The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘securitate decembrie 1989’

Final Boarding Call for TAROM’s special ROMBAC service from Bucuresti to Sibiu: Would the large party of suspicious “Soviet tourists” please report to the gate immediately! (III)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 14, 2013

image0

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/a-response-to-watts-ii-preliminary/

PARTS 1 AND 2

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/08/11/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-ii/

 http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/08/10/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-i/

In the last episode, I discussed how high-level local and national Securitate officers were unable to find a foreign role in the Timisoara unrest, even though Nicolae Ceausescu and Securitate Director Iulian Vlad explicitly instructed them to find such a link (indicatii pretioase from top to bottom).

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/04/29/high-time-to-unpack-already-why-the-restless-journey-of-the-soviet-tourists-of-the-romanian-revolution-should-come-to-an-end/

Larry Watts maintains that “Ceausescu protested the sudden influx of Soviet “tourists” to Moscow at the time, none of whom stayed in hotels.  See e.g. Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier no. 5, Washington D.C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, December 2001, pp. 3-11, CWIHP.” (With Friends Like These, 2010, p. 26 (endnote #26)

Let us look, however, at how Mircea Munteanu himself characterized these documents:

The following documents show the attempts of the Romanian regime to maintain secrecy

on the events taking place in Romania— even with regard to its increasingly estranged Soviet ally.

From restricting the access of Russian tourists in Romania beginning with 18 December (footnote 4)

(Document No. 1) to the demands made by the Romanian embassy in Moscow to the Soviet

leadership to prevent the Soviet media from publishing news reports about “alleged events”

taking place in Timisoara, Cluj and, later, Bucharest (Documents Nos. 4 and 5), Bucharest sought

to limit the damage to the regime’s image of stability. Afraid that information about the events

taking place in Romania would tarnish Ceausescu’s image of “a world leader,” the Foreign

Ministry instructed the Romanian embassies not to respond to any questions concerning the

“alleged” events and demanded that all actions taken by the Romanian government were

legitimate by virtue of its sovereignty. (Document No. 2).

The documents also present a picture of a regime grasping at straws, accusing even

former allies of conspiracy, and believing that isolation would insure its survival. Ceausescu’s

longstanding hysteria about the machinations of “foreign espionage agencies” — and his growing

mistrust towards Soviet leader Mikhail Gorbachev— reached new heights in his accusation that

turmoil in Romania was used by the Warsaw Pact to oust him (Ceausescu) from office, a

suggestion that struck Aboimov as utter “insanity.” (Documents Nos. 5 and 7). Quite the

contrary, the US-Soviet conversations suggest, was actually the case.

footnote #4:

There were persistent rumors, during and after the 1989 events in Romania that the Soviet KGB sent numerous agents in Romania in December 1989. Some accounts accused the KGB of attempting to destabilize the regime while others accused them of attempting to shore it up. Likely both accounts are somewhat exaggerated. While it is clear that the KGB was interested in obtaining information about the events, it is unlikely that it attempted to interfere, either way in the unfolding of the events. It is more likely that the closing of the borders both with the USSR but also with Hungary and Yugoslavia, is likely that stranded numerous transistors on Romanian territory.

e-Dossier No. 5 New Evidence on the 1989 Crisis in Romania Documents Translated and Introduced by Mircea Munteanu

http://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/e-dossier5.pdf

Significantly, then, there is no mention of “Ceausescu protesting a sudden influx Soviet “tourists” to Moscow at the time.”  Instead, as Munteanu discusses, the access of Soviet citizens to Romania was restricted beginning 18 December 1989–Munteanu speculates, in part to “maintain secrecy on the events taking place in Romania,” and in part because of Ceausescu’s longstanding hysteria about the machinations of “foreign espionage agencies” (that this was Ceausescu’s suspicion and mindset is clear; that it had a genuine basis in reality is not–as even his leading Securitate officers dispatched to Timisoara were to admit (http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/04/29/high-time-to-unpack-already-why-the-restless-journey-of-the-soviet-tourists-of-the-romanian-revolution-should-come-to-an-end/)

It is also worth looking at exactly what is written in the documents from this E-dossier.  Here is an important excerpt from Romania’s Ambassador to Moscow, Ion Bucur:

I presented, in no uncertain terms, the decision of [the government of] Romania
to reject any attempts at interference in the internal matters of Romania. I expressed the decision
[of the Romanian leadership] to take any necessary measures against disruptive and diversionary
actions perpetrated by reactionary, anti-Romanian circles, by foreign special services and
espionage agencies (servicii speciale si oficinele de spionaj staine). With regard to the issue of
tourists crossing the border in Romania, I said that I did not posses an official communication in
this regard. I suggested that some temporary measures were adopted due to the need to limit
access of certain groups of tourists [in the country]. [Those limitats were imposed] due to
difficulties in assuring their access to hotel rooms and other related essential conditions. Those
limitations do not apply to business travel or tourists transiting Romania. I reminded [I. P.
Aboimov] that the Soviet government had introduced at different times such limitations on travel
for Romanian tourists to certain regions [of the Soviet Union] (Grozny and Armenia), which
[had] provoked dissatisfaction.
Document 4
Informational Note from the Romanian Embassy in Moscow
to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)
21 December 1989, 8:00 am

—————————————————————————————————————

The critical passage of Ion Bucur’s dispatch above is probably the following:  “I suggested that some temporary measures were adopted due to the need to limit access of certain groups of tourists [in the country]. [Those limitats were imposed] due to difficulties in assuring their access to hotel rooms and other related essential conditions. Those limitations do not apply to business travel or tourists transiting Romania.”

I have written on this subject several times in the past, for example here http://www.rferl.org/content/article/1342503.html

DECEMBER 1989: NICOLAE CEAUSESCU INITIATES THE ‘TOURIST’ MYTH 
Not surprisingly, the “tourist” myth originated with none other than Nicolae Ceausescu. This myth inevitably implies illegitimate and cynical “foreign intervention,” and Ceausescu used it to make sense of what were — probably genuinely, for him — the unimaginable and surreal antiregime protests which began in Timisoara on 15 December 1989. 

In an emergency meeting of the Romanian equivalent of the politburo (CPEX) on the afternoon of Sunday, 17 December 1989 — the afternoon on which regime forces were to open fire on the anti-Ceausescu demonstrators in Timisoara, killing scores and wounding hundreds — Ceausescu alleged that foreign interference and manipulation were behind the protests: 

“Everything that has happened and is happening in Germany, in Czechoslovakia, and in Bulgaria now, and in the past in Poland and Hungary, are things organized by the Soviet Union with American and Western help” (cited in Bunea, 1994, p. 34). 

That Ceausescu saw “tourists” specifically playing a nefarious role in stimulating the Timisoara protests is made clear by his order at the close of this emergency meeting: 

“I have ordered that all tourist activity be interrupted at once. Not one more foreign tourist will be allowed in, because they have all turned into agents of espionage…. Not even those from the socialist countries will be allowed in, with the exception of [North] Korea, China, and Cuba. Because all the neighboring socialist countries are untrustworthy. Those sent from the neighboring socialist countries are sent as agents” (cited in Bunea, 1994, p. 34).

A CHRONOLOGY OF THE ‘TOURISTS’ ITINERARY AND ACTIVITIES ACCORDING TO TOP SECURITATE AND PARTY OFFICIALS IN THE IMMEDIATE AFTERMATH OF DECEMBER 1989 
Filip Teodorescu, who as head of the Securitate’s Counterespionage Directorate (Directorate III) had been dispatched to Timisoara and was later arrested for his role in the repression there, maintained in March 1990 at his trial that he detained “foreign agents” during the Timisoara events (“Romania libera,” 9 March 1990). In a book that appeared in 1992, Teodorescu described as follows the events in Timisoara on Monday, 18 December — that is, after the bloody regime repression of anti-Ceausescu demonstrators the night before: 

“There were few foreigners in the hotels, the majority of them having fled the town after lunch [on 17 December] when the clashes began to break out. The interested parties remained. Our attention is drawn to the unjustifiably large number of Soviet tourists, be they by bus or car. Not all of them stayed in hotels. They either had left their buses or stayed in their cars overnight. Border records indicate their points of entry as being through northern Transylvania. They all claimed they were in transit to Yugoslavia. The explanation was plausible, the Soviets being well-known for their shopping trips. Unfortunately, we did not have enough forces and the conditions did not allow us to monitor the activities of at least some of these ‘tourists'” (Teodorescu, 1992, p. 92). 

Teodorescu appears here to be attempting to account for the fact that on Monday, 18 December 1989 — presumably as a consequence of Ceausescu’s tirade the afternoon before about the malicious intent of virtually all “tourists” — Romania announced, in typically Orwellian fashion, that it would not accept any more tourists because of a “shortage of hotel rooms” and because “weather conditions are not suitable for tourism” (Belgrade Domestic Service, 20 December 1989). Ironically, the only ones exempted from this ban were “Soviet travelers coming home from shopping trips to Yugoslavia” (!) (AFP, 19 December 1989)…

One must also ask: If it was precisely Soviet tourists who were most suspected at the time of being up to no good in the country, then why was it precisely they who were the sole group among “tourists” in the country at the time to be permitted to stay and go about their business unhindered?

Bucur’s statement was corroborated by press reporting at the time:

FBIS-EEU-89-242 (19 December 1989), p. 85.  Paris AFP in English 1430 GMT 19 December 1989.

Vatin, Yugoslavia, Dec. 19 (AFP)

Romania’s borders are now closed to all but Soviet travellers, who pass through Romania to return home after shopping trips to Yugoslavia….

An AGENCE FRANCE PRESSE reporter was curtly told to “go back home, only Russians can get through,” after two Romanian border guards–one armed with a Kalashnikov rifle with an Alsatian guard dog at his side–carried out a detailed inspection of the license plates on some 15 cars waiting to cross.

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/03/28/yugoslavia-romania-border-19-december-1989-an-agence-france-presse-reporter-was-curtly-told-to-go-back-home-only-russians-can-get-through/

I have been using this source since back in the 1990s when I wrote my dissertation (defended December 1996) at Indiana University (Bloomington), but I still get a kick out of it when I come across it–particularly in light of the seemingly never-ending, snowballing revisionism which alleges that the Timisoara uprising was sparked by “Soviet tourists” or “Russian tourists,” etc.

18-19 December 1989: The Timisoara Crackdown in Ceausescu’s Absence

Considering the centrality of the “foreign tourist” scenario to Securitate-inspired accounts of the December events, it is interesting to note the actions taken by the Ceausescu regime on 18 December 1989. At the close of the emergency CPEx meeting on Sunday afternoon, Nicolae Ceausescu had announced:

I have ordered that all tourist activity be interrupted at once. Not one more foreign tourist will be allowed in, because they have all turned into agents of espionage….Not even those from the socialist countries will be allowed in, outside of [North] Korea, China, and Cuba. Because all the neighboring socialist countries are untrustworthy. Those sent from the neighboring socialist countries are sent as agents.[5]

On Monday, 18 December 1989, in typical Ceausist-style it was therefore announced that Romania would not accept any more tourists because of a “shortage of hotel rooms” and because “weather conditions” were “not suitable for tourism.”[6] Ironically, the only ones exempted from this ban were: “Soviet travellers coming home from shopping trips to Yugoslavia”(!)[7]

excerpt from http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/rewriting-the-revolution-1997-chapter-6-18-22-december-1989/

Therefore, not only were Securitate officers unable to find a foreign hand behind the Timisoara unrest, but the Ceausescu regime which blocked the entrance of new Soviet citizens into the country and supposedly had suspicions about those “in transit” through the country, appear to have done nothing to expel or stop the very people they suspected.

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , | 2 Comments »

Planul Z-Z, Ion Mihai Pacepa, si Liviu Turcu in decembrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 14, 2013

(strictly personal views based on two decades of prior research and publications; not for reproduction without prior authorization; thank you!)

I have previously written about former Securitate (DIE) General Ion Mihai Pacepa’s discussion of matters related to Plan Z-Z as follows in 2005:

Furthermore, there is his amazing about face on the question of the “terrorists”/Ceausescu loyalists during the Revolution.  At the time, Pacepa spoke of “Plan M” as the source of the “terrorists” (see AP, Bryan Brumley, “Ceausescu Had Planned to Flee to China, Former Security Chief Says,” 5 January 1990).  According to Pacepa, “Plan M” called for Securitate forces to “retreat to hidden bunkers and wage guerilla war.”  He spoke about the use of safe houses and of a maze of secret tunnels, descriptions that were similar to what was being heard from Romanian during and immediately after the Revolution.  Significantly, Pacepa’s details mirror many of the points in the so-called “Plan Z” for the event of an attempt to remove Ceausescu, the reputed 1987 copy of which was published in the daily “Evenimentul Zilei” in July 1993 and which apparently was still in effect in December 1989 (for a good discussion of the plan, see Deletant, 1995, pp. 84-88).  [for a copy of the latter see:  http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/05/11/planul-z-z-planul-zet-zet-in-presa-romana-din-anii-nouazeci/ 

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/09/22/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-iii/

I have attempted to trace Pacepa’s public discussion of Plan Z-Z to verify claims made by other actors (see below, Gheorghe Diaconescu, Giani Bucurescu/Virgil Lovescu) in the Romanian Revolution of December 1989.  All of these actors refer to Pacepa’s discussion on Radio Free Europe/Radio Europa Libera sometime apparently between 24 and 26 December 1989.  Unfortunately, although there are a series of audio clips and transcripts from these days on the Europa Libera site http://www.europalibera.org/archive/1989/latest/452/982.html, there is no mention of the Pacepa intervention in question and no indication of record of its existence on the Internet.

0436

6 februarie 1990

Declaratie.  Subsemnatul Bucurescu Giani, general-maior [D.S.S.]

La data de 28 sau 29 decembrie 1989, col. Lovescu [?] Virgil seful U.M. 0650 mi-a raportat ca…

Col. Lovescu [?] Virgil avea un subordonat a carui sotie-medic a participat la acordarea ajutorului ranitilor in luptele de la Aeroport Otopeni si la transportarea cadavrelor la I.M.L.  Acestea ii relatase sotului ca in buzunarul unui terorist ucis la Otopeni, care era imbracat in trei costume de haine, unul peste altul, s-au gasit cartile de vizita ale lui Emil Bobu si Ion Dinca.

Col. L Virgil mi-a spus ca l-a frapat aceasta informatie si legat de faptul ca la postul de Radio Europa Libera se facuse afirmatie cu Pacepa ar fi precizat ca Ion Dinca se ocupase de pregatirea unor grupuri de teroristi.  Alte date nu pot da intrucit informatia era in curs de clarificare ori la Col. Ratiu [DSS Dir I] ori la Col. Goran [SMB]…

Cunosc [?] faptul ca col. Ardeleanu [sef USLA] era in relatii apropriate cu familia lui Ion Dinca…

Din conducerea USLA atit col. Ardeleanu cit si col Blortz [Bleort] erau apropriatii lui T. Postelnicu

0437

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2012/12/28/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-vi/

We have two different accounts from Gheorghe Diaconescu, which roughly match:

http://www.banaterra.eu/romana/files/procesul_de_la_timisoara_volumul_VI_continut.pdf

image0

image0-001

This also seems to confirm the following (when adjusted for the corrected dates):

Nestor Ratesh quotes one of Ceausescu’s senior party henchman, Ion Dinca, as having stated at his trial in early February 1990:

“During the night of 27-28 [of January 1990] at 12:30 A.M., I was called by several people from the Prosecutor’s Office to tell what I knew about the agreement entitled Z.Z. between Romania and five other states providing for the dispatching of terrorist forces to Romania in order to intervene in case of a military Putsch.  This agreement Z.Z. is entitled ‘the End of the End.’  I stated then, and I am stating now to you, that I have never been involved in this agreement, neither I nor other people.  And I was told:  Only you and two other people know this.  I stated that and a detailed check was made in order to prove that I was not involved in such acts.”[95]

[95] Ratesh, Romania:  The Entangled Revolution, pp. 66-67, quoting Radio Bucharest, 2 February 1990.  I don’t think from the context given it is clear that this alleged incident took place in January 1990, as Ratesh assumes; the reference to 27-28 might have been a reference to December 1989.

But it almost doesn’t matter when Pacepa first discussed this…because almost identical details were disclosed by Liviu Turcu, a DIE officer who had defected earlier in 1989 (thereby being far more knowledgeable of current plans/realities inside the Romanian security state), only without reference to a named plan, such as Plan Z-Z.  It was thus Turcu on 23 December 1989 (within 24 hours of the outbreak of terrorist hostilities in Romania; the interview would have taken place on Saturday the 23rd) who first informed Western media of the existence of such a plan–although it appears Turcu’s disclosures were never relayed by Romanian media or by Radio Europa Libera.

Romanian Army Rankled by Interference;Defector Cites Long-Standing Friction Between Military and State Security Forces

The Washington Post
December 24, 1989 | Dan Morgan

The violence that has erupted in Romania between the army and state security forces loyal to deposed president Nicolae Ceausescu is rooted in long-standing friction between the two institutions that has sharpened dramatically recently, a high-level Romanian defector said yesterday.

Lidiu Turcu, who worked with the foreign intelligence branch of the Department of State Security, known as the Securitate, until his defection in Austria last January, said a special directorate monitored the loyalty of top army officers. As Ceausescu’s paranoia increased, he appointed his brother Ilia as first deputy minister of defense and chief of the political directorate in the army.

The military deeply resented that interference, he said. Also angering the military was the removal several years ago of two high-ranking generals denounced by Securitate informers for cultivating connections at the Soviet Embassy in Bucharest, he said. There have been reports that the two were killed and dumped into the Black Sea from a helicopter, but Turcu said he could not confirm the story.

The well-equipped and dreaded security forces appear to number about 45,000 to 50,000 men, including 25,000 troops who live in barracks on the outskirts of major cities and 20,000 officers, technical personnel, and specialists, he said. That figure is far less than the up to 700,000 reported in recent days in other accounts from the region.

The officers and specialists were drawn from universities until several years ago. But in the 1980s, Turcu said, Ceausescu’s wife, Elena, ordered that recruitment of university students be stopped and that less-educated factory personnel be selected instead.

The uniformed force of fighters includes many young men who were taken from orphanages at an early age. These security soldiers, educated and trained at special schools, have no family loyalties and were indoctrinated to view Ceausescu as a father figure, Turcu said.

As Ceausescu’s fear of an internal threat to his security grew, he reportedly turned to a new “Directorate 5” in the Securitate that had the responsibility for “defense of the leadership of the party.” Presumably this is the force involved in some of the recent fighting.

Growing evidence of atrocities perpetrated by the security forces against unarmed demonstrators-shooting into crowds in Timisoara and Bucharest-has raised questions about whether foreign mercenaries may be involved. Turcu said the massacres go against Ceausescu’s dictum of “no martyrs,” which was often repeated to his inner circle.

Turcu said he talked yesterday with a friend in Bucharest who reported being forced to evacuate his apartment complex by armed Arab commandos.

The former intelligence official said he was aware of a secret agreement between Ceausescu and Palestine Liberation Organization chairman Yasser Arafat that allowed PLO groups to use Romanian territory for “logistical support.” He said Interior Minister Tudor Postelnicu, who oversaw the security forces, was present at a recent meeting between Ceausescu and Arafat.

Romanian cooperation with the PLO began in the late 1960s, Turcu said, but intensified in the past three years. He said rival PLO groups coexist within Romanian territory, but the agreement forbade clashes between these groups and prohibited their possession of arms. One job of the Securitate was to ensure that the PLO factions were obeying the agreement, Turcu said.

In addition to the PLO factions, he said, Syrian, Libyan, Iraqi and Iranian military or special operations units have been trained at a camp near Buzau, in the Carpathian foothills.

Contrary to reports that the security forces lived lavishly, Turcu said that except for higher salaries, most ordinary officials did not have access to special restaurants and stores stocked with Western electronic goods. He suggested that security officials resorted to corruption and abuse of office to satisfy their needs, which exacerbated the public’s hatred and fanned the fury that burst over the past week.

For verification of some of Turcu’s claims (in particular, the less-discussed participation of Iraqis from Saddam Hussein’s Iraq, see here:  http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/foreign-intervention/)

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

La Resita s-a jucat o mare carte a Revolutiei

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on May 5, 2013

 image0-001

Reşiţa a plătit şi ea cu sânge dorinţa de schimbare a regimului socialist. Capitala Banatului de munte a dat ca jertfă un număr de aproximativ 65 de morţi, toţi aceştia fiind victimele diversiunii securisto-teroriste aservite vechiului regim, în încercarea sa de a menţine teroarea asupra populaţiei din judeţul Caraş-Severin şi după evacuarea cuplului de dictatori în data de 22 Decembrie 1989.

http://www.memorialulrevolutiei.ro/index.php?page=evenimente/2012/vernisaj-reia

In Memoriam 1989

Un monument dedicat evenimentelor din Decembrie 1989 va fi ridicat în centrul municipiului Reşiţa, la cererea revoluţionarilor, dar şi a urmaşilor acestora.  În acest sens, primăria Reşiţa a lansat o competiţie la care se pot înscrie până în 15 mai, toţi artiştii plastici interesaţi. Cele mai bune trei proiecte vor fi premiate cu  cinci mii de lei, trei mii de lei şi respectiv două mii de lei. Câştigătorii vor fi anunţaţi în data de 30 mai. Monumentul se va numi “In Memoriam 1989” şi va fi amplasat pe locul actualei troiţe închinate eroilor Revoluţiei.

http://www.radio-resita.ro/in-memoriam-1989

http://www.resita.ro/eroi-ai-revolutiei

Eroi ai revolutiei

In decembrie 1989 am scapat de “domnia” Partidului Comunist si a “mult iubitului conducator”, Nicolae Ceausescu. In acea perioada, romanii satui sa indure o dictatura ajunsa la un prag maxim de acceptabilitate, au iesit in strada unul cate unul, pana s-au inmultit, formand o masa mult prea mare pentru a fi stapanita de Nicolae Ceausescu  si oamenii sai.

Tricolorul in timpul revolutieiPretul libertatii a fost scump. Pretul e imens, dramele prin care au trecut mii de familii in acea vreme nu au un pret anume, nu exista o alaturare de cuvinte agreabila. Pentru libertate s-au pierdut vieti. Vieti tinere, dornice de a descoperi viata in libertate, dar care nu au mai ajuns sa se bucure de ea. De libertate. Tineri si oameni in toata firea, din toate colturile tarii, au fost rapusi de gloantele si tancurile armatei. Sau de “teroristi” necunoscuti. Timisoara, Cluj, Iasi, Bucuresti, dar si in Resita, urmarile luptei pentru libertate se fac cunoscute si acum datorita memoriei celor care au disparut la revolutie.

Adam Livia, a fost o batrana din Resita care a plecat dintre cei vii in ziua de 25 decembrie 1989. Motivul este unul cat se poate de tragic. Un glont a penetrat fereastra apartamentului in care locuia si, din pacate, s-a oprit in corpul batranei.

Birbora Constantin pazea bazinele cu apa, era in timpul serviciului. Prins in valtoarea luptei, pe 14 decembrie 1989, acesta a fost impuscat mortal in zona capului. Final tragic a avut si Puraci Samfiu, unul din cei care au fost impuscati in fata sediului Militiei, decedand in urma ranilor provocate. Din pacate lista neagra nu se incheie doar cu aceste nume, ci si cu alte persoane care au sfarsit luptand pentru libertate, pentru dreptul a vorbi liber, de a munci unde si ce doreste. Pentru o viata mai buna.

De aceea, in memoria lor, le oferim o pagina, un loc de respect in amintirea lor, pe acest portal.

Nume si prenume Calitatea pentru care s-a acordat titlul Modul de acordare al titlului
1 Birbora Constantin Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
2 Ivan Marius Fost luptator garzi la Directia Judeteana de posta si telecomunicatii H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
3 Lupea Ion Daniel Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
4 Mihai Danut Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
5 Motorgeanu Florinel Sublocotenent post mortem U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
6 Mircea Ioan Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
7 Poptelecan Ioan Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
8 Pongracz Norbert Sublocotenent U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
9 Ruvineantu Remus Lazar Sublocotenent U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
10 Raut Mihai Ovidiu Fost luptator garzi la S.C. U.C.M. Resita S.A. H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
11 Smaranda Ion Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
12 Tamas Radu Simion Capitan U.M.01929 H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
13 Talpeanu Mircea Fost angajat la Directia Judeteana de posta si telecomunicatii H.C.L. nr. 83 / 28.10.1993 Decernat post mortem
14 Adam Livia Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
15 Branza Constantin Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
16 Popa Valerian Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem
17 Presznovka Adam Ion Victima a Revolutiei Române H.C.L. nr. 104/ 28.10.1993 Decernat post mortem

 Lupea Ioan Daniel ( 255 )
Profesie: Soldat in termen la UM 01929 Resita
Data nasteri: 02.06.1970
Locul nasterii: Hunedoara
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 24 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, in dispozitivul de aparare al unitatii mil
Cauza: Impuscat pe 23 decembrie 1989 cu un glont dum-dum, care a intrat pe deasupra piciorului stang si a iesit pe sub mana stanga
Vinovati:

http://www.voxbanat.ro/divertisment/2090-militarii-de-la-unitatea-17-rachete-antiaeriene-semenic-impucai-cu-gloane-dum-dum

Militarii de la Unitatea 17 Rachete Antiaeriene Semenic, împuşcaţi cu gloanţe dum-dum

comemorare unitate1      Un moment solemn, dedicat Revoluţiei din Decembrie 1989, a avut loc, vineri, în curtea fostei garnizoane a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene „Semenic” din Reşiţa.

      După trecerea în revistă a gărzii de onoare de către prefectul de Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu, şi intonarea imnului de stat, a urmat o comemorare unitate2slujba religioasă, oficiată de către un sobor de preoţi, şi depunerea de coroane, la monumentul dedicat soldaţilor căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989, la Unitatea Militară 17 Rachete Antiaeriene Semenic.

      În fiecare an, în cazarma unităţii, eroii Revoluţiei sunt comemoraţi. Este un prilej pentru a reaminti, măcar comemorare unitate3câteva din momentele derulate începând cu data de 21 decembrie 1989, la Reşiţa.

      În acea seară, când manifestanţii erau deja adunaţi în faţa Comitetului Judeţean de partid din municipiu, s-a petrecut un lucru care a influenţat derularea evenimentelor.

comemorare unitate4      „Atunci, Regimentul 17 Rachete Antiaeriene Semenic a primit primit ordin să apere Comitetul Judeţean de partid. A fost, pentru prima oară, în calitatea mea de ofiţer al Armatei Române, cu o vechime de 25 de ani, în domeniu, când nu am spus: Am înţeles! Am adunat oamenii, le-am spus despre ce e vorba, care e misiunea regimentului. Atunci am luat decizia pe care mi-am asumat-o, de a nu scoate oamenii în stradă. Mi-am asumat decizia de a nu confrunta armata cu poporul, iar consecinţele nu s-au lăsat aşteptate. Dovadă, că în noaptea de 21 spre 22 decembrie, am fost atacaţi de profesionişti, care aveau în dotare arme care nu existau în Armata Română”, a declarat gen. (r.) Vasile Cocoşilă, comandant la acea vreme a Unităţii 17 Rachete Antiaeriene Semenic.

comemorare unitate      Unul dintre militarii care se aflau în punctul de control, sublocotenent post-mortem Daniel Lupea, a murit în noaptea de 23 spre 24 decembrie, după ce a fost împuşcat în stomac. Dacă glonţul era unul normal, Daniel Lupea ar fi trăit şi în ziua de astăzi, susţine gen. (r.) Vasile Cocoşilă.

comemorare unitate6      „Din păcate, a fost vorba de un glonţ dum-dum, care, în timpul impactului produce o explozie, iar lui Daniel Lupea i-au fost distruse toate organele interne. Asemenea gloanţe nu existau nici în dotarea Armatei Române, nici a gărzilor naţionale, nici a altor structuri naţionale de apărare. Au fost multe alte diversiuni, comemorare unitate5dar Armata, la Reşiţa, nu a reacţionat împotriva poporului. Şi susţin aceasta, în ciuda tuturor afirmaţiilor prin care se susţine contrariul”, a mai precizat fostul comandant al unităţii.

      După evenimentele din decembrie 1989, Reşiţa a fost declarat oraş martir. Aici şi-au pierdut viaţa, în timpul Revoluţiei, 25 de persoane.

http://www.7-zile.com/2008/12/25/1989-decembrie-caransebes-ii/

Zaharia Drăghiţă a supravieţuit mai multor tentive de asasinat. Prima dintre acestea a avut loc în 21 decembrie, la intrarea în Pipirig. A doua a fost atunci când – susţine acesta – le-a cerut celor din noua conducere a Primăriei să nu ridice receptoarele telefoanelor, şi tocmai el a încălcat consemnul. În momentul în care a fost întrebat ,,Zoli?”, şi a răspuns ,,Da!”, s-a şi tras asupra lui. Următoarea tentativă a avut loc în 24 decembrie, când a plecat la Reşiţa să aducă muniţie. La Kilometrul 8 s-a tras asupra lui, şi, odată ajuns în faţa Miliţiei Judeţene, s-a deschis iar focul, Zaharia Drăghiţă scăpând cu viaţă doar fiindcă s-a aruncat pe burtă. Glonţul era dum-dum, l-a găsit şoferul maşinii înfipt în banchetă, când au ajuns înapoi, la Caransebeş. ,,Tot acolo, la sediul Miliţiei Judeţene, un securist a împuşcat doi miliţieni, după care a fugit”, a mai spus Drăghiţă. După alte două săptămâni s-a tras asupra sa dintr-o Dacie roşie, despre care ulterior a aflat că era maşina comandantului Securităţii, Pârvu. Altă dată a scăpat ca prin urechile acului de o maşină care voia să-l calce în timp ce era pe trotuar, cu fetiţa nou-născută în cărucior…

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2008/12/27/un-caz-nou-24-decembrie-1989-resita-si-un-glont-dum-dum/

image0-002

Norbert Pongracz

Valentin Rosada

Nascut la 15 ianuarie 1971, unicul fiu al lui Norbert si al Ilenei Pongracz.

A cazut in noaptea de 23 decembrie 1989, ora 2,40 in unitatea (de radiolocatie) in care isi satisfacea stagiul militar. Un glont ucigas pornit din paduricea din apropiere (care ulterior s-a defrisat) in timp ce statea de vorba cu locotenentul sau i-a secerat pe amandoi. In total au fost ucise 9 persoane (ofiteri si militari in termen). S-a presupus ca ucigasii ar fi fost de la unitatea de rachete, dar arma cu care s-a tras a fost speciala, calibrul 5,62 fata de armamentul obisnuit de 7,62 mm.

Pe langa golul definitiv in sufletul lor, durerea cea mai mare a familiei Pongracz este ca nici acum nu s-a elucidat problema aceasta a ucigasilor fiului lor. Resita are declarati 16 morti in Revolutie, iar domnul Pongracz, cand a mers sa ridice trupul baiatului sau de la morga, a vazut circa 50 de cadavre.

Strada Gorunului a fost botezata dupa numele eroului Norbert Pongracz.

Sonetul sau de absolvent, dedicat lui Adrian Zamfirescu, contine urmatorul text: Sa traim din plin, soarele nu rasare de doua ori pe zi si viata nu ne este harazita decat o singura data? Cu stima si respect Norbi. Sub semnatura lui Norbi sta tiparit: La revedere, in prima sambata a lunii iulie 1999. El nu va putea veni la aceasta intalnire, dar va ramane pentru totdeauna in inimile noastre, intre eroii nostri.

Adolescent fiind, a trecut in randul nemuritorilor luptand cu arma in mana, pentru libertate, pentru prietenie, pentru ca in fapta aceasta este democratia – libertate si prietenie. Si pentru aceasta a fost si jertfa lui Norbert.

Suflet curat, fiu al unor parinti cinstiti si harnici, Norbert nu si-a dezmintit afirmatia: Viata nu ne este harazita decat o singura data. Avand constiinta acestui fapt, sacrificiul sau devine mai inalt, mai plin de intelesuri si durere decat insasi viata pe care o traim.

El nu a murit, traieste si va trai de-a pururi in sufletele parintilor sai, colegilor, camarazilor de lupta, in sufletele noastre.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

http://www.revolutialugojana.org/eroi

– Vă rog să vă prezentaţi, domnule plutonier.
– Sânt plutonierul Coancă Gheorghe.
– Pentru prima dată v-am întâlnit în data de 20 decembrie 1989, în faţa Consiliului, împreună cu subunitatea dumneavoastră. Ce s-a întâmplat apoi ?
– Din 20 până în 25 decembrie 1989 am apărat oraşul Lugoj.
– Iar după aceea ?
– Consiliul Frontului Salvării Naţionale din Reşiţa a cerut întăriri din partea Lugojului şi o parte din subunităţile noastre s-au deplasat de urgenţă în ajutorul fraţilor din Reşiţa.
– Bănuiesc că a fost vorba de “terorişti” ?
– Nu, de securitatea civilă a statului.
– Unde se găseau ei ? În vreo unitate militară ?
– Erau dispersaţi în tot oraşul, în locuinţe, cazemate subterane şi la Liceul nr. 2, unde îşi transportau răniţii.
– În ce mod îşi desfăşurau atacul ?
– Atacul se deschidea la lăsarea serii şi înceta în jurul orei opt-nouă dimineaţa.
– Aţi reuşit să prindeţi câţiva ?
– La una din locuinţele de unde s-a tras, am reuşit să arestăm un maior de securitate, împreună cu cei doi fii ai săi (unul de 14 ani, iar celălalt de 20 ani, elev la şcoala militară de securitate), toţi trei foarte buni trăgători.
– Nu erau conştienţi de faptul că totul e pierdut ?
– Ba fa, dar … la întrebarea adresată de comandantul unităţii militare din Reşiţa : “Ce rost are vărsarea de sânge, situaţia oricum nu o puteţi întoarce ?”, răspunsul comandantului Securităţii civile, atunci arestat, a fost : “Puţin ne pasă !”.
– Care a fost atitudinea civililor ?
– Populaţia a manifestat o adevărată dragoste faţă de armată, gărzile patriotice participând activ la acţiunile de luptă.
– Aţi avut victime ?
– Din rândul gărzilor patriotice s-au înregistrat multe victime, din rândul subunităţii noastre nu s-a înregistrat nici o victimă.
Când s-au predat securiştii şi ce armament au folosit ?
– S-au predat în data de 29 decembrie 1989, dar am continuat să apărăm obiectivele până astăzi, 10 ianuarie, când ne-am întors la Lugoj. Armamentul lor era de provenienţă străină, super-uşor, de calibru 5,6 şi în cadenţă de tragere dublă. Gloanţele erau cu vârf retezat şi pastilă explosivă în cap.
– Care este acum cea mai mare dorinţă a dumneavoastră ?
– Să-mi revăd copilul, de doi ani şi jumătate. Să fac o baie fierbinte şi să-mi schimb cizmele că, din 17 decembrie până în 5 ianuarie 1990, am dormit îmbrăcat şi fără să-mi scot cizmele din picioare.
– Spuneţi-mi, s-a ridicat convocarea ?
– Nu, dar ni se permite să mergem zilnic, pentru câteva ore acasă.
– Aveţi un gând personal ?
– Sânt mândru, satisfăcut, că atât la Lugoj cât şi la Reşiţa, ca de altfel în întreaga ţară, Armata şi-a dovedit calmul, puterea de discernământ şi disciplina.

Reporter : Simion FLORIEAN

(Drapelul, nr. 7 – sâmbătă, 13 ianuarie 1990)

Adam Livia ( 21 )
Profesie: Pensionara
Data nasteri: 19.01.1924
Locul nasterii: Caras-Severin
Calitate: Erou Martir
Data mortii: 25 decembrie 1989
Locul mortii: Resita, Piata 1 Decembrie 1918, (in locuinta sa)
Cauza: Plaga impuscata a capului
Vinovati:
Observatii: Glontul penetrant a intrat prin fereastra apartamentulu

 image0-001

image0-004

image0-005

image0

image0


Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

High Time to Unpack Already: Why the Restless Journey of the “Soviet tourists” of the Romanian Revolution Should Come to an End.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 29, 2013

(purely personal views as always, based on two decades of research and publication, not for reproduction, thank you!)

Somewhere out there, on the Great Highway in the Sky, or perhaps more fittingly, the Beltway of one of Dante’s circles, the “Soviet tourists” (alternatively, “Russian tourists”) of December 1989 in Romania continue to drive around, aimlessly, and, of course, as we are so often told, not staying in hotels.  Sadly, for the lovers of absurdity, this never-ending holiday from reality must–or at least should–come to an end.  Here’s why:

The Timisoara files about December 1989 are now publicly available (when the link works!) on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/.  What they show is that Securitate, Militia, and other regime officials from Timis County were asked by Bucharest–communicated via the person of Securitate Director, General Iulian Vlad–to investigate the role of foreign elements, specifically tourists, in the Timisoara protests of mid-December 1989.  But they were not the only ones.  General Vlad tasked senior Securitate officials from Bucharest sent to Timisoara to report back to him on this very topic alleging external involvement and manipulation of the Timisoara demonstrations.  What remains unclear is how much of this tasking was General Vlad communicating his own “hypothesis” or how much of it was he relaying Nicolae Ceausescu’s “theory” about what was going on.  This much is clear:  neither those stationed in Timis County, nor those officials sent from Bucharest could find evidence of a foreign hand in the Timisoara uprising, despite being asked to investigate exactly this aspect.  How do we know this?  From their own written confessions immediately after the December 1989 events.  (Below are four of them:  Nicolae Mavru, Liviu Dinulescu, Emil Macri, and Filip Teodorescu.)

Niculae Mavru, fost sef al sectiei ‘Filaj si investigatie’ de la Securitatea Timis, declaratia din 13 ianuarie 1990:  …la ordinul col. Sima Traian, am primit…misiuni de a observa si sesiza aspecte din masa manifestantilor, din diferite zone ale orasului in sensul de a raporta daca sint straini (ceea ce nu prea au fost) care incita la dezordine, acte de violenta sau altfel de acte…

0331

25 iunie 1991

“Desi ne-am straduit nu am putut raporta col. Sima implicarea completa a vreunui cetatean strain in evolutia demonstratiilor cit si fenomenlor care au avut loc la Timisoara,..”

0173

“Sarcina primordiala pe care am primit-o de la col. Sima a fost daca in evenimentele declansate la Timisoara erau implicate elemente straine din afara tarii.  Cu toate eforturile facute nu a rezultat lucru pe linia mea de munca.”

0174

26 iunie 1991, Declaratia lui Liviu Dinulescu, cpt. la Serviciul de Pasapoarte al jud. Timis (in decembrie 1989, lt. maj. ofiter operativ Securitate judetean la Serv. III, care se ocupa de contraspionaj)

“Precizez ca anterior declansarii evenimentelor de la Timisoara din datele ce le detineam serviciul nostru nu rezulta vreun amestec din exterior in zona judetului Timis.”

0197

Generalul Emil Macri (seful Dir. II-a Securitatii, Contrainformatii Economice),

Declaratie 2 ianuarie 1990:

“Rezumind sintetic informatiile obtinute ele nu au pus in evidenta nici lideri si nici amestecul vreunei puteri straine in producerea evenimentelor de la Timisoara.  Raportarea acestor date la esalonul superior respectivi generalului I. Vlad a produs iritare si chiar suparare…”

IMG_1219

IMG_1215

Filip Teodorescu (adj. sef. Dir III Contraspionaj D.S.S.), Declaratie, 12 ianaurie 1990: 

Seara [luni, 18 decembrie 1989], dupa 23:00, responsabili (anumiti ?) de generalul-maior Macri Emil pe diferitele linii de munca au inceput sa vina sa-i raporteze informatiile obtinute.  Au fost destul de neconcludente si cu mare dificultate am redat o informare pe care generalul-maior Macri Emil a acceptat-o si am expediat-o prin telex in jurul orei 01:00 [marti, 19 decembrie 1989.  In esenta se refera la:

–nu sint date ca ar exista instigatori sau conducatori anume veniti din strainatate…

IMG_1453

IMG_1438

All this is important to keep in mind when coming across claims about the alleged role of these tourists in the overthrow of the communist regime of Nicolae Ceausescu:  none of the authors purporting such claims have addressed the documents above.  Among the authors who allege such a role and whose work is available on the Internet are the following:

James F. Burke (citing Grigore Corpacescu, General Iulian Vlad, and a well-known article from September 1990 in Democratia) http://www.ceausescu.org/ceausescu_texts/revolution/december_revolt_moscow.htm (I have dealt with these allegations here http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/12/29/presa-din-1990-despre-turistii-rusi-din-decembrie-1989/, and  http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/09/22/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-iii/)

Catherine Durandin (citing Radu Portocala) http://www.diploweb.com/english/romania/durandin1.htm  (I have addressed this allegation here http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/09/24/the-1989-romanian-revolution-as-geopolitical-parlor-game-brandstatter%E2%80%99s-%E2%80%9Ccheckmate%E2%80%9D-documentary-and-the-latest-wave-in-a-sea-of-revisionism-part-four/)

Alexander Ghaleb (fn. 9, citing “police sources”) http://www.sferapoliticii.ro/sfera/165/art03-Ghaleb.php

Jacques Levesque (citing a 1992 book by Filip Teodorescu) http://publishing.cdlib.org/ucpressebooks/view?docId=ft4q2nb3h6&chunk.id=d0e6746&toc.id=d0e6638&brand=ucpress

John Simpson (citing Virgil Magureanu and the SRI) http://www.independent.co.uk/life-style/ten-days-that-fooled-the-world-1387659.html

Alex Mihai Stoenescu (p. 186 of 340, Petre Roman citing Mihai Caraman) http://www.scribd.com/doc/105257958/Alex-Mihai-Stoenescu-Istoria-Loviturilor-de-Stat-Din-Romania-Vol-4-1

Larry Watts (fn. 90 p. 26, Petre Roman citing Mihai Caraman) http://www.larrylwatts.com/excerpts/with_friends_like_these_excerpts.pdf  (Roman ironically himself undermined such a claim here:  http://adevarul.ro/news/eveniment/petre-roman-ceausescu-acceptat-controlul-psihiatric-proces-putea-scape-1_50ad124a7c42d5a6638e48ab/index.html)

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , | 9 Comments »

“Secretele Revolutiei de la Timisoara”: col. Niculae Mavru, fost sef al sectiei ‘Filaj si investigatie’ de la Securitatea Timis

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 6, 2013

Niculae Mavru, fost sef al sectiei ‘Filaj si investigatie’ de la Securitatea Timis, declaratia din 13 ianuarie 1990:  …la ordinul col. Sima Traian, am primit…misiuni de a observa si sesiza aspecte din masa manifestantilor, din diferite zone ale orasului in sensul de a raporta daca sint straini (ceea ce nu prea au fost) care incita la dezordine, acte de violenta sau altfel de acte…

0331

25 iunie 1991

“Desi ne-am straduit nu am putut raporta col. Sima implicarea completa a vreunui cetatean strain in evolutia demonstratiilor cit si fenomenlor care au avut loc la Timisoara,..”

0173

“Sarcina primordiala pe care am primit-o de la col. Sima a fost daca in evenimentele declansate la Timisoara erau implicate elemente straine din afara tarii.  Cu toate eforturile facute nu a rezultat lucru pe linia mea de munca.”

0174

si mai tarziu, dupa potopul de “memorie recuperata”

(“recovered memory,” dupa spusele lui Ken Jowitt)

al fostilor securisti si militieni…

http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/decembrie-89/secretele-revolutiei-de-la-timisoara-72088.html

Secretele Revolutiei de la Timisoara

02 Mar 2004 – 00:00

Nicolae Mavru, fostul sef al filajului de la Securitatea Timis, dezvaluie episoade incredibile din timpul evenimentelor de la Timisoara. In prima noapte a Revolutiei, 20% din cei arestati erau informatori. Interviu cu col. (r) Nicolae Mavru, fostul sef al sectiei “Filaj si investigatie” de la Timisoara.

  • Jurnalul National: Va propun sa incepem cu problema coloanelor de turisti.Nicolae Mavru: Au existat. Legenda lor era bisnita. Ei au intrat in tara cu legenda ca se duc in excursie in Bulgaria sau Iugoslavia, dar cand au ajuns in zona Arad-Timisoara, au schimbat legenda ca sa poata sa stationeze. La un moment dat s-au retras sarbii, bisnitarii obisnuiti, si au fost inlocuiti de polonezi in octombrie 1989. La inceputul lui decembrie au disparut brusc polonezii si au venit rusii, cam 2.000 de oameni, majoritatea barbati tineri, atletici. Particularitatea acestor grupuri de bisnitari rusi era ca nu aveau marfa.
  • Va intrerup aici o clipa. Exista in documentele oficiale, fie depozitii din procese, fie audieri la Comisiile senatoriale, o contradictie. In timp ce unii conducatori ai DSS insista pe existenta si implicarea acestor “turisti” in evenimentele din Timisoara ( Vlad, Ratiu), altii neaga importanta acestor grupuri (col. Pele, Nicolicioiu).Coloanele si grupurile sovietice au existat. Eu fac aceasta distinctie, pentru ca ele au avut calitatea de coloane pana au ajuns la noi in judet; aici au stationat. Noi iiobservam, mi se raporta verbal despre ei si despre ceea ce fac, pentru ca la un moment dat umplusera soseaua Arad-Timisoara. Vindeau tigari, cafea, imbracaminte, dar foarte slab, cantitati foarte mici de produse, scule… Ei treceau foarte des in Ungaria si Iugoslavia, ca sa aduca marfa, dar se intorceau cu marfa foarte putina.
  • Spuneati ca erau barbati tineri, atletici… Banuiesc ca de la dvs. a pornit descrierea aceasta, folosita apoi in toata literatura despre revolutie.Majoritatea acestor indivizi era basarabeana, vorbind stricat romaneste, dar printre ei erau si cate 4-5 care vorbeau numai ruseste sau nu vorbeau deloc, pentru ca mi-am pus oamenii sa se infiltreze, sa faca pe cumparatorii; iiintrebau ceva, dadeau din cap si faceau semn unuia care vorbea romaneste.
  • Au fost la vreun moment dat inclusi in categoria suspecti?Au fost observati, mi s-a raportat verbal cazul lor, comportamentul lor, iar eu l-am informat verbal pe colonelul Sima. Acesta mi-a raspuns: “N-avem timp sa ne ocupam de ei”. Eram sufocati de celelalte activitati, inclusiv de cazul Tokes.
  • Va pun o intrebare mai… delicata. Este posibil ca acei din conducerea Securitatii sa fi ignorat rolul acestor grupuri sovietice, amplasandu-le in categoria bisnitarilor care bantuiau oricum zona, fara sa intuiasca potentialul lor interventionist, iar apoi, dupa revolutie sa exagereze informatiile despre ele, pentru a ascunde lipsa de prevedere si, in ultima instanta, de profesionalism?N-am cum sa stiu asta. Asta se intampla sus, eu stiam ce se intampla jos. Dar, va repet, am informat si Sima mi-a spus ca nu avem timp de ei.
  • Bun, atunci va intreb altceva: jos, acolo, in strada, cand s-au declansat evenimentele, grupurile acestea de basarabeni si-au parasit locurile de bisnita si s-au implicat in violente?Este posibil, da. Au aparut acesti indivizi puternici, atletici, cam blonzi asa, care incitau copiii strazii: “Haideti, ma, spargeti, nu va fie frica!”. Scenele astea le-am surprins. Insa, neocupandu-ne de ei inainte, nedocumentandu-i, nu am avut cum sa stim precis ca provin din grupurile de bisnitari de pe soseaua Arad-Timisoara.
  • Adica n-ati putut spune: individul cutare care incita in dreptul magazinului x este acelasi cu individul care ieri vindea tigari la kilometrul y.Nu, dar din experienta mea de cunoastere a oamenilor, a suspectilor, pentru ca serviciul meu era de “filaj si investigatie”, acesti indivizi care incitau copiii strazii la spargeri si devastari proveneau de acolo, aveau o anumita tipologie pe care specialistul in filaj o recunoaste foarte bine. Eu va pot spune imediat dintr-un grup de oameni care este basarabean, fara ca acela sa deschida gura. Dar cand o deschide!
  • Domnule colonel, nu credeti ca este posibil ca Securitatea sa fi ratat operatiunea de identificare din timp a acestor diversionisti, astfel ca ei au reusit ceea ce in termeni militari se numeste “surprinderea”?Toate informatiile despre acesti diversionisti se gasesc in notele de filaj pe care le-am inaintat conducerii.
  • Este vorba de notele de filaj care au fost prezentate in instante cu ocazia proceselor de la Timisoara, apoi au disparut?Nu stiam de disparitia lor, dar ele au existat sigur.

Pentru cine, in realitate, a provocat si a facut distrugerea magazinelor la Timisoara, vedeti aici:  http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/02/22/dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-tudor-postelnicu-unii-militari-de-la-trupele-de-securitate-ale-brigazii-timisoara-au-facut-unele-provocari-la-unele-magazine-si-vitrine-spargind-geamurile-sa-im/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , | 7 Comments »

“Acum securistii vintura versiunea lor: Ati tras voi in voi ca prostii”: dezinformare securista in derulare (ianuarie 1990)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 20, 2010

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , | Leave a Comment »

“Culisele procesului lui Nicu Ceauşescu” (I): Nicu Ceausescu, Arme de 5,6 mm, Directia V-a a Securitatii, si Decembrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 13, 2010

http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%202.doc.

Şedinţa a doua

Continuare –declaraţia inculpatului Nicu Ceauşescu

Pr.-În legătură cu cea de a doua învinuire şi anume deţinerea, fără drept sau în condiţii nelegale, a mai multor arme de foc şi a muniţiei aferente acestora, a muniţiei în general, ce aveţi de spus? Deci aţi deţinut, şi câte astfel de arme, în ce condiţii?

In.-Da.

Pr.-Ce aveţi de relatat vizavi de această învinuire ?Deci, în primul rând, ce arme aţi deţinut la locuinţele dumneavoastră?

In.-Domnule preşedinte , acuma trebuie, ţin să specific acelaşi lucru-armele nu au fost găsite la locuinţa mea din Sibiu.Nici armele, nici muniţia. Armele au fost găsite la Centrul de Dresaj-Câini.

Pr.-Da.

In.-Armele erau proprietatea tatălui meu pe care le foloseam şi eu.

Pr.-Deci, care sunt aceste arme?

In.-Poftiţi?

Pr.-Care sunt aceste arme? Să-ncepem unde le-aţi deţinut şi cu ce titlu, să ne spuneţi.

In.-Aşa. Aceste  arme, deci-nu ştiu exact denumirile…

Pr.-Citind rechizitoriul, aţi citit rechizitoriul?

In.-Da.

Pr.-Cele din rechizitoriu corespundeau, ca să putem să vă facilităm…

In.-Da,da,da.

Pr.-Atunci aţi posedat un pistol mitralieră,fără serie, confecţionat tip CUGIR…

In.-Da.

Pr.-de 5,6 calibru?

In.-Da.

Pr.-Unde s-a aflat acest …

In.-Acest pistol mitralieră s-a aflat o perioadă la taică-miu, o perioadă la mine, o perioadă la Şcoala de câini.

Pr.-Când anume, de ce a ajuns la Şcoala de Câini?

In.-Păi, la Şcoala de Câini a ajuns în ziua de 22, când am spus, existând pericolul…

Pr.-Deci, până în 22, unde a fost?

In.-Păi,la…depinde de când?

Pr.-Deci, de-atuncia…

In.-Bun. La Sibiu ,deci, de 2 ani de zile ca să nu mai…la mine!

Pr.-Era al dumneavoastră?

In.-Nu!

Pr.-Dar?

In.-Era al lui taică-miu, io-l foloseam. De fapt, ar…ăăă…regimul era în felul următor(puţin mai complicat),deci în fosta Direcţie 5 a fostului Departament al Securităţii Statului avea, din câte cunosc eu, toate armele înregistrate. Ea se ocupa de înregistrarea lor, deci,practic trecerea lor în registru sau în … asta de port-armă, muniţie, întreţinere, toate celelalte probleme. Am avut două discuţii, în legătură cu aceste arme, cu fostul şef al Direcţiei a 5-a ,respectiv fost general sau actual general-Marin Neagoe.

Şi l-am întrebat: toate armele sunt normale?(armele care erau în posesia mea). Mi-a spus:„Nu e nici o problemă, toate armele sunt trecute în evidenţa miliţiei şi există un permis general pe ele).

Pr.-Deci aţi auzit că există un permis general pe aceste arme?

In.-Pe fiecare, adică toate sunt trecute pă un singur permis.

Pr.-Aparţinând cui?

In.-Aşa.

Pr.-Deci există un permis ! Ce fel de permis?

In.-Un permis de arme în care sunt trecute toate armele care există în casă…

Pr.-Un permis pe numele cui? Sau pentru cine?Sau al cui?

In.-Această întrebare n-am pus-o.

Pr.-Nu vi se pare nefiresc că n-aţi pus-o?

In.-Nu!

Pr.-Şi că v-aţi mulţumit?…Da.

In.-Nu mi se … ştiţi de ce? Să vă spun foarte sincer –datorită faptului că era Departamentul Securităţii Statului.

Pr.-Acest pistol-mitralieră, de tip CUGIR, calibrul 5,6, de cât timp se află în detenţia dumnea, în deţinerea dumneavoastră?

In.-Doi ani jumate.

Pr.-„Am deţinut un pistol mitralieră-calibrul 5,6, tip Cugir, primit în  urmă cu circa doi ani, de la tatăl meu…”. Pistolul SCHMIDT,  unde l-aţi avut, tot la Sibiu? Pistol Schmidt?

In.-Pe care aveam permis de port-armă sau…?

Pr.-Pistolul SCHMIDT  ca atare, şi pe urmă cu permisul…

In.-Păi, nu ,dar nu ştiu care este, vă rog să mă scuzaţi, da’ io nu ştiu exact, după denumire, cum arată, asta e partea mai…ăăă…

Pr.-Problema aceasta de tip de arme militare sau nu şi de mărci , nici nouă nu ne este foarte familiară, dar…

In.-În rechizitoriu spune că io-am avut permis de port –armă cu un singur pistolet.

Pr.-Câte pistoale aţi avut atunci? Câte pistoale,pistolete aţi deţinut?

In.-SCHMIDT? Păi, dacă-i aici e…tot de 2 ani de zile.

Pr.-Ca număr vă întreb.

In.-Păi, câte sunt în rechizitoriu.

Pr.-Nu, nu! Câte aţi avut dumneavoastră? Nu ştiaţi câte arme?

In.-Nu!

Pr.-„Nu pot preciza câte pistolete am deţinut…”

Dar, la Bucureşti, câte v-au fost găsite în maşină?

„…dar,la Bucuresti, au fost găsite în maşina cu care călătoream 2 pistolete,…”. Vă aparţineau acestea ?

In..-Da.

Pr.-„…care îmi aparţineau .” Câte carabine aţi avut?

In.-Două.

Pr.-Două sau trei?

In.-Două puşti de vânătoare şi două de 5,6 fiindcă şi…

Pr.-Deci două? Două cu lunetă şi două fără?

In.-Da.

Pr.-„Am mai deţinut 2 carabine cu lunetă şi 2 puşti de vânătoare”. Toate acestea la Sibiu, ce-am discutat?…

Pr.-Toate acestea la Sibiu, ce-am discutat până acuma?

In.-Da.

Pr.-„Toate acestea în locuinţa mea, din Sibiu, până la data de 22 decembrie…”

Cine a dispus să fie duse la Şcoala de Câini? Când,înainte de a pleca spre aeroport?

In.-Nu! Dimineaţa la şapte.

Pr.-„…când, dimineaţa, eu am dispus să fie transportate la Şcoala de Creştere şi Dresaj-Câini”. În locuinţa din Cosmonauţilor aţi deţinut un pistol de tip aer comprimat?

In.-Cred că da. Da!

Pr.-„Am deţinut la locuinţa din Bucureşti, strada Cosmonauţilor, un pistol de tir, cu  aer comprimat, marcă germană”.

Contestaţi muniţia şi tipul de muniţie şi numărul din procesele verbale, care le-aţi văzut la dosar?

In.-Nu,păi…

Pr.-Că s-ar fi găsit la locuinţa dumneavoastră, că vă aparţineau?

In.-A, tot ce se poate! Acuma, singurul lucru, care pot să spun io , e că n-am văzut procesul verbal de percheziţie, da’, merg pe bună credinţă, înseamnă că aşa e.

Pr.-Da, atuncia ne puteţi dumneavoastră spune câte anume?

In.-Nu!Nu.

Pr.-„Am deţinut muniţie atât la locuinţa mea din Sibiu,…

In.-La Sibiu toată a fost dusă la…

Pr.-…care a fost, şi ea, transportată, la Centrul de Creştere şi Dresaj-Câini…”

La Bucureşti aţi avut muniţie? În Cosmonauţilor?

In.-Cred că da. Dacă spun c-am avut …

Pr.-„…şi cred c-am avut muniţie şi la locuinţa din Bucureşti”.

In.-Am înţeles că s-a găsit un cartuş, două cartuşe,mă rog.

Pr.- „Nu pot reda numeric şi, ca tip, muniţia deţinută , dar consider reale menţiunile din actele de la dosar”. Acestea v-au fost,în parte, date de tatăl dumneavoastră sau le-aţi primit dumneavoastră personal,sau cum? Aceste arme : carabine,  puşti cu lunetă,  pistoale?

In.-Da. Adică, am încercat de la început să explic un lucru. Deci nu numai astea le-aveam. Aveam la Direcţia 5-a mai multe.

Pr.-Nu. Asupra dumneavoastră şi-n locuinţele dumneavoastră?

In.-Bun!Asupra mea s-a găsit un pistol.

Pr.-Aşa.

In.-Dar…ăăă…problema care e – ei se ocupau de toate problemele astea.

Pr.-De unde aţi primit acestea despre care am vorbit?

In.-Aa, bun! O parte, de exemplu, o parte le-am primit şi eu, o parte erau de la tată-miu.

Pr.-„O parte din aceste arme le primisem de la tatăl meu , altele le primisem în mod direct.”

In.-Aşa. De exemplu, pistol…

Pr.-„Cert este că generalul Neagoe îmi comunicase că, pentru toate aceste arme există înregistrări legale , precum şi un permis general, iar eu nu am cerut alte precizări.”

Consideraţi că le deţineţi legal,practic?Consideraţi că sunteţi în deţinerea legală a acestor arme şi a acestor muniţii?

In.-Foarte greu de spus.Adică, domnule preşedinte, vă daţi seama că, în funcţia pe care o aveam io, ca să deţin permis, adică să obţin permis de port-armă şi muniţie aferentă era un lucru foarte simplu.Era, practic îl chemam pe cel de la…

Pr.-În funcţia în care…

In.-Era…

Pr.-…aţi deţinut-o, multe probleme le puteaţi rezolva foarte simplu,dar, aicea, este altă problemă.

In.-Bun, io-am…

Pr.-Tocmai în funcţia pe care o deţineaţi, eraţi dator să cunoaşteţi dispoziţiile legilor şi legislaţiei române.

In.-…am plecat de la buna…

Pr.-Vizavi de această legislaţie…

In.-Da?

Pr.-…dumneavoastră vă consideraţi un om cu studii superioare şi cu o anumită…deci, din acest punct de vedere consideraţi legală, privitor la legea română ?

In. -Am de făcut 2 precizări: nu cunosc legea din ` 71 privind regimul armelor …

Pr.-Deci  nu cunoaşteţi această lege?

In.-Da.Aşa.  Şi…ăăă…la momentul respectiv, consideram legal, dacă era vorba de…

Pr.-„Nu cunosc legea, actul normativ din 1971, privind regimul armelor şi muniţilor…”

In.-Da’ , acuma cunoscând, ştiu că nu-i legal.

Pr.-Şi deci, atunci, apreciaţi că sunteţi în cadrul unei deţineri legale?

In.-Nu,acuma…

Pr.-Nu acuma. Atunci ?

In.-Atuncia? Atuncia da, fiind…

Pr.-„…şi am considerat, în permanenţă, că mă aflu într-o deţinere legală a armamentului şi muniţiei, abia acum realizând că am încălcat dispoziţiile legale.”

Aţi avut,totuşi, un permis de port-armă ?

In.-Da.

Pr.-Şi la acest permis de port-armă, ce armă era trecută?

In.-Un pistol .

Pr.-Cine, de ce vi s-a dat? L-aţi solicitat dumneavoastră sau…?

In.-Nu! Era singura armă care nu provenea de la Direcţia 5.

Pr.-Da.

In.-Şi provenea direct de la Postelnicu. Şi-atuncia, când am zis , mi-au dat arma…

Pr.-Nu vi s-a părut normal că pentru acest pistol aveţi permis de port-armă, iar pentru toate celelalte-şi pe numele dumneavoastră categoric-?

In.-Dupa-ceea. Ăsta a fost şi motivul pentru care l-am întrebat pe Neagoe.

Pr.-E clar!

„Eu am primit un pistolet de la…direct de la Tudor Postelnicu şi un permis pentru acest pistolet, şi atunci  l-am întrebat pe generalul Neagoe despre situaţia celorlalte arme, aflând despre ceea ce am numit un permis general”. În legătură cu aceste probleme, legate de învinuirea , în legătură cu armamentul şi muniţia mai aveţi ceva de declarat?

In.-Nu. Nu.

Pr.-În conformitate cu dispoziţiile legale, dacă aţi relatat tot ceea ce-aţi avut de relatat în legătură cu învinuirea, Instanţa vă va adresa câteva întrebări.

Decembrie 1989, gloante de calibru 5, si teroristii: Dupa Sibiu si Bucuresti (Piata Palatului), astazi Brasov, Braila, si zona Televiziunii (Bucuresti)

Decembrie 1989: Si totusi forumistii stiu cite ceva. Sibiu, Bucuresti, munitie atipica, si teroristii

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »