The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Archive for August, 2009

« Previous Entries

Daca n-au existat teroristi in decembrie 1989…cum se explica actiunile lui Colonelul Nicolae Ghircoias “de la Interne” la spitalele bucurestene?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 26, 2009

[thanks to V & J for turning me on to this…

shanepdonnelly is the one who put this great video together with it]

(English) Cited in The Romanian Revolution for Dum-Dums

Dr. Nicolae Constantinescu, surgeon at Coltea Hospital: “I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias. He maintained in violent enough language that he was the chief of a department from the Directorate of State Security [ie. Securitate]. He asked that all of the extracted bullets be turned over to him. Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments. I didn’t hear anything back from Chircoias or any expert. Those who made the evidence disappear neglected the fact that there still exist x-rays and other military documents that I put at the disposition of the [Military] Prosecutor.”

( http://www.romanialibera.ro/a113826/revolutia-5-000-de-victime-nici-un-vinovat.html)

Professor Andrei Firica at the Bucharest “Emergency Hospital” apparently also was paid a visit by Colonel Chircoias (aka Ghircoias), see fn. 4. He claims that he “made a small file of the medical situations of the 15-20 suspected terrorists from [i.e. interned at] the Emergency Hospital,” but as he adds “of course, all these files disappeared.” Firica reports that a Militia colonel, whom he later saw on TV in stripes as a defendant in the Timisoara trial [i.e. Ghircoias], came to the hospital and advised him “not to bring reporters to the beds of the terrorists, because these were just terrorist suspects and I didn’t want to wake up one day on trial for having defamed someone” (!) The colonel later came and loaded the wounded terrorist suspects into a bus and off they went. (Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition.) Cited in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.

—————————————————

Bucuresti, Spitalul Coltea:  “Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred”

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Dosarele revolutiei - "Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile"

– Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
– Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.

Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

extras din articolul lui Romulus Cristea
Miercuri, 20 Decembrie 2006 Romania Libera
Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile
————————————————————————————-
Ce fel de gloante le-ar fi cautat Colonel Ghircoias de la Interne?  Gloante obisnuite, folosite de catre Armata?  Nu prea credem.  In schimb, se poate ca el le a cautat pe gloante de genul acesta (intervalul 1:57 – 3:20)?  Mai probabil…

un film realizat de catre Maria Petrascu, Brasov 2005
——————————————————————-
Sa continuam:
Bucuresti, Spitalul de Urgenta Floreasca: “a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei.”

Profesorul Andrei Firica, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca in 1989, povesteste cum la camera de garda a spitalului au fost aduse, in zilele Revolutiei, mai multe persoane suspectate ca ar fi teroristi. Acestea au disparut apoi fara urma, luate de un colonel de la militie.
Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

“Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National
FLORIN CONDURATEANU
Teroristii din spitalul de urgenta
————————————————————————————–

Si inapoi la Spitalul Coltea:  “Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti.”

“In perioada 21-26 decembrie 1989 la spitalul Coltea au fost internati o serie de indivizi prinsi ca teroristi, printre care un anume plutonier de militie Tripon Cornel.

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel ‘Negoiu’ din Bucuresti. Medicii de la spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri. Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti. Astfel Procuratura n-a mai avut obiect de cercetara pe linga disparitia banuitilor invocind ii decretul de amnistie dat de presedintele (pe atunci al C.P.U.N.) Ion Iliescu, in luna ianuarie 1990.”

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1

—————————————————————————

despre “ispravile” Colonelului Nicolae Ghircoias in intregul timp al revolutiei, vedeti

Cine a organizat furtul cadavrelor din morga spitalului judetean?

Nicolae Ghircoias, wikipedia

—————————————–

in legatura cu declaratia lui doctorului Constantinescu:  “In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare.”


AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA

“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”

Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2

“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”.  Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat:  dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989.  “Documentia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat.  “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina).  Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel.  Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate.  S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe.  Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta.  In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu:  “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit.  “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.


Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

Teroristii morti. Decembrie ’89

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 19, 2009

(English) From The Romanian Revolution for Dum-Dums

See the signed testimony to the contrary by Ion Lungu and Dumitru Refenschi dated 26 December 1989, reproduced in Ioan Itu, “Mostenirea teroristilor,” Tinerama, no. 123 (9-15 April 1993), p. 7. I translated the important parts of this document in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. Significantly, according to this document, Dr. Belis had access to the dead terrorists:

Dead Terrorists. Although their existence is vehemently denied by all official institutions, we are able to prove that they existed and have sufficient details to identify them.…We continue with some excerpts of the declaration of Ion Lungu, head of the group of fighters who guarded the ‘Institute of Legal Medicine’ [IML, the main Bucharest morgue], beginning from the evening of 22 December 1989:

“Starting from the 23rd, there were brought, in succession, more ‘special’ corpses. They were brought only by military vehicles and were accompanied by officers. They were all dressed the same: kaki uniforms, with or without military insignia, fur-lined boots, cotton underwear. All the clothes were new. The established procedure at that point was that when the bodies were unloaded from the trucks, at the ramp to the back of the IML, to be disrobed and inspected. The documents found were released to Prosecutor Vasiliu and criminology officers. The weapons and munitions we found and surrendered—on the basis of a verbal procedure—to the officer on duty from UM 01046. Weapons and ammunition were found only on those ‘special’ corpses. Those who brought them said that they were terrorists. I turned over to this military unit five pistols (three Stecikin and two Makarov—all 9 mm caliber), two commando daggers and hundreds of 9 mm and 7.62 mm cartridges (compatible with the AKM machine gun). They were held separately from the other corpses, in a room—I believe that it used to be the coatroom—with a guard at the door.…

Access to the room with the terrorists was strictly forbidden. Only Prosecutor Vasiliu, criminologist officers, Dr. Belis, and the chief of autopsies could enter. On top of them, next to the arms, there were personal documents, passports (some blank), all types of identity cards—one of them was clearly false, it stated that the dead terrorist was the director at Laromet (at that plant no director died)—identity cards that were brand new, different service stamps in white. All had been shot by rifles (one was severed in two) and showed evidence of gunshots of large caliber. Some had tattoos (they had vultures on their chests), were young (around 30 years old), and were solidly built. I believe that their identity was known, since otherwise I can’t explain why their photographs were attached to those of unidentified corpses. They were brought to us in a single truck. In all, there were around 30 dead terrorists. [The document is signed by Ion Lungu and Dumitru Refenschi on 26 December 1989]”


——————————————————————————————————————————–

3.  Teroristii morti. Desi existenta lor este vehement negata de toate institutiile oficiale, noi sintem in masura sa dovedim ca au existat, si sint suficiente date pentru identificarea lor.

Redam, in continuare, citeva fragmente semnificative din declaratia lui Ion Lungu, seful grupului de luptatori care a asigurat paza Institutului de Medicina Legala incepind din seara zilei de 22 decembrie 1989:

“Cind am preluat paza, pe la ora 20, in morga erau peste 200 de cadavre (cifra oficiala a victimelor represiunii din Bucuresti–pina la inceperea diversiunii teroristilor–este, conform Procuraturii, de numai 50).  Impuscati, taiati, zdrobiti.  Am si acum in fata ochilor chipul unei tinere de 18 ani in craniul careia ramasese o adincitura in care se potrivea perfect patul unui pistol mitraliera.  La IML exista deja o echipa criminalistica formata din procurorul Eugen Vasiliu si cinci ofiteri de militie care se ocupau de cadavre.  Aceasta echipa fotografia mortii neidentificati si afisa pozele la intrare pentru a fi recunoscuti de familii.  Permanent soseau masini care aduceau morti, atit militari cit civili.  Incepind din ziua de 23, au fost adusi, in citeva rinduri, si morti mai ‘speciali’.  Erau adusi numai de masini militare si insotiti de ofiteri.  Toti erau imbracati la fel:  combinezoane de culoare kaki, fara grade sau alte insemne militare, bocanci imblaniti, lenjerie din bumbac.  Toate efectele erau noi.  Procedura stabilita atunci era ca in momentul cind erau descarcati din masini, la rampa de acces din spatele IML, sa fie dezbracati si perchezitionati.  Aceste gasite se predau procurorului Vasiliu si ofiterilor criminalisti.  Armele si munitiile le preluam eu si le predam–pe baza de proces verbal–ofiterului de serviciu de la UM 01046.  Arme si munitii s-au gasit numai asupra acestor morti ‘speciali’.  Cei care ii aduceau spuneau despre ei ca sint teroristi.  Am predat la acea unitate militara cinci pistolete (trei Stecikin si doua Makarov–toate de calibru 9 mm), doua pumnale tip comando si citeva sute de cartuse de 9 mm si 7,62 mm (folosibile la pistolul mitraliera AKM).  Au fost tinuti separat de ceilalti morti, intr-o camera–cred ca inainte fusese garderoba–si cu paza militara la usa.  Mai exista paza militara numai la frigidere, unde era corpul lui Milea.  in camera teroristilor accesul era strict interzis.  Intrau numai procurorul Vasiliu, ofiteri criminalisti, prof. dr. Belis si seful autopsierilor.  Asupra lor, pe linga arme, s-au gasit si acte personale, pasapoarte (unele in alb), tot felul de legitimatii–una din ele era in mod cert falsa, scria ca teroristul mort ar fi fost director la Laromet (de la acea intreprindere nu a murit nici un director)–buletine de identitate noi-noute, diverse ordine de serviciu stampilate in alb.  Toti erau impuscati de rafale (unul era chiar rupt in doua) si prezentau orificii produse de gloante de calibru mare.  Unii din ei aveau tatuaje (unul avea pe piept un vultur), erau tineri (in jur de 30 de ani) si bine facuti fizic.  Cred ca identitatea lor era cunoscuta, altfel nu imi explic de ce fotografiile lor nu erau afisate la panou ca ale celorlalti morti neidentificati.  O data au fost adusi noua intr-o singura masina.  In total, au fost circa 30 de teroristi morti.”

Iata acum si textul unui proces-verbal incheiat intre dl. Ion Lungu si un ofiter de la UM 01046:

Proces verbal

Incheiat astazi 26.12.89 la UM 01046 intre noi Relenschi Dumitru si Lungu Ion, G.P. sector 4,

procedind primul la primirea si secundul la predarea urmatoarelor materiale gasite asupra teroristilor de la morga.

1 Pistol cal. 9 mm cu seria DL 7163/63

2 (doua) incaracatoare de 9 mm

12 cartuse 9 mm; an fabricatie 78/38

72 cartuse 7,62 si gloante an fab. 71/22

Drept pentru care am incheiat prezentul proces-verbal in doua exemplare, unul la primitor si altul la predator:

(semnaturi)

Dupa cum se poate observa este specificata si seria armei.  Ar fi foarte usor, pentru Procuratura Militara, sa afle cine o detinea in decembrie 1989.  Ar trebui sa mai existe, de asemenea, si fotografiile teroristilor morti.  Cadavrele lor au disparut de la IML.  Nu se stie unde.  Poate la Straulesti, poate prin cimitirile eroilor martiri ai Revolutiei.  Pentru ca nu au reusit sa gaseasca nici un terorist, toti procurorii au fost avansati.

Ioan Itu, “Mostenirea teroristilor,” Tinerama, nr. 123 (9-15 aprilie 1993), p. 7.

Citeva observatii despre documentul acesta prezentata de catre Ioan Itu in 1993:

1) In alte locuri, mai multi oameni–chiar printre ei fosti securisti ca Generalul Iulian Vlad–au admis ca singurii posesori oficiali in decembrie ’89 a pistoalelor Stecikin si Makarov au fost ofiteri din Securitatea Directia a V-a si USLA.

2) Pistole Stecikin si Makarov au fost gasite mai ales in locuri legate cu ceausistii si securitatea…de exemplu:

In cabinetul 2, in camera de lucru a tovarasei de viata a celui mai iubit fiu, in lada unei canapele era un adevarat arsenal:  24 pistoale mitraliera cu pat rabatabil si teava scurta, 22 pistolete Carpati, 2 Stecikin, 4 carabine cu luneta, semiautomate, doua pusti mitraliera, grenade de mina si la fund lazi metalice cu munitie de lupta–gloante incendiare, trasoare, perforante, explozive, numai din cele normale–nu. Si deasupra trona ca o culme a ridicolului o prastie cu cracan si linga ea o cutie cu bile de rulment.  Pe capacul interior al canapelei era o list cu denumirea “lada de armament si munitii nr. 2″.  Urma inventarul si continua cu–raspunde plt. adj.–cutare, nu am retinut numele.  Deci lada nr. 2.  Dar unde este nr. 1?  Citiva metri mai incolo–o canapea asemanatoare.  Ne-am repezit asupra ei si am deschis-o.  Continutul era identic, mai putin prastia.  Puteam inarma un regiment.  Oare de ce tinea “savanta” in cabinetul ei atita armament si munitie?  Dar prastia?  Asta chiar ca punea capac la toate!

Mircea Boaba, “Gloante, nestemate si singe.  Ziua I:  Comoara lui Ali Baba,”  Strict Secret, nr. 48 26 martie – 1 aprilie 1991, pp. 4-5.

3) Exista mai multe cazuri ale oamenilor impuscate cu gloante de 9 mm,  inainte (de exemplu, la Tirgu Mures) de 22 decembrie 1989 si dupa (mai ales in jurul sediului M.Ap.N. in Bucuresti).

4) Cred ca dezvaluirea aceasta de mai sus este destul de importanta:

“Unii din ei aveau tatuaje (unul avea pe piept un vultur), erau tineri (in jur de 30 de ani) si bine facuti fizic. Cred ca identitatea lor era cunoscuta, altfel nu imi explic de ce fotografiile lor nu erau afisate la panou ca ale celorlalti morti neidentificati.  O data au fost adusi noua intr-o singura masina.  In total, au fost circa 30 de teroristi morti.“

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

Deci, in fine, cred ca “teroristii morti” la morga IML-ului au fost lotul autohton dintre uslac-ii.

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Gloante atipice din decembrie 1989: marturii ofiterilor

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 18, 2009

O alta pista de negare a existentei si a folosirii gloantelor atipice de tip dum-dum sau vidia in decembrie 1989 este ideea ca cei care “au vazut” sau pomenesc despre aceste gloante “magice” au fost medici civili sau raniti care habar n-aveau despre balistice.  Cum am spus deja, faptul ca acesti oameni au facut o deosebire intre gloantele pe care i-au lovit, de acest gen, una normal 7,62 mm, alta exploziva (vedeti de exemplu cazul lui Adrian Kali la Timisoara sau cazurile lui Petre Georgescu si al lui Marian Manolache), spune in schimb ca nu sunt asa de prosti si neinstruiti.  Oricum, sa trecem la martuirii militarilor, oameni care stiau cite ceva despre balistice…

1) E elocvent si lamuritor faptul ca chiar dupa 2 si un fel de an dupa decembrie 1989, Colonelul (r) Ilie Stoleru, a spus asa despre ceea ce s-a intimplat in Bucuresti:

Colonel Ilie Stoleru (r), cu Mihai Galatanu, Flacara, 22 iulie 1992, p. 7.

Ilie Stoleru:   Aveau arme cu amortizoare, cu mecanisme cu luneta, pentru lupta pe timp de noapte (in ,infrarosu’), gloante cap-vidia. Armament foarte modern. Comisiile civile si militare nu si-au dus treaba (de elucidare) la capat. Cu mine cel putin, comisia trebuia neaparat sa stea de vorba, dar cu mine n-a vorbit nimeni. In fata comisiei lui Nicolaescu nu m-am dus fiindca, va spun drept, am avut retineri. Toate casele (locuintele) din preajma C.C.-ului trebuiau luate pe liste de la I.C.R.A.L. si verificate.

2) Un alt militar, Lt. Col. Petre Ghinea a spus cam acelasi lucru despre ceea ce s-a intimplat in 1990:

“O lupta cu fortele raului,” Orizont (Timisoara), nr. 5 (2 februarie 1990), p. 5.

Iosif Costinas: Care este opinia ta despre felul cum au actionat securistii-teroristi?

Lt. Col. Petre Ghinea: Spre deosebire de militarii nostri, ei au fost foarte bine pregatiti pentru lupta in oras. Dispuneau de armament modern, special (inclusiv simulatoare de foc). De pilda, la automatele lor rabatabile, cu gloante videa [vidia] sau gloante explozive [dum-dum], nu se putea vedea flacara la gura tevii….

3) La Brasov, chiar Generalul Nicolae Spiroiu a asistat in iunie 1990 la dezhumarea unor morti din decembrie 1989…

Romulus Nicolae, “Au ars dosarele procuratorii despre evenimente din decembrie,” Cuvintul, nr. 32 august 1991, pp. 4-5.

In iunie 1990, dupa o convorbire intre Generalul Spiroiu, citiva ofiteri, si ziaristi din publicatia locala Opinia, au fost dezhumati morti din decembrie 1989.

CE S-AU GASIT?

“S-AU GASIT IN SPECIAL GLOANTE DE CALIBRUL 5,6 MM CARE NU SINT IN DOTAREA ARMATEI.”

4) Stim din povestea lui Dinel Staicu, USLA, la Craiova ca in timpul evenimentelor  era “Implicat si in cercetarea cauzelor din care se tragea in perioada aceea in Valea Rosie (cartier secerat metru cu metru de gloante), silit de catre fostul comandant al militiei, colonelul Langa, sa-i dau dreptate generalului Rosu, referitor la existenta unor gloante vidia in urma condamnarii la domiciliu…”

CRAIOVA: Dinel Staicu, USLA

Dinel Staicu: „Misiunea mea a fost sa-l infiltrez pe Sandu in prefectura“

Ca fost comandant al grupei a II-a de patrundere si capturare din cadrul Militiei doljene, Dinel Staicu a fost bagat pina la briu in evenimentele din „22“. Cind a plecat din politie, in ’92, a luat cu el multe secrete. Dar nu a lepadat uniforma, pina nu a dezvaluit ce rol a avut el pe scena miscarilor revolutionare de la Craiova. Reproducem, mai jos, parte din marturiile livrate de ex-capitanul Dinel Staicu, pe 8 aprilie 1992, revistei craiovene Cartel.

Dinel Staicu a circulat in zilele acelea fara oprelisti, intrind si iesind in prefectura, de fiecare data fiind inarmat, in ciuda perchezitiilor care i se faceau. Interesant daca in scriptele unitatii din acea perioada figureaza ridicarea armei sale, pentru ca, daca nu, inseamna ca, de acum, fostul ofiter poate sa posede si in prezent arme de foc. Dupa ce a fost consemnat la domiciliu timp de sase zile, pentru portul armei in evenimente, el si-a reluat misiunea: „… De data asta reusesc, il infiltrez atit de bine pe domnul Sandu, imi era doar sef si sefii trebuie sa stea in fata“.
Implicat si in cercetarea cauzelor din care se tragea in perioada aceea in Valea Rosie (cartier secerat metru cu metru de gloante), silit de catre fostul comandant al militiei, colonelul Langa, sa-i dau dreptate generalului Rosu, referitor la existenta unor gloante vidia in urma condamnarii la domiciliu, Dinel Staicu incearca o diversiune pentru inlaturarea celor care luasera conducerea (Nisipeanu, Popa), montind studentii aflati pe pozitii in Casa Studentilor. Actiunea lui de atunci a dat gres. La citva timp dupa aceasta, un alt grup de interes din prefectura n-a mai ratat. El poate fi admirat si astazi in fruntea judetului. La ora aceea, militia facea inca politica. Desi a stat inca in cazarma, securitatea (col. Gheorghe) „a imprumutat d-lui D. Staicu doua TAB-uri si citiva oameni din plutonul USLA al Securitatii (nu cel al militiei), desi cei de la Securitate primisera ordin sa nu mai ridice armament. Dar dl Staicu venea din partea Frontului…
In urma cercetarilor facute de el in Valea Rosie, Staicu sustine ca n-au fost teroristi (desi el insusi este un contraexemplu), pregatirea lui de baza (comandant al grupei a 2-a USLA) fiind si pentru diversiune, si pentru dezinformare. Parerea lui este ca armata a tras milioane de cartuse si ca, peste tot unde au fost unitati militare, pamintul s-a umplut de treburi. Numai ca il contrazice unitatea militara din Craiovita unde nu s-a tras. (…)
Dinel Staicu se considera singurul implicat cu adevarat in evenimentele din decembrie „singurul care-i capacitasem pe toti,… si totul a fost cum am vrut eu“. De aici sa intelegem ca artizanul „Revolutiei“ craiovene a fost un locotenent de militie?

http://www.gds.ro/print/13885

5) si, de sigur, exista printre forumisti oameni care stiu ceva despre balistica…

(Duminică, 23 decembrie 2007, 11:33)

Istoric [anonim]

Cu repectul cuvenit fatza de cei omoriti in decembrie 1989,civili si militari,in calitate de rezervist al armatei Romane,indraznesc sa intreb si eu :

Cine avea in Romania anului 1989,munitie tip NATO, 5.5 mm calibru, in plus “crestata” – lucru interzis de Conventia de la Geneva,stiut fiind faptul ca Armata Romana avea la vremea aceea calibrul Pactului de laVarsovia ,pentru armamentul usor,adica 7,62 mm…..La vremea aceea chiar campionul olimpic la proba de pistol viteza, Sorin Babii, isi exprima nedumerirea….Eu am avut in mina citeva mostre din aceste cartuse :mici,negre,cu o spirala in virf,sau cu 4 muchii (cei ce cunosc putina balistica si medicina legala isi vor da seama de rolul devastator al acestor modoficari…

Astept si acum raspuns la intrebarile mele…poate ca totusi cineva se vagasi sa rupa tacerea…II multumesc anticipat !

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2121712-ultimele_zile_revolutiei_romane.htm

6) si ce s-a intimplat cu gloantele ramase dupa evenimentele…uslasii pactizati cu frontul le au cules “pentru identificare” cum i-au spus lui

Ing. Dan Iliescu, Muzeul de Arta

“S-a tras din Muzeu permanent. Aveam impresia ca se trage de la parter, de la arta feudala….Armele lor sunau altfel. Aveau o cadenta sanatoasa. A doua zi si in zilele urmatoare am gasit gloante in Muzeu. Nu erau gloante obisnuite. Aveau un virf tesit. Pareau imbracate intr-o camasa de plumb. Era un calibru intre cinci, cinci si ceva. N-au vrut uslasii [ USLA] sa ne lasa nici un glont. I-am rugat sa ne lasa macar de amintire. N-au vrut! Au zis ca au nevoie pentru identificare. Au notat de unde le-au ridicat.”

Ion Zubascu, “Misterioasa revolutie romana,” Flacara, 19 decembrie 1990, p. 11.

7) dar si acesti USLAsi au vorbit despre arme si gloante ale mercenarilor (ale USLAC-ului)

“Ulterior au fost ‘curatate’ , ‘periate’ , vilele din jurul Televiziunii, precum si cele situate pe Calea Doboranti, pina la piata.  Din toate acestea nu s-a mai tras.  Cu acest prilej s-a descoperit ca de pe case scarii, in zilele precedente, se executase foc asupra locuintei unui scriitor.  Specialistii unitatii [se pare ca e vorba de subunitate sub comandantului Ene Zaharia]  au ajuns la concluzia ca s-a folosit pistol Heckler-Koch, cal. 5,6 mm, cu tub cartus cu ardere completa, ceea ce confera gloantelor o mare putere de patrundere [deci atentie, nu e vorba de o arma normala cu efecte normale]…”

Maior Mihai Floca, “Reportaj La U.S.L.A.,” Tineretul Liber, 5 ianuarie 1990, p. 4.

si in fine

“Un capitol aparte privind mijloacele folosite il constituie cartusele cu care s-a tras in Revolutie, multe gloante gasite fiind cel putin ciudate, de provenienta straina. Intr-o ampla ancheta, “Tineretul Liber” incearca sa elucideze misterul gloantelor “ciudate” apelind la maiorul Ion Stefanut, inginer specialist in armament si munitie la M.Ap.N. [nota mea: nu este mentionat aici dar e destul de important: in decembrie 1989 Stefanut a fost cadru…USLA]

Cartuse de tip “Kynoch-Magnum” s-au gasit la Buzau, dar si in zona Televiziunii si se pare ca o “mostra” a mai fost depistata si in zona fostului c.c. Este produs de firma “Kyondi”, celalalt cuvint “Magnum” fiind o unitate de masura. Acest cartus are calibrul 9,5 mm sau 0,375 toli. Este un cartus de vinatoare pentru vinat mare si poate fi tras cu orice tip de carabina sau puscaa de calibru 9,5 care are o camera destinata unui astfel de gen de incarcatura. Este un cartus de mare putere, caracteristicele lui permitind ca un bun tintas sa loveasca perfect si mortal la o distanta de 1000 m, viteza initiala a glontului este de circa 850 m/s. Pulberea din cartus este, intr-adevar mai neobisnuita, dar deloc noua, avind in vedere ca se fabrica din anii 70. Este vorba de o pulbere sub forma de…macaroane, cu ardere constanta, care imprima glontului o viteza marita, determinind si o mica uzura a tevii. “Macaroanele” sint facute din nitroceluloza plastificata cu nitroglicerina. Glontul este de tip “Softnosed”, ceea ce in traducere ar insemna, “cu nasul moale”, adica la impactul cu tinta, virful glontului se deformeaza radial, ceea ce determina producerea de rani grave la intrare. Nu este un glont penetrant raminind pe loc, dar provocind o lovitura de categoric mortala. Glontul este un miez de plumb acoperit intr-o camasa de tombac, un aliaj pe baza de cupru.

Apartia cartuselor de acest tip dovedeste ca si la noi exista asemenea arme de vinatoare. In dotarea fortelor noastre armate nu exista o astfel de arma.

Cartusele “Kynoch-Magnum” ramin stranii, prin aparitia lor insolita pe strazile Capitalei, alaturi de intreaga “colectie” de gloante adunata de echipele militare care au curatat subteranele Bucurestiului [dupa Voinea, nici acestea n-au existat] si casele din care s-a tras….”

extras din Aurel Perva si Carol Roman, Misterele Revolutiei Romane, 1990, pp. 103-104

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , | Leave a Comment »

gloante explozive/DUM-DUM dupa 22 decembrie 1989 la Bucuresti: cazurile Marian Manolache si Petre Georgescu

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 15, 2009

“I-am vazut pe teroristi!”

“Se tragea cu arme cu cadenta mare, se tragea ca-n filme.  Ceea ce e ciudat e ca nimeni nu a fost impuscat in cadrul schimburilor de focuri, ci in momente de acalmie, prin trageri izolate si de precizie”.  Dl. MARIAN MANOLACHE, 43 de ani, metrolog, a fost ranit la TVR (pe atunci si Libera), in dimineata zilei de 23 decembrie 1989.  Comanda o grupa de soldati care fusesera la munci, pe santierele Capitalei.  Dl. Marian Manolache a fost impuscat cu doua gloante care, printr-un noroc fantastic, i-au trecut printre doua vertebre.  Un alt glonte l-a muscat de pulpa piciorului.  Era un glonte exploziv.  Cazut in “terenul nimanui” aflat intre cele doua tabere, dl. Marian Manolache a trebuit sa stea ranit si fara nici un ajutor timp de o ora si jumatate.  Cind a fost recuperat de soldatii, dl. Marian Manolache a fost legat de o usa si dus la spital.  Operat, metrologul s-a chinuit 365 de zile prin concedii medicale si recuperari.  mai are in preajma vertebrelor inca 10 schije de care nici un chirurg nu are curajul sa se apropie.  O lunecare cit de mica a bisturiului poate fi fatala pacientului.

In mod sigur “cei care ne-au impuscat au fost teroristi, declara dl. Manolache.  I-am vazut in spital.  Nu erau romani.  Aveau fete de mongolezi.”

Dl.  Manolache glumeste amar:  Nu i-am intilnit in asociatia ranitilor, domnule!

“Asasinul era printre noi”

Si dl. PETRE GEORGESCU este victima apelurilor iresponsabile lansate prin Televiziunea Romana Libera in zilele Revolutiei.  Dinsul este unul dintre acei nefericiti care au fost mutilati cu gloante dum-dum.  A fost impuscat in localul Circumscriptiei financiare a sectorului 6, aflata linga radio.  Asasinul a tras de la 1 metru distanta, dupe ce mai inainte cazuse mort, tot de glont, un pusti care-si rupea camasa in fisii, pentru a face un fitil.  Dl. Petre Georgescu a ajuns la radio cu un gind precis:  sa salveze aceasta venerabila institutie din ghearele teroristilor.  Numai ca teroristii nu erau musai in Radio, ci chiar printre cei veniti sa lupte de partea Revolutiei.  O faceau si ei pe revolutionarii si, din cind in cind scoteau pistolul din buzunar si trageau la nivelul soldului.  Impuscat in bazin, loc in care glontele dum-dum face ravagii, dl. Petre Georgescu ajungea la spital.  In delir, ore in sir, il roaga pe doctor sa-l omoare.  Dureri teribile il macinau pe dinauntru.  Dureri il macina si-acum, dar traieste.  Traieste si patimeste.

P.S. Si domnul Petre Georgescu a fost in 21 decembrie 1989 la Inter.  Poate c-a fost filmat.  Si pedepsit.

Oltea Mutulescu, E. Mihaescu, “Daca jertfa nu e, nimic nu e!” Flacara, nr. 9-10 (6 martie 1991), pp. IV-V.

Posted in raport final | Tagged: , , , , , | Leave a Comment »

22 decembrie 1989: ce s-a gasit in Cabinetul Unu (Nicolae Ceausescu) si Cabinetul Doi (Elena Ceausescu)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 12, 2009

In ziua aceasta, am (re)gasit-o pe marturia lui Mircea Boaba din revista-ziar Strict Secret (trustul Romania Libera) din 1991 (intre nr. 46 3/12-18/1991 si nr. 50 4/10-15/1991).  Apare un Mircea Boaba pe lista BNR Mircea Boaba, Blocul National al Revolutionarilor, si apare un (Viorel) Mircea Boaba pe lista de necolaborare a lui CNSAS aicea Mircea Boaba, adeverinata de necolaborare cu fosta Securitate, nr. 4762.

Chiar daca fosti securisti au dezvaluit ca cadre USLAC–mercenarii ai lui Ceausescu–au folosit gloante explozive in decembrie 1989, si chiar daca militari care au intrat in sediul Directiei a V-a in perioada 22-24 decembrie 1989 au povestit cum au descoperit gloante explozive (dum-dum) acolo, nu e deajuns unora gloante explozive la revolutie?…dupa aproape doua deceni de reviZioniZmul securist subit si la vedere.

Totusi, iata ce spune revolutionarul Mircea Boaba, participant la evenimentele din Piata Universitatii pe noaptea insangerata de 21-22 decembrie 1989 (noaptea cea mai lunga) si unul dintre cei care au pentrat intii in C.C.-ul pe 22 decembrie 1989.  (Serialul merita sa fie citita in intregimea sa.)

In aceea camera am inceput sa stringem toate obietele de valoare gasite prin celelalte incaperi.  Asa a luat nastere primul “tezaur” din C.C.  Inauntru s-a incuiat nea Tarchila cu un pistol mitraliera si sint sigur ca ar fi fost in stare sa impuste pe oricine ar fi incercat sa deschida usa daca n-ar fi fost insotit de noi.  Noroc ca nu a fost cazul.  Intre timp ni se aduceau de peste tot arme si munitii.

Armele erau de toate felurile:  pistolete Carpati, Beretta, Makarov, T.T., Stecikin, unele mici si plate cum nu mai vazusem niciodata, in tocuri de piele special construite cu compartimente aparte pentru box si cutit cu buton, adevarate pumnale cu lama foarte subtire si fina, lunga de 15-20 ce tisnea din miner (nu erau in nici un caz destinate pentru curatatul cartofilor la popota); pistoale mitraliera AKM cu pat de lemn sau cu pat rabatabil…mitraliera, pusti semiautomate cu luneta de tipul celei cu care ma fuduleam eu; mitraliere de campanie, un aruncator de grenade antitanc; grenade de mina, munitie de toate tipurile si calibrele, ce mai nu ne lipsea decit un tun, in rest aveam de toate.

Venit din cabinetul 1, Doru Haraga isi da cu parerea ca ar trebui sa le transportam intr-un colt al incaperii si pentru a le separa de restul camerei incercam sa delimitam spatiul cu o canapea.  Lunga de 2 m nu se lasa umita din loc, parca era batuta in cuie, inciduati, am inceput sa mesterim ia ea.  Am desfacut-o si am ramas perplecsi.  In cabinetul 2, in camera de lucru a tovarasei de viata a celui mai iubit fiu, in lada unei canapele era un adevarat arsenal:  24 pistoale mitraliera cu pat rabatabil si teava scurta, 22 pistolete Carpati, 2 Stecikin, 4 carabine cu luneta, semiautomate, doua pusti mitraliera, grenade de mina si la fund lazi metalice cu munitie de lupta–gloante incendiare, trasoare, perforante, explozive, numai din cele normale–nu. Si deasupra trona ca o culme a ridicolului o prastie cu cracan si linga ea o cutie cu bile de rulment.  Pe capacul interior al canapelei era o list cu denumirea “lada de armament si munitii nr. 2”.  Urma inventarul si continua cu–raspunde plt. adj.–cutare, nu am retinut numele.  Deci lada nr. 2.  Dar unde este nr. 1?  Citiva metri mai incolo–o canapea asemanatoare.  Ne-am repezit asupra ei si am deschis-o.  Continutul era identic, mai putin prastia.  Puteam inarma un regiment.  Oare de ce tinea “savanta” in cabinetul ei atita armament si munitie?  Dar prastia?  Asta chiar ca punea capac la toate!

Mircea Boaba, “Gloante, nestemate si singe.  Ziua I:  Comoara lui Ali Baba,”  Strict Secret, nr. 48 26 martie – 1 aprilie 1991, pp. 4-5.

In timp ce urcam scara, vrind sa incarc carabinaa, am avut surpriza sa descopar ca gloantele din cele doua incarcatoare erau cu virful bont.

nr. 47 18-25 martie 1991, pp. 4-5.

Las automatul si ma duc in tezaur unde nea Tarchila tropala, nestiind ce se intimpla.  Ii explic in doua cuvinte si iau dintr-o cutie lunga de lemn comoara care pentru mine avea atunci cea mai mare importanta.  O pusca semiautomata nou-nouta, cu luneta de noapte in infrarosu cu baterii si petru incarcatoare cu gloante explozive.

nr. 50, 10-15 aprilie 1991, p. 4.

Posted in raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

USLA si USLAC

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 7, 2009

Sediul U.S.L.A , pe 25 decembrie 1989 in jurul orelor 18…

Pe 25 decembrie in jurul orelor 18, dupa executarea dictatorilor, col. Ardeleanu Gh. a adunat cadrele unitatii intr-o sala
improvizata si le-a spus: “Dictatura a cazut! Cadrele unitatii se afla in slujba
poporului. Partidul Comunist Roman nu se desfiinteaza! Trebuie sa ne regrupam in
rindul fortelor democratice din P.C.R.–continuatorul idealurilor nobile ale
poporului ai carui fii sintem ! (…) Au fost gasite cadavre, indivizi avind
asupra lor legitimatii de acoperire USLAC (Unitatea Speciala de Lupta
Antiterorista si Comando) si legitimatii cu antetul 0620–USLA, legitimatii care
nu se justifica in posesia celor asupra carora au fost gasite…” A ordonat apoi
sa fie predate in termen de 24 de ore legitmatiile de serviciu, urmind ca
tuturor sa le fie eliberate altele cu antetul M.Ap.N.

(capitanul Romanescu Marian, cu Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii si
‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, 8-9)

La putinele adunari mai de amploare organizate in armata, imediat dupa fuga
dictatorului, am luat cunostinta de unele aspecte deosebit de importante pentru
felul cum se gandea atunci in problema teroristilor.

In vederea preluarii Securitatii in structurile armatei s-a efectuat o
convocare, in felul ei mai putin obisnuita, unde s-a dat citire Decretului
C.F.S.N., s-au facut precizari privind modalitati si termene de executie a prevederilor decretului,
precum si importante cometarii asupra situatiei militare din 26 decembrie 1989,
convocare condusa de noul ministru de atunci al Apararii.

Cu aceasta ocazie, ca si in presa acelor zile, Securitatea era considerata drept
organ de represiune, unde ne se mai stapaneau lucrurile, compartimentele ei erau
scapate din mana, se pierduse sentimentul de mila, isi omoara fratele, colegul
lovea mortal, nu ranea, se bucura cand omora etc. Infiintarea U.S.L.A. ar fi
avut la baza un scop nobil, dar aceasta se transformase intr-o unitate terorista
si avea in compunere si persoane straine. Existenta U.S.L.A. in cadrul
Ministerului de Interne a fost ascunsa, sublinia in continuare noul ministru, a
trebuit sa se aduca dovezi ca exista. Or, care era scopul acestei tainuiri? se
intreba el retoric. Revolutia invinsese, trebuia sa muncim impreuna, sa nu ne
batem unul cu altul. Se dorea o reconciliere deplina intre cadrele M.Ap.N. si
M.I., si acest lucru parea la un moment dat ca s-a inteles, ca a doua seara sa se reia lupta. Se statea
prin podurile caselor la panda. Vrem sa uitam trecutul, sa avem organe pe care
sa poti conta, spunea noul m
inistru se incheia cu rugamintea catre cei implicati in genocid: sa-l oprim!
Caci in asemenea momente deosebit de grele nu trebuia sa mai facem si noi
presiuni asupra poporului. Din discursul sa era evident ca, printre alte forte,
actiona sigur U.S.L.A., pregatita pentru aceasta de zeci de ani, si nu se mai
stia cati bani costase pregatirea ei!

Colonelul Ardeleanu, comandantul U.S.L.A., a facut destul de palid observatia ca
nu ei sunt cei care trag, ci ca se actioneaza in numele U.S.L.A., dar
interventia sa a trecut neobservata.

(General de divizie (r) ing. Tiberiu Urdareanu, 1989–Martor si Participant,
Bucuresti: Editura Militara, 1996, 136-137)

U.S.L.A.C.

Sergiu Tanasescu (medicul echipei de fotbal Rapid Bucuresti) = S.T.
Ion K. Ion (ziarist, Cuvintul) = I.I.

I.I.: S-a vinturat prin presa ideea prezente unor teroristi straini…

S.T.: Imi veti ingadui sa nu ma priveasca aceasta problema ea tine de competenta
istoriei. De acord?

I.I.: O.K.

S.T.: Pe un terorist l-am prins chiar eu, mina mea. Avea 26 de ani si doua
legitimatii, una de student in anul IV la Drept si alta data de Directia a V-a
U.S.L.A.C. Unitati Speciale de Lupta Antiterorista si Comando. Era drogat. Am
gasit asupra lui si a altor teroristi un fel de cicolata, tipul “Pasuma” si
“Gripha”. Era un drog extraordinar de puternic ce dadea o stare de euforie,
axata insa pe agresivitate si distrugere, si o independenta fata de somn de cel
putin 10 zile. Aveau un armament supersofisticat, cu infrarosii, cu sistem de
auzire la distanta etc. Am capturat o arma din asta si am tras trei gloante
intr-o tinta aflata la vreo suta de metri. Arma n-avea nici un recul si,
controlind apoi, am constatat ca toate cele trei gloante se infipsesera unul in celalalt. Ne-am facut si
noi treaba apoi cu pusca asta pina s-a terminat munitia.

I.I. : Ce se intimpla cu teroristii prinsi?

S.T.: Noi i-am predat organelor de procuratura militara. Pe foarte multi i-am
prins in primele zile, identitatea lor fiind stabilita de mai multi, de
colonelul Octavian Nae, Constantin Dinescu (unchiul lui Mircea), Guse, dar mai
ales Vlad care strig la prinsii astia ca de ce nu i-au ascultat ordinul sa se
predea, ei faceau pe sfintii, dar teava armei era inca destul de calda de la
ispravile lor. Dupa ce suportau interogatoriul acesta sumar, celor mai multi li
se dadea drumul.

I.I.: De ce?

S.T. Asa ordona Vlad. Pe 22 decembrie am prins un maior de securitate care a
fost dezarmat si pus in libertate, a doua zi l-am prins din nou, i-am luat
armamentul si munitia si iarasi Vlad a garantat pentru el, numai ca a treia zi
l-am prins din nou. Ne-am enervat si atunci i-am arestat pe toti, inclusiv pe
Vlad si pe colonelul Nae, cu atit mai mult cu cit pe ultimul il surprinsese o fata de a noastra la subsol I,
unde era Termoficarea, transmitind nu stiu ce la un aparat de emisie-receptie.

I.I.: Cum si cind au fost descoperite buncarele?

S.T.: Destul de tirziu, in orice caz dupa 24 decembrie. Unele intimplator, cele
mai multe insa datorita insa a doi indivizi….

(Sergiu Tanasescu, cu Ion K. Ion, “Dinca si Postelnicu au fost prinsi de pantera
roz!” Cuvintul, nr. 9 29 martie 1990, p. 15.)

Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I)

DIVERSIUNE SI INTIMIDARE.

Nu ne vine sa credem! Desi a trecut peste o jumatate de an de la consumarea
evenimentelor, oamenii sint speriati. Este vorba de locatarii celor trei
blocuri–A1, A2, B3–dispuse in fata Centrul de Calcul al M.Ap.N. In urma cu
citeva saptamini, erau deschisi, raspundeau la orice intrebare, relatau faptele,
imprejurarile extrem de grele prin care au trecut, iar acum sint prudenti, retinuti, tematori. Mai mult, o doamna–cu mina pe inima si vocea tremurinda–ne
sfatuieste sa o lasam balta, ca riscam prea mult…

Ce s-a intimplat de fapt? In ultima vreme, pe la usile unor apartamente, au
batut citeva…persoane de bine, care, cu destula discretie–si
subtitlitate–s-au straduit sa le explice oamenilor cum s-au petrecut, cu
adevarat, lucrurile in perioada 22-25 decembrie 1989. De exemplu, in blocul A.1,
apartamentul 27, o doamna–banuitaj de a fi avut, in trecut, relatii cu
securitatea de trist renume–le a sugerat gazdelor cum sa interpreteze ,corect’
incidentul cu cele doua A.B.I.-uri din noaptea de 23/24 decembrie.

Alti vizitatori n-au avut nici macar inspiratia de a-si disimula identitatea
(sau poate ca chiar asta au facut). Domnilor, mie sa nu-mi dati numele la ziar,
ne roaga alt locatar. Am avut destule necazuri cu securitatea. In 21 mai, a fost
la mine un maior de politie, Popescu zicea ca-l cheama. S-a interesat despre
teroristii care au tras din blocul nostru. I-am spus ca, daca vrea sa loveasca in armata, nu are nici o sansa: au tot adevarul ii voi
spune. In final mi-a adresat o rugaminte: sa nu stie cei de la armata de vizita
lui… A revenit peste 2-3 zile, dar mi-a fost frica sa-i mai deschid…”

Cine-o fi misteriosul maior si de ce pastreaza atita discretie? Se pare insa ca
persoanele cu pricina manifesta un mare interes pentru blocul B.3. Domnul Stancu
Varzan are mai mult curaj.

–Dumneavoastra nu stiti ce nopti de cosmar am trait noi: se tragea si din fata
si din spate, de la gunoaie. Totul a inceput in 22 decembrie, pe la orele 22.00:
la inceput sa auzeau focuri izolate. Apoi–ca la razboi. Numai in baie ne
simteam oarecum in siguranta. La un moment dat, am si ris. Fata mea a plecat
pina la bucatarie si, cind s-a intors, ne-a spus sa fim linistiti ca, de sus, de
pe bloc, trage o mitraliera si ne apara! Era vorba, de fapt, de o
pusca-mitraliera, care executa foc spre Centrul de Calcul…Si de pe casa
scarilor s-a tras, in aceasi directie. Teroristii au incercat sa intre la mine in apartament, dar noi avuseseram grija sa blocam usa cu un cuier
greu. Sint bolnavi astia care vor sa ne convinga ca a tras armata in noi si ca,
de fapt, nici nu au existat teroristi. Dar i-am auzit discutind precipitat,
tropaind: in jurul blocului, pe scari, pe acoperis.

In acelasi bloc, stam de vorba si cu sotii Florica si Gheorghe Petrut. Sint
revoltati.

–Au fost la noi doi civili, spune doamna. Ne-au fluturat pe sub nas niste
legitimatii, din care am retinut ca sint de la militia din Turnu-Severin. Cind
noi am intrebat cine a tras, ei ne-au informat: “armata a tras.” Bine, dar in
armata cine a tras?–am continuat noi–doar in parcul din fata blocului au fost
impuscati studenti militari. “Au tras unii in altii”–ni s-a raspuns.

Si in incheiere, gazdele noastre ne avertizeaza:

–Fiti cu mare bagare de seama, domnilor ofiteri. Astia au tot interesul sa va
compromita!!!

Deci ,baietii’ lucreaza. Fara voie ne gindim la povestea cu lupul care se
intoarce la locul unde a mincat o oaie. Si a criminalului care se intoarce la locul faptei…

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, “Armata Poporului,” 13 iunie 1990,
p. 3)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , | 8 Comments »

Arme Disparute in Decembrie ’89

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 6, 2009

Nr. 1620 de duminica, 24 octombrie 1999 Arhiva Pagina de start Redactia
Cauta un articol :
Dezvaluiri

sumar »
In Romania, posibile corpuri delicte din decembrie ’89 si iunie ’90 au disparut
fara urma La Sibiu, in evidente s-au descoperit “capturi de razboi” Arme de-a
valma, disparute fara urma
Actiunea “Arme”, cod “Parasutistul”

— Aceasta actiune strict secreta a fost declansata in urma cu doi ani de Parchetul General, Sectia Parchetelor Militare, care lucreaza cu
politia pentru identificarea si recuperarea armamentului disparut, sustras sau
pierdut in timpul evenimentelor sus-mentionate * Este vorba de 1897 de arme *
Pana acum au fost recuperate 1576 de arme * La cele ramase de descoperit se
adauga si arme furate si pierdute la nivel national, pe raza inspectoratelor
judetene de politie
Pana astazi, subiectul “arme disparute in decembrie ’89” nu a fost deschis de
nimeni. Grupul care a preluat puterea dupa caderea lui Ceausescu nici nu avea,
de fapt, vreun interes, preferand ca timpul sa stearga orice urma care ar fi
putut conduce la o pista probatorie in ce priveste lovitura de stat din
decembrie ’89. Se stie ca, la acea vreme, in bulibaseala generala, o serie de
arme au incaput, din ordine aberante, pe mainile Garzilor Patriotice, altele,
care au fost folosite de catre militari in aprigele lupte cu “teroristii” (in
fapt, diversionistii) au disparut dupa ce trupurile multora dintre cei ucisi au ramas pe caldaram pana cand au ajuns prin diverse cimitire. Pe langa
toate acestea, mai exista si arme care au fost sustrase sau pierdute pur si
simplu atat in timpul evenimentelor din decembrie ’89, dar si in timpul
mineriadei din 1990. Importanta descoperirii acestor arme este extrem de mare.
In primul rand, pentru ca pe tragaciul multora dintre aceste arme au apasat si a
sasini care au ucis cu sange rece, care nu au fost depistati nici dupa zece ani,
in al doilea rand, pentru ca acestea s-ar putea sa mai fi fost folosite in cine
stie ce alte actiuni infractionale, si nu in ultimul rand, pentru ca detinatorii
lor ar putea sa recurga oricand, in momente de criza, la actiuni paramilitare.

Actiunea de identificare a armamentului disparut, sustras si pierdut in
evenimentele din decembrie ’89 si iunie ’90, codificata “Parasutistul”, a fost
declansata la data de 25 aprilie 1997, in strict secret, de catre organele de
politie sub indrumarea si coordonarea Parchetului General de pe langa Curtea
Sprema de Justitie, dupa ce s-a constatat ca in urma evenimentelor din decembrie ’89 si
iunie ’90 a rezultat lipsa unui numar de 1897 arme militare din cadrul
unitatilor militare: MI -1586 si MApN – 311. Pana la data la care a fost
demarata actiunea “Parasutistul” fusesera recuperate 1576 de arme, MI ramanand
lipsa cu 285, iar MApN, cu 36.

Dupa o munca asidua a cadrelor Directiei arme, explozivi, substante toxice si a
procurorilor implicati in desfasurarea acestei ample anchete in debutul careia
existau doar firave indicii legate de fiecare arma in parte si modul in care
aceasta a disparut, un an mai tarziu, in aprilie ’98, s-au mai descoperit 38 de
arme, 30 din cele incluse in raportul de baza gasindu-se depozitate fara
documente legale in diferite unitati ale MApN din Capitala si de pe raza
judetelor Sibiu, Harghita, Dambovita si Prahova, dupa cum urmeaza: 15 pistoale
mitraliera cu pat normal, calibrul 7,62 mm cu seriile aferente, 12 pistoale
CARPATI, calibrul 7,65 mm, model 1974, un pistol MAKAROV cu seria TC-1620, o pusca model 1898 MAUSER, calibrul 7,92 mm, seria AH-592 si o pusca de
vanatoare IJ, calibrul 12. Au mai fost descoperite 3 pistoale mitraliera si cate
un pistol STECIKIN, MAKAROV, BERETTA, WALTER si 1650 cartuse de vanatoare, care
nu erau incluse pe lista armelor disparute.

Evidenta actuala releva ca ramase disparute 91 de arme militare. Cele mai multe
sunt mentionate pe raza Capitalei – 119, urmeaza Sibiu, cu 67, Harghita, cu 60,
Covasna, cu 22 si alte cateva judete ce figureaza cu un numar mult mai mic. Este
important de subliniat ca in unele cazuri, cum ar fi cel al unitatii 01512
Sibiu, unde a fost comandant col. Aurel Dragomir (inculpat in dosarul “Sibiu
’89), armele introduse in unitate in decembrie ’89 erau mentionate ca fiind
“captura de razboi”.

Verificarile si investigatiile s-au axat in mod deosebit pe cercetarile din
dosarul penal 1147/91, inca nefinalizat, care cuprinde peste 3500 de persoane
civile, militari si reprezentanti ai Garzilor Patriotice care au participat la
evenimente si au folosit arme. Conform strategiei procurorilor, vor fi audiate si cercetate
persoanele care si-au procurat armament si l-au folosit in timpul evenimentelor,
pentru a se stabili cu exactitate ce arme au detinut, dar si persoanele care au
strans armamentul de la populatie, raniti sau decedati in punctele Radio,
Televiziunea Romana, gurile de Metrou, spitale, fostul sediu al CC, pe raza
Capitalei, iar la Sibiu, aceleasi activitati sunt extinse asupra punctelor Piata
Republicii, strazile limitrofe U.M. 01512, sediile fostei Militii si
Securitatii. In documente ce vizeaza aceste actiuni se mentioneaza ca actiunea
comporta un grad sporit de dificultate, din cauza numarului mare de persoane ce
urmeaza a fi identificate si apoi audiate.

Una dintre informatiile interesante se refera la garnizoanele Bucuresti,
Harghita, Covasna si Sibiu, care ar fi primit arme ce nu le apartineau, arme cu
care au si participat la evenimente.

Ca masura foarte importanta, inserata in anumite documente, mentionam dispunerea
inventarierii armelor aflate in dotarea unitatilor apartinand MApN. Recuperarea
armelor disparute sau sustrase este si la aceasta ora o problema complexa in
care se asteapta colaborarea serviciilor de contrainformatii militare. Pana
acum, anumite raspunsuri ale MApN vizand acest subiect au omis date de
importanta majora in efectuarea anchetei, cum ar fi persoana care a avut in
dotare o anumita arma, la data la care a disparut fara urma. Situatia armelor
furate se intinde, actualmente, pe 22 de pagini. Redam cele mai semnificative
arme mentionate ca furate si pierdute la nivel national pe raza inspectoratelor
de politie judetene, aflate in cea mai recenta evidenta la Inspectoratul General
al Politiei:

Browning, seria 1437, calibrul 12, detinator Tamas Laurentiu, decedat; MAKAROV,
9 mm, detinator lt. col. … din fosta Directie a V-a, domiciliu Aleea IOR nr.1;
MAKAROV, 9 mm, seria DK 7117, USPP Bucuresti; doua WALTER de la Muzeul Militar
Bucuresti, panoplie, seriile 235942 si 719041, calibre 7,65 mm si 6,35 mm; Winchester, N 1096835, calibrul 12, IJ 27E, cal. 12 mm, BUHAG, cal.12, si doua
U.M.C. cal. 5,6 mm, detinator Draganita Cezar, toate cinci furate din atelierul
de reparat arme al Poligonului Filimon Sarbu Bucuresti in 1993; MAKAROV, seria
EL, cal. 9 mm, detinator plt. maj. Berbecaru Mihai din trupele BAOLP; STECIKIN ,
cal.9 mm, detinator plt. Stefan Radu (BAOLP); doua pistoale BROWNING, cal. 12,
detinator Petru Vasile, Calea Mosilor, sector 2; BRIGADIER, cal. 9 mm, seria
035327, cal.9 mm, detinut de Busca Florian; MINI PARA, seria 00012067, cal. 9
mm, detinut de Stanculescu Cornel ; MAVERIC, seria 69383-D, cal.12 si un WALTER,
cal. 9 mm, detinute de Lu Xian Xin, Bucuresti,
str. Parincea; cinci arme MD 74, cal.7,65, detinute de Corpul Gardienilor
Publici Bucuresti; BERETTA, cal.12, detinut de Goane Stere, Bucuresti; DOUBLE
EAGLE, seria E 030226, cal. 9 mm, detinut de Costea Ionel, Bucuresti; MAUSER,
seria 3879, cal.7,62 mm, detinut de Iacob Constantin, Bucuresti; U.M.C., seria
8816, cal.5,6 mm, detinut de Rusu Sorin, Darasti-Ilfov; SAUER WESSON, seria UBE 960, cal.5,6 mm, detinator
Kocatas Abdulah, str. Barbu Lautaru, Bucuresti; MOSBERG, seria L 676982,
calibrul 12, detinator Yasser Mohamen-Lakkis, sos, Stefan cel Mare; EXPLORER,
seria A 276655, cal.5,6, detinut de Horlea Ilie Danut, Alexandria-Teleorman; ME
800, seria 2296213, 8 mm, detinator Miscuta Sorinel, Arad; KRUPP, seria 5514,
cal.16, Rada Stefan, Arad; Z.B., furat in 1972 de la Ocolul Sivic Pecica, seria
26837, cal. 16 si T.T., seria DZ 924, cal. 7.62 mm, arma disparuta de la Mateut
Simion, fost ofiter la IJP Arad; pistol automat, seria BZ 0680, cal.7,62 mm,
disparut in 1983 de la UM 01261-Pi
testi; KRUPP, cal.16, detinator Corneliu Olteanu, Arges; Md 1974 seria AF 2366,
cal.7,65 mm, disparut in 1988, detinator Ion Mocanu, subofiter Bacau; U.M.C,
cal.26 mm, disparut din Batalionul Jandarmi Oradea; Md.1980, seria BB 5446,
cal.7,62 mm, detinator Cornel Dobarceanu, fost militar la UM 0865 Campina, arma
sustrasa in 1987 etc.

Aceasta situatie cuprinde 238 de arme, furate sau disparute inainte si dupa decembrie ’89, ceea ce agraveaza
fenomenul cercetat de politie, dar si de procurori, pentru ca cele sustrase
inainte de ’89 sau iunie ’90 ar fi putut fi folosite de diversii posesori ai
acestora si in evenimentele mentionate. Cat priveste armele disparute la nivel
de unitati militare ale MApN in decembrie ’89 sau iunie ’90, multe dintre
acestea au fost scazute din evidente, fiind foarte greu de reperat la aceasta
ora.

Adina ANGHELESCU

Posted in Uncategorized | Tagged: , | Leave a Comment »

« Previous Entries