The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘decembrie 1989’

Teroristii morti. Decembrie ’89

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 19, 2009

(English) From The Romanian Revolution for Dum-Dums

See the signed testimony to the contrary by Ion Lungu and Dumitru Refenschi dated 26 December 1989, reproduced in Ioan Itu, “Mostenirea teroristilor,” Tinerama, no. 123 (9-15 April 1993), p. 7. I translated the important parts of this document in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. Significantly, according to this document, Dr. Belis had access to the dead terrorists:

Dead Terrorists. Although their existence is vehemently denied by all official institutions, we are able to prove that they existed and have sufficient details to identify them.…We continue with some excerpts of the declaration of Ion Lungu, head of the group of fighters who guarded the ‘Institute of Legal Medicine’ [IML, the main Bucharest morgue], beginning from the evening of 22 December 1989:

“Starting from the 23rd, there were brought, in succession, more ‘special’ corpses. They were brought only by military vehicles and were accompanied by officers. They were all dressed the same: kaki uniforms, with or without military insignia, fur-lined boots, cotton underwear. All the clothes were new. The established procedure at that point was that when the bodies were unloaded from the trucks, at the ramp to the back of the IML, to be disrobed and inspected. The documents found were released to Prosecutor Vasiliu and criminology officers. The weapons and munitions we found and surrendered—on the basis of a verbal procedure—to the officer on duty from UM 01046. Weapons and ammunition were found only on those ‘special’ corpses. Those who brought them said that they were terrorists. I turned over to this military unit five pistols (three Stecikin and two Makarov—all 9 mm caliber), two commando daggers and hundreds of 9 mm and 7.62 mm cartridges (compatible with the AKM machine gun). They were held separately from the other corpses, in a room—I believe that it used to be the coatroom—with a guard at the door.…

Access to the room with the terrorists was strictly forbidden. Only Prosecutor Vasiliu, criminologist officers, Dr. Belis, and the chief of autopsies could enter. On top of them, next to the arms, there were personal documents, passports (some blank), all types of identity cards—one of them was clearly false, it stated that the dead terrorist was the director at Laromet (at that plant no director died)—identity cards that were brand new, different service stamps in white. All had been shot by rifles (one was severed in two) and showed evidence of gunshots of large caliber. Some had tattoos (they had vultures on their chests), were young (around 30 years old), and were solidly built. I believe that their identity was known, since otherwise I can’t explain why their photographs were attached to those of unidentified corpses. They were brought to us in a single truck. In all, there were around 30 dead terrorists. [The document is signed by Ion Lungu and Dumitru Refenschi on 26 December 1989]”


——————————————————————————————————————————–

3.  Teroristii morti. Desi existenta lor este vehement negata de toate institutiile oficiale, noi sintem in masura sa dovedim ca au existat, si sint suficiente date pentru identificarea lor.

Redam, in continuare, citeva fragmente semnificative din declaratia lui Ion Lungu, seful grupului de luptatori care a asigurat paza Institutului de Medicina Legala incepind din seara zilei de 22 decembrie 1989:

“Cind am preluat paza, pe la ora 20, in morga erau peste 200 de cadavre (cifra oficiala a victimelor represiunii din Bucuresti–pina la inceperea diversiunii teroristilor–este, conform Procuraturii, de numai 50).  Impuscati, taiati, zdrobiti.  Am si acum in fata ochilor chipul unei tinere de 18 ani in craniul careia ramasese o adincitura in care se potrivea perfect patul unui pistol mitraliera.  La IML exista deja o echipa criminalistica formata din procurorul Eugen Vasiliu si cinci ofiteri de militie care se ocupau de cadavre.  Aceasta echipa fotografia mortii neidentificati si afisa pozele la intrare pentru a fi recunoscuti de familii.  Permanent soseau masini care aduceau morti, atit militari cit civili.  Incepind din ziua de 23, au fost adusi, in citeva rinduri, si morti mai ‘speciali’.  Erau adusi numai de masini militare si insotiti de ofiteri.  Toti erau imbracati la fel:  combinezoane de culoare kaki, fara grade sau alte insemne militare, bocanci imblaniti, lenjerie din bumbac.  Toate efectele erau noi.  Procedura stabilita atunci era ca in momentul cind erau descarcati din masini, la rampa de acces din spatele IML, sa fie dezbracati si perchezitionati.  Aceste gasite se predau procurorului Vasiliu si ofiterilor criminalisti.  Armele si munitiile le preluam eu si le predam–pe baza de proces verbal–ofiterului de serviciu de la UM 01046.  Arme si munitii s-au gasit numai asupra acestor morti ‘speciali’.  Cei care ii aduceau spuneau despre ei ca sint teroristi.  Am predat la acea unitate militara cinci pistolete (trei Stecikin si doua Makarov–toate de calibru 9 mm), doua pumnale tip comando si citeva sute de cartuse de 9 mm si 7,62 mm (folosibile la pistolul mitraliera AKM).  Au fost tinuti separat de ceilalti morti, intr-o camera–cred ca inainte fusese garderoba–si cu paza militara la usa.  Mai exista paza militara numai la frigidere, unde era corpul lui Milea.  in camera teroristilor accesul era strict interzis.  Intrau numai procurorul Vasiliu, ofiteri criminalisti, prof. dr. Belis si seful autopsierilor.  Asupra lor, pe linga arme, s-au gasit si acte personale, pasapoarte (unele in alb), tot felul de legitimatii–una din ele era in mod cert falsa, scria ca teroristul mort ar fi fost director la Laromet (de la acea intreprindere nu a murit nici un director)–buletine de identitate noi-noute, diverse ordine de serviciu stampilate in alb.  Toti erau impuscati de rafale (unul era chiar rupt in doua) si prezentau orificii produse de gloante de calibru mare.  Unii din ei aveau tatuaje (unul avea pe piept un vultur), erau tineri (in jur de 30 de ani) si bine facuti fizic.  Cred ca identitatea lor era cunoscuta, altfel nu imi explic de ce fotografiile lor nu erau afisate la panou ca ale celorlalti morti neidentificati.  O data au fost adusi noua intr-o singura masina.  In total, au fost circa 30 de teroristi morti.”

Iata acum si textul unui proces-verbal incheiat intre dl. Ion Lungu si un ofiter de la UM 01046:

Proces verbal

Incheiat astazi 26.12.89 la UM 01046 intre noi Relenschi Dumitru si Lungu Ion, G.P. sector 4,

procedind primul la primirea si secundul la predarea urmatoarelor materiale gasite asupra teroristilor de la morga.

1 Pistol cal. 9 mm cu seria DL 7163/63

2 (doua) incaracatoare de 9 mm

12 cartuse 9 mm; an fabricatie 78/38

72 cartuse 7,62 si gloante an fab. 71/22

Drept pentru care am incheiat prezentul proces-verbal in doua exemplare, unul la primitor si altul la predator:

(semnaturi)

Dupa cum se poate observa este specificata si seria armei.  Ar fi foarte usor, pentru Procuratura Militara, sa afle cine o detinea in decembrie 1989.  Ar trebui sa mai existe, de asemenea, si fotografiile teroristilor morti.  Cadavrele lor au disparut de la IML.  Nu se stie unde.  Poate la Straulesti, poate prin cimitirile eroilor martiri ai Revolutiei.  Pentru ca nu au reusit sa gaseasca nici un terorist, toti procurorii au fost avansati.

Ioan Itu, “Mostenirea teroristilor,” Tinerama, nr. 123 (9-15 aprilie 1993), p. 7.

Citeva observatii despre documentul acesta prezentata de catre Ioan Itu in 1993:

1) In alte locuri, mai multi oameni–chiar printre ei fosti securisti ca Generalul Iulian Vlad–au admis ca singurii posesori oficiali in decembrie ’89 a pistoalelor Stecikin si Makarov au fost ofiteri din Securitatea Directia a V-a si USLA.

2) Pistole Stecikin si Makarov au fost gasite mai ales in locuri legate cu ceausistii si securitatea…de exemplu:

In cabinetul 2, in camera de lucru a tovarasei de viata a celui mai iubit fiu, in lada unei canapele era un adevarat arsenal:  24 pistoale mitraliera cu pat rabatabil si teava scurta, 22 pistolete Carpati, 2 Stecikin, 4 carabine cu luneta, semiautomate, doua pusti mitraliera, grenade de mina si la fund lazi metalice cu munitie de lupta–gloante incendiare, trasoare, perforante, explozive, numai din cele normale–nu. Si deasupra trona ca o culme a ridicolului o prastie cu cracan si linga ea o cutie cu bile de rulment.  Pe capacul interior al canapelei era o list cu denumirea “lada de armament si munitii nr. 2″.  Urma inventarul si continua cu–raspunde plt. adj.–cutare, nu am retinut numele.  Deci lada nr. 2.  Dar unde este nr. 1?  Citiva metri mai incolo–o canapea asemanatoare.  Ne-am repezit asupra ei si am deschis-o.  Continutul era identic, mai putin prastia.  Puteam inarma un regiment.  Oare de ce tinea “savanta” in cabinetul ei atita armament si munitie?  Dar prastia?  Asta chiar ca punea capac la toate!

Mircea Boaba, “Gloante, nestemate si singe.  Ziua I:  Comoara lui Ali Baba,”  Strict Secret, nr. 48 26 martie – 1 aprilie 1991, pp. 4-5.

3) Exista mai multe cazuri ale oamenilor impuscate cu gloante de 9 mm,  inainte (de exemplu, la Tirgu Mures) de 22 decembrie 1989 si dupa (mai ales in jurul sediului M.Ap.N. in Bucuresti).

4) Cred ca dezvaluirea aceasta de mai sus este destul de importanta:

“Unii din ei aveau tatuaje (unul avea pe piept un vultur), erau tineri (in jur de 30 de ani) si bine facuti fizic. Cred ca identitatea lor era cunoscuta, altfel nu imi explic de ce fotografiile lor nu erau afisate la panou ca ale celorlalti morti neidentificati.  O data au fost adusi noua intr-o singura masina.  In total, au fost circa 30 de teroristi morti.

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

Deci, in fine, cred ca “teroristii morti” la morga IML-ului au fost lotul autohton dintre uslac-ii.

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Arme Disparute in Decembrie ’89

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 6, 2009

Nr. 1620 de duminica, 24 octombrie 1999 Arhiva Pagina de start Redactia
Cauta un articol :
Dezvaluiri

sumar »
In Romania, posibile corpuri delicte din decembrie ’89 si iunie ’90 au disparut
fara urma La Sibiu, in evidente s-au descoperit “capturi de razboi” Arme de-a
valma, disparute fara urma
Actiunea “Arme”, cod “Parasutistul”

— Aceasta actiune strict secreta a fost declansata in urma cu doi ani de Parchetul General, Sectia Parchetelor Militare, care lucreaza cu
politia pentru identificarea si recuperarea armamentului disparut, sustras sau
pierdut in timpul evenimentelor sus-mentionate * Este vorba de 1897 de arme *
Pana acum au fost recuperate 1576 de arme * La cele ramase de descoperit se
adauga si arme furate si pierdute la nivel national, pe raza inspectoratelor
judetene de politie
Pana astazi, subiectul “arme disparute in decembrie ’89” nu a fost deschis de
nimeni. Grupul care a preluat puterea dupa caderea lui Ceausescu nici nu avea,
de fapt, vreun interes, preferand ca timpul sa stearga orice urma care ar fi
putut conduce la o pista probatorie in ce priveste lovitura de stat din
decembrie ’89. Se stie ca, la acea vreme, in bulibaseala generala, o serie de
arme au incaput, din ordine aberante, pe mainile Garzilor Patriotice, altele,
care au fost folosite de catre militari in aprigele lupte cu “teroristii” (in
fapt, diversionistii) au disparut dupa ce trupurile multora dintre cei ucisi au ramas pe caldaram pana cand au ajuns prin diverse cimitire. Pe langa
toate acestea, mai exista si arme care au fost sustrase sau pierdute pur si
simplu atat in timpul evenimentelor din decembrie ’89, dar si in timpul
mineriadei din 1990. Importanta descoperirii acestor arme este extrem de mare.
In primul rand, pentru ca pe tragaciul multora dintre aceste arme au apasat si a
sasini care au ucis cu sange rece, care nu au fost depistati nici dupa zece ani,
in al doilea rand, pentru ca acestea s-ar putea sa mai fi fost folosite in cine
stie ce alte actiuni infractionale, si nu in ultimul rand, pentru ca detinatorii
lor ar putea sa recurga oricand, in momente de criza, la actiuni paramilitare.

Actiunea de identificare a armamentului disparut, sustras si pierdut in
evenimentele din decembrie ’89 si iunie ’90, codificata “Parasutistul”, a fost
declansata la data de 25 aprilie 1997, in strict secret, de catre organele de
politie sub indrumarea si coordonarea Parchetului General de pe langa Curtea
Sprema de Justitie, dupa ce s-a constatat ca in urma evenimentelor din decembrie ’89 si
iunie ’90 a rezultat lipsa unui numar de 1897 arme militare din cadrul
unitatilor militare: MI -1586 si MApN – 311. Pana la data la care a fost
demarata actiunea “Parasutistul” fusesera recuperate 1576 de arme, MI ramanand
lipsa cu 285, iar MApN, cu 36.

Dupa o munca asidua a cadrelor Directiei arme, explozivi, substante toxice si a
procurorilor implicati in desfasurarea acestei ample anchete in debutul careia
existau doar firave indicii legate de fiecare arma in parte si modul in care
aceasta a disparut, un an mai tarziu, in aprilie ’98, s-au mai descoperit 38 de
arme, 30 din cele incluse in raportul de baza gasindu-se depozitate fara
documente legale in diferite unitati ale MApN din Capitala si de pe raza
judetelor Sibiu, Harghita, Dambovita si Prahova, dupa cum urmeaza: 15 pistoale
mitraliera cu pat normal, calibrul 7,62 mm cu seriile aferente, 12 pistoale
CARPATI, calibrul 7,65 mm, model 1974, un pistol MAKAROV cu seria TC-1620, o pusca model 1898 MAUSER, calibrul 7,92 mm, seria AH-592 si o pusca de
vanatoare IJ, calibrul 12. Au mai fost descoperite 3 pistoale mitraliera si cate
un pistol STECIKIN, MAKAROV, BERETTA, WALTER si 1650 cartuse de vanatoare, care
nu erau incluse pe lista armelor disparute.

Evidenta actuala releva ca ramase disparute 91 de arme militare. Cele mai multe
sunt mentionate pe raza Capitalei – 119, urmeaza Sibiu, cu 67, Harghita, cu 60,
Covasna, cu 22 si alte cateva judete ce figureaza cu un numar mult mai mic. Este
important de subliniat ca in unele cazuri, cum ar fi cel al unitatii 01512
Sibiu, unde a fost comandant col. Aurel Dragomir (inculpat in dosarul “Sibiu
’89), armele introduse in unitate in decembrie ’89 erau mentionate ca fiind
“captura de razboi”.

Verificarile si investigatiile s-au axat in mod deosebit pe cercetarile din
dosarul penal 1147/91, inca nefinalizat, care cuprinde peste 3500 de persoane
civile, militari si reprezentanti ai Garzilor Patriotice care au participat la
evenimente si au folosit arme. Conform strategiei procurorilor, vor fi audiate si cercetate
persoanele care si-au procurat armament si l-au folosit in timpul evenimentelor,
pentru a se stabili cu exactitate ce arme au detinut, dar si persoanele care au
strans armamentul de la populatie, raniti sau decedati in punctele Radio,
Televiziunea Romana, gurile de Metrou, spitale, fostul sediu al CC, pe raza
Capitalei, iar la Sibiu, aceleasi activitati sunt extinse asupra punctelor Piata
Republicii, strazile limitrofe U.M. 01512, sediile fostei Militii si
Securitatii. In documente ce vizeaza aceste actiuni se mentioneaza ca actiunea
comporta un grad sporit de dificultate, din cauza numarului mare de persoane ce
urmeaza a fi identificate si apoi audiate.

Una dintre informatiile interesante se refera la garnizoanele Bucuresti,
Harghita, Covasna si Sibiu, care ar fi primit arme ce nu le apartineau, arme cu
care au si participat la evenimente.

Ca masura foarte importanta, inserata in anumite documente, mentionam dispunerea
inventarierii armelor aflate in dotarea unitatilor apartinand MApN. Recuperarea
armelor disparute sau sustrase este si la aceasta ora o problema complexa in
care se asteapta colaborarea serviciilor de contrainformatii militare. Pana
acum, anumite raspunsuri ale MApN vizand acest subiect au omis date de
importanta majora in efectuarea anchetei, cum ar fi persoana care a avut in
dotare o anumita arma, la data la care a disparut fara urma. Situatia armelor
furate se intinde, actualmente, pe 22 de pagini. Redam cele mai semnificative
arme mentionate ca furate si pierdute la nivel national pe raza inspectoratelor
de politie judetene, aflate in cea mai recenta evidenta la Inspectoratul General
al Politiei:

Browning, seria 1437, calibrul 12, detinator Tamas Laurentiu, decedat; MAKAROV,
9 mm, detinator lt. col. … din fosta Directie a V-a, domiciliu Aleea IOR nr.1;
MAKAROV, 9 mm, seria DK 7117, USPP Bucuresti; doua WALTER de la Muzeul Militar
Bucuresti, panoplie, seriile 235942 si 719041, calibre 7,65 mm si 6,35 mm; Winchester, N 1096835, calibrul 12, IJ 27E, cal. 12 mm, BUHAG, cal.12, si doua
U.M.C. cal. 5,6 mm, detinator Draganita Cezar, toate cinci furate din atelierul
de reparat arme al Poligonului Filimon Sarbu Bucuresti in 1993; MAKAROV, seria
EL, cal. 9 mm, detinator plt. maj. Berbecaru Mihai din trupele BAOLP; STECIKIN ,
cal.9 mm, detinator plt. Stefan Radu (BAOLP); doua pistoale BROWNING, cal. 12,
detinator Petru Vasile, Calea Mosilor, sector 2; BRIGADIER, cal. 9 mm, seria
035327, cal.9 mm, detinut de Busca Florian; MINI PARA, seria 00012067, cal. 9
mm, detinut de Stanculescu Cornel ; MAVERIC, seria 69383-D, cal.12 si un WALTER,
cal. 9 mm, detinute de Lu Xian Xin, Bucuresti,
str. Parincea; cinci arme MD 74, cal.7,65, detinute de Corpul Gardienilor
Publici Bucuresti; BERETTA, cal.12, detinut de Goane Stere, Bucuresti; DOUBLE
EAGLE, seria E 030226, cal. 9 mm, detinut de Costea Ionel, Bucuresti; MAUSER,
seria 3879, cal.7,62 mm, detinut de Iacob Constantin, Bucuresti; U.M.C., seria
8816, cal.5,6 mm, detinut de Rusu Sorin, Darasti-Ilfov; SAUER WESSON, seria UBE 960, cal.5,6 mm, detinator
Kocatas Abdulah, str. Barbu Lautaru, Bucuresti; MOSBERG, seria L 676982,
calibrul 12, detinator Yasser Mohamen-Lakkis, sos, Stefan cel Mare; EXPLORER,
seria A 276655, cal.5,6, detinut de Horlea Ilie Danut, Alexandria-Teleorman; ME
800, seria 2296213, 8 mm, detinator Miscuta Sorinel, Arad; KRUPP, seria 5514,
cal.16, Rada Stefan, Arad; Z.B., furat in 1972 de la Ocolul Sivic Pecica, seria
26837, cal. 16 si T.T., seria DZ 924, cal. 7.62 mm, arma disparuta de la Mateut
Simion, fost ofiter la IJP Arad; pistol automat, seria BZ 0680, cal.7,62 mm,
disparut in 1983 de la UM 01261-Pi
testi; KRUPP, cal.16, detinator Corneliu Olteanu, Arges; Md 1974 seria AF 2366,
cal.7,65 mm, disparut in 1988, detinator Ion Mocanu, subofiter Bacau; U.M.C,
cal.26 mm, disparut din Batalionul Jandarmi Oradea; Md.1980, seria BB 5446,
cal.7,62 mm, detinator Cornel Dobarceanu, fost militar la UM 0865 Campina, arma
sustrasa in 1987 etc.

Aceasta situatie cuprinde 238 de arme, furate sau disparute inainte si dupa decembrie ’89, ceea ce agraveaza
fenomenul cercetat de politie, dar si de procurori, pentru ca cele sustrase
inainte de ’89 sau iunie ’90 ar fi putut fi folosite de diversii posesori ai
acestora si in evenimentele mentionate. Cat priveste armele disparute la nivel
de unitati militare ale MApN in decembrie ’89 sau iunie ’90, multe dintre
acestea au fost scazute din evidente, fiind foarte greu de reperat la aceasta
ora.

Adina ANGHELESCU

Posted in Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »

Bucuresti, Hunedoara, Arad, Lugoj: Decembrie 1989, Teroristii, si Gloante Explozive sau Gloante Speciale (romana)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 4, 2009

Bucuresti

În seara zilei de 27 decembrie 1989, Eugen Mareşi, în vârstă de 20 de ani, militar în termen, a fost trimis să organizeze un filtru rutier pe şoseaua Chitilei, la intrarea în Bucureşti. Nu a mai apucat să se întoarcă acasă, unde îl aşteptau părinţii să serbeze împreună Revelionul. Asupra grupei de 25 de soldaţi s-a abătut o ploaie de gloanţe, trase din turla unei biserici. Eugen a fost singurul împuşcat. Colegii lui l-au tras din stradă şi au încercat să îi acorde primul ajutor. ‘Medicii mi-au spus că singurul meu copil a fost împuşcat cu gloanţe explozive. Schijele i-au spart toate organele interne’, spune cu lacrimi în ochi Dumitru Mareşi, tatăl eroului severinean. ( Drobeta Turnu Severin)

http://2003.informatia.ro/Article42788.phtml

Hunedoara

Un alt tânăr de 20 de ani, Gheorghe Nicolosu, a fost împuşcat în picior, la intrarea pe strada Lipscani, pe lângă Grădiniţa ICSH. După ce a fost operat, s-a stabilit că glonţul cu care a fost împuşcat nu figura în dotarea Armatei Române. Nicolosu a fost operat în prima fază la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit încă o intervenţie. Tot în zona aceea, pe Lipscani, a fost împuşcat, în stomac, tot cu muniţie care nu aparţinea armatei, Cristea Valeriu, de 36 de ani. El a decedat câteva ore mai târziu, medicii încercând să-i salveze viaţa, dar glonţul exploziv i-a perforat intestinele. Un alt tânăr, care a fost rănit în spate, în incinta UM 01933, a fost împuşcat cu muniţie care nu aparţinea armatei. Este vorba despre Ion Gherasim, de 18 ani. Misterele Revoluţiei de la Hunedoara nu au fost desluşite nici astăzi.

http://www.replicahd.ro/images/replica216/special2.htm

Florin Ghiuzela îsi aminteste astazi: „Nu stiu de unde a venit informatia ca se trage din casa lui Raceanu. Nu s-a tras de acolo, asta e sigur, dar focul a fost deschis de undeva din zona. Mai târziu, dupa ce Gheorghe Nicolosu a fost operat, am aflat ca glontul cu care a fost împuscat nu figura în dotarea Armatei Române. De altfel, medicii mi-au spus ca e vorba despre un cartus exploziv. Nicolosu a fost operat în prima faza la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit înca o interventie chirurgicala efectuata de medicul care l-a operat si pe celebrul fotbalist Paolo Rossi.

http://www.replicahd.ro/images/replica165/special5.htm

ARAD

“Noaptea se auzeau focuri de armă. Ni se spunea că se trage cu gloante speciale, a căror învelis se topeste. Se auzea cum se lovesc de pereti, de poarta de metal. Soldatii nostri ripostau si ei. Se zăreau lumini pe clădirea Fabricii de Vagoane si la unele case din fata tipografiei. La un moment dat, când focurile de armă au stat, unul dintre militarii care păzeau intrarea dinspre service-ul de la UTA, a adormit pe hol si din greseală a apăsat pe trăgaci, producând panică printre noi. Ne-am aruncat unul pe celălalt, a fost o nebunie, mai ales că se tot vorbea despre teroristi” – spune Dorel Pintea.

http://www.observator.info/cutenews/arhiva.php?subaction=showfull&id=1135121929&archive=1135207455&start_from=&ucat=22& Arad

LUGOJ

Poligrafia Timişoara – 4 decembrie 1989
relatări telegrafice – delegaţie serviciu

– contact cu membrii opoziţiei ceauşiste – Tökes – totul este periculos – teamă de a nu eşua – se forţează evacuarea – să amână evacuarea – ieşim pe străzi se ne asigurăm documentarea externă, lăsând cel puţin o urmă în caz că dispărem – Informaţii de la Bucureşti: se duce lupta pentru putere în cadrul C.C. – Bucureştiul întârzie – Timişoara : să avem curaj, vom fi mai mulţi – Timişoara (delegaţie) studenţii, UMT-ul , revoluţionarii se formează – se discută când ? cine va avea curajul să înceapă ? – multe întrebări, suspiciuni, securitatea lucrează (bine) – unii dispar – se rup legături – Tökes, da – acolo vom începe – activez prietenii – suntem gând la gând, zilnic devenim mai mulţi – Bucureştiul – linişte – Timişoara – în clocot – clerul reformat împotriva nedreptăţirii lui Tökes – apel prin “Panorama” privind cauza preotului – s-a început – în jurul clădirii tot mai mulţi stau şi se opun – “ băieţii” bat şi arestează din nou – unii dispar – se ucide în Timişoara – pierd legătura (au fost ucişi) – am rămas izolaţi – cine, când şi cum va începe şi în Lugoj – Într-un târziu aflu … la 20 decembrie ora 18, se porneşte la Lugoj – Nu, în 21 decembrie ora 8 – Pornirea demonstraţiei paşnice I.U.R.T., I.U.P.S., I.P.C. – “Mondial”, I.T.L. “A” şi “B”, Timişul – Vernisajul Galeriei PROARTE, aspect sumbru – Apar primele manifeste aruncate în centru – Tinerii răspund acţiunii – O scurtă discuţie în atelier – Vine ajutorul – aveam două arme : una găleată, una bidinea, de inscripţionat falezele de-a lungul Timişului – Ecouri – Ne tremurau mâinile, ne băteau inimile. Frică? – Demonstraţie în faţa consiliului municipal de partid – Triţoiu dorea parlamentare, culmea, după ce tinerii au fost ucişi şi răniţi – În consiliu se mişună – “potârnichile au fost speriate” – Nu intraţi ! – intrăm! – Dezastrul incendiului era de aşteptat – Păcat că au ars unele urme – S-au dat telefoanele necesare pentru salvarea potârnichilor – Poporul a intrat prin faţă. Capii şi “căpiţele” au fugit prin uşa din dos şi chiar pe ferestre – Zaharia a plătit pentru Basica – Slugarii au fost pe fază. Au reuşit să-i salveze – Tineretul se răzbună … ora 21,40, zboară, zboară Ceauşescu (tabloul), zboară, zboară stema p.c.r., zboară televizoare, zboară tot ceea ce este semn şi însemn – Simultan ia foc totul – S-a ajutat la incendiere şi de către “slugari” – în stânga consiliului , miliţia se retrage – Miliţia avea de lucru la U.M. – Lugoj şi Timişoara – Sarcină – fotografierea evenimentelor – Execut clişeele, sânt atacat – noroc în cel ce m-a apărat … El a fost … Bîrdan Ovidiu, arestat ulterior – Un elicopter în P.O. – Martirii sânt transportaţi la spital – Încercări de salvare a acestora – Oamenii se retrag cu violenţă – Valeriu Rosada este scos din spital – Intervenţie chirurgicală pentru salvarea lui Daniel Brocea – Rănit mai uşor, Stoica, de frica spitalului, se tratează singur – Erau clipe grele – Incendiul cuprinde clădirea primăriei – La locul revoluţiei apar pompierii şi armata – Aşteaptă … – Baioneta la armă – Cordon de soldaţi – Ameninţări de la distanţă – Fotografierea interzisă – În oraş miliţia arestează pe stradă – … chiar şi la domiciliu – Informatorii îşi făceau ultimele servicii – Cei arestaţi: maltrataţi, ameninţaţi … – … şi transportaţi spre destinaţie necunoscută – (mai târziu aflu spre Deva ) – Lovituri – Focuri de armă ( în aer ) – … pe când cei rămaşi în dubă tremurau de frică – Din declaraţiile celor arestaţi – Printre alţii, tinerii de la Căminul I.U.R.T. – Noapte albă şi fierbinte – Dimineaţa – 21 decembrie 1989 – Pregătesc DRAPELUL ţării – Ora 9 – Începe demonstraţia – I.U.R.T. – I.U.P.S. – I.P.C. Mondial – Coloane de oameni – Se scandează pentru Timişoara – Împotriva tiraniei – În faţa U.M., unde au căzut eroii noştri, s-a dat onorul noului drapel – Trecem prin Micro IV – Micro III – Micro I – şi Micro II – La podul de beton – joncţiunea cu textiliştii – El e român – celălalt german – eu maghiar – suntem lugojeni – bănăţeni … – Demonstraţia continuă -Tineri şi vârstnici se ataşează demonstranţilor – “Libertate !” – “Jos tiranul !” – “Clopote !” Incredibil, eram gând la gând – Coloana se-ndreaptă spre domiciliul eroilor noştri – Drapele îndoliate pentru Timişoara, pentru Lugoj – Lacrimi de durere şi de spaimă – Durerea părinţilor – cutremurătoare ! – Piaţa din faţa consiliului e plină – Se propagă ideile revoluţiei – Maiorul Căpăţînă, maiorul Grama se prezintă în ideea sprijinirii Revoluţiei – Spiritul ei intră în toate inimile (sufletele) – Ne cunoaştem, nu ne cunoaştem, suntem cu toţi revoluţionari – Frică şi suspiciune – Cine este el ? Cine este ea ? Cine sunt ceilalţi ? – “Rămâi cu noi” – A doua noapte fierbinte şi albă – Unde vom sta la noapte ? – Toţi se gândesc la familiile lor – După două zile aflu că am fost căutat acasă de 3 indivizi – Am rămas singuri – Nici nu ne cunoaştem – Săndulescu Mihai mă numesc. Îmi pare bine, Kovacs Iosif ; Cipi şi Adi – Unde dormim ? – Ce ne fac copiii ? – Întrebări simultane – La Valentin vom fi în siguranţă – Părinţi îndoliaţi, prieteni – Bucureştiul a pornit – Se ucide în toată ţara – Spaima este în toate familiile. – Un somn de trei ore în zona Ţesătorilor – O dimineaţă de iarnă rece, însă fierbinte în suflete – Totul îndoliat, drapelul şi câţiva dintre noi – Ora 10 – Oameni în Piaţa Libertăţii – De la balcon se vorbeşte – Bune şi nebune – Pornim spre unităţile militare – Se scandează “Armata e cu noi !”; “Şi voi sunteţi români !” – Oprim demonstraţia înainte de a ajunge în faţa unităţi-lor – Delegaţie pentru tratative – Totul era pregătit – Se aştepta comunicatul de la Bucureşti – “Armata e cu noi ! “ – Victorie, dar nu deplină – Preaslăviţii nu erau încă arestaţi – Nici teroriştii – prinşi – Cine sunt teroriştii ? – Păreau pe atunci un fel de “bau-bau” cu cartuşe “dum-dum” – Securitatea era marele semn de întrebare – Miliţia de asemenea – Informaţii – zvonuri – spaimă – În două cuvinte: haos, degringoladă – A treia noapte albă şi fierbinte – Gărzile şi armata veghează pe străzi şi obiective – Comitetul ad hoc veghează şi coordonează situaţia – Prima legătură telefonică se obţine cu Caransebeşul – Apoi cu Deva – Radio Timişoara răspunde într-un târziu şi el – Se anunţă situaţia din Lugoj – Telefonul sună în permanenţă – Lumea fierbe – Diversiunea s-a înfiltrat şi între noi – Informaţiile şi dezinformaţiile propagate de unii făceau ca oamenii din oraş să trăiască o frică înspăimântătoare – Cutremurător zgomot se auzea la ora 2 (noaptea) dinspre sud-est – …

Aceste dezvăluiri au fost publicate în ziarul DRAPELUL: nr. 11 (sâmbătă 10 februarie 1990); nr.13 (sâmbătă 24 februarie 1990); nr. 17 (sâmbătă 24 martie 1990); nr. 19 (2-8 aprilie 1990).

http://www.revolutialugojeana.org/capitol-istoric/iosif-kovacs.html


Săptămâna 21 – 27 decembrie 2006, numărul 216

SPECIAL


Oraş martir


Monalise Hihn

La Hunedoara au murit, împuşcate, şase persoane, iar alte 19 au fost rănite, în perioada 22-25 decembrie 1989. Abia după 12 ani de la acele evenimente, în 2001, Parlamentul României a adoptat cu majoritate de voturi, Legea nr. 572, prin care municipiul Hunedoara a fost declarat Oraş Martir al Revoluţiei din Decembrie 1989, recunoscând astfel contribuţia Hunedoarei la victoria Revoluţiei din Decembrie 1989. Cele mai multe dintre victime au fost ucise sau rănite la UM 01933. Prima persoana care a murit împuşcată la Hunedoara, în data de 22 decembrie 1989, în jurul orei 19-19.30, a fost plutonierul major Dumitru Merticaru, de 38 de ani, la unitatea militară din Hăşdat. Sublocotenentul post-mortem a fost împuşcat în cap şi în piciorul drept. Apoi, a fost ucis căpitanul (maior post-mortem) Ioan Mircea Stângă, 35 de ani, împuşcat în cap. Zilele următoare, sunt împuşcaţi mortal la aceeaşi unitate militară soldaţii Cotvas Aurel Marinel,18 ani, şi Lazăr Rotaru, 21 de ani. Ion Maruneac, de 21 de ani, a şasea persoană care şi-a pierdut viaţa, a fost împuşcat în cap, în zona bazinelor de apă din pădurea Chizid. Un alt tânăr de 20 de ani, Gheorghe Nicolosu, a fost împuşcat în picior, la intrarea pe strada Lipscani, pe lângă Grădiniţa ICSH. După ce a fost operat, s-a stabilit că glonţul cu care a fost împuşcat nu figura în dotarea Armatei Române. Nicolosu a fost operat în prima fază la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit încă o intervenţie. Tot în zona aceea, pe Lipscani, a fost împuşcat, în stomac, tot cu muniţie care nu aparţinea armatei, Cristea Valeriu, de 36 de ani. El a decedat câteva ore mai târziu, medicii încercând să-i salveze viaţa, dar glonţul exploziv i-a perforat intestinele. Un alt tânăr, care a fost rănit în spate, în incinta UM 01933, a fost împuşcat cu muniţie care nu aparţinea armatei. Este vorba despre Ion Gherasim, de 18 ani. Misterele Revoluţiei de la Hunedoara nu au fost desluşite nici astăzi. În prima jumătate a anului 1990, Procuratura Militară din Timişoara a verificat toate dosarele privind „Cazul U.M. 01933”. Rezultatele acestei anchete nu au fost comunicate niciodată. Toată arhiva Biroului Comitetului Revoluţionar (strânsă din decembrie 1989 şi până în iulie 1990) a dispărut în împrejurări necunoscute. Cele patru caiete în care s-au consemnat toate întâmplările din timpul Revoluţiei au fost duse la Deva, de unde au dispărut. În plus, câteva dintre documente au ars într-o magazie de la Primăria Hunedoara. Au fost singurele hârtii care au fost mistuite de flăcări din acea magazie.

Săptămâna 21 – 27 decembrie 2006, numărul 216


Săptămâna 22 – 28 decembrie 2005, numărul 165

SPECIAL


Morti si raniti la Hunedoara


de Monalise Hihn

În municipiul Hunedoara, spre deosebire de alte localitati din judet, Revolutia din Decembrie ’89 a facut victime. Sase persoane au fost ucise si alte 19 ranite. Dupa 16 ani de la evenimente pluteste înca misterul asupra celor care au tras în populatia Hunedoarei. Chiar daca în trupul celor ucisi sau raniti s-a gasit munitie ce nu era în dotarea armatei, dosarul revolutiei de la Hunedoara ramâne învaluit în ceata. Nimeni nu a platit pentru vietile celor sase eroi ai Hunedoarei. În urma lor a ramas doar întrebarea: pentru ce au murit eroii nostri?


Prima persoana care a murit împuscata la Hunedoara, în data de 22 decembrie 1989, în jurul orei 19 – 1930, a fost plutonierul major Dumitru Merticaru, de 38 de ani, la unitatea militara din Hasdat. Sublocotenentul post-mortem a fost împuscat în cap si în piciorul drept. Apoi, a fost ucis capitanul (maior post-mortem) Ioan Mircea Stânga, 35 de ani. Si acesta a fost împuscat în cap. Unul dintre participantii la evenimentele din decembrie, profesorul Ion Dinis, declara: „Pentru mine ramâne un mare mister cum a fost posibil ca un ofiter si un subofiter din Armata Româna sa fie împuscati în cap, într-o unitate militara, când deja afara era întuneric. Nu pot sa-mi explic nici astazi ce s-a întâmplat acolo”. Zilele urmatoare, sunt împuscati mortal la aceeasi unitate militara soldatii Cotvas Aurel Marinel,18 ani, si Lazar Rotaru, 21 de ani. În total, în Hunedoara, au fost sase oameni ucisi si 19 raniti. Misterul ramâne si în cazul unui tânar de 20 de ani, Gheorghe Nicolosu, împuscat în picior, la intrarea pe strada Lipscani, pe lânga Gradinita ICSH. Gheorghe Nicolosu a fost împuscat ziua. Din informatiile pe care ni le-au furnizat revolutionarii reiese ca o echipa de oameni înarmati s-a dus pe strada Lipscani, dupa ce au existat informatii ca teroristii ar trage din casa fostului vicepresedinte al Sfatului Popular, Viorel Raceanu. Florin Ghiuzela îsi aminteste astazi: „Nu stiu de unde a venit informatia ca se trage din casa lui Raceanu. Nu s-a tras de acolo, asta e sigur, dar focul a fost deschis de undeva din zona. Mai târziu, dupa ce Gheorghe Nicolosu a fost operat, am aflat ca glontul cu care a fost împuscat nu figura în dotarea Armatei Române. De altfel, medicii mi-au spus ca e vorba despre un cartus exploziv. Nicolosu a fost operat în prima faza la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit înca o interventie chirurgicala efectuata de medicul care l-a operat si pe celebrul fotbalist Paolo Rossi. Ce m-a mâhnit cel mai tare a fost faptul ca am fost nevoiti sa intervenim pe la diverse cunostinte, care sa-l ajute pe Gheorghe Nicolosu sa ajunga în Italia. Banii din „Fondul Libertatea” nu s-au mai gasit. Macar atât puteau face pentru un om care si-a riscat atunci viata”. Tot în zona aceea, pe Lipscani, a fost împuscat, în stomac, tot cu munitie care nu apartinea armatei, Cristea Valeriu, de 36 de ani. El a decedat câteva ore mai târziu, medicii încercând sa-i salveze viata, dar glontul exploziv i-a perforat intestinele.


Un alt tânar, care a fost ranit în spate, în incinta UM 01933, a fost împuscat cu munitie care nu apartinea armatei. Este vorba despre Ion Gherasim, de 18 ani. Florin Ghiuzela spune ca: „Gherasim a fost operat la Hunedoara, dar luni în sir rana nu i se închidea. Cu acea rana în spate, tânarul s-a angajat în combinat, unde lucra la cuptoare industriale. L-am cautat dupa câteva luni de la Revolutie. Rana supura în continuare. Am reusit sa-i fac rost de un bilet pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Italia, în speranta ca acolo va reusi sa ajunga la un doctor care sa îl poata trata. Si a avut noroc. Impresionat de suferinta tânarului, primarul din Telese Terme l-a ajutat. A chemat un doctor, care l-a facut bine. Întors în tara, românii au considerat ca Ion Gherasim poate sa-si satisfaca stagiul militar si l-au încorporat la parasutisti. A avut din nou probleme cu rana. Dupa câteva luni, l-au lasat la vatra. Fostul primar Maris i-a dat apoi o locuinta”. Ion Maruneac, de 21 de ani, a sasea persoana care si-a pierdut viata, a fost împuscat în cap, în zona bazinelor de apa din padurea Chizid.



Săptămâna 22 – 28 decembrie 2005, numărul 165

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , | 1 Comment »

Decembrie 1989, Medici, si Gloante Extrase (romana)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 2, 2009

“Imi aduc aminte ca in 1 sau 2 ianuarie ’90 a aparut la spital un colonel de la Ministerul de Interne, care s-a prezentat cu numele de Chircoias. Sustinea, destul de violent in limbaj, ca ar conduce o sectie din cadrul Directiei Securitatii Statului. A cerut sa-i predau toate gloantele extrase. Au fost predate acestuia 40 de gloante de diverse forme si dimensiuni, precum si fragmente de munitie. Nu am mai aflat nimic dupa aceea nici de Chircoias, nici de vreo expertiza. Cei care au facut pierdute probele au omis faptul ca mai exista radiografii si alte documente militare pe care le-am pus la dispozitia Parchetului”, a declarat dr. Nicolae Constantinescu, chirurg la Spitalul Coltea.
Prima pagina » Campaniile Jurnalul » Decembrie 1989 – Revolutia Romana » Teroristii din Spitalul de Urgenta

Teroristii din Spitalul de Urgenta  Decembrie 1989 – Revolutia Romana Jurnalul RSS

09/03/2004

“Unii nu vorbeau, iar altii povesteau fantasmagorii”

In zilele cu mister, gloante si sange ale Revolutiei, profesorul Andrei Firica era directorul singurului Spital de Urgenta din Bucuresti, cel din Calea Floreasca. In spital au fost adusi si raniti din randul populatiei iesita pe strazi, dar au fost internati si raniti suspecti, considerati la acea ora teroristi. FLORIN CONDURATEANU

Si ce s-a intamplat pana la urma cu acesti suspectati de terorism, legati cu catuse de paturile Spitalului de Urgenta?

Incepuse sa se si traga asupra spitalului. Nu mai vorbesc de invazia de reproteri straini, care vizau doua obiective: s-o vada pe mama Elenei Ceausescu, batrana fiind adusa in zilele Revolutiei la spital de ministrul Sanatatii, Ciobanu, si, in plus, curiozitatea ziaristilor se indrepta si spre acei teroristi prinsi cu catuse de pat. De altfel, imi amintesc o secventa: eu trebuiea sa fac si oficiile de gazda cu presa straina, fiind directorul spitalului, si ma aflam cu o echipa de jurnalisti straini la patul fetei aceleia care vorbea mult si zicea ca a incarcat arme din magazinul de stofe. In acel moment a aparut un colonel de militie, nu-i mai tin minte numele, au trecut 14 ani de-atunci, care mi-a dat un sfat ce la prima vedere parea logic: sa nu mai duc ziaristi la patul teroristilor, fiindca acestia sunt doar suspecti de terorism si s-ar putea sa ma trezesc mai tarziu dat in judecata ca am stricat imaginea unor oameni. Cum incepuse tirul asupra Spitalului de Urgenta, eu m-am aflat dand telefoane la Ministerul Sanatatii s-o ia pe mama Elenei Ceausescu, dar si pe teroristi. Credeam ca cei ce trag asupra spitalului vor s-o recupereze pe mama Elenei Ceausescu. Cu batrana s-a rezolvat mai repede si a fost mutata. Nici nu stiu unde. Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

Inainte de asta era sa uit niste lucruri. Am facut cate un mic dosar cu situatia medicala a celor 15-20 de banuiti teroristi din Spitalul de Urgenta. Ei bine, toate aceste dosare au disparut.

http://www.jurnalul.ro/articole/71729/teroristii-din-spitalul-de-urgenta

"Macelarii"

“--Cine?

--Doctorul Florin Stanescu, de la Institutul de Medicina Legala!…

--Ce vrea?

--Nu stiu! Va cauta pe dumneavoastra!…E pe linia doi!…

--Bine! Iau eu legatura!…Alo!…Procurorul Vasiliu!…

--Domnul Eugen Vasiliu?…Va salut!…

--Salut!…

--Domnule procuror, vreau sa va aduc niste materiale!…

--Ce materiale?

--Stiti dumneavoastra!…Cu evenimentele din decembrie!…Dosarul…

--Care dosar, dom’le?

--Cel constituit pentru…

--Nu mai e nici un dosar dom’le doctor!…A fost inchis!…Din lipsa de probe!

--Da, dar vedeti, atunci s-a lucrat!…

--Cand?

--Pe 23 decembrie!…Nu a fost sambata libera!…Nu era…

--Se ce-i cu asta?

--Deci, se puteau face autopsii!…

--Si?

--S-ar fi aflat cine a tras, cine sunt teroristii!…

--Lasati, dom’le, povestile!…N-au fost teroristi!…

--Ma rog, cei care au dat ordin sa se traga!…

--Cine?

--Fosta nomenclatura!…

--Exclus!…

--Tot ei au dat ordin sa nu se faca autopsii!…

--Baliverne!…Pai, dom’le doctor, aia erau nebuni sa dea un astfel de ordin? Doar
eu il cunosc de 25 de ani! Aia este o prostie, o minciuna, nu exista un asemenea
ordin!…

--Verbal…

--Nici asa!…Ascultati-ma putin!…Eu, doctor, te tai pe tine, mort si scot un
glont de la tine. Pai, pana nu am arma, pot sa ma cac pe el de glont! Glontul nu
releva nimic! Eu am suficiente gloante din care sa inteleg ce s-a intamplat in
revolutie!…

--Cred ca vorbiti despre proiectile si un despre gloante!…Banuiesc ca sunteti un
profesionist!…Dar, ma rog!…De ce nu continuati?…

--Pai, nu v-am spus ca dosarul e inchis? Din lipsa de probe! Cum dracu’sa
stabilesti care a tras, care a ucis, care a schilodit?…

--Simplu! Prin expertiza balistica corobata cu concluzile medicului legist!…

--Povesti!…Nu se poate asa ceva!…Fapta nu exista!…

--Ba da!…Cum nu exista doi oameni cu aceleasi amprente digitale, nu exista doua
arme de foc care sa creeze pe proiectile expulzat din teava urme identice!…

--Cand veti fi dumneavoastra sef in procuratura, asa sa faceti! Deocamdata, eu
sunt…

--Se pare ca ati ignorat disparitia unui intreg carnet semnat in alb…

--Nu am fost sesizat!…

--Va sesizez eu, acum, desi sunt sigur ca stiti…

--Da, va rog!…Poftiti la registratura, cu buletinul de identitate sa depuneti o
plangere!…

--Adica, va faceti ca nu stiti ca doctorul Belis a sustras carnetul si l-a lasat
in birou la generalul Stanculescu?…

--Doctorul Belis este director! El nu poate fi acuat ca a sustras ceea ce avea
dreptul…Din punct de vedere juridic…

--Tara ma tem ca nu prea va cunoasteti meseria…

--Eu ma tem si mai tare in privinta dumitale!…

--Domnule Vasiliu, lumea vorbeste ca ati fost mana in mana cu colonelul Tudor
Stanica, seful anchetelor…

--Ce-i rau in asta? Caracterul activitatii…

--Lasati, lasati!…Activitatea nu va obliga sa impartiti ciubucurile obtinute de la carciumarii arestati, care stateau
mia mult acasa pe timpul arestului…

--Asta-i o calomnie ordinara!…

--Asa vorbeste lumea!…Iar procesele se terminau totdeauna in coada de peste!…Din
lipsa de probe!…Evident!…Ca si acum!…

--Nu permit sa fiu calomniat!…Va dau in judecata!

--Va rog!…Poate asa mai lamurim cate ceva!…Abia astept! Domnule procuror, exista
si proba veritatii!…Eu o pot trece cu brio!…V-am salutat!…

--Ordonati, dom’ procuror-sef!...

--Bai, fiti mai atenti! Nu mai imi dati legatura cu toti nebunii!…Notati
problemele!…De-astea sunteti acolo!…”

[Ion Costin Grigore, Cucuveaua cu Pene Rosii. Roman-gazeta., Bucuresti: Editura
Miracol, 1994, pp. 70-72.]

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Decembrie 1989, Teroristii, si Gloante Dum-Dum (romana)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 1, 2009

BUTIRI Florin, s-a născut în Joia Mare, la 11 aprilie 1969, locuia la Bucureşti pe Aleea Posada 8, bl.31 şi era angajat la întreprinderea Metrou Bucureşti. Făcea sport de performanţă fiind rugbist. în 22 decembrie a participat la manifestaţia de la Dalles. în 23 decembrie a plecat să apere Radiodifuziunea de pe str. Nuferilor, în timp ce salva nişte bătrâni din blocul incendiat, a fost împuşcat. Dus la Spitalul Militar din cauza unei plăgi de la şold, făcută de un cartuş dumdum, a trebuit să i se amputeze un picior. Stomacul, de asemenea, i-a fost răvăşit de un alt glonţ. în cursul zilei de 26 decembrie 1989 a murit.

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_2.htm

LUPEA Ion- Gabriel din Hunedoara, născut in anul 1970, după ce a făcut Şcoala elementară în localitate, a urmat liceul din Simeria, dorind să ajungă mecanic de locomotivă, dar a fost repartizat la Uzina Victoria din Călan. Era un îndrăgostit de sport. În 1989 este încorporat şi de la Bucureşti trece la Anina, apoi la UM 01929. în 9 decembrie 1989 a plecat în concediu, de unde a fost rechemat. în seara zilei de 23 decembrie se afla în dispozitivul de apărare al unităţii, la punctul de control, când în jurul orei 23 au fost atacaţi şi din faţă şi din stânga. In timp ce mergea târâş să aducă muniţie, l-a lovit un glonţ dumdum care a intrat deasupra piciorului stâng şi a ieşit sub mânastângă. Dus la spital, a murit în Ajunul Crăciunului, fiind primul erou al unităţii şi a fost înaintat la gradul de sublocotenent.

MANESCU Dan, născut în 25.03.1964, student la Facultatea de Transporturi, s-a alăturat tineretului încă din 21 decembrie şi a participat la manifestaţiile din centrul oraşului. Vineri dimineaţa a plecat cu fratele la manifestaţie şi s-a întors după fuga tiranului. S-a schimbat şi de data aceasta a plecat fără întoarcere, deoarece în seara de 22/23 decembrie, un glonţ dumdum i-a perforat stomacul, în Piaţa Palatului. Dus la Spitalul de urgenţă n-a mai putut fi salvat.

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_5.htm

POPTEAN Petre, născut în 27.12.1965, la Margău lângă Huedin, domiciliat în Bucureşti str. Carpaţi 54, a lucrat ca şofer la ITB. In 21 Decembrie s-a dus în oraş să-şi protejeze sora care ieşea de la serviciu. Amândoi au plecat pe Calea Victoriei şi au ajuns la Dalles, unde cu groază au asistat la strivirea Mioarei Mirea de către tancheta ce intrase în mulţime făcând să sară în sus capete, mâini şi picioare într-un vacarm asurzitor. Prin sângele ce băltea pe jos, Petre i-a strigat sorei că se duce să ridice răniţii. Pe când era aplecat, a fost lovit în abdomen şi şoldul stâng de cartuşe dumdum care i-au provocat răni mari. Sora lui, Monica, a reuşit să oprească o salvare cu număr de Târgovişte, dar până la Spitalul 9 nu a mai rezistat. Aproape de ora 18 s-a stins Petre.

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_7.htm

Lupea Ioan Daniel ( 255 )
Profesie: Soldat in termen la UM 01929 Resita
Data nasteri: 02.06.1970
Locul nasterii: Hunedoara
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 24 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, in dispozitivul de aparare al unitatii mil
Cauza: Impuscat pe 23 decembrie 1989 cu un glont dum-dum, care a intrat pe deasupra piciorului stang si a iesit pe sub mana stanga
Vinovati:
Observatii: http://www.portalulrevolutiei.ro/index.php?menu=1&jud=36

Filoti Claudiu ( 172 )
Profesie: Locotenent major la UM 01171 Buzau, capitan post-mortem
Data nasteri: 30.07.1964
Locul nasterii: Vaslui
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 22 decembrie 1989
Locul mortii: Bucuresti, zona MApN
Cauza: Impuscat in torace cu gloante dum-dum
Vinovati:
Observatii: http://www.portalulrevolutiei.ro/index.php?menu=1&jud=53

La gara primim un grup de belgieni care insotesc un tren de 42 de vagoane cu marfuri trimise de Comunitatea Europeana, in cadrul actiunii Operation Villages Roumains . Seful lor, care rupe cateva cuvinte romanesti, ne spune ca totul a fost organizat de Crucea Rosie belgiana si service-cluburile care au adoptat in lunile anterioare sate din judetele Iasi, Botosani, Caras-Severin sau Mehedinti. In noaptea urmatoare, prima echipa de 5 medici de la spitalul austriac Lorenz Bohler, care au sosit la Curtici cu un vagon-spital preiau un numar de 18 bolnavi in stare grava pentru a li se acorda un tratament special de 2-3 luni in Austria. E vorba de unele transferuri de organe sau proteze speciale, datorate efectelor monstruoase ale gloantelor dum-dum . Victimele sosesc de la Timisoara cu cateva ambulante; la lumina becurilor si a farurilor zarim fete tinere transfigurate de durere – printre acestea femei, adolescenti, un soldat si o fetita cu cate un picior amputat.

http://www.tourismguide.ro/html/orase/Arad/Curtici/istoric_curtici.php

ionion
2007-12-22 07:21:17

“dosarul de la Romarta” ? hm ! si dosarul celor care au tras inspre mine la Observatorul Astronomic

pe Bulevardul Ana Ipatescu sau cei care seara pe la orele 17h00 pe data de 24 Decembrie au tras pe langa Casa Scanteii si in acea zona- un cartus dumdum l-am gasit in pat – noi dormind in baie ?

http://www.ziua.net/f.php?thread=231073&data=2007-12-22

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , | 1 Comment »

decembrie 1989 : “Inca o Fateta a Diversiunii”

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 31, 2009

Sint citeva publicatii care gazduiesc cu seninatate unele actiune sa le zicem…ofensive indreptate impotriva armatei.  Nu stim in ce masura le avantajeaza sau nu aceste sageti otravite, nici nu ne-am propus sa aflam.  Probabil ca n-am avea nici cine stie ce sanse, intrucit serviciile de informatii puse in slujba minuitorilor de zvonuri si calomnii beneficiaza si de alte…servicii, lesne de inteles de ce factura.  De ce lesne?  Pentru ca le demasca…stilul materialelor publicate, o anume arie de notiuni si informatii, precum si modul de a le aranja, astfel incit, in continuare, castanele sa fie scoase din foc tot cu mina altuia…Numai ca astfel de intentii nu pot ramine chiar neobservate si nesesizate.  Semnele de mirare ca si nedumeririle celor care scriu si intreaba nu sint de fel cuminti si nevinovate.  Dimpotriva.  Veninul iese din coltii scosi din alveole inainte de muscatura, capul ascuns in nisipul fierbinte nu poate ascunde si clopoteii din…inima impietrita de otrava.  Sarpele n-a murit.

     Este si cazul intrebarii pe care si-o pune, cuminte, domnul G.I. Olbojan in numarul din 23-29 aprilie al publicatiei “Express” [sic. Zig-Zag ] “Mortii din TIR-ul frigorific — ofiteri D.I.A.?”  Ce aveti cu omul?  In fond, el doar intreaba.  Oricare cetatean al acestei tari poate sa intrebe orice!  Altfel n-ar mai fi democratiei!  Sursa de incredere care i s-a destainuit se vede, nu i-a dat si raspunsul cel mai potrivit, de vreme ce autorul articolului cu pricina inca intreaba.

     Dupa parerea autorului acestui articol, armata trebuia neaparat sa-si creeze un…inamic.  Doar si in poligon isi monteaza tiinte ca sa traga in ele, nu ?  De ce n-ar face-o in strada?

     Si apoi, dupa ce si-ar fi ucis proprii ofiteri–si probabil, nu pe cei mai slabi–ar fi trebuit sa-i recupereze, si sa-i fure adica de la morga!  Si a apelat, pentru aceasta, la bunavointa militiei si securitatii.  Prin aceasta remarcandu-se in fata “comandamantului suprem.”  Extraordinar!  Dupa cum se vede, armata si-a facut singura un…motiv!  Oare chiar asa naiv sa fie autorul articolului?

     Sa fim seriosi, domnilor!  In afara de citiva cercetasi care aveau misunea sa culeaga informatii si sa raporteze ce se intimpla in strada (o astfel de misiune este absolut necesara cind actioneaza armata), nici un alt ofiter n-a fost in strada decat cu subunitatea pe care o comanda.  Dar si cei care au fost acolo faceau parte din subunitatile de cercetare si nu din ceea ce autorul articolului respectiv numeste D.I.A.!  Intr-adevar, in depozitia sa, inculpatul Filip Teodorescu a dat un exemplu, in maniera in care o stim cu totii.  Si care nu se deosebeste prea mult de cea in care a scris articolul.  A se citi:  stim mai mult.  dar…atentie!  Sursa la care va referiti, domnule Olbojan, stia deci ca un intrus care, vezi doamne, ar fi fost de la D.I.A. (cu acte in regula!) ar fi avut misiunea sa destabilizeze activitatea inspectoratului M.I. !  Ar fi facut-o in prezenta lui Macri, a lui Teodorescu si a celor mai buni contraspioni ai tarii la acea data!  Al dracului trebuie sa fi fost instrusul asta!

     Serviciul de contrainformatii ai armatei, stimabili calomnitori, retineti, se compunea din lucratori ai Ministerului de Intere, care controlau fiecare miscare a cadrelor si ostasilor din toate unitatile si de la toate esaloanele, mai ales de la cele mari !  Si daca se intimpla ca vreunul sa aiba vreo legatura (inclusiv amoroasa) neprincipiala, ei erau primii care informau pe cei interesati.  Ei stiau totul si nu le scapa nimic despre sistemul de informare de la toate nivelurile!  Le-ar fi scapat tocmai o astfel de actiune!  Ia mai ginditi-va!

     Au fost sustrase file din registrele garzii, au fost impuscati raniti in lift, plus toate celelalte pe care dumneavoastra le sistematizate pe puncte si de puneti in spinarea armatei!

    Nu se stie nimic si totusi sursa dumneavoastra, care le stie pe toate, va lasa fara raspuns.  Deznodamintul cel mai fericit pe care il intrevedeti este si el tot un fel de a…confectiona tinte de carton sa avem in ce trage.  Cartoane inca mai exista (ziarele se tiparesc pe altceva) , dar si cind se vor termina, n-o sa le simtim prea mult lipsa.  Tintele se pot confectiona si din altceva.  Din plastic sau din oameni vii, chiar si dintre morti.  Daca nu ajung, cei vii, puteti trage si in cei morti.  Armata are destui.  Doar e democratie!  Tot trebuie sa aiba tintele din poligon culoare kaki, nu?  Chiar si cele de la casa denumita Postelnicu, de ling aeroportul Otopeni erau, in marea lor majoritate, kaki!

     Sa concluzionam.  Blinzii oameni ai lui Teodorescu si ai celorlalti (de profesie securisti, culegatori de informatii) n-au facut altceva decit sa contacteze pe cei din retea (a se citi pe informatori), in timp ce armata (prin D.I.A.) si-a scos patruzeci de ofiteri in bataia pustilor proprii!  Ei, blinzii nostri securisti, au stat de o parte si au asistat la acest spectacol straniu, in calitatea lor de contraspioni si, bineinteles, de organe de ordine.  Ei nu stiu nimic, ei n-au vazut nimic.  Au venit, au privit, au verificat daca sint sau nu sint spioni straini si au aflat-o spun, poate acum, prin intermediul unei surse demne de incredere si al unui semnatar de articol — ca si de cealalta parte a baricadei au fost tot…cei de la armata.  Deci armata si-a omorit patruzeci de oameni, apoi si i-a furat, iar acum ar trebui, probabil desfiintata, imbracat in zeghe si, de ce nu, trimisa iarasi sa termine canalele, sa stringa recolta, sa curete WC-ului, eventual sa lustruiasca cizmele, celor care vor primi misiunea sa o controleze si sa faca pe gardienii.  Pina aici totul e clar.

     Autorul scrie ca “lipsesc din proces si nici nu se face caz de absenta lor cei care au ales cadavrele si au facut sa dispara registrele cu evidenta ranitilor si mortilor.  Daca respectivi indivizi ar fi fost ofiteri de securitate, ar fi prezenti in proces si condamnati cu toata asprimea.”  Daca s-ar sti cine sint aceia, fiti sigur, domnule Olbojan, ca nu i-ar ocoli nimeni.  Poate ati uitat ca insesi cadrele armatei au cerut ca toti cei ce se fac vinovati de cele intimplate la Timisoara sa fie arestati.  Nu asta va intereseaza insa pe dumneavoastra, ci altceva.  Scopul pe care il urmariti este probabil acela de a mai crea inca o mica diversiune, pe linga toate celelalte.  Intrebarea care se pune este:  in folosul cui?  Nu este exclus ca si acest nevinovat articolas, pierdut intr-un podval, sa faca parte din acelasi sistem diabolic de actiune psihologica si radioelectronica, de dezinformare si razboi al zvonurilor si miniciunilor care, daca armata n-ar fi fost inteleapta si ferma pe pozitie, ar fi dus aceasta tara la cel mai cumplit dezastru.  Dumneavoastra (sau cei care v-au indemnat sa scrieti) stiti foarte bine cu ce anume se ocupa D.IA. (asa cum si inculpatul Teodorescu stie).  Si tocmai din acest motiv intreprinderea pe care o faceti mi se pare cel putin josnica.

     Cunosc bine armata romana, domnule Olbojan.  Toate armele si toate componentele ei au un loc in inima mea.  Ar trebui, daca sintet totusi roman, sa-l aiba si in inima dumneavoastra.  Va inchipuiti oare ca armata s-ar fi dedat la astfel de acte?  Poate tot ca, armata si-a creat si acele puhoaie de tinte aeriene false, pentru a-si consuma rachetele si munitia si a se juca de-a…razboiul!

     Ca sa puteti dormi linistit, domnule semnatar al articolui cu pricina, va informez ca treaba celor din D.I.A. este cu totul alta.  Spre folosul apararii acestei tari.  Si nu a vreunui regim politic.  Nici a vreunui clan sau vreunui stat in stat.  Cum a fost cel pe care incercati sa-l slujiti.

(Colonel V. Gheorghe, “Inca o Fateta a Diversiunii,” Armata Poporului, nr. 18 (21) joi 3 mai 1990, p. 1, p. 3a)

N-au fost vorbe in vint…Olbojan s-a dovedit a fi, intr-adevar, si deloc intimplator…un fost securist…si din articolul lui (incoace) s-a nascut ipoteza ca D.I.A. ar fi fost teroristii din decembrie…o ipoteza pretuita a fostei securitatii, imbratisata de catre Gheorghe Ratiu (fost sef Dir I, politia politica), Nicolae Plesita, Ion Hotnog, Teodor Filip, Dumitru Burlan (fostul doppelganger al lui Nicolae Ceausescu) si multi alti fosti securisti…

Cazul lui Gheorghe Ionescu Olbojan

Radio Free Europe Research “East European Perspectives”

3 April 2002, Volume  4, Number  7

 THE SECURITATE ROOTS OF A MODERN ROMANIAN FAIRY TALE: THE PRESS, THE FORMER SECURITATE, AND THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989

By Richard Andrew Hall

THE CASE OF GHEORGHE IONESCU OLBOJAN
Less well known than the comparatively high-profile cases of Corut and Bacescu is the case of Gheorghe Ionescu Olbojan. Olbojan’s treatment by the Romanian press corps differs little from that of Corut and Bacescu. Like Corut and Bacescu, in the early 1990s Olbojan was writing in the pages of Ion Cristoiu’s publications — specifically “Zig-Zag” in 1990. By the late 1990s, journalists who wrote about Olbojan’s publications did not hesitate to identify him as a former Securitate officer. A reviewer of Olbojan’s 1999 book, titled “The Black Face of the Securitate,” and Ion Mihai Pacepa in the satirical weekly “Catavencu” described Olbojan’s allegations that Ceausescu was overthrown by the Soviet Union in conjunction with Hungary, Yugoslavia, and Israel, and bluntly stated that Olbojan was a disgruntled former Securitate officer (“Catavencu,” 23 July 1999). Filip Ralu, a journalist working for the daily “Curierul national,” was even more specific: Olbojan, he wrote, was a DIE (Foreign Intelligence Directorate) officer (“Curierul national,” 19 March 2001).

Why so bold and so sure, we might ask. Because it was no longer a secret: Olbojan had admitted in print — at least as early as 1993 — that he indeed served in the former Securitate. On the dust jacket of his 1994 book “Pacepa’s Phantoms,” a polemic apparently in response to criticisms of his earlier book, “Goodbye Pacepa,” his editor proudly touts the “latest raid effected by former Securitate officer Gh. Ionescu Olbojan” (Olbojan, 1994). Inside, Olbojan describes how he was recruited in the 1970s while at the Bucharest Law Faculty, finished a six-month training course at the famous Branesti Securitate school, and worked at an “operative unit” of the “Center” from 1978 to 1982 and then at the famous Securitate front company “Dunarea” until being forced — he claims — to go on reserve status in 1986 after violating certain unspecified “laws and regulations of security work” (Olbojan, 1994, pp. 17-19). According to Olbojan, as early as the fall of 1990 — at a time when he was writing a series on the makeup of the former Securitate and when Cristoiu would address him with the words, “Olbojan, did you bring me the material?” — he “pulled back the curtain of protection behind which he had been hiding for so long” and revealed to a fellow journalist his Securitate background (Olbojan, 1994, pp. 14-15). There is thus no doubt here: It is not a question of supposition or innuendo by this or that journalist — Olbojan has publicly admitted to a Securitate past.

APRIL 1990: OLBOJAN WRITES ON THE REVOLUTION
In the ninth issue of “Zig-Zag,” which appeared in April 1990 — an issue in which Angela Bacescu wrote a famous piece revising the understanding of the deaths of a group of Securitate antiterrorist troops at the Defense Ministry during the December events, a piece that was vigorously contested by journalists in the military press (for a discussion, see Hall, 1999) — Olbojan wrote an article entitled “Were The Corpses In The Refrigerated Truck DIA Officers?” (Olbojan, 1990). In the article, Olbojan attacked the official account regarding the identity of 40 bodies transported by the Securitate and by the Militia from Timisoara to Bucharest on 18-19 December 1989 for cremation upon the express orders of Elena Ceausescu. The FSN regime maintained that these were the cadavers of demonstrators shot dead during antiregime protests, but Olbojan now advanced the possibility that they might have been the corpses of members of the army’s elite defense intelligence unit, DIA.

Olbojan’s “basis” for such an allegation was that nobody allegedly had come forward to claim the corpses of the 40 people in question and therefore they could not have been citizens of Timisoara. Mioc counters that this is preposterous, and that unfortunately this myth has circulated widely since Olbojan first injected it into the press (Mioc, 2000b) — despite the publication of correct information on the topic. Mioc republished a list with the names, ages, and home addresses of the (in reality) 38 people in question and noted that it was published in the Timisoara-based “Renasterea Banateana” on 2 March 1991, the Bucharest daily “Adevarul” on 13 March 1991, the daily “Natiunea” (also published in Bucharest) in December 1991, as well as in the daily “Timisoara” on 29 November 1991 — but significantly was refused publication in Tudor’s “Romania Mare”!

THE IMPLICATIONS AND INTENTIONS OF OLBOJAN’S APRIL 1990 REAPPRAISAL OF THE TIMISOARA EVENTS
On the face of things — in the spring 1990 context of a publication that appeared courageous enough to stand up to the rump party-state bureaucracy and with no public knowledge about Olbojan’s past — Olbojan’s article could be interpreted as a laudable, if poorly executed, effort at investigative journalism or at worst as innocuous. But context can be everything, and it is in this case. It seems significant that Olbojan considers his April 1990 “Zig-Zag” article important enough to reproduce in its entirety in his 1994 book “Pacepa’s Phantoms” and then discuss the impact the article had upon getting people to rethink the December 1989 events and how later works by other authors (including those with no connection to the former Securitate but also including the previously-mentioned notorious former Securitate officer Pavel Corut) confirmed his allegations (Olbojan, 1994, pp. 276-299).

The importance of suggesting that the cadavers transported to Bucharest for cremation were the bodies of army personnel and not average citizens may not be readily apparent. To make such a claim insinuates that the Iliescu leadership was/is lying about the December events and therefore should not be believed and may be illegitimate. It also insinuates that the events may have been more complicated and less spontaneous than initial understandings and the official history would have us believe: If those who were transported to Bucharest for cremation were not average citizens but army personnel, then is it not possible that Timisoara was a charade, a manipulation by forces within the regime — perhaps with outside help — to overthrow Ceausescu and simulate both revolutionary martyrdom and political change?

Moreover, it was significant that Olbojan maintained that the cadavers belonged not just to any old army unit but specifically to DIA. The army’s DIA unit — a unit which appeared to benefit organizationally from the December events, including having its chief, Stefan Dinu, for a time assume the command of the Romanian Information Service’s (SRI) counterespionage division (until his former Securitate subordinates appear to have successfully undermined him and prompted his replacement) — would during the 1990s become a common scapegoat for the post-22 December “terrorism” that claimed over 900 lives in the Revolution and initially had been blamed uniformly upon the Securitate (see, for example, Stoian, 1993 and Sandulescu, 1996). If the 40 cadavers were indeed DIA officers, then anything was possible with regard to the post-22nd “terrorism” — including that DIA, and not the Securitate’s antiterrorist troops, had been responsible for the tremendous loss of life. Indeed, in his 1994 book “Pacepa’s Phantoms,” Olbojan claims just that: In December 1989, there allegedly had been no Securitate “terrorists,” the “terrorists” had been from DIA, and it is they who were thus culpable for the bloodshed (Olbojan, 1994, pp. 276-291).

Nor can it be said that the timing of Olbojan’s publication was of inconsequence here: The trial of the Securitate and Militia officers charged with the bloody repression of demonstrators in Timisoara in December 1989 had begun the previous month and was still in progress at the time of the article’s appearance. Olbojan’s allegation clearly had implications for the verdicts of this trial. Mioc has noted of Olbojan’s account: “[T]he theory of the ‘mystery’ of the 40 cadavers would become the departure point for efforts to demonstrate the presence of foreign agents in Timisoara” (Mioc, 2000a). Indeed, during the Timisoara trial, reputed Securitate “superspy” Filip Teodorescu had attempted to implant this idea and would later reveal that among those his forces had arrested during the Timisoara events were two armed, undercover DIA officers in a Timisoara factory — the massive influx of foreign agents supposedly having eluded the “underfunded and undermanned” and “Ceausescu-distrusted” Securitate (Teodorescu, 1992). For Mioc, Olbojan’s echoing of Teodorescu’s attempts to muddy the historical waters of the birthplace of the Revolution, and Olbojan’s specific effort to sow wholly unnecessary confusion about the identity of the 40 cremated corpses (an issue which no one had considered the least bit suspicious until that time) cannot be separated from Olbojan’s admitted collaboration with the Securitate and his warm praise of that institution throughout most of the 1990s.

OLBOJAN’S CASE AS TYPICAL RATHER THAN ABERRANT
Significantly, even at the time, Olbojan’s account sparked innuendo in the press regarding his past, his credibility, his capacity for the truth, and his agenda in writing such an article. Unfortunately, but very tellingly, these accusations came not from the civilian press — of any political stripe — but from the military press. Colonel V. Gheorghe wrote in early May 1990 that Olbojan’s account was merely “yet another face of the diversion,” the latest in an emerging campaign attempting to exonerate the Securitate for the bloodshed, blame the army, plant the idea that the December 1989 Revolution was little more than a coup d’etat engineered from abroad, and cast doubt upon the spontaneity and revolutionary bravery of those who protested against Ceausescu and participated in the December events (Gheorghe, 1990).

Mioc notes accurately that “[I]n order for the [Olbojan’s] disinformation to succeed, the article was written in an anti-Iliescu and anticommunist style,” but he seems to imply that this was an exception (Mioc, 2000b). As the next two parts of this three-part article will demonstrate, far from being an exception, such an approach — in fact the dovetailing and entangling of Securitate disinformation with the agenda of the anti-Iliescu/anticommunist opposition — was all too common and ultimately a key cause of the destruction of the truth about the December 1989 Revolution and the Securitate’s institutional responsibility for the tremendous loss of life in those events.

(Richard Andrew Hall received his Ph.D. in Political Science from Indiana University in 1997. He currently works and lives in northern Virginia. Comments on this article can be directed to him at hallria@msn.com)

SOURCES Bacescu, A., 1990a “Adevarul despre Sibiu,” [The Truth On Sibiu] in “Zig-Zag,” (Bucharest) 19-26 June.

Bacescu, A., 1990b “Noi lumini asupra evenimentelor din decembrie 1989,” [New Light On The December 1989 Events] in “Romania Mare,” (Bucharest) 21 August.

“Curierul national,” (Bucharest) 2001, Internet edition, http://domino.kappa.ro/e-media/curierul.nsf.

Gheorghe, V., 1990, “Inca o fateta a diversiunii,” in “Armata poporului,” (Bucharest), 3 May.

Hall, R. A., 1997, “The Dynamics of Media Independence in Post-Ceausescu Romania,” in O’Neil, P.H. (ed.), Post-Communism and the Media in Eastern Europe, (Portland, OR: Frank Cass,), pp. 102-123.

Hall, R. A., 1999, “The Uses of Absurdity: The Staged War Theory and the Romanian Revolution of December 1989,” in “East European Politics and Societies,” Vol. 13, no.3, pp. 501-542.

Iftime, C., 1993, Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan [With Ion Cristoiu Through The Contemporary Inferno], (Bucharest: Editura Contraria).

“Catavencu,” (Bucharest), 1999 (Internet edition), http://www.catavencu.ro.

Mioc, M., 2000a “Ion Cristoiu, virful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revolutiei,” http://timisoara.com/newmioc.51.htm

Mioc, M., 2000b “‘Misterul’celor 40 de cadavre,” http://timisoara.com/newmioc/53.htm

Olbojan Ionescu, G., 1990 “Mortii din TIR-ul Frigorific — ofiteri DIA?” [Were The Corpses In The Refrigerated Truck DIA Officers?] in “Zig-Zag,”, no. 23, 23-29 April.

Olbojan Ionescu G., 1994, Fantomele lui Pacepa [Pacepa’s Phantoms], (Bucharest: Editura Corida).

Sandulescu, Serban, 1996, Decembrie ’89: Lovitura de Stat a Confiscat Revolutia Romana [December ’89: The Coup d’tat Abducted the Romanian Revolution], (Bucharest: Editura Omega Press Investment).

Shafir, M., 1993, “Best Selling Spy Novels Seek To Rehabilitate Romanian ‘Securitate,'” in “Radio Free Europe/Radio Liberty Research Report,” Vol. 2, no. 45, pp. 14-18.

Siani-Davies, P., 2001, “The Revolution after the Revolution,” in Phinnemore, D. Light, D. (eds.), Post-Communist Romania: Coming to Terms with Transition (London: Palgrave), pp. 1-34.

Stoian, I., 1993, Decembrie ’89: Arta Diversiunii, [ December ’89: The Art Of Diversion], (Bucharest: Editura Colaj).

Teodorescu, F., 1992, Un Risc Asumat: Timisoara, decembrie 1989, [An Assumed Risk: Timisoara, December 1989] (Bucharest: Editura Viitorul Romanesc).

Compiled by Michael Shafir

Dumitru Burlan si ipoteza DIA

Late last July, there was a book-signing in Bucharest. The man signing books was Dumitru Burlan—64 years old, a colonel in the former Securitate’s Fifth Directorate, and, last but not least, Nicolae Ceausescu’s so-called “unique double.” On the occasion of his book-signing, Burlan was kind enough to say a few words about his book to the journalists gathered for the event. A correspondent for Reuters quoted Burlan as declaring: “Romania’s secret service [i.e. the Securitate] staged Nicolae Ceausescu’s down fall…the KGB wanted to overthrow Ceausescu, even his son Nicu did…I wrote the book to show the Romanian people a small part of the truth.”

The title of Burlan’s book is “Sensational: After 14 Years Nicolae Ceausescu’s Double Speaks!” That it is possible that anything could be “sensational” in Romania after the past 14 years is in itself difficult to believe. The bigger problem with the title, however, is that Burlan did not really wait 14 years to “confess.”

Two years ago Burlan gave a multipart interview to the Romanian monthly “Lumea Magazin” (http://www.lumeam.ro/nr10_ 2001/politica_si_servicii_secrete.html). In that interview, he commented on the biggest enduring controversy of the Romanian Revolution: Who was responsible for the violence that claimed 942 lives—85% of the total 1,104 people who died in all “between 22 December, when the Ceausescus fled power, and Christmas Day, when they were tried and executed? At the time, elements of the Securitate who remained loyal to the Ceausescus—the so-called ‘terrorists'”were blamed for the bloodshed. However, despite the pledge by the former communists who seized power from Nicolae Ceausescu to prosecute those responsible, justice has never been served.

In the same interview, Burlan answers that those responsible for the bloodshed “were from the Army, [specifically] from DIA [the Army’s intelligence unit].” According to Burlan, the DIA were also responsible for the placement of gunfire simulators “so that everything—[the staged war that Ceausescu’s successors allegedly put in motion]—would appear credible.”As for the Securitate, Burlan protests: how could they have done anything “with just their Makarov pistols?”

Burlan’s answers seek to accredit the idea that the former communists who took power from Ceausescu simulated resistance by alleged Ceausescu loyalists in order to ease their seizure of power and gain a revolutionary legitimacy they otherwise would have lacked. The Securitate were thus victims of their poor image among the populace and of a power grab by unscrupulous nomenklaturists who wished to legitimize themselves by heaping false blame on the Securitate.

Burlan’ s argument that the revolution was “staged,” some group other than the Securitate was responsible for the post-22 bloodshed, and that the Securitate did not open fire is a familiar tale by now. What has changed through the years is that certain variants—including the DIA variant Burlan markets—have become more common in the literature and interviews of the former Securitate and Ceausescu nostalgists. One doesn’t have to look far to see former high-ranking Securitate officers accrediting the idea that DIA, and most assuredly not the Securitate, bears responsibility for the December bloodshed. Just in the past three years, former Securitate officials such as Nicolae Plesita, Teodor Filip, and Ion Hotnog have argued this thesis. Nor is it the least bit surprising that these same officials marry the thesis with another perennial Securitate favorite: the suggestion that Russian and Hungarian agents posing as tourists—for those who with a distaste for detail, “occult forces”—played a seminal role in provoking the downfall of the Ceausescu regime and in the bloodshed that followed the Ceausescus’ flight from power. (For additional discussion of these ” tourists” see http://www.rferl.org/eepreport/2002/04/8-170402.htm l.)

The DIA variant, so dear to the hearts of Ceausescu’s double and his Securitate counterparts, has a long and fabled history. In the early and mid-1990s, it became a favorite of the opposition to the communist successor regime of President Ion Iliescu—an opposition that included many of those who had suffered most under the old regime. (After being voted out in 1996, Iliescu returned to the presidency in the 2000 elections.) In the opposition press, noted journalists such as Ioan Itu and Ilie Stoian at “Tinerama,” Cornel Ivanciuc [dovedit mai tirziu ca un colaborator al fostei securitatii] at “22” and later at “Academia Catavencu, ” and Petre Mihai Bacanu at “Romania Libera” promoted the DIA thesis at one time or another.

Opponents of the Iliescu regime believed the “staged war” story and its DIA variant be cause it seemed plausible given the undemocratic way the Iliescu regime behaved in the early post-Ceausescu years, and because it compromised Iliescu and his associates by suggesting that they “stole the revolution” through an elaborate plan to feign resistance by pro-Ceausescu elements of the Securitate. As with all beliefs that are viewed as spontaneous, grassroots/bottom-up, and therefore “pure,” the “staged war” theory possessed a power and hold on the imagination that ideas regimented “from above,” by a regime, can simply never achieve. Moreover, it possessed something of an (intellectual) haiduc romanticism and it was empowering at a time when the opposition was hounded by the Iliescu regime and weak, providing opponents with an issue of comparative consensus that could bind them together and provide them political identity. The theory thus fit with their fears, suspicions, and prejudices, and was politically expedient—a potent mixture that left them ripe for manipulation.

Unfortunately, very few of the opposition were familiar with or cared about the origins of the DIA thesis. The DIA thesis was older than they realized. Gheorghe Ratiu, the former head of the Securitate’s First Directorate (the one most considered “the political police”), was disseminating the theory back in early 1992. Indeed, the DIA theory can be traced back to a November 1990 interview with a former Securitate officer in a well-known provincial weekly (“Nu”), and probably even earlier—to two articles written by Gheorghe Ionescu Olbojan for “Zig-Zag” magazine in April 1990 and particularly July 1990. In fact, Olbojan lauded himself for this accomplishment—and for its spread and influence since—in a book he published in 1994. Olbojan’s pre-1989 occupation deserves mention, however: as he admits in the book, he worked for the Securitate. The roots of the DIA theory thus lie in the former Securitate. (For additional discussion of the Olbojan case see http://www.rferl.org/eepreport/2002/04/7-030402.html.)

For the former Securitate, the DIA theory had one goal above all others, and it is as old as history itself: blame someone else in order to hide your own responsibility. Unfortunately, although some journalists in Romania have written with skepticism and sarcasm about the effort of Ceausescu’s double to disinform history, it is telling that they leave much of his discussion of the Revolution untouched. The confluence of blind political partisanship, opportunism, half-truths, misinformation, and disinformation a la Burlan have simply debased and devalued the currency of truth as regards what exactly happened in December 1989. To believe in Romania today that the Securitate were responsible for the vast majority of the bloodshed in December 1989 is to be viewed as the equivalent of a flat-earther.

If not Ceausescu himself from the grave, at least his double, is having the last laugh.

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Securitatea si decembrie 1989: Planul Zig-Zig din 1990

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 30, 2009

Constantin Iftime:  Cat ati stat la “Zig-Zag” ati avut sentimentul ca sunteti manipulat, ca revista este intoxicata?

Ion Cristoiu:  Nu…De unde au pornit toate aceste legende cu manipularea?  Eu am fost primul care, in “Zig-Zag” am deschis acea lunga campanie in legatura cu Revolutia.  Despre revolta populara si lovitura de stat.  Dintre cei care ne aduceau documente pe aceasta tema, era si celebra gazetarita de la “Europa” [e vorba de Angela Bacescu].  Ma trezisem intr-o zi cu o cetateanca in redactie, care sustinea ca vrea sa spuna adevarul, ca nu are nevoie de nici-un ban si ca are multe documente.  Intr-adevar, a adus foarte multe documente, care dadeau si punctul de vedere al Securitatii despre 22 decembrie 1989.  Le-am publicat.  Ulterior, vazand ca ea, Angela Bacescu, a ajuns la “Europa”, am putut presupune ca fusese infiltrata.  Dar nu regret si nu am constiinta ca am fost intoxicati.  Asa am avut mult succes.  In acea perioada conta si punctul de vedere al celeilalte parti.  Eu am aceasta obsesie, nu poate sa existe democratie in care punctului celuilalt de vedere sa i puna pumnul la gura.  Pana in aprilie 1990, Securitatea fusese prezentata ca o forta a raului.  Stiam foarte bine ca, potrivit scenariului, nu ar fi putut sa aiba loc aceasta lovitura de stat fara contributia macar a unei parti a Securitatii.  Deci Securiataea voia sa ajunga la o asemenea gazeta, care avea un atat de mare succes.  Chiar daca veneau si ei cu puncte de vedere, nu am considerat ca suntem intoxicati.  Succesul ziarului dovedea ca cititorii nu erau atat de prosti.  Isi dadeau seama ca si in ceea ce sustinea Securitatea era ceva adevar.  Era o tema absolut noua.  Un punct de vedere socant intr-o perioada in care puterea inca glorifica Revolutia si vorbea mereu de martiri…Iata, cineva incerca, cu documente, sa aduca un alt punct de vedere.  Asa am reabilitat situatia de la Sibiu [fieful lui Nicu Ceausescu] si am aratat ca acolo a fost o mare cacialma.  Am reabilitat asa-zisa batalie cu scoala de politie de la Baneasa.  Am aratat ca, de fapt, nu fusese nici un terorist acolo.  Ulterior, toate lucrurile astea s-au confirmat.

Constantin Iftime:  Pana la urma, Paunescu a fost adus la “Zig-Zag”

Ion Cristoiu: …Bineinteles, in primul sau editorial, Paunescu a spus ca vrea sa puna “Zig-Zag”-ul pe sine si a inceput elogiile la adresa lui Iliescu.  Gestul a fost catastrofal.

(Constantin Iftime, Cu ION CRISTOIU prin infernul contemporan, Bucuresti:  Editura Contraria, 1993, pp. 126-127.)

Angela Bacescu, “Adevarul despre Sibiu,” Zig-Zag, nr. 15, 19-26 iunie 1990, p. 8:

ziarista vorbeste in articolul acesta despre “asa-zisilor teroristi de la Sibiu” si despre “teroristii imagnari“:

Toti arestati din bazin ofiteri si subofiteri de la Ministru de Interne, erau nevinovati.  Ei nu au fost teroristi.  Ei au fost omoriti si retinuti cind civilii aceia ne impuscau pe strazile Sibiului.”

Angela Bacescu, “Unde e Mortul lui Veverca?”  Zig-Zag, nr. 25, 28 august – 3 septembrie 1990, p. 8.

E de netagaduit:  In 1990 Zig-Zag a fost o publicatie de opozitie…si acolo portavocile securistilor (Bacescu, Olbojan…) au inceput campania lor de dezinformare:  n-au existat teroristi adevarati in decembrie 1989 (deci militieni sau securisti), ci numai falsi teroristi sau teroristi imaginari, samd (deci neexistenti sau daca au existat militari din armata)…foarte convenabil pentru fostii securisti, nu?  Si deloc intimplator… Norocul nostru ca marii politologi de atunci ne-au semnalat ca ceva n-a fost in ordine, si ca modelul binar si simplist de o presa buna (anti-fsn) si o presa mincinoasa (pro-fsn) a fost putin gresit.  Slava Domnului! 

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »