Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 16, 2013
Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: dosarele revolutiei de la timisoara, Emil Macri decembrie 1989, Iulian Vlad decembrie 1989, Nicolae Ceausescu decembrie 1989, timisoara decembrie 1989 | 8 Comments »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 12, 2013
An excerpt from
A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.
Ceausescu’s Fatal Mistake: The Pro-Regime Rally of 21 December
By the morning of Thursday, 21 December 1989, the regime was no longer master of the situation in Timisoara. Moreover, it was rapidly losing control in several nearby cities: Lugoj and Cugir. Nevertheless, the regime might have withstood these challenges had it not been for Nicolae Ceausescu’s insistence on convoking a mass rally and addressing his “adoring” subjects in person. It was Nicolae Ceausescu’s delusion of his own invincibility which ensured that the regime would be unable to reestablish control. Ceausescu’s inflammatory, rambling tirade on national television on Wednesday evening had signalled panic to those who watched it. If Ceausescu was so worked up, they concluded, something serious must have occurred in Timisoara. Following his televised address, Ceausescu decided to hold an open-air, pro-regime rally the following day in the sprawling square in front of the Central Committee building in the center of Bucharest. The event was to be carried live over Romanian radio and television.
Precisely because this mass rally turned out to be the deathknell for the Ceausescu regime speculation has surrounded who “goaded” Ceausescu into making such a colossally-misguided decision. In January 1993, the opposition daily Romania Libera suggested that “the meeting was organized at the suggestion of [CPEx member] Gogu Radulescu.”[31] The same article maintained that Radulescu had been followed during these days and was “observed transmitting something abroad,” thereby once again insinuating the role of foreign powers in the Romanian events.[32]
Yet it is doubtful that Nicolae Ceausescu required Radulescu’s encouragement to convoke such a rally. It seems highly likely that the idea was Ceausescu’s own brainchild and that as usual the docile members of the CPEx did not dare contradict him. It was a typically instinctive, rash, and overconfident reaction to crisis on Ceausescu’s part. Moreover, as we have seen, for Nicolae Ceausescu the events confronting him in December 1989 were a replay of August 1968: not only was socialism at stake, but Romania’s national sovereignty and independence. Thus, in this crucial moment, he would appeal not primarily to the party’s political interests, but to what were the core institutional interests of the Securitate. And he would rely on a trusted totalitarian, mobilizational technique: the “spontaneous” mass rally of support for the regime.
[31].. R.M., “Dezvaluiri [Revelations],” Romania Libera, 19 January 1993, 1. Radulescu died in 1994.
[32].. Ibid. Presumably that foreign power would have been the Soviet Union.
Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: bucuresti decembrie 1989, Ceausescu 1989, dosarele revolutiei de la timisoara, miting 21 decembrie 1989, nicolae ceausescu 1989, Nicolae Ceausescu decembrie 1989, Videograms of a Revolution | 2 Comments »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 6, 2013
Niculae Mavru, fost sef al sectiei ‘Filaj si investigatie’ de la Securitatea Timis, declaratia din 13 ianuarie 1990: …la ordinul col. Sima Traian, am primit…misiuni de a observa si sesiza aspecte din masa manifestantilor, din diferite zone ale orasului in sensul de a raporta daca sint straini (ceea ce nu prea au fost) care incita la dezordine, acte de violenta sau altfel de acte…
25 iunie 1991
“Desi ne-am straduit nu am putut raporta col. Sima implicarea completa a vreunui cetatean strain in evolutia demonstratiilor cit si fenomenlor care au avut loc la Timisoara,..”
“Sarcina primordiala pe care am primit-o de la col. Sima a fost daca in evenimentele declansate la Timisoara erau implicate elemente straine din afara tarii. Cu toate eforturile facute nu a rezultat lucru pe linia mea de munca.”
http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/decembrie-89/secretele-revolutiei-de-la-timisoara-72088.html
Nicolae Mavru, fostul sef al filajului de la Securitatea Timis, dezvaluie episoade incredibile din timpul evenimentelor de la Timisoara. In prima noapte a Revolutiei, 20% din cei arestati erau informatori. Interviu cu col. (r) Nicolae Mavru, fostul sef al sectiei “Filaj si investigatie” de la Timisoara.
Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: dosarele revolutiei de la timisoara, Nicolae Ceausescu decembrie 1989, romania decembrie 1989, securitate decembrie 1989, timisoara decembrie 1989, turisti sovietici decembrie 1989 | 7 Comments »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 22, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
When reading the courtroom testimony below, keep in mind here the unambiguous rejection by military prosecutor Dan Voinea of the use of dum-dum bullets in December 1989:
Dan Voinea: There were no victims (people who were shot) from either vidia bullets or dum-dum bullets. During the entire period of the events war munitions were used, normal munitions that were found at the time in the arsenal of the Interior Ministry and the Defense Ministry. The confusion and false information were the product of the fact that different caliber weapons were used, and therefore, the resulting sound was perceived differently. (General Dan Voinea, interview by Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 December 2005, online edition.)
[Are these court documents available at the website of the IICCMER? Or the website of Asociatia 21 decembrie 1989? No! Thankfully, however, they are available on this site http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ]. The following is from Volume V.]
Doctors also reported on the wounds caused by explosive bullets (i.e. dum-dum bullets): In this dispatch from Agence France Presse, relayed by Radio Free Europe on 25 December 1989, Dr. Aurel Mogosanu, a medic in the intensive care unit of a Timisoara hospital, says based on his thirty years of experience, some of the wounds could only have been CAUSED by EXPLOSIVE BULLETS SHOT AT THE PROTESTERS”
sursa (documentele Europa Libera disponsibile la): http://media.hotnews.ro/media_server1/generic_file-2009-12-22-6754154-0-radio-bucuresti-25-dec-pdf.pdf (p. 49 of 82)
mai mult despre Dr. Aurel Mogosanu in decembrie 1989: http://www.sorinbogdan.ro/2009/12/timisoara-18-decembrie-1989/.
doctorului aurel mogosanu, seful sectiei anestezie-terapie intensiva (ati), care il simpatiza. si-au luat halatele, iar zoran mi-a dat si mie unul, de la el.
spitalul judetean era inconjurat de soldati, iar la intrare era un civil inalt si solid, in aceeasi scurta de piele gri, cu un automat cu pat rabatabil la gat. ne-a privit cu o figura de gheata si n-a zis nimic vazandu-ne cu halatele albe sub brat. “studenti,” a explicat cristi si ne-a lasat sa trecem. in inconstienta noastra, nu ne-a fost teama nici o clipa ca ar fi putut sa ne legitimeze si, cum eu nu aveam carnet de student, am fi dat de dracu’. in holul spitalului, ne-am imbracat din mers cu halatele, moment in care am izbucnit toti trei intr-un ras isteric: halatul meu nu avea o maneca ! eram nebuni de legat ! zoran a gasit intr-o clipa solutia: mi-a smuls si cealalta maneca. nici azi, dupa 20 de ani, nu inteleg cum de nu s-a prins nimeni de impostura.
doctorul mogosanu a inteles dintr-o privire de ce am venit. si-a pastrat calmul si ne-a trimis pe sectie. saloanele erau pline de oameni raniti in noaptea care trecuse. am citit cu ochii nostri fisele de observatie, care aveau sa dispara pentru totdeauna in zilele urmatoare. diagnosticele erau aproape identice: “plaga impuscata” sau “plaga impuscata transfixianta“. unii erau in stare grava, altii aveau rani mai usoare. ne priveau cu suspiciune si doar cativa au indraznit sa vorbeasca cu noi. erau speriati si ne intrebau daca lumea a mai iesit in strada.
—————————————————————————-
Two of the testimonies from the Timisoara trials concern the killing/wounding of people with dum-dum bullets after the flight of Nicolae Ceausescu and Elena Ceausescu at 12:08 pm on 22 December 1989 (in other words, the so-called “terrorist phase” of the Romanian Revolution)–the cases of Iosif Cacoceanu and Alexandru Koos (see below).
“Margareta Cacoceanu (59 de ani) a relatat ca sotul ei a fost impuscat, cu gloante dum-dum, dintr-o “Dacie” rosie fara numar de inmatriculare.”
The testimony of Margaret Cacoceanu on 25 September 1990. The late Timisoara investigative journalist Iosif Costinas, who was one of the few to cover the trials as they were going on, wrote of Margaret Cacoceanu’s testimony in passing in the October 1990 Orizont article above. She discusses how her daughter related from the county hospital that her husband had been operated on after having been shot by the destructive dum-dum explosive bullets, but nevertheless perished.
Alexandru Koos, wounded by a dum-dum bullet on the night of 22-23 december 1989 in Timisoara
Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: IICCMER, IICCMER decembrie 1989, iosif costinas, Miodrag Milin, Nicolae Ceausescu decembrie 1989, the Ceausescu moment | 5 Comments »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 20, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
[Are these court documents available at the website of the IICCMER? Or the website of Asociatia 21 decembrie 1989? No! Thankfully, however, they are available on this site: http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_IV_cuprins_0.pdf and http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ] The following are from Volumes IV and V.]
Emblematic of post-Ceausescu Romania and the legacy of disinformation spread by the former Securitate and Ceausescu’s apologists in the 1990s (to understand, see http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/the-uses-of-absurdity-romania-1989-1999/) was the July 2008 public release of declassified excerpts of Romanian Army documents from immediately after the December 1989 Revolution. The focus of journalists and forumisti was not upon researching to see if there was independent, confirmatory information to substantiate/corroborate the details contained in the Army documents, but upon how the documents were being used (thereby ignoring the possibility that two things were true at the same time: the documents were being used, but they also revealed the truth–which is exactly what was happening). Thus was lost yet another critical opportunity for understanding December 1989 as the testimonies from the Timisoara trials make clear.
Autor: Roxana Dumitru
Trupele de Miliţie, Securitatea în civil şi luptători ai USLA au acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor de la Timişoara, din decembrie 1989. Informaţiile apar în “Jurnalul de luptă” al Ministerului Apărării, din perioada 16-22 decembrie. Acesta a fost azi făcut public de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Documentul a fost desecretizat în urma solicitării avocaţilor din dosarul în care generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac sunt acuzaţi de omor deosebit de grav, respectiv tentativă de omor deosebit de grav.
1 /4.
Din documentul desecretizat azi, care conţine descrierea pe ore a evenimentelor petrecute la Revoluţia de pe Bega, reiese că trupe ale Securităţii, Miliţiei şi Unităţii Speciale de Luptă Antiterorism s-au infiltrat printre soldaţi. Aceşti militari ar fi tras asupra manifestanţilor, în special în momentele în care armata trăgea focuri de avertizare.
Citiţi mai mult: ADEVĂRUL DESPRE REVOLUŢIA DE LA TIMIŞOARA > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/adevarul-despre-revolutia-de-la-timisoara-811631.html#ixzz1bGxzbelF
EVZ.ro
“Rezulta ca, in perioada 16 – 21 decembrie 1989, la Timisoara, printre soldati au fost infiltrate diverse persoane. Astfel, au fost persoane imbracate in uniforma kaki si care detineau armament foarte sofisticat. Era armament de lupta de provenienta straina, care nu era in dotarea Armatei si cu care s-a tras inclusiv chiar si in soldati. Va dau un singur exemplu. Pe 17 decembrie au fost depistate cinci persoane straine care atacau masini de lupta ale armatei. Atunci cand au fost depistate, acele persoane care erau imbracate in uniforma specifica armatei au fugit.
Spatiul aerian era survolat de niste aparate de zbor mici, despre care nu s-a stabilit nici pana in prezent de unde proveneau. Au fost impuscati multi soldati, s-au atacat tancuri ale armatei. Documentele depuse de noi la dosar arata ca printre persoanele infiltrate in randul celor de la Timisoara se aflau oameni din Unitatea Speciala de Lupta Antiterorism si din Securitate”, a declarat Avocata lui Victor Stanculescu, Alice Draghici.
Trupe de Securitate, Miliţia, Securitatea în civil şi Trupele USLA au acţionat, alături de militari, pentru oprirea manifestaţiilor de la Timişoara, din decembrie 1989, potrivit “Jurnalului de luptă” depus la dosarul Revoluţiei de la Timişoara de la instanţa supremă.
Jurnalul arată că regimul s-a folosit de ofiţeri de securitate şi de trupe speciale, infiltraţi printre manifestanţi, pentru a “arunca vina pe seama armatei”.
“Includerea în mai multe locuri fierbinţi a unităţilor militare în cadrul unor dispozitive mixte, împreună cu forţele de ordine ( trupe de securitate, miliţie, USLA, grăniceri), specializate în acţiuni represive, de forţă, infiltrarea printre rândurile manifestanţilor a unor persoane, aparţinând Securităţii care acţionau cu deosebită abilitate, trăgând acoperit împotriva manifestanţilor, a fost deliberat folosită ca stabilirea responsabilităţii pentru împuşcarea unor oameni să devină practic imposibilă, şi a arunca pe seama armatei vina pentru o bună parte din tot ce s-a întâmplat în acele zile la Timişoara”, este una dintre concluziile unui raport înaintat Parlamentului României de Ministerul Apărării Naţionale, în 1990, inclus în Jurnalul depus la instanţa supremă.
Un alt raport de Informare al Ministerului Apărării Naţionale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat “efective militare necunoscute” printre militarii săi.
“Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuţi care aveau în dotare lanterne foarte puternice şi care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcaţi civili. Au fost semnalate efective ale Securităţii şi Miliţie în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaştem misiunile pe care le aveau de îndeplinit aceşti indivizi”, raporta comandantul.
infiltrarea (Duminică, 4 ianuarie 2009, 20:25)
Lucidul [anonim]
Aceste echipă de comando câteodată soseau în provincie deghizaţi în sportivi, erau cazaţi în hotelurile să zicem luxoase pe ultimul etaj, de unde nici n-au trebuit să iasă afară. Nu-i întâmplător că în acele zile, dar mai ales în noaptea de 22 spre 23 focurile de armă veneau dinspre hoteluri (de ex. la Braşov: Hotel Negoiu). Când au văzut că balanţa nu se înclină în favoarea lui Ceauşescu, datorită – hai să spunem clar – trecerii armatei de partea revoluţiei, băieţii ăştia s-au evaporat. S-au întors la slujbele lor acoperite ca civili, sau la unităţile securiste unde erau încadraţi. Iar noi, nu reuşim să le dăm de urmă nici după 19 ani. (Ce-i drept, procurorii nici nu s-au omorât să facă investigaţii serioase. Îia prinşi au fost lăsaţi să plece liber. Cică, au executat un ordin, şi asta se respectă între militari.)
————————————————————————————————————————————————————————————————————————————
Yet what is significant is the number of testimonies in court during the trials of Timisoara attesting exactly to that: the presence of well-armed civilians, clearly older than the standard military recruits who surrounded them, who opened fire on demonstrators. [Below, from testimonies previously shared in other parts of this series]
Procesul de la Timisoara (VI): Impuscati dintr-un ARO…Al cui apartinea ARO-ul?
Some excerpts: P.C.: Ati dat o declaratie? Po. I. : Da P.C.: O mentineti? Po. I. Da (p. 827) P.C.: “Inteleg sa fiu audiat in cauza ca parte civila”, da? V-as ruga sa faceti putin liniste! “Mentin declaratia de la Procuratura si…” (p. 833)
Po. I.: …Da [am fost ranit]. Si dupa aceea a venit unul dintre trei [civili mai in varsta] dupa mine, m-a tarat pana la masina si la masina, acolo, am luat o bataie…ca n-am putut doua saptamani nici sa mananc nimica. M-a lovit cu patul de arma in falca si cu bocancii in cap. Si m-au dus, m-au dus la Garnizoana. La Garnizoana m-au aruncat din masina si a venit ofiterul de serviciu. Au venit si acestia trei a spus lu’ ofiterul de serviciu, cica: “Luati-l si duceti-l la arest.” Atata retin foarte bine minte, ca ofiterul a spus, cica: “Nu, voi trageti cu dum-dum-uri si dupa aia Armata raspunde. Voi omorati oameni si raspunde Armata dupa aceea.” Asta tin minte precis. Si de acolo mi-am dat seama ca nu poate sa fie soldati aceia. (p. 830)
Perhaps most interesting are the words of Traian Orban, commenting on the release of the Army documents in July 2008, but comparing it to his court testimony in 1990–when he clearly laid emphasis on the role played by these older civilians amongst the soldiers…
Generalii vor să scape de puşcărieÎnsemnările desecretizate din „Jurnalul de luptă“ din perioada 17-22 decembrie 1989, aflat la MApN, încearcă să acrediteze ideea că victimele de la Timişoara trebuie trecute în seama lucră torilor de Securitate, Miliţie şi USLA, infiltraţi printre militarii forţelor armate. Prin urmare, Armata nu s-ar face vinovată de cei 72 de morţi şi cei peste 350 de răniţi. Afirmaţiile sunt contrazise de răniţii de acum 18 ani. Potrivit lor, generalii în rezervă Stănculescu şi Chiţac, condamnaţi la 15 ani de închisoare în dosarul „Revoluţiei de la Timişoara“, vor să folosească jurnalul desecretizat al acţiunilor de luptă din MApN ca să scape de puşcărie şi nicidecum pentru a scoate la lumină un adevăr istoric. Stănculescu şi Chiţac sunt complici cu aşa-zişii „infiltraţi“, pe care i-au tăinuit timp de 18 ani, mai spun ei.„Există numeroase mărturii în care participanţi la evenimentele de atunci, unii dintre ei răniţi, au declarat că au văzut cu ochii lor militari în termen şi cadre militare aparţinând MApN trăgând în demonstranţii de la Timişoara. Eu am fost împuşcat în Piaţa Libertăţii şi asupra noastră s-a tras, fără somaţie, atât de la nivelul trotuarului, cât şi din balconul Diviziei 18 Mecanizate Timişoara. Militari înarmaţi cu pistolete şi cu AKM-uri au ieşit din Garnizoana Militară şi au tras în noi tot fără somaţie. La noi, la Memorialul Revoluţiei, sunt sute de astfel de declaraţii care spun că armata a tras în populaţia paşnică. Interesant este faptul că Victor Atanasie Stănculescu foloseşte abia acum, în procesul pe care revoluţionarii timişorenii l-au intentat, astfel de însemnări.Stănculescu şi Chiţac au fost la vremea respectivă persoanele cu cel mai înalt grad prezente la Timişoara şi care au coordonat reprimarea violentă a demonstranţilor. Dacă Stănculescu ştia că lucrători din Securitate, miliţieni şi uslaşi au fost infiltraţi printre militari şi au omorât oameni, atunci este tot atât de vinovat, fiind complice cu infiltraţii, pentru că nu i-a deconspirat şi nu i-a predat justiţiei militare pentru a fi judecaţi. Putea să facă acest lucru imediat după Revoluţie, când a devenit ministru al apărării, iar Chiţac ca ministru de interne. Din contră, ei au stopat cercetă rile, în calităţile pe care le aveau, legate de revolta de la Timişoara“, a declarat Traian Orban, rănit în Revoluţie şi preşedinte al Memorialului Revoluţiei de la Timişoara.
Erik Hauer
Cristian Rusu: Pe 8 ianuarie audiat de procuror: …A venit o masina Dacia 1300 combi, culoare glabui, au coborat trei indivizi in civil, care au mers in spatele cordonului si au ordonat foc. S-a tras cu gloante “dum-dum.”
Cristian Rusu: “Si de la baietii cu care am fost internat in spital, si de-acolo cu care m-am intilnit, si de la care au mai venit pe la mine pe la spital, si de la baietii care ne pazeau, militarii, de la ei am aflat ca sunt gloante ‘dum-dum’.”
Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: IICCMER, IICCMER decembrie 1989, Miodrag Milin, Nicolae Ceausescu decembrie 1989, teroristii din decembrie 1989 | 2 Comments »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 16, 2011
[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]
Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public. These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution. To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.
[Are these court documents available at the website of the IICCMER? Or the website of Asociatia 21 decembrie 1989? No! Thankfully, however, they are available on this site http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_IV_cuprins_0.pdf and http://www.banaterra.eu/romana/procesul-de-la-timisoara-1990-1991-vol-v ]. The following are from Volumes IV and V.]
——————————————————————————————
We know that some of those shot with dum-dum explosive bullets on the streets of Timisoara on 17 December 1989 were shot by unidentified individuals riding in ARO vehicles. Below are three cases.
1) Irish Television (RTE) captured what were apparently the last hours of Florica Sava’s tragic end. Warning: the scene from 11:00 to 11:30 is graphic and unsettling.
posted by mikenork
http://www.youtube.com/watch?v=c3A6IiaOWhs
Brendan O’Brien (reporter): “Florica Sava, a 33 year old mother of two young sons, was shot from a car with a dum-dum bullet. It caused massive internal injuries. Doctors said she had just hours to live.”
Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian
Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara
“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO, pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”
Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.
2) 26 septembrie 1990. Audierea partii civile Gherasim Doinita
Vanzatoare, 25 de ani. Impuscata dintr-un ARO de culoare kaki, ce se deplasa dinspre pod, de la Piata ,Badea Cartan’, spre Fabrica de Bere. Ranita in bazin, cu glont exploziv, e pensionata. Langa ea a murit o femeie. Au fost, de fapt, primele persoane impuscate pe aceea strada.
3) The following first appeared in Gyorgy Mandics’s Temesvari golgota (1991) pp. 348-349 and is reprinted in his A Manipulalt Forradalom (2009). [My guess is this is also the source for the reference to dum dum bullets in the German language wikipedia entry for http://de.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%A4nische_Revolution_1989 — Hans Vastag, György Mandics, Manfred Engelmann: Temeswar. Symbol der Freiheit. Wien 1992. ]
pp. 348-349
Ket esetuk volt az elejen. Ezert is hivtak be oket. Egy 14 eves gyermeket a haz elott lottek le, szinte a szomszedban, egy golyoszoros ARO-rol talaltak el; egy oreg nenit a ter tuloldalon, az erkelyen ertek a golyok. A zarja ment ki, kicsit nagyott hallott mar, amire is csoda, 64 evesen, azt hirtelen ugy erezte, hogy labaibol kimegy minden ero es lecsusott az erholya. Na milyen gyonge lettem egyszeruen–mondotta maganak. de ahogyan fel akart tapaszkodni meg lepve tapasztalt, hogy vertocsa gyult alatta. Bekialtolt a vegenek aki egy szomszed segitsegevel athozta a nenit a legkozelebbi korhazba, itt a Marasti ter tuloldalan, az uj Klinikakba, avagy hivatalos neven a 2 szamu korhazba, ahol rogton osszecodult mindenki csodat latni. Ekkor hivtak be Baranziekat es minden mozgositato orvost, hiszen a fegyverek ropogatak. Azota is kisebb nagyobb megszakitasokkal, felfelecsapolt a gepfegyverek, golyoszorok, geppisztolyok langzivatarja, remulettel telitva az ejszaki eget.
p. 349
De azt a ket elso esett nem kovettek ujabbok. Igz aztan volt ido alaposan szemugyre venni a nenit akinek combjan elol egz akkora lyuk tatongott mint egy egy lejes, a comba hatso felen ahol eltavotott a golyo, ott viszont mar akkora mint egy otlejes. Fluture doktor, az egzik sebesz erosen kototte az ebet a korohoz, hogy ez egz specialis dum-dum robbanogolyo okozta seb, hiszen a szakirodalomban azt irjak, hogy csak ez a robbannolovedek-fajta-amelyet ugyan az ENSZ eltitott, am a nemzetkozi terrorizmusban kulonesen divatos ma is–okoz az izomszovetbol kijovet sokkal nagyobb roncsolasokat mint a bemenetnel. Az orvosok odazarandokoltak a sebesulthoz, mivel egzik sem latott semhogy dum-dum golyo utotte sebet, de egyaltalan lott sebet sem soha eleteben. Igz aztan csak szivtak a rangeletrahoz igazodva a sebesz foorvosok az amerikai Kentet, a foamnesztezialogus a holland pipadohanyt, az asztalyos orovosok a bolgar BT-t, a fonoverek a jugoslav Vikend-et, a noverek es helyapolok a roman Snagov-t, Golfot. Es vartak.
(Note: it is unclear who the 64 yr. old described was…there are several individuals without ages listed as injured or dead during the events, but I think it more likely the age of the woman is incorrect)
—————————————————————————————————————————————————-
Below the testimonies of Erik Hauer, Trofin Benea, and Dumitru Taran
——————————————————————————————————————————————————————————————————————
Other discussions of those who were killed by gunmen shooting from ARO vehicles suggest they almost definitely belonged to the Securitate and Militia (MI)
 Carpin Danut ( 86 )Profesie: Parchetar Data nasteri: 1960 Locul nasterii: Timis Calitate: Erou Martir |
Data mortii: 17 decembrie 1989 Locul mortii: Timisoara, Calea Aradului Cauza: Impuscat in abdomen Vinovati: Persoane neidentificate care au tras asupra manifestantilor dintr-un ARO Observatii: Ars la Crematoriul “Cenusa” |
 Grama Alexandru ( 202 )Profesie: Muncitor la COMTIM Data nasteri: 15.11.1971 Locul nasterii: Timis Calitate: Erou Martir |
Data mortii: 17 decembrie 1989 Locul mortii: Timisoara, Clinicile Noi Cauza: Impuscat, dupa ce fusese ranit in maxilar si mana pe Calea Aradului Vinovati: Persoane neidentificate care au tras asupra manifestantilor dintr-un ARO Observatii: Cadavrul a fost gasit dupa opt zile |
| : | |
 Lacatus Nicolae ( 224 )Profesie: Muncitor Data nasteri: 20.06.1962 Locul nasterii: Timis Calitate: Erou Martir |
Data mortii: 17 decembrie 1989 Locul mortii: Timisoara, Piata Traian Cauza: Impuscat in torace Vinovati: S-a tras asupra multimii dintr-un ARO (masina apartinea MI) Observatii: Ars la Crematoriul “Cenusa |
 Sava Florica ( 698 )Profesie: Vanzatoare Data nasteri: 03.09.1956 Locul nasterii: Timis Calitate: Decedat in legatura cu evenimentele |
Data mortii: 18 decembrie 1989 Locul mortii: Timisoara, Piata Traian Cauza: Impuscata in abdomen Vinovati: S-a tras dintr-un ARO (masina apartinea MI) Observatii: |
——————————————————————————————————————————————————————————————————————–
Moartea vine dintr-un ARO al trupelor USLA Stefan Both Adevarul 3 decembrie 2009
REVOLUŢIE: Moartea care a venit dintr-un ARO al trupelor USLA
//
Timişoara
După 20 de ani de la Revoluţie, până în 20 decembrie când Timişoara a fost declarat oraş liber de comunism, redacţia Adevărul de Seară vă prezintă 20 de poveşti despre 20 de familii timişorene care au plătit cel mai scump preţ pentru cei 20 de ani de libertate: viaţa. Astăzi: povestea familiei Carpin.
Dănuţ Carpin era parchetar, iar duminică avea de făcut o lucrare de palux, la un apartament. Acolo s-a decis să meargă împreună cu prietenii la demonstranţie. Acesta a ajuns într-un grup care se deplasa spre Facultatea de Agronomie, aflat la intrarea în oraş. În faţa Uzinei de Textile, din Calea Aradului, s-a aflat un cordon al armatei, care nu lăsau pe nimeni să iasă sau să intre în oraş.
„În momentul în care soldaţii i-au somat pe manifestanţi, dintr-un ARO s-a scos o mitralieră pe geam şi au început să tragă. Dănuţ a fost lovit de un glonţ în burtă, a făcut hemoragie şi a murit”, a declarat Georgeta Carpin.
Celebrul ARO al Ministerului de Interne şi-a făcut apariţia în mai multe zone ale oraşului, în zona Podului Decebal, în Piaţa Maria şi în Piaţa Traian. Din mărturiile martorilor, cei din ARO, îmbrăcaţi în salopete ale gărzilor patriotice, ridicau manifestanţi şi îi duceau în aerestul miliţiei judeţene.
Cei care au tras au rămas neidentificaţi. Se pare însă că era vorba de un echipaj al Unităţii Speciale de Luptă Antiterostistă, pentru că numai ei aveau în dotare acest tip de ARO, blindat.
În scurt timp de la deschiderea focului, la faţa locului a sosit o salvare, care l-a dus pe Dănuţ Carpin la Spitalul Judeţean. „Prietenii lui mi-au spus că a murit. Pe 20 decembrie m-am dus la judeţean. Vroiam să iau cadavrul să-l îngrop, dar nu am găsit nimic. A dispărut. La fel şi registrele”, a mai povestit Georgeta Carpin.
Psihoza gropilor comune
A urmat psihoza gropilor comune printre cei care şi-au pierdut persoanele dragi. Sute de oameni au luat la colindat cimitirele. S-a săpat în căutare de împuşcaţi în cimitirul Eroilor, în cimitirul săracilor şi pe o tarla din cartierul Freidorf. Au şi fost găsite câteva persoane împuşcate!
Corpul lui Dănuţ Carpin s-a aflat printre cele 43 de cadavre care au fost furate de securitatea şi duse cu un camion frigorific de la Comtim, la crematoriul Cenuşa, din Bucureşti.
De abia în ianuarie 1990 s-a aflat ce s-a întâmplat cu morţii. „Pentru că nu avea acte la el, în foaia întocmită de medic au fost trecute doar semnalmentele şi cum era îmbrăcat. Scria că e o persoană neidentificată! Era descris pantoful, pantalonii, geaca”, a mai declarat Georgeta Carpin.
„Păcat de cei care au murit”
După 20 de ani de la acele evenimente, Georgeta Carpin este extrem de dezamăgită. Pentru ea, Revoluţia nu a adus mult aşteptata schimbare. „Păcat de acei tineri care au murit. Nu este o mare schimbare. Tot acolo locuiesc unde am stat şi înainte de 89. Nu am altă locuinţă, nu am maşină, nu am nimic. Poate aş fi avut mai multe dacă ar fi trăit el”, a mai declarat Georgeta Carpin.
Aceasta susţine că nu a primit nici până astăzi nu a primit pământul promis de Primărie, pentru copilul lor. „Spun că suntem în evidenţa lor, dar nu au terenuri libere acum”, a mai declarat Georgeta Carpin. Femeia merge în fiecare an în pelerinaj la Bucureşti, la crematoriu şi în Popeşti Leordeni, locul unde a fost aruncat cenuşa celor arşi.
Doi morţi şi nouă răniţi în “Aradului”
În sinteza Parchetului Militar, despre evenimentele din 17 decembrie, din Calea Aradului, se spune că un detaşament de 50 de militari de la UM 01008 comandat de maiorul Surdu Dănuţ şi maiorul Negovan Petrică, au primit ordin să asigure paza Intreprinderii Textile.
„În jurul orelor 22 o coloană de manifestanti s-a deplasat pe Calea Aradului, spre ieşirea din oraş. Când coloana s-a apropiat la circa 100 metri de poarta intreprinderii, militarii, care nu au cunoscut intenţiile demonstranţilor, au somat prin voce şi foc de avertisment. Demonstranţii s-au refugiat spre imobilul la parterul căruia se afla librăria Tudor Arghezi”.
Pe fondul deschiderii focului de către militari, din spatele coloanei de demonstranţi, persoane neidentificate aflate într-un ARO au tras împotriva manifestanţilor. În zonă au fost împuşcate mortal două persoane şi rănite nouă.
——————————————————————————————————————————————————————————————————————–
TIMISOARA 17 decembrie 1989
Declaratie Kali Adrian Matei: nascut in 30 iulie 1968 la Timisoara, muncitor la IJPIPS (1989), impuscat in spate
In 17 decembrie am mers la lucru, unde lumea spunea ca huliganii au distrus orasul, ca s-a strigat “Jos Ceausescu!”, “Jos pantofarul!”. Eu am tacut, am asteptat sfirsitul programului, apoi am plecat acasa. Tramvaiele nu circulau. Ajungind la “Sinaia” am vazut o duba a militiei care circula si facea apel la intelegerea noastra. De la biserica ortodoxa la podul de la “Maria” circulatia era posibila pe o singura parte, geamurile de la magazine erau sparte si inlocuite. Un cordon de militari de securitate oprea accesul pe partea unde e biserica reformata. Ocolind, am vazut ca si in spatele strazii lui Tokes se aflau camioane cu prelata si doua masini ARO blindate, cu mitraliere jumelate. Linga ele, 6 persoane cu salopete verzi si casti.
http://www.timisoara.com/mioc/REVT01~1.HTM
Sinteza Parchetului Militar despre revolutie: “Dosarul nr. 252/P/1992 – privind evenimentele ce au avut loc in 17 decembrie 1989 pe Calea Aradului din Timisoara.
In seara zilei de 17.12.1989, un detasament de 50 militari de la UM 01008 Timisoara comandat de maiorul Surdu Danut si maiorul Negovan Petrica, au primit ordin sa asigure paza Intreprinderii Textile Timisoara. Misiunea a fost ordonata de comanda UM 01024 Timisoara, la solicitarea conducerii intreprinderii.
In jurul orelor 22 o coloana de manifestanti s-a deplasat pe Calea Aradului, spre iesirea din oras. Cind coloana s-a apropiat la circa 100 metri de poarta intreprinderii, militarii, care nu au cunoscut intentiile demonstrantilor, au somat prin voce si foc de avertisment. Demonstrantii s-au refugiat spre imobilul la parterul caruia se afla libraria “Tudor Arghezi”.
Pe fondul deschiderii focului de catre militari, din spatele coloanei de demonstranti, persoane neidentificate aflate intr-un autoturism ARO au tras impotriva manifestantilor. Acest aspect este confirmat de martorii oculari si de 3 dintre raniti.
In zona au fost impuscate mortal 2 persoane si ranite 9.
Martorul ocular Mosiesei Petru declara ca cei doi decedati au fost impuscati de persoane necunoscute ce se aflau in acel ARO. Martorul Vidican Mihai, fost ofiter de securitate, declara ca in prezenta sa, un lucrator M.I. a afirmat ca a tras dintr-o masina pe Calea Aradului in 17.12.1989″.
http://www.timisoara.com/newmioc/30.htm.
Lefter Liviu
nascut in 22 aprilie 1950, sofer la IJTL, arestat si batut
Era ora 19,10. Am plecat spre Badea Cirtan cu gindul sa spun la sefa mea ca nu se mai poate aduce nici un tramvai. In apropiere de podul de peste Bega a venit dinspre Piata Badea Cirtan un camion cu militari foarte galagiosi. Camionul se deplasa cu viteza redusa si a virat in directia mea. Cind a ajuns linga mine mi s-a ordonat de catre acei militari: stai!, si eu am stat. Ei au ris si au deschis focul asupra mea, in acelasi timp mi-au strigat: fugi! Am simtit arsuri in par pe cap si lovituri pe spate. Dupa aproximativ 3-4 metri am cazut jos. Am auzit strigind doua femei ca l-ati omorit ucigasilor, dar eu m-am ridicat si am incercat sa fug spre Badea Cirtan. Am cazut si iar m-am ridicat. Nu stiam ce se intimpla cu mine. Cind am ajuns pe pod am vazut la lumina becului de pe stilp ca sint impuscat in piciorul drept. A inceput sa ma doara groaznic. M-am indreptat mai mult in fuga cu piciorul drept tiris cu gindul sa ajung la depoul de tramvaie, dar cind am traversat b-dul Leontin Salajan am fost interpelat de o maina ARO in care erau doi indivizi. Unul mi-a spus sa urc in maina, in spate. Am intrebat pentru ce si mi-a dat de inteles ca ma impusca daca nu fac ceea ce-mi cere. Acel individ era imbracat cu un costum inchis (gri) si pe cap palarie neagra. Sub haina mi-a dat de inteles ca are o arma, deoarece a dus mina dreapta spre haina. Mi-a deschis usa spunindu-mi ca nu se intimpla nimic, voi da o declaratie si imi da drumul. Dupa ce am urcat am vazut ca in ARO erau trei persoane intinse cu fata in jos. Mi-a ordonat sa ma culc peste ei. Eu m-am facut ca ma supun ordinului dar dupa ce a inchis usa m-am asezat pe bancheta din dreapta unde am inceput sa ma gindesc ca s-a apropiat sfirsitul zilelor mele. ARO-ul a intrat in curtea militiei judetene. Aici au deschis usa din spate si au spus jos. Eu am coborit primul, iar dupa mine ceilalti trei. Am fost predati la un militian solid si inalt care era impreuna cu doi militari de militie insotiti de bite proaspat facute. Militianul i-a intrebat pe cei ce ne-au adus “acestia ce au facut?”, la care cel ce ne-a deschis usa ARO-ului i-a spus rizind ca au vrut sa ia scaunul lui Ceausescu. Ne-a impins de spate catre intrare unde ne asteptau bitele care in mai multe reprize s-au ridicat si s-au coborit pe capul meu. Nu stiu de ceilalti pentru ca eu nu mai vedeam si nu mai auzeam nimic din cauza durerii de la lovituri si de la piciorul impuscat. Glontul imi strapunsese incaltamintea, talpa piciorului iesind prin talpa incaltamintei. Se pare ca am cazut jos. Pentru citeva secunde mi-am pierdut constinta. Ma aflam intr-un hol la un demisol unde erau unde erau alti militari de militie cu aceleasi bite in mina care mi-au ordonat sa intru intr-o incapere. Si de aceasta data am fost lovit cu bitele. Odata intrat in aceasta camera de la subsol mi s-a ordonat culcat cu burta in jos. Pe jos era un praf alb (var sau creta) si stropit cu apa. M-am culcat pe jos. Nimerind linga un calorifer, am bagat capul sub calorifer. Mentionez ca la circa 20-30 minute aveam noi veniti, astfel camera era arhiplina cu demonstranti batuti groaznic. Toti aratau foarte rau. Am fost batuti cam din 40-45 minute la rind fara sa fim intrebati macar un cuvint. Eram batuti in cap si in stomac de catre militarii care apartineau militiei.
http://www.scritube.com/istorie/REVOLUTIA-DIN-TIMISOARA122191713.php
—————————————————————————————————————————————————————————————————
This revelation by former Army soldier Liviu Stefanut suggests fairly clearly that those in the ARO vehicle spotted on 24 December 1989 in Timisoara were Interior Ministry employees.
TIMISOARA, 24 decembrie 1989
“Un ARO care aduce moartea”
Revenind la duminica aceea de 24 decembrie, lucrurile au inceput sa se mai linisteasca. Am iesit in oras la barajele facute de soldati impreuna cu civilii. Deja fraternizasem…Pe la ora prinzului, dinspre gara Timisoara Est catre unitatea noastra, pe strada Borzesti, venea un ARO al MI. Numai ei aveau in dotare tipul acela de masini blindate [e vorba de un ABI ?], cu turela si mitraliera. Eu eram cu niste civili, cu un ofiter slabut si inalt de la batalion si un maistru militar mai in varsta. Am oprit masina. Inauntru erau 3 sau 4 barbati imbracati cu haine de Garzi Patriotice, fiecare cu cate un pistol mitraliera tip MI, cu pat ratabil si teava scurta, munitie si saculete de strans tuburile (!!). Astia ne-a pus pe ganduri pentru ca cine trage cinstit nu era interesat ca un glont isi pierde tubul pe unde s-a tras, fara sa fie recuperat…Pe cand saculetele acelea se amplasau pe arma pentru a putea fi sigur ca recuperezi toate tuburile de la cartusele trase si nu lasi urme…De asemenea, mitraliera de la turela avea banda cu cartuse montata…Masina a fost retinuta si ei dusi la unitatea noastra. Interesant este ca, in urma cu vreo doua ore, niste civili ne-au relatat ca, la o coada la lapte–undeva in zona–s-a tras asupra oamenilor dintr-un ARO blindat, cu mitraliera…Asta se intamplase pe la Calea Aradului, cam la 1 km si ceva de noi. Masina pe care o oprisem era exact la fel cu cea din care ni se relatase ca s-a tras. Dar, puteau fi si mai multe masini de acest fel.
Liviu Stefanut, fost soldat, UM 01864/l Timisoara, cu Dan Preisz, “Teroristii Timisoarei,” Romania Libera, 21 aprilie 1994
Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: Dan Voinea decembrie 1989, IICCMER, IICCMER decembrie 1989, Miodrag Milin, Nicolae Ceausescu decembrie 1989 | Leave a Comment »
Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 13, 2011
The above series has expanded the list of links on the Internet mentioning the wounding or killing of a named participant in December 1989 to approximately 50. Other cases–without links on the web, but detailed in the many articles and xeroxes scanned on this site–are clearly well in excess of that number.
Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: Ceausescu decembrie 1989, decembrie 1989, nicolae ceausescu, Nicolae Ceausescu decembrie 1989, timisoara decembrie 1989 | Leave a Comment »
The Archive of the Romanian Revolution of December 1989 
