? NU S-AU DESCOPERIT DOVEZI PRIVIND EXISTENTA ARMAMENTULUI SI MUNITIEI DE PROVENIENTA STRAINA…..

http://www.ziua.net/f.php?f=news&data=2008-09-08&thread=12422

3)

LILI MARLEN
2009-05-03 11:33:03

MINCIUNA ARE PICIOARE SCURTE

Prin martie 1990 aparea in ziarul “Tineretul liber” (inainte de 1989 “Scinteia tineretului”) un articol si o poza in care ministrul Apararii,VA Stanculescu tine in palma miinii citeva gloante.Iata de declara atunci ministrul Apararii VA Stanculescu referindu-se la teroristi ” am aicea citeva glonate cu cap vidia,Romania nu a avut armament care sa foloseasca o astfel de munitie.S-au gasit si zeci de arme de provenienta straina,am si facut un film cu ele si il vom prezenta cit de curind.Pina in august (1990) vom afla cine au fost teroristii”
EI,BINE,DUPA O ASTFEL DE DECLARATIE INSOTITA SI DE PROBE MATERIALE
(GLOANTELE TINUTE IN PALMA GENERALULUI,CA SA NU MAI VORBESC DE FILM)SECTIA PARCHETELOR MILITARE A CONCLUZIONAT CA IN REVOLUTIE …..NU A EXISTAT ARMAMENT SI MUNITIE DE PROVENIENTA STRAINA.
CINE MINTE ? In mod paradoxal Stanculescu stie multe lucruri,dar fara ca cineva sa-l santajeze EL TREBUIE SA TACA,deoarece daca ar vorbi,nu ar face altceva decit sa se expuna si mai mult penal.Deocamdata mimeaza nevinovatia si se bazeaza pe solidaritatea opiniei publice cu victima care isi sustine constant nevinovatia (vezi cazul Cioaca,din politistul criminal odios al Elodiei,a devenit rasfatatul opiniei publice)si spera intr-o gratiere pe care cu certitudine o va primi pina la sfirsitul anului

http://www.ziua.ro/f.php?f=news&data=2009-04-30&thread=26964.

Interviul mentionat de sus [in mod gresit, nu martie 1990, dar in schimb martie 1991] de catre si Gheorghe Balasa, si acesti forumisti, este invocat si aici:

Multa vreme, existenta unor asemenea arme care nu puteau fi decit de provenienta straina a fost negata chiar de catre factorii implicati in anchetarea evenimentelor din Decembrie.  Sa ne reaminitim ca la Procuratura Militara, prin ianuarie 1990 ni se spunea ca ceea ce se considera a fi fost gloante de vidia–un aliaj extrem de dur capabil cum s-a vazut sa strapunga si obstacolele din otel–nu ar fi fost decit miezul metalic alb al unor gloante “descamesate” in urma ricosarii din diferite obstacole [se pare si astazi asta e explicatia a unor oameni ca de exemplu fostul procuror Teodor Ungureanu].  Pina la urma adevarul iese la iveala.  De altfel, in cursul unul interviu pe care l-am realizat cu domnul Victor Athanasie Stanculescu, ministrul Apararii Nationale in martie 1991, domnia sa ne-a dat confirmarea unor convingeri mai vechi legate de folosirea de catre teroristi a cartuselor din vidia [mai bine zis gloantele, cu cap vidia]–spre a fi mai explicit voi arata ca, in diminetile acelui decembrie cind veneam spre casa de la ziar cu masina unui coleg, secretarul nostru de redactie George Ecliserescu, geamul din spate al Daciei sale a fost strapuns de un asemenea glonte pe care l-am gasit apoi infipt la garnitura de cauciuc, din partea stinga fata a parabrizului–domnul general ne-a aratat citeva astfel de gloante recuperate din incinta ministerului dupa valurile de atacuri teroriste la care fusese supusa atunci institutia militara centrala a tarii.  Domnul Stanculescu preciza cu ocazia amintita ca urmeaza sa fie prezentate opiniei publice si alte marturii concrete, mijloace de lupta capturate in timpul Revolutiei, mijloacele folosite de elementele teroriste.  Dinsul a confirmat si banuiala ca in timpul luptelor s-au folosit si arme de provenienta straina, aflate in dotarea trupelor NATO, dar nu a intirziat sa faca precizarea ca asta nu inseamna automat o implicare directa a respectivilor tari in evenimentele din Romania, intrucit caile comertului cu arme sint foarte incurcate, iar armele respective puteau sa provina de oriunde, chiare de la tari din afara blocului militar occidental.

Aurel Perva si Carol Roman, Misterele Revolutiei Romane, 1990, pp. 104-105

o discutie pe tema aceasta din articolul meu  Orwellian Positively Orwellian: Voinea\’s War (2006)

Defense Minister, General Victor Athanasie Stanculescu, was asked by two journalists if the “terrorists used a particular type of ammunition…against the armed forces.”[42] Stanculescu responded:   Yes, as I have already said, I have here two bullets with vidia [grooves].  Our Army does not use this type of ammunition.  It is of caliber 5.56.  As you can see, the bullet has a jacket that got deformed, while its core remained intact.[43]

[42] Interview by Aurel Perva and Gavrila Inoan, Tineretul Liber, 5 March 1991, pp. 1-2, as translated in FBIS-EEU-91-047, 11 March 1991, p. 39.

[43] Ibid., using FBIS translation.

si in fine, o marturie a unui om care a lucrat intr-o “unitate speciala” [unitate speciala de lupta antiterorista oare ???]

Krokodilul Chichiricios
02-02-2009, 10:35 AM

Pe vremea când eram eu cătană/ asta se întâmpla prin 1982- dacă nu era găsit un tub de cartuș după tragerile de zi sau de noapte toată compania stătea în 4 labe și până nu găsea nenorocitul de tub de cartuș nu pleca de acolo. În mod oficial, piererea 1 (unui ) cartuș era considerată posibilă încercare de atentat la adresa șefului statului…Apoi să-mi fie iertat entuziasmul de luni dar Kalashnikov-ul e o armă mizerabilă. E bun pentru un val de soldați care stropește cu gloanțe tot ce-i iese în cale într-un asalt frontal dar este extrem de imprecis și de nereliabil pentru altceva. De aceea nici nu existau Kalashnikoave pentru sniperi (pe vremea mea) existând o armă special construită de ruși- parcă Zagunov- pentru trăgători de elită. Kalashnikov-ul- și mai ales cel produs în România- mai are o caracteristică tâmpită- după 30 de gloanțe trase țeava se curbează , nemaiexistând o minimă precizie.Din acest motiv, deși eram o unitate specială, deși am făcut trageri și cu gloanțe dum-dum și cu gloanțe cu cap vidia NU LE-AM FĂCUT NICIODATĂ CU KALASHNIKOV-ul pentru că riscam să ne omorâm noi întâi și inamicul să fie bine mersi.

cap vidia

deci se pare ca au existat aceste gloante, si ca au fost folosite in decembrie 1989, de catre teroristii…

imi place muzica…nu neaparat punctele de vedere politice de ale lor…

Posted in raport final | Tagged: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

decembrie 1989: razboiul radioelectronic, “poate ca in realitate era un simplu joc pe calculator”…poate ca NU

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 11, 2009

(for English, see Orwellian…Positively Orwellian introduction and endnote 107)

Cit de penibile, strigatoare la cer, si usor de tagaduit sunt minciunile lui Dan Voinea (si cum a fost posibil ca nici un ziarist roman n-a incercat sa-l contrazica)?  Iata chestia cu simulatoarele…

Romulus Cristea:  Au fost descoperite undeva dispozitive automate de tragere sau simulatoare?

Dan Voinea- Nu! Nici o confirmare despre astfel de dispozitive de simulare a focului de arma! Pana in prezent nu suntem in posesia a nici unui astfel de dispozitiv. Nimeni nu a vazut un astfel de simulator de tragere. A fost prezentat la TV un dispozitiv ca simulator, dar care nici pe departe nu era asa ceva. A fost o minciuna! Inainte de ’89, orice dispozitiv trebuia sa fie in inventarul unei institutii. Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie. Nu numai ca nu au existat in dotare, nu au fost gasite, dar nici nu avem dovezi ca asemenea aparate au fost aduse in tara. In alta ordine de idei, trebuie sa precizez ca noi ii cautam pe cei vinovati de uciderea si ranirea unor oameni. Nu ucizi oameni cu simulatorul. Interesul nostru se indreapta spre tragatorii reali, nu simulatoare.
deci e clar, Voinea spune:  “Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie”  Zau?  Iata ceea ce Seful Securitatii Generalul Iulian Vlad a spus in fata comisiei lui Gabrielescu in 1994:

“In declaratiile pe care le-a dat sub prestare de juramant in fata Comisiei parlamentare de ancheta, generalul Vlad nu aminteste despre acest episod, iar la intrebarile puse de membrii Comisiei este fie evaziv, fie le deturneaza sensul. Fara sa vrea, lamureste insa partial una dintre problemele obscure privind evenimentele din decembrie 1989. Reproducem stenograma:

�Domnul Gabrielescu: Ati auzit despre acele simulatoare care s-au folosit?

Domnul Vlad: Sigur, tot Securitatea le avea… Mi se pare ca tot un asemenea aparat electronic s-a folosit si in ziua de 21 decembrie cand s-a spart mitingul. Dupa ce a facut Nica Leon (a strigat �Timisoara, Timisoara!� – n.n.) s-a auzit o arma automata si s-a creat panica mare…�”

Recurs la adevar

(Sa nu uitam aici cum Dan Voinea era slavit de catre Sorin Iliesiu: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)

in interviul citat de mai sus (“Toti alergau dupa un inamic invizibil,” 22 decembrie 2005, Romania Libera), inainte de a vorbi despre simulatoarele care n-au existat, Voinea a fost intrebat despre asa-numitul razboi electronic?…sigur, ca pentru Voinea era vorba numai despre un “joc de calculator”:

Razboiul electronic, un joc pe calculator
– A fost practicat razboiul electronic pe durata evenimentelor din decembrie 1989? Ce dovezi exista?
– Acest razboi electronic a fost deseori invocat ca un factor care a creat perturbari, confuzii. Prin acest razboi electronic s-ar fi simulat anumite tinte considerate initial elicoptere teroriste. Poate ca in realitate erau simple jocuri pe calculator sau mai stiu eu ce… Este insa clar ca nu avem victime ale razboiului electronic. Oameni macelariti au fost pe strada, la televiziunea publica, la CC-PCR, in jurul unitatilor militare, langa marile intreprinderi si unde nu au fost semnalate actiuni ale elicopterelor sau alte fenomene ale razboiului electronic.
deci hai sa incercam sa explicam ce s-a intimplat pe 9 ianuarie 1990?!
“…In data de 09.01.1990, intre orele 21.55 si 23.14, pe ecranele complexului de dirijare a rachetelor de la una dintre subunitatiile subordonate au fost sesizate semnale provenind de la un numar de 12 aeronave neidentificate, care se deplasau la inaltimi cuprinse intre 300 si 1800 de metri, pe directia unei localitatii invecinate.
In ziua urmatoare, intre orele 03.00 si 04.15, au fost sesizate, din nou, semnale de la sase aeronave, dupa care–la fel–intre orele 17.00-18.00 si 21.30–acelasi tip de semnale, despre niste tinte aeriene evoluind la altitudini cuprinse intre 800-3000 de metri, pe aceeasi directie de deplasare ca si in ziua precedenta.
Apoi, parca pentru a intari rachetistilor convingerea ca nu poate fi vorba de nici o confuzie, a treia zi, pe 11 ianuarie, intre orele 04.00-05.00, au mai aparut, iarasi, semnale despre 7 aeronave neidentificate, avind in esenta aceleasi caracteristici de zbor.  Ceea ce este curios e ca nici una dintre tinte nu a fost observata vizual si nici nu a facut sa se auda in zona respectiva zgomotului caracteristic de motor.
Dar si mai curios este ca, tot atunci, de la centrul de control radio din municipiul apropriat, a parvenit la unitate informatia ca, pe o anumita banda de frecventa, au fost interceptate semnale strainii, modulate in impuls, iar pe o alta frecventa se semnala un intens trafic radio intr-o limba araba sau turca.
In urma acestei informatii, comandantul unitatii a organizat cercetarea radio din mai multe zone, cu ajutorul unor mijloace de transmisiuni din inzestrare.  Astfel, in data de 11.01.1990 intre orele 11.20 si 11.30 au fost receptionate, pe frecventa respectiva, convorbiri radio, in fonic [?] in limba engleza, in cadrul carora indicatul “122” chema indicativele “49”, “38”, “89”, “11”, “82”, “44”, “38”, “84”, si le intreba “daca va simtiti bine”.
Din fragmentele de discutii s-a mai inteles ca se faceau referiri la explozivi, spital, medicamente, si raniti “pentru orele 16.00”.  La orele 13,30, pe aceeasi frecventa, au fost din nou interceptate convorbiri in care era vorba de raniti si se cereau ajutoare.  Emisiunile au fost receptionate pe fondul altor convorbiri, din care s-au detasat mai clar o voce feminina si un latrat de ciine.  S-au facut iarasi referiri la ulterioarele convorbiri ca urmau sa aiba loc la orele 16.00, 19.00, 22.00 si, apoi, in ziua de 12.01.1990, la 09.10.
Stind de vorba cu unii cetateni din zona localitatii unde au fost sesizate acele tinte aeriene si unde fusese localizat straniul trafic radio interceptat, comandantul unitatii de aparare antiaeriana la care ne-am referit a aflat ca, in vecinatate, exista un drum forestier (nota noastra; localitatea respectiva se afla intr-o zona muntoasa), marginit de doua rinduri de sirma ghimpata, drum pe care nu se efectueaza [?], de fapt, transporturi forestiere.  Nu de alta, dar si pentru ca, pina la Revolutie, drumul in cauza era interzis si se afla sub paza stricta a securitatii.
Tot acei cetateni au mai tinut sa-l informeze pe comandantul unitatii ca, nici dupa Revolutie, drumul respectiv nu a ramas chiar al nimanului, intrucit in zona respectiva au fost vazute persoane imbracate in uniforme de padurari despre care insa, nimeni de la ocolul silvic in raza cariua se afla acele locuri nu stia absolut nimic.
Cine sa fi fost oare acei “padurari” necunoscuti?  Si cu ce “treburi” pe acolo?  Poate tot…”
(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21”), mai 1990.)

COINCIDENTE. Chiar din acea seara de 22 decembrie 1989, cam pe la aceeasi ora, pe ecranele radarelor Armatei au inceput sa apara, deodata, o sumedenie de tinte. Concomitent, la sediul Comitetului Central rapaielile de arme automate au bagat groaza in cei din piata. Actorul Ion Caramitru striga: “Nu mai trageti!”. Conform logicii militare, apararea antiaeriana trebuia sa doboare tintele sau aviatia militara sa le intercepteze. “Apareau 20 de tinte simultan si aceasta se intampla, cu precadere, de-a lungul Dunarii, de-a lungul Prutului, al Tisei. Se crea impresia de invazie aeriana”, si-aminteste comandorul [Radu Borcea, in decembrie 1989, seful compartimentului de lupta electronica din Comandamentul Aviatiei Militare.]. In primele momente a aparut in comandament si ideea ca toate aceste actiuni erau lansate din fostele locuri de vanatoare ale lui Nicolae Ceausescu, unde, evident, aveau acces cei de la Securitate. [DA! Asa a fost…cititi mai sus, povestea lui Bodea!]

http://www.jurnalul.ro/stire-special/invazie-pe-ecranele-radarelor-60655.html

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »