The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘gloante dum-dum’

Cugir si Bucuresti: gloante dum-dum inainte si dupa 22 decembrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 17, 2008

Cugir, 21 decembrie 1989

Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989

http://unirea.3x.ro/arhiva/2002/12/18/pag1.html

12/18/2002
Condamnaţii Revoluţiei
Generalii represivi – în libertate, plevuşca vânturată după gratii

Evenimentele din decembrie 1989 au fost rând pe rând fie subiect de tocat în campaniile electorale, fie motiv de dispută publică. La un moment dat, subiectul a devenit extrem de incomod pentru unii şi atunci vinovaţii au fost spălaţi de păcate, uneori în văzul lumii, fără nici o ruşine pentru memoria celor care au murit, fără nici o reţinere din partea celor care şi-au construit gloria politică pe jertfa lor. În prezent, în penitenciare mai sunt doar câţiva dintre cei care au linşat cadre ale Miliţiei. Toţi generalii care în decembrie 1989 au dat ordin sau au tras în manifestanţi sunt în prezent liberi: fie le-au fost amnistiate pedepsele, fie aşteaptă acasă pronunţarea instanţelor, cândva… Potrivit informaţiilor noastre, lucrătorii fostei securităţi şi reprezentanţi ai trupelor USLA, care au executat pedepse pentru că au tras în 1989 în populaţia ieşită în stradă, au cerut ulterior daune morale statului român. Unii dintre ei le-au şi primit…

Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989 şi care a fost timp de aproape 10 ani şeful asociaţiei revoluţionarilor din Cugir ne-a declarat că cei care l-au linşat pe cpt. Valentin Pop şi i-au profanat cadavrul nu au intrat, sub nici o formă, în categoria revoluţionarilor. Dânsul ne-a explicat că, cel mai probabil, gestul comandantului de miliţie de a se bate cu mâna peste tocul pistolului i-a încitat pe oamenii din faţa miliţiei. Mai mult, Alexandru Iosa a precizat că mânia maselor s-a îndreptat asupra cpt. Pop mai mult pentru că simboliza un aparat al opresiunii comuniste decât din răzbunare personală, deoarece acesta era comandant în Cugir de doar 6 luni de zile.
În încercarea de a reabilita imaginea tatălui său, Valentina Pop a trimis în acest an un memoriu pe adresa preşedintelui Ion Iliescu. Memoriul a fost făcut public, în plenul Camerei Deputaţilor, de deputatul PRM de Alba, Emil Crişan.

Cugir, 21-22 decembrie 1989

“CUGIR:  Revolutionari achetati, criminali in libertate,” Expres, nr. 6, 9 martie 1990, p. 6.

“…Se tragea din birourile securistilor si s-a mai tras si cu o pusca de vinatoare si s-a mai tras cu gloante dum-dum si militia ardea ca o torta si oamenii au intrat in incendiu si atunci locotenentul major Mezei Dorin a sarit de la etaj cu pistolul mitraliera…Sint peste 40 de raniti si unii au primit gloante in cap dar cu totii sint in viata.  Doi raniti sint in spitalele din RFG si unul este in Anglia.  Cel din Anglia a fost impuscat cu dum-dum….UNDE SINT CEI CARE AU TRAS IN OAMENI?”                 –Vasile Neagoe

si la Bucuresti, 21-22 decembrie 1989

POPTEAN Petre, născut în 27.12.1965, la Margău lângă Huedin, domiciliat în Bucureşti str. Carpaţi 54, a lucrat ca şofer la ITB. In 21 Decembrie s-a dus în oraş să-şi protejeze sora care ieşea de la serviciu. Amândoi au plecat pe Calea Victoriei şi au ajuns la Dalles, unde cu groază au asistat la strivirea Mioarei Mirea de către tancheta ce intrase în mulţime făcând să sară în sus capete, mâini şi picioare într-un vacarm asurzitor. Prin sângele ce băltea pe jos, Petre i-a strigat sorei că se duce să ridice răniţii. Pe când era aplecat, a fost lovit în abdomen şi şoldul stâng de cartuşe dumdum care i-au provocat răni mari. Sora lui, Monica, a reuşit să oprească o salvare cu număr de Târgovişte, dar până la Spitalul 9 nu a mai rezistat. Aproape de ora 18 s-a stins Petre.

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_7.htm

Spitalul Coltea (Cristian Calugar, “Cine a tras gloante explozive?” Flacara, 13 februarie 1991, p.9)

1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 (?) decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

Spitalul Municipal Rezerva nr. 3

“…O sa ne omoara pe toti, uite, asta de la mine din buzunar e primul glonte scos in spitalul nostru, dintr-o fetita de 12 ani.  In salon e un baiat, foarte grav ranit, un glonte dum-dum, d-ala, i-a facut praf diafragma, creasta iliaca, la iesire perforatia era cit o moneda de 5 lei….”

Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, nr. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5.

“In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc.  In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare.  Este transportata la Spitalul Municipal.  I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi.  In fata Directii a 5-a.  Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele.  Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

Generalul Dan Voinea (interviu cu Romulus Cristea): “Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum.”

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce spun medici despre (ne)existenta gloantelor dum-dum in decembrie 1989? (Bucuresti)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on October 15, 2008

“Cine a tras gloante explozive?”

Revolutia din decembrie 1989 a lasat in urma ei foarte multe intrebari fara raspuns dintre care una destul de dureroasa este aceasta: cine a tras si mai ales cine a dat ordin sa se traga cu gloante explozive? Daca in rindurile care urmeaza nu putem raspunde acestor intrebari, cei putin vom reduce in actualitate o problema care este ignorata si trecuta sub tacere de cei care ar trebui s-o rezolve.

Inainte de toate, ce este un glont exploziv? Ca aspect si dimensiuni, nu se deosebeste de un glont obisnuit de calibrul 7,62 mm, deci poate fi folosit ca munitie pentru pistolul automat AKM. Ce il deosebeste de un glont obisnuit este faptul ca odata patruns in tinta, glontul “dum-dum” explodeaza, raspindind o puzderie de schije si producind distrugeri infioratoare in regiunea in care a intrat. Deci, daca cu un glont obisnuit se scoate adversarul din lupta, prin folosirea unui exploziv este sigur ca i se provoaca acestuia o rana care il va chinui toata viata, in cazul in care va supravietui leziunilor provocate de schije si puternicei hemoragii care insoteste de obicei o astfel de rana. Iata de ce acest tip de munitie a fost interzis de multi ani, prin tratate internationale.

Domnul profesor Nicolae Angelescu, seful Sectiei Chirurgie a Spitalului Coltea a avut amabilitatea sa ne explice citeva din aspectele tratamentului chirurgical al ranilor produse de gloante explozive:

–Sint mai multi factori, care contribuie la a face ca o plaga provocata de un astfel de glont sa fie greu de tratat si greu de vindecat. In primul rind prin explozia glontului se produc distrugeri masive de tesuturi in zona in care aceasta a patruns si uneori aceste tesuturi nu se mai pot reface. In al doilea rind, fragmentele metalice rezultate (?) in urma exploziei se raspindesc pe o intindere mare si de aceea nu pot fi extrase in totalitate, pentru ca extragerea lor ar provoca pacientului o rana mult mai mare decit cea produsa de glontul in sine. Deci, dupa operatie mai ramin in corpul pacientului destule fragmente metalice si acestea constituie surse de infectie care il agraveaza starea.

Pentru a va ajuta sa va dati seama cum arata si ce inseamna o rana produsa de un glont exploziv, va prezentam in continuarea diagnosticele de internare ale celor adusi in Spitalul Coltea, impuscati cu astfel de gloante:

1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 (?) decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

3. Radu Traian, adus pe data de 23 decembrie 1989. Diagnostic: plaga transfixianta glezna stinga cu fractura cominutiva tuberozitatea calcaneana. Sectinue artera si vena tibiala. Fractura deschisa cominutiva maleola interna dreapta.

4. Gherman Dumitru, adus pe 25 decembrie 1989. Diagnostic: plaga impuscata antrebat sting bipolara, cu explozie de ulna, in treimea distala si lipsa de substanta osoasa, sectiune de tendoane muschi flexori ai carpului si degetelor si sectiune de pachet vasculo-nervos ulnar.

5. Astafei Petre, adus pe 22 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: plaga impuscata toraco-abdominala cu ruptura de ficat si rinichi drept. Hemopneu-motorax drept, hematom intraperitoneal, stare de soc hemoragic, fractura cominutiva coastele 7,8, si 9 drepte.

6. Soldat Constantinoiu Vasile, adus la data de 24 decembrie 1989, decedat. Diagnostic: hemotorax sting masiv cu soc hemoragic prin plaga impuscata cervico-toracala cu ruptura vertebrelor toracale T2, T6, ruptura vaselor vertebrale si a vaselor de la baza gitului….

Cristian Calugar, Flacara, 13-19 februarie 1991 (nr. 6) , pp. 8-9.

Generalul Dan Voinea (interviu cu Romulus Cristea): “Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum.”

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , | 4 Comments »

stiri pentru (noi) dum-dum : revolutia romana din 1989 si teroristii (Cugir, Timisoara…)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 14, 2008

Cugir, 21 decembrie 1989

Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989

http://unirea.3x.ro/arhiva/2002/12/18/pag1.html

12/18/2002
Condamnaţii Revoluţiei
Generalii represivi – în libertate, plevuşca vânturată după gratii

Evenimentele din decembrie 1989 au fost rând pe rând fie subiect de tocat în campaniile electorale, fie motiv de dispută publică. La un moment dat, subiectul a devenit extrem de incomod pentru unii şi atunci vinovaţii au fost spălaţi de păcate, uneori în văzul lumii, fără nici o ruşine pentru memoria celor care au murit, fără nici o reţinere din partea celor care şi-au construit gloria politică pe jertfa lor. În prezent, în penitenciare mai sunt doar câţiva dintre cei care au linşat cadre ale Miliţiei. Toţi generalii care în decembrie 1989 au dat ordin sau au tras în manifestanţi sunt în prezent liberi: fie le-au fost amnistiate pedepsele, fie aşteaptă acasă pronunţarea instanţelor, cândva… Potrivit informaţiilor noastre, lucrătorii fostei securităţi şi reprezentanţi ai trupelor USLA, care au executat pedepse pentru că au tras în 1989 în populaţia ieşită în stradă, au cerut ulterior daune morale statului român. Unii dintre ei le-au şi primit…
Dacă generalii nu pot să facă închisoare pentru omor deosebit de grav, oamenii obişnuiţi, care s-au aflat pe stradă în decembrie 1989 şi cei care în zilele revoluţiei au ucis reprezentanţi ai Ministerului de Interne, fac închisoare pentru instigare la omor. Adrian Carica şi Aurel Mihu din Cugir au fost condamnaţi definitiv la 10 şi respectiv 13 ani închisoare, în 2000. Alte două persoane, condamnate la câte 10 ani închisoare, în acelaşi dosar, au făcut recurs, următorul termen urmând să se judece în 10 ianuarie 2003. Carica şi Mihu au fost condamnaţi definitiv şi trimişi după gratii la finele lunii iunie 2002, pentru că pe 21 decembrie 1989 au instigat mulţimea împotriva a doi miliţieni din Cugir – cpt. (post mortem) Valentin Pop şi plt.maj (post-mortem) Ilie Staicu, care au fost linşaţi. Cei doi trimişi în judecată sunt singurii care au fost deocamdată condamnaţi, deşi, iniţial, prin 1990, pe numele tuturor celor care au participat la crime au fost emise mandate de arest preventiv. Toată povestea a fost uitată, până prin 1993, când ancheta a fost reluată, în condiţiile în care unul dintre cei consideraţi instigatori- Alexandru Popa- s-a sinucis. În 22 decembrie, la Târgu-Secuiesc a fost linşat în stradă maiorul de miliţie Aurel Agache. La locul tragediei au fost mii de oameni, dintre aceştia fiind identificaţi cinci ca autori. Cei în cauză au fost identificaţi, anchetaţi şi condamnaţi la închisoare în 2001 printr-o sentinţă a Curţii Supreme de Justiţie. Pentru ca dosarul acestei crime să nu zacă în aşteptarea prescrierii, familia supravieţuitoare a maiorului de miliţie Agache a făcut în cei 13 ani scurşi de la revoluţie memorii peste memorii, solicitând organelor abilitate să facă dreptate în acest caz. Patru dintre cei cinci condamnaţi la închisoare de CSJ sunt în prezent în Ungaria.
Tot la solicitarea rudelor supravieţuitoare se judecă în prezent la Bucureşti şi cazul asasinării fostului comandant al Miliţiei Cugir, cpt. (post-mortem) Valentin Pop. Deoarece soluţia primită în 1995 de “încetare a urmăririi penale” împotriva cpt. Valentin Pop, prin decesul acestuia, lăsa o amintire neagră în sufletele soţiei şi fiicei supravieţuitoare, din iniţiativa acestora a fost deschis un nou proces, în 1999, la Tribunalul Militar Bucureşti. Au fost condamnate la închisoare două persoane iar alte două au făcut recurs la sentinţă. O iniţiativă asemănătoare, dar soldată deocamdată cu eşec, a avut şi soţia plt. maj. (post mortem) Ilie Staicu.
Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989 şi care a fost timp de aproape 10 ani şeful asociaţiei revoluţionarilor din Cugir ne-a declarat că cei care l-au linşat pe cpt. Valentin Pop şi i-au profanat cadavrul nu au intrat, sub nici o formă, în categoria revoluţionarilor. Dânsul ne-a explicat că, cel mai probabil, gestul comandantului de miliţie de a se bate cu mâna peste tocul pistolului i-a încitat pe oamenii din faţa miliţiei. Mai mult, Alexandru Iosa a precizat că mânia maselor s-a îndreptat asupra cpt. Pop mai mult pentru că simboliza un aparat al opresiunii comuniste decât din răzbunare personală, deoarece acesta era comandant în Cugir de doar 6 luni de zile.
În încercarea de a reabilita imaginea tatălui său, Valentina Pop a trimis în acest an un memoriu pe adresa preşedintelui Ion Iliescu. Memoriul a fost făcut public, în plenul Camerei Deputaţilor, de deputatul PRM de Alba, Emil Crişan.
În 21 decembrie, la 13 ani de la revoluţie, Cugirul îi va comemora pe cei care şi-au pierdut viaţa în acele zile. Deopotrivă, pe cele două cadre MI şi pe cei patru revoluţionari care au murit în misiune, în 23 decembrie: Emil Costinaş, Florin Teodorescu, Dorin Augustin (morţi în accident de maşină, în 23 decembrie, în timp ce se îndreptau spre depozitul de muniţie de la Vinerea) şi Nicolae Vântu, ucis în faţa Televiziunii Române.

Nicoleta TOMUŢA
Cine sunt teroriştii ? – Păreau pe atunci un fel de “bau-bau” cu cartuşe “dum-dum” – Securitatea era marele semn de întrebare – Miliţia de asemenea – Informaţii – zvonuri – spaimă – În două cuvinte: haos, degringoladă
Poligrafia Timişoara – 4 decembrie 1989
relatări telegrafice – delegaţie serviciu

– contact cu membrii opoziţiei ceauşiste – Tökes – totul este periculos – teamă de a nu eşua – se forţează evacuarea – să amână evacuarea – ieşim pe străzi se ne asigurăm documentarea externă, lăsând cel puţin o urmă în caz că dispărem – Informaţii de la Bucureşti: se duce lupta pentru putere în cadrul C.C. – Bucureştiul întârzie – Timişoara : să avem curaj, vom fi mai mulţi – Timişoara (delegaţie) studenţii, UMT-ul , revoluţionarii se formează – se discută când ? cine va avea curajul să înceapă ? – multe întrebări, suspiciuni, securitatea lucrează (bine) – unii dispar – se rup legături – Tökes, da – acolo vom începe – activez  prietenii –  suntem gând la gând, zilnic devenim mai mulţi – Bucureştiul – linişte – Timişoara – în clocot – clerul reformat împotriva nedreptăţirii lui Tökes – apel prin “Panorama” privind cauza preotului – s-a început  – în jurul clădirii tot mai mulţi stau şi se opun  – “ băieţii” bat şi arestează din nou – unii dispar – se ucide în Timişoara – pierd legătura (au fost ucişi) – am rămas izolaţi – cine, când şi cum va începe şi în Lugoj – Într-un târziu aflu … la 20 decembrie ora 18, se porneşte la Lugoj – Nu, în 21 decembrie ora 8 – Pornirea demonstraţiei paşnice I.U.R.T., I.U.P.S., I.P.C. – “Mondial”, I.T.L.  “A” şi “B”, Timişul – Vernisajul Galeriei PROARTE, aspect sumbru – Apar primele manifeste aruncate în centru – Tinerii răspund acţiunii – O scurtă discuţie în atelier – Vine ajutorul – aveam două arme : una găleată, una bidinea, de inscripţionat falezele de-a lungul Timişului – Ecouri – Ne tremurau mâinile, ne băteau inimile. Frică? – Demonstraţie în faţa consiliului municipal de partid – Triţoiu dorea parlamentare, culmea, după ce tinerii au fost ucişi şi răniţi – În consiliu se mişună – “potârnichile au fost speriate” – Nu intraţi ! – intrăm! – Dezastrul incendiului era de aşteptat – Păcat că au ars  unele urme – S-au dat telefoanele necesare pentru salvarea potârnichilor – Poporul a intrat prin faţă. Capii şi “căpiţele” au fugit prin uşa din dos şi chiar pe ferestre – Zaharia a plătit pentru Basica – Slugarii au fost pe fază. Au reuşit să-i salveze – Tineretul se răzbună … ora 21,40, zboară, zboară Ceauşescu (tabloul), zboară, zboară stema p.c.r., zboară televizoare, zboară tot ceea ce este semn şi însemn – Simultan ia foc totul – S-a ajutat la incendiere şi de către “slugari”  – în stânga consiliului , miliţia se retrage – Miliţia avea de lucru la U.M. – Lugoj şi Timişoara – Sarcină – fotografierea evenimentelor  – Execut clişeele, sânt atacat  – noroc în cel ce m-a apărat … El a fost … Bîrdan Ovidiu, arestat ulterior – Un elicopter în P.O. – Martirii sânt transportaţi la spital – Încercări de salvare a acestora – Oamenii se retrag cu violenţă – Valeriu Rosada este scos din spital – Intervenţie chirurgicală pentru salvarea lui Daniel Brocea – Rănit mai uşor, Stoica, de frica spitalului, se tratează singur – Erau clipe grele – Incendiul cuprinde clădirea primăriei – La locul revoluţiei apar pompierii şi armata – Aşteaptă … – Baioneta la armă – Cordon de soldaţi – Ameninţări de la distanţă – Fotografierea interzisă – În oraş miliţia arestează pe stradă – … chiar şi la domiciliu – Informatorii îşi făceau ultimele servicii – Cei arestaţi: maltrataţi, ameninţaţi … – … şi transportaţi spre destinaţie necunoscută – (mai târziu aflu spre Deva ) – Lovituri – Focuri de armă ( în aer ) – … pe când cei rămaşi în dubă tremurau de frică – Din declaraţiile celor arestaţi – Printre alţii, tinerii de la Căminul I.U.R.T. – Noapte albă şi fierbinte – Dimineaţa – 21 decembrie  1989 – Pregătesc DRAPELUL ţării – Ora 9 – Începe demonstraţia – I.U.R.T. – I.U.P.S. – I.P.C. Mondial – Coloane de oameni – Se scandează pentru Timişoara – Împotriva tiraniei – În faţa U.M., unde au căzut eroii noştri, s-a dat onorul noului drapel – Trecem prin Micro IV – Micro III – Micro I – şi Micro II – La podul de beton – joncţiunea cu textiliştii – El e român – celălalt german – eu maghiar – suntem lugojeni – bănăţeni … – Demonstraţia continuă -Tineri şi vârstnici se ataşează demonstranţilor – “Libertate !” – “Jos tiranul !” – “Clopote !” Incredibil, eram gând la gând – Coloana se-ndreaptă spre domiciliul eroilor noştri – Drapele îndoliate pentru Timişoara, pentru Lugoj – Lacrimi de durere şi de spaimă – Durerea părinţilor – cutremurătoare ! – Piaţa din faţa consiliului e plină – Se propagă ideile revoluţiei – Maiorul Căpăţînă, maiorul Grama se prezintă în ideea sprijinirii Revoluţiei – Spiritul ei intră în toate inimile (sufletele) – Ne cunoaştem, nu ne cunoaştem, suntem cu toţi revoluţionari – Frică şi suspiciune – Cine este el ? Cine este ea ? Cine sunt ceilalţi ? – “Rămâi cu noi” – A doua noapte fierbinte şi albă – Unde vom sta la noapte ? – Toţi se gândesc la familiile lor – După două zile aflu că am fost căutat acasă de 3 indivizi – Am rămas singuri – Nici nu ne cunoaştem – Săndulescu Mihai mă numesc. Îmi pare bine, Kovacs Iosif ; Cipi şi Adi – Unde dormim ? – Ce ne fac copiii ? – Întrebări simultane – La Valentin vom fi în siguranţă – Părinţi îndoliaţi, prieteni – Bucureştiul a pornit – Se ucide în toată ţara – Spaima este în toate familiile. – Un somn de  trei ore în zona Ţesătorilor – O dimineaţă de iarnă rece, însă fierbinte în suflete – Totul îndoliat, drapelul şi câţiva dintre noi – Ora 10 – Oameni în Piaţa Libertăţii – De la balcon se vorbeşte – Bune şi nebune – Pornim spre unităţile militare – Se scandează “Armata e cu noi !”; “Şi voi sunteţi români !” – Oprim demonstraţia înainte de a ajunge în faţa unităţi-lor – Delegaţie pentru tratative – Totul era pregătit – Se aştepta comunicatul de la Bucureşti – “Armata e cu noi ! “ – Victorie, dar nu deplină – Preaslăviţii nu erau încă arestaţi – Nici teroriştii – prinşi – Cine sunt teroriştii ? – Păreau pe atunci un fel de “bau-bau” cu cartuşe “dum-dum” – Securitatea era marele semn de întrebare – Miliţia de asemenea – Informaţii – zvonuri – spaimă – În două cuvinte: haos, degringoladă – A treia noapte albă şi fierbinte – Gărzile şi armata veghează pe străzi şi obiective – Comitetul ad hoc veghează şi coordonează situaţia – Prima legătură telefonică se obţine cu Caransebeşul – Apoi cu Deva – Radio Timişoara răspunde într-un târziu şi el – Se anunţă situaţia din Lugoj – Telefonul sună în permanenţă – Lumea fierbe – Diversiunea s-a înfiltrat şi între noi – Informaţiile şi dezinformaţiile propagate de unii făceau ca oamenii din oraş să trăiască o frică înspăimântătoare – Cutremurător zgomot se auzea la ora 2 (noaptea) dinspre sud-est – …

Aceste dezvăluiri au fost publicate în ziarul DRAPELUL: nr. 11 (sâmbătă 10 februarie 1990); nr.13 (sâmbătă 24 februarie 1990); nr. 17 (sâmbătă 24 martie 1990); nr. 19 (2-8 aprilie 1990).

Materialul utilizat este din cartile “Revolutia lugojeana” si “Lugojul al doilea oras liber” de Toma Trifon Nicolae
sublocotenentului Mihai Mihail, de 22 de ani, care a fost împuşcat în stomac la Revoluţia din decembrie 1989. Tînărul subofiţer post mortem îşi satisfăcea stagiul militar cînd un glonte cu vîrf dum-dum l-a ucis.
# Flori la mormîntul unui erou martir
Primul popas al vizitei preşedintelui PSD a fost în oraşul Topoloveni unde a fost primit de edilul Gheorghiţă Boţîrcă. Aici, Adrian Năstase a depus o coroană de flori la mormîntul sublocotenentului Mihai Mihail, de 22 de ani, care a fost împuşcat în stomac la Revoluţia din decembrie 1989. Tînărul subofiţer post mortem îşi satisfăcea stagiul militar cînd un glonte cu vîrf dum-dum l-a ucis. El nu era căsătorit. Mama lui, Gheorghiţa Mihai, a fost îmbărbătată de premier care i-a sărutat obrajii: “Aşa a fost voia lui Dumnezeu, îmi pare rău pentru dvs. şi sper ca cel de Sus să vă întărească. Sînt alături de dumneavoastră”. La mormîntul din marmură, Adrian Năstase în timp ce doi preoţi oficiau slujba de pomenire, a aprins o lumînare ca de altfel şi miniştrii Geoană şi Tănăsescu. Pe tot timpul slujbei, bătrîna mamă şi-a plîns fiul. Apoi, primul ministru a intrat în biserică, s-a închinat şi a aprins lumînări la vii şi la morţi.

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , | 1 Comment »

Ceausescu, decembrie 1989, teroristii, si gloante dum-dum (continuarea)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on September 13, 2008

Maria Petrascu 2007-09-06


DOMNULE iLIE jEAN., sunt ziarista, de 17 ani ma ocup doar de problema evenimentelor din decembrie 89, de la Brasov si din tara si daca am intrebat unde , in ce oras a fost ucis acel soldat am intrebat pentru ca si la Brasov au fot ucisi (impuscati toti in cap sau cu gloante dum-dum) iar soldatii nu sunt contabilizati acolo unde au murit ci in satucul, comuna sau micul oras de unde proveneau. de aceea domnule Ilie numarul viczimelor anuntaet oficial nu este real, pt.ca nu sunt contabilizati soldatii in termen.

http://www.portalulrevolutiei.ro/index.php?menu=6&pg=forum_thread.php&lnk=1&pagina=69.

http://stiri.rol.ro/arhiva/content/view/204490/5/.

Declaratiile generalului Mihai Chitac au starnit mania revolutionarilor

E-mail

_WED, 14 December 2005

Dan Bacan

Generalul (r) Mihai Chitac a sustinut ieri in fata instantei supreme ca nu el a dat ordin sa se traga in manifestantii adunati in fata Catedralei din Timisoara, in decembrie 1989. El a mai precizat ca se afla in zona Catedralei din ordinul primit de la generalul Ion Coman si avea ca misiune sa imprastie demonstrantii cu ajutorul gazelor lacrimogene. Afirmatiile lui Chitac i-au scos din sarite pe revolutionarii aflati in sala, care au amenintat ca-si vor cauta dreptatea la Haga.
“Nu am dat ordin sa se traga la catedrala. Cand am ajuns eu acolo, in jurul orei 18.30, multimea era imprastiata si era intuneric”, a declarat Chitac in fata instantei. Fostul general a spus judecatorilor ca el se afla la Catedrala pentru ca primise ordin de la generalul Ion Coman, seful Sectiei Militare, sa imprastie demonstrantii cu ajutorul gazelor lacrimogene, el detinand pe atunci functia de comandant al trupelor chimice. “Ion Coman era mana dreapta a lui Ceausescu si avea in subordine armata, Ministerul de Interne si justitia. Totodata, Vasile Milea, generalul Guse si Ilie Ceausescu erau singurii care aveau dreptul sa dea ordin sa se traga”, a spus Chitac. Contrar afirmatiilor partilor civile implicate in dosar, care spun ca s-a tras in ei cu cartuse de tip “dum -dum“, generalul a negat ca in dotarea Ministerului Apararii Nationale (MApN) s-ar fi aflat munitie de acest tip, dar a sustinut ca nu are cunostinta care era dotarea Ministerului de Interne. Intrebat in legatura cu modul in care a colaborat cu generalul (r) Victor Athanasie Stanculescu, Chitac a aratat ca s-a intalnit cu acesta doar de doua-trei ori. “Nu am colaborat cu generalul Stanculescu in timpul revolutiei de la Timisoara. De altfel, am aflat mai tarziu ca acesta era internat in spital”, a precizat Chitac.

“Bani cheltuiti si ti mp pierdut”

Declaratiile lui Chitac au provocat nemultumirea revolutionarilor sau a reprezentantilor acestora care se aflau in sala de judecata. Dupa terminarea sedintei de judecata, ei au sustinut in fata presei ca acest proces inseamna “bani cheltuiti si timp pierdut”, singura lor speranta de a mai obtine dreptate fiind in “instanta suprema de la Haga”.
Revolutionarii, unii dintre ei in carje, au spus ca au dovezi filmate si documente prin care pot demonstra ca au fost retinuti si batuti la garnizoana militara din Timisoara. Mai mult decat atat, unul dintre revolutionari a declarat ca soldatii care erau in piata din Timisoara se aflau sub comanda lui Gheorghe Badea, care, ulterior, din ordinul lui Ion Iliescu, ar fi fost avansat la gradul de locotenent-colonel. Revolutionarii au sustinut ca urmeaza tratamente care ii costa multi bani si ca majoritatea urmeaza tratamente psihiatrice ca urmare a loviturilor primite si a dramelor pe care le-au trait.

Cu politia la I NML

Tot la termenul de ieri, instanta a dispus ca Victor Stanculescu sa fie supus unei expertize medico-legale cu internare si i-a pus in vedere generalului, prin avocatul sau, sa se prezinte de buna voie la INML, altfel se va apela la politie. Comisia Institutului National de Medicina Legala “Mina Minovici” a fost sesizata in acest caz inca din septembrie, pe numele lui Stanculescu existand o ordonanta prin care medicii trebuie sa se pronunte daca acesta suporta sau nu regimul de detentie. Stanculescu nu s-a prezentat la INML nici pentru investigatiile medicale necesare in acest caz.
In 22 martie 2004, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au decis, la 14 ani de la revolutie, rejudecarea generalilor Victor Athanasie Stanculescu si Mihai Chitac, acuzati de reprimarea timisorenilor. Instanta suprema a motivat ca nu a fost respectat dreptul la aparare in 1999, atunci cand cei doi au fost condamnati la cate 15 ani de detentie.

BOZGAN GHEORGHE (…@inext.ro, IP: 92.84.53…)

2008-09-08 22:33

DOMNILOR REVOLUTIONARI,ARMATA ISI BATE JOC DE DVS.

Infractiunile pedepsibile cu detentie pe viata sau inchisoare mai mare de 15 ani (cele de omor, in special) SE PRESCRIU in 15 de ani,deci pentru crimele din decembrie 1989 s-a implinit termenul de prescriptie prin 2005. Aproximativ 99 % din criminalii care au tras se afla in situatia asta.
In ziarul Tineretul Liber (fost Scinteia tineretului) din martie 1990,generalul Stanculescu este pozat tinind in mina citeva gloante cu cap vidia.Generalul spune ” am strins munitie si armament strain,am facut si un film in acest sens,uitati-va am aici in palma cite gloante cu cap vidia ce nu sunt in dotarea armatei romane” Stiti ce la ce concluzie au ajuns 3 Comisii parlamentare de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989,dar si …Parchetul Militar ? NU S-AU DESCOPERIT DOVEZI PRIVIND EXISTENTA ARMAMENTULUI SI MUNITIEI DE PROVENIENTA STRAINA…..

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , | Leave a Comment »