The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Archive for December 20th, 2014

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #11 Ceausescu Returns from Iran…and Apparently Not Empty-Handed

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 20, 2014

(Purely personal views as always, based on over two decades of research and publications inside and outside Romania)

2014 marks the 25th anniversary of the collapse of communism in central and eastern Europe–Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania.  This series looks at 25 things I have learned about the events of the Romanian Revolution of December 1989.  The numbering is not designed to assign importance, but rather–to the extent possible–to progress chronologically through those events.

in relation to Ceausescu’s trip to Iran, from Orwellian…Positively Orwellian (2006)

In this regard, further claims related by former USLA Captain Marian Romanescu to Dan Badea, are to say the least intriguing:

Several days before the outbreak of the December events, the commander of the USLA forces—col. ARDELEANU GHEORGHE (his real name being BULA MOISE)—left for Iran, bringing with him a great many gifts; and a car’s load of maps, bags, pens, sacks, etc. What did Col. Ardeleanu need these for in Iran? What was the use of having the head of the USLA go? What did he negotiate with the Iranians before the arrival of Ceausescu [18-19 December]? Could he have contracted the bringing into the country of some shock troops, as they are called, to enforce the guard at the House of the Republic, the civic Center and the principal residences of the dictator [RAH Observation:  this is very specific and phrased in a question…a tactic for relaying information while not directly violating a security oath]? If not for that reason, why? Because it is known what followed…

On 22 December, col. Ardeleanu gave the order that 50 blank cover IDs, with the stamp of the Department of Civil Aviation, be released. The order is executed by Gradisteanu Aurel from the coordinating service of that department—a Securitate captain in reserve—and by lt. Col. SOMLEA ALEXANDRU, the latter receiving the IDs and putting them where they needed to be. It is known that the majority of USLA cadre work under the cover of being in the Militia. But who did these IDs cover in this situation? [emphases and capitalization in original]

‘Deghizarea’ (IV),” Romania Libera, 19 martie 1992, p. 5a.  Generalul Militaru: “Va sfatuiesc sa cercetati un detaliu privind vizita lui Ceausescu in Iran:  colonelul Ardeleanu, seful de la USLA, i-a insotit la plecare.  La intoarcere a venit cu o zi mai tirziu, aterizind cu un avion, incarcat cu persoane pe aeroportul Kogalniceanu.  Pe de alta parte, in ziua de 29-30 decembrie, de pe aeroportul Baneasa s-au luat zborul mai multe avioane libiene.  Cu oameni imbarcati.!”

Cuvintul, nr. 51 decembrie 1991


My thanks to journalist Harvey Morris for his clarification of the above:

It all comes back to me now. I was at the main hacks’ hotel for a while and then also stayed at National (who knows in what room!) The telex was from Maryann Bird, colleague at the Independent foreign desk in London. The Rajavi group refers to the opposition People’s Mujahedin of Iran, an anti-government group that always was, and still is, propagandising against the Tehran regime. Which doesn’t mean they weren’t on to something in this case.
I now have a vague recollection of the message but can’t imagine I did much to follow it up, considering everything else going on. I certainly never established the presence of any Iranian revolutionary guards who, even had they been there on Dec 20, probably would have headed off as soon as Ceaucescu overthrown. My gut instinct would be it was Mujahedin propaganda, pegged to good Iranian relations with Ceaucescu.

Cuvintul, nr. 52-53 decembrie 1991


Jack Anderson and Dale Van Atta, “Iran Embarrassed by Ceausescu Visit,” The Washington Post, 17 January 1990, E17. (syndicated copy above) WASHINGTON — Romanian despot Nicolae Ceausescu got some help last-minute help from a soul mate who is now embarrassed about coming to the aid of a loser.  Iranian President Hashemi Rafsanjani tried to prop up Ceausescu by sending Iranian security goons to Romania to protect him.  Ceausescu’s three-day visit to Iran while his troops massacred dissidents at home contributed to the foment that eventually overthrew him.  Rafsanjani’s embrace of the Romanian dictator on that trip has not helped his stock with the Western diplomatic community. Iranian and Romanian sources and intelligence sources now tell us what went on behind the scenes when Ceausescu was in Iran. He flew to Tehran on Dec 18 while his troops were brutally putting down a riot in the Romanian city of Timisoara. The day before, Ceausescu’s secret police had used tanks and machine guns to open fire on crowds of demonstrators. Hundreds of men women and children were murdered. The battle continued while Ceausescu was being welcomed by an elated Rafsanjani. In his first six months as president of Iran, no other head of state had bothered to visit. The two men openly conferred about trade issues. Romania has been a major trading partner with Iran, and their business amounted to about $1.8 billion last year.  Ceausescu had become so enamored of Iran, according to Romanian sources, that in November he secretly deposited millions of dollars in gold for safekeeping in Iranian banks. He mistrusted Western banks after seeing some of them freeze the ill-gotten gain of another opportunist Ferdinand Marcos. On the second day of his visit to Tehran, Ceausescu placed a wreath on the tomb of Ayatollah Khomeini. In doing so, he became the only head of state to kiss up to Khomeini after death.  In retrospect, it was a kiss of death back home.  That night, with word that the demonstrations were out of control in Romania, Ceausescu begged Rajsanjani for help.  Rafsanjani supplied some of his most loyal Iranian bodyguards to protect Ceausescu on his return.  The next day, Dec 20, a contingent of Iranian Pasdaran, the Revolutionary Guard, secretly flew to Bucharest. Two days later, when the Romanian army turned against Ceausescu’s security police. the despot knew it was over.  He and his wife Elena fled Bucharest but were captured by peasants. Meanwhile, Timisoara was still a battleground where eyewitnesses to the shooting claimed the forces were not all Romanians.  According to some witnesses, Iranians or Libyans were doing some of the shooting. Similar reports of Iranian and Libyan snipers came from the industrial city of Craiova. In a two-hour secret trial on Christmas Day, the Ceausescus were convicted of genocide of 60,000 Romanians and theft of more than billion. “You should have stayed in Iran where you had flown to, the prosecutor told them. “We do not stay abroad,” Elena Ceausescu said. “This is our home.” The two were executed by firing squad. Rafsanjani was fit to be tied. He was embarrassed about helping Ceausescu at the end because he feared it would jeopardize trade arrangements with the new Romanian government. Rafsanjani dismissed his ambassador to Romania for not telling him about the power of the anti-Ceausescu forces in time to spare Iran the humiliation of hosting a has-been.

Irán – Románia – fegyveres gárdisták

Bagdad, 1990. január 2. kedd (MTI/AFP)- A Modzsahedin Khalk (Népi Modzsahedin) elnevezésű iráni ellenzéki szervezet irodája Bagdadból közleményt juttatott el kedden az MTI-hez. Ebben a szervezet Iránból származó – pontosan meg nem nevezett – forrásokra hivatkozva közli: amikor Romániában kiéleződtek a belső harcok, december 20-án Rafszandzsani iráni elnök utasítására fegyveres gárdát (pasdaran) küldtek Bukarestbe a Ceausescu-rendszer védelmére.
A december 19-i romániai véres összecsapást követően
Rafszandzsani és Ceausescu december 19-én este Teheránban állapodott
meg abban, hogy a gárdistákat sürgősen átdobják – írja a Modzsahedin
Khalk közleménye. A bagdadi székhelyű szervezet a hír hitelességének
alátámasztására hét, Romániába küldött gárdistát név szerint is
megemlít: Morteza Hazveh, Szejed Reza Arai, Mohaved Tezar-Parto
Dezfuli, Masszud Orei, Szejed Ali-Aszgar Szadegi, Morteza Nikokar,
és M. Szalamati.
Az AFP bagdadi irodájának jelentése szerint az iráni ellenzéki
szervezet azonos tartalmú közleményt juttatott el hozzájuk, s ezt a
francia hírügynökség kedden nyilvánosságra hozta.+++1990. január 2., kedd 13:37

©AFP Général – Samedi 30 Décembre 1989 – 12:28 – Heure Paris (310 mots)

Roumanie mercenaires
Temoignages sur la presence de mercenaires etrangers en Roumanie
   BUDAPEST 30 dec – La presence de mercenaires etrangers en Roumanie, notamment de differents pays arabes et de l Iran, est hors de doute, selon le correspondant de l agence hongroise MTI a Bucarest largement cite dans la presse hongroise samedi.
   Toutefois, aucun ” mercenaire etranger ” n a jusqu a present ete identifie, presente a la television, ou interviewe a la radio.
   ” La participation d unites militaires etrangeres aux combats en Roumanie est un fait ” , selon le correspondant qui se refere aux temoignages de soldats roumains qui ont ” neutralise ” un groupe de 27 ” terroristes ” iraniens. Un des prisonniers a admis, selon le correspondant, que le commando ” etait venu directement de l Iran ” .
   Il etait connu, selon le correspondant de MTI, que quelque 12.000 etudiants etaient inscrits aux differentes hautes ecoles et universites roumaines et que des ” camps ont existe en Roumanie pour l entrainement d unites speciales au compte de differents pays arabes ” . Un de ces camps etait situe a proximite de Bucarest, dans la ville de Snagov, mais il en existait d autres un peu partout dans le pays, precise le correspondant toujours en reference a des recits de soldats roumains.
   Le correspondant de MTI revele egalement l existence d unites speciales de la Securitate nommees les ” Chemises Noirs ” qui fonctionnaient selon l exemple de la Loge P-2 (Loge maconnique clandestine italienne). Les plus hauts dirigeants roumains ont appartenu a cette loge clandestine dont notamment l ancien ministre de l Interieur, Tudor Postelnicu, un des chefs de la Securitate, le vice-premier ministre Ion Dinca et le fils du dictateur roumain dechu, Nicu Ceausescu. La Securitate etait divisee en 17 unites surveillant toute la Roumanie. Ses bases se trouvaient generalement dans des villas de luxe, precise le correspondant de MTI a Bucarest.
Tous droits réservés : ©AFP Général

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.  (traducere in limba romana: si traducerea de catre marius mioc)

Ceausescu Departs for Iran

On Monday morning 18 December 1989, President Nicolae Ceausescu departed on a previously-scheduled state visit to Iran. He was the first head of state to pay an official visit to Tehran since the death of the Ayatollah Khomeini in June 1989.[1] By the time the presidential jet took off for Iran, Timisoara was under virtual military occupation by units of the Army, Securitate, and Militia. Ceausescu was apparently sufficiently satisfied by the news he was receiving on the status of the crackdown, that he judged it safe to leave the country. In his absence, the “Permanent Bureau of the Political Executive Committee (CPEx)” was left in charge. In effect, this meant that power resided with the First Deputy Prime Minister, his wife Elena–hardly a stranger to such power–and the Vice President of the country, Manea Manescu, who was married to Nicolae’s sister Maria.[2]

On the one hand, the fact that Ceausescu would leave the country in the midst of the most serious challenge ever to communist rule in Romania–fully aware of what had happened to his fellow communist leaders in the region earlier that fall–was a testament to how supremely overconfident and detached from reality he had become. On the other hand, Ceausescu’s absence from the country between 18 and 20 December for a period in excess of forty-eight hours provided regime elites with the perfect opportunity to oust him from power had they wanted to. Ceausescu would likely have been granted asylum by the Iranian regime. In theory it seems, had Ceausescu’s ouster been premeditated, this was the ideal moment to strike.

Most regime elites had a vivid memory of how Ceausescu’s absence from the country during the devastating earthquake of March 1977 had paralyzed the regime apparatus.[3] Moreover, having been threatened by Ceausescu at the emergency CPEx meeting of 17 December with removal from their posts and possible execution–and Ceausescu had been persuaded merely to defer, rather than to cancel this decision–Ceausescu’s commanders had a strong incentive to act fast. Instead, Ceausescu’s henchmen faithfully executed his orders and patiently awaited his return. This is a powerful argument against any suggestion that Ceausescu’s subordinates were scheming to replace him and had intentionally allowed the Timisoara unrest to elude their control.

Theories which maintain that Ceausescu was overthrown by a foreign-engineered coup d’etat also have trouble explaining why the plotters did not attempt to seize power during the period while Ceausescu was out of the country and then prevent him from returning to Romania. The Timisoara events had already assured that Ceausescu’s ouster would contain the popular dimension which was reputedly so central to this coup d’etat scenario. Furthermore, if the Timisoara protests had been instigated by foreign agents, why were these agents unable to “spread the revolution” to Bucharest (which remained surprisingly quiet) during these days?

In support of his contention that the December events were a Soviet-backed coup d’etat, Cornel Ivanciuc has cited the March 1994 comments of Igor Toporovski (director of the Moscow-based Institute for Russian and International Political Studies) which allege that the Soviet Politburo “…chose the moment when Ceausescu was in Teheran [to oust him] because otherwise the action would have been difficult to initiate.”[4] Yet the facts tell another story. Ceausescu was not driven from power at the most opportune moment–while he was in Iran–and the uprising in Timisoara did not spread outside of Timisoara until after Ceausescu’s return. These points cast doubt upon Toporovski’s claims.

[mai mult despre Ivanciuc…]

[1].. Jack Anderson and Dale Van Atta, “Iran Embarrassed by Ceausescu Visit,” The Washington Post, 17 January 1990, E17.

[2].. Martyn Rady, Romania in Turmoil: A Contemporary History (New York: IB Tauris & Co Ltd., 1992), 94. For Manescu’s link to the Ceausescu family, see ibid., 52-53.

[3].. Indeed, the abortive military coup d’etat attempt planned for October 1984 while the Ceausescus were on a state visit to West Germany had been inspired by memories of the March 1977 experience. See Silviu Brucan, The Wasted Generation: Memories of the Romanian Journey from Capitalism to Socialism and Back (Boulder, CO: Westview Press, 1993), 131-134.

[4].. Cornel Ivanciuc, “Raporturile dintre Frontul Salvarii Nationale si KGB,” 22, no. 21 (24-30 May 1995), 11. (Vasile Surcel)

Contrar majorităţii “excursiilor” externe ale lui Ceauşescu, cea din Iran a fost foarte scurtă: a început la 18 decembrie 1989 şi s-a încheiat la 20. “Antemergătorii” au pornit însă la drum pe rând, cu mult înainte. Securiştii şi angajaţii MAE au plecat cu avionul, în primul “val”, la 9 decembrie, iar specialiştii în comerţ exterior la 12. Au făcut escală la Istanbul, de unde au ajuns la Teheran, tot pe calea aerului. Doar traseul ziaristului de la Agerpres a fost mai complicat. Plecat la 13 decembrie, el a trecut mai întâi pe la Moscova, unde a fost găzduit peste noapte la Ambasada României. La Teheran a ajuns abia a doua zi, la 14. În declaraţia sa, Ivanici nu a pomenit despre ciudatul ocol făcut pe la Moscova, într-o perioadă extrem de delicată pentru regimul comunist. Este drept că nici anchetatorii nu s-au arătat prea curioşi în privinţa acelui episod, despre care nu l-au întrebat absolut nimic.

Mihai Bucuci, Ioan Rotar şi Nicolae Florea, trei dintre “antemergătorii” delegaţiei oficiale, erau ofiţeri superiori de Securitate. Incluse în dosarul “T-Iran”, declaraţiile lor sunt interesante chiar şi acum, după atâţia ani de la prăbuşirea regimului comunist. Din ele aflăm, în premieră, cu ce se ocupau securiştii care pregăteau detaliile “tehnice” ale vizitelor externe la nivel înalt. Mihai Bucuci era colonel la UM 0666, iar de la el aflăm: “În toate cazurile am făcut parte din grupele pregătitoare care plecau în avans faţă de delegaţiile oficiale. Aceste grupe erau conduse de cadre cu funcţii importante: miniştri adjuncţi, secretari de stat sau şefi de unităţi. Activitatea grupei se baza pe un mandat scris, compus din 8-10 puncte. Concret, erau avute în vedere stabilirea şi organizarea măsurilor de pază la aeroport, la sosire şi la plecare, traseele de deplasare, reşedinţa şi obiectivele din program, dar şi asigurarea securităţii membrilor delegaţiei când se depuneau coroane de flori ori la vizitele în fabrici, uzine şi muzee”. Bucuci a plecat la 9 decembrie 1989 şi a ajuns la Teheran la 11, după o escală de o zi la Istanbul. Timp de o săptămână a pus la punct, cu organele de specialitate iraniene, paza delegaţiei oficiale. Pentru a evita orice manifestări ostile la adresa lui Ceauşescu, securiştii români au predat organelor locale de poliţie şi de siguranţă liste cu persoanele “periculoase”, de origine română sau străină, aflate în Iran ori în ţările vecine, liste întocmite “de unităţile centrale de Securitate”. Încercând poate să convingă că nu era un apropiat al Ceauşeştilor, Bucuci s-a plâns procurorilor: “Deşi am lucrat mult timp în UM 0666, care asigura paza fostului dictator, nu am fost agreat în reşedinţe, în apartamente sau birouri. Sarcinile «de intimitate» erau rezervate cadrelor din Serviciul 1″. În acelaşi timp, Bucuci a încercat să-i convingă pe procurori că nici nu prea era mare lucru să fii în slujba directă a lui Ceauşescu: “Serviciul 1 de la UM 0666 Bucureşti, care a asigurat securitatea lui N.C. şi a soţiei sale, era compus din 20 de ofiţeri cu vârste între 25 şi 55 de ani, care lucrau în ture, 24 cu 24. Salariile nu erau mult mai mari decât ale celorlalţi militari”. El a ţinut să menţioneze special că acei ofiţeri “trebuiau să aibă o condiţie fizică foarte bună, dar şi să joace bine volei, sport foarte agreat de Ceauşescu”. Aproape că îţi vine să le plângi de milă.

Securiştii care pregăteau vizitele oficiale răspundeau şi de legăturile telefonice cu ţara. În Iran această sarcină i-a revenit maiorului DSS Nicolae Florea, de la UM0695, specialist în telecomunicaţii. A ajuns la Teheran la 11 decembrie şi în câteva zile a pus pe roate întregul sistem de comunicaţii cu ţara. Era vorba despre telefon şi telex, precum releul tele-foto pentru Agerpres. Principalul “beneficiar” al muncii lui a fost chiar Ceauşescu. Cei care au stat în preajma preşedintelui afirmă că acesta a vorbit foarte mult cu Elena, pe care, în anumite perioade, a sunat-o şi din jumătate în jumătate de oră. În mod ciudat, convorbirile lui telefonice, la fel ca şi restul legăturilor cu ţara, nu au fost secretizate, fapt menţionat clar de fostul maior DSS Florea. Anchetatorii din 1990 nu au fost însă curioşi să afle de ce şi cine a avut interesul să nu codifice convorbirile lui Ceauşescu, făcând astfel accesibile toate ordinele date de el de la distanţă în acele zile tulburi.

Această ciudăţenie tehnică nu a fost singura. În decembrie 1989, Ion Tâlpeanu era locotenent colonel în Serviciul l în Direcţia a V-a a Securităţii şi aghiotant prezidenţial. El relatează că delegaţia propriu-zisă, cea condusă de Ceauşescu, a plecat în Iran la 18 decembrie la ora 9:05 şi a ajuns la Teheran la ora 12:00. Ciudăţenia de care vorbeam a constat într-o adevărată premieră: în spaţiul aerian naţional şi al apelor teritoriale din Marea Neagră, avionul prezidenţial a fost escortat de patru avioane de vânătoare MIG 21, aparţinând flotei aeriene române. Aceleaşi măsuri de siguranţă neobişnuite s-au luat şi la 20 decembrie ’89, când, în jurul orei 15:00, aeronava prezidenţială a revenit acasă. De ce s-o fi considerat Ceauşescu vulnerabil atât timp cât a zburat “pe cerul patriei”? Nu vom şti niciodată.

Planificată cu mult înainte, această ultimă vizită oficială s-a înscris în tiparul celorlalte. Încă sigur pe el şi pe poziţia lui politică, probabil că lui Ceauşescu nici nu i-a trecut prin cap că, la 18 decembrie 1989, când pleca la Teheran, intrase în ultima lui săptămână de viaţă. Şi că peste doar câteva zile regimul comunist din România, pe care îl condusese 24 de ani, avea să se prăbuşească. În dimineaţa plecării, Ceauşescu a vorbit la reşedinţa din Primăverii cu generalii Iulian Vlad, Vasile Milea şi cu ministrul Tudor Postelnicu, veniţi la el rând pe rând. La întâlnirile cu ei, părea calm şi foarte liniştit. La ducere, Ceauşescu a discutat, în avion, în compartimentul de lucru, cu membrii delegaţiei: Ion Stoian, fost ministru de Externe, Constantin Mitea, consilier prezidenţial pe probleme de presă, secretarul personal Mihai Hârjeu, precum şi generalii Neagoe şi Iosif Rus.

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #5 Timisoara (Podul Decebal) Evidence Suggests only the Securitate Had Dum-Dum Bullets

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revoluion: #6 The Securitate Sends a Coded-Message to Its Undercovers in the Field (“Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare,” Scinteia Tineretului, 18 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #7 Nicolae Ceausescu Leaves on a Less-than-spontaneous Trip to Iran (18 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #8 Romania closes its borders to almost all foreigners…except Russian tourists returning from shopping trips to Yugoslavia (18-19 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #9 Ceausescu Regime Officials Involved before 22 December in Covering up Timisoara Repression…Remain Active after 22 December

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #10 The Protesters Conquer Timisoara as the Army Withdraws to Maintain Institutional Command and Control

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , | 2 Comments »

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #10 The Protesters Conquer Timisoara as the Army Withdraws to Maintain Institutional Command and Control

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 20, 2014

TIMISOARA – Decembrie 1989 posted by Tino Pagno Published on Dec 13, 2014

Radio “Europa libera” – Radiojurnalul zilei de 20 decembrie 1989

The withdrawal on Wednesday 20 December 1989 of the Army from Timisoara–military units that had until that point participated in the repression and fired on and killed and wounded demonstrators–was not spontaneous and appears to have been dictated more by a desire to maintain institutional command and control than as a statement of clear support for the Timisoara protesters…

Back in 1990, the suggestion that non-draftees were infiltrated and positioned among and more importantly behind soldiers was hardly a radical idea…and indeed those who admitted the Army’s role in the bloodshed also pointed to their presence.  This might shed light on the claim of Army Lieutenant Colonel Dumitru Damian in January 1990 that approximately every unit of…twenty soldiers was subordinated to a Securitate officer who would stand behind them and monitor them. These Securitate officers would give the order to shoot and threaten to shoot the soldiers on the spot if they refused the order to open fire.[92]

[92].. Lt. Col. Dumitru Damian and Major Viroel Oancea, interview by William Totok, Die Tageszeitung, 23 January 1990, in trans. Heinz Lahni, “Generalul m-a facut dobitoc,” Contrapunct, 2 March 1990, 11.

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

20 December 1989: The Protesters Conquer Timisoara

Nicolae Ceausescu returned from Iran on the afternoon of Wednesday, 20 December. Several hours later, he took to the airwaves to denounce the “terrorist actions” in Timisoara “organized and unleashed in close connection with reactionary, imperialist, irredentist, chauvinist circles, and foreign espionage services in various foreign countries.”[14] Yet at the very moment Ceausescu was announcing to a national television audience that a “state of emergency” had been declared in Timis county, control of Timisoara was rapidly slipping away from the regime. On the morning of 20 December, Army units had begun a withdrawal from Timisoara. As soldiers disappeared from the streets, reports suggest that the remaining Securitate and Militia men either followed their lead or were overwhelmed by the crowds.[15] By evening, as many as 100,000 people–almost a third of Timisoara’s population–had reportedly taken to the center of town in triumph. What had motivated such a sudden reversal of fortunes? Had Timisoara been abandoned to the protesters?

Prevented from taking to the streets on 18 December, resistance had moved to the factories. Ad hoc strike committees were formed at some of Timisoara’s most important plants on the Monday and Tuesday. Ironically, the regime’s totalitarian reflexes appear to have contributed to the development of these strikes. In a sense “unwilling to leave well enough alone,” on Monday morning party officials had been dispatched to various factories in order to clarify what had not happened in the town the night before. Adelina Elena of the Electrobanat factory (ELBA for short) suggests that prior to the arrival of the party official at her factory, many workers indeed did not fully realize the scope of the violence on the previous night.[16] According to Elena, the presentation of the party official was so absurd that it provoked a reaction entirely opposite to what the regime wished. The party official had argued that

…hooligans, fascists, and corrupt and retrograde elements had devastated Timisoara. We also learned about Laszlo Tokes, a religious fanatic who incited vagabonds to attack, steal, and set things on fire. They also attracted children into these actions. All were drunk, including the children and the women; they had gotten drunk with the liquor which had been stolen from the supermarkets which had been broken into. They attacked the county [party] building, but not to be worried: all of them had been captured. All of them.[17]

This was the reason, they were told, for why a “state of emergency” was now in effect (unofficially declared at this point) and all gatherings of more than three people had been banned. The workers were warned about “rumor-mongering.” Upon returning to their workplaces, Elena claims that workers were left with a lingering question: “Where had so many ‘fascists,’ ‘hooligans,’ and ‘drunks’ of all ages in Timisoara come from so suddenly?”

The following morning of Tuesday, 19 December, the mostly female workforce of the ELBA plant walked off the job. The regime’s response was to send 200 soldiers to the plant to “persuade” the women to return to work. Once again, the effect was the opposite of what was intended. The women began by chanting “We will not work under arms!” and ended up chanting “Down with Ceausescu!” A panicked mayor, Petre Mot, and county party secretary, Radu Balan, rushed to the scene. Unable to disperse the angry crowd, Balan began frantically scribbling in a notebook the requests of some of the women: “We want heat…We want chocolate for our children…socks, underwear, cocoa, and cotton.”[18] Army General Stefan Guse was summoned to rescue Mot and Balan and himself ended up being cornered by the women. Only when clashes ensued outside the plant–claiming several lives in what appears to have been an intentional diversion–were the officials able to take advantage of the chaos and escape.

Back at party headquarters, General Guse was reportedly chided and ridiculed for “having been frightened by a bunch of women,” but the ELBA episode apparently left a lasting impression upon the Army recruits and perhaps even some of their commanders. After the incident, regime forces evacuated the area around the ELBA plant and the employees took to the streets. As of the afternoon of 19 December, gunfire tapered off and later ceased completely. Army recruits had confronted not vandals or foreign terrorists in the dead of night, but a determined workforce of women who were expressing basic frustration at the absurd humiliations of everyday life in the late Ceausescu era–complaints which were hardly foreign to the army recruits themselves.

By the morning of Wednesday, 20 December, a general strike prevailed throughout Timisoara and only the bread factories were in operation.[19] A demonstration in solidarity with those who had lost relatives in the violence of the preceding days–and were now demanding the return of their dead–drew columns of workers to the city center. Army units allowed citizens to proceed unhindered. This was the first clear indication of support by the Army rank and file for the demonstrators’ cause. Soldiers reportedly refused to carry out their orders and some even joined in the demonstration.[20] The slogan “The Army is with us” resounded throughout the center of Timisoara. Soon after, the Army began to withdraw to barracks.

At the time, observers were tempted to interpret this decision as evidence that the military chain of command was disintegrating and mid-level officers were taking matters into their own hands. Moreover, the withdrawal was viewed as an unequivocal sign of support for the demonstrators’ cause. Army Major Viorel Oancea, who on 22 December was to become the first Army officer in Timisoara to declare publicly his allegiance to the Revolution, nevertheless denies the idea of a spontaneous retreat: “Evidently, it was an order, the army was not in a position to be taking independent decisions…Probably General Guse or Ion Coman [took this decision]…”[21] The Army’s high command was undoubtedly concerned about its ability to maintain its institutional coherence under these circumstances and the only way to prevent a further breakdown in control was to take the soldiers off the streets.[22] Regardless of how it was intended, however, the townspeople of Timisoara nevertheless interpreted the action of retiring troops to barracks as support for their cause.

Reports suggest that while the Army’s retreat was in progress, uniformed Securitate and Militia personnel also disappeared from the streets. Whether this was part of a coordinated retreat by regime forces or was precipitated by the Army’s withdrawal is unknown. During the afternoon of 20 December, negotiations began between the “Action Committee of the Romanian Democratic Front (FDR)” (which was an outgrowth of the various strike committees set up over the previous two days) and two representatives of the regime, Prime Minister Constantin Dascalescu and fellow CPEx member Emil Bobu. At the time, such actions by senior government representatives seemed to suggest that a rift was developing in the upper reaches of the regime’s hierarchy and that some politicians might be abandoning ship. Army General Victor Stanculescu, maintains, however, that Dascalescu and Bobu had been dispatched to Timisoara on Ceausescu’s direct orders.[23] Likewise, Rady argues that they were “acting on the president’s instructions and…only playing for time.”[24]

The talks dragged on for hours and Dascalescu and Bobu made only vague promises, claiming that the demonstrators’ major demands had to await Ceausescu’s return to the country. According to Rady, such stalling tactics had been employed during the Brasov events of November 1987: negotiations had been conducted with representatives of the protesters, but once the regime had reestablished control their recent negotiating partners were promptly arrested.[25] Ceausescu’s announcement of a “state of emergency” clearly indicated that he had not ceded control of Timisoara to the demonstrators.[26] It thus seems that the disappearance of uniformed Securitate and Militia men had been designed to defuse the tense climate and to lend credibility to the effort of the regime’s negotiating team. Once the demonstrators had left the streets for good, these officers were likely to reappear.

The suggestion that the regime was merely attempting to reestablish control by other means is strengthened by the case of Ioan (Dorel) Curutiu. Puspoki has argued that the Securitate infiltrated several officers (at least one man and one woman) into the leadership of the demonstrators with the aim of compromising and manipulating the other leaders.[27] Curutiu was one of the FDR representatives who negotiated with Dascalescu and Bobu.[28] Curutiu’s comments since the events have been highly questionable.[29] But it is where Curutiu landed after the events which truly raises suspicions: in 1990 he turned up in the Interior Ministry’s “department of service and armament” with the rank of major.[30]

[14].. Quoted in Rady, Romania in Turmoil, 97.

[15].. Budapest Domestic Service, 2115 GMT 20 December 1989, in FBIS-EEU-89-244, 21 December 1989.

[16].. Adelina Elena, “Martor ocular. Fata in Fata,” Orizont, 6 January 1990, 5.

[17].. Ibid.

[18].. Ibid.

[19].. Rady, Romania in Turmoil, 96.

[20].. Ibid.; Nestor Rates, Romania: The Entangled Revolution (New York: Praeger, 1991), 33-34.

[21].. Major Viorel Oancea, interview by Tudorel Urian, “Frica, din nou pe strazi [Fear on the streets once again],” Cuvintul, no. 4 (14 February 1990), 5, 11.

[22].. Other factors have also been suggested as having hastened the withdrawal: such as the threat of the strike committee at the “Solvent” petrochemical works to blow up the plant if the Army did not withdraw immediately. See Rady, Romania in Turmoil, 96-97.

[23].. General Victor Atanasie Stanculescu, interview by Ioan Buduca, Cuvintul, no. 8-9 (29 March 1990), 9.

[24].. Rady, Romania in Turmoil, 97.

[25].. Ibid.

[26].. Ibid., 97-98.

[27].. F. Puspoki, “Piramida Umbrelor (III),” Orizont, no. 11 (16 March 1990), 4.

[28].. Radu Ciobotea, “Incredibil. La Timisoara–Militia inarma revolutionarii [Incredible. In Timisoara–the Militia was arming the revolutionaries],” Flacara, no. 33 (14 August 1991), 4-5.

[29].. He claims that on the afternoon of 20 December he was appointed “commander of the FDR’s revolutionary guards;” that the Militia sent a letter of recognition to the FDR; and that on 22 December the Militia supplied the revolutionaries with machine-guns and walkie-talkies.

[30].. Ibid.

Various associated links:"”/”/

20 decembrie 1989: TIMISOARA – PRIMUL ORAS LIBER

Scris de Stiri de Timisoara | Publicat in 20.12.2013 18:11 | Publicat in LOCAL | Tipareste pagina

• Ora 1,00. Generalul Iulian Topliceanu raporteaza generalului Vasile Milea ca Armata 4 se afla in faza de finalizare a masurilor pentru ,,ridicarea capacitatii de lupta”, lucrandu-se ,,24 de ore din 24”. Spre dimineata, ministrul Apararii Nationale revine cu precizarea ,,sa se actioneze la cererea primilor-secretari si a reprezentantilor Comitetului Politic Executiv pentru evitarea distrugerii edificiilor”, dar numai cu aprobarea sa.
• Orele 7,00-12,30. Timisoara este in greva generala. Muncitorii de la Intreprinderea Optica, de la Electrotimis, A.E.M., I.M.T., F.A.E.M, Spumatim, Electromotor, 13 Decembrie, I.R.A., Fabrica Banatul, Fabrica de Autoturisme, Cooperativa Progresul, Azur, Ambalajul metalic, Guban etc. incep sa se indrepte in mod masiv, organizat, grupati pe intreprinderi si in cadrul acestora pe ateliere, cu banderole albe pe brat, spre centrul orasului, scandand ,,Jos Ceausescu!”, ,,Libertate!”, Jos comunismul!”, ,,Fara violenta!”, ,,Nu suntem huligani!”, ,,Ceausescu si sotia ne-au distrus copilaria!”, ,,Armata e cu noi!”. De pe frontispicii sunt desprinse inscriptiile comuniste222. In unele zone sunt puse in functiune alarmele aeriene.
• Militarii se mai afla pe strazi (in unele locuri – Küttl – se striga ,,Sa plece armata!”, ,,Asasinilor!”), in dispozitive, dar nu mai reactioneaza.
,,La intersectia Bulevardului Victoria cu strada Onesti – releva Aurelian David Mihut – undeva in stanga pe directia noastra de mers, stationau trei T.A.B.-uri cu motoarele pornite. Ne asteptam ca din moment in moment sa traga in noi. Eram in primele randuri. Vazand ca acele care de lupta nu au intentia sa se retraga, cativa insi le-am ocolit in lateral si ne-am urcat pe ele. Am infipt batul unui tricolor cu stema decupata in teava mitralierei de bord si am batut in chepengul inchis, tragand in sus de manere. Capacul s-a ridicat si am vazut niste figuri speriate de militari in termen. I-am linistit spunand ca suntem fratii lor. Le-am cerut sa iasa afara. Spaima lor s-a transformat in bucurie insotita de lacrimi atunci cand ne-am imbratisat. A fost cel mai impresionant moment pe care l-am trait vreodata in viata mea. O euforie generala, oamenii isi ofereau biscuiti, paine, tigari, chiar si bani… Ne-am indreptat apoi spre Opera, insotiti de T.A.B.-ul respectiv. Era primul semn ca armata e cu noi”223.
• In fata Consulatului iugoslav, manifestantii cer sa fie filmati si fotografiati si scandeaza ,,Iugoslavia!”, ,,Iugoslavia!”, ,,Sarbii sunt cu noi!”, ,,Noi nu suntem fascisti si huligani!”. Viceconsulul Slobodan Kreckovic le raspunde: ,,Aceasta este o problema interna romaneasca, iar poporul roman este capabil sa-si rezolve problemele sale”224.
• Din fata Primariei, militarii se retrag pe Bulevardul Victoriei.
• La Catedrala se scandeaza: ,,Exista Dumnezeu! Exista Dumnezeu!”, ,,Sa se traga clopotul!”, ,,Dumnezeu este cu noi!”.
• Spre cladirea Operei, dinspre piata, se indreapta o mare masa de revolutionari.
Detasamentul de militari, comandat de maiorul Vasile Paul, asezat in lant de tragatori in apropierea cladirii someaza, in zadar, multimea sa se opreasca, facand cunoscut ca au ordin sa traga. Din multime, Claudiu Iordache se desface la piept si se adreseaza militarilor cu cuvintele: ,,Trageti! Trageti in mine!”. Soldatii ezita si apoi se retrag treptat225.
• Multimea scandeaza: ,,Armata e cu noi!”, ,,Noi suntem poporul!”, ,,Voi pe cine aparati?”, ,,Libertate! Libertate!”, ,,Sa fie judecat pentru mortii din Banat! Sa fie judecat aicea in Banat!”, ,,Fara violenta!”, ,,Si noi suntem romani!”. Soldatii continua sa se retraga spre zidul Operei.
• Ioan Lorin Fortuna desface pancartele pregatite anterior pe care scrisese ,,Unde ne sunt mortii!”, ,,Jos Ceausescu!”, ,,Asta-i Timisoara! – Unde este tara?” si le ofera cetatenilor din jur.
• Multimea ingenuncheaza si rosteste ,,Tatal Nostru!” (indemnati sa faca acelasi lucru, militarii raman in picioare, dar incep sa se retraga; unii iau pozitie de drepti)226.
• Un grup de manifestanti, printre care Ioan Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Ioan Chis, Stefan Ivan, Sorin Iordachescu s.a., se indreapta spre intrarea principala a Operei, fara a li se mai opune rezistenta227. Patrund in cladire prin doua intrari separate si apar in balcon.
• Alte coloane ajung in fata Comitetului Judetean de Partid, unde scandeaza ,,Armata e cu noi!” si ofera militarilor paine, apa si flori228.
• Ora 11. Cu aprobarea generalului Vasile Milea, generalul Stefan Gusa repeta ordinul de interzicere totala a uzului de arma si de a se permite manifestantilor din Timisoara sa se deplaseze pe arterele principale ale orasului. Pana la ora 12,00, militarii sunt retrasi, cu mici exceptii, din centrul orasului.
• Generalul Borsics L., seful Marelui Stat Major al armatei ungare, intreaba, la telefon229, pe generalul Nicolae Eftimescu, prim-loctiitor al sefului Marelui Stat Major si sef al Directiei Operatii, daca ,,sunt reale zvonurile privind trecerea armatei romane la capacitatea de lupta ridicata si folosirea acesteia cu tancuri si T.A.B.- uri impotriva poporului”.
I s-a raspuns ca au fost luate masuri de ridicare a capacitatii de lupta a armatei romane ca urmare a ,,unor incidente provocate la Timisoara de huligani si rauvoitori, care au atacat sediile oficiale si obiective militare”, ca romanii nu au ,,nici un fel de pretentii teritoriale impotriva nimanui”, ca nu intentioneaza sa atace pe nimeni, dar ca se vor apara daca vor fi atacati, ca stirile transmise de agentiile straine (inclusiv de cele maghiare) privind concentrarea armatei romane la granita nu corespund realitatii si ca trupele desfasoara activitati de pregatire de lupta in garnizoanele in care sunt dislocate230.
• Generalul Ilie Ceausescu soseste la Arad si prezinta in fata cadrelor militare din UM 01380 situatia de la Timisoara. Cu acel prilej, seful Consiliului Politic Superior al Armatei cere directorilor de intreprinderi ,,sa organizeze adunari de condamnare a huliganilor, iredentistilor si fascistilor din Timisoara”, sa sporeasca vigilenta, deoarece era posibil ca si la Arad sa se pregateasca ,,ceva asemanator”.
• In Cluj-Napoca se raspandesc fluturasi cu urmatorul continut: ,,Romani, a sosit timpul sa fim liberi!”, ,,Jos Ceausescu!”, ,,Jos comunismul!”.
Oamenii se aduna in grupuri, dispersate de patrulele de Militie, care cer: ,,Circulati, va rog!”231
• Ziua. Ion Stoian, ministrul de Externe, invita pe ambasadorii statelor participante la Tratatul de la Varsovia si pe ambasadorii tarilor membre C.A.E.R. si le cere, ,,cu fermitate”, ca statele pe care le re-prezinta ,,sa nu intervina in desfasurarea evenimentelor din Romania si sa nu sustina o eventuala patrundere a trupelor sovietice in Romania”.
• Organele de informatii militare fac cunoscut ca in sud-vestul Marii Negre, forte maritime bulgare executa, in cooperare cu Flota sovietica din zona, activitati de pregatire de lupta.
• Orele 12,30… Balconul Operei devine centrul Revolutiei timisorene232.
La propunerea lui Ioan Lorin Fortuna se constituie un Comitet de initiativa al revolutionarilor233 si Frontul Democrat(ic) Roman234, ca organizatie politica menita ,,a realiza un dialog cu guvernul, in scopul democratizarii tarii”235. Profitand de faptul ca acolo se afla instalata o statie de amplificare, pregatita (dupa unele surse) pentru prim-ministrul Constantin Dascalescu, sosit intre timp la Timisoara, Ioan Lorin Fortuna solicita multimii si intreprinderilor sa se mobilizeze, sa-si desemneze delegati care sa-i reprezinte in Frontul Democratic Roman., sa declanseze greva generala. Apoi, dupa constituirea Biroului Executiv al Frontului Democrat(ic) Roman236, primii lideri ai revolutiei timisorene isi exprima la microfon opiniile237. Incepe Ioan Lorin Fortuna: ,,Stimati concetateni, in acest moment ia nastere prima formatiune politica de opozitie fata de dictatura ceausista. Fiti mandri ca, impreuna cu noi, veti instaura un regim democratic, printr-o lupta din care excludem violenta”. Claudiu Iordache face apel la solidaritate: ,,Singura solutie este sa ramanem impreuna”. Nicolae Badilescu releva semnificatia europeana a momentului: ,,Prin modul civilizat, prin daruirea dovedita de fiecare dintre voi in refuzul de-a mai trai sub teroarea dictaturii ceausiste, ne-am asigurat intrarea in Europa. Suntem in sfarsit europeni”. Mai vorbesc: Ioan Chis, Maria Traistaru s.a.
• Multimea scandeaza ,,Jos Ceausescu!”, ,,Nu plecam!”, ,,Noi nu plecam de aici!”, ,,Azi in Timisoara, maine-n toata tara!”, ,,Armata e cu noi!”.
• In acest timp, aradenii manifesteaza si ei tacut, in grupuri, in piete si pe strazi si constituie si ei Frontul Democratic Roman.
• Ora 12,40. Generalul Nicolae Eftimescu solicita generalului Borsics L. sa-i explice sensul declaratiei facute de presedintele interimar al Republicii Ungare, Szurös, la 19 decembrie, conform careia ,,autoritatile maghiare vor sprijini actiunea ca Ardealul sa devina regiune autonoma”.
Oficialul militar de la Budapesta raspunde ca armata ungara nu are nici un fel de amestec in aceasta problema si ca, personal, nu-si poate explica declaratia presedintelui.
La intrebarea referitoare la apelul Forumului Democratic Maghiar adresat tuturor etnicilor unguri din afara teritoriului national ca la 22 decembrie sa arboreze drapele negre in memoria victimelor de la Timisoara, generalul maghiar a replicat ca nu poate da nici un raspuns.
A adaugat ca armata ungara isi desfasoara instructia in garnizoanele de baza si ca se pregateste pentru intampinarea sarbatorilor de iarna238.
• La Timisoara, generalul Stefan Gusa ordona retragerea efectivelor militare si a tehnicii de lupta in cazarmi, masura fiind aprobata de ministrul Apararii Nationale, generalul Vasile Milea. In oras raman doar mici subunitati pentru paza depozitelor si obiectivelor economice importante.
• Ora 14,30. La Timisoara soseste, cu un avion special, Constantin Dascalescu, primul-ministru, insotit de Emil Bobu si de trei ministri.
Constatand situatia din oras, acesta se adreseaza lui Ion Coman: ,,Unde e Armata? De ce nu ne apara? Ati scapat situatia de sub control!”. In fata intrebarilor incriminatoare, Ion Coman spune adevarul: ,,Timisoara este in mainile timisorenilor!”.
• Orele 14,00…. In fata Comitetului Judetean de Partid Timis, manifestantii scandeaza ,,Libertate!”, ,,Armata e cu noi!” etc. si incearca un dialog cu Radu Balan. Ion Marcu, infasurat cu un cearsaf alb pe care scria ,,Libertate!”, ,,Democratie!” si ,,Jos Ceausescu!”, mobilizeaza multimea, care scandeaza lozinci impotriva lui Ceausescu. Spre surprinderea multimii, un activist anunta ca primul-ministru este dispus sa primeasca o delegatie din trei persoane. Dupa un moment de confuzie, se constituie un grup mai mare de demonstranti care sunt lasati sa patrunda in sala de sedinta unde intra in dialog cu Nicolae Dascalescu. Membrii grupului nu se cunosteau intre ei. Pentru siguranta (spre a nu fi arestati), o parte dintre manifestanti au intrat intr-un dispozitiv de paza a cladirii, pentru a proteja pe reprezentantii lor de la negocieri. Acestia se constituie intr-un Comitet Cetatenesc, intocmesc o lista cu numele lor pentru a fi facuta publica. Pe lista au fost inscrisi: Ioan Savu, Ioan Marcu, Petre Borosoiu, Sorin Oprea, Virgil Socaciu, Mircea Muresan, Dan Carp, Petre Petrisor, Nicolae Vartan, Mihai Badele, Adela Sabaila, Corneliu Pop, Valentin Vinter s.a.)239. Constantin Dascalescu ii ia ,,tare”: ,,Ce vreti ? Ce vreti, tovarasilor, cu adunatura asta de afara?. Unii sunt intimidati. Ioan Savu se retrage intr-o parte a camerei si pune pe hartie cateva deziderate pe care le prezinta apoi primului-ministru pe care il intreaba: ,,Cine a dat ordin sa se traga in manifestanti ? Care e numarul mortilor si ranitilor? Unde sunt mortii nostri, pentru a-i ingropa dupa datini, crestineste? ”. Surprins si incercand sa traga de timp, Constantin Dascalescu incearca sa evite raspunsurile aratand ca fiind sosit de cateva ore in Timisoara nu cunoaste situatia si nu poate raspunde imediat. Apoi bate cu pumnul in masa si ameninta cu moartea prin impuscare (la fel ca ceilalti activisti de partid din incapere). Curajos, Ioan Savu pluseaza: ,,Domnule prim-ministru, mi-ati inteles colegii in mod gresit. Noi nu vrem revendicari marunte, nu acceptam concesii de conjunctura. Adica discutia noastra poate incepe cu urmatoarele doua puncte : 1. demisia guvernului actual. 2. Demiterea lui Ceausescu”.
Ingrozit, Constantin Dascalescu il intrerupe si exclama: ,,Esti nebun!”. Ioan Savu este insa de neoprit si continua (chiar daca era intrerupt in permanenta de primul-ministru): 3. Constituirea unui guvern al salvarii nationale. 4. Sa se comunice numarul mortilor si al ranitilor. 5. Sa se elibereze detinutii. 6 Sa ni se redea mortii pentru a-i inmormanta. 7 Sa se asigure transmisia in direct, la radio si televiziune, a evenimentelor din oras. 8. Sa se comunice Consulatului iugoslav o lista a membrilor comitetului cetatenesc, ca si a doleantelor lor etc.”. In final, Constantin Dascalescu ameninta din nou: ,,Te fac raspunzator de tot ce se va intampla. Daca cei de jos vor intra, soldatii din cladire vor trage, asta e ordinul, si de toate nenorocirile ce vor urma vei raspunde dumneata. E clar?”. Fara efect insa deoarece Ioan Savu se adreseaza multimii de pe balconul cladirii si este ovationat. Apoi revine in sala si spune: ,,Domnilor, incercati sa realizati dimensiunea exacta a situatiei ? Ii auziti ?… Doriti un dezastru ? Va asumati responsabilitatea nenorocirilor ce s-ar putea produce daca nu intrati in dialog cu noi?… Ceea ce facem noi e treaba serioasa, de aceea va rog sa notati, sa treceti totul pe hartie. Luati un pix, un creion si notati revendicarile noastre punct cu punct. Va rog!”. Vrand-nevrand, primul-ministru incepe sa noteze apoi se retrage pentru deliberare cu apropiatii. Revine si ameninta din nou.
Ca si Ioan Savu, de altfel: ,,Dar orice ati face, domnule Dascalescu, sa stiti ca e degeaba, fiindca puterea, cu toate trupele dumneavoastra si din cladire si de afara, e in mainile miilor de demonstranti de jos!”240.
• Intre timp, conducatorii revolutionarilor din balconul Operei sunt invitati de conducatorii revolutionarilor de la Judeteana de Partid, sa participe la tratative cu delegatia guvernamentala condusa de Constantin Dascalescu. Este trimis Nicolae Badilescu, cu o lista minimala de revendicari (demiterea lui Nicolae Ceausescu, eliberarea imediata a celor arestati, restituirea mortilor etc.), insotit de cateva sute de persoane. In sediul Comitetului Judetean de Partid, Nicolae Badilescu replica si el lui Nicolae Dascalescu: ,,Pentru noi, presedintele Nicolae Ceausescu nu mai exista”. Apoi revine la Opera, unde informeaza despre esecul misiunii, cere multimii sa ramana peste noapte ,,pe aceasta Campie a Libertatii noastre” si cheama, pentru a doua zi, la greva generala. Seara se constituie o alta delegatie (Ioan Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Nicolae Badilescu, Mihaela Munteanu s.a.), care, insotita de cateva sute de manifestanti, se deplaseaza din nou, intre orele 17,00-18,00, la Comitetul Judetean de Partid, fiind primiti cu urale de catre manifestantii din zona. In alte locuri din oras se scandeaza: ,,Jos criminalul!”, ,,Jos ticalosul!”, ,,Ceausescu spanzurat, aici in Banat!”, ,,Jos cu pantofarul!”.
Concomitent, din balconul Judetenei de Partid, Petre Borosoiu scandeaza: ,,Jos Ceausescu!”, ,,Jos guvernul!”. In schimb, Constantin Dascalescu este huiduit.
• Revolutionarii cer, printr-un document cu valoare de Proclamatie, demisia lui Nicolae Ceausescu si a guvernului, alegeri libere, infiintarea ,,unui centru de ancheta pentru lamurirea ordinii de la Timisoara”, tragerea la ,,raspundere penala a celor vinovati”, eliberarea detinutilor politici, stabilirea celor care au dat ordin sa se traga la Timisoara, restituirea celor care au fost ucisi catre familiile indoliate pentru ,,a fi ingropati crestineste”, informarea opiniei publice de catre Nicolae Ceausescu (la Televiziune) despre ,,situatia reala de la Timisoara”, libertatea presei, libertatea Radioului si Televiziunii, reforma invatamantului etc.241
• Revendicarile, transcrise de Ioan Savu, sunt prezentate multimii de catre Petre Petrisor.
• Pentru a fi siguri ca lumea le va cunoaste doleantele, in caz de represiune dura din partea autoritatilor romane, revolutionarii intocmesc o lista cu revendicarile si cu numele liderilor, care este dusa la Consulatul iugoslav (la fel procedasera si conducatorii revolutionarilor din balconul Operei).
• Intre timp, multimea scandeaza lozinci anticeausiste si antidictatoriale: ,,Jos Ceausescu!”, ,,Jos analfabeta!”, ,,Vrem paine pentru copii!”, ,,Libertate!”, ,,Pentru mortii din Banat, cine-i vinovat?”, ,,Ceausescu si sotia nu au loc in Romania!”, ,,Pana la Craciun sa scapam de-acest nebun!”, ,,Dati-ne detinutii!” etc.
• Se aprind lumanari.
• Dintre toate revendicarile, prim-ministrul242 informeaza la telefon pe Nicolae Ceausescu doar despre restituirea mortilor si eliberarea celor arestati243. Seful statului aproba, astfel incat, la ora 18,00, sunt eliberati o parte dintre cei arestati, care se deplaseaza in Piata Operei, fiind primiti cu caldura de catre manifestanti.
• Dupa retragerea lui Constantin Dascalescu, Emil Bobu si Ilie Matei in cabinetul primului-secretar pentru audierea teleconferintei lui Nicolae Ceausescu, de la ora 19,00 (ascultata si de manifestantii din fata Judetenei de Partid prin cuplarea microfoanelor la difuzoare), delegatia revolutionarilor (inclusiv cei de la Opera) continua discutia cu Radu Balan, Cornel Pacoste si alti activisti de partid. Constatand ca reprezentantii puterii erau ,,tot la cheremul lui Nicolae Ceausescu”, Ioan Lorin Fortuna invita revolutionarii de la Judeteana de Partid sa mearga la Opera, care ,,fiind lacas de cultura, oferea o protectie mai sigura si se diminua riscul represiunii”244. Revolutionarii de la Judeteana raman insa pe loc. Cei de la Opera pleaca, insotiti de circa 2 000 de oameni.
Noaptea tarziu, conducatorii revolutionarilor de la Comitetul Judetean de Partid au fost evacuati cu forta din cladire, deplasandu-se si ei la Opera.
• Ora 14,40. Se vorbeste despre intoarcerea lui Nicolae Ceausescu.
• Dupa-amiaza. In Cluj-Napoca se raspandesc manifeste antidictatoriale, pe ziduri se scriu, cu creta si vopsea, lozinci cu acelasi caracter: ,,Jos Ceausescu!”, ,,Vrem paine, carne, caldura!”; in unitatile economice se discuta despre iesirea in strada pentru a se manifesta in sprijinul Timisoarei.
• La Comandamentul Armatei 4, generalul Ilie Ceausescu face o informare despre evenimentele de la Timisoara, precizand ca acolo se desfasoara o actiune diversionista si terorista, organizata de autoritatile de la Budapesta, cu sprijin american, sovietic si occidental, avand ca scop declansarea unui conflict armat si anexarea Transilvaniei de catre Ungaria245.
• Cu acelasi prilej, secretarul Consiliului Politic Superior al Armatei ii cere lui Ioachim Moga sa organizeze adunari ale oamenilor muncii (pe sectii, schimburi si ateliere) in cadrul carora sa se ia atitudine fata de evenimentele de la Timisoara. La cererea primului-secretar de partid, statul major al Armatei 4 intocmeste un plan de actiune a unitatilor militare (10% din efective) in vederea participarii la ,,apararea ordinii publice”, alaturi de trupele de Securitate si de Militie.
• La Varsovia, incepand cu ora 15,15, in fata Ambasadei romane, circa 300 de persoane scandeaza lozinci cu caracter anticomunist, condamna represiunile de la Timisoara, pun lumanari in memoria victimelor, sparg geamurile cladirii si arunca vopsea pe zidurile cladirii, dau foc la instalatia electrica de la intrare (la interfon si sonerie), arunca pietre, sticle, afise si manifeste in curtea ambasadei, cer guvernului polonez sa intrerupa relatiile economice cu Romania etc246.
• Ora 18,00. La Bucuresti, in cadrul unei teleconferinte cu activul de partid din judete, Nicolae Ceausescu apreciaza ca evenimentele de la Timisoara ,,au fost organizate si dirijate de cercurile revansarde, revizioniste, de serviciile de spionaj straine, cu scopul clar de a provoca dezordine, de a destabiliza situatia din Romania, de a actiona in directia lichidarii independentei si integritatii teritoriale a Romaniei”247, cere sa se organizeze in intreprinderi adunari in care ,,sa se adopte motiuni de condamnare a acelora care s-au pus in slujba strainatatii, a cercurilor straine”, sa se constituie grupe speciale de aparare a ordinii in intreprinderi si institutii, precizeaza ca ,,armata trebuie sa inteleaga bine ca ea are astazi marea raspundere, in fata poporului, de a apara si respinge orice actiuni care sunt impotriva independentei, suveranitatii si integritatii teritoriale, a linistii, a constructiei socialiste in tara noastra”248.
• Ora 19,00. Continuand sa aprecieze ca evenimentele de la Timisoara erau consecinta actiunilor grupurilor antinationale si teroriste puse in slujba agenturilor straine, Nicolae Ceausescu rosteste la Radio si Televiziune o cuvantare, apreciind ca evenimentele de la Timisoara, in special cele din seara zilei de 17 decembrie, au avut un ,,caracter terorist”, fiind ,,organizate si declansate in stransa legatura cu cercurile reactionare, imperialiste, iredentiste, soviniste si cu serviciile de spionaj din diferite tari straine” in scopul de ,,a provoca dezordinea in vederea destabilizarii situatiei politice, economice, de a crea conditiile dezmembrarii teritoriale a Romaniei, distrugerii independentei si suveranitatii patriei noastre socialiste”, de ,,a opri cursul dezvoltarii socialiste a Romaniei”. Dupa ce a evidentiat rolul Armatei, care ,,si-a indeplinit pe deplin datoria fata de patrie, fata de popor, fata de cuceririle socialismului”, Nicolae Ceausescu s-a adresat ,,tuturor cetatenilor patriei – fara deosebire de nationalitate – cu chemarea de a da dovada de o intelegere deplina a situatiei grave care s-a creat prin actiunile teroriste de la Timisoara si de a actiona, in deplina unitate si solidaritate, pentru apararea socialismului, de a face totul pentru a nu se permite sa se repete asemenea stari de lucruri”. Apoi se angajeaza sa actioneze ,,in orice imprejurari in interesul poporului, pentru bunastarea si fericirea sa, in interesul constructiei socialiste, a independentei si suveranitatii tarii”249.
• Ora 19,20. La Lugoj, in timp ce o coloana de manifestanti se deplasa spre platforma industriala a orasului, un militar din UM 01140 din oras a deschis foc automat (fara ordin) impuscand mortal doua persoane (Valentin Rosada si Darie Brocea, care au devenit ,,un simbol al libertatii pentru lugojeni”250) si ranind alte doua (Nicolae Simion Stoica si Nicolae Mircea Bejan)251.
• Ora 20,00. Nicolae Ceausescu cheama pe insarcinatul de afaceri sovietic in Romania si acuza Uniunea Sovietica si celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia ca au coordonat activitatile indreptate impotriva Romaniei252.
• Ora 20,30. Nicolae Ceausescu semneaza decretul prezidential cu privire la instituirea Starii de Necesitate pe intreg teritoriul judetului Timis, prin care ,,toate unitatile armatei, Ministerului de Interne si formatiunilor garzilor patriotice sunt puse in stare de alarma”. Concomitent, se interzic ,,orice intruniri publice, precum si circulatia in grupuri mai mari de cinci persoane” (cu exceptia persoanelor care lucrau in schimbul de noapte, a fost interzisa circulatia pe timpul noptii incepand cu ora 23) etc.253. Apoi ordona constituirea unor detasamente de luptatori ai garzilor patriotice din judetele Dolj, Olt si Valcea (circa 25 000 de oameni), inarmati cu bate pentru a fi trimisi la Timisoara in vederea reprimarii demonstrantilor254 si cere lui Barbu Petrescu sa organizeze pentru a doua zi un miting in Bucuresti la care sa participe 100000 de ,,oameni ai muncii”, care sa condamne evenimentele de la Timisoara.
• Orele 21,00. Revenita in centrul orasului, coloana de manifestanti lugojeni se indreapta spre sediul Comitetului municipal de partid, unde Petrica Balint forteaza usa dupa care circa 50 de manifestanti patrund inauntru produc pagube si alunga activistii de partid. In jurul orei 22,30, o parte din manifestanti se indrepta spre sediul Militiei, unde sunt primiti cu foc. In orele urmatoare, aflati intr-o mare stare de surescitare, manifestantii (si nu numai) au executat numeroase spargeri de magazine si devastari in oras (pana spre orele 2 noaptea), inclusiv la primarie.
In final, organele de forta ale statului au intervenit si au arestat circa 50 de persoane255.
• Ora 23,00. Intra in vigoare decretul privind instituirea starii de necesitate pe intreg teritoriul judetului Timis.
• Din ordinul lui Nicolae Ceausescu, Ion Coman256 numeste pe generalul Victor Stanculescu in functia de comandant militar al Timisoarei (functie neprevazuta in regulamente) si-i cere sa citeasca din balconul Comitetului Judetean de Partid decretul de instituire a starii de necesitate.
Victor Stanculescu se eschiveaza si se interneaza in spital, invocand o criza biliara. Intr-un asemenea context, decretul este citit de catre generalul Mihai Chitac257.
• Noaptea. In Piata Operei din Timisoara raman doar cateva sute de persoane258. Din balcon, Petre Borosoiu le cere: ,,Romani, adunativa!”, ,,Avem nevoie de voi!”, ,,Nu trebuie sa dati dovada de lasitate in aceasta noapte!”. Pe pancarte se poate citi: ,,Europa e cu noi!”, ,,Traiasca perestroika”(o lozinca insolita, nicaieri repetata in Timisoara sau in alta parte), ,,Fara violenta!”. Conducatorii revolutionarilor timisoreni asteapta reactia autoritatilor259. Unii dintre membrii Biroului Executiv al Frontului Democrat(ic) Roman coboara in Piata Operei si raman impreuna cu tinerii, care aprinsesera un foc in jurul caruia se creeaza ,,o atmosfera tinereasca, plina de optimism, foarte tonica – dupa cum isi aminteste Lorin Fortuna. Se canta, se spuneau glume”.
Cu toate ca ordinul de capturare a conducatorilor revolutionarilor fusese dat, cei care trebuiau sa-l execute au taraganat indeplinirea misiunii.
• Reactii externe:
François Mitterand, presedintele Frantei, aflat in vizita in R.D.G., declara la Televiziune: ,,Nu e un regim ideologic. E un regim personal, familial, care nu are nici un motiv sa subziste. Sunt convins ca zilele acestui regim, intr-o Europa aflata in plina evolutie, sunt numarate. Dar cu ce pret? In concluzie, condamn acest regim!”260.
Laurent Fabius, presedintele Adunarii Nationale din Franta, isi exprima convingerea ca ,,libertatea poporului roman va invinge”. Deputatii pastreaza un minut de reculegere in semn de protest fata de reprimarea demonstrantilor de la Timisoara.
Michel Rocard, prim-ministrul francez, afirma in fata Adunarii Nationale: ,,Vreau sa exprim sentimentele de oroare si de indignare pe care acest regim mi le inspira si ni le inspira tuturor. Poporul roman are dreptul, ca toate celelalte, la democratie, la libertate si la respectul drepturilor sale! Franta intreaga si Adunarea Nationala sunt solidare cu poporul roman oprimat! Regimul lui Ceausescu nu va putea sa continue sa-si bata joc de Europa si de drepturile cele mai elementare ale omului. Soarta rezervata acestor dictatori e cea a tuturor regimurilor nefaste de acest tip. Va cadea! Si cu cat mai curand, cu atat mai bine!”261.
Robert Besson, deputat in Adunarea Nationala Franceza, isi exprima convingerea ca ,, regimul Ceausescu va sfarsi prin a cadea, caci Victoria unui popor, in lupta pentru dreptate, este ineluctabila.”
Edouard Balladur, fost ministru al Economiei si Finantelor, declara si el in Adunarea Nationala franceza: ,,La ora cand miscarea pentru libertate castiga teren in Europa intreaga, trebuie sa fim plini de speranta de a reconstitui unitatea morala in jurul acelorasi valori ale civilizatiei.
Europenii au imperioasa datorie de a nu ramane pasivi. Trebuie sa actionam (…). Este indispensabil ca guvernele Europei sa studieze impreuna modalitatile de constrangere a guvernului roman de a inceta represiunea sangeroasa pe care o intreprinde. Romanii, ca si celelalte popoare ale Europei Centrale si Orientale, au dreptul sa spere la o soarta mai libera si mai dreapta. Nu trebuie sa ne resemnam cu pasivitate la o situatie care ne pare ineluctabila pentru ca suntem timizi si pentru ca ne lasam invinsi, toate guvernele din Occident, de altfel, prin tergiversari diplomatice. In momentul in care Presedintele Republicii Franceze intreprinde un voiaj in Germania de Est, guvernul trebuie sa considere ca Frantei i se acorda ocazia de a lua initiativa de a invita guvernele din Europa sa se uneasca. Astfel, Franta va arata intrun mod stralucit, si in acelasi timp concret, ca nu se dezintereseaza de soarta acestui popor nefericit. Ea ar trebui sa ramana, in felul acesta, fidela mesajului ei bisecular pentru respectarea drepturilor omului”262.
Delegatiile celor 16 state membre N.A.T.O. condamna ,,brutala represiune exercitata de autoritatile romane impotriva drepturilor inalienabile si libertatilor fundamentale ale poporului roman”263.
William Waldgrave, ministrul adjunct de Externe al Marii Britanii, declara la B.B.C.: ,,Informarea corecta si cuprinzatoare a cetatenilor romani are o importanta imensa. Numai asa le vom putea dovedi romanilor ca opinia publica mondiala urmareste comportamentul regimului de la Bucuresti si numai asa vom putea arata ca, dupa parerea noastra, zilele regimului sunt numarate si ca in curand persecutiile pe care oamenii le-au suferit se vor sfarsi”264.
Eduard Sevardnadze apreciaza – intr-o scrisoare adresata lui M.S. Gorbaciov – ca informatiile referitoare la evenimentele din Romania sunt ,,adesea contradictorii si nu permit formarea unei imagini reale”, incercarile sovietice de a obtine ,,versiunea oficiala a Bucurestiului” neducand la ,,nici un rezultat”. Intr-un asemenea context, I.P. Aboimov, adjunctul ministrului Afacerilor Externe cere ambasadorului roman Ion Bucur sa prezinte ,,o informare despre situatia reala existenta, pentru orientarea partii sovietice”. ,,Pravda” isi informeaza cititorii ca pe strazile Bucurestilor au aparut patrule mixte, de militie si garzi patriotice.
La randu-le, ,,Sovetskaia Rassia”, ,,Selskaia Jizni”, ,,Sotialisticeskogo Industria” publica articole referitoare la ,,incordarea” si ,,dezordinile” din Romania.
Franz Vranitzky, cancelarul Austriei, anunta planul de restrangere a relatiilor economice cu Romania.
Alois Mock, ministrul de Externe al Austriei, declara pentru ziarul ,,Times”: ,,Calcarea brutala in picioare a celor mai elementare drepturi ale omului in Romania a creat o stare periculoasa pentru pacea Europei”265.
Toshiki Kaifu, primul-ministru al Japoniei, isi exprima profunda ingrijorare in legatura cu situatia din Romania. Presa japoneza condamna si ea utilizarea armelor impotriva populatiei pasnice.
Dennis Decincini si Stan Hoyer, congresmeni americani, membri ai Comitetului Helsinki – organism al Congresului S.U.A. – apreciaza printr-o declaratie comuna ca guvernul roman ,,recurgand la violenta, nu face decat sa sublinieze, o data in plus, falimentul propriilor sale idealuri, care se dovedesc foarte indepartate de aspiratiile poporului roman. Spre deosebire de miselia unui regim care se ascunde in spatele tunurilor cu apa si al armelor de foc, oamenii ce au protestat la Timisoara au dovedit curaj si convingerea ca vor apuca ziua in care sa vada Romania rupand si ea trecutul ei stalinist, alaturandu-se unei Europe renascute si bazate pe principiile respectarii drepturilor umane”266.
Eugen Ionesco declara lui Radu Portocala, corespondentul de la Paris al postului de radio ,,Vocea Americii”: ,,Sunt ingrozit. Eu cred ca a pierdut partida Ceausescu! Si-a dat seama ca Romania nu-l iubeste si atunci e un fel de razbunare odioasa; se razbuna pe lumea intreaga!”.
Intrebat daca are un mesaj catre poporul roman, cunoscutul dramaturg adauga: ,,Da! O sa biruiasca, cu tot greul si cu toate sacrificiile, si cred ca pana la urma o sa fie bine, o sa fie bine!”267.
Patrik Boyer, membru al Parlamentului Federal Canadian si consilier al ministrului de Externe al Canadei, condamna represiunea din Romania: ,,Iar acum, la aflarea stirilor din Romania, suntem coplesiti de brutalitatea cu care autoritatile au reactionat impotriva demonstrantilor, respingand sangeros orice revendicari asemanatoare acelora care se manifesta in intreaga Europa de Rasarit. Este simptomatic pentru regimul de la Bucuresti ca nu a permis difuzarea nici unei stiri despre evenimentele care s-au petrecut in ultimele zile in Romania… In toate aspectele vietii intelegem ca este vorba de un regim care, acum, recurge la forta militara pentru a-si mentine dominatia asupra poporului care nu se deosebeste prin nimic de alte popoare din Europa Rasariteana si care a simtit ca i-a ajuns cutitul la os si ca a sosit timpul sa rastoarne regimul opresiv”268.
Wiliam Armstrong, senator de Colorado, declara: ,,Sunt de-a dreptul ingrozit de modul in care a reactionat regimul Ceausescu, ca de altfel modul in care a reactionat la aproape orice incercare a poporului roman de a-si revendica libertati religioase, libertatea de exprimare si libertatea de circulatie. Este o intensificare a represiunii, este o practica sistematica perpetuata de regimul Ceausescu, aproape un sindrom, care, personal, mi se pare revoltator si ofensator la adresa constiintei publice internationale”269.
Eugen Mihaescu declara prin telefon, de la New York, postului de radio ,,Vocea Americii”: ,,Este o crima nemaipomenita, vuieste toata Europa si cred ca pana la urma va iesi adevarul la lumina! Eu sunt mandru ca in sangele meu curge si o parte din sangele ardelean si totdeauna Ardealul a fost fruntea!”.
Radu Campeanu, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania cu sediul la Paris, transmite poporului roman un mesaj, prin radio ,,Europa Libera”: ,,Represiunea sangeroasa de la Timisoara a zguduit constiinta romanilor din tara si strainatate! Toti se inclina in fata sacrificiului celor care au murit pentru libertatea si demnitatea poporului roman. Jertfa lor a intrat de pe acum in istorie si cu siguranta ca ea nu va ramane inutila… Lumea intreaga a condamnat represiunea de la Timisoara si pe cel in numele caruia ea s-a facut! Noi, romanii din strainatate, nu vom inceta sa cerem guvernelor occidentale izolarea politica si diplomatica a lui Ceausescu, ca si boicotarea economica a regimului sau! Vom face tot ce ne sta in putinta pentru a mari presiunea internationala asupra actualului regim de la Bucuresti! Compatriotii nostri din tara sa stie ca suntem nu numai cu sufletul alaturi de ei, dar ca nu vom precupeti nici un efort ca sa-i ajutam oricand si oricum, pentru a contribui impreuna la eliberarea Romaniei de sub jugul unei tiranii fara precedent in istoria noastra”270.
Christopher Smidt, congresman de Colorado, acuza, se declara optimist si ofera ajutor: ,,Cred ca este inca o dovada a modului in care Ceausescu foloseste trupele de soc, asa cum era practica in anii nazismului sau in perioada stalinista. Sper ca poporul Romaniei este constient de faptul ca lumea libera si reformatorii din Uniunea Sovietica si din tarile est-europene se solidarizeaza cu aspiratiile si revendicarile lor legitime pentru libertate deplina, pentru a trai in pace si a-si realiza propria fericire. Poporul american si delegatia S.U.A. la O.N.U. isi manifesta sprijinul pentru poporul Romaniei, un sentiment impartasit si de ceilalti delegati O.N.U. Cetatenii Romaniei nu sunt uitati! Sunt alaturi de ei in aceste momente de grea cumpana”271.
Frank Woolf, deputat de Virginia, apreciaza: ceea ce se intampla acum in Romania este absolut o marsavie, mai ales acum cand vantul libertatii se face simtit in intreaga Europa Rasariteana, in Polonia, in Ungaria si in Berlinul de Est, unde zidul Berlinului a cazut! Este revoltator ca regimul de la Bucuresti, condus de Nicolae Ceausescu, sa faca ceea ce a facut! Consider ca guvernantii romani, in frunte cu Nicolae Ceausescu, trebuie sa fie aspru condamnati de lumea occidentala. Cred ca este de datoria Uniunii Sovietice si a lumii libere sa condamne actiunile regimului de la Bucuresti si sa se asigure ca poporul Romaniei va beneficia de drepturile fundamentale ale omului: libertatea de adunare si de organizare, libertatea presei si libertatea de a-si exprima convingerile religioase. Sunt convins ca administratia Bush va impune sanctiuni economice impotriva regimului Ceausescu si ca, in primul rand, va interzice toate importurile de produse alimentare”272
Adrian Niculescu face cunoscut urmatoarele, prin intermediul radioului ,,Europa Libera”: ,,Emotia este imensa si continua sa creasca aici, in Italia, in aceeasi masura si-n acelasi ritm cu indignarea si revolta cea mai crescuta fata de atrocitatile de neconceput mintii omenesti si incredibile ale lui Ceausescu »273.
Radio Belgrad informeaza, la ora 16,00, ca Prezidiul Comitetului Central al Uniunii Comunistilor din Iugoslavia a exprimat ,,profunda ingrijorare fata de situatia aparuta in Romania si a condamnat represaliile sangeroase”. Cu acelasi prilej a decis intreruperea legaturilor cu Partidul Comunist Roman, retragandu-i si invitatia de a participa la cel de-al XIV-lea Congres extraordinar al U.C.I.

222 Rememorand evenimentele, Nicolae Badilescu consemneaza: ,,Bucuria era imensa: aveai impresia ca intreg orasul se scurge pe strazi intr-un suvoi de oameni nemaiintalnit pana atunci” (Miodrag Milin, Timisoara, 15-21 decembrie 89, p. 97).
223 Miodrag Milin, Timisoara in Revolutie si dupa, p. 99.
224 Idem, Timisoara, 15-21 decembrie 89, p. 119.
225 Miodrag Milin conchide: ,,A fost, poate, momentul psihologic de maxima tensiune al Revolutiei” (Timisoara in Revolutie si dupa, p. 209).
226 Aurelian David Mihut consemneaza: ,,Era, cred, un moment al revelatiei comune care facea sa ne atingem cugetele, sa simtim ca suntem oameni, indiferent de care parte a baricadei ne-am fi pus soarta. Era clipa fasta pentru iertare si pentru impacare” (Miodrag Milin, Timisoara in Revolutie si dupa, p. 100).
227 Rememorand evenimentele, Ioan Lorin Fortuna consemneaza: ,,Imi era deosebit de clar ca multimea trebuia organizata. Trebuia constituit un comitet de initiativa, care sa coordoneze multimea, sa faca apel la intreprinderi si sa reprezinte nucleul viitoarei organizatii politice. Era momentul cel mai prielnic transformarii revoltei in revolutie si nu trebuia pierdut” (Miodrag Milin, Timisoara in Revolutie si dupa, p. 106-107).
228 Relevand atmosfera acelei zile, Claudiu Iordache avea sa afirme: ,,Ziua de 20 este o capodopera a spontaneitatii. Deci nu putem cauta merite. Cautam oameni inspirati sau mai putin inspirati; mai putin inhibati sau mai mult inhibati” (Miodrag Milin, Timisoara in Revolutie si dupa, p. 91).
229 A tradus locotenent-colonelul Gheorghe Lungu.
230 Constantin Sava, Constantin Monac, Revolutia romana din Decembrie 1989, p. 216- 217.
231 Iosif Zagrean, Revolutionarii clujeni: mit sau realitate?”, Editura EIKON, Cluj- Napoca, 2005.
232 Lorin Fortuna, Semnificatia zilei de 20 Decembrie 1989, in „Caietele Revolutiei“, nr. 5/2006
233 Format din Ioan Lorin Fortuna, Ioan Chis, Claudiu Iordache, Nicolae Badilescu, Mihaela Traistaru, Traian Vraneantu, Traian Trofin, Mihaela Munteanu, Adriana Jebeleanu, Stefan Ivan, Alexandru Ciura, Adrian Sanda s.a (,,Caietele Revolutiei”, nr. 2/2005, p. 11).
234 Referindu-se la ideea constituirii F.D.R., Ioan Lorin Fortuna avea sa declare: ,,Denumirea mi-a venit spontan, dar in continuarea unor ganduri care ma framantau de la inceputul insurectiei, de-a gasi calea pentru formarea unei organizatii politice de masa, indispensabila intr-o astfel de actiune, si care sa preia conducerea revoltei, sa o organizeze si sa reprezinte un factor decizional, capabil sa sustina un dialog cu guvernul si sa devina eventual o grupare care sa concentreze opozitia din intreaga tara, deci ceva similar cu ce se intampla in intregul Est. Aceasta organizatie o vedeam ca pe un forum, un front, o alianta care, angrenand mase importante de oameni, sa forteze guvernul sa apuce pe calea democratizarii tarii. Nu intrezaream inca (nu vedeam posibil) o ruptura violenta cu trecutul, de genul revolutiei, ci doar o trecere oarecum pasnica spre democratie, cum s-a petrecut si in alte tari din vecinatate” (Miodrag Milin, Timisoara in revolutie si dupa, p. 105-106).
235 Pe larg, Ioan Lorin Fortuna, Frontul Democratic Roman, Timisoara, Editura Artpress, 2008, passim. Rememorand acele momente, Ioan Lorin Fortuna consemneaza: ,,Consider ca acum a luat de fapt nastere (fara a fi numit inca FDR – Frontul Democrat Roman. Era in jur de ora 13,00, miercuri, 20 decembrie 1989” (Miodrag Milin, Timisoara in Revolutie si dupa, p. 110).
236 Initial, din Biroul Executiv al F.D.R. au facut parte Ioan Lorin Fortuna, Claudiu Iordache, Ioan Chis, Nicolae Badilescu, Maria Traistaru; structura a fost largita apoi, dupa sosirea revolutionarilor de la Comitetul Judetean de Partid, cu Ioan Marcu si Cornel Eustatiu. Referindu-se la relatiile dintre membrii Biroului Executiv, Ioan Lorin Fortuna avea sa releve: ,,Totusi, solutia n-a avut efectul scontat; atat cei doi inclusi, cat si o parte din ceilalti (Ion Savu, Sorin Oprea, Petru Borosoiu, Florin Marton…) au actionat in continuare pe linia unei destabilizari menite sa inlature din conducere grupul de la Opera si sa-l inlocuiasca” (Miodrag Milin, Timisoara in Revolutie si dupa, p. 111). Ulterior, componenta Biroului Executiv al FDR s-a schimbat de mai multe ori. Apoi, s-a mai constituit Comitetul F.D.R. (la inceput din 70 de membri, apoi din 100). Nicolae Badilescu va relata peste timp despre neintelegerile aparute chiar intre membrii conducerii revolutionarilor din balconul Operei (Miodrag Milin, op. cit., p. 119-120).
237 Claudiu Iordache, Balconul Operei, in „Caietele Revolutiei“, nr. 5/2006.
238 Constantin Sava, Constantin Monac, Revolutia Romana din Decembrie 1989…, p. 217.
239 ,,Caietele revolutiei”, nr. 2/2005, p. 10. La scurt timp, intre unii membri ai Comitetului Cetatenesc si Biroul Executiv al Frontului Democratic Roman au aparut divergente care s-au acutizat in perioada urmatoare.
240 Descrierea acestui episod important este prezentata in diferite variante de cei prezenti la negocieri (vezi si Alexandru Osca, Revolutia…,p. 151-152, 353).
241 ,,Caietele Revolutiei” nr. 2/2005, p. 9.
242 Caracterizat astfel de Nicolae Badilescu: ,,Obraznic, plin de sine, parfumat, spreiat, imbracat impecabil” (Miodrag Milin, Timisoara in Revolutie si dupa, p. 118)
243 Ioan Scurtu, Revolutia Romana din decembrie 1989 in context international, p. 206.
244 Miodrag Milin, Timisoara in Revolutie si dupa, p. 116.
245 Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 296.
246 In informarea facuta Ministerului Afacerilor Externe, ambasadorul Ion Tesu apreciaza ca manifestantii reprezentau ,,organizatii si grupari radicale si extremiste (Confederatia Poloniei independente – KPN, Federatia anarhista, Partidul Socialist Polonez, Partidul Socialist Polonez – Revolutia Democratica, Partidul independent al Verzilor, NZS – Asociatia independenta a studentilor), precum si reprezentanti ai conducerii «Solidaritatii»”, ca in zona se aflau fotoreporteri polonezi si straini, echipe de filmare si autoturisme ale ambasadei S.U.A. la Varsovia.
247 In continuare, Nicolae Ceausescu se refera la activitatea ,,cercurilor” si ”gruparilor” de la Budapesta care ,,au intensificat actiunile lor antinationale”, la ,,declaratiile” presedintelui S.U.A., care ,,a discutat de problema Romaniei cu Gorbaciov”. Acesta din urma, chiar daca ,,nu a zis nimic…inseamna ca l-a aprobat”.
248 Constantin Sava, Constantin Monac, Revolutia Romana din Decembrie 1989…, p. 176-178.
249 Constantin Sava, Constantin Monac, Revolutia Romana din Decembrie 1989 p. 179-184; vezi si ,,Caietele Revolutiei”, nr. 2/2005, p. 9-15.
250 Nicolae Toma, 20 decembrie 1989. Lugojul. Al doilea oras liber, p. 26.
251 Sinteza …, p. 63.
252 Ioan Scurtu, Revolutia romana din Decembrie 1989 in context international, p. 205.
253 ,,Caietele Revolutiei”, nr. 2/2005, p. 16-17. Dupa unele marturii, noaptea tarziu, la plecarea din cladirea Comitetului Central, Nicolae Ceausescu ar fi declarat, mai mult pentru sine: ,,Am sa le arat eu celor de la Timisoara!”.
254 Afland despre acest lucru, generalul Vasile Milea spune colonelului Corneliu Parcalabescu: ,,Garzile patriotice sunt din muncitori, cei cu care lupta sunt tot muncitori” (Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie 1989, p. 117).
255 Nicolae Toma, op. cit., p. 28.
256 Anterior, Ion Coman informase pe Nicolae Ceausescu ca la Timisoara nu putea fi aplicat decretul referitor la starea de necesitate, deoarece pe strazi se aflau zeci de mii de oameni.
257 Armata romana in Revolutia din Decembrie 1989…, p. 72.
258 ,,Pe masura ce noaptea inainta – avea sa-si aminteasca Ioan Lorin Fortuna – numarul celor ramasi in Piata Operei scadea vizibil. Faptul a inceput sa ne ingrijoreze. Atunci am inceput sa facem apel la microfon ca multimea sa ramana alaturi de noi; numai astfel puteam reusi” (Miodrag Milin, Timisoara in Revolutie si dupa, p. 121).
259 Peste cativa ani, Claudiu Iordache avea sa consemneze: ,,Rezistenta balconului insemna podium, insemna primii care risca, primii care pierd, primii care nu vor
pierde. Daca balconul cadea in 20, ar fi insemnat o indelunga cadere” (Miodrag Milin, Timisoara n Revolutie si dupa, p. 91).
260 E un inceput in tot sfarsitul…, p. 400.
261 Ibidem, p. 400.
262 Ibidem, p. 402.
263 Ibidem, p. 425.
264 Ibidem, p. 385.
265 Ibidem, p. 389.
266 Ibidem, p. 435.
267 Ibidem, p. 344-345.
268 Ibidem, p. 391-392.
269 Ibidem, p. 436.
270 Ibidem, p. 356.
271 Ibidem, p. 437.
272 Ibidem.
273 Ibidem, p. 418.

sursa: Revolutia din decembrie 1989. Cronologie de Dr. ALESANDRU DUTU

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , | 3 Comments »

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #9 Ceausescu Regime Officials Involved before 22 December in Covering up Timisoara Repression…Remain Active after 22 December

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 20, 2014

(Purely personal views as always, based on over two decades of research and publications inside and outside Romania)

2014 marks the 25th anniversary of the collapse of communism in central and eastern Europe–Poland, Hungary, East Germany, Czechoslovakia, Bulgaria, and Romania.  This series looks at 25 things I have learned about the events of the Romanian Revolution of December 1989.  The numbering is not designed to assign importance, but rather–to the extent possible–to progress chronologically through those events.

Significance:  Among those Ceausescu regime officials who were involved in the elimination of evidence of regime repression in Timisoara–and of the bodies of murdered Timisoara demonstrators–there are those whose names and roles are relatively well-known (Nicolae Ghircoias)…and those whose names and roles are lesser known (Dan Voinea).  Interestingly, a number of these officials found themselves in a position after 22 December 1989 where they could continue to cover up the role of Securitate and Militia units in December 1989, in Timisoara, Bucharest, and elsewhere.

The Case of Nicolae Ghircoias…before and after 22 December 1989


Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus-numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel Negoiu din Bucuresti.  Medicii de spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri.  Colonel Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii, i-a adunat pe toti indivizii care erau acuzati ca sint teroristii, facindu-i disparuti.


Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera , 21 august 1992, p. 1, p. 3.

for confirmation suggesting Cornel Tripon’s arrest under suspicion of being a “terrorist” (28 December 1989, Hotel Negoiu, Bucuresti) during the December 1989 events, see ; for confirmation that Ghircoias himself was (later) (re-) arrested, see .

for the suggestion that Tripon’s status as a member of the Militie was merely a cover mechanism see,

“La internarea in spital, militianul Cornel Tripon a prezentat un buletin pe care avea trecuta ca adresa de domiciliu str. Academiei 24. Aceeasi adresa de domiciliu (fictiv) era trecuta in buletinul mai multor ofiteri de la UM 0666. Militianul ranit a fost ridicat chiar a doua zi din spital si transportat, se pare, la o unitate spitaliceasca a Ministerului de Interne.”

from Romulus Cristea, 20 decembrie 2006,–80867

Bullets, Lies, and Videotape:

The Amazing, Disappearing Romanian Counter-Revolution of December 1989[1]

by Richard Andrew Hall, Ph.D.

Standard Disclaimer:  All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency.  Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views.  This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.

I am an intelligence analyst for the Central Intelligence Agency.  I have been a CIA analyst since 2000.  Prior to that time, I had no association with CIA outside of the application process. [Submitted 19 November 2009; PRB approved 15 December 2009]

Part I

His name was Ghircoias…Nicolae Ghircoias.

And in Romania in December 1989 and January 1990, Nicolae Ghircoias was a very busy man.

We know, officially, of Nicolae Ghircoias’ actions in the last days leading up to the fall of the regime of communist dictator Nicolae Ceausescu on 22 December 1989, as a result of what he and others said at a trial later in January 1990.  In bureaucratic parlance, Colonel Nicolae Ghircoias, was the Director of the Criminalistic Institute of the Militia’s [Police’s] General Inspectorate.   In colloquial terms, in December 1989 it appears that this amounted to being something of a “cleaner,” or “fixer,” the kind of guy who could make unpleasant things—such as corpses—go away, without leaving a trace.

After regime forces opened fire on anti-regime protesters in the western city of Timisoara on 17 and 18 December 1989, Colonel Ghircoias was dispatched to recover the corpses of those with gunshot wounds from the city’s morgue.  The unautopsied cadavers of 43 demonstrators were stolen from the morgue in the dead of night and then transported to the outskirts of the capital Bucharest by refrigerated truck, where they were cremated.[2] Ghircoias was also in charge of collecting and destroying the hospital records and any other incriminating material that might indicate not just the death, but also the life of those who had perished—the official explanation for the disappearance of these citizens was to be that they had fled the country, thus taking their documents with them.  In other words, Colonel Nicolae Ghircoias’ job was primarily, it seems, the destruction of evidence.[3]

[For a discussion of Ghircoias’s activities in Timisoara before 22 December, please see the following:

and in the journal Mortality, no. 15 (1) 2010, Marius Rotar, “The Red Mask of Death:  The Evil Politics of Cremation in Romania in December 1989.”  pp. 1- 17.]


Unofficially, we also know of Colonel Ghircoias’ exploits after the Ceausescu regime collapsed on 22 December 1989, exploits for which he was not charged at his trial and for which he has never been charged.  Of the 1,104 people killed and 3,352 people injured during the December 1989 bloodshed, 942 of them were killed and 2,251 wounded after Nicolae and Elena Ceausescu fled power on 22 December 1989.  At the time, personnel of the communist regime’s secret police—known as the Securitate—and allied foreign mercenaries fighting to restore the Ceausescu regime—collectively christened “the terrorists”—were thought to be the primary source behind the post-22 December bloodshed.

It was in this context, that doctors from Bucharest’s various main hospitals recall Colonel Ghircoias’ sudden, unannounced appearances during the last days of December 1989 and first days of January 1990.  Professor Andrei Firica of the Bucharest “Emergency Hospital” recounted in a 2004 media interview largely the same details he had conveyed to the press in the summer of 1990.  According to Firica, some 15 to 20 suspected terrorists had been interned at the “Emergency Hospital” in varying states of medical distress.  He says he made a small file of the medical situations of these patients.  A Militia colonel, whom he later was to see in [prisoner] stripes on TV as a defendant in the Timisoara trial—i.e. fairly clearly Ghircoias—came one day and counseled him to keep nosy foreign reporters away from the beds of the “terrorists,” stating ominously that “these were just terrorist suspects and he [Dr. Firica] didn’t want to wake up one day on trial for having defamed someone”!   The colonel later came and loaded the wounded terrorist suspects onto a bus and off they went.  Firica maintains the files he kept on the terrorist suspects “of course, disappeared.”  He noted, however, that he asked his son, who had studied theater and film at university, to film the terrorists tied down to the hospital beds, and he claims he gave copies of this cassette to the Procuracy.[4]


[In viewing these photos, witness what Constantin Fugasin recounted in “Unde ne sint teroristii?” Zig-Zag, in 1990, based in part on an interview with Dr. Andrei Firica:

At the Emergency Hospital 13 suspected of being what we call terrorists were interned.  Among these a few were definitely foreign, even though all had Romanian papers.  Two clearly had ‘Mongoloid’ (‘Asiatic’) features (one stated that his mother was Romanian, while his father was from Laos), while four others were Arabs.  Nevertheless, they spoke Romanian very well.  Doctor Nicolae Staicovici, who worked a time in Egypt and who treated them for a time spoke with them.  At a moment, he formed a question in Arabic.  One of the injured responded to him perfectly.  All were well-built, one was a ‘mountain of a man.’  He said nothing, although he probably had terrible pains.  There were also two terrorists who were not wounded.  One arrived at night, under some pretext.  Those on guard suspecting him, immobilized him.  He had on three layers of clothing and several ids.  They tied him to the stretcher, but although he appeared rather frail, at a given moment he ripped the restraints off.[6]]


[Dr. Andrei Firica, 2004:  From a diagnostic perspective, those who maintain that the terrorists didn’t exist are telling an outrageous lie…In the Emergency Hospital, people were brought who were shot with precision in the forehead, from behind, just a few yards in the crowd of demonstrators, such people who did this can only be called terrorists…[8]]

Dr. Nicolae Constantinescu, chief surgeon at the Coltea Hospital, also was paid the honor of a visit by Colonel Ghircoias during these days:

I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias.  He maintained in violent enough language that he was the chief of I-don’t-know-what “criminalistic” department from the Directorate of State Security [ie. Securitate].  He asked that all of the extracted bullets be turned over to him.  Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments.

To the question of whether he informed the Military Procuracy?

Of course, I announced the Prosecutor’s Office, and requested an investigation [of those shot in the revolution].  For example, when I showed them the apartment from where there were was shooting during the revolution, on the fourth floor of the ‘Luceafarul’ cinema, the prosecutors told me that they sought to verify it and uncovered that there was a Securitate ‘safehouse’ there and that was it.

In 1992, I signed along with other doctors, university professors, renowned surgeons, a memorandum [see page 5 (below) for an article apparently linked to the memorandum] addressed to the Prosecutor General in which we requested an investigation regarding the wounded and dead by gunfire.  Not having received any response, after six months I went there to ask what was going on.  They told me they were working on it, and they showed me two or three requests and that was it.  One of the prosecutors took me into the hallway and told me “I have a child, a wife, it is very complicated.”  He asked me what I thought I was doing…I lit back into him, I told him I wasn’t just any kind of person to be blown off.

I showed him the x-rays of those who were shot, I showed him the bullets in the liver.  The x-rays exist, they weren’t my invention, I didn’t just dream all this up to demand an investigation!  I told them that there are some people who wish to find out the truth and they signed a memo to the Procuracy and they aren’t just anybody, but doctors with experience, experts in the field.  In vain, we requested ballistics tests and other research, in vain we presented forms, documents, x-rays, studies.  They did not want to undertake a serious investigation.[9]

(English) Cited in The Romanian Revolution for Dum-Dums

Dr. Nicolae Constantinescu, surgeon at Coltea Hospital: “I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias. He maintained in violent enough language that he was the chief of a department from the Directorate of State Security [ie. Securitate]. He asked that all of the extracted bullets be turned over to him. Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments. I didn’t hear anything back from Chircoias or any expert. Those who made the evidence disappear neglected the fact that there still exist x-rays and other military documents that I put at the disposition of the [Military] Prosecutor.”


Bucuresti, Spitalul Coltea:  “Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred”

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Dosarele revolutiei -  "Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile"

– Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.

Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

extras din articolul lui Romulus Cristea
Miercuri, 20 Decembrie 2006 Romania Libera

Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile

Screen Capture of a registry presented by Dr. Nicolae Nae Constantinescu in TVR documentary by Toma Roman Jr. mentioning an atypical bullet with cap (varf) retezat extracted from a patient on 23 December 1989 and later “collected” by Ghircoias.

Origin 7272014 112744 AM

In early March 1990, Agence France Presse reported the declared findings of surgeons in Bucharest, attesting to the fact that many of those wounded on 21-22 December 1989 in Bucharest had been shot with exploding bullets, DUM-DUM bullets.  [Significantly, a slew of military prosecutors, among them General Dan Voinea, General Romeo Balan, and General Teodor Ungureanu have attempted to deceive Romanians in the years since by denying or avoiding mention of the existence and use of DUM-DUM munitions in December 1989.]

Lt. Gnl. Traian Oancea, chief of surgery in part of the Central Military Hospital in Bucharest, and Dr. Nicolae “Nae” Constantinescu, chief of surgery at the Coltea Hospital, discussed this at a meeting of the Society of Surgeons in Bucharest.



©AFP Général – Mardi 6 Mars 1990 – 13:52 – Heure Paris (482 mots)

Roumanie medecine
De nombreux blesses du 21 et 22 decembre ont ete touches dans le dos ou a bout portant
   BUCAREST 6 mars – De tres nombreux blesses lors des affrontements des 21 et 22 decembre a Bucarest ont ete touches par des balles qui ont ete tirees de dos, parfois a bout portant, ainsi que par des balles dum-dum, a constate la Societe de Chirurgie de la capitale roumaine.
   La societe s est reunie a deux reprises, les 15 fevrier et le 1er mars dernier, sous la presidence du lieutenant-general Traian Oancea, chef de la 2e section de chirurgie de l Hopital militaire central de Bucarest.
   Au cours de ces travaux, menes ” scientifiquement ” , a precise mardi a l AFP le chef du service de chirurgie de l hopital de Colcea (centre de la ville) le dr Nicolae Constantinescu, les experts en balistique ont pu determiner qu un pourcentage important de blessures par balles avaient ete causees non par des balles de guerre mais par des balles coupees ou trafiquees.
   Les blessures observees etaient en effet non pas des trajectoires rectilignes, comme c est le cas en general pour les balles de guerre normales, mais des cavites creusees dans les tissus par l eclatement du projectile a son impact, resultant d une balle aplatie ou cisaillee s ecrasant sur le corps au lieu de le penetrer. ” Nous avons effectue 930 interventions dans la capitale sur des blessures par balle ” , a precise le docteur Constantinescu.
   la peur.
   ” Apres discussion entre nous, nous sommes en mesure de dire qu il ne s agit pas d affrontements mais d un crime organise contre le peuple. D autant, ajoute-t-il en parlant des cas qu il a traites lui-meme a l hopital Colcea, que 60% des plaies etaient dans le dos ou sur le flanc, et non de face, et que 10 a 15% des coups avaient ete tires a bout portant, avec des calibres 9 et 6,35mm ” .
   Le premier jour des affrontements, le 21, la majorite des blesses etaient des jeunes. ” Ils avaient tellement peur qu ils ne demandaient meme pas des calmants apres l anesthesie ” , ajoute le docteur qui cite le cas du danseur roumain de l Opera de Paris Vlad Stoinescu, blesse devant l hotel intercontinental : ” une balle l a touche au flanc, lui traversant l abdomen. La peur lui a fait parcourir tout seul les 300 metres le separant de notre hopital, ou il a donne son nom avant de s evanouir ” .
   Par ailleurs, les analyses de sang effectuees sur ces jeunes blesses ont fait decouvrir un taux anormalement bas de proteines dans le sang : 5 a 6 grammes pour cent au lieu de 7,3. ” C est la preuve de leur malnutrition, ils n avaient pas du manger de viande et de fromage depuis six mois pour la plupart ” , a ajoute le medecin.
Tous droits réservés : ©AFP Général


[1]For some of my previous publications on this topic, see Richard Andrew Hall:

Hall 2008,

Hall 2006,

Hall 2005,

Hall 2004,

Hall 2002,

Richard Andrew Hall, “Theories of Collective Action and Revolution:  Evidence from the Romanian Transition of December 1989,” Europe-Asia Studies 2000, no. 6 (September 2000).

Richard Andrew Hall, “The Uses of Absurdity:  The ‘Staged-War’ Theory and the Romanian Revolution of December 1989,” East European Politics and Societies vol 13, no. 3 (Fall 1999) (University of California Berkeley Press).

[2] For a good discussion of this in English, which explains how cremation practices were  at odds with Romanian burial traditions, see the article entitled “The Red Mask of Death:  The Evil Politics of Cremation in Romania 1989,” in the journal Mortality, no. 15 (1).

[3]For more information online, see, for example,,,,, Even the 1994 SRI report admits that confusion surrounding the identity of those who were cremated stems from Ghircoias’ burning—after the flight of the Ceausescus on 22 December—of all relevant documents he had seized from the Timisoara county hospital  Thus, it seems appropriate to say Ghircoias’ job involved making things disappear…

[4]Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition, cited in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” For similar accounts, see Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1–“Colonelul Ghircoias, former director of the Securitate’s penal investigative unit, brought together the individuals accused of being terrorists and made them disappear”; Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, no. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5; Constantin Fugasin, “Unde ne sint teroristii?” Zig-Zag, 1990.

[5] Screen capture from posted by Alexandru2006.

[6] Significantly this video is in direct contradiction and contests the claims of the Sorin Iliesiu who maintains that “General Dan Voinea has said clearly:  The terrorists did not exist.  Those who seized power lied to protect the real criminals….The diversion of the ‘terrorists’ has been demonstrated by [the] Justice [System], not a single terrorist being found among the dead, wounded or arrested  (Sorin Iliesiu, “18 ani de la masacrul care a deturnat revoluţia anticomunistă,” 21 December 2007,  For a discussion, see Hall 2008.

[7] Screen capture from posted by Alexandru2006.

[8] Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition.

[9] Dr. Professor Nicolae Constantinescu, interview by Romulus Cristea, “”Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile,” Romania Libera, 20 December 2006, online edition.


What evidence was Ghircoias so interested in collecting from the hospitals?

No researcher has previously attempted to track and aggregate the discussion of atypical ammunition, to include exploding dum-dum bullets, that were used in the maiming and killing of demonstrators in Romania in December 1989.  Here we talk about their use prior to the flight from power of Nicolae and Elena Ceausescu at 12:09 on 22 December 1989.  Romanian prosecutors, mostly notably former military prosecutor General Dan Voinea, have refused to acknowledge the existence and use of dum-dum bullets in December 1989–and yet the documents of the military procuracy itself contradict them.  (Voinea’s “findings” are invoked as the basis for the chapter about December 1989 in the so-called Tismaneanu Commission Final Report).  Below, evidence from the testimonies of demonstrators, next of kin, and doctors in Timisoara.

Timisoara Decembrie 1989 / Timisoara December 1989, regia/directed by – Ovidiu Bose Pastina, , imaginea/camera – Doru Segal, Sahiafilm 1991

Fullscreen capture 1182014 81626 AM

Who has given evidence that exploding dum-dum bullets were used in the killing and maiming of people in Timisoara before and/or after 22 December 1989:

1) Doctors and medical personnel who operated on and/or treated, and/or saw those who died or were wounded

2) Military personnel, who were in the streets in these days, including military officers

3) Relatives of the dead and wounded, some of whom were in the streets themselves, in sworn declarations  for the Military Prosecutor immediately after the December 1989 events or in sworn testimony in the so-called Timisoara Trial of 1990-1991

4) People who were wounded in December 1989, some of whom were sent abroad for follow-up treatment and who were told by those foreign doctors what type of bullet they believed they had been shot with, in sworn declarations  for the Military Prosecutor immediately after the December 1989 events or in sworn testimony in the so-called Timisoara Trial of 1990-1991.

5) Civilians who overheard during 17-19 December the discussion among regime forces of the use of such bullets

6) A former Securitate officer who went public after 1989 (Roland Vasilevici) and an unnamed former USLA recruit

Ora 23.00: La morga Spitalului Judetean, sub comanda colonelului Ghircoias, incepe operatiunea de sustragere a cadavrelor. Au fost ridicate 43 de cadavre cu acordul conducerii spitalului si al procurorului general adjunct Gheorghe Diaconescu. Toate cadavrele fusesera “incizate” pentru a li se extrage gloantele. Au fost transportate apoi la Bucuresti, cu o autoizoterma, pentru a fi incinerate.

Dan Badea 1991 Ceausescu ultimele zile 21 decembrie 1999


In nopţile dramatice ale lui Decembrie 1989, medicii de la spitalele din Bucureşti au extras sute de gloanţe din trupurile demonstranţilor care manifestau împotriva regimului totalitar din România. Firesc ar fi fost ca aceste probe şi dovezi ale represiunii sângeroase să fie preluate cu un proces verbal şi folosite pentru identificarea celor care au tras în ţintele umane.

Din nefericire aceste probe delicte au dispărut. Toate mărturiile medicilor, dar şi ale celor care au studiat fenomenul îl incriminează pe colonelul Nicolae Ghircoiaş, cel care a colindat prin spitalele din Capitală şi a preluat gloanţele extrase din răniţi sau morţi, devenite ulterior de negăsit.

De altfel, colonelul Ghircoiaş fusese însărcinat să facă dispărute şi cadavrele manifestanţilor ucişi la Timişoara după 16 decembrie 1989.

Toatei corpurile delicte au fost adunate si inventariate la Institutul de criminalistica din Bucuresti. Procurorii militari au venit si le-au luat. Au fost duse pe strada Alexandru Sahia, unde era sediul Procuraturii. Voinea care acum se face ca nu stie avea biroul acolo. Alo, se aude!?

Prancea Paul marți, 5 august 2014 at 23:41

Scor impresionant din 1990: Col. Ghircoias 40 de gloante … Procuratura 4 gloante !

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 20, 2009

Aceasta situatie imposibila ridicola in care din mii de cartuse trase impotriva demonstrantilor, organele de cercetare recolteaza patru gloante , este consecinta logica a ingroparii mortilor fara autopsie. — Rasvan Popescu, Expres, “Patru Gloante dintr-o Tragedia,” toamna 1990.

Cum iese destul de clar din informatia despre cum a funcionat IML Mina Minovici in decembrie 1989–sub doctorului Vladimir Belis– IML Mina Minovici in decembrie 1989 institituile oficiale au fost compromise de la bun inceput in cautarea adevarului despre decembrie 1989… oficial n-au facut nici o autopsie !  deci oficial nu se stie cine a tras … si ca un rezultat trebuie sa avem incredere se pare cam exclusiv  in…marturii martorilor care vorbesc in anumite cazuri…dupa 15 de ani  (si deloc nesemnificativ dupa un potop al dezinformarii)!

Cit de grava a fost (si mai este) situatia?…la numai un singur spital bucurestean col. Ghircoias “de la Interne” a racolat 40 de gloante…fapt destul de interesant… fiindca in toamna 1990 la Procuratura…mai erau numai 4 gloante din tragedia din decembrie ’89 !  Ce credeti?…ca gloantele racolate de catre col. Ghircoias au sosit la Procuratura…sau au ramas mult acolo? !

VA CER SCUZE AICI DAR CAM ASA A FOST LA BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE IN ANUL 1994…O SINGURA MASINA XEROX…SI CUM PUTETI OBSERVA USOR…N-A FOST INTR-O STARE PREA BUNA…Atentie la cazulului Tirgu Mures din 21 decembrie 1989:  un glont de 9 mm “tras probabil dintr-o arma de vinatoare” (numai securisti si militieni au avut la ei pusti de 9 mm in decembrie 1989).  In aceste alte trei cazuri in care au ramas gloante de identificare, doua din Timisoara, unul din Cluj, se pare ca e vorba de gloante de 7,62 mm, deci nu e deloc clar cine le-au tras, ori securisti si militieni, ori militari…probabil militari din armata.



Procesul de la Timisoara (III): Audierea martorului Rodica Novac, directorul Direcţiei Sanitare Timiş (13 iunie 1990)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 30, 2011

[as always, purely personal views based on purely personal research and publications over the past two decades]

Thanks to Miodrag Milin (and ASOCIAŢIA MEMORIALUL REVOLUŢIEI 16-22 DECEMBRIE 1989, TIMIŞOARA), the tapes of the Timisoara trials of 1990-1991 have been transcribed and made available to the public.  These transcripts are highly valuable for the researcher of the December 1989 Romanian Revolution.  To my knowledge, much of this information has never made it into the public domain, and much of the most important information has definitely not.

Below, the witness Rodica Novac states that in the Morgue “there were several horror scenes, even for a medic such as myself…it will remain a nightmarish memory, the wounds of these explosive bullets [gloante explozive] have remained with me in particular…” (p. 653)

When reading the courtroom testimony below, keep in mind here the unambiguous rejection by military prosecutor Dan Voinea of the use of dum-dum bullets in December 1989:

Dan Voinea:  There were no victims (people who were shot) from either vidia bullets or dum-dum bullets.  During the entire period of the events war munitions were used, normal munitions that were found at the time in the arsenal of the Interior Ministry and the Defense Ministry.  The confusion and false information were the product of the fact that different caliber weapons were used, and therefore, the resulting sound was perceived differently. (General Dan Voinea, interview by Romulus Cristea, “Toti alergau dupa un inamic invizibil,” Romania Libera, 22 December 2005, online edition.)

[Are these court documents available at the website of the IICCMER?  Or the website of Asociatia 21 decembrie 1989?  No!  Thankfully, however, they are available on this site ].  The following is from Volume IV.]

Rodica Novac’s claim is corroborated elsewhere by four other medical officials on call during the Timisoara repression.  First, in Romanian, by Dr. Atanasie Barzeanu, then in Hungarian by three doctors (Vladimir Fluture, Csaba Ungor, and Andras Goga) present and performing surgery in Timisoara hospitals from 17-19 december 1989 who recount separately their discovery of dum-dum exploding bullets among the bullets with which demonstrators arriving at the hospital had been shot.  december 1989: temesvari orvosok, dum-dum golyok, es a roman forradalom

Operațiunea Trandafirul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Operațiunea Trandafirul, devenită apoi Acțiunea Vama, s-a desfășurat în zilele de 18 și 20 decembrie 1989, în cadrul acțiunilor de reprimarea a revoluției din decembrie 1989.

43 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrațiile din Timișoara în zilele de 16 și 18 decembrie, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean Timiș (SJT), au fost ridicate de la morga acestui spital și transportate la București, unde au fost incinerate în Crematoriul Cenușa.

Scopul era ștergerea urmelor masacrului de la Timișoara. Dispariția cadavrelor urma să fie explicată susținând că persoanele respective au părăsit fraudulos țara, fugind în statele vecine.

Persoane implicate

Ordinul a venit din partea Elenei Ceaușescu, care era tot timpul în contact direct cu soțul ei aflat în vizită oficială în Iran. Din conducerea superioară de partid și de stat au mai contribuit Tudor Postelnicu și Emil Bobu.

Conducătorii operațiunii:

Alți ofițerii superiori de Securitate și Miliție implicați erau:

  • Filip Teodorescu, locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din DSS,
  • Traian Sima, șef al Securității Timiș,
  • Nicolae Ghircoiaș, director al Institutului de Criminalistică al IGM, cu sediul la București,
  • Ion Deheleanu, șef al Miliției județene Timiș,
  • locotenent-colonel Ion Corpodeanu, locțiitor al șefului Miliției Județene Timiș,
  • Ion Baciu, șef al Direcției Economice din IGM,
  • col. Petre Moraru[1], locțiitor al șefului IGM,
  • col. Tudor Stănică (a fost de față la emiterea ordinelor, dar nu a participat personal în acțiune),
  • Un rol important a avut și medicul chirurg, general de Securitate Mircea Octavian Ignat, care lucra la SJT.

Din dispoziția procurorului general al RSR Nicolae Popovici, au fost trimiși la Timișoara adjunctul procurorului general Gheorghe Diaconescu. (A mai fost detașat și procurorul Ovidius Păun, dar el nu a mai ajuns în oraș.) Din partea Direcției Sanitare județene a fost implicată dr. Rodica Novac.

Pentru ridicarea cadavrelor și încărcarea lor în autovehicul, Ion Corpodeanu i-a desemnat pe ofiterii și subofițerii de miliție: mr. Gheorghe Avram, mr. Iosif Veverca, cpt. Laurențiu Preda, cpt. Tiberiu Grui, cpt. Eugen Mișea și lt. major Eugen Peptan.

Colonelul Nicolae Ghircoiaș avea sarcina să coordoneze activitatea de selectare a cadavrelor în morga spitalului județean din Timișoara, întrucât el vizitase spitalul și mai înainte și avea informații despre cauzele morții. Scopul era selectarea cadavrelor celor care au participat la acțiunile de protest de cele ale bolnavilor care au murit din cauze patologice. După îmbarcarea celor 43 de cadavre, așezate în saci de plastic, în mașina autofrigorifică, colonelul Ghircoiaș a organizat și desăvârșit și furtul și distrugerea evidențelor compromițătoare ale spitalului.[2]

Conform planului, cadrele Miliției din Timișoara implicate in acțiune nu trebuiau să cunoască ordinul că morții transportați la București vor fi incinerați.

Unul dintre participanții la acțiunea Vama, maiorul de miliție Dumitru Sorescu, a fost înaintat după Revoluție la gradul de general și numit chestorul șef al Poliției române.[3]

Operațiunea „Trandafirul”

În seara zilei de 17 decembrie, col. Corpodeanu a fost chemat de gen. Nuță, care i-a ordonat să se ocupe de transportul unor cadavre împușcate de la morga Spitalului Județean Timiș, devenită neîncăpătoare, la Institutul Medico-Legal (IML) din București. La ora aceea erau 56 de cadavre în morgă și, deși alimentarea cu curent electric nu era întreruptă, se afirma că nu funcționează camerele frigorifice.

Col. Deheleanu, șeful lui Corpodeanu, a ordonat formarea unei echipe de la secția judiciară a Miliției județene, de supravegherea îndeplinirii ordinului urmând să se ocupe col. Ghircoiaș.

Cronologia evenimenelor din zilele de 18-19 decembrie în Timișoara

Ora 8:00: procurorul-șef adjunct Gheorghe Diaconescu era prezent la Direcția Sanitară, la dr. Rodica Novac, împreună cu col. Ghircoiaș.
Ora 9:00: În zona spitalului și în curtea acestuia a fost desfășurat un întreg dispozitiv de apărare format din securiști și milițieni sub comanda mr. Veverca și mr. Dragoș. În același timp, s-a interzis orice vizită în spital, fiind permisă numai intrarea personalului medico-sanitar pe bază de legitimație.
Ora 10:00: au sosit și generalii Nuță și Mihalea.
În urma vizitei la spital, procurorul general adjunct Gh. Diaconescu cere col. Ghircoiaș să trimită la SJT echipa pentru operațiunea de verificare a celor decedați.
Ora 14:00: autopsierul Traian Bodonea aduce la morgă saci de nailon.
Ora 17:00: procurorul Diaconescu se prezintă la Direcția Sanitară.
Ora 18:00: doctorul Ovidiu Sorin Golea, directorul Spitalului Județean, este vizitat de col. Sima Traian și col. Ghircoiaș.
Ora 19:00: Gen. Nuță vorbește la telefon cu col. Petre Moraru și cu col. Ion Baciu (care se aflau la București), și le ordonă să ia măsurile necesare pentru paza unui transport de la Timișoara la București. În termeni codificați, era vorba de „primirea unui camion de la Timișoara cu diferite colete sosite din străinătate ca ajutoare, și care trebuie distruse la București, la Vama Antrepozite”. Col. Ion Baciu se deplasează, tot din ordinul gen. Nuță, la procurorul general Nicolae Popovici, care îl aștepta, și l-a primit imediat, spunându-i că l-a sunat gen. Nuță și i-a cerut să-l sprijine în distrugerea unor colete ce urmau a fi trimise de la Timișoara.
Ora 19:00: dr. Golea a ridicat cheia de la morgă. Pe geamurile saloanelor sau camerelor spitalului cu orientare spre intrarea morgii au fost așezate pături, pentru a bloca vizibilitatea din interior.
Ora 23:00: la cererea col. Ghircoiaș și col. Corpodeanu, dr. Golea deschide morga. Cinci ofițeri de miliție conduși de col. Ghircoiaș, medicii legiști (prof. dr. Traian Crișan și conf. dr. Milan Dressler) și procurorii civili încep identificarea și selectarea cadavrelor. Cele selectate sunt introduse în saci de plastic.
Ora 23:30: Începând cu această oră circulația bolnavilor prin spital era totalmente interzisă.
Dorel Cioacă, șofer pe autoizoterma 21-TM-2701, angajat al Complexului de Creștere și Îngrășare a Porcilor COMTIM, este convocat din dispoziția inginerului Dan Rotariu, la sediul Miliției județene, unde căpitanul Valentin Ciucă[4] îl invită în birou, și îi spune că poate să doarmă până la noi ordine.
Ora 0:45: În jurul acestei ore, din ordinul lt. col. Corpodeanu, au fost îndepărtate din fața intrării și din curtea spitalului trupele, astfel autoizoterma (la volanul căreia era cpt. Valentin Ciucă) a putut intra până la ușa morgii. A mai sosit și o Dacia 1310 albă (nr. 1-TM-236, condusă de șoferul șefului Miliției Județene, plut. adj. Alexandru Kocic), în care erau doi milițieni de la Inspectoratul Județean Timiș.
Ora 1:00: luminile din curtea spitalului au fost stinse, pentru ca bolnavii din spital să nu poată observa acțiunea.
Ora 1:30: cei șase ofițeri desemnați de Corpodeanu – Iosif Veverca, Gheorghe Avram, Eugen Mișea, Laurențiu Preda, Tiberiu Grui și Eugen Peptan – au început încărcarea în autoizotermă a cadavrelor (denumite în continuare „colete”) indicate de Ghircoiaș.
Ora 4:15: A luat sfârșit operațiunea de îmbarcare a cadavrelor în autoizotermă, care părăsește curtea spitalului, însoțită de autoturismul Dacia amintit mai sus. Luminile din curtea spitalului au fost aprinse din nou, iar trupele ce asigurau dispozitivul de apărare și-au reluat pozițiile inițiale.
De la Spitalul Județean Timiș sunt ridicate registrele de consultații, de internări, procesele-verbale de constatare a decesului și fișele de mișcare ale bolnavilor, împachetate în două colete și predate col. Ghircoiaș. Ulterior, unele registre au fost înapoiate, din ele lipsind însă anumite file.
Ora 5:20: șoferul Dorel Cioacă, care dormea în biroul căpitanului Ciucă, este trezit.
Ora 5:45: autoizoterma pornește spre București pe ruta SibiuRâmnicu VâlceaPitești, fiind escortată de Dacia albă.[5]
Cele două autovehicule au fost așteptate la km 36 de pe autostrada București-Pitești de o echipă de ofițeri condusă de Ion Baciu. Din momentul preluării transportului, operațiunea primea indicativul „Acțiunea Vama”.

Acțiunea „Vama”

Conform ordinului gen. Nuță, autoizoterma cu „colete” a fost preluată pe 19 decembrie, la km 36, de o echipă condusă de col. Baciu și formată din lt.-col. Petre Marin, mr. Dumitru Sorescu[6], Teodor Bagu, Marin Șerban și subofițerii Valerică Gorgarea și Florin Stanciu. Această echipă a schimbat-o pe cea veche, din Timișoara, subofițerul Florin Stanciu preluând conducerea autoizotermei. Cei de la Timișoara și-au continuat drumul cu Dacia albă, și au fost cazați la hotelurile Astoria și Cerna, unde căpitanul Dan Fediuc le-a rezervat câte o cameră cu două paturi. Înainte de plecarea de la km 36, numerele de înmatriculare, atât al Daciei albă cât și al autoizotermei, au fost înlocuite cu număre de înmatriculare de București, primite de la Direcția Circulație (al cărei șef nu a fost inițiat în acțiune).

În jurul orei 17 autoizoterma și echipa de însoțitori din București au ajuns la crematoriul „Cenușa” din București, unde au fost primite de Gheorghe Ganciu, director al Administrației Cimitirelor din București (cu sediul la Cimitirul Belu),[7] colonel de Securitate în rezervă, fost subordonat al gen. Macri, și de administratorul Crematoriului Cenușa, Iosef Emilian Zamfir, care era de asemenea ofițer de Securitate trecut în rezervă.

Ei au întrerupt alte operații de incinerare care erau în curs, și au început incinerarea cadavrelor sosite de la Timișoara. Pentru reușita acțiunii, celor 5 fochiști[8] le-a fost dat câte un plic cu 2000 de lei, și aceștia au început lucrul imediat, fără obiecțiuni. Col. Moraru a trimis 6 ofițeri pentru asigurarea pazei.

În jurul orei 18:00 fost începută descărcarea cadavrelor, incinerarea începând aproape imediat și continuând toată noaptea. Ultimul cadavru a fost descărcat pe 20 decembrie în jurul orei 4:00, și atunci autoizoterma a părăsit crematoriul. Incinerarea a fost finalizată în jurul orei 8:30.

În jurul orei 10:00 col. Baciu a raportat col. Moraru încheierea acțiunii, care l-a trimis la crematoriu pe șoferul Nuțu Dorel Marian cu o autodubă, în care au fost încărcate cele 4 tomberoane cu cenușă și transportate pe raza localității Popești-Leordeni, Ilfov, unde conținutul lor a fost deversat într-o gură de canal.

După Revoluție, col. Baciu, lt.col. Petre Marin și mr. Dumitru Sorescu au făcut câte un raport despre acțiunea desfășurată de ei[9], și aceste rapoarte au fost prezentate în seara zilei de 24 decembrie inginerului Marian Gostin, reprezentantul CFSN, care se afla la IGM, apoi predate ministrului apărării naționale, gen. Nicolae Militaru.

Numele morților

În momentul operațiunii, la morga SJT se aflau 56 de cadavre, din care au fost sustrase 43. Din acestea 8 erau neidentificate, dar după Revoluție s-a reușit stabilirea identității a 4 dintre ele.

Lista morților:[10]

  1. Andrei Maria (muncitoare UMT, împușcată în SJT)
  2. Apró Mihai (lăcătuș auto)
  3. Balogh Pavel
  4. Balmus Vasile
  5. Bărbat Lepa
  6. Banciu Leontina (muncitoare la AEM)
  7. Belehuz Ioan
  8. Belici Radian
  9. Caceu (Kacsó?) Margareta (muncitoare la Institutul Politehnic)[11]
  10. Choroși (Kőrösi?) Alexandru
  11. Cruceru Gheorghe
  12. Carpin Dănuț
  13. Csizmarik Ladislau
  14. Ciobanu Constantin
  15. Wittman Petru
  16. Nagy Eugen
  17. Ferkel Șuteu Alexandru
  18. Florian Antoniu Tiberiu
  19. Gîrjoabă Dumitru Constantin (electrician, împușcat în SJT)[12]
  20. Hațegan Petru
  21. Iosub Constantin
  22. Iotcovici Gheorghe Nuțu
  23. Ewinger Slobodanca
  24. Ianoș Paris
  25. Luca Rodica (muncitoare la Coop. „Încălțămintea”)
  26. Lăcătuș Nicolae
  27. Munteanu Nicolae Ovidiu
  28. Miron Ioan (pensionar CFR, împușcat în SJT)
  29. Motohon Silviu
  30. Mardare Adrian
  31. Otelita Aurel
  32. Opre Gogu
  33. Osman Dumitru
  34. Radu Constantin
  35. Sporer Rudolf Herman
  36. Stanciu Ioan
  37. Sava Angela Elena
  38. Zăbulică Constantin
  39. Zornek Otto
  40. cadavru neidentificat
  41. cadavru neidentificat
  42. cadavru neidentificat
  43. cadavru neidentificat


  1. ^ S-a sinucis în arest, la 31 ianuarie 1990.
  2. ^ România Liberă: Cine a organizat furtul cadavrelor din morga Spitalului Judetean?, 19 decembrie 2005.
  3. ^ Vezi știrea apărută în Jurnalul Național din 17 ianuarie 2005, și preluată de Hotnews.
  4. ^ El va însoți autoizoterma până la km 36, apoi va ajunge în București.
  5. ^ Șoferul său de schimb era cpt. Valentin Ciucă, care a rămas în cabină.
  6. ^ Mr. Dumitru Sorescu, ajuns chestor principal, a fost numit mai târziu șeful Inspectoratului General al Poliției Române. Vezi știrea din Jurnalul Național din 17 ianuarie 2005, preluată de
  7. ^ Gheorghe Ganciu a fost asistat de subalternul său, Ciupagea Grigorie.
  8. ^ Întrucât la crematoriul Cenușa nu erau decât 3 fochiști – Mihai Mititelu, Ștefan Nicolae Bocioagă și Grigor Cîmpean -, doi muncitori – Gheorghe Zîmbroianu și Gheorghe Iordan – au fost trimiși de la alte două cimitire din București.
  9. ^ Col. Baciu pretinde că pe 22 decembrie și-a trimis raportul col. Moraru, dar acesta nu l-a primit.
  10. ^ Lista a fost publicată în Jurnalul National, 28 septembrie 2004, articol preluat de, dar ortografia numelor s-ar putea să conțină greșeli.
  11. ^ Împreună cu Caceu Margareta a fost împușcată și sora ei, Caceu Mariana Silvia, dar corpul ei nu a fost ars.
  12. ^ Vezi articolul din JN, preluat de Hotnews.


  • Gen. de brigada Gheorghe Florea, col. Ion Constantin, gen de brigada Marin Lazăr, col. Vasile Lepăduși, prof. Vladimir Alexandrescu și coordonator generalul de divizie Ion Pițulescu: „Șase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne, decembrie 1989. Pledoarie pentru istorie”, vol. I., București, 1995.

Lectură suplimentară

  • Un risc asumat: Timișoara, decembrie 1989, Filip Teodorescu, Editura Viitorul Românesc, 1992
  • Timișoara în arhivele “Europei Libere”, Radio Free Europe, Editura Fundația Academia Civică, 1999

In English and Romanian, see, for example, the following on the episode mentioned above

The mask of the red death: The evil politics of cremation in Romania in December 1989

Marius Rotar

Mortality: Promoting the interdisciplinary study of death and dying, 1469-9885, Volume 15, Issue 1, 2010, Pages 1 – 17

From the past we must take the fire, not the ashes!Jean Jaures (1859-1914)This article presents an analysis of an episode which had great reverberations in Romanian society during the revolution of December 1989. It is focused on the cremation at the Cenuscedila Crematorium in Bucharest of 43 bodies belonging to people who were killed in Timiscediloara on the 17 December 1989 during the riots against the Communist regime. The Romanian communist authorities aimed to delete the traces of the repression in Timiscediloara. The explanation given to the families of the people cremated, namely that they had fled from communist Romania, also served this purpose. This incident reveals the ways in which politics and death merged in communist Romania, and it presents a typical case of what Douglas Davies calls the evil politics of cremation.

Keywords: communism; revolution; cremation; scandals


Less well-known and certainly never acknowledged is the presence of military prosecutor Dan Voinea at the Popesti-Leordeni crematorium near Bucharest on the morning of 20 December 1989.  It has always been something of a mystery–and Voinea’s explanation of the timeline, how he learned of the incineration of demonstrators, etc. has always raised suspicions–why Voinea learned of this and came to investigate this.  It remains unclear why?  Although Baciu clearly had a motive to lie about Voinea, his claim not only that he saw Voinea on the morning of 20 December 1989–and attempted at his trial to address Voinea about it–but that he recognized Voinea precisely because of his previous Securitate service (a sort of unnecessary, stupid giveaway if he were lying), remains plausible.  In that case, it would explain how Voinea “knew” so early and so well about this issue.  I don’t know how to interpret Voinea’s behavior.  Did he feel guilty for his role and attempt to make the best of his presence there?  Did he realize that if he didn’t take control of this investigation that he would eventually be implicated and in a position of much less power to defend himself?  Some combination of both?  What is known, is that Voinea has been less than truthful about many things since, especially about the existence and use of internationally-sanctioned exploding dum-dum bullets…

(my notes of this film below)
19 dec 1991
2:15 Voinea, 20 dec incinerated; 12 january 1990 came there; Muitu Dorel, 4 tomberoanele (not fully truthful)
4:41 Operatiunea Coletele
5:00 clinica nr.1
6:00 from Postelnicu, 23 decembrie
7:22 Postelnicu v. El si Ea tradator, tradatoara?
9:10 Elena in charge
9:16 DIA Buzau involved
10:40 Diaconescu, on orders, not involved of course
11:11 10 of them where were shot, in the hospital?
11:54 Doru Gjraba (?) 12 witnessed things, only shot in foot at Catedrala, dr. Ignat
12:15 lucrator la morga Spitalul Judetean (before or after 22?)
14:00 2 with comsa si necherila two days later ?
15:20 Iosif Emilian (hurried there to cover up his own role? back to the scene of the crime, accidental “hero”)
17:00 Mititelele
20:45 56 corpses (3 not from), Gh. Diaconescu
21:19 Dressler
21:38 ages
23:23 Baciu, still in function after 22, even though sent to trial with Iosif, Ganciu/Bogdanciu?
24:50 Macri, coletele to Ganciu, send me 40
25:18 Ghircoias
26:00 Popovici may not have been informed, Coman and Stanculescu were informed
27:17 Km 36
29:15 Nuta request for new expertiza to be done
(Crematoriu Rotar)
33:40 partial autopsies to remove bullets, bullets missing
34:30 Alexandru Grama
35:00 fas negru
35:30 (tortures…made light re cimitirul saracilor mistakes)
36:30 Hotel Astoria near Gara de Nord
36:50 Led by Col. Baciu
37:45 went with criminalist (date of Baciu’s declaration)
40:00 Iosif Costinas (Freiburg…Slatina cu alti morti, 18-19 decembrie)
41:43 arma Calibru mic (paznici) CAP Freiburg
43:25 gen. napalm
45:00 Iliescu to blame…
46:19 Diaconescu advanced, in charge of investigations (and Voinea)

Colonel Ion Baciu: Pe 20.12.89 la orele 1010 la crematoriu a venit Lt. Col Voinea Dan…pe care-l cunosc intrucit inainte…a lucrat la Departmentul Securitatii Statului, directia cercetari penale.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 20, 2013

[documentary evidence in support of the publication entitled:  Bullets, Lies, and Videotape:  The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989,

strictly personal research, not for reproduction without prior author authorization]

unfortunately, the link is no longer operable here

luckily, Claude 2.0 saved an image from my own initial post of this!

23.01.1990 Declaratie:  Colonel Ion Baciu, șef al Direcției Economice din IGM,

(my thanks to researcher Mircea Munteanu, formerly of the CWIHP at the Woodrow Wilson Center, for helping me with the following transcription)

Pe 20.12.89 la orele 1010 la crematoriu a venit Lt. Col. Voinea Dan [[proc mil — procuror militar]] din D.P.M., pe care-l cunosc intrucit inainte de activare, a lucrat la Departmentul Securitatii Statului, directia cercetari penale.

Era imbracat civil, insotit de un procuror militar in uniforma.  Au discutat cu o femeie, Geta, nu-i stiu numele care i-a spus:  “[[Bine]] ca ati venit.  Toata noaptea au ars aici si [[oamenilor]] le este teama.”  Nu am auzit alte vorbe.  Au discutat cu aceia femeie [[ca. –circa]] 15 minute dupa care au plecat.

Cred ca au fost trimisi acolo fie de Popovici, fie de Diaconescu, pentru a vedea cum decurge incinerarea.

Solicit sa fie audiati Popovici Nicolae, fost procuror general, Diaconescu Gh, adjunctul acestuia si cei doi procurori militari…



from Ion Baciu’s hearing 12 March 1990

Baciu’s courtroom testimony (no reference made to his 23 January 1990 handwritten testimony above) was discussed by Vasile Surcel in the following article:

Iosif Emilian’s lawyer (in September 1991) indeed suggested the involvement of the Prosecutor General in giving the cremations legal cover/legitimacy, hence explaining the presence of Dan Voinea and his colleague at Crematoriul Cenusa on 20 December 1989 (he also references Geta on p. 725).  This is from the seventh volume of “Procesul de la Timisoara” available on the banaterra site.



But my use of the term “Orwellian” in the title of this paper is not only designed to capture Voinea’s uncanny ability to make definitive statements that are demonstrably wrong, to argue that black is white and white is black—from his denial of the use of gunfire simulators in December 1989, to his claim that the only “lunetisti” who acted after 22 December were from the Army, to his denial of the existence of weapons and (especially “vidia”) bullets not in the arsenal of the Army, to his denial of the existence of “terrorists,” to his denial that any military unit was attacked during the events, to his denial of the role of foreigners in the events….

I use the term “Orwellian” here as much to describe the ease with which he has gotten and gets away with errors, misunderstandings, and falsehoods that could easily be challenged, if not combated by his interlocutors in the Romanian media and intelligentsia.  For it is the fact that he has been able and is able to get away with all this that is truly “Orwellian” and that is indeed a tragedy for Romania’s citizens.  The tragedy is thus less the predictable “supply side” of the post-authoritarian lie, than the enthusiastic consumption and appetite for it.  This is why I believe, accurately I would argue, that “December 1989” long ago became more about post-Ceausescu Romania than about what happened in December 1989.

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #1 The Securitate Deny Foreign Instigation of the Timisoara Uprising

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #2 Shattered Glass: Securitate Vandalism to Justify Timisoara Crackdown

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #3 “Anti-terrorism” and Regime Repression

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #4 Timisoara Demonstrators Injured and Killed by Dum-Dum Bullets

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #5 Timisoara (Podul Decebal) Evidence Suggests only the Securitate Had Dum-Dum Bullets

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revoluion: #6 The Securitate Sends a Coded-Message to Its Undercovers in the Field (“Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare,” Scinteia Tineretului, 18 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #7 Nicolae Ceausescu Leaves on a Less-than-spontaneous Trip to Iran (18 December 1989)

25 for the 25th Anniversary of the Romanian Revolution: #8 Romania closes its borders to almost all foreigners…except Russian tourists returning from shopping trips to Yugoslavia (18-19 December 1989)



Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »