The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘usla decembrie 1989’

Maria Petrascu: documentarul “Voi ati tras in noi!” si cate ceva despre Maiorul Nicolae Paraschiv (serviciul antiterorist al Inspectoratului de Securitate Brasov) (II)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 24, 2013

(purely personal views, as always)
———————————————
———————————————
Reiau aici cateva postari mai vechi despre Maria Petrascu in care a povestit si despre Maiorul de Securitate Nicolae Paraschiv, si articole legate de subiectul acesta.
———————————————
Brasovul Tau 20 decembrie 2009

Ireconciliere cu Eroii din Decembrie `89

20 Decembrie, 2009 • 17:12:04


Acum 20 de ani, în 21 Decembrie, `89, braşovenii, câteva sute, au ieşit în stradă pentru că nu mai voiau comunism. În 22 Decembrie au prins curaj mult mai mulţi, zeci de mii, şi li s-au alăturat. Puterea a reacţionat, fără excepţie, în forţă, punând la “treabă” tot aparatul de represiune : activul PCR, Securitatea, Armata. La  Timişoara, şi apoi la Bucureşti, se “contabilizau” deja  morţi: împuşcaţi sau călcaţi de tab-uri. La Braşov, măcelul a început în noaptea de 22 spre 23 Decembrie. După ce cuplul dictatorial al Ceauşeştilor fugise! Au fost peste 300 de morţi! Statisticile oficiale consemnează însă doar vreo 70 de victime la Braşov… Bărbaţi şi femei în putere, vârstnici, tineri şi tinere, adolescenţi şi chiar copii au fost asasinaţi mişeleşte. Cu gloanţe normale, cu gloanţe cu cap vidia, cu gloanţe explozive. Mulţi au fost împuşcaţi in frunte, cu puşti cu lunetă. Unora, nu puţini, proiectilele criminale le-au sfârtecat picioarele şi abdomenele. Alte victime au supravieţuit şi au murit mai tîrziu iar cei care mai trăiesc astăzi sunt mutilati pe viaţă. Familiile şi-au recuperat morţii sau au ajuns la răniţii lor cu greu. Morgile erau încuiate! Spitalele inaccesibile! Asasinii, adică teroriştii, nu de afară, inventaţi,  ci autohtoni, dispăruseră! Iliescu şi  FSN-ul său au ieşit public cu MAREA MINCIUNĂ:  “ Românii s-au împuşcat între ei, ca proştii !”.  De atunci au trecut 20 de ani. Iar MAREA MINCIUNĂ s- a perpetuat. Între timp, criminalul Iliescu s-a ”reconciliat” doar cu minerii! Constantinescu, un laş, nu s-a reconciliat cu nimeni pentru că l-au învins “structurile”. Băsescu a condamnat, pro-forma, comunismul pe care l-a declarat doar, ca fiind “ ilegitim şi criminal. “ Dar, după 20 de ani, “ilegitimii” şi “criminalii”, adică ucigaşii Eroilor din Decembrie ’89 sunt tot liberi, tot prosperi, tot sus-puşi. Ne “scuipă” în faţă, de la înălţimea funcţiilor  şi conturilor lor şi ne spun că nu mai are rost să “dezgropăm morţii” şi să discutăm, pe faţă, despre o temă care nu mai e de “actualitate”: comunismul şi victimele lui. Adică şi despre acei Eroi din Decembrie ’89 care  zac sub lespezi, în morminte şi care aşteaptă să fie pedepsiţi ucigaşii lor. Cu ei, cu EROII,  nu se poate reconcilia nimic atâta timp cât asasinii sunt liberi ! Nici cu familiile lor! Nici cu noi, cei încă trăitori şi martori ai Evenimentelor însângerate din ’89. Oricât timp ar trece!Şi oricât s-ar încerca multilarea istoriei recente! Restul, e deşertăciune! (Maria Petraşcu)

despre rolul USLA in decembrie 1989:

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/09/07/former-securitate-officials-who-corroborated-general-iulian-vlads-declaration-on-the-terrorists-liviu-turcu-ion-mihai-pacepa-radu-vasilevici-marian-romanescu-and-others/

image0-001

image0

image0-002

BRASOV: Nicolae Paraschiv, USLA

Maria Petrascu, ziarist, Brasov:

sunt ziarista, de 17 ani ma ocup doar de problema evenimentelor din decembrie 89, de la Brasov si din tara si daca am intrebat unde , in ce oras a fost ucis acel soldat am intrebat pentru ca si la Brasov au fot ucisi (impuscati toti in cap sau cu gloante dum-dum) iar soldatii nu sunt contabilizati acolo unde au murit ci in satucul, comuna sau micul oras de unde proveneau. de aceea domnule Ilie numarul viczimelor anuntaet oficial nu este real, pt.ca nu sunt contabilizati soldatii in termen.

fostul maior de securitate

NICOLAE PARASCHIV, care a lucrat in cadrul seviciului ANTITERORIST al

Inspectoratului de Securitate Brasov,

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna
august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav,
l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea
sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a
emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89, „dupa ce
s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram
solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de
Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un
moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi,
predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”

Cu toata „contributia hotarata” la victoria revolutiei, Paraschiv a fost,
intr-adevar, arestat in noaptea de 23 spre 24 decembrie, 1989. Acuzatia:
terorism. Motiv pentru care a petrecut cinci nopti in arestul Militiei
Judetului, dupa cum declara.

impuscati in frunte
De atunci si pana in 29-30
decembrie, sotii Petrascu au fost mereu in zonele fierbinti ale
Brasovului. Au ajuns si la morga Spitalului Judetean, unde mortii erau
aruncati claie peste gramada. “Umplusera si holurile cu ei, erau peste
o suta. Nu mai incapeau, mergeam prin balti de sange, vedeam cadavre de
copii, tineri si adulti , impuscati in frunte, in inima, in picioare si
abdomen cu creirii si intestinele explodate, scene de cosmar, ce nu pot
fi uitate niciodata… Atunci ne-am decis sa nu avem liniste pana nu
vom descoperi cine a tras de fapt, pentru ca incepuseram sa intelegem
ca multi dintre acesti morti fusesera impuscati cu arme cu luneta, de
catre profesionisti. Erau acolo, la morga, familii disperate, plangeau,
tipau mame, isi strigau copiii. Alte familii asteptau sa poata intra,
sa-si caute copiii, sotii, sotiile, rudele: mi-au ramas intiparite pe
retina privirile lor, un amestec ingrozitor de dureros, de speranta si
disperare”, isi aminteste ziarista.

Telefoane de amenintare
Marius si Maria Petrascu au inceput investigatiile imediat dupa Revolutie. Multa vreme Parchetul Militar Brasov
n-a
facut nimic, desi aveau probe, declaratii, documente, poze si chiar
gloante atipice aduse de familiile celor ucisi sau raniti. S-au dat
NUP-uri pe toate dosarele de la parchet. In 2004, dupa 14 ani de la
evenimentele din decembrie ´89, cand a venit generalul DanVoinea la
Brasov, sa preia dosarele, acestea erau cu paginile lipite si cu un
strat gros de praf pe ele… Nimeni nu a fost sanctionat. Jurnalista
spune ca s-au facut presiuni asupra sotului si a sa. “Multe telefoane
de amenintare, anonime, casa sparta de doua ori, ravasita toata si cu
mesaje de amenintare infipte in pereti, cu ace. Nu ne-am oprit. Am
infiintat si o asociatie (APAR – Asociatia pentru aflarea adevarului
despre revolutie), in care erau si Ioan Demi si Octav Bjoza si Viorel
Tocan, si altii. Oamenii au venit la noi, la APAR, au fost audiati, au
fost inregistrati pe banda. O parte din documentare a fost folosita in
carte, o parte a disparut din fiset. Din 1990 incoace, in toti acesti
ani, n-a fost zi sa nu investigam, sa nu cercetam ce s-a intamplat
atunci”, spune Maria Petrascu

http://eroiinumor.blogspot.com/2007/12/brasovul-revolutionar.html

Nicolae Paraschiv a fost angajat al Securitatii, avand gradele de:- lt. maj. – Serviciul 1 (profil de activitate informatii interne) din Inspectoratul Judetean Brasov (1980 – 1981);
– cpt. in aceeasi structura (1986);
– cpt. – Serviciul Antiterorist din I.J.S. Brasov (1988);
– mr. – Serviciul Antiterorist din I.J.S. Brasov (1989).

Vineri, 20 iunie 2008

 

Un securist-tortionar, mana dreapta a primarului

 

Autor: Brasovul Tau

 

Vineri a avut loc instalarea noului Consiliu Local care, conform legii, este validat de secretarul Primariei. Omul care ocupa acesta functie este dintre cei mai influenti din Brasov. El da viza de legalitate pentru toate actele Primariei si Consiliului Local. Se numeste Nicolae Paraschiv si a fost pe vremuri unul dintre cei mai temuti tortionari ai Securitatii. Veti citi in continuare o ancheta senzationala. Declarati false, conspirativitate, complicitate intre mai marii orasului, foste victime care nu-si gasesc dreptatea… Totul dovedit prin documente si declaratii. O ancheta pe care, din pacate, nu o veti putea citi in celelalte ziare din oras…

Un fost maior de Securitate ocupa, de  sapte ani, folosindu-se de fals si uz de fals, functia de secretar la Primaria Brasov. Protejat de persoane sus-puse si considerat mana dreapta a primarului, Paraschiv nu se sinchiseste de Legea Administratiei Publice Locale care interzice celor care au facut politie politica sa fie functionari publici. 

Pe vremuri, asa cum rezulta din declaratiile celor anchetati de el, a terorizat fizic si psihic femeile care nu voiau sa faca fortat copii si pe brasovenii care au cartit impotriva comunismului. Acum, este cel care ii valideaza pe cei alesi democratic de brasoveni in Consiliul Local.

Paraschiv a fost instalat in post, ca secretar interimar in Primaria Brasov, de fostul prefect PSD, Otilian Neagoe, in 2001. In ianuarie 2006, s-a inscris, a participat si a castigat concursul organizat de Primarie pentru ocuparea functiei de secretar. A fost singurul candidat. Pentru a i se permite sa ocupe functia, a declarat pe proprie raspundere ca nu a facut politie politica. Falsul se afla si acum printre documentele Primariei.

Primarul Scripcaru stia, si stie si acum, ca se incalca legea, dar se face ca ploua, relatiile lui cu secretarul Primariei fiind foarte stranse. Functionarii institutiei stiu si ei, dar tac malc, de frica.

Falsul facut de Paraschiv, consemnat si arhivat in documentele oficiale  ale muncipalitatii, este dovedit de probe zdrobitoare:  un denunt penal, datand din 2006 si nesolutionat inca de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov cuprinde mai multe declaratii olografe ale unor  brasoveni care au fost anchetati dur  de Paraschiv in anii `80 si care au avut mult de suferit, impreuna cu familiile lor din cauza masurilor de teroare dispuse de fostul maior Paraschiv.

 

Securist cu brevet de revolutionar

Desi  a fost implicat ca ofiter de Securitate in evenimentele din 22 decembrie 1989, Paraschiv a avut tupeul sa solicite – si sa obtina – in 1992, prin Asociatia „Brasov-Decembrie 1989″, certificatul de Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite, conform legii nr 42/90, beneficiind, desigur, de toate drepturile conferite de respectivul act normativ.

Obisnuit deja cu declaratii false si memorii aberante, odata cu aparitia Legii 341 din 2004, a cerut preschimbarea certificatului. Presedintele organizatiei brasovene de revolutionari, Dorin Lazar  Maior a inchis si el ochii  in fata tortionarului care a anchetat inclusiv membri din asociatie  si i-a promovat dosarul la Bucuresti, la SSPR, dand si o recomandare scrisa in acest sens.

 

„Nu am desfasurat activitati de politie politica”

Gravitatea falsurilor facute de Nicolae Paraschiv e cu atat mai mare, cu cat functia publica pe care o ocupa este foarte importanta: secretarul unei primarii da viza de legalitate pentru toate  actele emise de Primarie, inclusiv pe  hotararile luate de Consiliul Local.

 

Conform conditiilor de participare, Paraschiv, in calitate de fost ofiter activ de securitate, nu era indreptatit sa se inscrie la concursul pentru ocuparea postului de secretar. In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa mentioneze ca in perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica timp de 16 ani, a fost ofiter de Securitate, angajat al Inspectoratului de Securitate Brasov, mentionand laconic doar ca in acea perioada a lucrat in Ministerul de Interne.

La acelasi dosar, Nicolae Paraschiv a depus, pentru a putea intra in concurs, la data de 10 ianuarie 2006,  o declaratie pe propire raspundere ca nu a desfasurat activitati de politie politica, sub semnatura olografa. Iata ce spune Paraschiv si semneaza cu propria mana: „Declar pe propria raspundere ca nu am desfasurat activitati de politie politica”.

 

CV cu functii inalte

Dupa Revolutie, Paraschiv a fost ajutat de mai multi oameni sus-pusi. A lucrat, pe rand,  la Trust I.A.S. Brasov (Gospodaria de Partid),  la Poiana Brasov SA (unde nu intamplator  era director Otilian Neagoe, cel care mai tarziu, l-a numit secretar la Primarie), Poiana Cibela Brasov SA, SNP Petrom Bucuresti, Prefectura Brasov (unde era prefect acelasi Otilian Neagoe) si, in ultimul timp, la Primaria Brasov, mereu pe functii inalte, de director, sef serviciu sau secretar al Prefecturii si Municipiului.

Mai inainte insa, din 20 august 1974 pana in 22 ianuarie 1990 a facut parte din cadrele de nadejde ale Ministerul de Interne, cum recunoaste chiar el, minister  de care apartinea, dupa cum se stie, si Securitatea.

In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa mentioneze ca in perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica inca de pe bancile facultatii de drept, pe care a absolvit-o in 1976, a fost ofiter de securitate si a lucrat in cadrul Inspectoratului de Securitate Brasov. A mentionat doar ca in acesti 16 ani a lucrat in Ministerul de Interne.

 

Ce a facut la Revolutie

Desi  Legea 341 precizeaza clar ca „de prevederile prezentei legi nu beneficiaza persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate in activitatile fostei securitati ca politie politica, precum si persoanele care au organizat, au actionat, au instigat si au luptat, sub orice forma, impotriva revolutiei din decembrie 1989″, Paraschiv a obtinut certificatul de Luptator Remarcat prin Fapte Deosebite. Iata ce scrie in memoriul privind activitatea sa revolutionara: „Am luptat si mi-am adus contributia la identificarea si arestarea elementelor contrarevolutionare ce desfasurau activitate de tip terorist”. O contributie „deosebita” ar fi avut-o, dupa cum se lauda in memoriu, la „arestarea lui Tudor Molan, depistat in posesia unei arme cu luneta, pe care ulterior l-am predat Comandamentului Frontului Salvarii Nationale”. In memoriul de sase pagini, Paraschiv asterne in cascada o serie de „fapte curajoase”, mentionand spre final ca „sirul acestor acte revolutionare ar fi continuat firesc daca nu as fi fost intrerupt de arestarea mea in noaptea de 23 decembrie 1989 (!), punerea sub catuse si depunerea in arestul fostei Militii, unde am fost tinut 5 nopti si 6 zile in regim de teroare”.

A capturat un postas „terorist”

Cu toata „contributia hotarata” la victoria revolutiei, Paraschiv a fost, intr-adevar, arestat in noaptea de 23 spre 24 decembrie, 1989. Acuzatia: terorism. Motiv pentru care a petrecut cinci nopti in arestul Militiei Judetului, dupa cum declara. Principala sa contributie la victoria Revolutiei, asa cum reiese din propria declaratie, a fost capturarea lui Tudor Molan, un postas, care ar fi fost surprins tragand asupra nevinovatilor. S-a pastrat chiar o poza de la capturarea lui Molan, in care apare si Paraschiv.

Interesant este ca postasul nu a recunoscut niciodata ca a avut arma asupra sa. Nici n-a mai avut prea mult timp, murind cateva zile mai tarziu in arestul Militiei. La autopsie s-a constatat ca a avut coastele rupte si capul spart. In Certificatul Medico-Legal se mentioneza  ca loviturile le-a primit in multimea de oameni indignati, dupa ce a fost prins de Paraschiv. Dar in fotografie Molan nu are nici capul spart, nici nu pare ca ar avea ceva coaste rupte.  Paradoxal, sau nu, in acelasi arest al Militiei, au ajuns si maiorul Paraschiv, impreuna cu un alt ofiter de securitate, Murariu. In aceeasi perioada cu Molan si se pare ca in aceeasi celula.

 

Ancheta avorturile

Pe vremea cand il slujea pe Ceausescu, actualul secretar al Primariei Brasov raspundea de sistemul sanitar si avea un birou special chiar in cladirea Directiei Sanitare. Femeile care ajungeau la inceputul anilor 80  , cu avort provocat, la Maternitatea din Brasov,  pentru ca nu voiau sa dea viata unor copii pe care nu aveau cu ce sa ii creasca  nu o sa il uite nicodata. Povestesc chiar doctorii din acea perioada cum le ancheta, in timp ce acestea se chinuiau in dureri cumplite, sa marturiseasca cine le-a provocat avortul.

 

Anchetata de Paraschiv pentru ca asculta Europa Libera

Actuala mana dreapta a primarului  Scripcaru nu a iertat nici personalul medical in vremea cand era maior de Securitate. Maria Pitul, asistenta de laborator la Spitalul Judetean, a fost anchetata de Nicolae Paraschiv pentru infractiunea de a fi ascultat postul „Europa Libera”. Dupa cum declara femeia, Paraschiv a chemat la audieri sase persoane, timp de doua luni, in anii 1980-1981, toate asistente si colege cu Maria Pitul, pentru a afla ce comenteaza aceasta la serviciu in legatura cu evenimentele din Polonia, interventiile rusilor in Afganistan , informatii auzite la Europa Libera. Ulterior a fost anchetata si Maria Pitul. „Am fost chemata si eu la biroul special de catre Nicolae Paraschiv, pentru a fi anchetata. Ancheta a durat cam trei ore, timp in care fostul securist alterna modul de anchetare intre politete si amenintari. Amenintarile au culminat spre final, cand mi-a dictat declaratia”.

Speriata, femeia a fost nevoita sa recunoasca cum ca ar fi afirmat: „daca nu se iau masuri urgente economico-administrative, vom ajunge mai rau decat in Polonia”. Suficient pentru ca, ulterior, sa devina docila. Altfel, pentru ceea ce a scris si semnat, ar fi ajuns „pe mana baietilor care se poarta mai urat”, dupa cum i-a spus, prieteneste,Paraschiv, care a amnenintat-o: „Nu mai iesti nicodata din beciurile Securtiatii. In final, a urmat o sedinta de condamnare a atitudinii contrarevolutionare a tovarasei, tinuta in biroul sefului de sectie din spital la care Maria Pitul a fost silita sa asiste fara a putea sa se apere.

 

„Cu pistolul la spate”

Sorin Boaca, muncitor necalificat la IJPIPS Brasov, l-a injurat in public pe Ceausescu. Omul a fost ridicat in cursul saptamanii 20-27 octombrie 1989 de catre capitanul de securitate Radoslav, superiorul lui Paraschiv si dus la Militie, si apoi la Securitate. Aici a fost anchetat timp de 20-25 de zile de catre maiorul Paraschiv. Securistul era interesat sa afle de ce Sorin Boaca il injura pe Ceausescu, de ce vrea sa plece din tara, de ce este nemultumit de regimul comunist, sugerandu-i anchetatului, „cateodata cu pistolul la spate”, ca  se poate ajunge la situatia din 15 noiembrie 87: „O sleahta de nemernici au devastat Consiliul Judetean, iar eu sunt pus aici sa previn astfel de situatii”, i-ar fi explicat Paraschiv lui Boaca. Din cauza absentelor de la serviciu, Boaca si-a pierdut, in 6 decembrie 1989 ,serviciul la IJPIPS iar conform vestitului decret 153 , cei care nu aveau loc de munca erau condamnati la inchisoare. Sorin Boaca a scapt ca prin minune de  capcana pregatita de Paraschiv, nu a mai  ajuns in puscarie la Codlea pentru ca a venit Decembrie 89. Impreuna cu alti brasoveni, anchetati si terorizati  de acelasi Paraschiv, s-au dus sa il caute la Securitate si sa ii ceara socoteala. Dar Parschiv , contrar ordinului dat de Iulian Vlad – comandantul Securitatii, nu era in institutie  ci… la Revolutie.

 

„Teroristi, predati-va! Paraschiv e arestat!”

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav, l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89,  „dupa ce s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi, predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”.

 

Anchetator dur

O alta victima a securistului Nicolae Paraschiv a fost inginerul Marius Troenaru. Fiul unui inspector de la Sanatate, Troenaru terminase politehnica si fusese repartizat undeva in Mehedinti. In 1989, in timp ce Marius era intr-o delegatie la Brasov, la usa familiei Troenaru a sunat cuplul de securisti Radoslav-Paraschiv si i-au ordonat sa se prezinte a doua zi la Securitate. „Ne-am trezit la usa apartamentului cu maiorul Nicolae Paraschiv de la Securitatea Brasov, acompaniat de maiorul Radoslav. Paraschiv si-a motivat prezenta prin faptul ca detinea informatii ca vreau sa parasesc tara. Am fost chemat a doua zi la Sediul Securitatii”.

Inginerul povesteste, sub semnatura, ca Paraschiv a urlat la el si l-a injurat, pentru ca aflase ca ar vrea sa fuga din tara, inot, trecand  Dunarea. Ancheta a durat mai multe zile.

„In timpul anchetei, maiorul Paraschiv mi-a luat declaratii sub presiune, amenintandu-ma, aducandu-mi injurii si urland la mine.  «Daca nu spui tot nu mai iesi niciodata, ba, din beciurile Securitatii!», urla Paraschiv”.. Chiar si prietenii si vecinii inginerului au fost chemati la Securitate, interogati si pusi de acelasi Paraschiv sa dea declaratii despre Troenaru.

Spaima familiei Troenaru s-a terminat doar odata cu revolutia. Spaima noastra, insa, a ramas.

 

„Numai Dumnezeu are dreptul sa judece”

Cand vine vorba de Revolutia din 1989, secretarul Primariei Brasov , securistul tortionar Nicolae Paraschiv devine foarte sensibil. „Amintindu-mi de acele vremuri, imi deschideti o rana in suflet. Da, am participat la Revolutie, am luptat pentru libertatea acestui popor pe care il iubesc! Am fost inchis, am fost batut si schingiuit! Numai eu stiu prin cate am trecut!”, a declarat Paraschiv, cu lacrimi in ochi, unui reporter.

Cat despre faptul ca a fost ofiter activ de Securitate, timp de 16 ani, Paraschiv se apara: „Faceam parte dintr-un sistem.Da, am fost ofiter. Si ce daca? E vorba de viata mea privata. Foarte multi activau in PCR. Dar asta nu inseamna ca am facut politie politica. Sunt si eu un om, am un suflet. Iar sufletul meu a fost calcat in picioare de rauvoitori. Dar nu-i judec. Numai Dumnezeu are dreptul sa judece”.

 

„Ma rog pentru dusmanii mei”

Intrebat cum isi explica fapul ca exista atatia oameni care au declarat, sub semnatura, ca au fost anchetati de el in perioada comunismului, Paraschiv spune ca „acesti oameni mint. Vor sa imi faca rau. Dar cu toate acestea, eu ma rog in fiecare dimineata, inainte de a pleca de acasa, pentru dusmanii mei, sa le fie bine”. Fostul maior isi asuma responsabilitatea pentru declaratia pe care a dat-o in dosarul de concurs pentru ocuparea postului de secretar: „Intr-adevar, in declaratia mea am scris ca n-am facut politie politica. Eu sunt pregatit sa raspund personal, in fata legii, pentru aceasta declaratie!”

Desi toata lumea din Primarie cunoaste trecutul lui Paraschiv, nimeni nu a intreprins ceva pana in momentul de fata. Purtatorul de cuvant al Primariei Brasov, Sorin Toarcea, spune: „Este strict problema domnului Paraschiv daca a facut sau nu politie politica. Dansul isi asuma singur responsabilitatea pentru declaratia sa. Iar pana in prezent nu s-a primit nici o sesizare impotriva lui. Domnul primar nu are absolut nici o legatura cu asta!”.

 

Verdict de politie politica de la CNSAS

CNSAS a emis pe numele lui Paraschiv, decizia nr.3583/11.10 2007, prin care s-a stabilit ca acesta a fost agent al politiei politice comuniste. Decizia  amintita a fost contestata de catre titularul acesteia, Colegiul CNSAS emitand o alta decizie, nr. 7078/20. 12. 2007, prin care a fost respinsa contestatia. Ultima decizie a fost contestata de Paraschiv, in fata instantei de judecata, la Curtea de Apel Brasov.

Intre timp,  securistul specializat in politie politica, de la Primaria Brasov, aplica orice metoda pentru a trage de timp. Numerosi brasovenii, pe care i-a anchetat inainte de 1989, torturandu-i fizic si psihic, care au dat declaratii scrise in acest sens, sunt dispusi , in ciuda presiunilor care se fac asupra lor ,sa depuna, oricand, si marturie in instanta.

De retinut este insa si si faptul ca primarul George Scripcaru, reales in functie, la 1 iunie, 2008,  il tine strans  in brate pe tortionarul„revolutionar”, simuland necunoasterea cu privire la faptul ca in februarie, 2006,  Paraschiv a depus la dosarul de concurs pentru  ocuparea  postului de secretar, o declaratie pe proprie raspundere, in care minte ca nu a facut politie politica.

Nici Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, unde un denunt penal impotriva secretarului  tortionar Nioclae Paraschiv, insotit de suficiente probe, asteapta, tot din 2006 , sa primeasca o rezolutie, nu se grabeste sa solutioneze cazul permitand astfel ca  un securist care, a facut politie politica la greu in Brasov sa ramana pe un post de inalt functionar public , in baza unui fals si uz de fals acte publice.

USLA-șul Paraschiv s-a luptat cu farmaciste și casiere dușmănoase PCR-ului

DĂ MAI DEPARTE
TAGURI

Secretarul municipiului Braşov, Nicolae Paraschiv, a depus la dosarul cauzei prin care contestă calitatea de agent al poliţiei politice comuniste atestată de Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) un înscris în care susţine că Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) din care a făcut parte nu poate fi asimilată poliţiei politice.

Nicolae Paraschiv încearcă să acrediteze ideea că a făcut parte dintr-o structură care a luptat împotriva „elementelor şi grupărilor teroriste”, luptă a cărei perenitate e dovedită de faptul că USLA s-a transformat, după 1989, în Brigada Antiteroristă a SRI. Din actele dosarului rezultă însă că printre „elementele teroriste” împotriva cărora a luptat Nicolae Paraschiv s-au numărat nişte farmaciste care urmau să plece din ţară, o casieră „cu manifestări deosebit de grave la adresa politicii partidului” şi şapte persoane care „comentau duşmănos ştirile transmise de posturile de radio străine”.

Portalul puterea.ro publică extrase din rapoartele întocmite de Nicolae Paraschiv în perioada respectivă, pe baza cărora CNSAS a decis că a făcut poliţie politică. „Până în 1989, ca şi în prezent, Compartimentul de Antiterorism desfăşura acţiuni de cunoaştere şi prevenire prin mijloace informativ-operative a acţiunilor teroriste iniţiate de organizaţii care există şi în prezent şi împotriva cărora acţionează, în mod concertat, toate structurile de securitate din toate ţările lumii cum sunt: Al Fatah – Consiliul Revoluţionar, Hamas – Mişcarea de Rezistenţă Islamică, Jihadul Islamic Egiptean, Gama’ a Al-Islamiya – Gruparea Islamică, Hezbillah, Jihadul Islamic Palestinian şi, nu în ultimul rând, al-Qaida. În consecinţă, acţiunea informativ-operativă şi de intervenţie împotriva elementelor şi grupărilor teroriste depăşeşte cadrul politic adoptat aleatoriu şi pasager de conducerea vreunui stat şi nu poate fi calificată că ar putea, în vreun fel, face parte a conceptului restrâns şi perimat de poliţie politică”, notează Nicolae Paraschiv în documentul depus la dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

În documentul prin care CNSAS a decis că Nicolae Paraschiv a fost agent al poliţiei politice comuniste se arată că secretarul municipiului Braşov a recrutat o persoană ca informator, deoarece Oficiul Farmaceutic Braşov selectase o serie de persoane care urmau să plece în străinătate pentru acordarea de ajutor medical. „În cadrul Oficiului Farmaceutic Braşov îşi desfăşoară activitatea o serie de elemente care se află în preocupările organelor noastre (…) şi pe lângă care nu avem suficiente posibilităţi de informare. (…) În procesul atragerii la colaborare (n.n. – informatorul) a furnizat informaţii privind numita (…), asistentă de farmacie lucrată în cadrul supravegherii informative şi rămasă ilegal în străinătate, urmând a fi în continuare dirijată cu sarcini până la clarificarea cazului”, nota într-un raport Nicolae Paraschiv.

Fostul ofiţer i-a întocmit raport şi unei femei de 58 de ani, casieră-colectoare la Cooperativa de Muncă Colectivă Braşov. „Obiectiva se situează pe poziţii duşmănoase, are manifestări deosebit de grave la adresa politicii partidului şi statului nostru, face comentarii denigratoare la adresa nivelului de trai din ţara noastră comparativ cu alte ţări şi şi-a exprimat convingerea că de anumite greutăţi pasagere întâmpinate de ţara noastră vinovată ar fi conducerea de partid şi de stat, apreciind că ar trebui schimbată”, arăta în raport Nicolae Paraschiv.

Pentru cele arătate, acesta a luat „măsuri informativ-operative” care au constat în „încadrarea informativă cu surse având posibilităţi pe lângă obiectivă în scopul stabilirii de noi date privind activitatea, comentariile, preocupările şi legăturile acesteia, interceptarea corespondenţei interne (…), interceptarea convorbirilor telefonice (…), identificarea legăturilor sale apropiate şi efectuarea de verificări complexe (…) şi control domiciliar la obiectiv pentru a stabili dacă deţine materiale cu conţinut duşmănos”.

Documentele de la dosarul cauzei mai relevă că fostul ofiţer a luat măsura avertizării faţă de şapte persoane care au avut aceleaşi „manifestări duşmănoase”, ca şi casiera. „Au făcut comentarii ostile privind nivelul de trai din ţara noastră comparativ cu cel din Occident, afirmaţii privind o pretinsă lipsă de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti în ţara noastră, comparativ cu ţările capitaliste, ascultau şi comentau duşmănos ştirile transmise de posturile de radio străine”, nota fostul ofiţer Nicolae Paraschiv.

Nicolae Paraschiv a fost contestat și au cerut demiterea acestuia din funcție, pentru că a făcut poliție politică. Este vorba despre Sorin Boacă și Maria Petrașcu.

http://brasoave.blogspot.com/2009/02/campania-brasovnews-nu-platim-securisti_18.html

Revoluţionarul braşovean Ciprian Albert Arănuşi a fost şi el anchetat, în toamna anului 1989, de fostul maior de securitate Nicolae Paraschiv:

“În anul 1989, în luna august – septembrie, am fost anchetat de către Securitatea Braşov referitor la intenţiile mele de a părăsi ţara. Anchetarea mea a fost condusă de maiorul Nicolae Paraschiv, care este în prezent secretarul Primăriei Braşov şi de căpitanul Radoslav.” Precizează acesta într-o declaraţie care, alături de altele, se află depuse ca probe, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov în dosarul de denunţ penal împotriva secretarului Primăriei Braşov care îşi aşteaptă soluţia de mai bine de doi ani.Tot Ciprian Albert Arănuşi precizează în memoriul depus la SSPR pentru obţinerea certificatului de revoluţionar că, în decembrie 1989, a făcut parte din grupul de revoluţionari care s-a dus să ocupe Securitatea Braşov : „ (…) Odată ajuns în sediul Securităţii Braşov (n.n. în ziua de 22 decembrie, 1989) am incercat să dau de urma anchetatorilor mei, şi anume: maiorul Paraschiv Nicolae, căpitanul Radoslav, maiorul Nuţ, căpitanul Pavel şi colonelul Eleken, pe care nu i-am găsit acolo, spre norocul lor.”

În acelaşi memoriu Ciprian Albert Arănuşi mai spune că, în noaptea de 22 spre 23 decembrie „ După ce s-a deschis focul în oraşul nostru am plecat (n.n. din sediul Securităţii) în patrule, spre locurile unde eram solicitaţi de mainifestanţi şi anume: în zona Teatrului Dramatic, vizavi de Consiliul Judeţean, de unde se executau focuri de armă. În această zonă, la un moment dat, un ofiţer de aramată a strigat prin porta – voce : ” TERORIŞTI PREDAŢI-VĂ! MAIORUL PARASCHIV ESTE ARESTAT !”

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=216.15

Răspuns: TERORISMUL BRASOVEAN (Dec. 1989) 
« Răspunde #20 : August 25, 2012, 19:40:43 »

PE OFITERUL LAZAR MORARIU IL AM SI EU IN DOSARUL DE URMARIT INTOCMIT DE SEFUL LUI, MAIORUL PARASCHIV NICOLAE UNDE II TRASEAZA SARCINI IN CEEA CE MA PRIVESTE. ACESTI 2 SECURISTI NOTORII NU AU FOST IN SEDIUL SECURITATII ASA CUM LE ORDONASE SEFUL LOR IULIAN VLAD,EI AU AVUT ALTE MISIUNI IN ACEA PERIOADA,DE ALTFEL MAIORUL NICOLAE PARASCHIV APARE LA CAPTURAREA LUI MOLAN INTR-O POZA UNDE E CHIAR IN SPATELE LUI! TOV. MAIOR TREBUIA SA SE ASIGURE CA ARE TOTUL SUB CONTROL.
Voiajorul:
Buna seara,
Numele meu este Troenaru Marius, brasovean de origine si printre altele una dintre victimele « prietenului » meu Aranusi Ciprian. 
Eu sunt cel care in Decembrie 1989, am reusit sa-l scot din casa pe acest « prieten » pentru ca trebuia sa incercam sa facem ceva in asa fel incat sa ne alaturam multimii, care speram ca se va aduna, asa cum aveam déjà informatii ca-n alte localitati din tara au loc miscari de contestare a regimului comunist.
Am venit direct de la Turnu-Severin unde lucram ca inginer stagiar, avand speranta ca se va intampla ceva de genul Timisoarei si la Brasov.
Am participat direct la declansarea evenimentelor din Brasov, fiind in primele randuri a manifestantilor si nu mi-am revendicat niciodata anumite drepturi revolutionare.
In anul 1992 am parasit Romania si m-am stabilit definitiv in Belgia.
In martie 2008 am reusit sa intru in posesia dosarului meu de urmarire informativa cu nr. I 209342, nume conspirativ de urmarire « VOIAJORUL ». Cu stupoare am constatat ca « prietenul » meu Aranusi Ciprian alias « VLAD » era cel care ma turna la greu la securitate, serviciul anti-terorist 620, din care faceau parte Mr. Paraschiv Nicolae si Cpt. Radoslav Anghel.
Din dosar rezulta ca a fost racolat la data 30/09/1989 semnand un angajament la data 15/11/1989 fiind titularul dosarului fond de retea nr. R 253864. 
Constat ca acest individ si-a insusit propia mea identitate transpunandu-se intr-o asa zisa victima a Mr. Paraschiv, declarand in nenumarate randuri in mass-media brasoveana fragmente din trecutul meu si evolutia mea post decembrista.
Citat :
O dovada a minciuni si m.a.n.i.p.u.l.a.ri.i. Ciprian Aranusi, nume de cod „Vlad”.Faptic  ceea ce povesteste Aranusi in articolul respectiv este viata lui Marius Troenaru (care a emigrat in Belgia in 1990) pe care”vlad” il „turna” la securitate in dosarul Voiajorul!
De fapt Aranusi este in Brasov locotentul lui Maior cu ,care a facut multe „magarii” cu dosare la SSPR!
http://www.portalulrevolutiei.ro/arhiva/home_241.html
Un alt braşovean, Ciprian Albert Aranuşi, declară tot sub semnătură privată, că în luna august şi septembrie 1989, aceeaşi securişti, respectiv Paraschiv şi Radoslav, l-au anchetat la sediul Securităţii Braşov, pentru că aveau „informaţii” că vrea să părăsească ţara. Scârbit că tot securiştii sunt la putere, braşoveanul a emigrat în 1990 în Belgia.
Astăzi, după 17 ani, din acest punct de vedere, în România nu s-a schimbat mare lucru.
„Beciurile Securităţii”

O altă victimă a securistului Noni, actuala mână dreaptă a primarului Georgică, a fost inginerul Marius Troenaru. Fiul unui inspector de la Sănătate, Troenaru terminse politehnica şi fusese repartizat undeva în Mehedinţi. În 1989, în timp ce Marius era într-o delegaţie la Braşov, la uşa familiei Troenaru a sunat cuplul de securişti Radoslav-Paraschiv şi i-au ordonat să se prezinte a doua zi la Secu. Inginerul povesteşte, sub semnătură, că Paraschiv a urlat la el şi l-a înjurat, pentru că aflase că ar vrea să fugă din ţară pe Dunăre. Ancheta a durat mai multe zile, timp de trei-patru ore. „Dacă nu spui tot nu mai ieşi niciodată, bă, din beciurile Securităţii!”. 
Chiar şi prietenii şi vecinii inginerului au fost chemaţi la Securitate, interogaţi şi puşi de Noni să dea declaraţii despre Troenaru.
http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2009/615%20Aranusi%20Ciprian%20Albert.pdf
Citeva puncte din angajamentul lui semnat cu Radoslav:
Incadrarea informatica a obiectivului cu sursele „ Alexandrescu” si „Vlad” , care vor fii dirijate pentru a stabili:
-daca face pregatiri pentru a pleca din tara si prin ce modalitati
-daca se manifesta dusmanos sau elogiaza modul de viata din occident
-daca audiaza si colpoteaza stirile transmise de posturile de radio straine
-daca influnteaza negativ persoanele cu care vine in contact sau ii instiga la activitati contrare normelor de drept
-semnalarea operativa a disparitiei acestuia de la domiciliul
http://www.cnsas.ro/documente/adeverinte/2009/23%20Mardare%20Vasile.pdf
Marea mea nedumerire cum CNSAS elibereaza asemenea decizii! Cert este ca Marius Troenaru (il rog sa confirme si pe forum), va contesta dreptul de revolutionar a lui Aranusi,dovada avind dosarul de urmarit  cu notele date de Arnausi Ciprian!
Inchei citatul.
Vin ca atare si confirm cele scrise mai sus, iar in acelasi timp il voi contesta la toate forurile de decizie competente si sper ca SSPR si CPRD sa i-a act de acest caz.
Cum e posibil ca un turnator, impostor si incendiator de masini sa reprezinte adevaratii revolutionari in Brasov ?
Ce s-ar fi intamplat cu mine daca revolutia ar fi esuat avand asemenea « prieten » ?

PETRASCU

Membru

2007-09-06

Membru

2007-08-17

MARIA PETRASCU – Domnule LEXUS, faci parte din categoria celor care obisnuiesc

sa inveleasca putin adevar intr-un paianejenis de minciuni, stiinta pe care o

detin doar anumiti indivizi , scoliti sa faca acest lucru. Esti de la Brasov,

esti din gasca lui Maior, nu esti revolutionat ci tutarul lui Maior, pus de

acesta sa spurci totul in jur. Las deoparte lipsa de barbatie a lui Maior care

n-a avut nicioadata curajul sa poarte o discutie cu mine si sa spuna de ce

acopera impostorii si tortionarii. Se foloseste de dumneata, asa cum se

foloseste de multi altii pentru a lovi acolo de unde vin acuze si intrebari ,

mari intrebari despre ce a facut el pentru aflarea adevarului, pe care il tot

clameaza. E problema dumitale daca iti asumi acest rol, nu a mea. Eu daca am

avut ceva de spus, si am tot spus pe acest forum, si nu numai, am facut-o

direct, fara sa-mi ascund idenititatea. si asa voi fac , in continuare, chiar

daca unora nu le place deloc. cat priveste dosarul meu , il voi pune cat d

e curand pe forum, nu am nimic de ascuns. De ascuns au altii, cum ar fi

\\\”vitejii\\\” luptaori pentru ingroparea adevarului si pentru acoperirea

tortionarilor si impostorilor . Nu am fost activista, nici PCR, nici UTC, nici

la sindicat, nicaieri.la inceputul lui decembrie 89, atat eu cat si sotul meu,

ziarist si el, urma sa fim exclusi din partid si dati afara din presa, pentru

instigare impotriva ordinii de stat. Evenimentele din decembrie 89 ne-au salvat

. dar dumneata, care sigur stii toate acestea, fiindca fiind de la Brasov , si

proveninind din structurile baietilor cu ochi albastri nu poti sa nu stii, nu

vei spune niciodata acest lucru. Nici ca sotul meu a fost anchetat in toamna lui

89 , de mai multe ori, la securitate – o sa vina vrema sa vorbesc si despre

acest lucru nici ca a urmat , in noimebrie , o ancheta dura, conudsa de

generalul ARDELEANU, care l-a si batut pe sotul meu. Dumneata n-o sa spui

niciodat ce a fost securitatea pentru romani si in ce iad au trait acesti

a. Un adevar trebuie demonstrat, si eu am demonstrat si o voi face mereu. O minciuna este doar spusa .

Asa ca , domnule LEXUS, spunet-i stapanului dumneavoastra sa fie barbat si sa

accepte o confruntare directa. O va face? Nu cred. te-ai deconspirat singur prin

pastrea facuta. Nu iti voi mai raspunde de acum inainte la atacurile marsave si

murdare are sunt , de fapt, stilul tau permanent de comportament. cum bine stii,

pentru ca stii, doar ai lucrat la dinamo chiar asa stau lucrurile cu achetarea

lui Marius petrascu si cu iminenta noastra \\\”expulzare\\\” sin redactii si din

partid, in 89. actul de dare afara trebuia sa se consume in 17 decembrie – dar a

venit Timisoara si n-au mai avut timp ticalosii sa se ocupe de noi. mernicia

care te caracterizeaza insa , si care a contribuit si la moartea sotului meu ,

nu se poate opri, pentru ca , repet , asta e stilul tau de viata. nu te urasc,

mi-e mila de tine , pentru ca , de fapt ntu nu ai nici o bucurie, doar placerea

de a improsca cu

mizerii in tot si in toate. cred ca esti foarte chinuit si nefericit de fapt. Domnule ministru secreat de stat Fesan, daca nu e

tradiv am o sugestie pentru sectiunea de pe sait/ul sspr unde se afiseasya

situatia preschimbarii. ar trebui, neapart, sa fie mentionat la observatii si ce

asociatie a promovat dosarul lui x sau z. asa ne putem face cu totii o imagine

despre mai multe lucruri, ca de pilda ine sunt cei promovati pe lista unei

asociatii, cati dintre ei sunt membrii acelei asociatii si cati de la alte

asociatii infiintate dupa 90, si multe altele. la fel cum ar trebui ca la

fiecare dosar de pe lista sa se mentioneze si data si locul nasterii ,

domiciliul actual si localitatea unde a participat respectivul la evenimentele

din 89. Poate se pot adauga si aceste date, f.f. importante din punctul meu de

vedere. va rog sa imi scuzati erorile de litera. IN ATENTIA DOMNULUI MINISTRU

SECRETAR DE STAT NICOLAE FESAN SI A TUTUROR REVOLUTIONARILOR AUTENTICI CARE NU

S-AU INDOIT NICIODATA C

A ADEVARUL DESPRE TROTIONARI NU A FOST INGROPAT ODATA CU CEI UCISI MISELESTE IN DECEMBRIE 89: n acest moment am dovada ca fostul maior de securitate

NICOLAE PARASCHIV, care a lucrat in cadrul seviciului ANTITERORIST al

Inspectoratului de Securitate Brasov, posesor al unui certificat de revolutionar

cf. L.42, si al beneficiilor conferite de acesta, avand depus si dosar de

preschimbare cf.L341, avizat de pres. As. Brasov decembrie 89, Dorin Lazar

Maior, a facut politie politica, inclusiv impotriva unor alti revolutionari

autentici din asociatia de la Brasov. Conform datelor oficiale rezultate din

dosarul de urmarit , de la CNSAS, al revolutionarului brasovean SORIN BOACA,

acesta a fost anchetat dur, in repetate randuri, in toamna anului 1989, de catre

revolutionarul tortionar, securistul PARASCHIV NICOLAE, care i-a intocmit dosar

de urmariere operativa, atat de catre ofiteri de securitate cat si de catre o

retea de informatori. maiorul de securitate NICOLAE PARASCHIV l-a terorizat pe

SORIN BOACA in timpul repetatelor anchete de la securitate, l-a lasat fara

servici. desi acesta avea familie si copii mici, si urma sa-l trimita in puscarie daca nu veneau

evenimentele din decembrie 89. dau, spre exemplificare, doar un extras dintr-o

nota de raport intomita si semnata de maiorul de securitate PARASCHIV NICOLAE.

care suna astfel: \\\”Numitii BOACA SORIN si (……) sunt lucrati prin mapa de

verificare pentru manifestarile dusmanoase grave ce pot conduce la comiterea

unor actiuni teroriste. Sursa ii va avea in continuare in atentie si se ca

conforma instructajului facut anterior.\\\” actiunle \\\”dusmanose grave\\\” ale

potentialului \\\”terorist\\\” Sorin Boaca, constau in faptul ca acesta avea in

89 familie si copii mici. se saturase de regimul comunisto-securist al lui

Ceausescu , de mizerie, frig si saracie si nu se sfia sa afirme acest lcru

public, ori de cate ori avea prilejul. a inceput sa fie chemat si anchetat la

securitate in toamna anului 89 de catre zelo

sul servitor al regimului comunist,maiorul de securitate Nicolae Paraschiv ,

anchete in timpul carora Boaca nu s-a sfiit, in ciuda amenintartilor cu moartea, sa spuna ca va iesi in strada sa manifeste

impotriva regimului opresiv si criminal, daca brasovenii se vor mai revolta, ca

in noiembrie 87. Urmarea a fost ca securistul Paraschiv l-a lasat fara loc de

munca pe Boaca, refuzand sa-i dea acestuia o adeverinta prin care anchetatul

sa-si motiveze absentele de la locul de muca la care nu se putea prezenta fiind

chemat, sau adus cu forta ,la ancheta la Securitatea din Brasov. E limpede ca

securistul revolutionar Paraschiv urmarea astfel ca, odata rams fara loc de

munca, fapt care s-a si intamplat, lui Boaca fiindu-i desfacut contratul de

munca din motive disciplinare – absente nemotivate- lit. i, fapt ce nu i-a mai

permis reangajarea in alta parte, sa il trimita in puscarie . praful s-ar fi

ales de Boca si de familia sa dac nu venea Decembrie 89.Si asta nu este tot.

Tortionarul revol

utionar securist PARASCHIV ocupa in prezent si functia de SECRETAR AL PRIMARIEI

BRASOV, A DEPUS LA DOSARUL SAU DE CONCURS PENTRU OCUPAREA ACESTUI POST DE INALT FUNCTIONAR PUBLIC O DECLARATIE PE PROPRIE RASPUNDERE CA NU A FACUT

POLITIE POLITICA!!!! ce aveti de spus domnule DORIN LAZAR MAIOR? Desi stiati

cine si ce a facut Paraschiv, pentru ca v-au spus de nenumarate ori si Boaca si

alti revolutionari anchetati de Paraschiv nu ati miscat un deget. Nici cand eu

vm-a cerut , nu odata, sa facem publica lista cu impostorii si tortionarii de la

Brasov – pentru ca exista dovezi nu ati vrut sa faceti acest lucru. Atunci am

depus eu denunt penal impotriva lui Paraschiv, cu acte si probe, v-am spus acest

lucru, si tot nu ati vrut sa faceti nimic. Ba da, ati facut, v-ati asmutit

gorilele impotriva mea si ati dat ordin , din puscarie unde va aflati, sa fiu

exclusa din asociatie. Sa nu credeti ca SORIN BOCA este singura victima a lui

Paraschiv. mai sunt si alti revolutionari de la Brasov care au

fot anchetati la fel de dur la securitate de maiorul securist, revolutionar

tortionar secretar ,Paraschiv. Si nu numai revolutionari si alti brasoveni,

chiar femei. Astept acum domnule Dorin lazar Maior ca dvs. si gasca de mnemernici care va stau in preajma

sa va repeziti la mine cu tot \\\”armamentul \\\”din dotare: laturi, minciuni,

injuraturi, etc. Cred ca cel mai nimerit ar fi sa inceapa LEXUS , alias POPA. El

are mana facuta, ca tot a fost in echipa cu Paraschiv. domnule Severin aici nu e

vorba de o imbranceala intre oameni in troliebuz, aici e vorba de tortionari

nerusinati care au anchtata si chinuit oameni, e vorba despre faptul ca ai sunt

\\\”revolutionari\\\” cu acte in regula desi au totrturat oameni inainte de 89

si, poate si in dec. 89. E vorba de ceva foarte grav, atat de grav incat nici nu

am cuvinte sa spun. Vorba lui Boaca, ma scuzati : \\\” Se pisa cainii pe

mormintele victimelor din decembrie 89 si nimeni nu spune cine i-a ucis si

securistii care ne-au chinuit p

e noi si familiile noastre se pisa acum si ei pe pe noi!\\\” APEL CATRE TOTI

REVOLUTIONARII ADEVRATI CITITI CU MARE ATENTIE POSTARILE FACUTE DE MINE LA

PAG.43,44 SI 45. ASTEPT REACTIILE BRASOVENILOR, IN SPECIAL , DAR SI ALE CELORLALTAI FORUMISTI! marlen, daca incerci sa rememorezi

postarile pe care le-am facut pe acest forum , si la acesta sectiune si la

celelalte, o sa-ti aduci aminte care sunt vinovatiile lui dorin lazar maior.

sunt multe , dar cele mai grave tin de faptul ca in asociaitie a tolerat si

tolereaza tortionari si impostori de care se foloseste , nu singur, prin

mijloace diverse , pornind de la santaj,amenintari, bataie, etc Sotul meu si cu

mine am fost membri in asociatie de pe vremea cand el nu era presedinte, O

mostra de cum a folosit Maior miscararea revolutionara poti avea daca intri pe

google si tastezi marius petrascu. vei gasi acolo date despre o mare porcarie a

lui maior care , fiind pe atunci deputat PSD, dupa ce intrase in parlament pe

listele partidului RO

MANIA MARE, a \\\”varsat \\\” toti revolutionarii din asociatie, fara sa le

ceara acceptul , la PSD, inclusiv pe sotul meu, care era deja decedat de un an.

Mai vrei argumente? Mai am. precizez, Marlen, ca era de notoritate publica atunci, asa cum este si acum, ca sotul meu, ziaristul MARIUS PETRASCU era un

opozant constant si un critic permanent al PSD-ului, inca de pe vremea cand

acesta se numea >FSN sau PDSR. Afront mai mare nu putea sa se aduca memoriei

sale dact sa il \\\”verse\\\” Maior in PSD. mutumesc domnule Scutudean pentru

vorbele bune. daca vom fi fara teama , Dumnezeu ne va ocroti si ne va ajuta in

demrsuile noastre de a arata care sunt impostorii si tortionarii. Daca vom fi

ezitanti nu vom putea avea nici un rezultat fiindca cei cu care ne luptam abia

asteapta sa simta ca ne temem. dmnule perju, cred ca ar fi ineresant si cazul

totionarului securist NICOALE PARASCHIV, din asociatia de la Brasov. Ce ziceti?

danny, nu inteleg ce are onestitatea mea cu postarile. esti cam

neclar in ce spui. nu inteleg nimic. , mi se pare foarte bizar danny, nu

inteleg ce are onestitatea mea cu postarile. esti cam neclar in ce spui. nu

inteleg nimic. , mi se pare foarte bizar fca din nou un apel pentru cei care vor

intra de dimineata pe forum. citit cu atentie postarile mele de la sectiunea Totul despre revolutie si

revolutionari, pag 44,45,46.astept opiniilie tuturor si, in special pe cele ale

revolutionari brasoveni adevarati. Noapte buna fca din nou un apel pentru cei

care vor intra de dimineata pe forum. citit cu atentie postarile mele de la

sectiunea Totul despre revolutie si revolutionari, pag 44,45,46.astept opiniilie

tuturor si, in special pe cele ale revolutionari brasoveni adevarati. Noapte

buna. marlen, am facut ce trebuia facut, dansul abia incepe, o sa vedeti ce va

urma. Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat si mi-a dat puterea sa am rabdare, sa

persisit in demersul meu, sa nu dau inapoi si mai ales ca m-a eliberat de frica.

sa ma intelegeti bine nu vrea

u sa ma raazbun pe nimeni, vreau doar sa se faca un pic de dreptate. Daca si voi

ati avea curajul sa mergeti la lupta deschisa cu ticalosii, impostorii,

tortionarii si cu cei care ii tin in brate ne-am simiti cu totii mai liberi si

am avea constiinta impacata fata de cei care nu mai sunt sau cei care au fost schiloditi in decembrie 89 pentru ca si noi sa fim

liberi. ATENTIE!!!! PENTRU CEI CARE CARE, DIN DIFERITE MOTIVE , NU AU INTRAT

INCA PE PORTAL LA ACEASTA SECTIUNE. Va rog cititi toate postarile mele de la

paginile 44 si 45. TORTIONARUL SECURIST , MAIORUL PARASCHIV NICOLAE,

REVOLUTIONAR CU CERTIFICAT, SIN BRASOV, A FACUT POLITIE POLITICA INAINTE DE 89.

EL A ANCHETAT MULTI BRASOVENI INCLUSIV \\\”COLEGI\\\” DIN ASOCIATIA DE LA BRASOV

CONDUSA DE DORIN LAZAR MAIOR. IN CURAND VETI AFLA MAI MULTE DETALII. ASTEPT SI

PARERILE REVOLUTIONARILOR BRAASOVENI ADEVARATI CARE NU SE TEM SI VOR SA SE AFLE

ADEVARUL! ICOHALM, TU ESTI DE LA BRASOV, IL CUNOSTI PE PARASCHIV SI STI, LA FEL

DE BINE CA M

INE CA ACESTA ESTE UN TICALOS NERUSINAT. domnule b.ionel, mutumesc de urari. Eu

cred ca multi dintre cei care posteaza aici, si la fel de multi dintre cei care

nu stiu de acest forum sau nu se pricep sa intre pe el nu realizaaza un lucru

simplu. adevarul , deconspirarea tortionarilor, securisti, activisti, militieni, oricare ar fi ei de catre cei ce ii stiu va usura nu doar constiintele

tuturor celor nevinovati,. Ci va permite si usurarea muncii celor de la SSPR ,

care astfel vor tria mai repede dosarele si vor putea sa grabeasca eliberarea

certificatelor de revolutionar. daca, de pilda, la asocitaia din brasov sunt mai

bine de o suta de impostori si tortionari, despre care se poate dovedi ca asa

este, locul lor la trierea de la sspr nu ar fi luat de revolutionarii adevarati,

oameni simpli, care tac acum pentru ca se tem ca nu vor mai lua noul

certificat?In ultima vreme presedinti de asociatii sau altii din conducerea

acestora tot le spun oamenilor sa taca, sa nu faca valuri, ca se

blocheaza sau anuleaza legea. o gaselnita ordinara aruncata ca poamenii sa

taca. iar cei care spun sa se taca isi fac linistiti mendrele, impreunaa cu

impostorii sau tortionarii. Asta este! piraneia si altii, nu-l mai luati in

balon pe 10055 sau pe altii care nu se prea pricep sa tasteze. nu asta e

important, important e ca omul vrea sa discute si sa spuna ce crede, daca nu are dreptate poate fi contrazis cu

argumente , nu cu imbranceli. lasati-i si pe cei care nu stiu prea bine sa

tasteze sa spuna ce gandesc. e un forum de discutii, nu un loc in care se intra

cu legitimatie de VIP! buna FOX, esti mai nou -vechi pe aici se pare. daca ti

ti-e frica sa nu te calce liftul pe strada stai baiete acasa, sub plapuma dar ai

grija ca plapuma sa fie sub pat, patul in beci, iar usa beciului zavorata si cu

mascati in fata. probabil ca as ai stat si in 89! ATENTIE, REVIN CU APELUL CATRE

FORUMISTI CARE NU AU INTRAT IERI SI ASTAZI PE PORTAL!!!!! Cititi va rog

posTarile mele de la paginile 44 si

45 privind deconspirarea unui tortionar \\\”revolutionar \\\” din Asociatia

BRASOV DECEMBRIE 89. Veti afla astfel cum a anchetat fostul maior de securitate

NICOLAE PARASCHIV, inainte de 89. mai multi revolutionari brasoveni dar si pe

altii. PE REVOLUTIONARUL SORIN BOACA , CE AVEA PE ATUNCI 2O DE ANI L-A BAGAT LA

TERORISM FIINDCA ACESTA INJURA REGIMUL COMUNIST. Domnule ministru secretar de stat FESAN,va rog cereti de la CNSAS referinte

icohalm, cred ca ti/ai dat sema ca domnul primar Scripcaru nu are aceleasi

preocupari cu domnul presedinte Traian Basescu. Domnul Scripcaru , cunoscut sub

brendul @primarul gospodar# are treba cu asfaltatul si cu taitul copacilor. nu

l/am auyit vreodata, desi este revolutionar, cel putin pe legea 42, sa aiba o

pozitie publica privitor la securitate /securitsti, militie/ militieni,

PCR/activisti, etc. L-am vazut in schimb la simulacrul de congres BNR din iulie,

de la Brasov, alaturi de Dorin Lazar Maior, chestie ce m-a mirat foarte, pentru

ca Maior a d

eclarat public ca il sustine pe Iliescu. L-am intrebat icohalm pe domnul primar

al Brasovului, Scripcaru, la o coferinta de presa, in primavara anului 2006,

dupa ce securtistul Paraschiv Nicolae daduse concurs de ocupare a postului de

secretar al Primariei Brasov, daca acesta a depus declaratie la dosarul de

concurs privind faptul ca a facut, sau nu, politie politica,. si am primit un raspuns confunz. N-am vrut sa-l mai enervez pe domnul primar Scripcaru, care,

nu-i asa, e ocupat cu asfaltul si transformarea copacilor in busteni , si am

cerut eu de la primarie copie dupa document. am primit-o si ce crezi ca declara

tortionarul revolutionar Paraschiv, coleg de asociatie xu domnul primar

Scripcaru si subaltern al acestuia in primarie? Ca nu a facut politie politica.

Atunci, vazand pana unde merge nenernicia si marsavia am depus denunt penal la

parchet impotriva lui paraschiv. Asta este! Doamne ajuta! scuze pt. greselile de

litera si dezacordul gramatical din final. noapet buna. sa de

a Dumnezeu sa incepa o saptamana in care firca sa dispara din oasele

revolutionarilor adevarati si sa inceapa si ei sa spuna ce stiu despre adevar.

Eu una merg inainte, asa cum i-am promis sotului meu, ziaristul MARIUS PETRASCU.

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna
august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav,
l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea
sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a
emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89, „dupa ce
s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram
solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de
Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un
moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi,
predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”
De bun ce a fost Ciprian Albert Aranusia a fost expulzat din Belgia..Acest
revolutionar cinstit omul lui « Maior » care decide dosare in SSPR are
interdectie in Belgia 5 ani;
Ciprian Albert Aranusia are si cazier acest martor nu este credibil.
Stiti foarte clar ,nu a emigrat in Belgia,este in Brasov unde are o cafenea unde se intlnesc
revolutionarii lui Maior!
Este si vicepresdinte al as. din Brasov!
PS.Ca de obicei nu duceti adevarul pina la capat prezentai numai ce
doriti,Arnausi acum este si mare “mason”
Intersativa mai bine cine se ocupa cu avorturile in Brasov in ani 80 era o
femeie”Janet” acum este avocat.
Paraschiv a fost securist dar prezentati martori credibil si situatia adevarata
din Brasov din anii 80,am uitat nu sinteti brasoveanca

Doamna ,cine era seful lui Parschiv ?
Radoslav era USLA, nu se ocupa cu anchete ;
La avorturi in ani 80 era « Janet » si capitanul Vasile ,de la miltie nu de la
securitate !
PT informarea corecta

BRASOVUL TAU – IAR ONLINE

Un securist-tortionar, mana dreapta a primarului
20-06-2008
Autor: Brasovul Tau

Vineri a avut loc instalarea noului Consiliu Local care, conform legii, este
validat de secretarul Primariei. Omul care ocupa acesta functie este dintre cei
mai influenti din Brasov. El da viza de legalitate pentru toate actele Primariei si Consiliului Local. Se numeste Nicolae Paraschiv si a
fost pe vremuri unul dintre cei mai temuti tortionari ai Securitatii. Veti citi
in continuare o ancheta senzationala. Declarati false, conspirativitate,
complicitate intre mai marii orasului, foste victime care nu-si gasesc
dreptatea… Totul dovedit prin documente si declaratii. O ancheta pe care, din
pacate, nu o veti putea citi in celelalte ziare din oras…

Un fost maior de Securitate ocupa, de sapte ani, folosindu-se de fals si uz de
fals, functia de secretar la Primaria Brasov. Protejat de persoane sus-puse si
considerat mana dreapta a primarului, Paraschiv nu se sinchiseste de Legea
Administratiei Publice Locale care interzice celor care au facut politie
politica sa fie functionari publici.

Pe vremuri, asa cum rezulta din declaratiile celor anchetati de el, a terorizat
fizic si psihic femeile care nu voiau sa faca fortat copii si pe brasovenii care
au cartit impotriva comunismului. Acum, este cel care ii valideaza pe cei alesi democratic de brasoveni in Consiliul Local.

Paraschiv a fost instalat in post, ca secretar interimar in Primaria Brasov, de
fostul prefect PSD, Otilian Neagoe, in 2001. In ianuarie 2006, s-a inscris, a
participat si a castigat concursul organizat de Primarie pentru ocuparea
functiei de secretar. A fost singurul candidat. Pentru a i se permite sa ocupe
functia, a declarat pe proprie raspundere ca nu a facut politie politica. Falsul
se afla si acum printre documentele Primariei.

Primarul Scripcaru stia, si stie si acum, ca se incalca legea, dar se face ca
ploua, relatiile lui cu secretarul Primariei fiind foarte stranse. Functionarii
institutiei stiu si ei, dar tac malc, de frica.

Falsul facut de Paraschiv, consemnat si arhivat in documentele oficiale ale
muncipalitatii, este dovedit de probe zdrobitoare: un denunt penal, datand din
2006 si nesolutionat inca de Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov cuprinde
mai multe declaratii olografe ale unor brasoveni care au fost anchetati dur de Paraschiv in anii `80 si care au avut mult de suferit, impreuna cu
familiile lor din cauza masurilor de teroare dispuse de fostul maior Paraschiv.

Securist cu brevet de revolutionar

Desi a fost implicat ca ofiter de Securitate in evenimentele din 22 decembrie
1989, Paraschiv a avut tupeul sa solicite – si sa obtina – in 1992, prin
Asociatia „Brasov-Decembrie 1989″, certificatul de Luptator Remarcat prin Fapte
Deosebite, conform legii nr 42/90, beneficiind, desigur, de toate drepturile
conferite de respectivul act normativ.

Obisnuit deja cu declaratii false si memorii aberante, odata cu aparitia Legii
341 din 2004, a cerut preschimbarea certificatului. Presedintele organizatiei
brasovene de revolutionari, Dorin Lazar Maior a inchis si el ochii in fata
tortionarului care a anchetat inclusiv membri din asociatie si i-a promovat
dosarul la Bucuresti, la SSPR, dand si o recomandare scrisa in acest sens.

„Nu am desfasurat activitati de politie politica”

Gravitatea falsurilor facute de Nicolae Paraschiv e cu atat mai mare, cu cat functia publica pe care o ocupa este
foarte importanta: secretarul unei primarii da viza de legalitate pentru toate
actele emise de Primarie, inclusiv pe hotararile luate de Consiliul Local.

Conform conditiilor de participare, Paraschiv, in calitate de fost ofiter activ
de securitate, nu era indreptatit sa se inscrie la concursul pentru ocuparea
postului de secretar. In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa
mentioneze ca in perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica timp de 16 ani, a fost
ofiter de Securitate, angajat al Inspectoratului de Securitate Brasov,
mentionand laconic doar ca in acea perioada a lucrat in Ministerul de Interne.

La acelasi dosar, Nicolae Paraschiv a depus, pentru a putea intra in concurs, la
data de 10 ianuarie 2006, o declaratie pe propire raspundere ca nu a desfasurat
activitati de politie politica, sub semnatura olografa. Iata ce spune Paraschiv
si semneaza cu propria mana: „Declar pe propria raspundere ca nu am desfasurat activitati de politie politica”.

CV cu functii inalte

Dupa Revolutie, Paraschiv a fost ajutat de mai multi oameni sus-pusi. A lucrat,
pe rand, la Trust I.A.S. Brasov (Gospodaria de Partid), la Poiana Brasov SA
(unde nu intamplator era director Otilian Neagoe, cel care mai tarziu, l-a
numit secretar la Primarie), Poiana Cibela Brasov SA, SNP Petrom Bucuresti,
Prefectura Brasov (unde era prefect acelasi Otilian Neagoe) si, in ultimul timp,
la Primaria Brasov, mereu pe functii inalte, de director, sef serviciu sau
secretar al Prefecturii si Municipiului.

Mai inainte insa, din 20 august 1974 pana in 22 ianuarie 1990 a facut parte din
cadrele de nadejde ale Ministerul de Interne, cum recunoaste chiar el, minister
de care apartinea, dupa cum se stie, si Securitatea.

In CV-ul depus la dosarul de concurs, Paraschiv a omis sa mentioneze ca in
perioada 20.08.1974-22.01 1990, adica inca de pe bancile facultatii de drept, pe
care a absolvit-o in 1976, a fost ofiter de securitate si a lucrat in cadrul Inspectoratului de Securitate Brasov. A mentionat doar ca in acesti 16
ani a lucrat in Ministerul de Interne.

Ce a facut la Revolutie

Desi Legea 341 precizeaza clar ca „de prevederile prezentei legi nu beneficiaza
persoanele, civili sau militari, care sunt dovedite a fi fost implicate in
activitatile fostei securitati ca politie politica, precum si persoanele care au
organizat, au actionat, au instigat si au luptat, sub orice forma, impotriva
revolutiei din decembrie 1989″, Paraschiv a obtinut certificatul de Luptator
Remarcat prin Fapte Deosebite. Iata ce scrie in memoriul privind activitatea sa
revolutionara: „Am luptat si mi-am adus contributia la identificarea si
arestarea elementelor contrarevolutionare ce desfasurau activitate de tip
terorist”. O contributie „deosebita” ar fi avut-o, dupa cum se lauda in memoriu,
la „arestarea lui Tudor Molan, depistat in posesia unei arme cu luneta, pe care
ulterior l-am predat Comandamentului Frontului Salvarii Nationale”. In memoriul
de sase pagini, Paraschiv asterne in cascada o serie de „fapte curajoase”, mentionand spre final
ca „sirul acestor acte revolutionare ar f
i continuat firesc daca nu as fi fost intrerupt de arestarea mea in noaptea de
23 decembrie 1989 (!), punerea sub catuse si depunerea in arestul fostei
Militii, unde am fost tinut 5 nopti si 6 zile in regim de teroare”.

A capturat un postas „terorist”

Cu toata „contributia hotarata” la victoria revolutiei, Paraschiv a fost,
intr-adevar, arestat in noaptea de 23 spre 24 decembrie, 1989. Acuzatia:
terorism. Motiv pentru care a petrecut cinci nopti in arestul Militiei
Judetului, dupa cum declara. Principala sa contributie la victoria Revolutiei,
asa cum reiese din propria declaratie, a fost capturarea lui Tudor Molan, un
postas, care ar fi fost surprins tragand asupra nevinovatilor. S-a pastrat chiar
o poza de la capturarea lui Molan, in care apare si Paraschiv.

Interesant este ca postasul nu a recunoscut niciodata ca a avut arma asupra sa.
Nici n-a mai avut prea mult timp, murind cateva zile mai tarziu in arestul Militiei. La autopsie s-a constatat ca a
avut coastele rupte si capul spart. In Certificatul Medico-Legal se mentioneza
ca loviturile le-a primit in multimea de oameni indignati, dupa ce a fost prins
de Paraschiv. Dar in fotografie Molan nu are nici capul spart, nici nu pare ca
ar avea ceva coaste rupte. Paradoxal, sau nu, in acelasi arest al Militiei, au
ajuns si maiorul Paraschiv, impreuna cu un alt ofiter de securitate, Murariu. In
aceeasi perioada cu Molan si se pare ca in aceeasi celula.

Ancheta avorturile

Pe vremea cand il slujea pe Ceausescu, actualul secretar al Primariei Brasov
raspundea de sistemul sanitar si avea un birou special chiar in cladirea
Directiei Sanitare. Femeile care ajungeau la inceputul anilor 80 , cu avort
provocat, la Maternitatea din Brasov, pentru ca nu voiau sa dea viata unor
copii pe care nu aveau cu ce sa ii creasca nu o sa il uite nicodata. Povestesc
chiar doctorii din acea perioada cum le ancheta, in timp ce acestea se chinuiau in dureri cumplite, sa marturiseasca cine le-a provocat avortul.

Anchetata de Paraschiv pentru ca asculta Europa Libera

Actuala mana dreapta a primarului Scripcaru nu a iertat nici personalul medical
in vremea cand era maior de Securitate. Maria Pitul, asistenta de laborator la
Spitalul Judetean, a fost anchetata de Nicolae Paraschiv pentru infractiunea de
a fi ascultat postul „Europa Libera”. Dupa cum declara femeia, Paraschiv a
chemat la audieri sase persoane, timp de doua luni, in anii 1980-1981, toate
asistente si colege cu Maria Pitul, pentru a afla ce comenteaza aceasta la
serviciu in legatura cu evenimentele din Polonia, interventiile rusilor in
Afganistan , informatii auzite la Europa Libera. Ulterior a fost anchetata si
Maria Pitul. „Am fost chemata si eu la biroul special de catre Nicolae
Paraschiv, pentru a fi anchetata. Ancheta a durat cam trei ore, timp in care
fostul securist alterna modul de anchetare intre politete si amenintari.
Amenintarile au culminat spre final, cand mi-a dictat declaratia”.

Speriata, femeia a fost nevoita sa recunoasca cum ca ar fi afirmat: „daca nu se
iau masuri urgente economico-administrative, vom ajunge mai rau decat in
Polonia”. Suficient pentru ca, ulterior, sa devina docila. Altfel, pentru ceea
ce a scris si semnat, ar fi ajuns „pe mana baietilor care se poarta mai urat”,
dupa cum i-a spus, prieteneste,Paraschiv, care a amnenintat-o: „Nu mai iesti
nicodata din beciurile Securtiatii. In final, a urmat o sedinta de condamnare a
atitudinii contrarevolutionare a tovarasei, tinuta in biroul sefului de sectie
din spital la care Maria Pitul a fost silita sa asiste fara a putea sa se apere.

„Cu pistolul la spate”

Sorin Boaca, muncitor necalificat la IJPIPS Brasov, l-a injurat in public pe
Ceausescu. Omul a fost ridicat in cursul saptamanii 20-27 octombrie 1989 de
catre capitanul de securitate Radoslav, superiorul lui Paraschiv si dus la
Militie, si apoi la Securitate. Aici a fost anchetat timp de 20-25 de zile de
catre maiorul Paraschiv. Securistul era interesat sa afle de ce Sorin Boaca il injura pe Ceausescu, de ce vrea sa plece din
tara, de ce este nemultumit de regimul comunist, sugerandu-i anchetatului,
„cateodata cu pistolul la spate”, ca se poate ajunge la situatia din 15
noiembrie 87: „O sleahta de nemernici au devastat Consiliul Judetean, iar eu
sunt pus aici sa previn astfel de situatii”, i-ar fi explicat Paraschiv lui
Boaca. Din cauza absentelor de la serviciu, Boaca si-a pierdut, in 6 decembrie
1989 ,serviciul la IJPIPS iar conform vestitului decret 153 , cei care nu aveau
loc de munca erau condamnati la inchisoare. Sorin Boaca a scapt ca prin minune
de capcana pregatita de Pa
raschiv, nu a mai ajuns in puscarie la Codlea pentru ca a venit Decembrie 89.
Impreuna cu alti brasoveni, anchetati si terorizati de acelasi Paraschiv, s-au
dus sa il caute la Securitate si sa ii ceara socoteala. Dar Parschiv , contrar
ordinului dat de Iulian Vlad – comandantul Securitatii, nu era in institutie
ci… la Revolutie.

„Teroristi, predati-va! Paraschiv e arestat!”

Un alt brasovean, Ciprian Albert Aranusi, declara tot sub semnatura, ca in luna
august si septembrie 1989, aceeasi securisti, respectiv Paraschiv si Radoslav,
l-au anchetat la sediul Securitatii Brasov, pentru ca aveau informatii ca vrea
sa paraseasca tara. Scarbit ca tot securistii sunt la putere, brasoveanul a
emigrat in 1990 in Belgia. Araniusi isi aminteste ca, in Decembrie 89, „dupa ce
s-a deschis focul in orasul nostru, am plecat in patrule spre locurile unde eram
solicitati de manifestanti, si anume in zona Teatrului Dramatic, vis-a vis de
Consiliul Judetean, de unde se executau focuri de arma. In aceasta zona, la un
moment dat, un ofiter de armata a strigat prin porta-voce: «Teroristi,
predati-va! Maiorul Paraschiv este arestat!»”.

Anchetator dur

O alta victima a securistului Nicolae Paraschiv a fost inginerul Marius
Troenaru. Fiul unui inspector de la Sanatate, Troenaru terminase politehnica si
fusese repartizat undeva in Mehedinti. In 1989, in timp ce Marius era intr-o
delegatie la Brasov, la usa familiei Troenaru a sunat cuplul de securisti
Radoslav-Paraschiv si i-au ordonat sa se prezinte a doua zi la Securitate.
„Ne-am trezit la usa apartamentului cu maiorul Nicolae Paraschiv de la
Securitatea Brasov, acompaniat de maiorul Radoslav. Paraschiv si-a motivat
prezenta prin faptul ca detinea informatii ca vreau sa parasesc tara. Am fost
chemat a doua zi la Sediul Securitatii”.

Inginerul povesteste, sub semnatura, ca Paraschiv a urlat la el si l-a injurat,
pentru ca aflase ca ar vrea sa fuga din tara, inot, trecand Dunarea. Ancheta a
durat mai multe zile.

„In timpul anchetei, maiorul Paraschiv mi-a luat declaratii sub presiune,
amenintandu-ma, aducandu-mi injurii si urland la mine. «Daca nu spui tot nu mai
iesi niciodata, ba, din beciurile Securitatii!», urla Paraschiv”.. Chiar si
prietenii si vecinii inginerului au fost chemati la Securitate, interogati si
pusi de acelasi Paraschiv sa dea declaratii despre Troenaru.

Spaima familiei Troenaru s-a terminat doar odata cu revolutia. Spaima noastra, insa, a ramas.

„Numai Dumnezeu are dreptul sa judece”

Cand vine vorba de Revolutia din 1989, secretarul Primariei Brasov , securistul
tortionar Nicolae Paraschiv devine foarte sensibil. „Amintindu-mi de acele
vremuri, imi deschideti o rana in suflet. Da, am participat la Revolutie, am
luptat pentru libertatea acestui popor pe care il iubesc! Am fost inchis, am
fost batut si schingiuit! Numai eu stiu prin cate am trecut!”, a declarat
Paraschiv, cu lacrimi in ochi, unui reporter.

Cat despre faptul ca a fost ofiter activ de Securitate, timp de 16 ani,
Paraschiv se apara: „Faceam parte dintr-un sistem.Da, am fost ofiter. Si ce
daca? E vorba de viata mea privata. Foarte multi activau in PCR. Dar asta nu
inseamna ca am facut politie politica. Sunt si eu un om, am un suflet. Iar
sufletul meu a fost calcat in picioare de rauvoitori. Dar nu-i judec. Numai
Dumnezeu are dreptul sa judece”.

„Ma rog pentru dusmanii mei”

Intrebat cum isi explica fapul ca exista atatia oameni care au declarat, sub semnatura, ca au fost anchetati de el in perioada comunismului,
Paraschiv spune ca „acesti oameni mint. Vor sa imi faca rau. Dar cu toate
acestea, eu ma rog in fiecare dimineata, inainte de a pleca de acasa, pentru
dusmanii mei, sa le fie bine”. Fostul maior isi asuma responsabilitatea pentru
declaratia pe care a dat-o in dosarul de concurs pentru ocuparea postului de
secretar: „Intr-adevar, in declaratia mea am scris ca n-am facut politie
politica. Eu sunt pregatit sa raspund personal, in fata legii, pentru aceasta
declaratie!”

Desi toata lumea din Primarie cunoaste trecutul lui Paraschiv, nimeni nu a
intreprins ceva pana in momentul de fata. Purtatorul de cuvant al Primariei
Brasov, Sorin Toarcea, spune: „Este strict problema domnului Paraschiv daca a
facut sau nu politie politica. Dansul isi asuma singur responsabilitatea pentru
declaratia sa. Iar pana in prezent nu s-a primit nici o sesizare impotriva lui.
Domnul primar nu are absolut nici o legatura cu asta!”.

Verdict de politie politica de la CNSAS

CNSAS a emis pe numele lui Paraschiv, decizia nr.3583/11.10 2007, prin care s-a
stabilit ca acesta a fost agent al politiei politice comuniste. Decizia
amintita a fost contestata de catre titularul acesteia, Colegiul CNSAS emitand o
alta decizie, nr. 7078/20. 12. 2007, prin care a fost respinsa contestatia.
Ultima decizie a fost contestata de Paraschiv, in fata instantei de judecata, la
Curtea de Apel Brasov.
Intre timp, securistul specializat in politie politica, de la Primaria Brasov,
aplica orice metoda pentru a trage de timp. Numerosi brasovenii, pe care i-a
anchetat inainte de 1989, torturandu-i fizic si psihic, care au dat declaratii
scrise in acest sens, sunt dispusi , in ciuda presiunilor care se fac asupra lor
,sa depuna, oricand, si marturie in instanta.

De retinut este insa si si faptul ca primarul George Scripcaru, reales in
functie, la 1 iunie, 2008, il tine strans in brate pe
tortionarul„revolutionar”, simuland necunoasterea cu privire la faptul ca in
februarie, 2006, Paraschiv a depus la dosarul de concurs pentru ocuparea postului de secretar, o
declaratie pe proprie raspundere, in care minte ca nu a facut politie politica.

Nici Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, unde un denunt penal impotriva
secretarului tortionar Nioclae Paraschiv, insotit de suficiente probe,
asteapta, tot din 2006 , sa primeasca o rezolutie, nu se grabeste sa solutioneze
cazul permitand astfel ca un securist care, a facut politie politica la greu in
Brasov sa ramana pe un post de inalt functionar public , in baza unui fals si uz
de fals acte publice.

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214Copii si tineri impuscati in frunte
De atunci si pana in 29-30
decembrie, sotii Petrascu au fost mereu in zonele fierbinti ale
Brasovului. Au ajuns si la morga Spitalului Judetean, unde mortii erau
aruncati claie peste gramada. “Umplusera si holurile cu ei, erau peste
o suta. Nu mai incapeau, mergeam prin balti de sange, vedeam cadavre de
copii, tineri si adulti , impuscati in frunte, in inima, in picioare si
abdomen cu creirii si intestinele explodate, scene de cosmar, ce nu pot
fi uitate niciodata… Atunci ne-am decis sa nu avem liniste pana nu
vom descoperi cine a tras de fapt, pentru ca incepuseram sa intelegem
ca multi dintre acesti morti fusesera impuscati cu arme cu luneta, de
catre profesionisti. Erau acolo, la morga, familii disperate, plangeau,
tipau mame, isi strigau copiii. Alte familii asteptau sa poata intra,
sa-si caute copiii, sotii, sotiile, rudele: mi-au ramas intiparite pe
retina privirile lor, un amestec ingrozitor de dureros, de speranta si
disperare”, isi aminteste ziarista.

Telefoane de amenintare
Marius si Maria Petrascu au inceput investigatiile imediat dupa Revolutie. Multa vreme Parchetul Militar Brasov
n-a
facut nimic, desi aveau probe, declaratii, documente, poze si chiar
gloante atipice aduse de familiile celor ucisi sau raniti. S-au dat
NUP-uri pe toate dosarele de la parchet. In 2004, dupa 14 ani de la
evenimentele din decembrie ´89, cand a venit generalul DanVoinea la
Brasov, sa preia dosarele, acestea erau cu paginile lipite si cu un
strat gros de praf pe ele… Nimeni nu a fost sanctionat. Jurnalista
spune ca s-au facut presiuni asupra sotului si a sa. “Multe telefoane
de amenintare, anonime, casa sparta de doua ori, ravasita toata si cu
mesaje de amenintare infipte in pereti, cu ace. Nu ne-am oprit. Am
infiintat si o asociatie (APAR – Asociatia pentru aflarea adevarului
despre revolutie), in care erau si Ioan Demi si Octav Bjoza si Viorel
Tocan, si altii. Oamenii au venit la noi, la APAR, au fost audiati, au
fost inregistrati pe banda. O parte din documentare a fost folosita in
carte, o parte a disparut din fiset. Din 1990 incoace, in toti acesti
ani, n-a fost zi sa nu investigam, sa nu cercetam ce s-a intamplat
atunci”, spune Maria Petrascu

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214

 

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Lying in wait: Securitate Director General Vlad in the CC building (III)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 15, 2013

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/09/14/lying-in-wait-securitate-director-general-vlad-in-the-cc-building-i/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/09/14/lying-in-wait-securitate-director-general-vlad-in-the-cc-building-ii/

Sergiu Tanasescu (medicul echipei de fotbal Rapid Bucuresti) = S.T.
Ion K. Ion (ziarist, Cuvintul) = I.I.

S.T.: Noi i-am predat organelor de procuratura militara. Pe foarte multi i-am
prins in primele zile, identitatea lor fiind stabilita de mai multi, de
colonelul Octavian Nae, Constantin Dinescu (unchiul lui Mircea), Guse, dar mai
ales Vlad care strig la prinsii astia ca de ce nu i-au ascultat ordinul sa se
predea, ei faceau pe sfintii, dar teava armei era inca destul de calda de la
ispravile lor. Dupa ce suportau interogatoriul acesta sumar, celor mai multi li
se dadea drumul.

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2011/09/05/imagini-inedite-si-rare-ale-lui-spiru-zeres-si-ale-lui-dan-cioban-televiziune-japoneza-nhk-si-revolutia-romana-din-decembrie-1989/

I.I.: De ce?

S.T. Asa ordona Vlad. Pe 22 decembrie am prins un maior de securitate care a
fost dezarmat si pus in libertate, a doua zi l-am prins din nou, i-am luat
armamentul si munitia si iarasi Vlad a garantat pentru el, numai ca a treia zi
l-am prins din nou. Ne-am enervat si atunci i-am arestat pe toti, inclusiv pe
Vlad si pe colonelul Nae, cu atit mai mult cu cit pe ultimul il surprinsese o fata de a noastra la subsol I,
unde era Termoficarea, transmitind nu stiu ce la un aparat de emisie-receptie.

I.I.: S-a vinturat prin presa ideea prezente unor teroristi straini…

S.T.: Imi veti ingadui sa nu ma priveasca aceasta problema ea tine de competenta
istoriei. De acord?

I.I.: O.K.

S.T.: Pe un terorist l-am prins chiar eu, mina mea. Avea 26 de ani si doua
legitimatii, una de student in anul IV la Drept si alta data de Directia a V-a
U.S.L.A.C. Unitati Speciale de Lupta Antiterorista si Comando. Era drogat. Am
gasit asupra lui si a altor teroristi un fel de cicolata, tipul “Pasuma” si
“Gripha”. Era un drog extraordinar de puternic ce dadea o stare de euforie,
axata insa pe agresivitate si distrugere, si o independenta fata de somn de cel
putin 10 zile. Aveau un armament supersofisticat, cu infrarosii, cu sistem de
auzire la distanta etc. Am capturat o arma din asta si am tras trei gloante
intr-o tinta aflata la vreo suta de metri. Arma n-avea nici un recul si,
controlind apoi, am constatat ca toate cele trei gloante se infipsesera unul in celalalt. Ne-am facut si
noi treaba apoi cu pusca asta pina s-a terminat munitia.

I.I. : Ce se intimpla cu teroristii prinsi?

S.T.: Noi i-am predat organelor de procuratura militara. Pe foarte multi i-am
prins in primele zile, identitatea lor fiind stabilita de mai multi, de
colonelul Octavian Nae, Constantin Dinescu (unchiul lui Mircea), Guse, dar mai
ales Vlad care strig la prinsii astia ca de ce nu i-au ascultat ordinul sa se
predea, ei faceau pe sfintii, dar teava armei era inca destul de calda de la
ispravile lor. Dupa ce suportau interogatoriul acesta sumar, celor mai multi li
se dadea drumul.

I.I.: De ce?

S.T. Asa ordona Vlad. Pe 22 decembrie am prins un maior de securitate care a
fost dezarmat si pus in libertate, a doua zi l-am prins din nou, i-am luat
armamentul si munitia si iarasi Vlad a garantat pentru el, numai ca a treia zi
l-am prins din nou. Ne-am enervat si atunci i-am arestat pe toti, inclusiv pe
Vlad si pe colonelul Nae, cu atit mai mult cu cit pe ultimul il surprinsese o fata de a noastra la subsol I,
unde era Termoficarea, transmitind nu stiu ce la un aparat de emisie-receptie.

I.I.: Cum si cind au fost descoperite buncarele?

S.T.: Destul de tirziu, in orice caz dupa 24 decembrie. Unele intimplator, cele
mai multe insa datorita insa a doi indivizi….

(Sergiu Tanasescu, cu Ion K. Ion, “Dinca si Postelnicu au fost prinsi de pantera
roz!” Cuvintul, nr. 9 29 martie 1990, p. 15.)

—————————————————————————————————————

…Ceea ce, insa, se stie si s-a probat cu nenumarate marturii este ca primele focuri s-au tras de pe acoperisul fostului Palat Regal.

…Probe concordante arata ca generalul Vlad a trimis o echipa USLA sa descopere cine e pe acoperisuri si trage.  Afirmatia a fost sustinuta in fata Comisiei senatoriale si de colonelul de Securitate Octavian Nae.

Ce observam aici fara nicio dificultate?  La intrebarea directa a generalului Gusa (“ai cui sunt?”), generalul Vlad nu a raspuns, ci s-a referit la o alta tema, si anume “pe cine a tradat”.  Apoi, cum ramane treaba cu dezarmarea securistilor daca s-a trimis o unitate USLA inarmata sa cerceteze Palatul Regal?  In sfarsit, rezulta clar ca subordonati ai generalului Vlad ii executau ordinele, neconditionat.

(Generalul Magistrat (r) Ioan Dan, Teroristii din ’89, Lucman, 2012)

image0

image0-001

image0-002

in his declaration of 29 January 1990–the text of which was published for the first time (oare de ce?) in 2012 by Ioan Dan–General Vlad identified exactly who was most likely responsible for initiating the gunfire from the Royal Palace:

1) Elementele din Directia a V-a, USLA, CTS si din alte unitati de Securitate, inclusiv speciale.

a) Directia a V-a, asa cum am mai spus, avea in responsabilitate paza si securitatea interioara a Palatului Republicii, multe dintre cadrele acestei unitati cunoscand foarte bine cladirea, cu toate detaliile ei.  In situatia creata in ziua de 22.12.1989, puteau sa mearga la Palat, pe langa cei care faceau acolo serviciul si unii dintre ofiterii si subofiterii care se aflau la sediul CC ori la unitate.

Este ca se poate de clar ca numai niste oameni care cunosteanu bine topografia locului ori erau in complicitate cu cei care aveau asemenea cunostinte puteau patrunde in cladire (sau pe acoperisul ei) si transporta armamentul si cantitatile mari de munitie pe care le-au avut la dispozitie.

image0-001

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/09/01/securitate-director-general-iulian-vlad-identifies-the-terrorists/

Posted in decembrie 1989, raport final | Tagged: , , , , , , , , | 4 Comments »

Final Boarding Call for TAROM’s special ROMBAC service from Bucuresti to Sibiu: Would the large party of suspicious “Soviet tourists” please report to the gate immediately! (IV)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 16, 2013

Part I :  Just how absurd is the Soviet tourist scenario?! http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/08/10/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-i/

Part II:  Senior Securitate officials sent to Timisoara cannot find the “foreign tourists” Nicolae Ceausescu and Iulian Vlad claim are behind the unrest.  http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/08/11/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-ii/

Part III:  The Ceausescu regime bans new Soviet travellers to the country…but allows those “in transit,” already in Romania, to stay…and apparently, despite supposedly having great suspicions of their actions, do nothing to stop them… http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2013/08/14/final-boarding-call-for-taroms-special-rombac-service-from-bucuresti-to-sibiu-would-the-large-party-of-suspicious-soviet-tourists-please-report-to-the-gate-immediately-ii-2/

I hope to develop this, part IV, at another time…for now, some previously related content in reference to the famous ROMBAC flight of 20 December 1989 from Bucuresti (Otopeni) to Sibiu:

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/ultimul-raport-al-securitatii-catre-nicolae-ceausescu/

The Securitate’s last report to Nicolae Ceausescu:

Please note:  no mention whatsoever of the alleged role played by “Russian tourists” or “Soviet tourists” in allegedly fomenting the Timisoara uprising, or of their supposed presence on the ROMBAC of 20 December 1989

published in Evenimentul Zilei, 28 iulie 1992, p. 3.

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2009/10/04/decembrie-89-citeva-indoieli-stirnite-de-un-articol-din-revista-22-cazul-ivanciuc-si-teza-turistilor-sovietici/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2009/03/26/a-ruse-by-any-other-name-general-stanculescu-the-soviet-tourists-and-december-1989/

THE 1989 ROMANIAN REVOLUTION AS GEOPOLITICAL PARLOR GAME: BRANDSTATTER’S “CHECKMATE” DOCUMENTARY AND THE LATEST WAVE IN A SEA OF REVISIONISM

By Richard Andrew Hall

Disclaimer: This material has been reviewed by CIA. That review neither constitutes CIA authentification of information nor implies CIA endorsement of the author’s views.

Part 3: Ruse

A SECURITATE RIDDLE: SOVIET “TOURISTS” AND THE OVERTHROW OF THE CEAUSESCU REGIME

Although I have written a good deal on the “tourist” conundrum in the past (see, for example, Hall 2002), I have not formally addressed the role of foreign histories of Ceausescu’s overthrow in the historiography of December 1989, particularly in regard to this topic. In the wake of the broadcast of Brandstatter’s “Checkmate” documentary in February 2004, Vladimir Bukovski’s invocation of journalist John Simpson’s 1994 article on the topic (discussed in Part 2 of this series) suggests, however, that it needs to be broached in greater detail. Moreover, as the year-long look-back at the December 1989 events in “Jurnalul National” shows, the “tourist” question—somewhat surprisingly to me—has become more and more central to arguments about the Revolution, thereby amplifying what is already tremendous confusion over the events in the Romanian press and public. Of course, as has traditionally been the case, the Soviet/Russian tourists figure prominently, and, to a lesser extent, the Hungarian tourists. However, the stock of other tourist groups has also gone up. For example, the role of Yugoslav (specifically Serb) tourists has found a greater emphasis, and, seemingly out of nowhere, so have East German/STASI tourists! The principal sources for all of these allegations are, as usual, former Securitate and Militia officers, with some military (intelligence) personnel thrown in for good measure.

FOREIGN FORUM, ROMANIAN CONTEXT

It is difficult to pinpoint the exact first mention of “the tourists” and their alleged role in the Revolution, but it appears that although the source of the claim was Romanian, the publication was foreign. James F. Burke, whose name is unfortunately left off the well-researched and widely-consulted web document “The December 1989 Revolt and the Romanian Coup d‘etat,” alludes to the “Romanian filmmaker” who first made these allegations (Burke, 1994). The claims are contained in an article by Richard Bassett in the 2 March 1990 edition of “The Times (London).” According to Bassett,

“Mr. [Grigore] Corpacescu has no doubt that the revolution here was carefully stage-managed—as was the case in Prague and East Berlin—by the Russians…According to Mr. Corpacescu a party of Soviet ‘tourists,’ all usually on individual visas, arrived in Timisoara two days before the first demonstration outside Mr. [i.e. Pastor] Tokes’ house. Police records trace them reaching Bucharest on December 20. By the 24th, two days after Ceausescu fled by helicopter, the Russians had disappeared. No police records exist to indicate how they left the country. (“The Times (London),” 2 March 1990)

But Bassett’s interlocutor, Mr. Corpacescu, says some strange things. Bassett is not clear but it appears that Corpacescu suggests that the post-Revolution Interior Minister Mihai Chitac, who was involved in the Timisoara events as head of the army’s chemical troops, somehow purposely coaxed the demonstrations against the regime because the tear-gas cannisters his unit fired failed to explode—the failure somehow an intended outcome. But beyond this, Corpacescu, who is at the time of the article filming the recreation of Ceausescu’s flight on the 22nd—using the same helicopter and pilot involved in the actual event—makes the following curious statement:

“The pilot of this helicopter is an old friend. I have many friends in the police, Timisoara was not started by the Hungarian pastor, the Reverend Laszlo Tokes [i.e. it was carefully stage-managed…by the Russians].” (“The Times (London),” 2 March 1990)

The pilot of the helicopter was in fact Vasile Malutan, an officer of the Securitate’s V-a Directorate. What kind of a person would it have been at that time—and how credible could that person have been–who has the pilot as an old friend and “many friends in the police?” And it would have been one thing perhaps two months after the revolution to talk about the presence of foreign agents “observing” events in Timisoara, but to deny the spontaneity of the demonstrations and denigrate Tokes’ role at this juncture is highly suspicious. I have been unable to unearth additional information on Mr. Corpacescu, but his revelations just happen to serve his friends extremely well—particularly at at time when the prospect of trials and jail time, for participation in the repression in Timisoara and elsewhere during the Revolution, still faced many former Securitate and Militia [i.e. police] members.

THE FORMER SECURITATE AND MILITIA REMINISCE ABOUT THE SOVIET “TOURISTS”

A week after “The Times” article, the chief of the Securitate’s Counter-espionage Directorate, Colonel Filip Teodorescu, mentioned at his trial for his role in the Ceausescu regime’s crackdown in Timisoara that he had in fact detained “foreign agents” during the events there (“Romania Libera,” 9 March 1990). In his 1992 book, he developed further on this theme, specifically focusing on the role of “Soviet tourists:”

“There were few foreigners in the hotels, the majority of them having fled the town after lunch [on 17 December] when the clashes began to break out. The interested parties remained. Our attention is drawn to the unjustifiably large number of Soviet tourists, be they by bus or car. Not all of them stayed in hotels. They either had left their buses or stayed in their cars overnight. Border records indicate their points of entry as being through northern Transylvania. They all claimed they were in transit to Yugoslavia. The explanation was plausible, the Soviets being well-known for their shopping trips. Unfortunately, we did not have enough forces and the conditions did not allow us to monitor the activities of at least some of these ‘tourists’” (Teodorescu, 1992, p. 92).

Reporting in July 1991 on the trial involving many of those involved in the Timisoara repression, Radu Ciobotea noted with what was probably an apt amount of skepticism and cynicism, what was telling in the confessions of those on trial:

Is the End of Amnesia Approaching?…

Without question, something is happening with this trial. The Securitate doesn’t say, but it suggests. It let’s small details ‘slip out.’…Increasingly worthy of interest are the reactions of those on trial….Traian Sima (the former head of the county’s Securitate) testifies happily that, finally, the Securitate has been accepted at the trial, after having been rejected by Justice. Filip Teodorescu utters the magic word ‘diplomats’ and, suddenly, the witness discovers the key to the drawer with surpise and declares, after five hours of amnesia, that in Timisoara, there appeared in the days in question, foreign spies under the cover of being journalists and diplomats, that in a conversation intercepted by a mobile Securitate surveillance unit Tokes was reported as ‘well,’ and that all these (and other) counterespionage actions that can’t be made public to the mass media can be revealed behind closed doors to the judge….[Timis County party boss] Radu Balan ‘remembers’ that on 18 December at midnight when he was heading toward IAEM, he passed a group of ten soviet cars stopped 100 meters from the county hospital. (It turns out that in this night, in the sight of the Soviets, the corpses were loaded!).” [emphasis in the original] (Flacara, no. 27, 1991, p. 9).

The reference to the corpses being loaded is to an operation by the Militia and Securitate on the night of 18-19 December 1989, in which the cadavers of 40 people killed during the repression of anti-regime protesters were secretly transported from Timisoara’s main hospital to Bucharest for cremation (reputedly on Elena Ceausescu’s personal order).

Finally, as yet another of many possible examples, we have the recollections of Bucharest Militia Captain Ionel Bejan, which apparently appeared in print for the first time only in 2004, in a book by Alex Mihai Stoenescu (excerpted in “Jurnalul National,” 7 December 2004). According to Bejan, around 2 AM on the night of 21-22 December, not far from University Plaza, where at that moment regime forces were firing their way through a barricade set up by protesters (48 were killed that night, 604 wounded, and 684 arrested), he spotted two LADA automobiles with Soviet plates and two men and a woman studying a map and pointing to different locations among the surrounding buildings. Bejan recalled:

“One thing’s for sure, and that is that although they looked like tourists, they didn’t behave like tourists who had just arrived in town or were lost, especially as close by there were compact groups of demonstrators, while from armored personnel carriers there was intense warning fire and a helicopter hovered overhead with lights ablaze. I don’t know what kind of tourist tours somewhere in such conditions. They left the impression that they were sure of themselves, they didn’t need any directions, proof which was that they didn’t ask us anything even though we were nearby and, being uniformed Militia, were in the position to give them any directions they needed. One thing’s for sure when I returned to that location in January 1990…the buildings displayed visible signs of bullet holes…[emphasis added]” (“Jurnalul National,” 7 December 2004)

STRANGE “TOURISTS”…STRANGER STILL, THE REACTIONS OF THE AUTHORITIES

We can agree with Ionel Bejan in one respect. One thing is for sure: these were some very strange tourists. (They give a whole new meaning to the term, “adventure tourism.”) As curious as the “Soviet tourists” themselves is how little the Romanian authorities who claim to have seen them did to stop them—or even try to collect more information about them. Why is it that no official questioned the enigmatic “Soviet tourists” or asked them to leave the area when, as Radu Balan claims, he saw ten LADAs outside the Timis county hospital at 1 AM in the morning the night the cadavers of protesters were being loaded onto a truck for cremation? Or, as Ionel Bejan claims, he spotted several of them in the center of Bucharest at 2 AM, when the area was essentially a warzone of regime repression? The regime had closed the borders to virtually all other foreigners, tourists or otherwise, it was trying to prevent any word of the repression from reaching the outside world, and yet Romanian authorities were not concerned about these “tourists” taking pictures or relaying what they were seeing?!

As I have written before, if it was obvious before 18 December, as these Ceausescu regime officials claim, that “Soviet tourists” were involved in the events in Timisoara, then why was it precisely “Soviet travelers coming home from shopping trips to Yugoslavia” who were the only group declared exempt from the ban on “tourism” announced on that day (see AFP, 19 December 1989 as cited in Hall 2002b)? In fact, an Agent France-Presse correspondent reported that two Romanian border guards on the Yugoslav frontier curtly told him: “Go back home, only Russians can get through”!!! The few official documents from the December events that have made their way into the public domain show the Romanian Ambassador to Moscow, Ion Bucur, appealing to the Soviets to honor the Romanian news blackout on events in Timisoara, but never once mentioning—let alone objecting to—the presence or behavior of “Soviet tourists” in Romania during these chaotic days of crisis for the Ceausescu regime (CWHIP, “New Evidence on the 1989 Crisis in Romania,” 2001). It truly strains the imagination to believe that the Romanian authorities were so “frightened” of committing a diplomatic incident with the Soviets that they would allow Soviet agents to roam the country virtually unhindered, allowing them to go anywhere and do anything they wanted.

BUT WAIT, THERE’S MORE…A “SOVIET TOURIST” ENCORE IN 1990

Add to all of this (!), the allegations that the “Soviet tourists” were seen again on the streets during major crises in 1990, such as the ethnic clashes between Romanians and Hungarians in Tirgu Mures in March 1990 (for evidence of the reach of the allegation of KGB manipulation via the “tourist” mechanism both in December 1989 AND in March 1990, see Emil Hurezeanu, “Cotidianul,” 23 December 1999; according to Hurezeanu, “It appears they didn’t leave the country until 1991, following a visit by [SRI Director] Virgil Magureanu to Moscow”!). Then there is the famous April 1991 interview of an alleged KGB officer—who spoke flawless Romania and was in Romania during the December 1989 events—who the interviewer, the vigorous anti-Iliescu foe, Sorin Rosca Stanescu, claimed to have just stumbled into in Paris. Of all the reporters who could have stumbled into a KGB officer present in Romania during the Revolution—the only such case I know of—it was Rosca Stanescu, who, it turned out later, had been an informer for the Securitate until the mid-1980s—but not just for anybody, but for the USLA. Intererstingly, although the article appeared on the non-descript page 8 of the primary opposition daily at the time (“Romania Libera”), the aforementioned Filip Teodorescu and Radu Balan invoked it in support of their contentions regarding the the “tourists” (for a discussion of this, see Hall 2002). Even more suprising, or not, depending on your point of view, in his April 1991 article, Stanescu attempted to tie together December 1989 with December 1990 (!):

“As you will recall, persistent rumors have circulated about the existence on Romanian soil [in December 1989] of over 2,000 Lada automobiles with Soviet tags and two men in each car. Similar massive infiltrations were witnessed in December 1990, too, with the outbreak of a wave of strikes and demonstrations. What were the KGB doing in Romania?” (emphasis added) (“Romania Libera,” 18 April 1991)

Indeed, what were they doing in Romania? But, more aptly:

WHO COULD THEY HAVE BEEN?

Some other recollections and comments may offer clues to the answer to this vexing question. For example, the Caransebes Militia Chief claims he helped a group of “Soviet tourists” coming from Timisoara on the night of 20-21 December when one of their cars—as usual, “it was part of a convoy of 20 cars, all of the same make and with 3-4 passengers per car”—went off the road (from “Europa,” no. 20, 1991, see the discussion in Hall 2002b). According to Teodorescu, the “tourists” greeted the militia chief with the phrase “What the hell? We are colleagues; you have to help us” (Teodorescu, 1992, p. 93). The militia chief opines that despite their Soviet passports, “to this day, I don’t really know where they were from.”

Nicu Ceausescu, Nicolae’s son and most likely heir and party secretary in Sibiu at the time of the Revolution, claimed that he also had to deal with enigmatic “tourists” during these historic days (the following several paragraphs borrow heavily from Hall 2002b). From his prison cell in 1990, Nicu recounted how on the night of 20 December 1989, a top party official came to inform him that the State Tourist Agency was requesting that he — the party secretary for Sibiu! — “find lodgings for a group of tourists who did not have accommodation” He kindly obliged and made the appropriate arrangements (interview with Nicu Ceausescu in “Zig-Zag,”, no. 20, 21-27 August 1990).

Interestingly, in the same interview Nicu discusses the “tourists” for which he was asked to find accommodations in the context of a group of mysterious passengers who had arrived by plane from Bucharest on the evening of 20 December 1989. We know that in the period immediately following these events, the then-military prosecutor, Anton Socaciu, had alleged that these passengers from Bucharest were members of the Securitate’s elite USLA unit (Special Unit for Antiterrorist Warfare) and were responsible for much of the bloodshed that occurred in Sibiu during the December events. Nicu Silvestru, chief of the Sibiu County Militia, admitted in passing in a letter from prison that on the afternoon of 19 December in a crisis meeting, Ceausescu’s son announced that he was going to “call [his] specialists from Bucharest” to take care of any protests (“Baricada,” no. 45, 1990). Ceausescu’s Interior Minister, Tudor Postelnicu, admitted at his trial in January 1990 that Nicu had called him requesting “some troops” and he had informed Securitate Director General Iulian Vlad of the request (“Romania Libera,” 30 January 1990.)

The rewriting of the story of the Revolution, the “tourists,” and the “terrorists” was already in full swing, when in August 1990, Nicu wryly observed:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ — after which one no longer heard anything of them — they [the passengers] turned out to be simple citizens…” (interview with Nicu Ceausescu in “Zig-Zag,” no. 20, 21-27 August 1990).

The impact of this “reconsideration” by the authorities could be seen in the comments of Socaciu’s successor as military prosecutor in charge of the Sibiu case, Marian Valer (see Hall 1997, pp. 314-315). Valer commented in September 1990 that investigations yielded the fact that there were 37 unidentified passengers on board the 20 December flight from Bucharest and that many of the other passengers maintained that “on the right side of the plane there had been a group of tall, athletic men, dressed in sporting attire, many of them blond, who had raised their suspicions.” The USLA, which were responsible for airport security and had “air marshals” on all flights (three in this case), refused to discuss the identity of these passengers with Valer. While investigations revealed that during this time there “were many Soviet tourists staying in Sibiu’s hotels,” they also established that “military units were fired upon from Securitate safehouses located around these units as of the afternoon of 22 December, after the overthrow of the Ceausescu regime.” He thus carefully concludes:

“As far as the unidentified passengers are concerned, there are two possible variants: Either they were USLA fighters sent to defend Nicu Ceausescu, or they were Soviet agents sent to act with the intent of overthrowing the Ceausescu regime” (“Expres,” no. 33, September 1990).

Clearly, one of these hypotheses is a lot more plauisble than the other…As I wrote in December 1996, partly based on the statements of the Military Prosecutor Marian Valer who stepped down from investigating the Sibiu events in fall 1990, citing duress: “thus as the USLA began to disappear from the historiography and therefore history of the Revolution, so the Soviet tourists began to enter it.” (Hall, 1996).

“ORWELLIAN…POSITIVELY ORWELLIAN:”

PROSECUTOR VOINEA’S CAMPAIGN TO SANITIZE

THE ROMANIAN REVOLUTION OF DECEMBER 1989

by Richard Andrew Hall

Disclaimer: All statements of fact, opinion, or analysis expressed are those of the author and do not reflect the official positions or views of the Central Intelligence Agency (CIA) or any other U.S. Government agency. Nothing in the contents should be construed as asserting or implying U.S. Government authentication of information or CIA endorsement of the author’s views. This material has been reviewed by CIA to prevent the disclosure of classified information.

Sibiu, 19-22 December 1989

In Sibiu, Siani-Davies tells us:

Controversy also continues to surround a commercial TAROM flight, which is alleged to have brought up to eighty USLA troops from Bucharest to Sibiu on December 20, 1989. It is not clear if the USLA forces were actually on the airplane, or, even if they were, what they actually did in Sibiu…[Serban] Sandulescu (c1996), 57-58…suggests they were not members of USLA but the DIA [Army’s Intelligence Unit].[151]

From the standpoint of Siani-Davies’ unsuspecting reader such a conclusion may seem not only credible, but judicious. But one of Siani-Davies’ habits—identified negatively by even those who praise the book—is his tendency to draw negative equivalencies: i.e. there is about as much evidence to support x as there is to support y, in order to disprove or discount both propositions. In a review, Doris Mironescu writes:

“Very common are claims such as the following: ‘Finding the proof to sustain such an explanation of the events [that the Army’s Intelligence arm, the DIA simulated the “terrorist diversion,” to permit the Front’s takeover and a possible Warsaw Pact invasion of the country] is as difficult as proving that special units of the securitate took up arms against the revolution’ (p. 154). Mutually contradictory hypotheses are invoked in order to negate each other, not so much because of the weight of the claims, but through the ideological similarity of both.”[152]

This tendency definitely affects Siani-Davies’ analysis of the “terrorists” and its accuracy. To begin with, in the very book (Sandulescu) invoked by Siani-Davies, the head of the DIA (Battalion 404 Buzau), Rear Admiral Stefan Dinu, is quoted as having told the Gabrielescu commission investigating the December events (of which Sandulescu was a member) that “we hardly had 80 fighters in this battalion.”[153] It is known that 41 of them were in Timisoara from the morning of 18 December and only returned to their home base in Buzau on 22 December.[154] This makes it highly unlikely that they were on the 20 December TAROM flight to Sibiu that is in question.[155]

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2009/12/18/hai-sa-ne-punem-capul-in-ghips/

in decembrie 1989, “temuta” unitate DIA Batalionul 404…avea…80 de luptatori!

Contrast this with the signs that exist pointing to the mystery passengers as having been from the Securitate/Interior Ministry, in particular the USLA. Nicu Silvestru, chief of the Sibiu County Militia, admitted in passing in a letter from prison that on the afternoon of 19 December 1989, in a crisis meeting, Nicolae Ceausescu’s son, Nicu, party head of Sibiu County, announced that he was going to “call [his] specialists from Bucharest” to take care of any protests.[156] Ceausescu’s Interior Minister, Tudor Postelnicu, admitted at his trial in January 1990 that Nicu had called him requesting “some troops” and he had informed Securitate Director General Iulian Vlad of the request.[157] If they were, indeed, DIA personnel, why would Nicu have called Postelnicu, and Postelnicu informed Vlad of the request—would such a request not have been relayed through the Defense Minister?

The first two military prosecutors for Sibiu, Anton Socaciu and Marian Valer, identified the passengers as USLA. Even Nicu Ceausescu admits that this was the accusation when he stated in August 1990:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ – after which one no longer heard anything of them – they [the passengers] turned out to be simple citizens…”[158]

Beginning, at least as early as August 1990, with the allusions of Major Mihai Floca, and later seemingly indirectly confirmed by former USLA officer Marian Romanescu, it was suggested that when USLA Commander Ardeleanu was confronted at the Defense Ministry on the night of 23/24 December 1989, Ardeleanu reportedly admitted that “30 were on guard at [various] embassies, and 80 had been dispatched to Sibiu with a Rombac [aircraft] from 20 December 1989 upon ‘orders from on-high’.”[159] Finally, and along these lines, we bring things full circle—and recall our “phantoms in black” again in the process—with the testimony of Army officer Hortopan to the same Serban Sandulescu at the Gabrielescu Commission hearings:

Sandulescu: About those dressed in black jumpsuits do you know anything, do you have any information about whom they belonged to?

Hortopan: On the contrary. These were the 80 uslasi sent by the MI [Interior Ministry], by General Vlad and Postelnicu to guard Nicolae Ceausescu [i.e. Nicu]. I make this claim because Colonel Ardelean[u] in front of General Militaru, and he probably told you about this problem, at which I was present when he reported, when General Militaru asked him how many men he had in total and how many were now present, where each of them was: out of which he said that 80 were in Sibiu based on an order from his commanders. Thus, it is natural that these are who they were.[160]

Bringing us up to the morning of 22 December 1989, and setting the stage for what was to come, Lt. Col. Aurel Dragomir told the Army daily in November 1990:

Dragomir: Events began to develop quickly on 22 December. In the morning some of the students posted in different parts of the town began to observe some suspect individuals in black jumpsuits on the roofs in the lights of the attics of several buildings.

Reporter: The same equipment as the USLAsi killed out front of the Defense Ministry…

Dragomir: And on the roof of the Militia building there were three or four similar individuals…[161]

Of course, the fact that these individuals were posted on the top of the Militia building on this morning, speaks volumes in itself about their affiliation. Indeed, in a written statement dated 28 January 1990, Ioan Scarlatescu, (Dir. Comm. Jud. Sibiu), admitted that he was asked by the Army on that morning if the unknown individuals “could be from the USLA?”[162]

[151] Siani-Davies, 2005, p. 152, fn. no. 32.

[152] Doris Mironescu, “Revolutia româna, asa cum (probabil) a fost,” Timpul no. 1 (January 2006), at http://www.romaniaculturala.ro.

[153] Serban Sandulescu, Lovitura de Stat a Confiscat Revolutia Romana (Bucharest: Omega, 1996), p. 214. Sandulescu’s book was marketed and printed by Sorin Rosca Stanescu’s Ziua press. Rosca Stanescu was a former USLA informer between the mid-1970s and mid-1980s. Who was Sandulescu’s chief counselor on these matters? Stefan Radoi, a former USLA officer in the early 1980s! These are the type of people who, of course, believe the passengers were DIA and not USLA! See my discussion of this whole fiasco in “The Securitate Roots of a Modern Romanian Fairy Tale,” RFE “East European Perspectives” 4-6/2002, online.

[154] See Dinu’s testimony in Sandulescu, Lovitura de Stat, p. 220. Also see the claims of another senior DIA officer Remus Ghergulescu in Jurnalul National, March 2004, online edition.

[155] Speaking even more broadly, Army parachutists (whether from Buzau, Caracal, Campia Turzii, or Boteni) were in Timisoara, Caransebes, and Television, Piata Palatului and the Otopeni Airport in Bucharest during the December events, but that clearly leaves many places where there were “terrorist actions”—including Sibiu—without them, decreasing their likelihood as plausible suspects. See Catalin Tintareanu, “Sarbatoare la Scoala de Aplicatie pentru Parasutisti ‘General Grigore Bastan,” Opinia (Buzau), 10 June 2005, online edition.

[156] Nicu Silvestru, “Cine a ordonat sa se traga la Sibiu?” Baricada, no. 45, 1990, p.5.

[157] Emil Munteanu, “Postelnicu a vorbit neintrebat,” Romania Libera, 30 January 1990, p. 1

[158] Interview with Nicu Ceausescu in Zig-Zag, no. 20, 21-27 August 1990.

[159] Adevarul, 29 August 1990. Also, Romanescu with Badea “U.S.L.A, Bula Moise…” 1991.

[160] “Virgil Magureanu sustine ca revolta din 1989 a fost sprijinita din interiorul sistemului,” Gardianul, 12 November 2005, online edition.

[161] Lt. Col. Aurel Dragomir, interview by Colonel Dragos Dragoi, “Sub tirul incrucisat al acuzatiilor (II),” Armata Poporului, no. 46 (November 1990), p. 3. Remus Ghergulescu specified USLA appearance as follows: “Over their black jumpsuits (‘combinezoanele negre’) in which they were dressed they had kaki vests. This was normal. They were equipped with the jumpsuits as “war gear,” while the vests were “city wear.’” (Colonel Remus Ghergulescu, interview with Razvan Belciuganu, “Teroristii au iesit din haos,” Jurnalul National, 29 November 2004, online edition.)

[162] See Evenimentul Zilei, 25 November 1992, p. 3.

RFE/RL Reports Print Version E-mail this page to a friend

17 April 2002, Volume  4, Number  8

THE SECURITATE ROOTS OF A MODERN ROMANIAN FAIRY TALE: THE PRESS, THE FORMER SECURITATE, AND THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989

By Richard Andrew Hall

Part 2: ‘Tourists Are Terrorists and Terrorists are Tourists with Guns…’ *
The distance traveled by Securitate disinformation on the December 1989 events can be breathtaking. Bubbling up through the springs of popular rumor and speculation, it flows into the tributaries of the media as peripheral subplots to other stories and eventually wends its way — carried upon the waves of consensus and credibility that flow from its acceptance among prominent Romanian journalists and intellectuals — into the writings of Western journalists, analysts, and academics. Popular myths, which either have their origins in disinformation disseminated by the former Securitate, or which originated in the conspiratorial musings of the populace but proved propitious for the former secret police and thus were appropriated, nurtured, and reinjected into popular discourse, are today routinely repeated both inside and outside Romania. Frequently, this dissemination occurs without the faintest concern over, or knowledge of, the myth’s etymology or much thought given to the broader context and how it plays into the issue of the Securitate’s institutional culpability.

Take, for example, the “tourist” myth — perhaps the former Securitate’s most fanciful and enduring piece of disinformation. This myth suggests that in December 1989, Soviet, Hungarian, and other foreign agents posing as “tourists” instigated and/or nurtured anti-Ceausescu demonstrations in Timisoara, Bucharest, and elsewhere, and/or were responsible for the “terrorist” violence after 22 December that claimed over 900 victims, or almost 90 percent of those killed during the Revolution. The implication of such allegations is clear: It questions the spontaneity — and hence, inevitably, to a certain degree, the legitimacy — of the anti-Ceausescu demonstrations and the overthrow of the Ceausescu regime; it raises doubt about the popular legitimacy of those who seized power during the events; and it suggests that those who seized power lied about who was responsible for the terrorist violence and may ultimately have themselves been responsible for the bloodshed.

A robust exegesis of the “tourist” hypothesis was outlined on the eve of the 10th anniversary of the December 1989 events in the pages of the daily “Ziua” by Vladimir Alexe. Alexe has been a vigorous critic of Ion Iliescu and the former communists of the National Salvation Front (FSN) who took power in December 1989, maintaining that they overthrew Ceausescu in a Soviet-sponsored coup d’etat:

“The outbreak of the December events was preceded by an odd fact characteristic of the last 10 years. After 10 December 1989, an unprecedented number of Soviet ‘tourists’ entered the country. Whole convoys of Lada automobiles, with approximately four athletic men per car, were observed at the borders with the Moldovan Socialist Republic, Bulgaria, and Hungary. A detail worthy of mention: The Soviet ‘tourists’ entered Romania without passports, which suggests the complicity of higher-ups. According to the statistics, an estimated 67,000 Soviet ‘tourists’ entered Romania in December 1989″ (“Ziua”, 24 December 1999).

It is worth noting that Alexe considers elsewhere in this series of articles from December 1999 that the Russian “tourists” were an omnipresent, critical, and catalytic factor in the collapse of communism throughout ALL of Eastern Europe in December 1989.

Nor has the “tourist” hypothesis been confined strictly to the realm of investigative journalism. Serban Sandulescu, a bitter critic of Ion Iliescu and the former communists who seized power in December 1989, led the third parliamentary commission to investigate the December 1989 events as a Senator for the National Peasant Party Christian Democratic (PNTCD). In 1996, he published the findings of his commission as a book titled “December ’89: The Coup d’Etat That Abducted The Romanian Revolution.” He commented on the “tourists” as follows:

“From the data we have obtained and tabulated it appears that we are talking somewhere in the neighborhood of 5,000-6,000 ‘tourists’…. Soviet agents [who] came under the cover of being ‘tourists’ either in large organized groups that came by coach, or in smaller groups of 3-4 people that fanned out in Lada and Moskvich automobiles. They covered the whole country, being seen in all the important cities in the country. They contributed to the stoking of the internal revolutionary process, supervising its unfolding, and they fought [during the so-called ‘terrorist’ phase after 22 December]…” (Sandulescu, 1996, pp. 35, 45).

DECEMBER 1989: NICOLAE CEAUSESCU INITIATES THE ‘TOURIST’ MYTH
Not surprisingly, the “tourist” myth originated with none other than Nicolae Ceausescu. This myth inevitably implies illegitimate and cynical “foreign intervention,” and Ceausescu used it to make sense of what were — probably genuinely, for him — the unimaginable and surreal antiregime protests which began in Timisoara on 15 December 1989.

In an emergency meeting of the Romanian equivalent of the politburo (CPEX) on the afternoon of Sunday, 17 December 1989 — the afternoon on which regime forces were to open fire on the anti-Ceausescu demonstrators in Timisoara, killing scores and wounding hundreds — Ceausescu alleged that foreign interference and manipulation were behind the protests:

“Everything that has happened and is happening in Germany, in Czechoslovakia, and in Bulgaria now, and in the past in Poland and Hungary, are things organized by the Soviet Union with American and Western help” (cited in Bunea, 1994, p. 34).

That Ceausescu saw “tourists” specifically playing a nefarious role in stimulating the Timisoara protests is made clear by his order at the close of this emergency meeting:

“I have ordered that all tourist activity be interrupted at once. Not one more foreign tourist will be allowed in, because they have all turned into agents of espionage…. Not even those from the socialist countries will be allowed in, with the exception of [North] Korea, China, and Cuba. Because all the neighboring socialist countries are untrustworthy. Those sent from the neighboring socialist countries are sent as agents” (cited in Bunea, 1994, p. 34).

A CHRONOLOGY OF THE ‘TOURISTS’ ITINERARY AND ACTIVITIES ACCORDING TO TOP SECURITATE AND PARTY OFFICIALS IN THE IMMEDIATE AFTERMATH OF DECEMBER 1989
Filip Teodorescu, who as head of the Securitate’s Counterespionage Directorate (Directorate III) had been dispatched to Timisoara and was later arrested for his role in the repression there, maintained in March 1990 at his trial that he detained “foreign agents” during the Timisoara events (“Romania libera,” 9 March 1990). In a book that appeared in 1992, Teodorescu described as follows the events in Timisoara on Monday, 18 December — that is, after the bloody regime repression of anti-Ceausescu demonstrators the night before:

“There were few foreigners in the hotels, the majority of them having fled the town after lunch [on 17 December] when the clashes began to break out. The interested parties remained. Our attention is drawn to the unjustifiably large number of Soviet tourists, be they by bus or car. Not all of them stayed in hotels. They either had left their buses or stayed in their cars overnight. Border records indicate their points of entry as being through northern Transylvania. They all claimed they were in transit to Yugoslavia. The explanation was plausible, the Soviets being well-known for their shopping trips. Unfortunately, we did not have enough forces and the conditions did not allow us to monitor the activities of at least some of these ‘tourists’” (Teodorescu, 1992, p. 92).

Teodorescu appears here to be attempting to account for the fact that on Monday, 18 December 1989 — presumably as a consequence of Ceausescu’s tirade the afternoon before about the malicious intent of virtually all “tourists” — Romania announced, in typically Orwellian fashion, that it would not accept any more tourists because of a “shortage of hotel rooms” and because “weather conditions are not suitable for tourism” (Belgrade Domestic Service, 20 December 1989). Ironically, the only ones exempted from this ban were “Soviet travelers coming home from shopping trips to Yugoslavia” (!) (AFP, 19 December 1989).

Radu Balan, former Timis County party boss, picks up the story from there. While serving a prison sentence for his complicity in the Timisoara repression, in 1991 Balan told one of Ceausescu’s most famous “court poets,” Adrian Paunescu, that on the night of 18-19 December — during which in reality some 40 cadavers were secretly transported from Timisoara’s main hospital to Bucharest for cremation (reputedly on Elena Ceausescu’s personal order) — he too witnessed the role of these “foreign agents”:

“We had been receiving information, in daily bulletins, from the Securitate, that far more people were returning from Yugoslavia and Hungary than were going there and about the presence of Lada automobiles filled with Soviets. I saw them at the border and the border posts, and the cars were full. I wanted to know where and what they were eating and how they were crossing the border and going through cities and everywhere. More telling, on the night of 18-19 December, when I was at a fire at the I.A.M. factory, in front of the county hospital, I spotted 11 white ‘Lada’ automobiles at 1 a.m. in the morning. They pretended to ask me the road to Buzias.The 11 white Ladas had Soviet plates, not Romanian ones, and were in front of the hospital” (“Totusi iubirea,” no. 43, 24-31 October 1991).

Nicu Ceausescu, Nicolae’s son and most likely heir and party secretary in Sibiu at the time of the Revolution, claimed that he also had to deal with enigmatic “tourists” during these historic days. From his prison cell in 1990, Nicu recounted how on the night of 20 December 1989, a top party official came to inform him that the State Tourist Agency was requesting that he — the party secretary for Sibiu! — “find lodgings for a group of tourists who did not have accommodation.” He kindly obliged and made the appropriate arrangements (interview with Nicu Ceausescu in “Zig-Zag,”, no. 20, 21-27 August 1990).

Nor was Gheorghe Roset, head of the Militia in the city of Caransebes at the time of the Revolution, able to elude a visit from the “tourists” during these days. Writing from his prison cell in January 1991, he recounted:

“Stationed on the night of 20-21 December 1989 at headquarters, I received the order to issue an authorization for repairs for a Lada automobile that had overturned in Soceni, in Caras-Severin county, an order that was approved by the chief of the county Militia with the clarification that the passengers of this car were military personnel from the USSR. I was more than a little surprised when this car arrived in Caransebes and I saw that it was part of a convoy of 20 cars, all of the same make and with 3-4 passengers per car. Lengthy discussions with the person who had requested the authorization confirmed for me the accident and the fact that this convoy of cars was coming from Timisoara, on its way to Bucharest, as well as the fact that these were colleagues of ours from the country in question. He presented a passport in order to receive the documents he had requested, although not even today can I say with certainty that he belonged to this or that country. A short time after the convoy left on its way, it was reported to me that five of the cars had headed in the direction of Hateg, while the more numerous group headed for Bucharest” (“Europa,” no. 20, March 1991).

A September 1990 open letter authored by “some officers of the former Securitate” — most likely from the Fifth Directorate charged with guarding Ceausescu and the rest of the Romanian communist leadership — and addressed to the xenophobic, neo-Ceausist weekly “Democratia” (which was edited by Eugen Florescu, one of Ceausescu’s chief propagandists and speechwriters), sought to summarize the entire record of the “tourists” wanderings and activities in December 1989 as follows:

“11-15 [December] — a massive penetration of so-called Hungarian tourists takes place in Timisoara and Soviet tourists in Cluj;

15-16 [December] — upon the initiative of these groups, protests of support for the sinister ‘Priest [Father Laszlo Tokes of Timisoara]‘ break out;

16-17-18 [December] — in the midst of the general state of confusion building in the city, the army intervenes to reestablish order;

– this provides a long-awaited opportunity for the ‘tourists’ to start — in the midst of warning shots in the air — to shoot and stab in the back the demonstrators among whom they are located and whom they have incited;…

19-20-21 — a good part of the ‘tourists’ and their brethren among the locals begin to migrate — an old habit — from the main cities of Transylvania, according to plan, in order to destabilize: Cluj, Sibiu, Alba Iulia, Targu Mures, Satu Mare, Oradea, etc.” (“Democratia,” no. 36, 24-30 September 1990).

The authors of this chronology then maintain that this scene was replicated in Bucharest on 21 December, causing the famous disruption of Ceausescu’s speech and the death of civilians in University Square that evening.

Not to be out-done, Cluj Securitate chief Ion Serbanoiu claimed in a 1991 interview that, as of 21 December 1989, there were over 800 Russian and Hungarian tourists, mostly driving almost brand-new Lada automobiles (but also Dacia and Wartburg cars), in the city (interview with Angela Bacescu in “Europa,” no. 55, December 1991). In February 1991 during his trial, former Securitate Director General Iulian Vlad, not surprisingly, also spoke of “massive groups of Soviet tourists…the majority were men…deploy[ing] in a coordinated manner in a convoy of brand-new Lada automobiles” (see Bunea, 1994, pp. 460-461), while the infamous Pavel Corut has written of “the infiltration on Romanian territory of groups of Soviet commandos (“Spetsnaz”) under the cover of being tourists” (Corut, 1994).

REBUTTING THE ‘TOURIST’ MYTH
I vividly recall early on in my research of the December 1989 events being told emphatically, and not for the last time, by a journalist at the Cluj weekly “Nu” — a publication staunchly critical of the Iliescu regime — that the guest lists of Romanian hotels for December 1989 were nowhere to be found because they contained the secrets of the Revolution. Certainly, this rumor has intersected with the “tourist” myth and has been used as confirmation of the latter.

Significantly, Marius Mioc has sought to investigate the reality of this matter in Timisoara (Mioc, 2000). The numbers provided to the 17 December Timisoara Association (which Mioc heads) by all of Timisoara’s hotels and by the State Tourist Agency for Timisoara lay bare two of the key components upon which the “tourist” myth has relied: a) that the records of the December 1989 manifests do not exist, and b) that there was an unusually dramatic increase in the number of foreign tourists staying in Romanian hotels during this period. In fact, the opposite proves to be true, the number of foreign tourists — and specifically those from other “socialist” countries — declined in December 1989 both in comparison to the previous December and in comparison to November 1989!

Of course, as we have seen, proponents of the “tourist” myth have also suggested that many of the alleged foreign agents posing as tourists “avoided staying in hotels.” But this still raises the question of why the Securitate allowed them into the country in the first place and why they then seemed unable to follow their movements and prevent their activities. A 1991 open letter by “a group of [Romanian Army] officers from the Timisoara garrison” perhaps provides the best riposte to the dubious logic underlying the “tourist” hypothesis:

“If they [the tourists] appeared suspect to the special forces of the Securitate and military counterintelligence, why did they not attempt to keep them under surveillance? During this period, did the Securitate and the counterintelligence officers not know how to do their jobs? Did they somehow forget why they were paid such weighty sums from the state budget?” (“Romania libera,” 15 October 1991).

One must also ask: If it was precisely Soviet tourists who were most suspected at the time of being up to no good in the country, then why was it precisely they who were the sole group among “tourists” in the country at the time to be permitted to stay and go about their business unhindered?

HOW THE ‘TOURISTS’ ENTRY INTO THE HISTORIOGRAPHY OF DECEMBER 1989 PARALLELS THE EXIT OF THE SECURITATE
In commenting in August 1990 upon how the details of the state’s case against him had changed since early in the year, Nicolae Ceausescu’s son, Nicu, ironically highlighted how Securitate forces had begun to fade away from the historiography of the December 1989 events. In the August 1990 interview from his prison cell with Ion Cristoiu’s “Zig-Zag” (mentioned above), Nicu discusses the “tourists” for which he was asked to find accommodations in the context of a group of mysterious passengers who had arrived by plane from Bucharest on the evening of 20 December 1989. We know that in the period immediately following these events, the then-military prosecutor, Anton Socaciu, had alleged that these passengers from Bucharest were members of the Securitate’s elite USLA unit (Special Unit for Antiterrorist Warfare) and were responsible for much of the bloodshed that occurred in Sibiu during the December events (for a discussion, see Hall, 1996). In August 1990, however, Nicu wryly observed:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ — after which one no longer heard anything of them — they [the passengers] turned out to be simple citizens…” (interview with Nicu Ceausescu in “Zig-Zag,” no. 20, 21-27 August 1990).

The impact of this “reconsideration” by the authorities could be seen in the comments of Socaciu’s successor as military prosecutor in charge of the Sibiu case, Marian Valer (see Hall 1997a, pp. 314-315). Valer commented in September 1990 that investigations yielded the fact that there were 37 unidentified passengers on board the 20 December flight from Bucharest and that many of the other passengers maintained that “on the right side of the plane there had been a group of tall, athletic men, dressed in sporting attire, many of them blond, who had raised their suspicions.” While investigations revealed that during this time there “were many Soviet tourists staying in Sibiu’s hotels,” they also established that “military units were fired upon from Securitate safehouses located around these units as of the afternoon of 22 December, after the overturning of the Ceausescu regime.” He thus carefully concludes:

“As far as the unidentified passengers are concerned, there are two possible variants: Either they were USLA fighters sent to defend Nicu Ceausescu, or they were Soviet agents sent to act with the intent of overthrowing the Ceausescu regime” (“Expres,” no. 33, September 1990).

Thus, as the “tourists” began to enter the historiography of the December 1989 events, so the Securitate — specifically the USLA — began to disappear.

HOW THE ‘TOURIST’ MYTH NEVERTHELESS GAINED MAINSTREAM CREDIBILITY AND ACCEPTANCE
How, then, did the “tourist” myth gain credibility and acceptance in the Romanian press, given its rather obvious pedigree in the remnants of the Ceausescu regime, especially among former high-ranking Securitate officers and others most in need of an alibi/diversion to save their careers and avoid the possibility of going to jail? Although the reference to “tourists” during the December events probably entered the lexicon of mainstream reporting on the Revolution as early as April 1990 — not insignificantly, first in the pages of Ion Cristoiu’s weekly “Zig-Zag,” it appears — it was in particular journalist Sorin Rosca Stanescu who gave the theme legitimacy in the mainstream press.

Without specifying the term “tourists” — but clearly speaking in the same vein — Stanescu was probably the first to articulate the thesis most precisely and to tie the Soviet angle to it. In June 1990 in a piece entitled “Is The Conspiracy of Silence Breaking Down?” in the sharply anti-government daily “Romania libera,” Stanescu wrote:

“And still in connection with the breaking down of the conspiracy of silence, in the army there is more and more insistent talk about the over 4,000 Lada cars with two men per car that traveled many different roads in the days before the Revolution and then disappeared” (“Romania libera,” 14 June 1990).

Stanescu’s article was vigorously anti-FSN and anti-Iliescu and left little doubt that this thesis was part of the “unofficial” history of the December events, injurious to the new leaders, and something they did not wish to see published or wish to clarify.

But it was Stanescu’s April 1991 article in “Romania libera,” entitled “Is Iliescu Being Protected By The KGB?,” that truly gave impetus to the “tourist” thesis. Stanescu wrote:

“A KGB officer wanders in France. He is losing his patience and searching for a way to get to Latin America. Yesterday I met him in Paris. He talked to me after finding out that I was a Romanian journalist. He fears the French press. He knows Romanian and was in Timisoara in December 1989. As you will recall, persistent rumors have circulated about the existence on Romanian soil of over 2,000 Lada automobiles with Soviet tags and two men in each car. Similar massive infiltrations were witnessed in December 1990, too, with the outbreak of a wave of strikes and demonstrations. What were the KGB doing in Romania? Witness what the anonymous Soviet officer related to me in Paris:

‘There existed an intervention plan that for whatever reason was not activated. I received the order to enter Romania on 14 December and to head for Timisoara. Myself and my colleague were armed. During the events, we circulated in the military zone around Calea Girocului [Giriocul Road]. Those who headed toward Bucharest had the same mission. Several larger cities were targeted. We were to open fire in order to create a state of confusion. I never, however, received such an order. I left Romania on 26 December.’

I don’t have any reason to suspect the validity of these revelations. This short confession is naturally incomplete, but not inconclusive. What purpose would this elaborate, but aborted, KGB plan have had? The only plausible explanation is that it wasn’t necessary for KGB agents to intervene. The events were unfolding in the desired direction without need for the direct intervention of the Soviets. But this leads to other questions: What did the Ceausescu couple know, but were not allowed to say [prior to their hurried execution]? Why is Securitate General Vlad being held in limbo? To what degree has President Iliescu maintained ties to the Soviets? What are the secret clauses of the Friendship Treaty recently signed in Moscow? Is Iliescu being protected by the KGB or not? Perhaps the SRI [the Securitate’s institutional successor, the Romanian Information Service] would like to respond to these questions?”

Stanescu’s April 1991 article did not go unnoticed — despite its nondescript placement on page eight — and has since received recognition and praise from what might seem unexpected corners. For example, previously-discussed former Securitate Colonel Filip Teodorescu cited extensive excerpts from Stanescu’s article in his 1992 book on the December events, and he added cryptically:

“Moreover, I don’t have any reason to suspect that the journalist Sorin Rosca Stanescu would have invented a story in order to come to the aid of those accused, by the courts or by public opinion, for the results of the tragic events of December 1989″ (Teodorescu, 1992, pp. 92-94).

Radu Balan, former Timis County party secretary, imprisoned for his role in the December events, has also invoked Stanescu’s April 1991 article as proof of his revisionist view that “tourists” rather than “non-existent ‘terrorists’” were to blame for the December 1989 bloodshed:

“…[W]hile at Jilava [the jail where he was imprisoned at the time of the interview, in October 1991], I read ‘Romania libera’ from 18 April. And Rosca Stanescu writes from Paris that a KGB agent who deserted the KGB and is in transit to the U.S. stated that on 18 December [1989] he had the mission to create panic on Calea Girocului [a thoroughfare in Timisoara]. What is more, on the 18th, these 11 cars were at the top of Calea Girocului, where I saw them. I was dumbfounded, I tell you. I didn’t tell anybody. Please study ‘Romania libera,’ the last page, from 18 April 1991″ (“Totusi iubirea,” no. 43, 24-31 October1991).

In this regard, it would be irresponsible to totally discount the relevance of Rosca Stanescu’s past. Since December 1989, Stanescu has undeniably been a vigorous critic of, and made damaging revelations about, the Securitate’s institutional heir, the SRI, and the Iliescu regime, and he has frequently written ill of the former Securitate and the Ceausescu regime. Nevertheless, in 1992 it was leaked to the press — and Rosca Stanescu himself confirmed — that from the mid-1970s to the mid-1980s he was an informer for the Securitate (for a discussion, see Hall, 1997b, pp. 111-113). What was significant, however, was precisely for which branch of the Securitate Rosca Stanescu had been an informer: the USLA.

THE ‘TOURISTS’ MYTH TRAVELS WESTWARD
Almost inevitably, the “tourist” thesis has made its way into Western academic literature. For example, in a book lauded by experts (see for example, Professor Archie Brown’s review in “Slavic Review,” Winter 1998), Jacques Levesque invokes as “rare evidence” that the Soviets were responsible for igniting and fanning the flames of the Timisoara uprising the following:

“…testimony of an imprisoned Securitate colonel who was freed in 1991 [he is referring to the aforementioned Filip Teodorescu]. He writes that the Securitate had noted the arrival of ‘numerous false Soviet tourists’ in Timisoara in early December, coming from Soviet Moldova. He also reports that a convoy of several Lada cars, with Soviet license plates and containing three to four men each, had refused to stop at a police checkpoint in Craiova. After the Romanian police opened fire and killed several men, he claims that the Soviet authorities recovered the bodies without issuing an official protest. To the extent that this information is absolutely correct, it would tend to prove the presence of Soviet agents in Romania (which no one doubts), without, however, indicating to us their exact role in the events” (Levesque, 1997, p. 197).

Levesque seems generally unaware of or concerned with the problematic nature of the source of this “rare evidence” and thus never really considers the possibility that the Securitate colonel is engaging in disinformation. This is indicative of how upside-down the understanding of the December 1989 events has become in the post-Ceausescu era — and of the influence of the far-reaching and generally unchallenged revisionism of the events within Romania itself — that Western writers invoking the thesis seem to accept the claims at face value, never even enunciating any doubt about why the Securitate source in question might seek to make such an argument.

* A memorable phrase from Andrei Codrescu’s PBS special “Road Scholar” of the early 1990s.

(Richard Andrew Hall received his Ph.D. in Political Science from Indiana University in 1997. He currently works and lives in northern Virginia. Comments can be directed to him at hallria@msn.com.)

SOURCES

AFP, 19 December 1989, in FBIS-EEU-89-242, 19 December 1989.

Belgrade Domestic Service, 1400 GMT 20 December 1989, in FBIS-EEU-89-243, 20 December 1989.

Brown, A., 1998, “Review of Jacques Levesque, The Enigma of 1989: The USSR and the Liberation of Eastern Europe,” in “Slavic Review,” Vol. 57, no. 4 (Winter), pp. 882-883.

Bunea, M., 1994, Praf in ochi: Procesul celor 24-1-2 [Mud in the Eyes: The Trial of the 24-1-2], (Bucharest: Editura Scripta).

Court, P., 1994, Cantecul Nemuririi [Song of Immortality], (Bucharest: Editura Miracol).

“Democratia” (Bucharest), 1990.

“Europa,” (Bucharest), 1991

“Expres,” (Bucharest), 1990.

Hall, R. A., 1996, “Ce demonstreaza probele balistice dupa 7 ani?” [Seven Years Later What Does the Ballistic Evidence Tell Us?] in “22″ (Bucharest), 17-23 December.

Hall, R. A. 1997a, “Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania,” (Ph.D. Dissertation, Indiana University).

Hall, R. A., 1997b, “The Dynamics of Media Independence in Post-Ceausescu Romania,” in O’Neil, P. H. (ed.) Post-Communism and the Media in Eastern Europe, (Portland, OR: Frank Cass), pp. 102-123.

Levesque, J., 1997, The Enigma of 1989: The USSR and the Liberation of Eastern Europe, (Berkeley: University of California Press).

Mioc, Marius, 2000, “Turisti straini in timpul revolutiei,” [Foreign Tourists During the Revolution] timisoara.com/newmioc/54.htm.

“Romania libera” (Bucharest), 1990-91.

Sandulescu, S., 1996, Decembrie ’89: Lovitura de Stat a Confiscat Revolutia Romana [December ’89: The Coup d’tat Abducted the Romanian Revolution], (Bucharest: Editura Omega Press Investment).

Teodorescu, F., 1992, Un Risc Asumat: Timisoara, decembrie 1989, [An Assumed Risk: Timisoara, December 1989] (Bucharest: Editura Viitorul Romanesc).

“Totusi iubirea” (Bucharest), 1991.

“Ziua” (Bucharest), 1999.

“Zig-Zag” (Bucharest), 1990.

Compiled by Michael Shafir

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/04/15/sibiu-decembrie-1989-faimoasa-geanta-diplomat-si-tragatorii-din-poduri/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2010/12/30/decembrie-1989-turistii-si-sovietici/

Am scris despre “misterul” acesta de multe ori intre 1996 si 2005…

——————————————————————————————————————–
O singura intrebare…modesta:  aveau cumva uslasii vreo “acoperire” atunci cand erau “in teren”?  Si daca aveau, care ar fi fost aceasta “acoperire”?!
 
Asistam la Ingroparea Revolutiei

Monica N. Marginean:  Sa revenim la datele concrete ale regiei de care vorbeam anterior.  Cum arata, de pilda, povestea atit de dezbatuta la procesul lui Nicu Ceausescu a cursei ROMBAC, daca o privim din perspectiva Comisiei de ancheta?

fostul procuror Marian Valer:  In mod normal, cursa de avion Bucuresti-Sibiu trebuia sa decoleze de pe aeroportul Baneasa, la orele 17,10 folosindu-se pe acest traseu avioane marca Antonov.  In dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, insa, in jurul orelor 17, deci in apropierea orei prevazute pentru decolarea cursei obisnuite, pasagerii pentru Sibiu au fost invitati si dusi la Aeroportul Otopeni unde au fost imbarcati intr-un avion marca ROMBAC care a decolat in jurul orelor 18,30 si a aterizat pe aeroportul Sibiu in jur de ora 19.  Fac precizarea ca in dupa-amiaza aceleiasi zile, cu aproape 2 ore inaintea decolarii acestei curse, a aterizat pe aeroportul Otopeni avionul prezidential cu care Ceausescu s-a reintors din Iran. Conform datelor furnizate de agentia TAROM Bucuresti, in avionul respectiv spre Sibiu au fost imbarcati 81 pasageri.  In radiograma cursei sint consemnate domiciile doar la o parte din pasageri, cu mentiunea ca unele sint incomplete, lipsind fie localitatea, fie strada, fie numarul, iar la restul pasagerilor figureaza doar mentiunile ,rezervat’ sau Pasaport RSR.  In urma investigatiilor efectuate, au putut fi identificati doar 44 de pasageri, majoritatea avind domiciliul in municipul si judetul Sibiu, stabilindu-se ca au fost persoane trimise in delegatie la foruri tutelare din capitala, sau studenti plecati in vacanta, iar citiva domiciliati in judetul Alba.  Mentionez ca asupra acestor persoane nu planeaza nici un dubiu.  Dubiile sint create insa in primul rind de faptul ca mai multi pasageri figureaza cu domiciliul in municipiul Bucuresti, dar in realitate nu domiciliaza la adresele consemnate, iar la unele adrese sint intreprinderi.  Un alt element creator de dubii il constituie prezenta in avionul respectiv a unui inspector de la Departmentul Aviatiei Civile, cu numele de Nevrozeanu, care nu figureaza pe lista pasagerilor si cu privire la care s-a stabilit ca, in trecut, se deplasa cu avionul in cazuri speciale doar pe relatia Moscova, fiind un bun cunoscator al limbii ruse.  Mai multi pasageri sustin ca in partea dreapta din fata a avionului au sesizat un grup de barbati, mai inalti, atletici, imbracati sportiv, multi dintre ei fiind blonzi, grup care li s-a parut suspect.  Aceste afirmatii se coroboreaza cu faptul ca in zona respectiva a avionului nu a stat nici unul din pasagerii identificati.  Mai mult, verificindu-se la hotelurile din municipiul Sibiu persoane care aveau numele celor 37 de persoane neidentificate, s-a constatat ca doar un pasager neidentificat care figureaza pe listele TAROM-ului cu domiciliul in municipiul Bucuresti, care nu exista la adresa respectiva din localitate, a fost cazat la hotelul Bulevard, dar in registrul de evidenta figureaza cu un alt domiciliu din Bucuresti.  Ambele domicilii, si cei din diagrama TAROM si cel de la hotel sint false.  Cu ocazia acelorasi verificari s-a constatat ca in perioada respectiva in hotelurile din Sibiu au fost cazati multi turisti sovietici, in special la Imparatul Romanilor, Continental, si Bulevard, situate in zona centrala a municipiului.  Fac mentiunea ca din hotelurile respective s-a tras asupra manifestantilor si a armatei. Am omis sa precizez ca pe aeroportul Otopeni, in avionul ROMBAC au fost incarcate sute de colete identice ca format, dimensiuni si culoare, de marime apropriata unei genti diplomat, precum si ca, cu citeva minute inaintea decolarii cursei spre Sibiu, de pe acelasi aeroport au decolat curse ROMBAC spre Timisoara si Arad.  Consider ca, in legatura cu pasagerii neidentificati, sint posibile doua versiuni, respectiv sa fie au fost luptatorii U.S.L.A. trimisi in sprijinul lui Nicu Ceausescu, fie au fost agenti sovietici trimisi sa actioneze in scopul rasturnarii regimului Ceausescu.

Monica N. Marginean:  Ce alte demersuri a facut Comisia de ancheta pentru elucidarea misterului celor 37 de pasageri neidentificati?

Marian Valer:  Am luat contact cu unul din loctiitorii comandamentului trupelor U.S.L.A. din capitala, caruia i-am solicitat sa-mi puna la dispozitie pe cei trei insotitori U.S.L.A. ai avionului ROMBAC.  Loctiitorul mi-a spus ca acestia au fost audiati de un procuror militar si nu mai este de acord sa fie audiati inca o data.

Monica M. Maginean:  “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres nr. 33, septembrie 1990, p. 2.


Nicu Silvestru, chief of the Sibiu County Militia, admitted in passing in a letter from prison that on the afternoon of 19 December in a crisis meeting, Ceausescu’s son announced that he was going to “call [his] specialists from Bucharest” to take care of any protests (“Baricada,” no. 45, 1990).  Ceausescu’s Interior Minister, Tudor Postelnicu, admitted at his trial in January 1990 that Nicu had called him requesting “some troops” and he had informed Securitate Director General Iulian Vlad of the request (“Romania Libera,” 30 January 1990.)

The rewriting of the story of the Revolution, the “tourists,” and the “terrorists” was already in full swing, when in August 1990, Nicu wryly observed:

“…[T]he Military Prosecutor gave me two variants. In the first part of the inquest, they [the flight’s passengers] were from the Interior Ministry. Later, however, in the second half of the investigation, when the USLA and those from the Interior Ministry began, so-to-speak, to pass ‘into the shadows,’ — after which one no longer heard anything of them — they [the passengers] turned out to be simple citizens…” (interview with Nicu Ceausescu in “Zig-Zag,” no. 20, 21-27 August 1990).

An interesting–if slightly confused–discussion of the “tourists”/ USLA in Sibiu in December 1989!

http://portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=3.615

Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Reply #615 on: March 08, 2010, 15:31:24 PM »

Fac apel la oricine care a fost in seara de 21 spre 22 (ora 11,30-11,50) pe strada(actuala)Revolutiei, sau a vazut autoturismele parcate vis-sa vis de fosta Brutarie Nesciuc trei albe si una rosu inchis “Lada”. Va intreb daca cele 11 persoane imbracate cu scurta albastre tip jeans,  pantaloni deschisi la culoare, doi cu caciula de blana, trei cu caciula de lana impletita de culoare inchisa, si restul cu capul gol care au intors autoturismele parcate din capatul strazii si incendierea acestora? Statura lor era atletica? Cine a mai vazut apoi aceste persoane (acest gen) in afara de Piatza Mare din 21 decembrie ora 11,30 cand l-au protejat pe domnul care a iesit in fatza scutierilor cu copilul ridicat pe maini? (in dreptul Casei Albastre)
Aceleasi persoane au fost si in data de 21 decembrie la ora 9 in fata intrarii in magazinul Dumbrava, cand au “jenat” fara nici o teama scutierii si politistii care incercau sa prinda persoanele care fugeau prin magazin…Mai apelez la locatarii Blocului de garsoniere “turn” din coltul Calea Dumbravii-Milea, sa ne trimita o informatie cu intamplarile din 23-25 de la etajul 7-8, cu persoanele in combinezon de culoare inchisa care au coborat pe partea dinspre magazin din balcon in balcon, inclusiv despre persoana decedata, daca are legatura cu acel incident.O alta intrebare extrem de importanta: stie cineva cine a organizat “filtrele” de pe strazile Sibiului?Va multumesc
O precizare: Autoturismele erau parcate pe str Dobrun inspre str. Berariei Era pe trotoarul brutariei particulare (Nescuc sau Cibu, nu mai stiu cum se chema)

Re: @ REVOLUTIA SIBIU 1989 @
« Reply #623 on: March 11, 2010, 14:16:55 PM »

Acesti emanati, aceste lichele, nu-si puteau face jocurile, acapararea puterii totale, precum si inaintasii lor Dej si Ceausescu, decat prin forta represiunii armate. Parte din armata a reactionat pasnic, datorita onor ofitzeri care au dovedit mai multa logica, parte din armata a jucat rolul de dusman al romanilor. La Sibiu, avem tot mai multe date care intaresc teoria ca Dragomir a fost teroristul Nr. 1 in acele zile, ajutat si de grupul USLA trimis de la Bucuresti la Sibiu, pentru protectia lui NC, si care s-au reantors la “locul faptei” dupa ce l-a pus pe Nicu in siguranta. Ei au fost aceia care au comis executiile din Piatza Mare in ziua de 21 decembrie ora 11,45 cu primele victime ucise sau ranite. Au fost repartizati in patru puncte ale pietii: In podul Casei Albastre, in podul actualei Primarii, in podul de deasupra Tunelului Generalului si in podul de deasupra magazinului Moda. De aici, au deschis foc inspre demonstranti. Au deschis foc si pe data de 22 decembrie inspre hotelul Imparatul Romanilor din acelasi pod de deasupra Tunelului Generalului care avea corespondent cu celelalte poduri dinspre magazinul Covorul. Aceste grupe ale USLA nu aveau insemne de grad sau arma, nu purtau boneta militara si aveau la dispozitie doua microbuze ale unitatii 01512 care i-a transportat in tot acest timp. Un grup al USLA era incepand din ziua de 21 decembrie ora 07 la sediul Judetenei de partid, ocupand garajul din curtea din sapate cu munitie si armament special. Se poate descoperi foarte repede, numele persoanelor care au fost trimise la SIBIU cu Rombacul in dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, ca urmare a convorbirilor indelungate purtate de Nicu si Bucuresti, despre demonstratia anuntata pentru dimineata zilei de 21 decembrie de la Mag Dumbrava. In timpul convorbirii telefonice, in biroul lui Nicu se afla Traian Popsa, fostul director de la IJIM Sibiu, maiorul Dragomir, seful Garzilor judetene Pescaru, secretar al CJPCR Sibiu si Niculae Hurubean, prim secretar la Alba care se afla in trecere prin Sibiu. Aceste trupe USLA au purtat alternativ, combinezoane negre, uniforma militara sau haine civile…
Lovitura de stat cu spectatori, cum zice Cornel Dinu, a functionat atata timp cat au avut nevoie pentru a pune mana pe putere acesti derbedei bolsevici-kaghebisti

Posted in decembrie 1989 | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 Comments »

What can we learn from Dosarele Revolutiei de la Timisoara (VI)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 28, 2012

[Documentary evidence in support of the publication entitled:  Bullets, Lies, and Videotape:  The Amazing, Disappearing Counter-Revolution of December 1989  ]

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2012/12/16/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-i/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2012/12/19/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-ii/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2012/12/20/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutie-de-la-timisoara-iii/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2012/12/21/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-iv/

http://atomic-temporary-3899751.wpcomstaging.com/2012/12/27/what-can-we-learn-from-dosarele-revolutiei-de-la-timisoara-v/

On 1 December 2012, Doru Teodor Maries and Asociatia 21 decembrie 1989 made images of many of the official files investigating the events of December 1989 in Timisoara available on the Internet at http://dosarelerevolutiei.ro/ .  Among the copies available are testimonies from victims of the repression of the communist regime of Nicolae Ceausescu, witnesses of the repression, relatives of the victims of the repression, and members of regime forces that either participated in the repression or were witnesses to it.  These documents allow researchers the ability to confirm or infirm claims made in the Romanian media or accounts published since December 1989.

“BUSINESS CARDS” OF EMIL BOBU AND ION DINCA FOUND ON THE BODY OF A TERRORIST WEARING THREE PAIRS OF CLOTHES ONE ON TOP OF THE OTHER KILLED NEAR OTOPENI AND TRANSPORTED TO I.M.L.:  IF THE TERRORISTS DIDN’T EXIST HOW COULD ONE BE FOUND WITH THREE PAIRS OF CLOTHES ON HIM AND WITH THE BUSINESS CARDS OF NICOLAE CEAUSESCU’S HENCHMEN??? !!!

6 februarie 1990

Declaratie.  Subsemnatul Bucurescu Giani, general-maior [D.S.S.]

0436

La data de 28 sau 29 decembrie 1989, col. Lovescu [?] Virgil seful U.M. 0650 mi-a raportat ca…

Col. Lovescu [?] Virgil avea un subordonat a carui sotie-medic a participat la acordarea ajutorului ranitilor in luptele de la Aeroport Otopeni si la transportarea cadavrelor la I.M.L.  Acestea ii relatase sotului ca in buzunarul unui terorist ucis la Otopeni, care era imbracat in trei costume de haine, unul peste altul, s-au gasit cartile de vizita ale lui Emil Bobu si Ion Dinca.

Col. L Virgil mi-a spus ca l-a frapat aceasta informatie si legat de faptul ca la postul de Radio Europa Libera se facuse afirmatie cu Pacepa ar fi precizat ca Ion Dinca se ocupase de pregatirea unor grupuri de teroristi.  Alte date nu pot da intrucit informatia era in curs de clarificare ori la Col. Ratiu [DSS Dir I] ori la Col. Goran [SMB]…

Cunosc [?] faptul ca col. Ardeleanu [sef USLA] era in relatii apropriate cu familia lui Ion Dinca…

Din conducerea USLA atit col. Ardeleanu cit si col Blortz [Bleort] erau apropriatii lui T. Postelnicu

0437

The three pairs of clothes worn one on top of the other–allowing them to adapt to changing situations–was common among those arrested as terrorists, as the following video shows:

About the dead terrorists transported to the IML and their fate thereafter…

3.  Teroristii morti. Desi existenta lor este vehement negata de toate institutiile oficiale, noi sintem in masura sa dovedim ca au existat, si sint suficiente date pentru identificarea lor.

Redam, in continuare, citeva fragmente semnificative din declaratia lui Ion Lungu, seful grupului de luptatori care a asigurat paza Institutului de Medicina Legala incepind din seara zilei de 22 decembrie 1989:

“Cind am preluat paza, pe la ora 20, in morga erau peste 200 de cadavre (cifra oficiala a victimelor represiunii din Bucuresti–pina la inceperea diversiunii teroristilor–este, conform Procuraturii, de numai 50).  Impuscati, taiati, zdrobiti.  Am si acum in fata ochilor chipul unei tinere de 18 ani in craniul careia ramasese o adincitura in care se potrivea perfect patul unui pistol mitraliera.  La IML exista deja o echipa criminalistica formata din procurorul Eugen Vasiliu si cinci ofiteri de militie care se ocupau de cadavre.  Aceasta echipa fotografia mortii neidentificati si afisa pozele la intrare pentru a fi recunoscuti de familii.  Permanent soseau masini care aduceau morti, atit militari cit civili.  Incepind din ziua de 23, au fost adusi, in citeva rinduri, si morti mai ‘speciali’.  Erau adusi numai de masini militare si insotiti de ofiteri.  Toti erau imbracati la fel:  combinezoane de culoare kaki, fara grade sau alte insemne militare, bocanci imblaniti, lenjerie din bumbac.  Toate efectele erau noi.  Procedura stabilita atunci era ca in momentul cind erau descarcati din masini, la rampa de acces din spatele IML, sa fie dezbracati si perchezitionati.  Aceste gasite se predau procurorului Vasiliu si ofiterilor criminalisti.  Armele si munitiile le preluam eu si le predam–pe baza de proces verbal–ofiterului de serviciu de la UM 01046.  Arme si munitii s-au gasit numai asupra acestor morti ‘speciali’.  Cei care ii aduceau spuneau despre ei ca sint teroristi.  Am predat la acea unitate militara cinci pistolete (trei Stecikin si doua Makarov–toate de calibru 9 mm), doua pumnale tip comando si citeva sute de cartuse de 9 mm si 7,62 mm (folosibile la pistolul mitraliera AKM).  Au fost tinuti separat de ceilalti morti, intr-o camera–cred ca inainte fusese garderoba–si cu paza militara la usa.  Mai exista paza militara numai la frigidere, unde era corpul lui Milea.  in camera teroristilor accesul era strict interzis.  Intrau numai procurorul Vasiliu, ofiteri criminalisti, prof. dr. Belis si seful autopsierilor.  Asupra lor, pe linga arme, s-au gasit si acte personale, pasapoarte (unele in alb), tot felul de legitimatii–una din ele era in mod cert falsa, scria ca teroristul mort ar fi fost director la Laromet (de la acea intreprindere nu a murit nici un director)–buletine de identitate noi-noute, diverse ordine de serviciu stampilate in alb.  Toti erau impuscati de rafale (unul era chiar rupt in doua) si prezentau orificii produse de gloante de calibru mare.  Unii din ei aveau tatuaje (unul avea pe piept un vultur), erau tineri (in jur de 30 de ani) si bine facuti fizic.  Cred ca identitatea lor era cunoscuta, altfel nu imi explic de ce fotografiile lor nu erau afisate la panou ca ale celorlalti morti neidentificati.  O data au fost adusi noua intr-o singura masina.  In total, au fost circa 30 de teroristi morti.”

Iata acum si textul unui proces-verbal incheiat intre dl. Ion Lungu si un ofiter de la UM 01046:

Proces verbal

Incheiat astazi 26.12.89 la UM 01046 intre noi Relenschi Dumitru si Lungu Ion, G.P. sector 4,

procedind primul la primirea si secundul la predarea urmatoarelor materiale gasite asupra teroristilor de la morga.

1 Pistol cal. 9 mm cu seria DL 7163/63

2 (doua) incaracatoare de 9 mm

12 cartuse 9 mm; an fabricatie 78/38

72 cartuse 7,62 si gloante an fab. 71/22

Drept pentru care am incheiat prezentul proces-verbal in doua exemplare, unul la primitor si altul la predator:

(semnaturi)

Dupa cum se poate observa este specificata si seria armei.  Ar fi foarte usor, pentru Procuratura Militara, sa afle cine o detinea in decembrie 1989.  Ar trebui sa mai existe, de asemenea, si fotografiile teroristilor morti.  Cadavrele lor au disparut de la IML.  Nu se stie unde.  Poate la Straulesti, poate prin cimitirile eroilor martiri ai Revolutiei.  Pentru ca nu au reusit sa gaseasca nici un terorist, toti procurorii au fost avansati.

Ioan Itu, “Mostenirea teroristilor,” Tinerama, nr. 123 (9-15 aprilie 1993), p. 7.

——————————————————————————————————————————————————————————————————————————–

(English) From The Romanian Revolution for Dum-Dums

See the signed testimony to the contrary by Ion Lungu and Dumitru Refenschi dated 26 December 1989, reproduced in Ioan Itu, “Mostenirea teroristilor,” Tinerama, no. 123 (9-15 April 1993), p. 7. I translated the important parts of this document in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html. Significantly, according to this document, Dr. Belis had access to the dead terrorists:

Dead Terrorists. Although their existence is vehemently denied by all official institutions, we are able to prove that they existed and have sufficient details to identify them.…We continue with some excerpts of the declaration of Ion Lungu, head of the group of fighters who guarded the ‘Institute of Legal Medicine’ [IML, the main Bucharest morgue], beginning from the evening of 22 December 1989:

“Starting from the 23rd, there were brought, in succession, more ‘special’ corpses. They were brought only by military vehicles and were accompanied by officers. They were all dressed the same: kaki uniforms, with or without military insignia, fur-lined boots, cotton underwear. All the clothes were new. The established procedure at that point was that when the bodies were unloaded from the trucks, at the ramp to the back of the IML, to be disrobed and inspected. The documents found were released to Prosecutor Vasiliu and criminology officers. The weapons and munitions we found and surrendered—on the basis of a verbal procedure—to the officer on duty from UM 01046. Weapons and ammunition were found only on those ‘special’ corpses. Those who brought them said that they were terrorists. I turned over to this military unit five pistols (three Stecikin and two Makarov—all 9 mm caliber), two commando daggers and hundreds of 9 mm and 7.62 mm cartridges (compatible with the AKM machine gun). They were held separately from the other corpses, in a room—I believe that it used to be the coatroom—with a guard at the door.…

Access to the room with the terrorists was strictly forbidden. Only Prosecutor Vasiliu, criminologist officers, Dr. Belis, and the chief of autopsies could enter. On top of them, next to the arms, there were personal documents, passports (some blank), all types of identity cards—one of them was clearly false, it stated that the dead terrorist was the director at Laromet (at that plant no director died)—identity cards that were brand new, different service stamps in white. All had been shot by rifles (one was severed in two) and showed evidence of gunshots of large caliber. Some had tattoos (they had vultures on their chests), were young (around 30 years old), and were solidly built. I believe that their identity was known, since otherwise I can’t explain why their photographs were attached to those of unidentified corpses. They were brought to us in a single truck. In all, there were around 30 dead terrorists. [The document is signed by Ion Lungu and Dumitru Refenschi on 26 December 1989]”


——————————————————————————————————————————–

Posted in decembrie 1989, raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , | 9 Comments »

Romania 1989: Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I) 13 iunie 1990

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 30, 2010

Ziarul armatei–deci al unei institutii situate, gratie Revolutiei din Decembrie, in afara politicii–nu este, in mod deliberat, o publicatie polemica. Asa cum este si organismul din care faceum parte, noi, ziaristii militari, am optat pentru o atitudine sobra, echilibrata, pe cit posibil obiectiva, constienti de faptul ca, prin lispa materialelor sezationale, de scandal vom avea, pentru inceput, o audienta mai redusa in rindul cititorilor. Fericiti ca, in sfirsit, ne putem vedea de treburile noastre–ca si armata in ansamblul el, de altfel–noi nu ne-am propus deci, in mod programatic, sa ne luam la harta cu diverse organe de presa din tari, nici vorba de cele din strainatate. Iata, insa, ca saptaminal independent “Expres”–nr. 18, mai 1990–ne pune la curent cu dezvaluirile senzationale ale revistei franceze “LE POINT”, din 21 mai 1990. Initial, ne-am gindit ca-i treaba politicienilor sa dezamorseze, sa combata continuntul incitantului articol, intitulat “In Romania, complotul iese la iveala.” Dar cind am aflat, de la niste ziaristi straini, ca armata noastra “a tras si asupra propriilor rinduri, astfel ca, in confuzia generala, au murit aproape la fel de multi ostasi si civili,” nu am putut ramine in expectativa. Pentru ca este vorba de o incalificabila ofensa adusa eroilor pe care armata i-a jertfit pe altarul Revolutiei. Noi nu cunoastem meseria armelor din carti, ci am deprins-o in poligoane, pe cimpurile de instructie. Daca accidentele se pot produce si pe timp de pace–lucru de care ne-au convins viata, practica militara pe care am trait-o, vreme de peste doua decenii–acestea au fost pe deplin posibile, si chiar s-au produs, si pe timpul Revolutiei, cind inamicul era peste tot si nicaieri. Dar de aici si pina a afirma ca cei 267 de morti si 674 raniti ai armatei s-au impuscat intre ei e o cale atit de lunga, pe care nici un om cu buna credinta n-ar face-o. Nu punem la indoiala buna credinta a jurnalistilor francezi, desi ideea promovata de ei convine de minune celor care se dau de ceasul mortii sa ne demonstreaza ca, de fapt, teroristii n-au existat. Fie-ne, insa, permis sa aratam ca documentarea celor de la “Le point” a fost, cel putin, incompleta. O spunem noi, care am fost tot timpul aici, reporteri printre gloante, in punctele fierbinti ale Revolutiei. O spunem si o argumentam, pentru inceput, cu fapte petrecute in zona sediului Ministerului Apararii Nationale.

DIVERSIUNE SI INTIMIDARE.

Nu ne vine sa credem! Desi a trecut peste o jumatate de an de la consumarea
evenimentelor, oamenii sint speriati. Este vorba de locatarii celor trei
blocuri–A1, A2, B3–dispuse in fata Centrul de Calcul al M.Ap.N. In urma cu
citeva saptamini, erau deschisi, raspundeau la orice intrebare, relatau faptele,
imprejurarile extrem de grele prin care au trecut, iar acum sint prudenti, retinuti, tematori. Mai mult, o doamna–cu mina pe inima si vocea tremurinda–ne
sfatuieste sa o lasam balta, ca riscam prea mult…

Ce s-a intimplat de fapt? In ultima vreme, pe la usile unor apartamente, au
batut citeva…persoane de bine, care, cu destula discretie–si
subtitlitate–s-au straduit sa le explice oamenilor cum s-au petrecut, cu
adevarat, lucrurile in perioada 22-25 decembrie 1989. De exemplu, in blocul A.1,
apartamentul 27, o doamna–banuitaj de a fi avut, in trecut, relatii cu
securitatea de trist renume–le a sugerat gazdelor cum sa interpreteze ,corect’
incidentul cu cele doua A.B.I.-uri din noaptea de 23/24 decembrie.

Alti vizitatori n-au avut nici macar inspiratia de a-si disimula identitatea
(sau poate ca chiar asta au facut). Domnilor, mie sa nu-mi dati numele la ziar,
ne roaga alt locatar. Am avut destule necazuri cu securitatea. In 21 mai, a fost
la mine un maior de politie, Popescu zicea ca-l cheama. S-a interesat despre
teroristii care au tras din blocul nostru. I-am spus ca, daca vrea sa loveasca in armata, nu are nici o sansa: au tot adevarul ii voi
spune. In final mi-a adresat o rugaminte: sa nu stie cei de la armata de vizita
lui… A revenit peste 2-3 zile, dar mi-a fost frica sa-i mai deschid…”

Cine-o fi misteriosul maior si de ce pastreaza atita discretie? Se pare insa ca
persoanele cu pricina manifesta un mare interes pentru blocul B.3. Domnul Stancu
Varzan are mai mult curaj.

–Dumneavoastra nu stiti ce nopti de cosmar am trait noi: se tragea si din fata
si din spate, de la gunoaie. Totul a inceput in 22 decembrie, pe la orele 22.00:
la inceput sa auzeau focuri izolate. Apoi–ca la razboi. Numai in baie ne
simteam oarecum in siguranta. La un moment dat, am si ris. Fata mea a plecat
pina la bucatarie si, cind s-a intors, ne-a spus sa fim linistiti ca, de sus, de
pe bloc, trage o mitraliera si ne apara! Era vorba, de fapt, de o
pusca-mitraliera, care executa foc spre Centrul de Calcul…Si de pe casa
scarilor s-a tras, in aceasi directie. Teroristii au incercat sa intre la mine in apartament, dar noi avuseseram grija sa blocam usa cu un cuier
greu. Sint bolnavi astia care vor sa ne convinga ca a tras armata in noi si ca,
de fapt, nici nu au existat teroristi. Dar i-am auzit discutind precipitat,
tropaind: in jurul blocului, pe scari, pe acoperis.

In acelasi bloc, stam de vorba si cu sotii Florica si Gheorghe Petrut. Sint
revoltati.

–Au fost la noi doi civili, spune doamna. Ne-au fluturat pe sub nas niste
legitimatii, din care am retinut ca sint de la militia din Turnu-Severin. Cind
noi am intrebat cine a tras, ei ne-au informat: “armata a tras.” Bine, dar in
armata cine a tras?–am continuat noi–doar in parcul din fata blocului au fost
impuscati studenti militari. “Au tras unii in altii”–ni s-a raspuns.

Si in incheiere, gazdele noastre ne avertizeaza:

–Fiti cu mare bagare de seama, domnilor ofiteri. Astia au tot interesul sa va
compromita!!!

Deci ,baietii’ lucreaza. Fara voie ne gindim la povestea cu lupul care se
intoarce la locul unde a mincat o oaie. Si a criminalului care se intoarce la locul faptei…

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, Armata Poporului, 13 iunie 1990, p. 3)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Dezinformare securista despre decembrie 1989 in actiune (Zig-Zag, anul 1990): Angela Bacescu (teroristii n-au fost securisti, nici n-au existat teroristi…), Gheorghe Ionescu Olbojan (teroristii au fost din DIA, deci Armata, in nici un caz securisti), si Ion Cristoiu (I)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 20, 2009

Cazul Angela Bacescu

image-57image-58image-59image-60

Posted in raport final | Tagged: , , , , , | 4 Comments »

18-19 decembrie 1989: Timisoara, Nicolae Ceausescu in Iran, and Scinteia Tineretului

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on December 18, 2009

An excerpt from

A chapter from my Ph.D. Dissertation at Indiana University: Richard Andrew Hall, Rewriting the Revolution: Authoritarian Regime-State Relations and the Triumph of Securitate Revisionism in Post-Ceausescu Romania (defended 16 December 1996). This is the original chapter as it appeared then and thus has not been revised in any form.

Ceausescu Departs for Iran

On Monday morning 18 December 1989, President Nicolae Ceausescu departed on a previously-scheduled state visit to Iran. He was the first head of state to pay an official visit to Tehran since the death of the Ayatollah Khomeini in June 1989.[1] By the time the presidential jet took off for Iran, Timisoara was under virtual military occupation by units of the Army, Securitate, and Militia. Ceausescu was apparently sufficiently satisfied by the news he was receiving on the status of the crackdown, that he judged it safe to leave the country. In his absence, the “Permanent Bureau of the Political Executive Committee (CPEx)” was left in charge. In effect, this meant that power resided with the First Deputy Prime Minister, his wife Elena–hardly a stranger to such power–and the Vice President of the country, Manea Manescu, who was married to Nicolae’s sister Maria.[2]

On the one hand, the fact that Ceausescu would leave the country in the midst of the most serious challenge ever to communist rule in Romania–fully aware of what had happened to his fellow communist leaders in the region earlier that fall–was a testament to how supremely overconfident and detached from reality he had become. On the other hand, Ceausescu’s absence from the country between 18 and 20 December for a period in excess of forty-eight hours provided regime elites with the perfect opportunity to oust him from power had they wanted to. Ceausescu would likely have been granted asylum by the Iranian regime. In theory it seems, had Ceausescu’s ouster been premeditated, this was the ideal moment to strike.

Most regime elites had a vivid memory of how Ceausescu’s absence from the country during the devastating earthquake of March 1977 had paralyzed the regime apparatus.[3] Moreover, having been threatened by Ceausescu at the emergency CPEx meeting of 17 December with removal from their posts and possible execution–and Ceausescu had been persuaded merely to defer, rather than to cancel this decision–Ceausescu’s commanders had a strong incentive to act fast. Instead, Ceausescu’s henchmen faithfully executed his orders and patiently awaited his return. This is a powerful argument against any suggestion that Ceausescu’s subordinates were scheming to replace him and had intentionally allowed the Timisoara unrest to elude their control.

Theories which maintain that Ceausescu was overthrown by a foreign-engineered coup d’etat also have trouble explaining why the plotters did not attempt to seize power during the period while Ceausescu was out of the country and then prevent him from returning to Romania. The Timisoara events had already assured that Ceausescu’s ouster would contain the popular dimension which was reputedly so central to this coup d’etat scenario. Furthermore, if the Timisoara protests had been instigated by foreign agents, why were these agents unable to “spread the revolution” to Bucharest (which remained surprisingly quiet) during these days?

In support of his contention that the December events were a Soviet-backed coup d’etat, Cornel Ivanciuc has cited the March 1994 comments of Igor Toporovski (director of the Moscow-based Institute for Russian and International Political Studies) which allege that the Soviet Politburo “…chose the moment when Ceausescu was in Teheran [to oust him] because otherwise the action would have been difficult to initiate.”[4] Yet the facts tell another story. Ceausescu was not driven from power at the most opportune moment–while he was in Iran–and the uprising in Timisoara did not spread outside of Timisoara until after Ceausescu’s return. These points cast doubt upon Toporovski’s claims.

18-19 December 1989: The Timisoara Crackdown in Ceausescu’s Absence

Considering the centrality of the “foreign tourist” scenario to Securitate-inspired accounts of the December events, it is interesting to note the actions taken by the Ceausescu regime on 18 December 1989. At the close of the emergency CPEx meeting on Sunday afternoon, Nicolae Ceausescu had announced:

I have ordered that all tourist activity be interrupted at once. Not one more foreign tourist will be allowed in, because they have all turned into agents of espionage….Not even those from the socialist countries will be allowed in, outside of [North] Korea, China, and Cuba. Because all the neighboring socialist countries are untrustworthy. Those sent from the neighboring socialist countries are sent as agents.[5]

On Monday, 18 December 1989, in typical Ceausist-style it was therefore announced that Romania would not accept any more tourists because of a “shortage of hotel rooms” and because “weather conditions” were “not suitable for tourism.”[6] Ironically, the only ones exempted from this ban were: “Soviet travellers coming home from shopping trips to Yugoslavia”(!)[7]

Thus, it is intriguing to see how former Securitate Colonel Filip Teodorescu tailors his characterization of Timisoara on 18 December to account for this change:

There were few foreigners in the hotels, the majority of them having fled the town after lunch [on 17 December] when the clashes began to break out. The interested parties remained. Our attention is drawn to the unjustifiably large number of Soviet tourists, be they by bus or car. Not all of them stayed in hotels. They either had left their buses, or stayed in their cars overnight. Border records indicate their points of entry as being through northern Transylvania. They all claimed they were in transit to Yugoslavia. The explanation was plausible, the Soviets being well-known for their shopping trips. Unfortunately, we did not have enough forces and the conditions did not allow us to monitor the activities of at least some of these “tourists.”[8]

This raises the question of why, if the Soviet tourists were the ones suspected from the first of being behind the unrest, it should have been exactly they who were given continued access into Romania? One of the most effective rejections of the “tourist” scenario came in 1991 from “a group of [Army] officers from the Timisoara garrison.” In an open letter, they proclaimed:

If they [the tourists] appeared suspect to the special forces of the Securitate and counter-military intelligence, why did they not attempt to keep them under surveillance? During this period, did the Securitate and the counter-intelligence officers not know how to do their jobs? Did they somehow forget why they were paid such weighty sums from the state budget?[9]

As we mentioned earlier, in an interesting psychological twist the former Securitate sometimes appear to attribute their own actions to others, especially the convenient phantom-like “foreign tourists.” Some of the Securitate’s arguments also appear to be based on the manipulation and perversion of real information which has been ripped from its context and placed in another one which suits the Securitate’s institutional interests better. For example, the comments of the Yugoslav News Agency (TANJUG) correspondent at the Vatin border post on 20 December 1989 may give us a hint as to where the idea of “foreign tourists travelling in convoys of cars” originated from:

People who spent a long time at this crossing point today say that the Romanian government is even accompanying private cars of tourists returning home via Romania. They usually wait until five or six of them assemble and then let them continue in convoys led by official Romanian cars.[10]

Finally, we will recall that the French journalists, Portocala and Weber, support their claims of “foreign intervention” by referencing the court statement of the Securitate’s “master spycatcher” (Colonel Filip Teodorescu) that during the events he arrested “foreign agents” in Timisoara. As it turns out, Teodorescu does indeed appear to have arrested “intelligence agents” at a major Timisoara factory. However, they were members of DIA, the Army’s intelligence unit, and not agents of foreign security services.[11]

Throughout Monday, house-to-house searches and arrests continued in Timisoara. Protesters attempted to gather again and began chanting the most tragic slogan of these days: “We want our dead!” Regime forces responded by opening fire again. At least seven people were killed and more than one hundred injured on 18 and 19 December alone. Securitate men are alleged to have shot some of the injured demonstrators in their hospital beds. This rumor seems to be confirmed by the observation of an Army soldier who witnessed the exhumation of twenty-seven bodies from the Timisoara “Paupers’ cemetery” in January 1990: some of the corpses bore clear signs of treated wounds.[12] Upon the orders of Elena Ceausescu, during the night of 18/19 December the Securitate and Militia removed the cadavers of forty dead protesters from the morgue of the county hospital and transported them to Bucharest where they were incinerated.[13] Just as on the night of 16/17 December when the regime had gone to absurd lengths to make it appear as if nothing unusual had happened the previous evening at the county party headquarters building–by repairing all the physical damage in the area–this incident reflected the belief that “where there are no identity papers and no bodies, there can be no dead.” The Orwellian reflexes of the regime never left it even in its greatest moment of crisis.

[1].. Jack Anderson and Dale Van Atta, “Iran Embarrassed by Ceausescu Visit,” The Washington Post, 17 January 1990, E17.

[2].. Martyn Rady, Romania in Turmoil: A Contemporary History (New York: IB Tauris & Co Ltd., 1992), 94. For Manescu’s link to the Ceausescu family, see ibid., 52-53.

[3].. Indeed, the abortive military coup d’etat attempt planned for October 1984 while the Ceausescus were on a state visit to West Germany had been inspired by memories of the March 1977 experience. See Silviu Brucan, The Wasted Generation: Memories of the Romanian Journey from Capitalism to Socialism and Back (Boulder, CO: Westview Press, 1993), 131-134.

[4].. Cornel Ivanciuc, “Raporturile dintre Frontul Salvarii Nationale si KGB,” 22, no. 21 (24-30 May 1995), 11.

[5].. See Mircea Bunea, Praf in Ochi. Procesul Celor 24-1-2. (Bucharest: Editura Scripta, 1994), 34.

[6].. Belgrade Domestic Service, 1400 GMT 20 December 1989, in FBIS-EEU-89-243, 20 December 1989.

[7].. Agence France Presse, 19 December 1989, in FBIS-EEU-89-242, 19 December 1989.

[8].. Filip Teodorescu, Un Risc Asumat: Timisoara decembrie 1989 (Bucharest: Editura Viitorul Romanesc, 1992), 92.

[9].. Un grup de ofiteri din garnizoana Timisoara, “FRICA DE PROPRIUL POPOR… [Fear of your own people]” Romania Libera, 15 October 1991, 2a.

[10].. Belgrade TANJUG, 2137 GMT 20 December 1989, in FBIS-EEU-89-244, 21 December 1989, 80. Disinformation is frequently thought of as synonymous with the “big lie,” but indeed the most effective disinformation always contains a kernel of truth. Frequently, real facts are merely presented out of context. It is also intriguing to note the almost Freudian mirror-imaging quality of this disinformation–a characteristic common to totalitarian regimes. This is especially the case when it comes to the accusations of foreign powers being engaged in “terrorist actions”–an eerily accurate description of the Ceausescu regime’s own actions.

[11].. On this bizarre and slightly comical incident see “FRICA DE PROPRIUL POPOR” and Ilie Stoian, Decembrie ‘89: Arta Diversiunii. (Bucharest: Editura Colaj, 1993), 17-18. In spite of Teodorescu’s steadfast allegations regarding the role played by foreign agents, he admits that those he arrested were DIA officers (Teodorescu, Un Risc Asumat, 96). The circumstances surrounding this incident remain unclear; however, it may be an indication of the inter-institutional rivalry which permeated much of the December events.

[12].. Liviu Stefanut, interview by Dan Preisz, “Teroristii Timisoarei,” Romania Libera, 21 April 1994, 6. Although Securitate Colonel Teodorescu vehemently denies this allegation, his description of what went on during these days at the county hospital only serves to heighten such suspicion (Teodorescu, Un Risc Asumat, 87-89). Hospital staff maintain that the Securitate conducted brutal interrogations and that no medical staff were present, see the comments of Curpas Florica in Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura [Reporting with Your Soul in Your Throat] (Timisoara: Editura Facla, 1990), 145.

———————————

Marius Mioc translated parts of this chapter on his blog, with at least one interesting result:

Ceausescu pleaca in Iran

18-19 decembrie 1989

traducerea de catre marius mioc

———————————-

also in relation to a correction by Marius Mioc

romanianrevolutionofdecember1989 said

January 8, 2009 at 2:45 am e

Regarding the following sentence from Chapter 6 (written in 1996), “This rumor seems to be confirmed by the observation of an Army soldier who witnessed the exhumation of twenty-seven bodies from the Timisoara “Paupers’ cemetery” in January 1990: some of the corpses bore clear signs of treated wounds.[12]

[12].. Liviu Stefanut, interview by Dan Preisz, “Teroristii Timisoarei,” Romania Libera, 21 April 1994, 6. Although Securitate Colonel Teodorescu vehemently denies this allegation, his description of what went on during these days at the county hospital only serves to heighten such suspicion (Teodorescu, Un Risc Asumat, 87-89). Hospital staff maintain that the Securitate conducted brutal interrogations and that no medical staff were present, see the comments of Curpas Florica in Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura [Reporting with Your Soul in Your Throat] (Timisoara: Editura Facla, 1990), 145.

Marius Mioc claims that I confused the Paupers’ cemetery (cimitirul saracilor) and the Heroes’ cemetery (cimitirul eroilor) in this passage and that there were 10 not 27 corpses (see http://mariusmioc.wordpress.com/2009/01/06/rich-andrew-hall-rescrierea-istoriei-revolutiei-triumful-revizionismului-securist-in-romania-2-18-19-decembrie-evenimentele-din-timisoara-in-absenta-lui-ceausescu/). My words, however, are based on those of the soldier (Liviu Stefanut) who was interviewed. Here is what Stefanut said:

“In fata unitatii [UM 01864/I au fost 3 sau 4. Cei mai multi au fost impuscati la baricada, dupa ce s-a iesit din unitate. Nu s-a mai spus, pana acum, ca acesti 18 morti–intre care si o fetita de 10 ani–au fost ingropati, ca inca vreo cativa, cu excavatorul, in Cimitirul Saracilor, chiar pe Calea Lipovei, la o statie de troleibuze de unitate…Stiu ca au fost descoperiti pe 20 ianuarie, de noi, pentru ca s-a aflat ca au fost ingropati cu excavatorul. Si eu am asistat la dezgropare, la primii 17…Dupa aceea, nu am mai rezistat…Deja era o luna si patru zile de cand fusesera impuscati. 18 dintre ei au fost omorati la baricada din Calea Lipovei. Au fost mai multi ingropati, vreo 27, am impresia. Deci, au fost impuscati, dusi la doctor, operati, scoase gloantele, cusuti. S-ar putea ca unii dintre ei sa fi fost vii cand au fost scosi din spital, dusi acolo, ingropati, daca nu cumva ingropate de vii.”

It is unclear here whether Stefanut is conflating the two cemeteries, mixing elements of the two different events toegether or basing his knowledge of the events on more hearsay than he is willing to admit. Nevertheless, what he describes here, based on the date, is as Marius Mioc points out NOT the Paupers cemetery (cimitirul saracilor), but the Heroes cemetery (cimitirul eroilor).

Marius Mioc thus does us an important service in clarifying this confusion…because as is well-known the case of the Paupers’ cemetery with unearthed corpses that turned out to not have been from those who died as a result of the bloodshed became a cause celebre, particularly among those of a post-modernist bent. The terrible, tragic irony is that while publications such as Le Figaro and other French press were reporting in late January about the supposed “false massacre” in Timisoara–based on the Paupers’ cemetery incident–they were overlooking the real elements of the Timisoara massacre–the 15 January 1990 discovery of 10 bodies in the Heroes’ cemetery, including the tragic better-known cases of Luminita Botoc (age 14, shot on 17 December) and Sorin Leia (age 23, shot on 18 December).

A look at some of the most influential, or at least sensationalist literature (for example, Michel Castex), on the December 1989 events in Romania, reveals much discussion of the alleged “staged massacre that never happened” of the Paupers cemetery–referred to as “The Timisoara Syndrome” by some–is coupled with NO mention of the 15 January 1990 discovery of real victims of the December bloodshed in the Heroes cemetery.
Witness two classic cases:

Jean Baudrillard (trans. Chris Turner), The Illusion of the End (Cambridge, Polity Press, 1994), pp. 54-61 “The Timisoara massacre.”

p. 55 “It was not the dead that were the scandal, but the corpses being pressed into appearing before the television cameras, as in the past dead souls were pressed into appearance in the register of deaths.”

p. 60 “And yet there will, nonetheless, have been a kind of verdict in this Romanian affair, and the artificial heaps of corpses will have been of some use, all the same one might ask whether the Romanians, by the very excessiveness of this staged event and the simulacrum of their revolution, have not served as demistifyers of news and its guiding principle…Who can say what responsibility attaches to the televisual production of a false massacre (Timisoara), as compared with the perpetrating of a true massacre?”

Andrei Codrescu (well-known poet and National Public Radio commentator), The Hole in the Flag. A Romanian Exile’s Story of Return and Revolution (New York, William Morrow and Company, 1991), pp. 203-204 (in February 2005 in Jurnalul National, Vladimir Tismaneanu described Codrescu’s account unreservedly and memorably as “impeccably accurate”):

“The Romanian ‘Revolution’ was entirely televised, all those of us who believed for years with Gil Scott-Heron that ‘the revolution will not be televised’ were shaken by it. In truth, there were two revolutions: a real revolution that was not televised and that continues, particularly in Timisoara, and a studio revolution that fooled the entire world. Who could forget the piles of corpses stacked like cordwood in front of the Timisoara cathedral?…Or the image of the mother and child shot with a single bullet, lying in the arms of death? Watching these images in New Orleans via CNN, I was moved and enraged, along with millions of others in the world. We now know. The mass graves discovered in Timisoara and presented to the world as proof of the Hitlerite insanity of Securitate were in fact bodies dug out of a pauper’s cemetery with autopsy scars visible. Many of them were in an advanced state of decay…And the extraordinary picture of the mother and her baby killed with the same bullet, seen thousands of times on all the world’s TV screens, was a gross collage. A woman who had died of alcoholism had had an unrelated dead baby placed on her chest for video purposes. Someone made a neat bullet hole in both bodies.”

Marius Mioc brings us back to reality, however, explaining how desperation to find loved ones, and not some grand “staged” event, led to the frantic digging up of the graves on 22 December 1989 in the Paupers cemetery…and how some of those being sought were only discovered in the common grave dug up in the Heroes cemetery on 15 January 1990…

“Despre sute de cadavre filmate eu n-am auzit, am auzit de 2 filmări, una din 22 decembrie 1989 şi una din ianuarie 1990, fiecare cu vreo 10 cadavre. Că de la o filmare cu 10 cadavre unii ajung să-şi închipuie că au văzut sute sau mii de cadavre e problema lor şi a psihologilor.

Filmarea din 22 decembrie a fost cu cadavre dezgropate din cimitirul săracilor. Aceia nu erau morţi din revoluţie ci sărăntoci fără familie îngropaţi pe cheltuiala Primăriei. Familiile celor morţi în revoluţie, care nu găseau cadavrele celor dragi (fuseseră incinerate, dar nu se ştia asta pe atunci), în disperare au căutat pe unde le-a trecut prin minte, şi au dezgropat şi morţii de la cimitirul săracilor. S-a crezut atunci sincer că aceia sînt morţi din revoluţie.

În ianuarie 1990 s-a descoperit o altă groapă comună, la cimitirul eroilor, iar aceasta era într-adevăr cu morţi din revoluţie, îngropaţi cam prin 27 decembrie fiindcă nimeni nu-i revendica şi mirosea urît la morgă, nu mai puteau să-i ţină. Cazuri concrete sînt Sorin Leia http://timisoara.com/newmioc/11.htm sau Luminiţa Boţoc http://timisoara.com/newmioc/33.htm

http://piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?t=974

Here is the case of Luminita Botoc and her father: his fruitless search first on 22 December 1989 at the Paupers cemetery, and then tragically finding his dead daughter on 15 January 1990 at the Heroes cemetery:

Gasita in groapa comuna http://timisoara.com/newmioc/33.htm

Botoc Luminita Florina

nascuta in 16 aprilie 1976 la Timisoara, eleva, gasita in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor

Botoc Virgil (tata):

nascut in 1952 in comuna Focuri, sat Fintinele (jud. Iasi), cioplitor in marmura

In 17 decembrie pe la ora 19-19,30 am auzit o coloana de manifestanti care treceau prin fata blocului (str. Pomiculturii – n.n.) strigind “Jos Ceausescu!”, “Romani veniti cu noi!”, “Si voi sinteti romani!”.

Fetele Luminita, Cristina si Lacramioara au coborit. Luminita s-a dus cu manifestantii.

Dupa un timp am iesit pe balcon si am vazut ca s-au tras trei rachete rosii. I-am zis nevestei: “Ceva nu-i in regula! O sa se deschida focul!”. Peste 5-10 minute am auzit focuri de arma.

Am vazut ca Luminita nu se intoarce. M-am gindit ca a vazut ca se trage si a ramas la o prietena peste noapte.

Dimineata m-am dus in Calea Lipovei si m-am intilnit cu colegul Avadanei Stefan care mi-a povestit ca au fost morti. I-am zis ca si fata mea a fost printre manifestanti iar el mi-a spus ca printre morti se afla si o fata cu fis rosu, asa cum era imbracata Luminita. Avadanei mi-a spus ca toti ranitii si mortii au fost dusi la Clinicile Noi. Am plecat la Clinicile Noi. Acolo, autopsierul mi-a spus ca fata mea a fost moarta si a trimis-o la morga, la spitalul judetean.

A 2-a zi (19) am fost la spitalul judetean. Am mers la doctorul Dressler care s-a uitat in registre si a spus ca nu este nici un mort in morga. Am intrebat cum nu este nici un mort ca de la Clinicile Noi fata mea a fost adusa aicea. Un soldat in uniforma M.Ap.N., de vreo 18-19 ani, a venit cu arma asupra mea si a spus de ce fac galagie si sa plec imediat ca ma impusca.

In 20 sotia s-a dus cu o vecina la spital s-o caute pe Luminita. A vorbit cu un militian, i-a spus de fata. Militianul a dus-o in spital. Acolo erau trei domni imbracati in halate albe si cu arme la ei. Nevasta le-a dat datele fetei si o fotografie, iar domnii aceia i-au spus sa mearga acasa linistita, ca o sa ne anunte ei daca Luminita e ranita sau moarta.

In 22 dimineata la cimitirul saracilor s-au dezgropat niste morti. Am fost si eu acolo sa vad daca n-o gasesc pe Luminita. Aici era o groapa comuna, o alta groapa cu un singur mort si inca un mort in capela. Mortii fusesera ingropati dezbracati. Unii erau cusuti cu sirma, cel din capela avea si picioarele legate cu sirma. Am scos mortii, i-am pus pe niste cearsafuri.

O masina a trecut pe Calea Lipovei si anunta de la o statie de amplificare ca Ceausescu a fost prins.

La spitalul judetean n-am mai fost fiindca mi se spusese ca acolo nu mai sint morti si auzisem ca mortii de acolo au fost dusi la Bucuresti.

In 24 decembrie am fost la procuratura, am dat declaratii si fotografia fetei. Procurorul Balan mi-a spus ca are 60 de teroristi arestati si va cerceta daca recunoaste vreunul fotografia.

In 15 ianuarie iar am fost la tribunal si procurorul Balan mi-a spus ca pina acum nimeni n-a recunoscut-o pe fiica mea. Dupa ce am iesit de la tribunal, am aflat ca in cimitirul Eroilor s-a descoperit o noua groapa comuna. Am mers acolo. In groapa erau 11 morti, printre care si Luminita.

18 martie 1995

———————-

in relation to Ceausescu’s trip to Iran, from Orwellian…Positively Orwellian

In this regard, further claims related by former USLA Captain Marian Romanescu to Dan Badea, are to say the least intriguing:

Several days before the outbreak of the December events, the commander of the USLA forces—col. ARDELEANU GHEORGHE (his real name being BULA MOISE)—left for Iran, bringing with him a great many gifts; and a car’s load of maps, bags, pens, sacks, etc. What did Col. Ardeleanu need these for in Iran? What was the use of having the head of the USLA go? What did he negotiate with the Iranians before the arrival of Ceausescu [18-19 December]? Could he have contracted the bringing into the country of some shock troops, as they are called, to enforce the guard at the House of the Republic, the civic Center and the principal residences of the dictator? If not for that reason, why? Because it is known what followed…

On 22 December, col. Ardeleanu gave the order that 50 blank cover IDs, with the stamp of the Department of Civil Aviation, be released. The order is executed by Gradisteanu Aurel from the coordinating service of that department—a Securitate captain in reserve—and by lt. Col. SOMLEA ALEXANDRU, the latter receiving the IDs and putting them where they needed to be. It is known that the majority of USLA cadre work under the cover of being in the Militia. But who did these IDs cover in this situation? [emphases and capitalization in original]<!–[if !supportFootnotes]–>[85]<!–[endif]–>

———————

Intrebari (Duminică, 23 decembrie 2007, 11:33)

Istoric [anonim]

Cu repectul cuvenit fatza de cei omoriti in decembrie 1989,civili si militari,in calitate de rezervist al armatei Romane,indraznesc sa intreb si eu :
1. De ce NIMENI,absolut NIMENI ,nu incearca sa explice articolul din “Scinteia Tineretului” din 17.12.1989 (presa controlata in TOTALITATE de cenzura ceausista ) ,articol intitulat “Sfaturi pentru turistii aflati ACUM LA MARE ” (!),publicat in pagina a VII -a a ziarului sub forma unei coloane ,articol din care mai tin minte si acum (nu voi uita niciodata)sfaturi de genul “Cei ce se vor avinta prea mult in larg,sa stie ca serviciile Salvamar nu ii vor cauta” sau “Cei ce prefera baile de soare sa stie ca cea mai mare concentratie de Ultraviolete este intre orele 4 si 6 dimineatza” sau “Cei ce prefera muntele marii sa stie ca nu vor fi iertati”;;;;;Cam ciudate sfaturi pentru turistii ce mergeau la mare sa se imbaieze in decembrie…

intr-adevar, forumistul are dreptate (daca citeva detalii sunt gresite)…nu e clar…dar eu nu cred ca a fost o gluma proasta de iarna…foarte important cum se dezvaluie in articolul de jos:  dupa 22 decembrie 1989, Generalul Militaru s-a interesat in acest articol fiindca el credea ca a fost un semnal…cred ca s-a interesat nu fiindca a fost vorba de un semn pentru revolutionari, dar mai probabil pentru mercenari (uslac) raspinditi prin tara…sa revenim…

“Acel articol a fost un cosmar pentru mine. In 22 decembrie au aparut fluturasi in Bucuresti cu “sfaturile ” din “Scinteia Tineretului “. Cine avea xeroxuri in acea vreme?”, se intreaba Sorin Preda. Am fost anchetat de Ministerul Apararii Nationale pentru ca generalul Militaru a considerat sau i s-a sugerat ca articolul meu era un semnal si pentru teroristi. Articolul il scrisesem cu patru zile inainte de aparitie si avea o introducere in care explicam caracterul lui umoristic. Nu stiu de ce acea introducere a disparut.

Semnalul Revolutiei
Cand in plina iarna publici sfaturi pentru cei aflati la mare, initiativa redactionala pare bizara. Cand articolul respectiv se bucura si de o trimitere la prima pagina, gestul atrage automat atentia. Iar atunci cand langa “sfaturi” este publicat un articol despre evenimentele fierbinti de la Timisoara, totul devine parte a unui scenariu bine articulat. Au fost cele cateva randuri semnate de Sorin Preda in “Scinteia tineretului” din 18 decembrie semnalul Revolutiei? Multi spun ca da, insa autorul neaga.
10/03/2004 (Actualizat 7:00)
37 vizite
“Scinteia Tineretului” era considerata in presa comunista nu doar o pepiniera de cadre pentru “Scinteia batrana”, ci si publicatia in care se puteau citi si articole care ieseau din tipare.
DAN CONSTANTINAutocenzura redactiei si supravegherea sectiei de presa a CC erau mai relaxate la ziarul care s-a aflat mult timp sub coordonarea lui Nicu Ceausescu. In 18 decembrie 1989, in “Scinteia tineretului ” a aparut un mic articol care a fost considerat in perioada imediat urmatoare si in contextul misterelor Revolutiei un veritabil semnal pentru declansarea evenimentelor. Este vorba de “cateva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare”, care apareau in rubrica “In vacanta, educatia nu ia vacanta”. Sfaturile respective, date in plina iarna, par cu totul ciudate. “Nu va avantati prea mult in larg. Oricum, in caz de pericol nu strigati. Este inutil, sansele ca prin apropiere sa se afle vreo persoana dispusa sa va asculte sunt minime”, scria autorul semnat cu initiale S.P.Prima pagina

Un alt sfat: “E de preferat sa incepeti mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute”. Colectia ingalbenita de timp a ziarului arata si o alta surpriza. Acest articol este anuntat in prima pagina, desi nu are nici o justificare din punct de vedere editorial. Trimiterea la pagina intai este plasata langa un articol in care erau condamnate actiunile lui Laszlo T.kes de la Timisoara, articol aparut in toata presa romana in acea zi. Simple coincidente? Cei care faceau “Scinteia tineretului” isi amintesc cu destula exactitate faptele.

Humor in zile grele

Gabriel Nastase era seful sectiei care realiza pagina elevului, unde au fost plasate “sfaturile”.

  • Imi aduc aminte ca am fost chemat din concediu de redactorul-sef care m-a anuntat ca s-au sistat zilele libere. Nu stiam nimic despre ce se intampla la Timisoara sau in tara. Eu i-am spus lui Sorin Preda – numele autorului articolului care a starnit atata valva – sa-mi scrie ceva pentru rubrica. Sorin era mai poet, a scris articolul intr-o maniera umoristica. Eu nu mi-am dat seama ca ar fi ceva ciudat. Nici dupa ce a aparut nu au fost probleme.
  • Conducerea redactiei s-a sesizat? Sectia de presa a gasit ceva nefiresc in sfaturile date?Nu. Nici Strungariu, redactorul-sef, nici Lucian Avramescu, adjunctul lui, nu au gasit ceva nefiresc, spune Gabriel Nastase.

Alt ziarist de la “Scinteia Tineretului”, Stefan Mitroi, ulterior redactor-sef al “Tineretului Liber”, publicatia transformata dupa Revolutie, ne spune ca problemele au aparut abia dupa 22 decembrie. Asupra lui Sorin Preda plana banuiala ca “ar fi fost ceva cu articolul”.

Colonelul Dosan stia?

Eu cred ca “dracul le-a potrivit”. Un fost ziarist din acea vreme, care s-a dorit anonim, ne spune ca “articolul nu era chiar nevinovat”. Asa ceva nu putea sa apara si colonelul Dosan, de la Securitate, care raspundea de publicatia noastra, stie mai multe. Articolul era cred si un raspuns la o scrisoare samizdat a lui Buduca.

Pe colonelul Dosan nu l-am gasit in cursul documentarii pentru articol, dar Sorin Preda este foarte clar in afirmatia ca totul a fost scos din context si s-a cautat de institutii specializate in manipulare sa fie considerat un “trompet al Revolutiei”.

Cosmar

  • “Acel articol a fost un cosmar pentru mine. In 22 decembrie au aparut fluturasi in Bucuresti cu “sfaturile ” din “Scinteia Tineretului “. Cine avea xeroxuri in acea vreme?”, se intreaba Sorin Preda. Am fost anchetat de Ministerul Apararii Nationale pentru ca generalul Militaru a considerat sau i s-a sugerat ca articolul meu era un semnal si pentru teroristi. Articolul il scrisesem cu patru zile inainte de aparitie si avea o introducere in care explicam caracterul lui umoristic. Nu stiu de ce acea introducere a disparut.
  • Dar de ce s-a facut trimitere din prima pagina? Il intreb pe autorul sfaturilor.”Nu a avut trimitere la pagina intai”, sustine Sorin Preda.
  • Avem facsimilul ziarului din 18 decembrie…Nu-mi mai aduc bine aminte, raspunde mai putin sigur Sorin Preda. Ce pot sa spun este ca am vrut sa dau o dezmintire la Televiziunea Romana ca nu am nici o legatura cu preparativele pentru Revolutie, dar DragosMunteanu, care conducea institutia, nu mi-a permis. Oricum, acele sfaturi au fost un cosmar pentru mine, conchide Sorin Preda.

Exista insa dupa atatia ani parerea ca articolul respectiv a fost un semnal pentru declansarea acelor evenimente din decembrie 1989. Istoricul Radu Portocala este convins de asta. La fel si senatorul Gabrielescu, seful unei Comisii parlamentare care a anchetat dosarele Revolutiei. Si inca un fapt neelucidat, fisetul in care se pastrau spalturile si manuscrisele de la “Tineretul Liber” a fost spart si “probele ” au disparut.

Cateva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare

  • Evitati expunerea intempestiva si prelungita la soare. E de preferat sa incepeti mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute, cand pe o parte, cand pe alta. Astfel, va veti asigura un bronzaj placut si uniform pe tot corpul.
  • Nu va avantati prea mult in larg. Oricum, in caz de pericol, nu strigati. Este inutil. Sansele ca prin apropiere sa se afle vreo persoana dispusa a va asculta sunt minime.
  • Profitati de binefacerile razelor ultraviolete. Dupa cum se stie, ele sunt mai active intre orele 5:30 si 7:30. Se recomanda cu precadere persoanelor mai debile.
  • Daca sunteti o fire sentimentala si agreati apusurile de soare, librariile de pe Litoral va ofera un larg sortiment de vederi cu acest subiect.
  • Si inca ceva – daca aceste “sfaturi” v-au pus pe ganduri si aveti deja anumite ezitari, gandindu-va sa renuntati in favoarea muntelui, inseamna ca nu iubiti in suficienta masura marea. (S.P.)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »