The Archive of the Romanian Revolution of December 1989

A Catch-22 December 1989, Groundhog-Day Production. Presenting the Personal Research & Scholarship of Richard Andrew Hall, Ph.D.

Posts Tagged ‘cpadcr decembrie 1989’

Daca n-au existat teroristi in decembrie 1989…cum se explica actiunile lui Colonelul Nicolae Ghircoias “de la Interne” la spitalele bucurestene?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on August 26, 2009

[thanks to V & J for turning me on to this…

shanepdonnelly is the one who put this great video together with it]

(English) Cited in The Romanian Revolution for Dum-Dums

Dr. Nicolae Constantinescu, surgeon at Coltea Hospital: “I remember that on 1 or 2 January ’90 there appeared at the [Coltea] hospital a colonel from the Interior Ministry, who presented himself as Chircoias. He maintained in violent enough language that he was the chief of a department from the Directorate of State Security [ie. Securitate]. He asked that all of the extracted bullets be turned over to him. Thus were turned over to him 40 bullets of diverse forms and dimensions, as well as munition fragments. I didn’t hear anything back from Chircoias or any expert. Those who made the evidence disappear neglected the fact that there still exist x-rays and other military documents that I put at the disposition of the [Military] Prosecutor.”

( http://www.romanialibera.ro/a113826/revolutia-5-000-de-victime-nici-un-vinovat.html)

Professor Andrei Firica at the Bucharest “Emergency Hospital” apparently also was paid a visit by Colonel Chircoias (aka Ghircoias), see fn. 4. He claims that he “made a small file of the medical situations of the 15-20 suspected terrorists from [i.e. interned at] the Emergency Hospital,” but as he adds “of course, all these files disappeared.” Firica reports that a Militia colonel, whom he later saw on TV in stripes as a defendant in the Timisoara trial [i.e. Ghircoias], came to the hospital and advised him “not to bring reporters to the beds of the terrorists, because these were just terrorist suspects and I didn’t want to wake up one day on trial for having defamed someone” (!) The colonel later came and loaded the wounded terrorist suspects into a bus and off they went. (Professor Andrei Firica, interview by Florin Condurateanu, “Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National, 9 March 2004, online edition.) Cited in Hall, “Orwellian…Positively Orwellian” http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.

—————————————————

Bucuresti, Spitalul Coltea:  “Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred”

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Dosarele revolutiei -  "Nici acum nu-mi dau seama cum am putut sa operez nonstop timp de trei zile"

– Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…
Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia.

Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

extras din articolul lui Romulus Cristea
Miercuri, 20 Decembrie 2006 Romania Libera
————————————————————————————-
Ce fel de gloante le-ar fi cautat Colonel Ghircoias de la Interne?  Gloante obisnuite, folosite de catre Armata?  Nu prea credem.  In schimb, se poate ca el le a cautat pe gloante de genul acesta (intervalul 1:57 – 3:20)?  Mai probabil…

un film realizat de catre Maria Petrascu, Brasov 2005
——————————————————————-
Sa continuam:
Bucuresti, Spitalul de Urgenta Floreasca: “a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei.”

Profesorul Andrei Firica, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca in 1989, povesteste cum la camera de garda a spitalului au fost aduse, in zilele Revolutiei, mai multe persoane suspectate ca ar fi teroristi. Acestea au disparut apoi fara urma, luate de un colonel de la militie.
Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

“Teroristii din Spitalul de Urgenta,” Jurnalul National
FLORIN CONDURATEANU
————————————————————————————–

Si inapoi la Spitalul Coltea:  “Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti.”

“In perioada 21-26 decembrie 1989 la spitalul Coltea au fost internati o serie de indivizi prinsi ca teroristi, printre care un anume plutonier de militie Tripon Cornel.

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel ‘Negoiu’ din Bucuresti. Medicii de la spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri. Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti. Astfel Procuratura n-a mai avut obiect de cercetara pe linga disparitia banuitilor invocind ii decretul de amnistie dat de presedintele (pe atunci al C.P.U.N.) Ion Iliescu, in luna ianuarie 1990.

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1

—————————————————————————

despre “ispravile” Colonelului Nicolae Ghircoias in intregul timp al revolutiei, vedeti

Cine a organizat furtul cadavrelor din morga spitalului judetean?

Nicolae Ghircoias, wikipedia

—————————————–

in legatura cu declaratia lui doctorului Constantinescu:  “In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare.”


AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA

“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”

Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2

“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”.  Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat:  dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989.  “Documentia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat.  “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina).  Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel.  Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate.  S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe.  Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta.  In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu:  “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit.  “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.


Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

Decembrie 1989: Sibiu 1990. Inainte de boala amneziei cvasi-totale.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 31, 2009

Monica N. Marginean, “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres, nr. 33 (septembrie 1990), p. 2.

Sa continuam dialogul inceput acum citeva saptamini prin limpezirea unor aspecte din evenimentele lui decembrie 1989 la Sibiu, aspecte pe care dubla calitate de procuror si membru al Comisiei de ancheta va impiedicau sa le dati publicitatii.  Deci, de fapt, ce a putut afla, in ciuda obstructiilor si piedicilor de tot felul, fostul procuror Marian Valer, despre implicarea unor elemente ale fostei securitati si militii in evenimentele singeroase din Sibiu?

In urma anchetelor desfasurate la Sibiu, rezulta ca la data evenimentelor din decembrie 1989, organele Ministerului de Interne aveau adoptate doua planuri de actiune in cazul aparitiei unei defectiuni antiregim sub forma revoltei sau manifestatiei anti-ceausiste ale populatiei, ori sub forma unei tentative de lovitura de stat militara.  Astfel, in primul rind, pe baza ordinului ministrului de interne nr. 02600/1988, la data respectiva functia sus mentionata fiind detinuta de Tudor Postelnicu, ordin emis ca urmare a manifestatiilor anticeausiste de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, s-a adoptat la nivelul Inspectoratului judetean Sibiu al M.I. un plan unic de actiune si interventie in cazul unor manifestatii, in care urmau sa fie implicate securitatea, militia, trupele de securitate si cele de pompieri din cadrul Ministerului de Interne.  Intr-o asemenea eventualitate, un rol deosebit urmau sa detina plutoane de interventie special constituite, respectiv plutoantele Scutul, Soimii si U.S.L.A.  In al doilea rind, in urma investigatiilor efectuate a rezultat ca organele M.I. mai aveau un plan secret de actiune impotriva unitatilor Ministerului Apararii in cazul unei tentative de lovitura de stat militara sau a altei atitudini antiregim a armatei.  Probabil ca acest plan era in conexiune cu planul Z-Z, la care facea referire Ion Dinca in cazul procesului sau si care consta in acorduri secrete incheiate de Ceausescu cu 5 state arabe pentru acordarea de asistenta militara directa in cazul unui puci militar in Romania.  In acest sens, in timpul evenimentelor din decembrie 1989 din Sibiu, armata a gasit o harta cu casele conspirative ale Securitatii din jurul unitatilor militare din municipiu, in care urmau sa fie plasate cadre de securitate care sa actioneze impotriva  acestora, in eventualitatea dezicerii armatei de regimul ceausist.  In urma investigatiilor efectuate, s-a constatat ca din asemenea case s-a actionat cu foc asupra unor unitati militare, incepind cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, deci dupa rasturnarea dictaturii.  S-a mai constatat ca, in general, in casele respective locuiau foste cadre de securitate sau militie, care se pensionsera sau trecusera in rezerva, sau informatori al securitatii, precum si ca, dupa inceperea manifestatiilor anticeausiste la Sibiu, la casele respective au intrat autoturisme care aveau numere de inmatriculare din alte judete, de exemplu Constanta, Iasi, Bacau.  Astfel asupra U.M. 01512, s-a tras din imobilul nr. 7 din str. Stefan cel Mare, situat vis-a-vis de pavilionul central ai acesteia, in care locuiau familii ale unui fost comandant al securitatii din Sibiu si un informator al securitatii, precum si din imobilele situate in str. Moscovei, paralela cu unitatea militara.  Asupra U.M. 1606, s-a tras din imobilul cu nr. 47 de pe str. Moldoveanu, in care locuiau un fost sef al militiei judetului Sibiu, iar asupra U.M. 01080 s-a tras din vila Branga, de pe Calea Dumbravii, in care locuia cu familia un mare crescator de oi, precum si din vila unui medic.  A mai rezultat ca locatarii imobilelor respective au lipsit de la domiciliu in timpul evenimentelor, parasindu-le cu citeva zile in prealabil, precum si ca in unele din aceste case nu s-au gasit urme de mobilier sau de obiecte casnice.  Harta caselor conspirative ale securitatii si militiei a ajuns in posesia locotenent-colonelului Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu, dar acesta, fiind solicitat sa o depuna la comisia de ancheta, a motivat ca nu o mai gaseste.

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , | 2 Comments »

ARABESQUE: Arab Terrorists in the December 1989 Romanian Revolution

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 27, 2009

(For the English of this discussion, see below the excerpts from “Orwellian…Positively Orwellian”  Orwellian Positively Orwellian: Prosecutor Voinea\’s Campaign 2006)

Chiar daca stim din Inginer Hristea Teodor, fost lucrator in fosta unitate speciala “P” din DSS “USLA s-a transformat in teroristi” ca “In 23 dimineata am tinut o sedinta cu efectivul. Noi suntem ca orice unitate de cercetare si productie (microproductie). Am dat ordin ca documentatiile tehnice cu continut de secret si strict secret sa fie adunate intr-o zona considerata mai sigura. Gen. Militaru s-a referit la transferul unor unitati de la MI si securitate la MApN. A spus ca USLA s-a transformat in teroristi. S-au reluat ascultarile de la unele obiective- in special ambasadele arabe”  S-au reluat ascultarile de la unele obiective- in special ambasadele arab

si stim ca intr-un document cu data de 1 martie 1990, seful de cabinet al directorului Generalul Iulian Vlad, Ion Aurel Rogojan, a fost solicitat sa scria care a fost rolul lui USLA in decembrie 1989 si care a fost relatia intre DSS si unitatea speciala “al-Fatah” a OEP.  In legatura cu solicitarea aceasta, Rogojan a scris despre antrenare cadrelor USLA sub colonelului (r) Firan cu grupa aceasta, pe baza de un protocol semnat in 1979-1980.  (vezi reprooducerea documentului in articolul lui E. O. Ohanesian, “Pe stil vechi-colonel de securitate, pe stil nou-general NATO,” Romania Libera, 8 April 2004),

si chiar daca fost ofiter de Directia 1 a Securitatii la Timisoara Roland Vasilevici a scris…

“Prioritate aveau camerele studentilor straini, in special arabi, care erau ocupate, in mare masura, de indivizi pregatiti prin diverse tabere internationale de antrenament si de instruire terorista sau prin Muntii Fagaras.  Acestia aveau misiunea sa coopereze si cu ofiterii de Securitate, din cadrul U.S.L.A., sectorul de “informatii”, care isi avea “sediul legal” in Timisoara la ultimul nivel al cladirii din Bulevardul Leontin Salajan…Intrucit acestia vorbeau mai mult araba, s-a instituit o sectie de lingvistica cu acest profil de studiu la Scoala de ofiteri de Securitate de la Baneasa, unde fiica lui Ion Dinca (temutul “pumn de fier” al ex-presedintelui, supranumit “te-leaga”) era sefa de catedra.

De foarte multe ori s-a emis si ipoteza ca, in total secret, multi dintre acesti studenti straini, care ii venereaza pe Allah, pe Mahomed sau pe urmasii sai:  Abu-Bekr, Omar, Otman si Ali, fie ca sint palestinieni, irakieni sau libieni–toti beneficiarii unor burse romanesti–ar constitui un “COMANDO” condus de Bucuresti, bine pregatit, menit sa apere, in caz extrem, perechea prezidentiala romana, in schimbul sprijinului acordat de Ceausescu patriei lor, prin donatii de armament, munitii, alimente, si tehnologie de virf importata din Vest.  Revolutia a confirmat aceste suspiciuni, desi adevarul se va cunoaste peste cincizeci de ani, tainuirea avind o motivatie economica, inerenta conjuncturii actuale, cind multi muncitori romani lucreaza pe unele santiere arabo-africane, in zona Golfului…”

Cei din U.S.L.A. si unii studenti straini, alaturati lor, trageau cu niste cartuse speciale, care, la lovirea tintei, provocau noi explozii.

Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (editura de vest, 1991), pp. 72, 73, si 61:

totusi, mai exista oameni care nici nu cred in teroristi arabi in decembrie 1989.

in schimb, ei au incredere in procurorul Dan Voinea, cel care a descoperit nici teroristi, nici gloante dum-dum, nici simulatoare, nici razboi-electronic, cu alte cuvinte aproape nimic in legatura cu decembrie 1989…

sau in procurorul Teodor Ungureanu, care se pare crede in teroristi, dar numai daca au fost furnizate de catre aramata (mai ales DIA)…in nici un caz, n-au fost securisti sau mercenari arabi…

Ungureanu ne spune ca el a asistat la audierea “teribilul terorist OWT”…si ca OWT n-a fost nici terorist, nici arab…(sigur domnule, totusi e interesant ca omul nu scrie numele OWT, fiindca stim ca numele cu litera “W” este cum sa zicem foarte rar si in romana si in maghiara…dar nu e asa de rar in numele arab de exemplu, Walid sau asa ceva…deci cum se cheama OWT in realitate?  oricum aici este frumoasa poveste a lui Teodor Ungureanu)

“TEORISTUL OWT”. La un moment dat seful colectivului (M. Popa-Cherecheanu) ne-a chemat in biroul unde se gasea si am asistat la audierea “teribilului terorist OWT”, despre care, in tabelele puse la dispozitie de un ofiter MApN, se consemnase faptul ca fusese retinut in apropierea ministerului, avand un comportament suspect si necunoscand limba romana. Dupa cateva minute de tatonari, s-a constatat cu stupoare ca “teroristul” nu era decat un biet om cu grave deficiente de vorbire, pe fondul unei evidente afectiuni insotita de retard intelectual (neputand sa mormaie decat niste sunete care s-ar fi putut transcrie, fonetic, prin majusculele mai-sus amintite)… Asupra barbatului pipernicit si jerpelit din fata noastra nu se gasise nici arma si nici vreun alt lucru compromitator. De altfel, acesta nu a fost singurul sau cel mai “gogonat” caz dintre cele pe care aveam sa le intalnesc atunci. Am vazut cu ochii mei consemnat, in tabelele intocmite la minister, faptul ca un barbat cu figura mai negricioasa (banuit a fi fost arab) isi pierduse libertatea pentru ca alergase dupa… tramvai! In acele zile si nopti au fost retinuti mai multi cetateni straini, studenti arabi la diferite facultati bucurestene. Pe unii i-am vazut si eu, la MapN. Fusesera retinuti in strada sau in locuintele lor ori ale prietenelor din cartierul Drumul Taberei. Asa se face ca unul dintre acestia, student medicinist, daca nu gresesc, era total “neinspirat” imbracat pentru un anotimp rece… De departe, cel mai “interesant” caz a fost cel al unui alt student de origine araba, parca iranian, care fusese molestat destul de puternic si acuza o fractura costala. Era de-a dreptul comic modul in care se chinuia, pe un dialect colorat, sa ne explice ca “la taru meu trecut doi revoluti si ei nu coasta rupt!”…

teodor ungureanu si teroristul OWT

Hai sa trecem la martuiri mai credibili si putini influentati de politica partizana si securista… despre teroristi arabi vazuti sau arestati:

1) Dl. Savin Chiritescu

Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “

Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.

2)  Danka la http://www.jurnalul.ro/comentarii.read.php?id=79510 aprilie 2006

22 decembrie 1989, la unitatea militara 010__ de la marginea padurii Branesti.

Padurea Branesti adaposteste unul din cele mai mari depozite de munitie din jurul capitalei.  Se spune ca o explozie la acest depozit ar rade cartierul Pantelimon de la capatul tramvaiului 14.

Spre seara a inceput sa se traga asupra unitatii dinspre calea ferata.  Se tragea in orice folosindu-se armament de calibru mic si pusti automate.  Dupa focul de la gura tevii pareau 3 persoane ascunse dupa rambeul cai ferate care au deschis foc cu scopul de a creea panica.

Soldatii au iesit din dormitoare si s-au adapostit in parcul auto pe sub camioane.

Nu se putea sta in cladiri, “teroristii” trageau in geamuri.

Desi se daduse alarma in acea zi mai devreme nimeni nu era pregatit sa riposteze decit cei aflati in garda.  Un grup de soldati cu subofiteri si ofiteri echipati cu AK 47, si pistoale TT au pornit la un atac prin invaluire.

Toti au ajuns in amplasamentele stabilite fara incidente, la adapostul intunericului dar si pentru faptul ca intrusi erau mai mult ocupati sa mentina foc consistent asupra unitatii.

La un moment dat soldatii au deschis focul, lupta a durat mai putin de 10 minute.  Micutele lor UZ fara precizie la distanta nu au facut fata la renumitul AK 47

Unul dintre teroristi a fost impuscat in cap iar ceilalti doi au fost raniti cind incercau sa fuga peste cimp in directia opusa unitatii militare.

Cei trei au fost transportati la corpul de garda unde s-a aprins lumina (pina atunci unitate fusese in bezna) si s-a constatat ca unul dintre cei doi suprevietuitori era de fapt femeie.

Toti erasu maslinii la fata, imbracati in combinezoane negre si ce doi suprevietuitori raniti se vaitau spunind ceva in limba araba.

Dupa o jumatate de ora un a sosit un ARO al armatei care s-a spus ca a venit de la statul major al diviziei si i-a luat pe toti trei.  Dupa citeva zile toti soldatii care au participat la actiunea de noaptea aceea au fosti pusi sa semneze o declaratie prin care se angajau sa nu divulge nimic din ce s-a intimplat.

Toate acestea sint adevarate si usor de verificat.”

3) Citeva cazuri in engleza

“Terorist cu un portfel cu pasaport libian si o adevarinta de tipul celor care inlocuiesc buletinul…impuscat mortal in fostul sediu al CC al PCR in seara zilei de 22 decembrie 1989…asupra lui au fost gasite un pumnal militar si un pistol ‘Makarov’ seria DL 7028 ” Weapons similar to those of Directorate V-a and the USLA could have shown up anywhere during the Revolution, in anybody’s hands, but what is interesting is among whose hands they did show up. Official Army documents and recollections by Army participants in the early 1990s show that a citizen with a Libyan passport in his billfold shot in the CC building on the night of 22 December was found in possession of a 9 mm“Makarov” pistol…a pistol whose serial number was traced back to a V-a member who claimed that he had “thrown it away” earlier that afternoon.<!–[if !supportFootnotes]–>[109]<!–[endif]–>

Paul Vincius, “Moartea unui terorist,” Zig-Zag, no. 106 (April 1992), p. 7. One of the documents attesting to the ownership of the weapon is reproduced in the article.

in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”<!–[if !supportFootnotes]–>[81]<!–[endif]–>Mirel Paun, “Ion Capatana: ‘Argeseni, va cer scuze ca am participat la Revolutie!” Cotidianul Argesul, 5/8/05 online at http://www.cotidianul-argesul.ro.

4) Cazul Brasov

Adrian Socaciu, “Dupa nopti de groaza si tortura, toti teroristi sint liberi,” Cuvintul, nr. 1-2 ianuarie 1991, pp. 3-5.

Pe pagina 3, ziaristul scrie despre gloante de calibru special, cap vidia sau exploziv.
Pe pagina 4, despre un individual la cantina partidului imbracat in negru, cu o pusca cu teava scurta, gloante 7,62 mm dar explozive, despre gloante de “grosimea unui creion, de culoarea aluminumului.”
Pe pagina 5, ca au fost arestati 5 indivizi suspectati ca teroristi, 3 arabi si 2 romani…

5) Cateva martuiri din forumisti..

Am fost martor ocular la capturarea unui terorist (dupa culoarea tenului as jura ca era arab) care folosea un PSL si tragea in populatie… a fost prins viu si batut sub ochii mei de catre armata, apoi luat pe sus intr-un camion, tot de armata… zilele urmatoare s-a continuat sa se sustina sus si tare la radio/TV ca NU au existat teroristi, sau ca nu s-au dat prinsi! Sigur, si-a cumparat PSL-ul de la magazinul universal… dar politica a dictat ca este mai bine pentru interesul meu propriu si personal sa nu se spuna adevarul, nu?
Mai bine imi vad de ale mele.

psl universal

– pe la data de 24 parca, am fost martora vizuala cand soldatii au capturat un lunetist arab (brunet si vorbea stricat romaneste) – folosea vestita Pusca Semiautomata cu Luneta (PSL – parca romaneasca) modificata din ak47. Sunt sigura ca fusese folosita, si nu pentru a-l ajuta la deplasare. L-au suit intr-un camion si l-au dus cica la comandamentul unui oras mare (Brasov). Ulterior s-a spus peste tot ca NU au fost implicate forte straine, sau daca au fost, ca nu exista nici un fel de urme care sa dovedeasca asta. Pentru mine a fost momentul in care am inceput sa cred ca inghit o gogoasa cu ulei impotriva vointei mele;

http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t96198.html.

6) Fosti securisti siliti sa dea declaratii dupa evenimentele

http://www.portalulrevolutiei.ro/arhiva/2005_285.html.

Cpt. Soare Ovidiu din fosta Directie a V-a, serviciul 4+5, domiciliul in Bucuresti, strada Mendeleev, declara urmatoarele:
Sediul Ministerului Apararii Nationale,
22/23.12.1989
In noaptea de 22/23 decembrie 1989, aflandu-se in sediul MApN, in jurul orelor 22,00, a inceput un armat, in forta, asupra MApN, din Complexul “Orizont” si dinspre blocurile din stanga si dreapta acestuia. Dupa modul cum au actionat si dupa cum aratau victimele dintre militarii care au aparat peste noapte obiectivul (impuscati in cap sau in zona capului), au concluzionat cu totii ca s-a tras cu arme cu luneta cu dispozitiv de infrarosii. Se afla impreuna cu lt. maj. Grigoras de la S.M.B., cpt. Arusoaie de la Unitatea speciala “T” si alte cadre.
Atacul asupra sediului MApN s-a desfasurat cu fanatism, unul dintre atacatori a sarit gardul inarmat doar cu un cutit, a fost impuscat, iar dimineata l-a vazut de la circa 5-6 metri si afirma ca avea infatisare de arab (ten masliniu, parul si mustata negre si crete). Se spunea ca nu avea asupra sa documente de identitate.
In noaptea de 23/24 decembrie 1989, aflandu-se la locuinta mamei sale, a vazut pe geam cum actionau trei teroristi, atacand sediul MApN Erau in uniforme de armata, cu caschete si actionau astfel:
– fugea cate unul spre chioscul LOTOPRONOSPORT din fata MApN, trageau doua-trei focuri, apoi fugeau inapoi; intre blocuri;
– apoi, in grup, unul tragea spre MApN, iar ceilalti doi trageau in sus cu trasoare.
Despre acest lucru a telefonat si informat la MApN pe maiorul Colt.
NOTA: Relatarile ofiterului se coroboreaza cu declaratiile surorii sale Mihaila Sanda Cristina cu domiciliul in Bucuresti, Aleea Poiana Mare nr. 8, bloc B9, apart. 47, sector 6.

Un articol de Catalin Antohe

Lt. mr. APOSTOL M. ANTON, fost ofiter in serviciul 1 declara:

In ziua de 29 decembrie 1989 a aflat de la vecinul PIPOI REMUS, care locuieste la etajul 2, sub apartamentul lui, ca a vazut mai multe persoane tragand spre Ministerul Apararii Nationale, despre care era convins ca nu erau romani. I s-a parut ca ar fi arabi. Trageau cu niste pistoale automate mici.

in sfirsit, ceea ce ne-a spus fostul ofiter USLA Marian Romanescu in 1991

(Capitanul Romanescu Marian (fost cadru USLA) si Dan Badea, “USLA, Bula Moise, teroristii, si ‘Fratii Musulmani’,” Expres nr. 26 (75), 2-8 iulie 1991, pp. 8-9)

COMANDOURILE USLAC

Cei care au avut si au cunostinta despre existenta si activitatea fortelor de soc subordonate direct lui Ceausescu, au tacut si tac in continuare de frica, sau din calcul.  S-au spus multe despre indivizii imbracati in combinezoane negre, tatuati pe mina stinga si pe piept, fanaticii mercenari care actionau noaptea ucigind cu precizie si retragindu-se cind erau incoltiti in canalele subterane ale Bucurestiului.  S-au spus multe, iar apoi au tacut ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat.

Suprapuse Directiei a V-a si USLA comandourile USLA erau constituite din indivizi care “lucrau” acoperiti in diferite posturi. Erau studenti straini, doctoranzi si bastinasi devotati trup si suflet dictatorului.  Foarte multi erau arabi si cunosteau cu precizie cotloanele Bucurestiului, Brasovului si ale altor orase din Romania.  Pentru antrenament aveau la dispozitie citeva centre de instruire subterane:  unul era in zona Brasovului, iar altul–se pare–chiar sub sediul fostului CC-PCR, poligon care au dat–din intimplare citiva revolutionari in timpul evenimentelor din Decembrie.

ENGLISH

excerpts from Orwellian Positively Orwellian: Prosecutor Voinea\’s Campaign 2006

Some of those shot as “terrorists” turn out to have been wearing “black jumpsuits.” Bucking the hegemony of official, elite interpretations denying the very existence of the “terrorists,” a poster calling himself “Danka” posted the following on the Jurnalul National web forum in April 2006:

“22 decembrie 1989, military unit 010_ _ at the edge of the Branesti forest.

The Branesti forest houses one of the largest munitions depots around the capital. It is said that an explosion at this depot would destroy the Pantelimon neighborhood from the beginning of the no. 14 tram [route]. Towards evening gunfire opened on the unit from the railroad. Everything was a target, [and] small caliber arms and semi-automatic weapons were being used [emphasis added; note: possible reference to 5 mm weapons]. Based on the flashes from the gun-barrels it appeared that there were 3 persons hiding among the tracks who opened fire with the goal of creating panic. The soldiers came out of their barracks and set up in the car-park under trucks. They couldn’t stay inside the buildings, “the terrorists” were shooting the windows [out]. Even though an alert had been given earlier in the day, nobody was prepared to respond except those on duty. A group of soldiers with officers and n.c.o.s equipped with AK-47s, and TT pistols launched an attack from the surrounding area. All reached their destined locations without problem by nightfall, in part because the intruders were preoccupied with maintaining a continuous gunfire on the unit. At a given moment, the soldiers opened fire, the gunfight lasted less than 10 minutes. Their little UZIs weren’t equipped for long-distance and thus could not stand up to the renowned AK 47. One of the terrorists was shot in the head, while the other two were wounded when they tried to flee through a field leading away from the military unit. The three were transported to the guard post where the lights were turned on (until then the unit had been in complete darkness) and we realized that one of the two survivors was in fact a woman. All three were olive-skinned, clothed in black jumpsuits [emphasis added] and the two wounded survivors struggled to say something in Arabic. After a half hour an ARO [vehicle] of the Army arrived saying they had come from the Chief of Staff’s Division and they took all three. After a few days all the soldiers who participated in the activities of that night were made to sign a declaration pledging not to divulge anything about what had happened. All of this is true and can easily be verified.”[54]

liviu viorel craciun  admission

Finally, there are the recollections of eyewitnesses, a decade and a half later, who—despite the onslaught of cynicism toward such ideas—continue to maintain they saw what they thought they saw…

“I was an eyewitness to the capture of a terrorist (based on the color of his tan I’d swear he was Arab) who was using a PSL [i.e. sharpshooting rifle, a lunetist] and firing into the population…he was taken alive and beaten in front of my own eyes by the Army, then taken up into a truck, also by the Army…in the following days they continued to sustain over and over on radio and TV that there did NOT exist any terrorists, or at least that none had been captured…Yeah, I’m sure this guy bought his PSL at the ‘Universal’ department store.”

“On the 24th I think, I was an eyewitness when soldiers captured an Arab sharpshooter (brown[-skinned] and he spoke broken Romanian)—who was using the famous “Pusca Semiautomata cu Luneta” (PSL—apparently Romanian) modified from an AK47. I’m sure that he had used it, and not just to help on his travels. They whisked him away in a truck and they brought him to the command [post] of a large town (Brasov). Later it was said that foreign forces were NOT implicated, or if they were, that there were no traces to prove it. For me, that was the moment in which I began to believe that I was having a lie forced down my throat.”<!–[if !supportFootnotes]–>[26]<!–[endif]–>

Foreign Involvement

So far in this piece, we have seen references to the arrest or killing as “terrorists” of the following as apparent foreigners, notably Arabs: 1) the arrest of one with a PSL in Bucharest, 2) the arrest of another with a PSL, apparently somewhere near Brasov, 3) the revelations of soldiers who killed and arrested several in the Pantelimon area of Bucharest (I will consider these two revelations one and the same for our purposes here). Years after the Revolution, there are still claims that Arabs were captured elsewhere: in 2005, Catalin Radulescu told a journalist that “two Arabs were caught in Pitesti, dressed in combinezoane negre [emphasis added], and armed with Carpati pistols.”<!–[if !supportFootnotes]–>[81]<!–[endif]–> Later we will see reports written by two Securitate officers immediately after the events—apparently required of them by Army officials—attesting to the killing of Arab “terrorists” in the area around the Defense Ministry building in Bucharest. We shall also see how a weapon registered to a member of the Securitate’s Fifth Directorate just happened to show up in the hands of a man with a Libyan passport in his billfold who was shot in the Central Committee building in Bucharest on the night of 22 December.

Indeed, the presence and activity of these foreign, apparently mostly Arab terrorists, was almost prosaic. Liviu Viorel Craciun (appropriately enough craciun means “Christmas”), the so-called “First Interior Minister of the Revolution” in one of the protogovernments that tried to form in the CC after the Ceausescus fled and—a source of much confusion in research on the events (more on this below)—a former USLA officer until 1986, reported that on 28 December 1989: “…in the morning five cadavers were collected and a rough count was made, out of the five terrorist cadavers found in the street, two belonged to Arab mercenaries…The shot terrorists could not be identified and they did not seem to interest anyone.”<!–[if !supportFootnotes]–>[82]<!–[endif]–>

So what was the role of foreigners, specifically Arabs, in the Revolution? Interesting in this regard is a report dated 1 March 1990 by Lt-Colonel Ion Aurel Rogojan, who in 1989 was Securitate Director General Vlad’s chief of cabinet staff. As B. Mihalache speculates somebody must have been interested in this question, “since Rogojan was ordered to write a report on it.”<!–[if !supportFootnotes]–>[83]<!–[endif]–> Rogojan wrote in his 1 March 1990 report that he “has knowledge of the fact that between the Department of State Security and the ‘Al Fatah’ Security [service] of the Palestinian Liberation Organization there existed relations of cooperation based on a protocol.” Rogojan continues in this report:

“At the same time, some activities for the training of USLA cadres abroad were carried out (the group was led by reserve colonel Firan, former chief of general staff of the mentioned unit). The protocol was established in the period 1979-1980 and a copy can be found in the protocol relations division of the former Independent Judicial Secretariat Service of the DSS [i.e. Securitate]. In connection with the existence of this protocol, I was asked in recent weeks, by Colonel Ardeleanu Gheorghe, USLA Commander. The Special Unit for Antiterrorist Warfare was coordinated on behalf of the DSS’ Executive Bureau by General-Colonel Iulian Vlad in the period 1977-1987, and after that by Secretary of State General-Major Alexie Stefan and Deputy Minister Major General Bucurescu Gianu. In the USLA there existed a special detachment for antiterrorist intervention, organized in three shifts and subordinated to the chief of the general staff. I don’t have any data concerning the activity of the USLA in the period of the December ’89 events.”<!–[if !supportFootnotes]–>[84]<!–[endif]–>

It should also be abundantly clear here that Rogojan was being asked to write not just about the role of outside forces, but specifically about the role of the USLA in December 1989. Once again, why such interest in the USLA?

In this regard, further claims related by former USLA Captain Marian Romanescu to Dan Badea, are to say the least intriguing:

Several days before the outbreak of the December events, the commander of the USLA forces—col. ARDELEANU GHEORGHE (his real name being BULA MOISE)—left for Iran, bringing with him a great many gifts; and a car’s load of maps, bags, pens, sacks, etc. What did Col. Ardeleanu need these for in Iran? What was the use of having the head of the USLA go? What did he negotiate with the Iranians before the arrival of Ceausescu [18-19 December]? Could he have contracted the bringing into the country of some shock troops, as they are called, to enforce the guard at the House of the Republic, the civic Center and the principal residences of the dictator? If not for that reason, why? Because it is known what followed…

On 22 December, col. Ardeleanu gave the order that 50 blank cover IDs, with the stamp of the Department of Civil Aviation, be released. The order is executed by Gradisteanu Aurel from the coordinating service of that department—a Securitate captain in reserve—and by lt. Col. SOMLEA ALEXANDRU, the latter receiving the IDs and putting them where they needed to be. It is known that the majority of USLA cadre work under the cover of being in the Militia. But who did these IDs cover in this situation? [emphases and capitalization in original]<!–[if !supportFootnotes]–>[85]<!–[endif]–>

We know from the revelations of a former worker (engineer Hristea Todor) at the Securitate’s special unit “P,” that the new Front leadership was sufficiently suspicious of Arab presence that “General Militaru referred to the transfer of some units from the MI and Securitate to the Defense Ministry. He said the USLA had transformed into terrorists. The electronic (telephone) surveillance of certain objectives was started up again—in particular Arab embassies.”<!–[if !supportFootnotes]–>[86]<!–[endif]–> (Note: this appears yet another reference to the aforementioned meeting at USLA headquarters on the evening of 25 December.) Gheorghe Ratiu, head of the Securitate’s First Directorate, maintains that, on Director Vlad’s orders, between 25 and 27 December 1989 he was tasked with finding out the “truth” concerning the “foreign terrorists” reported to be in the hospitals and morgues; he had to resort to subterfuge to verify the situation, since Army personnel were denying him entrance.<!–[if !supportFootnotes]–>[87]<!–[endif]–>

Notably, of course, with these exceptions, the former Securitate and their apologists—whom as Army General Urdareanu suggests uniformly don’t believe in the existence of real terrorists in December 1989, yet who love to blame foreign interference for Ceausescu’s overthrow (in particular, Russians, Hungarians, and Jews)—do not like to make reference to or talk about “Arab terrorists.”

Further evidence of the involvement of “Arab terrorists” comes from the behavior in late December 1989, as much as the later statements, of the usually garrulous Silviu Brucan. In August 1990, Brucan would allege the involvement of “some 30 foreigners,” according to him, mostly Palestinian, who had been trained by the Securitate—what Michael Shafir termed “the first admission of foreign intervention by a member of the December 1989 leadership.”<!–[if !supportFootnotes]–>[88]<!–[endif]–> Reminiscent of Tanasescu’s curt response to the reporter’s question about the involvement of foreign terrorists (discussed above)—“I ask that you be so kind as to…” not ask me about this—back on 29 December 1989, Brucan, at the time a key decision-maker in the new Front leadership (he would leave in February), told Le Monde that the issue was “very delicate” and “involving diplomatic implications that must still be worked out”; “better to be cautious,” he opined.<!–[if !supportFootnotes]–>[89]<!–[endif]–> That was, of course, no denial; indeed, it sounds like the new leadership was trying to find a solution to the dilemma they found themselves in.

Suspicion, in particular, surrounded the role of Libyans, which, as we have seen, at the very least, somehow found themselves in areas of gunfire in December. Sergiu Nicolaescu claims—I have been unable to verify this—that of all the countries to recognize the new National Salvation Front government, running to the top of the line to be first was…Qadafi’s Libya!<!–[if !supportFootnotes]–>[90]<!–[endif]–> The “anonymous plotters” who leaked information to Liviu Valenas of Baricada in August 1990 maintained that “It isn’t accidental that on 25 December 1989, the first plane bringing aid came from Libya. However, when it went on its return route it was loaded with people. In the almost complete chaos that dominated at the time, the New Power [i.e. the Front] did not know what the plane to Libya was carrying (it left from Otopeni, when the airport was still closed to traffic).”<!–[if !supportFootnotes]–>[91]<!–[endif]–> In 1994, two journalists specified that the plane in question on the 25th was a DC9 and that “40 Arabs” had been loaded aboard, and noted that they had learned that on 28-29 December 1989, “the [Otopeni’s] airport archive had disappeared.”<!–[if !supportFootnotes]–>[92]<!–[endif]–>

Michael Shafir at Radio Free Europe Research at the time noted in October 1990 that “unconfirmed but very reliable military and governmental Romanian sources interviewed by RFE said that shortly after the capture of Palestinians, Libyans, and other Arabs who had fought on the side of pro-Ceausescu forces, Quadhafi had threatened to kill all Romanian specialists in Libya if the Arabs were not allowed to leave Romania.”<!–[if !supportFootnotes]–>[93]<!–[endif]–> Certainly, this is what Constantin Vranceanu hinted at in September 1990 in Romania Libera when he wrote of “Plan Z-Z”—according to him, “practically an alliance, on many levels, including military between Romania and several other countries with totalitarian regimes (Iran, Libya, Syria), to which was added the PLO…which called for the other parties to intervene with armed forces to reestablish state order when one of the leaderships was in trouble”:

“Several weeks after 22 December, the president of one of the countries directly involved threatened the Romanian government that it would make recourse to reprisals against those several thousand Romania citizens who were working in that country if [the Romanian government] did not return the foreign terrorists, [whether] alive or dead. This blackmail worked and a Romanian plane went on an unusual route to a Polish airport, from where the ‘contents,’ unusually including the able-bodied, wounded, and coffins, were transferred to another plane, that took off in an unknown direction.”<!–[if !supportFootnotes]–>[94]<!–[endif]–>

Nestor Ratesh quotes one of Ceausescu’s senior party henchman, Ion Dinca, as having stated at his trial in early February 1990:

“During the night of 27-28 [of January 1990] at 12:30 A.M., I was called by several people from the Prosecutor’s Office to tell what I knew about the agreement entitled Z.Z. between Romania and five other states providing for the dispatching of terrorist forces to Romania in order to intervene in case of a military Putsch. This agreement Z.Z. is entitled ‘the End of the End.’ I stated then, and I am stating now to you, that I have never been involved in this agreement, neither I nor other people. And I was told: Only you and two other people know this. I stated that and a detailed check was made in order to prove that I was not involved in such acts.”<!–[if !supportFootnotes]–>[95]<!–[endif]–>

Relatedly, in July 1990, Liviu Valenas noted that,

“On 24 January 1990, the new Foreign Minister of Romania announced on Television and Radio that a series of secret treaties between the R.S.R. [Romanian Socialist Republic] and third countries had been abrogated, and are no longer valid and operational for the new Romania. The New Power pledged to deal with these countries concerning Romania’s obligations through the abrogation of these accords. An ambiguous text, apparently launched by Sergiu Celac’s group,led public opinion in Romania to believe that these treaties concerned ‘terrorist assistance.’”<!–[if !supportFootnotes]–>[96]<!–[endif]–>

It is noteworthy that in the context of a series entitled “The Truth about the U.S.L.A.,” (more on this infamous series below), Horia Alexandrescu paused on 14 March 1990 to quote from a 1 February article by another journalist about TAROM flight 259 (to Warsaw and back):

“24 January, 4 PM: After the aircraft was inspected [“controlul antiterorist”] (after the Revolution of 22 December, ,soimi’ as those who performed antiterrorist protection [i.e. USLA] were called by the pilots, were removed from both internal and external TAROM flights, even though all airlines have such teams), the plane left for Bucharest. Meanwhile, however, the 45 Libyan passengers, who had gotten off for 5-6 hours in a layover at Otopeni, wanted to cross ‘the Polish border.’”<!–[if !supportFootnotes]–>[97]<!–[endif]–>

According to Alexandrescu, the Polish authorities would not allow the TAROM plane to leave Poland, so it sat on the runway in Warsaw…until a second TAROM plane came—this time, according to Alexandru, including “uslasi”—the moral of the story of course being that the USLA needed to be put back on flights as soon as possible.<!–[if !supportFootnotes]–>[98]<!–[endif]–> It is possible this is the plane Vranceanu was referring to in the quotation above. One thing’s for sure, this seemingly insignificant incident got unusual media coverage, in particular with regard to the USLA.

Not surprisingly, in June 2006, Prosecutor General Dan Voinea reiterated his contention that there was no foreign involvement/intervention in the December 1989 Romanian Revolution!

In early January 1990, “Cpt. Soare Ovidiu, [of Securitate] Directorate V-a, Services 4+5, resident of Bucharest, Mendeleev Street,” presumably under questioning, spoke about those he had seen killed as “terrorists”:

“Defense Ministry Headquarters [M.Ap.N.], 22/23.12.1989

On the night of 22/23 December 1989, being located in the Defense Ministry Headquarters, around 22:00, a forceful attack began upon the building from the ‘Orizont’ Complex and from the blocs to the left and right of it. Based on the manner in which they acted and how the victims from among the soldiers who were defending the building appeared (shot in the head or in the area of the head), everybody concluded that they were shot by guns with infrared night scopes [emphasis added]….The attack upon MapN Headquarters was unleashed with fanaticism, one of the attackers jumped a wall armed with a knife, he was shot, and in the morning I saw him from a distance of about 5-6 meters and I could conclude that he appeared Arab (olive-skinned, black hair and mustache). It was said he had no documents upon his person….”<!–[if !supportFootnotes]–>[117]<!–[endif]–>

Lt. Mr. Apostol M. Anton, Service 1: “On 29 December 1989 he learned form his neighbor Pipoi Remus, who lives on the second floor, beneath his apartment, that he saw many people shooting toward the Defense Ministry, whom he was convinced were not Romanian. They appeared to him to be Arab. They were shooting with small automatic guns.”<!–[if !supportFootnotes]–>[118]<!–[endif]–>

Se pare, totusi, ca nu toti au uitat…

Mircea: Am arestat in 24 decembrie 1989 din apartamentul situat pe str.Garii de Nord,vis-a-vis de centrul de calcul un irakian care nu a incetat sa traga pana la venirea mea si a prietenului meu.L-am luat pentru ca era deja drogat.Am avut noroc chior.L-am dus la subsolul Min.Transporturilor unde se aflau demult doua unitati militare.La nivelul 2 subsol am predat pe irakian unui ofiter colonel.Irakianul nu avea viza din anul 1981.Tot ce povestesc aici e extrem de adevarat.Mai multe indicii nu pot sa dau,dar se pare ca in Bucuresti au actionat in jur de 73 de luptatori de gherila urbana specializati in lichidari de persoane de nationalitate araba.Asta e tot ce pot sa scriu.In zona Garii de Nord.
Luni, 06 Aprilie 2009 22:19

http://www.romanialibera.ro/a142385/prigoana-vantului-diversiunea-elicopterelor-cu-teroristi-libieni.html

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 3 Comments »

Contra- Revolutia din decembrie 1989: disparuta in timpul anchetei…

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on July 15, 2009

VIDEO ROMANIA NICOLAE CEAUSESCU 1989. VIDEO FROM DECEMBER 1989-JANUARY 1990 PROVING EXISTENCE OF DUM-DUM AND VIDIA BULLETS…AND THUS OF THE TERRORISTS

Radu Ciobotea, “Spitalul groazei nu are amintiri,” Flacara, nr. 19 (8 mai 1991), p. 4.

…Soseste si Simion Cherlea, tulburat.  A primit inca o amenintare cu moartea, cu cuvinte decupate din ziar.  Linga ea, in cutia postala, i s-a pus un cartus.  I s-a explicat, adica, in ce fel o va sfirsi, daca…

Daca vorbesc.  Sau daca am vreo copie dupa dosarul pe care l-am sustras in 22 decembrie  1989 din biroul sefului securitatii judetene.  Acolo era harta cu cele opt dispozitive ale M.I. din Timisoara si “registrul-jurnal al actiunilor unice operative ordonate.”  Le-am predat maiorului Grecu Constantin (intre timp trecut in rezerva), care le-a dat colonelului Zeca si generalului Gh. Popescu.  Actele au fost de mare folos in…lupta armatei impotriva teroristilor.  Stiti ce-i aia un dispozitiv?

–Cred ca da.

–Si eu credeam ca stiu.  Cind am vazut harta, mi s-au impaienjenit ochii.  Dispozitivele lor, domnule, erau zone intregi in care actionau cite 10-12 cuiburi de foc, programate sa traga pe ore si minute!  Va imaginati!  Si eu, ca sa contribui la lupta impotriva teroristilor, le-am predat!  Acum am cerut sa fie folosite in proces.  In registru scria tot:  cine ordona, cine executa misiunea, locul, ora, durata, efectul.  Ei bine, actele alea se zice ca au disparut.  Si sint amenintat ca o sa dispar si eu.

image

————————————————————-

Monica N. Marginean, “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres, nr. 33 (septembrie 1990), p. 2.

Sa continuam dialogul inceput acum citeva saptamini prin limpezirea unor aspecte din evenimentele lui decembrie 1989 la Sibiu, aspecte pe care dubla calitate de procuror si membru al Comisiei de ancheta va impiedicau sa le dati publicitatii.  Deci, de fapt, ce a putut afla, in ciuda obstructiilor si piedicilor de tot felul, fostul procuror Marian Valer, despre implicarea unor elemente ale fostei securitati si militii in evenimentele singeroase din Sibiu?

In urma anchetelor desfasurate la Sibiu, rezulta ca la data evenimentelor din decembrie 1989, organele Ministerului de Interne aveau adoptate doua planuri de actiune in cazul aparitiei unei defectiuni antiregim sub forma revoltei sau manifestatiei anti-ceausiste ale populatiei, ori sub forma unei tentative de lovitura de stat militara.  Astfel, in primul rind, pe baza ordinului ministrului de interne nr. 02600/1988, la data respectiva functia sus mentionata fiind detinuta de Tudor Postelnicu, ordin emis ca urmare a manifestatiilor anticeausiste de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, s-a adoptat la nivelul Inspectoratului judetean Sibiu al M.I. un plan unic de actiune si interventie in cazul unor manifestatii, in care urmau sa fie implicate securitatea, militia, trupele de securitate si cele de pompieri din cadrul Ministerului de Interne.  Intr-o asemenea eventualitate, un rol deosebit urmau sa detina plutoane de interventie special constituite, respectiv plutoantele Scutul, Soimii si U.S.L.A.  In al doilea rind, in urma investigatiilor efectuate a rezultat ca organele M.I. mai aveau un plan secret de actiune impotriva unitatilor Ministerului Apararii in cazul unei tentative de lovitura de stat militara sau a altei atitudini antiregim a armatei.  Probabil ca acest plan era in conexiune cu planul Z-Z, la care facea referire Ion Dinca in cazul procesului sau si care consta in acorduri secrete incheiate de Ceausescu cu 5 state arabe pentru acordarea de asistenta militara directa in cazul unui puci militar in Romania.  In acest sens, in timpul evenimentelor din decembrie 1989 din Sibiu, armata a gasit o harta cu casele conspirative ale Securitatii din jurul unitatilor militare din municipiu, in care urmau sa fie plasate cadre de securitate care sa actioneze impotriva  acestora, in eventualitatea dezicerii armatei de regimul ceausist.  In urma investigatiilor efectuate, s-a constatat ca din asemenea case s-a actionat cu foc asupra unor unitati militare, incepind cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, deci dupa rasturnarea dictaturii.  S-a mai constatat ca, in general, in casele respective locuiau foste cadre de securitate sau militie, care se pensionsera sau trecusera in rezerva, sau informatori al securitatii, precum si ca, dupa inceperea manifestatiilor anticeausiste la Sibiu, la casele respective au intrat autoturisme care aveau numere de inmatriculare din alte judete, de exemplu Constanta, Iasi, Bacau.  Astfel asupra U.M. 01512, s-a tras din imobilul nr. 7 din str. Stefan cel Mare, situat vis-a-vis de pavilionul central ai acesteia, in care locuiau familii ale unui fost comandant al securitatii din Sibiu si un informator al securitatii, precum si din imobilele situate in str. Moscovei, paralela cu unitatea militara.  Asupra U.M. 1606, s-a tras din imobilul cu nr. 47 de pe str. Moldoveanu, in care locuiau un fost sef al militiei judetului Sibiu, iar asupra U.M. 01080 s-a tras din vila Branga, de pe Calea Dumbravii, in care locuia cu familia un mare crescator de oi, precum si din vila unui medic.  A mai rezultat ca locatarii imobilelor respective au lipsit de la domiciliu in timpul evenimentelor, parasindu-le cu citeva zile in prealabil, precum si ca in unele din aceste case nu s-au gasit urme de mobilier sau de obiecte casnice.  Harta caselor conspirative ale securitatii si militiei a ajuns in posesia locotenent-colonelului Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu, dar acesta, fiind solicitat sa o depuna la comisia de ancheta, a motivat ca nu o mai gaseste.

Monica Marginean: Intr-o convorbire telefonica de saptamina trecuta, va plingeati de unele afecte nedorite ale demisiei dumneavoastra. De fapt, despre ce este vorba?

Marian Valer: Am simtit la scurt timp dupa publicarea demisiei ca beneficiez de serviciile organizatiei domnului Virgil Magureanu….Revin ca sa arat ca la Satu Mare am fost urmarit in modalitati mai mult sau mai putin insidioase, de asemenea, in primele zile, la domiciliul parintilor mei s-au deplasat in mai multe rinduri indivizi care s-au interesat de soarta mea.

(”Asistam la ingroparea Revolutiei” Expres, nr. 33 septembrie 1990, p. 2)

“Dupa evenimente au disparut niste declaratii date la comisiile de ancheta, au disparut caietele brute de inregistrare de la ofiterii de serviciu, plus o harta in care am insemnat casele de unde s-a tras” (Aurel Dragomir cu Dan Badea, “Secretele Revolutiei,” Expres, nr. 22 ( 7-13 iunie 1994), pp. 8-9.)

————————————————————-

Bucuresti, Spitalul de Urgenta Floreasca

Profesorul Andrei Firica, directorul Spitalului de Urgenta Floreasca in 1989, povesteste cum la camera de garda a spitalului au fost aduse, in zilele Revolutiei, mai multe persoane suspectate ca ar fi teroristi. Acestea au disparut apoi fara urma, luate de un colonel de la militie.

Dar, legat de teroristi, lucrurile s-au desfasurat astfel: a venit din nou colonelul acela de militie care ma indemnase sa nu mai duc ziaristii la patul teroristilor si i-a incarcat pe teroristi intr-un autobuz, plecand cu ei. Este exact ce eu doream, facand tot felul de demersuri pentru a fi preluati de Spitalul Jilava, fiindca ei nu aveau rani grave. Peste doua-trei zile am primit un telefon de la genelarul Chitac, deja ministru, care m-a intrebat ce e cu teroristii. I-am relatat cum ei au fost luati de acel colonel de militie si generalul Chitac n-a parut surprins. Chiar parea multumit ca au fost luati de acel colonel de militie. Marea mea surpirza a fost cand pe acel colonel de militie l-am revazut in zeghe, la televizor, in boxa acuzatilor, la procesul de la Timisoara. De altfel, l-am rugat pe fiul meu, care a facut Facultatea de Teatru si Film, sa-i filmeze pe acei teroristi prinsi cu catuse de paturile spitalului si am dat copii dupa aceasta caseta la Procuratura. Fiul meu filmase si desfasurarea Revolutiei pe strazi.

Inainte de asta era sa uit niste lucruri. Am facut cate un mic dosar cu situatia medicala a celor 15-20 de banuiti teroristi din Spitalul de Urgenta. Ei bine, toate aceste dosare au disparut. …In privinta unui asa-zis diagnostic, cine sustine ca n-au existat teroristi spune o porcarie. In Spitalul de Urgenta au fost adusi oameni impuscati cu precizie in frunte, manifestanti tintiti prin impuscare, din spate, de la cativa metri din randul demonstrantilor, or astea nu le puteau face decat teroristii. Bineinteles ca in acele momente dramatice se puteau petrece si erori, dau exemplu chiar o scena din Spitalul de Urgenta, cand un militar din trupele ce ne pazeau a vrut sa il sperie pe un coleg si l-a nimerit din plin. Cei care neaga participarea extraordinara a populatiei la infaptuirea Revolutiei fac cea mai mare porcarie.

Teroristii din Spitalul de Urgenta, 09/03/2004, FLORIN CONDURATEANU

http://www.jurnalul.ro/articole/71729/teroristii-din-spitalul-de-urgenta

————————————————-

“In perioada 21-26 decembrie 1989 la spitalul Coltea au fost internati o serie de indivizi prinsi ca teroristi, printre care un anume plutonier de militie Tripon Cornel.

Confirm afirmatiilor medicului chirurg Nicolae Constantinescu, sus numitul Tripon Cornel a fost ranit prin impuscare in zona hotel ‘Negoiu’ din Bucuresti. Medicii de la spitalul Coltea au solicitat Procuraturii instrumentarea acestor cazuri. Colonelul Ghircoias, fost sef al directiei cercetari penale a Securitatii i-a adunat pe toti individzii care erau acuzati ca sint teroristi facandu-i disparuti. Astfel Procuratura n-a mai avut obiect de cercetara pe linga disparitia banuitilor invocind ii decretul de amnistie dat de presedintele (pe atunci al C.P.U.N.) Ion Iliescu, in luna ianuarie 1990.

Florin Mircea Corcoz si Mircea Aries, “Terorist ascuns in Apuseni?” Romania Libera, 21 August 1992, p. 1

——————————————————–

Bucuresti, Spitalul Coltea

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Ce s-a intamplat cu cartusele extrase chirurgical din ranile pacientilor? Erau niste probe care ar fi putut lamuri anumite aspecte…

– Pe data de 1 sau 2 ianuarie 1990 a aparut la spital un colonel Chircoias, de la Interne cred. Acest Chircoias a fost judecat si condamnat mai tarziu intr-un proces la Timisoara in legatura cu revolutia. Chircoias, care sustinea sus si tare ca ar conduce nu stiu ce sectie criminalistica din Directia Securitatii Statului, a cerut gloantele extrase. Acestea, vreo 40 la numar, i-au fost date de un medic care era secretar de partid la IMF. Tin minte ca erau gloante de diverse forme, de diferite dimensiuni.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

—————————————————-

AMFITEATRUL FACULTATII DE MEDICINA

“Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”

Mihail Lechkun, Romania Libera, 10 februarie 1994, p. 2

“In decembrie 1989 a fost o disponsibilitate pentru bestialitate, pe care nu am crezut-o capabila la poporul care fac parte, ” a declarat dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu (Spitalul Coltea), in cadrul conferintei care s-a desfasurat marti seara in Amfiteatrul Mare al Facultatii de Medicina din Bucurest, avand ca subiect “Decembrie 1989, in spitalele din Bucuresti”.  Printre invitatii Ligii Studentilor in Medicina, organizatorul acestei conferinte, s-au numarat:  dl. prof. dr. Petre Andronescu, prorector, dl. dr. Constantin Antofie, dl. prof. dr. Marian Ciurel, dl. prof. conf. dr. Dan Niculescu, dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, dl. prof. conf. dr. Ilie Pavelescu, dl. dr. Eduard Geambasu, toti medici chirurgi din Capitala care au fost confruntate cu fluxul de raniti din decembrie 1989.  “Documentia pe care am avut-o, nu o mai avem,” a spus dl. prof. dr. Marian Ciurel (Spitalul de Urgenta) amintind totusi faptul ca au fost inregistrate date intr-o lucrare de doctorat.  “Putini dintre cei raniti au fost socati psihic,” isi aminteste prof. dr. Petre Andronescu (Spitalul Colentina).  Revolutionari si raniti au primit acelasi tratament, “stim doar ca la o parte din bolnavi s-au schimbat catusi” isi aminteste dl. prof. dr. Marian Ciurel.  Peste 60 la suta din ranitii adusi la Spitalul Coltea erau impuscati lateral sau din spate.  S-a tras si asupra oamenilor care au stat ghemuiti, acestia suferind astfel leziuni complexe.  Pe langa datele statistice prezentate, medicii prezenti au atras atentia asupra naturii leziunilor care, in numar mare, au fost cazate de munitie al carie efect a fost mai mult distrugerea, mutilarea decat scoaterea din lupta.  In acest sens, deosebit de interesante au fost datele prezentate din lucrarea de diploma, a medicului M. Briciu:  “S-a tras cu gloante explozive”. Concluziile ce se pot trage din faptul ca cei adusi in spitale, in intervale de timp distincte, prezentau leziuni corespunzatoare anumitor portiuni din corp, demonstreaza existenta unor ordine asupra locului unde trebuia ochit.  “Cred ca Romania va fi capabila sa constituie acel ecran care sa protejeze de acum inainte natia de asemenea manifestari,” a spus dl. conf. dr. Nicolae Constantinescu, remarcand aspectul benefic al unor astfel de conferinte.

——————————————

Telefoane de amenintare
Marius si Maria Petrascu au inceput investigatiile imediat dupa Revolutie. Multa vreme Parchetul Militar Brasov
n-a
facut nimic, desi aveau probe, declaratii, documente, poze si chiar
gloante atipice aduse de familiile celor ucisi sau raniti.

http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=1.msg214

————————————————————————–

Declaratia dle Jean Constantinescu, 22 December 2008:

“Am avut două întîlniri cu reprezentanţii parchetului. Primul procuror m-a vizitat acasă, la circa două luni de la evenimente, a ascultat şi notat cu atenţie relatarea mea şi, ca o concluzie personală, informală, mi-a spus ceva de genul „cunoaştem deja mare parte dintre trăgători, aceştia sînt în măsură să plăteasca şi daune civile, puteţi să vă declaraţi parte civilă şi să solicitaţi daune consistente”. După o ezitare, am adăugat şi o astfel de pretenţie, la sfîrşitul scurtei declaraţii scrise, pe care am semnat-o. Al doilea procuror, ajuns mai tîrziu să conducă instituţia, m-a invitat după cîteva luni la parchetul situat pe lîngă Piaţa Rosetti. La sfîrşitul convorbirii, acesta încerca să mă convingă că ne-am împuşcat între noi.”

Declaraţia dlui Jean Constantinescu dată în faţa procurorilor militari, în legătură cu evenimentele din 22 decembrie 2008:

—————————————————–

BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.

In fostul sediu C.C. P.C.R., toti cei impuscati in noaptea de 23 spre 24 decembrie ‘89 au fost impuscati cu gloante speciale. Un glont care trece prin zid e absurd sa-l cauti in trupul celui impuscat. Dar s-au mai gaist si altele in Directia a V-a, si anume:

armele de vinatoare ale lui Ceausescu. Erau vreo 5 arme unicat cu infrarosii:

–pistoale de salon cu teava lunga pentru antrenament;

–generator de inalta frecventa pentru tortura;

–statii de emisie-receptie;

–aparatura de foto de ultimul tip;

–dosarul de pregatire al celor de la USLA. Era un dosar de aproximativ 25 cm grosime si cit am stat acolo, sa pazesc, am rasfoit aproape jumatate din el;

–dosarul cu toate tunelurile de sub Bucuresti, cu iesiri si evacuari din cladiri importante, cum sint: C.C., Cotroceni, Casa Poporului, Primaverii (cu vilele din imprejurimi si insula din lac). Pe aceste scheme se arata exact sistemul de comunicare intre ele;

–buletine de identitate cu biletul inauntru pe care scria: “disparut in timpul anchetei”;

–casetele cu toate filmele facute cu vizitele lui Ceausescu;

–trei fisete cam de 1 m fiecare, pline cu pasapoarte. De exemplu erau trei pasapoarte cu aceeasi fotografie dar cu nume diferite;

–un dosar in care erau trecute diverse persoane aflate sub supravegherea anumitor ofiteri USLA.

–Impreuna cu mine, in cladirea CC PCR–corp. B. au mai fost si cunosc acestea urmatorii: ing. Minea Radu, Catalin Constantin, Varban Viorel, Catalin Crosu, Costel Ciuhad, Neagu George, Stoica Florin, maior Puiu si capitan Visinescu–de la regimentul de garda, capitan doctor Panait de la U.M. 01305 Bucuresti. Toate cele gasite au fost filmate de catre Spiru Zeres, iar apoi predate si transportate la U.M. 01305 Bucuresti pe 23 si 24 decembrie 1989.

[Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

si totusi exista oameni–procurorul Dan Voinea (acum, in fine, delegitimat pentru “munca” lui, dupa ani in sir in care a fost prezentat de catre ziaristi si partizani ca eroul neobositor al adevarului) sau Voinea al doilea (procurorul Teodor(u) Ungureanu, favoritul Jurnalului National, unde a publicat zece articole!), sau o armata de fosti securisti, sau cei care au o pofta pentru justitie mai mare decit pentru adevarul–care vor sa ne spuna ori ca teroristii n-au existat, ori ca au fost ofiteri DIA sau turisti rusi (“turisti rusi” au fost, turisti rusi nu prea) s.a.m.d.  Cine, oare cine, avea interesul sau mai bine zis “atita grija” sa faca “disparute in timpul anchetei”–si chiar a ajutat actiunea–suspecti teroristi raniti (Ghircoias), hartii securistilor, gloantele extrase (Ghircoias), videouri predate s.a.m.d.?  In engleza, avem citeva cuvinte potrivite THE BIG LIE si THE COVERUP!  Vai…

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

decembrie 1989: razboiul radioelectronic, “poate ca in realitate era un simplu joc pe calculator”…poate ca NU

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 11, 2009

(for English, see Orwellian…Positively Orwellian introduction and endnote 107)

Cit de penibile, strigatoare la cer, si usor de tagaduit sunt minciunile lui Dan Voinea (si cum a fost posibil ca nici un ziarist roman n-a incercat sa-l contrazica)?  Iata chestia cu simulatoarele…

Romulus Cristea:  Au fost descoperite undeva dispozitive automate de tragere sau simulatoare?

Dan Voinea- Nu! Nici o confirmare despre astfel de dispozitive de simulare a focului de arma! Pana in prezent nu suntem in posesia a nici unui astfel de dispozitiv. Nimeni nu a vazut un astfel de simulator de tragere. A fost prezentat la TV un dispozitiv ca simulator, dar care nici pe departe nu era asa ceva. A fost o minciuna! Inainte de ’89, orice dispozitiv trebuia sa fie in inventarul unei institutii. Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie. Nu numai ca nu au existat in dotare, nu au fost gasite, dar nici nu avem dovezi ca asemenea aparate au fost aduse in tara. In alta ordine de idei, trebuie sa precizez ca noi ii cautam pe cei vinovati de uciderea si ranirea unor oameni. Nu ucizi oameni cu simulatorul. Interesul nostru se indreapta spre tragatorii reali, nu simulatoare.
deci e clar, Voinea spune:  “Nici o institutie de la noi, de la armata, interne sau servicii de informatii nu a avut in dotare o astfel de instalatie”  Zau?  Iata ceea ce Seful Securitatii Generalul Iulian Vlad a spus in fata comisiei lui Gabrielescu in 1994:

“In declaratiile pe care le-a dat sub prestare de juramant in fata Comisiei parlamentare de ancheta, generalul Vlad nu aminteste despre acest episod, iar la intrebarile puse de membrii Comisiei este fie evaziv, fie le deturneaza sensul. Fara sa vrea, lamureste insa partial una dintre problemele obscure privind evenimentele din decembrie 1989. Reproducem stenograma:

�Domnul Gabrielescu: Ati auzit despre acele simulatoare care s-au folosit?

Domnul Vlad: Sigur, tot Securitatea le avea… Mi se pare ca tot un asemenea aparat electronic s-a folosit si in ziua de 21 decembrie cand s-a spart mitingul. Dupa ce a facut Nica Leon (a strigat �Timisoara, Timisoara!� – n.n.) s-a auzit o arma automata si s-a creat panica mare…�”

Recurs la adevar

(Sa nu uitam aici cum Dan Voinea era slavit de catre Sorin Iliesiu: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)

in interviul citat de mai sus (“Toti alergau dupa un inamic invizibil,” 22 decembrie 2005, Romania Libera), inainte de a vorbi despre simulatoarele care n-au existat, Voinea a fost intrebat despre asa-numitul razboi electronic?…sigur, ca pentru Voinea era vorba numai despre un “joc de calculator”:

Razboiul electronic, un joc pe calculator
– A fost practicat razboiul electronic pe durata evenimentelor din decembrie 1989? Ce dovezi exista?
– Acest razboi electronic a fost deseori invocat ca un factor care a creat perturbari, confuzii. Prin acest razboi electronic s-ar fi simulat anumite tinte considerate initial elicoptere teroriste. Poate ca in realitate erau simple jocuri pe calculator sau mai stiu eu ce… Este insa clar ca nu avem victime ale razboiului electronic. Oameni macelariti au fost pe strada, la televiziunea publica, la CC-PCR, in jurul unitatilor militare, langa marile intreprinderi si unde nu au fost semnalate actiuni ale elicopterelor sau alte fenomene ale razboiului electronic.
deci hai sa incercam sa explicam ce s-a intimplat pe 9 ianuarie 1990?!
“…In data de 09.01.1990, intre orele 21.55 si 23.14, pe ecranele complexului de dirijare a rachetelor de la una dintre subunitatiile subordonate au fost sesizate semnale provenind de la un numar de 12 aeronave neidentificate, care se deplasau la inaltimi cuprinse intre 300 si 1800 de metri, pe directia unei localitatii invecinate.
In ziua urmatoare, intre orele 03.00 si 04.15, au fost sesizate, din nou, semnale de la sase aeronave, dupa care–la fel–intre orele 17.00-18.00 si 21.30–acelasi tip de semnale, despre niste tinte aeriene evoluind la altitudini cuprinse intre 800-3000 de metri, pe aceeasi directie de deplasare ca si in ziua precedenta.
Apoi, parca pentru a intari rachetistilor convingerea ca nu poate fi vorba de nici o confuzie, a treia zi, pe 11 ianuarie, intre orele 04.00-05.00, au mai aparut, iarasi, semnale despre 7 aeronave neidentificate, avind in esenta aceleasi caracteristici de zbor.  Ceea ce este curios e ca nici una dintre tinte nu a fost observata vizual si nici nu a facut sa se auda in zona respectiva zgomotului caracteristic de motor.
Dar si mai curios este ca, tot atunci, de la centrul de control radio din municipiul apropriat, a parvenit la unitate informatia ca, pe o anumita banda de frecventa, au fost interceptate semnale strainii, modulate in impuls, iar pe o alta frecventa se semnala un intens trafic radio intr-o limba araba sau turca.
In urma acestei informatii, comandantul unitatii a organizat cercetarea radio din mai multe zone, cu ajutorul unor mijloace de transmisiuni din inzestrare.  Astfel, in data de 11.01.1990 intre orele 11.20 si 11.30 au fost receptionate, pe frecventa respectiva, convorbiri radio, in fonic [?] in limba engleza, in cadrul carora indicatul “122” chema indicativele “49”, “38”, “89”, “11”, “82”, “44”, “38”, “84”, si le intreba “daca va simtiti bine”.
Din fragmentele de discutii s-a mai inteles ca se faceau referiri la explozivi, spital, medicamente, si raniti “pentru orele 16.00”.  La orele 13,30, pe aceeasi frecventa, au fost din nou interceptate convorbiri in care era vorba de raniti si se cereau ajutoare.  Emisiunile au fost receptionate pe fondul altor convorbiri, din care s-au detasat mai clar o voce feminina si un latrat de ciine.  S-au facut iarasi referiri la ulterioarele convorbiri ca urmau sa aiba loc la orele 16.00, 19.00, 22.00 si, apoi, in ziua de 12.01.1990, la 09.10.
Stind de vorba cu unii cetateni din zona localitatii unde au fost sesizate acele tinte aeriene si unde fusese localizat straniul trafic radio interceptat, comandantul unitatii de aparare antiaeriana la care ne-am referit a aflat ca, in vecinatate, exista un drum forestier (nota noastra; localitatea respectiva se afla intr-o zona muntoasa), marginit de doua rinduri de sirma ghimpata, drum pe care nu se efectueaza [?], de fapt, transporturi forestiere.  Nu de alta, dar si pentru ca, pina la Revolutie, drumul in cauza era interzis si se afla sub paza stricta a securitatii.
Tot acei cetateni au mai tinut sa-l informeze pe comandantul unitatii ca, nici dupa Revolutie, drumul respectiv nu a ramas chiar al nimanului, intrucit in zona respectiva au fost vazute persoane imbracate in uniforme de padurari despre care insa, nimeni de la ocolul silvic in raza cariua se afla acele locuri nu stia absolut nimic.
Cine sa fi fost oare acei “padurari” necunoscuti?  Si cu ce “treburi” pe acolo?  Poate tot…”
(Locotenent-colonel Alexandru Bodea, din serialul “Varianta la Invazia Extraterestrilor.  Pe cine interpelam pentru uriasa si ultraperfectionata diversiune psihologica si radioelectronica prin care s-a urmarit paralizarea conducerii armatei in timpul Revolutiei?” Armata Poporului, nr. 22 (“urmare din numarul 21”), mai 1990.)

COINCIDENTE. Chiar din acea seara de 22 decembrie 1989, cam pe la aceeasi ora, pe ecranele radarelor Armatei au inceput sa apara, deodata, o sumedenie de tinte. Concomitent, la sediul Comitetului Central rapaielile de arme automate au bagat groaza in cei din piata. Actorul Ion Caramitru striga: “Nu mai trageti!”. Conform logicii militare, apararea antiaeriana trebuia sa doboare tintele sau aviatia militara sa le intercepteze. “Apareau 20 de tinte simultan si aceasta se intampla, cu precadere, de-a lungul Dunarii, de-a lungul Prutului, al Tisei. Se crea impresia de invazie aeriana”, si-aminteste comandorul [Radu Borcea, in decembrie 1989, seful compartimentului de lupta electronica din Comandamentul Aviatiei Militare.]. In primele momente a aparut in comandament si ideea ca toate aceste actiuni erau lansate din fostele locuri de vanatoare ale lui Nicolae Ceausescu, unde, evident, aveau acces cei de la Securitate. [DA! Asa a fost…cititi mai sus, povestea lui Bodea!]

http://www.jurnalul.ro/stire-special/invazie-pe-ecranele-radarelor-60655.html

Posted in raport final, Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

“Turistii Sovietici” din decembrie 1989: o productie autohtona. The “Soviet tourists” of December 1989: A Romanian Production.

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 9, 2009

Vorbele lui Stanculescu continua sa fie interpretate strict literal:  Stănculescu reconfirmă teoria agenţilor străini. Teroriştii – un scenariu testat pe România.  Hai sa ne intoarcem inapoi in 1990 sa vedem cum au fost discutat “misterul” acesta atunci…foarte lamuritor:

Monica N. Marginean:  Sa revenim la datele concrete ale regiei de care vorbeam anterior.  Cum arata, de pilda, povestea atit de dezbatuta la procesul lui Nicu Ceausescu a cursei ROMBAC, daca o privim din perspectiva Comisiei de ancheta?

fostul procuror Marian Valer:  In mod normal, cursa de avion Bucuresti-Sibiu trebuia sa decoleze de pe aeroportul Baneasa, la orele 17,10 folosindu-se pe acest traseu avioane marca Antonov.  In dupa-amiaza zilei de 20 decembrie, insa, in jurul orelor 17, deci in apropierea orei prevazute pentru decolarea cursei obisnuite, pasagerii pentru Sibiu au fost invitati si dusi la Aeroportul Otopeni unde au fost imbarcati intr-un avion marca ROMBAC care a decolat in jurul orelor 18,30 si a aterizat pe aeroportul Sibiu in jur de ora 19.  Fac precizarea ca in dupa-amiaza aceleiasi zile, cu aproape 2 ore inaintea decolarii acestei curse, a aterizat pe aeroportul Otopeni avionul prezidential cu care Ceausescu s-a reintors din Iran. Conform datelor furnizate de agentia TAROM Bucuresti, in avionul respectiv spre Sibiu au fost imbarcati 81 pasageri.  In radiograma cursei sint consemnate domiciile doar la o parte din pasageri, cu mentiunea ca unele sint incomplete, lipsind fie localitatea, fie strada, fie numarul, iar la restul pasagerilor figureaza doar mentiunile ,rezervat’ sau Pasaport RSR.  In urma investigatiilor efectuate, au putut fi identificati doar 44 de pasageri, majoritatea avind domiciliul in municipul si judetul Sibiu, stabilindu-se ca au fost persoane trimise in delegatie la foruri tutelare din capitala, sau studenti plecati in vacanta, iar citiva domiciliati in judetul Alba.  Mentionez ca asupra acestor persoane nu planeaza nici un dubiu.  Dubiile sint create insa in primul rind de faptul ca mai multi pasageri figureaza cu domiciliul in municipiul Bucuresti, dar in realitate nu domiciliaza la adresele consemnate, iar la unele adrese sint intreprinderi.  Un alt element creator de dubii il constituie prezenta in avionul respectiv a unui inspector de la Departmentul Aviatiei Civile, cu numele de Nevrozeanu, care nu figureaza pe lista pasagerilor si cu privire la care s-a stabilit ca, in trecut, se deplasa cu avionul in cazuri speciale doar pe relatia Moscova, fiind un bun cunoscator al limbii ruse.  Mai multi pasageri sustin ca in partea dreapta din fata a avionului au sesizat un grup de barbati, mai inalti, atletici, imbracati sportiv, multi dintre ei fiind blonzi, grup care li s-a parut suspect.  Aceste afirmatii se coroboreaza cu faptul ca in zona respectiva a avionului nu a stat nici unul din pasagerii identificati.  Mai mult, verificindu-se la hotelurile din municipiul Sibiu persoane care aveau numele celor 37 de persoane neidentificate, s-a constatat ca doar un pasager neidentificat care figureaza pe listele TAROM-ului cu domiciliul in municipiul Bucuresti, care nu exista la adresa respectiva din localitate, a fost cazat la hotelul Bulevard, dar in registrul de evidenta figureaza cu un alt domiciliu din Bucuresti.  Ambele domicilii, si cei din diagrama TAROM si cel de la hotel sint false.  Cu ocazia acelorasi verificari s-a constatat ca in perioada respectiva in hotelurile din Sibiu au fost cazati multi turisti sovietici, in special la Imparatul Romanilor, Continental, si Bulevard, situate in zona centrala a municipiului.  Fac mentiunea ca din hotelurile respective s-a tras asupra manifestantilor si a armatei. Am omis sa precizez ca pe aeroportul Otopeni, in avionul ROMBAC au fost incarcate sute de colete identice ca format, dimensiuni si culoare, de marime apropriata unei genti diplomat, precum si ca, cu citeva minute inaintea decolarii cursei spre Sibiu, de pe acelasi aeroport au decolat curse ROMBAC spre Timisoara si Arad.  Consider ca, in legatura cu pasagerii neidentificati, sint posibile doua versiuni, respectiv sa fie au fost luptatorii U.S.L.A. trimisi in sprijinul lui Nicu Ceausescu, fie au fost agenti sovietici trimisi sa actioneze in scopul rasturnarii regimului Ceausescu.

Monica N. Marginean:  Ce alte demersuri a facut Comisia de ancheta pentru elucidarea misterului celor 37 de pasageri neidentificati?

Marian Valer:  Am luat contact cu unul din loctiitorii comandamentului trupelor U.S.L.A. din capitala, caruia i-am solicitat sa-mi puna la dispozitie pe cei trei insotitori U.S.L.A. ai avionului ROMBAC.  Loctiitorul mi-a spus ca acestia au fost audiati de un procuror militar si nu mai este de acord sa fie audiati inca o data.

Monica M. Maginean:  “MARIAN VALER:  Asistam la ingroparea Revolutiei,” Expres nr. 33, septembrie 1990, p. 2.

[Observatiile mele:  S-a stabilit ca pe 19 decembrie Nicu Ceausescu a cerut din partea lui Tudor Postelnicu “ceva trupe” (Nicu Silvestru, fostul sef al Militiei din Sibiu, spune ca Nicu i-a povestit ca ar cerea “specialistii [lui] din Bucuresti”) si Postelnicu i-a instiintat lui Iulian Vlad, seful Securitatii despre cererea aceasta.  Si insotitorii USLA n-au vrut sa povesteasca despre acesti 37 pasageri neidentificati.  Ce putem credea?  Ca acesti 37 pasageri neidenticati au fost inventati?  Au fost oamenii DIA (care de altfel au calatorit de la Buzau, nu de la Bucuresti, si nu cu un avion ROMBAC)?  Sau au fost intr-adevar turisti sovietici, spetznaz acoperiti?  HAI SA FIM SERIOSI!  Acesti pasageri neidentificati au venit cu insotitorii USLA, dupa o cerere a lui Nicu Ceausescu pentru “ceva trupe” de la Postelnicu si Vlad (atentie! nu de la Milea).  Nu e destul de clar ca au fost securisti?!!!

————————————————————————————————————————————————-

Richard Andrew Hall. The 1989 Romanian Revolution as Geopolitical Parlor Game (2005)

CWIHP. New Evidence on the 1989 Crisis in Romania (December 2001)

e-Dossier No. 5

New Evidence on the 1989 Crisis in Romania

Documents Translated and Introduced

by Mircea Munteanu

1

Recently released Romanian documents translated by the Cold War International History

Project (CWIHP) shed new light on how, in December 1989, the dramatic albeit mostly peaceful

collapse of Eastern Europe’s communist regimes came to its violent crescendo with the toppling

and execution of Romanian dictator Nicolae Ceausescu. Following Solidarity’s electoral victory

in Poland, the demise of Communist authority in Hungary, the fall of Erich Honecker, a close

friend and ally of Ceausescu, and, finally, the deposing of Bulgaria’s Todor Zhivkov, Romania

had remained the last Stalinist bulwark in Eastern Europe. Much to everybody’s surprise,

however, an explosion of popular unrest in mid December 1989 over Securitate actions in

Timisoara quickly engulfed the Ceausescu regime, leading to the dictator’s ouster and execution.

CWIHP previously documented from Russian sources how, confronted with the violent

turmoil in Romania, the US administration sought intervention by the Soviet Union on behalf of

the oppositionforces. On Christmas Eve, 24 December 1989, with Moscow some eight hours

ahead of Washington, US Ambassador Jack Matlock went to the Soviet Foreign Ministry and met

with Deputy Foreign Minister I. P. Aboimov. According to the Soviet documents, the message

Matlock delivered— while veiled in diplomatic indirection— amounted to an invitation for the

Soviets to intervene in Romania. The Russian documents recorded that Matlock, apparently on

instructions from Washington, “suggested the following option: what would the Soviet Union do

if an appropriate appeal came from the [opposition] Front? He let us know that under the present

circumstances the military involvement of the Soviet Union in Romanian affairs might not be

regarded in the context of ‘the Brezhnev doctrine.’” Repudiating “any interference in the

domestic affairs of other states,” Aboimov— probably referring to the then ongoing US invasion

of Panama— proposed instead “that the American side may consider that ‘the Brezhnev doctrine’

is now theirs as our gift.”

2

The newly accessible Romanian documents, obtained by Romanian historians Vasile

Preda and Mihai Retegan, bring to light the Soviet reaction to the Romanian events in Timisoara

and Bucharest through the perspective of the Romanian ambassador in Moscow, Ion Bucur. His

cables, now declassified, illustrate the isolated and paranoid stance of the Ceausescu regime at the

height of its final crisis.

The events of December 1989 in Romania started, inconspicuously enough, with the

attempted relocation of the ethnic Hungarian Calvinist pastor László Tökés from his parish in

Timisoara. The failed attempts of the police (Militia) forces, joined by the secret police

(Securitate), to remove the pastor from his residence enraged the local population. Dispelling the

so-called “historical discord” between Hungarians and Romanians in the border region, the

population of Timisoara united together to resist the abuses of the regime.

Ceausescu’s reaction was a violent outburst. Blaming “foreign espionage agencies” for

inciting “hooligans” the ordered the Militia, the Securitate, the patriotic guards and the army to

use all force necessary to repress the growing challenge to the “socialist order.” The repression

caused over 70 deaths in the first few days alone; hundreds suffered injuries. By 20 December

however, it became clear that the popular uprising could not be put down without causing

massive casualties, an operation which the army did not want to undertake while Ceausescu was

1

For more information, please contact the CWIHP at Coldwar1@wwic.si.edu or 202.691.4110 or Mircea

Munteanu at MunteanuM@wwic.si.edu or 202.691.4267

2

See Thomas Blanton, “When did the Cold War End” in CWIHP Bulletin #10, (March 1998) pp. 184-191.


Page 3

out of the country. After the army withdrew in the barracks on 20 December, the city was

declared “liberated” by the demonstrators.

Ceausescu returned from a trip in Iran on 20 December and immediately convened a

session of the Politburo. He demanded that a demonstration be organized in Bucharest

showcasing the support of the Bucharest workers for his policies. The demonstration proved to be

a gross miscalculation. The popular resentment had, by that time, reached a new peak: The

demonstration quickly degenerated into chaos and erupted in an anti-Ceausescu sentiment. The

violent suppression of the Bucharest unrest rivaled that of Timisoara.

3

Securitate, police and army

forces fired live ammunition into the population in Piata Universitatii (University Plaza) and

close to Piata Romana (Roman Square).

The following documents show the attempts of the Romanian regime to maintain secrecy

on the events taking place in Romania— even with regard to its increasingly estranged Soviet ally.

From restricting the access of Russian tourists in Romania beginning with 18 December

4

(Document No. 1) to the demands made by the Romanian embassy in Moscow to the Soviet

leadership to prevent the Soviet media from publishing news reports about “alleged events”

taking place in Timisoara, Cluj and, later, Bucharest (Documents Nos. 4 and 5),Bucharest sought

to limit the damage to the regime’s image of stability. Afraid that information about the events

taking place in Romania would tarnish Ceausescu’s image of “a world leader,” the Foreign

Ministry instructed the Romanian embassies not to respond to any questions concerning the

“alleged” events and demanded that all actions taken by the Romanian government were

legitimate by virtue of its sovereignty. (Document No. 2).

The documents also present a picture of a regime grasping at straws, accusing even

former allies of conspiracy, and believing that isolation would insure its survival. Ceausescu’s

longstanding hysteria about the machinations of “foreign espionage agencies” — and his growing

mistrust towards Soviet leader Mikhail Gorbachev— reached new heights in his accusation that

turmoil in Romania was used by the Warsaw Pact to oust him (Ceausescu) from office, a

suggestion that struck Aboimov as utter “insanity.” (Documents Nos. 5 and 7). Quite the

contrary, the US-Soviet conversations suggest, was actually the case.

3

Official statistics place the death figure at 162 dead (73 in Timisoara, 48 in Bucharest, and 41 in the rest

of the country) and 1107 wounded (of which 604 in Bucharest alone).

4

There were persistent rumors, during and after the 1989 events in Romania that the Soviet KGB sent

numerous agents in Romania in December 1989. Some accounts accused the KGB of attempting to

destabilize the regime while others accused them of attempting to shore it up. Likely both accounts are

somewhat exaggerated. While it is clear that the KGB was interested in obtaining information about the

events, it is unlikely that it attempted to interfere, either way in the unfolding of the events. It is more likely

that the closing of the borders both with the USSR but also with Hungary and Yugoslavia, is likely that

stranded numerous transistors on Romanian territory.


Page 4

Document 1

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

18 December 1989, 12:35 pm

Comrade Ion Stoian, Candidate Member of the Executive Political Committee

5

of the Central

Committee of the Romanian Communist Party (CC PCR), Foreign Minister,

1. We took note of your instructions (in your telegram nr. 20/016 750 of 17 December

1989)

6

and we will conform to the orders given.

We have taken actions to implement your instructions, both at the consular section of the

Embassy and at the General Consulate in Kiev.

[Furthermore] we would [like to] inform that the Director of the TAROM

7

office [in

Moscow] received, through his own channels, instructions regarding foreign citizens traveling to

our country.

2. Considering the importance of the problem and the nature of the activity of issuing

visas to Soviet citizens, we would like to mention the following problems [which have arisen],

[problems] to which we would like you to send us your instructions as soon as possible.

A. Beginning with the morning of 18 December of this year, Soviet citizens have begun

to make telephonic inquiries to the Embassy from border crossings into Romania, implying that

there are hundreds of vehicles which are not allowed to cross [the border] into our country. [W]e

anticipate that the Soviet government will ask for an explanation with regard to this decision

taken [by the Romanian government]. We ask that instructions be sent explaining the way we

must deal with the situation if it arises.

B. Continuously, at the Consular Section, we have given transit visas to Soviet Jews

who have the approval [of the Soviet government] to emigrate to Israel, as well as to foreign

students studying in the Soviet Union. Since the director of the TAROM office has received

instructions that he is to continue boarding transit passengers without any changes, we would like

to request instructions with regard to the actions we must take in such situations.

C. Considering the great number of Romanian citizens that are living in the Soviet

Union who during the holidays travel to our country, we would like to know if we should issue

them visas.

D. For business travel to Romania, the instructions given to TAROM are that the

applicants must show proof [of an invitation] from the ir Romanian partners.

Please inform whether we must inform the Soviet government of this requirement since

the official Soviet delegations use, for their travels to Bucharest, exclusively AEROFLOT

8

and

that we have no means of [us] controlling the planning of such travels.

5

Politburo

6

The 17 December telegram is not available at this time.

7

The state-owned Romanian National Airline— Transportul Aerian Român

8

Soviet Airlines.


Page 5

We are experiencing similar problems in dealing with the possible situation of Soviet

citizens with tourist passports, which have received a visa prior to the [17 December 1989]

instructions and who will be using AEROFLOT for their travel to Romania.

E. We request that the Civil Aviation Department send instruction to the TAROM office

regarding the concrete actions that should be taken in connection with the 20 December flight

[from Moscow to Bucharest] so that they are able to make the final decision, during boarding,

regarding the passengers [that are to be allowed on to the plane].

We would [like to] mention that the list of passengers is given to the Director of

TAROM, from AEROFLOT or other [travel] companies, without any mention of the purpose of

the trip.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, pp. 271-272. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu]

Document 2

Telegram from the Minister of Foreign Affairs (Bucharest) to all Embassies

19 December 1989

Cde. Chief of Mission,

In case you are asked during the exercise of your diplomatic attributes (we repeat: only in

case you are asked) about the so-called events taking place in Timisoara, reiterate, with all clarity,

that you have no knowledge of such events. After this short answer, and without allowing you to

be drawn into a prolonged discussion, resolutely present the following:

We strongly reject any attempts to intervene in the internal affairs of S.R. Romania, a free

and independent state. [We reject] any attempt to ignore the fundamental attributes of our

national independence and sovereignty, any attempt at [harming] the security interests of our

country, of violating its laws. The Romanian [government] will take strong actions against any

such attempts, against any actions meant to provoke or cause confusion, [actions] initiated by

reactionary circles, anti-Romanian circles, foreign special services and espionage organizations.

The [Romanian] socialist state, our society, will not tolerate under any circumstances a violation

of its vital interests, of the Constitution, and will take [any] necessary action to maintain the strict

following of the letter of the law, the rule of law, without which the normal operation of all

spheres of society would be impossible. No one, no matter who he is, is allowed to break the laws

of the country without suffering the consequences of his actions.

Instruct all members of the mission to act in conformity with the above instructions.

Inform [the Minister of Foreign Affairs] immediately of any discussions on this topic.

Aurel Duma [Secretary of State

9

, MFA]

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Ministry Telegrams, vol. 4/1989, pp. 387-388. Translated for CWIHP by Mircea

Munteanu.]

9

Assistant Deputy Minister— Secretar de State.


Page 6

Document 3

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs

21 December 1989, 7:35 am

Cde. Ion Stoica, Minister [of Foreign Affairs],

Cde. Constantin Oancea, Deputy Minister [of Foreign Affairs],

DRI

10

On 20 December 1989, during a discussion with G. N. Gorinovici, Director of the

General Section for Socialist Countries in Europe, I expressed [the Romanian government’s] deep

indignation in regards with the inaccurate and tendentious way in which the Soviet mass media is

presenting the allegedevents taking place in Timisoara. I stressed that the stories made public by

radio and television are based on private, unofficial sources, and not on truthful information.

Many stories refer to the Hungarian press agency MTI, which is known for its antagonistic

attitude towards our country. I mentioned that V. M. Kulistikov, Deputy Chief Editor of the

publication Novoe Vremia, during an interview given to Radio Svoboda, expressed some opinions

vis-ŕ-vis Romania with are unacceptable. I brought to his [Gorinovici’s] attention the fact that on

19 December, Soviet television found it necessary to air news regarding the events in Timisoara

in particular, and in Romania in general, four separate occasions.

I argued that such stories do not contribute to the development of friendly relations

between our two countries and that they cannot be interpreted in any other way but as an

intervention in the internal affairs concerning [only] the Romanian government. I asked that the

Soviet government take action to insure the cessation of this denigration campaign against our

country and also to prevent possible public protests in front of our embassy. Gorinovici said that

he will inform the leadership of the Soviet MFA. In regards with the problems raised during our

discussion, he said that, in his opinion, no campaign of denigrating Romania is taking place in the

Soviet Union. “The mass media had to inform the public of the situation,” Gorinovici indicated,

in order to “counter-balance the wealth of information reaching the Soviet Union through

Western airwaves. Keeping silent on the subject would have only [served to] irritate the Soviet

public.” Following this statement, he recapitulated the well-known Soviet position with regards to

the necessity of allowing a diversity of opinions and ideas be expressed in the context of

informing the Soviet public about world events.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe,

Moscow/1989, vol. 10, pp. 297-298. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]

10

Directia Relatii I— Directorate 1, Socialist Countries, Europe


Page 7

Document 4

Informational Note from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

21 December 1989, 8:00 am

Cde. Ion Stoian, Minister of Foreign Affairs,

Cde. Costantin Oancea, Deputy Foreign Minister,

DR1

During the evening of 20 December 1989, I was invited in audience at I. P. Aboimov,

Deputy Foreign Minister of USSR. He related to me the following:

1. Lately, the Soviet press published news in connection to events unfolding in Romania,

specifically with the events in Timisoara. It is true that some of the published materials are based,

generally, on foreign [i.e. not Romanian] sources. It is evident that the [Soviet] mass media need

information on the basis of which to inform the public. Aside from this, during meetings with

foreign journalists, there were many requests addressed to the Soviet [government] to state its

position in regards with the events taking place in Romania as they were presented by various

press agencies. Furthermore, during his recent visits in Brussels and London, [Foreign Minister

Edward] Shevardnadze

11

was asked to state his opinion vis-ŕ-vis those events. In London, after

the official talks ended,

12

the Soviet Foreign Minister had a difficult time convincing [Prime

Minister Margaret] Thatcher that there should be no comments to the press on the events

allegedly taking place in Romania. The [Romanian] Foreign Ministry is also informed that

interest in this matter was expressed during working meetings of the Second Congress of the

People’s Deputies taking place in Moscow at this time.

13

The [Soviet] ambassador in Bucharest

was instructed to contact the Romanian government and obtain, from authorized officials,

information to confirm or refute the version of the events distributed by foreign press agencies.

To this date, the Soviet Embassy was unable to obtain and transmit any such information.

Due to such problems, the Soviet government asks that the Romanian government send

an informational note, even one that is restricted [cu caracter închis] regarding the events that are

really taking place in Romania. [The Soviet government] is interested in receiving information

that is as comprehensive as possible. If information is not received, it would be extremely

difficult to create an effective set of directions for the Soviet mass media, with which there are,

even so, many difficulties. [The Soviet government] is worried that, based on the news reported

in the press, some of the deputies participating at the sessions, would ask that the 2

nd

Congress of

the People’s Deputies take a position vis-ŕ-vis the alleged events taking place in Romania. The

MFA prepared for the deputies an information note in which it stresses that it does not have any

official information, but it is possible that this argument will not accepted long. Based on the

information available to the MFA, the Congress will adopt a resolution with regards to the US

military actions in Panama.

Of course, there is no connection between the two events. In Panama, a foreign military

intervention is taking place, while in Romania the events are domestic in nature. I. P. Aboimov

stressed his previous request that the Romanian government send, in the spirit of cooperation

11

Edward Sevardnadze traveled to Brussels and London at the end of 1989. On 19 December he met at

NATO HQ with NATO Secretary General Manfred Woerner and Permanent Representatives of NATO

countries.

12

Prime Minister Thatcher met Shevardnadze in London on 19 December 1989.

13

The Second Congress of the People’s Deputies began its session on 12 December 1989.


Page 8

between the two countries, an informational note truthfully describing the current situation in the

country.

2. The Soviet MFA received a series of complaints that the border between the Soviet

Union and Romania has been closed for Soviet citizens, especially tourists. The Soviet

government was not previously informed with regards to this development. [T]his omission

causes consternation. The Soviet government is not overly concerned with the situation, but

[notes that] it creates difficulties with tourists that have already paid for and planned their

vacations accordingly.

3. With regards to the above statements, I said that I would, of course, inform Bucharest

of this. At the same time, I expressed the displeasure [of the Romanian government] with the fact

that the Soviet radio, television and newspapers have distributed news regarding events in

Romania taken from foreign news agencies, agencies that are distributing distorted and overtly

antagonistic stories regarding the situation in Romania. I gave concrete examples of such stories

published in newspapers such as Izvestia, Pravda, Komsomolskaia Pravda, Krasnaia Zvezda,

stories distributed by western press agencies as well as the Hungarian Press Agency MTI, which

is known for its antagonistic attitude towards our country. In that context, I mentioned that the

Romanian government has not requested that the Soviet Union inform it concerning events

unfolding in Grozny or Nagornîi-Karabah, nor has it published any news stories obtained from

Western press agencies, believing that those [events] are strictly an internal matter concerning

[only] the Soviet government.

I expressed my displeasure with the fact that some Soviet correspondents in Bucharest—

including the TASS correspondent— have transmitted materials from unofficial sources, which

contain untruthful descriptions of the events and which create in [the mind of] the Soviet public

an erroneous impression of the situation existing in our country. I stressed the point that such

behavior is not conducive to strengthening the relationship between our peoples and

governments, on the contrary, causing [only] serious damage [to said relationship]. I brought to

the attention of the Deputy Foreign Minister in no uncertain terms that a resolution of the

Congress of the People’s Deputies [concerning] the alleged events taking place in Romania

would be an action without precedent in the history of relations between the two countries and

would cause serious damage to the relationship.

At I. P. Aboimov’s question, I described the events regarding the situation of pastor

László Tökes, as described in your memorandum, stressing that this information does not have an

official character. I presented, in no uncertain terms, the decision of [the government of] Romania

to reject any attempts at interference in the internal matters of Romania. I expressed the decision

[of the Romanian leadership] to take any necessary measures against disruptive and diversionary

actions perpetrated by reactionary, anti-Romanian circles, by foreign special services and

espionage agencies (servicii speciale si oficinele de spionaj staine). With regard to the issue of

tourists crossing the border in Romania, I said that I did not posses an official communication in

this regard. I suggested that some temporary measures were adopted due to the need to limit

access of certain groups of tourists [in the country]. [Those limitats were imposed] due to

difficulties in assuring their access to hotel rooms and other related essential conditions. Those

limitations do not apply to business travel or tourists transiting Romania. I reminded [I. P.

Aboimov] that the Soviet government had introduced at different times such limitations on travel

for Romanian tourists to certain regions [of the Soviet Union] (Grozny and Armenia), which

[had] provoked dissatisfaction.

4. The conversation took place in a calm, constructive atmosphere.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur


Page 9

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Telegrams, Folder: Moscow/1989, vol. 10, pp. 299-302. Translated for CWIHP by

Mircea Munteanu.]

Document 5

Information Note from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs

21 December 1989, 2:00 pm

Comrade Ion Stoica, Minister of Foreign Affairs,

1. On 21 December 1989, at 12:00 pm, I paid a visit to Deputy Foreign Minister I. P.

Aboimov to whom I presented a copy of the speech given by Comrade Nicolae Ceausescu,

General Secretary of the Romanian Communist Party [PCR] and President of the Socialist

Republic of Romania [SRR], on the 20 December 1989 over radio and television. I. P. Aboimov

made no comments with regard to the speech. He requested that the Soviet side receive

information as to whether,during the events taking place in Timisoara, any deaths had occurred

and what the current situation in the city was.

2. Aboimov said that during the 19 December discussions between the Soviet ambassador

in Bucharest and Cde. Nicolae Ceausescu, the latter expressed his disapproval with the official

declarations made by Soviet officials concerning the events in Timisoara. He [Ceausescu] said

that those [actions taking place in Timisoara] are the result of strategies developed beforehand by

[member nations of] the Warsaw Treaty Organization (WTO). [Ceausescu] suggested that certain

officials in Bucharest told ambassadors from socialist countries that they have information with

respect to the intention of the Soviet Union to intervene militarily in Romania.

As for the so-called official declarations [Aboimov added], they probably refer to a reply

made by Cde. E[dward] Shevardnadze, [Soviet] Minister of Foreign Affairs to a question from a

Western journalist during his trip to Brussels. [The question] referred to the events in Timisoara

and [the question of] whether force was used there. Cde. Shevardnadze answered that “I do not

have any knowledge [of this], but if there are casualties, I am distressed.” Aboimov said that, if

indeed there are casualties, he considered [Shevardnadze’s] answer justified. He stressed that E.

Shevardnadze made no other specific announcement in Brussels [with regards to the events in

Timisoara]. Concerning the accusations that the actions [in Timisoara] were planned by the

Warsaw Pact, and specifically the declarations with regard to the intentions of the USSR,

14

Aboimov said that, personally, and in a preliminary fashion, he qualifies the declarations as

“without any base, not resembling reality and apt to give rise to suspicion. It is impossible that

anybody will believe such accusations. Such accusations”— Aboimov went on to say— “have

such grave repercussions that they necessitate close investigation.”

He stressed that the basis of interaction between the USSR and other governments rested

on the principles of complete equality among states, mutual respect, and non-intervention in

internal affairs.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, pp. 303-304. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]

14

Ceausescu repeatedly accused the Soviet Union in December 1989 of planning an invasion of Romania.


Page 10

Document 6

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

22 December 1989, 07:30 am

Cde. Constantin Oancea, Deputy [Foreign Affairs] Minister

Directorate 1— Socialist Countries, Europe

During a conversation between N. Stânea and V. L. Musatov, Deputy Director of the

International Department of the Central Committee (CC) of Communist Party of the Soviet Union

(CPSU) [Musatov], referring to the situation in Eastern European countries, declared:

The processes taking place [in Eastern Europe] are the result of objective needs.

Unfortunately, these processes taking place are [sometimes] incongruous. In some countries, such

as Hungary and Poland, the changes that took place went outside the initial limits planned by the

[local] communists, who have [now] lost control. The situation is also becoming dangerous in

Czechoslovakia and the German Democratic Republic [GDR]. At this time, in Bulgaria the

[Communist] Party is trying to maintain control, however, it is unknown which way the situation

will evolve. As far as it is concerned, the CPSU is trying to give aid to the communists.

Representatives of the CC of the CPSU have been or are at this time in the GDR [and]

Czechoslovakia to observe the situation personally. The attitude towards the old leadership is

regrettable. For example, [East German Communist Party leader] E[rich] Honecker will be

arrested. In the majority of these countries there are excesses against the communists. The Soviet

government is preoccupied with the future of “Our Alliance.” [The Soviet government] is

especially interested in the evolution of events in the GDR, in the background of the discussions

taking place regarding reunification. The Soviet Union is following all these events, but is not

getting involved in the internal affairs of the respective countries.

.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Moscow/1989, vol. 10, p. 313. Translated for CWIHP by Mircea Munteanu.]

Document 7

Telegram from the Romanian Embassy in Moscow

to the Ministry of Foreign Affairs (Bucharest)

22 December 1989, 04:20 pm

Cde. Ion Stoian, Minister of Foreign Affairs,


Page 11

On 22 December 1989, at 02:00 pm I. P. Aboimov, Deputy Foreign Affairs Minister,

called me at the Soviet Ministry of Foreign Affairs. Accompanying me was I. Rîpan, [Embassy]

secretary. V. A. Lapsin, [Soviet MFA] secretary was also present.

Aboimov said that he was instructed to present, on behalf of the Soviet leadership, the

following reply to the message sent [by the Romanian government] through the Soviet

ambassador in Bucharest [during his discussion with Nicolae Ceausescu on 19 December].

“The message sent [by] the Romanian nation on 20 December of this year, has been

carefully examined in Moscow. We consider the problems raised in the message as very serious,

15

since they are dealing with the basic issues of our collaboration.

In the spirit of sincerity, characteristic for our bilateral relations, we would like to

mention that we are surprised by its tone and the accusations regarding the position and role of

the Soviet Union with respect to the events taking place in Timisoara. We reject wholeheartedly

the statements with regard to the anti-Romanian campaign supposedly taking place in the Soviet

Union, not to mention the accusation that the actions against Romania have allegedly planned by

the Warsaw Treaty Organization [WTO]. Such accusations are unfounded and absolutely

unacceptable. Just as absurd are the declarations of certain Romanian officials who are suggesting

that the Soviet Union is preparing to intervene in Romania. We are starting, invariably, from the

idea that, in our relations with allied nations, as well as with all other nations, the principles of

sovereignty, independence, equality of rights, non-intervention in the internal affairs. These

principles have been once again confirmed during the [WTO] Political Consultative Committee

summit in Bucharest.

It is clear that the dramatic events taking place in Romania are your own internal

problem. The fact that during these events deaths have occured has aroused deep grief among the

Soviet public. The declaration adopted by the Congress of the People’s Deputies is also a

reflection of these sentiments.

Furthermore, I would like to inform you that our representative at the UN Security

Council has received instructions to vote against convening the Security Council for [the purpose

of] discussing the situation in Romania, as some countries have proposed. We consider that this

would be an infringement of the sovereignty of an independent state by an international

organization.

We want to hope that, in the resolution of the events in Romania, wisdom and realism

will prevail and that political avenues to solve the problems to the benefit of [our] friend, the

Romanian nation, will be found.

Our position comes out of our sincere desire not to introduce into our relationship

elements of suspicion or mistrust, out of our desire to continue our relations normally, in the

interest of both our nations, [and in the interest of] the cause of peace and socialism.

I. P. Aboimov asked that this message be sent immediately to Bucharest.

(ss) [Ambassador] Ion Bucur

[Source: Archives of the Ministry of Foreign Affairs— Arhivele Ministerului Afacerilor Externe

(AMAE), Telegrame, Folder Moscow/1989, vol. 10, pp. 324-325. Translated for CWIHP by

Mircea Munteanu]

15

Ceausescu had accused the Soviet leadership, in cooperation with “other Warsaw Pact members” of

masterminding the events taking place in Timisoara, and of preparing an attack on Romania.

 

 

 

 

 

 

  

 
 

 

 
 
 

 

 
 
 

 

 
 
 

 

 
 
 

 

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 3 Comments »

(Reloaded) Pentru cei care nu cred in folosirea gloantelor DUM-DUM si vidia dupa 22 decembrie 1989, o mare problema fara raspuns (al lor): cum sa explicati folosirea gloantelor DUM-DUM si vidia INAINTE de 22 decembrie 1989?

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on June 5, 2009

In decembrie 1989, teroristii au existat.

Dovada:   munitia pe care au folosit-o DUPA fuga ceausistilor apare si INAINTE de 22 decembrie…si in mai multe locuri.

12 MARTUIRII (Timisoara, Cugir, si Bucuresti)

Timisoara: 16-18 decembrie 1989

1) ADRIAN KALI

Rănit în Revoluţie, cu gloanţe adevărate

Deşi este proprietarul celei mai numeroase armate paşnice din România, Adrian Kali a fost împuşcat de două ori. Întâi cu un glonte exploziv, aşa-numitele dum-dum, apoi cu un glonte de 7,62. Asta s-a întâmplat în timpul Revoluţiei din 1989, în 17 decembrie, pe Podul Decebal. În 15 decembrie, a plecat de la lucru şi s-a oprit în faţa locuinţei lui Tökes. „Veneau câte doi în civil şi-l ridicau pe câte unul. Aşa, scurt”. La o „ridicare” din asta, a intervenit Ştefan Iordănescu, care s-a recomandat „regizor şomer”, când securistul care arestase un tânăr i-a cerut să se legitimeze. I-a tras un cap în gură securistului, Kali l-a lovit şi el, apoi coloana a trecut efectiv peste băieţii cu ochi albaştri. În 17 decembrie, Adrian Kali a fost împuşcat. La Urgenţele Spitalului Judeţean a ajuns cu o Dacie încărcată cu… carne de porc. Transferat la Spitalul de Cardiologie de la Pădurea Verde, a fost de două ori operat pe viu.
Glontele îl mai are şi acum. Cele 40 de milioane de lei pe care le-a primit ca rănit în Revoluţie le-a pus la bancă, oricând gata să le dea înapoi. Aşa că eroul Adrian Kali trăieşte, ca un om obişnuit, din salariul de profesor de istorie. Un profesor neobişnuit. „Important e ca soldaţii şi războaiele să stea la locul lor: în cutiile mele de carton, nu în lumea reală”.

http://www.agenda.ro/old/2001/31-01-c.htm.

2) DANUT GAVRA

“Mi-au dat o proteza si pe urma mi-au taiat pensia de invalid”
“Pentru cei care gandesc cu stomacul, nu a meritat sa lupti in ‘89″, iti spune Danut Gavra, care a ramas, dupa acel sangeros decembrie, aproape fara tot piciorul stang. Avea atunci 24 de ani si, dupa cum isi aduce aminte, “speram ca daca pica Ceausescu, a doua zi va fi ca in America”. A fost in strada inca din 15 decembrie ‘89, cand dupa serviciu s-a dus la casa lui Tokes. Istoria vrea sa scoata data de 15 decembrie. Vrea sa uitam de dimensiunea spirituala. Daca nu era acel 15, nu era nici 16, nici 22 decembrie. Desi infirm, barbatul, trecut de prima tinerete, traieste si acum clipele care i-au schimbat viata. Strange din pumni si scandeaza lozincile din ‘89: “Vrem libertate”; “Vrem alegeri libere”; “Vrem faina si malai si pe regele Mihai”. A fost impuscat printre primii, la Podul Decebal din Timisoara, in seara zilei de 16. “Cand a aruncat unul din dreapta tigara jos, soldatii din cordon au inceput sa traga fara somatie. Cand am vrut sa ma intorc, un glont m-a nimerit in piciorul stang. De la genunchi si pana la talpa toata carnea era macinata pe dinauntru. Au tras cu dum-dum“.

http://www.adevarul.ro/articole/2002/medalia-uitarii.html http://www.bbc.co.uk/romanian/forum/story/2006/12/061218_raport_comisie_comunism .shtml.

3) FARCAU MARIANA RODICA

Farcau Mariana Rodica

nascuta in 9 ianuarie 1962 la Supur (jud. Satu Mare), lucratoare comerciala la ICSMA (1989), acum pensionata cu grad 2 de invaliditate, impuscata in umarul drept si spate

Cind coloana a ajuns la intersectia cu str. Pestalozzi 5-6 barbati bine imbracati, solizi, cred ca securisti, au incercat sa disperseze coloana spunindu-ne sa ne intoarcem in centru, unde se trage in oameni, si sa nu mergem la politie ca se va trage in noi. Vreo 10 minute am stat acolo, nu stiam ce sa facem. O parte s-au intors spre Centru. Eu atunci am luat drapelul si am mers spre podul Decebal ca sa-i conving pe oameni sa mearga la politie. La inceput nu m-au urmat decit 10-15 persoane, dar dupa ce am inceput sa scandam a venit toata coloana. Am dat altcuiva drapelul. Intentionam ca, daca se trage, sa trec Bega pe la pasarela cu alti citiva si sa mergem totusi la politie. Era seara, dar inca nu se intunecase complet.

La podul Decebal, intre pod si parc, erau militari in uniforma verde. Printre ei si unii mai in virsta, imbracati civil. In spate se vedea si un camion. Cind ne-am aproiat de ei, strigind “Armata e cu noi!” si alte lozinci, ne-am pomenit cu o ploaie de gloante (fara somatie). In momentul acela am simtit o durere puternica si am cazut. Fusesem atinsa de doua gloante (unul exploziv). Am facut pipi pe mine si am vazut parca niste stele si oameni luind-o la fuga. Dupa ce rafalele au incetat cei care se aruncasera la pamint s-au ridicat si unii plecau. Am strigat: “Luati-ma si pe mine!”. Cineva a zis: “Uite, asta nu-i moarta! Hai s-o luam!”. Altul zice: “Bine, dar e grea!”. M-au legat cu fularul si vorbeau intre ei sa aduca o masina. Eu am scos cheile de la masina si le-am dat, spunind ca am masina in parcarea de la Terma l (unde o dusesem intre timp). Apoi mi-am pierdut cunostiinta si m-am trezit la spital.

Doctorii de la spital spuneau ca trebuie sa-mi amputeze mina. Eu am refuzat. Dupa revolutie am fost trimisa la tratament in Franta, unde mi s-a adaptat o proteza metalica la umar, scapind astfel de amputare.

6 octombrie 1995

http://www.timisoara.com/mioc/REVT02~1.HTM

4) TRAIAN POP TRAIAN

Batalia din Piata Libertatii (orele 16:00-17:30)

Multimea ajunsa in Piata Libertatii, se lupta in continuare cu blindatele. Se rastoarna si se aprinde o masina Dacia albastra langa Restaurantul Banloc. Se sparg geamurile cladirilor, se da foc cabinei de dispecerat a intreprinderii de transporturi locale din centrul pietei. Este spart magazinul de Consignatie. Dupa o informatie publicata (Traian Pop Traian, in ziarul Timisoara, I, 2 din 24.01.1990), doi civili bine imbracati arunca cu sticle incendiare in cladirea garnizoanei si deschid focul cu arme incarcate cu gloante explozive impotriva civililor si a soldatilor din armata regulata. Cad sub gloante doi civili si patru militari. Se inregistreaza raniti si alti morti. Alti participanti afirma ca, initial, s-au folosit gloante oarbe si de cauciuc iar, ulterior gloante adevarate. Consideram ca este de competenta organelor de ancheta legal constituite in noua republica Romania, sa stabileasca numarul victimelor in toata infruntarea ce a avut loc la Timisoara vreme de mai bine de o saptamana. Multimea din Piata Libertatii se retrage spre Opera, Piata Unirii si Piata “700”.

5) Barzeanu Atanasie, 65 anit, medic primar, doctor in stiinte, chirurg, Spitalul Judetean Timisoara

“…sintem deci in 18 decembrie…Pe la orele doua si patruzeci, cind inchideam o operatie–Sava Florica, 33 de ani, vinzatoare la Loto-pronosport in cartierul Fabric, impuscata din mers, in Piata Traian, dintr-un ARO [!], pacienta prezentindu-se o echimoza cu distrugerea tesuturilor (plaga in diametru de 15 centimetri), a tesuturilor din regiunea epigastrica, inclusiv a muschilor drepti abdominali, cu ruptura a colonului ascendent transvers si a jejuno-ileonului, fiind in stare de soc grav traumatic, hemoragic–, fara sa-mi poti explica nici macar acum cu ce fel de gloante a putut fi lovita, pentru ca nu am identificat nici orificiul de iesire si nici pe cel de intrare, a venit o asistenta de la Chirurgie I, care mi-a spus sa merg la domnul Ignat.”

Titus Suciu, Reportaj cu Sufletul la Gura, (Editura Facla 1990), pp. 133-134.

iata despre ce fel de gloante e vorba (intervalul 1:57-3:20 , Brasov dupa 22 decembrie 1989)


Cugir: 21 decembrie 1989


6) Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989

http://unirea.3x.ro/arhiva/2002/12/18/pag1.html

12/18/2002 Condamnaţii Revoluţiei Generalii represivi – în libertate, plevuşca vânturată după gratii

Evenimentele din decembrie 1989 au fost rând pe rând fie subiect de tocat în campaniile electorale, fie motiv de dispută publică. La un moment dat, subiectul a devenit extrem de incomod pentru unii şi atunci vinovaţii au fost spălaţi de păcate, uneori în văzul lumii, fără nici o ruşine pentru memoria celor care au murit, fără nici o reţinere din partea celor care şi-au construit gloria politică pe jertfa lor. În prezent, în penitenciare mai sunt doar câţiva dintre cei care au linşat cadre ale Miliţiei. Toţi generalii care în decembrie 1989 au dat ordin sau au tras în manifestanţi sunt în prezent liberi: fie le-au fost amnistiate pedepsele, fie aşteaptă acasă pronunţarea instanţelor, cândva… Potrivit informaţiilor noastre, lucrătorii fostei securităţi şi reprezentanţi ai trupelor USLA, care au executat pedepse pentru că au tras în 1989 în populaţia ieşită în stradă, au cerut ulterior daune morale statului român. Unii dintre ei le-au şi primit…

Dl. Alexandru Iosa, împuşcat în picior cu gloanţe “dum-dum” în 21 decembrie 1989 şi care a fost timp de aproape 10 ani şeful asociaţiei revoluţionarilor din Cugir ne-a declarat că cei care l-au linşat pe cpt. Valentin Pop şi i-au profanat cadavrul nu au intrat, sub nici o formă, în categoria revoluţionarilor. Dânsul ne-a explicat că, cel mai probabil, gestul comandantului de miliţie de a se bate cu mâna peste tocul pistolului i-a încitat pe oamenii din faţa miliţiei. Mai mult, Alexandru Iosa a precizat că mânia maselor s-a îndreptat asupra cpt. Pop mai mult pentru că simboliza un aparat al opresiunii comuniste decât din răzbunare personală, deoarece acesta era comandant în Cugir de doar 6 luni de zile.
În încercarea de a reabilita imaginea tatălui său, Valentina Pop a trimis în acest an un memoriu pe adresa preşedintelui Ion Iliescu. Memoriul a fost făcut public, în plenul Camerei Deputaţilor, de deputatul PRM de Alba, Emil Crişan.

“CUGIR: Revolutionari achetati, criminali in libertate,” Expres, nr. 6, 9 martie 1990, p. 6.

7) “…Se tragea din birourile securistilor si s-a mai tras si cu o pusca de vinatoare si s-a mai tras cu gloante dum-dum si militia ardea ca o torta si oamenii au intrat in incendiu si atunci locotenentul major Mezei Dorin a sarit de la etaj cu pistolul mitraliera…Sint peste 40 de raniti si unii au primit gloante in cap dar cu totii sint in viata. Doi raniti sint in spitalele din RFG si unul este in Anglia. Cel din Anglia a fost impuscat cu dum-dum….UNDE SINT CEI CARE AU TRAS IN OAMENI?” –Vasile Neagoe

Bucuresti: noaptea 21/22 decembrie 1989


8) POPTEAN Petre, născut în 27.12.1965, la Margău lângă Huedin, domiciliat în Bucureşti str. Carpaţi 54, a lucrat ca şofer la ITB. In 21 Decembrie s-a dus în oraş să-şi protejeze sora care ieşea de la serviciu. Amândoi au plecat pe Calea Victoriei şi au ajuns la Dalles, unde cu groază au asistat la strivirea Mioarei Mirea de către tancheta ce intrase în mulţime făcând să sară în sus capete, mâini şi picioare într-un vacarm asurzitor. Prin sângele ce băltea pe jos, Petre i-a strigat sorei că se duce să ridice răniţii. Pe când era aplecat, a fost lovit în abdomen şi şoldul stâng de cartuşe dumdum care i-au provocat răni mari. Sora lui, Monica, a reuşit să oprească o salvare cu număr de Târgovişte, dar până la Spitalul 9 nu a mai rezistat. Aproape de ora 18 s-a stins Petre.

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/aeroi/docs/album_7.htm

9) Cristian Florea a fost impuscat in cap pe 21 decembrie, in jurul orei 24:00, in zona restaurantului Dunarea. A fost lovit din spate, probabil de la o distanta de 10-30 de metri, cu un glont perforant, cu varful rotunjit.

Cazul Cristian Florea

Cazul Cristian Florea

10&11) Spitalul Coltea (Cristian Calugar, “Cine a tras gloante explozive?” Flacara, 13 februarie 1991, p.9)

1. Nicolae Lucian, adus pe data de 21 decembrie 1989. Diagnostic: fractura cominutiva femur sting in treimea inferioara, cu leziune de artera si vena femurala si pierdere de substanta prin plaga impuscata.

2. Necunoscut, adus pe 22 decembrie, ora 1, decedat la ora 1.30. Diagnostic: hemoragie peritoneala cataclismica cu plage de vena porta, case splinice, zdrobire de pancreas prin plaga impuscata hipocondru sting. Plaga zdrobita de colon travers.

12) Spitalul Municipal Rezerva nr. 3

“…O sa ne omoara pe toti, uite, asta de la mine din buzunar e primul glonte scos in spitalul nostru, dintr-o fetita de 12 ani. In salon e un baiat, foarte grav ranit, un glonte dum-dum, d-ala, i-a facut praf diafragma, creasta iliaca, la iesire perforatia era cit o moneda de 5 lei….”

Andreea Hasnas, “Reportajul unui film cu TERORISTI,” Expres, nr. 10 (6-12 aprilie 1990), p. 5.

————————————————————-

CINCI CARE NU CRED IN FOLOSIREA GLOANTELOR DUM-DUM SI VIDIA DUPA DE 22 DECEMBRIE 1989…(si deci, sigur, nici vorba de asa ceva INAINTE de 22 decembrie 1989)

PAVEL CORUT, STEFAN DEMETER, TEODOR UNGUREANU, VLADIMIR BELIS, DAN VOINEA

1) Pavel Corut (ocupatie inainte de 1990:  securist)

“…nu a existat o garda speciala care sa fi depus un juramint de credinta de legionar fata de dictator, nu au existat lunetisti dotati cu sisteme de ochire cu infrarosii, nu s-a tras cu gloante vidia…”

Paul Cernescu (aka Pavel Corut), “Cine a tras in noi?” Expres Magazin, nr. 65 (42) 1991, p. 12.

“…Treburile pareau sa se fi indreptat catre directia buna, dar in dimineata zilei de 23 decembrie [sic. 24 decembrie], capitanul P.I. m-a informat ca in fata ministerului sint doua masini blindate cu teroristi de la U.S.L.A., lichidati de tanchistii nostri.  Discutase cu locotenentul (comandant de pluton) care facuse isprava si acesta mindru de fapta sa, se laudase ca intentionase chiar sa se urce cu tancul pe ei, dar nu a reusit.  Soldatul curier de corospondenta din organigrama compartimentului m-a informat ca peste noapte santinela din postul 2 il impuscase mortal pe ofiterul comandant de garda, un tinar locotenent.  Mai tirziu am citit relatari fanteziste si patetice referitoare la moartea acestui ofiter, “lovit de gloante vidia si explozive.”  Nu este singurul  militar mort in accident de lupta….”

2) col. Stefan Demeter (sef al birou de servicii si inzestrare al (atunci) Inspectoratului judetean al M.I.):

“Dupa munitia folosita si zgomotele auzite in oras, rezulta clar ca pina in seara de 22 decembrie s-a tras cu pistoale mitraliera model 1963, de 7,62. Nu s-a folosit munitia “Dum-Dum” cu virf exploziv, interzisa de Tribunalul de Haga. Din 1989 si armamentul “Stecikin” car folosea munitie de 9 mm scurt a fost retras din toate inspectoratele judetene ale M.I. S-a vorbit mult despre gloante vidia. Motivul e simplu: materialul vidia e foarte casant si ar distruge teava armei. Este, deci, pe cit de inutil, pe atit de scump. “Exemplele” prezentate ca “gloante vidia” erau, de fapt, miezuri de otel ale gloantelor de 7,62.”

Radu Ciobotea, “M.I.–Martor Incomod,” Flacara, nr. 33, 14 august 1991, pp. 4-5.

3) procuror ceausist Teodor Ungureanu (Facultatea de Drept, promotia 1978) care n-a vazut si n-a gasit nici un terorist in decembrie 1989, sau dupa…gazdat de catre Jurnalul National in perioada 2004-2005 (cam 10 articole)

http://mariusmioc.wordpress.com/2009/04/14/procuror-teodor-ungureanu-diversiunea-3-gloantele-vidia-erau-miezurile-de-otel-care-intrau-in-alcatuirea-proiectilului-762-mm/

La cele de mai sus va trebui să adăugăm fabulaţiile cu privire la celebrele “gloanţe-widia”. Prin lansarea acestei aberaţii, cei mai de seamă reprezentanţi ai Armatei s-au compromis lamentabil. Ceea ce prezentau în emisiuni tv ori în paginile unor ziare ca fiind teribilele instrumente ale morţii, nu erau nimic altceva decât miezurile din oţel care intrau în alcătuirea internă a proiectilului cal. 7,62 mm-scurt destinat armelor tip AKM. Tot aşa aveau să fie făcute speculaţii asupra folosirii muniţiei explozive (de tip dum-dum), de către persoane care erau fie străine de efectele povocate asupra corpului uman de proiectile cu diverse energii cinetice (la momentul străpungerii), ori de fragmente din proiectile dezmembrate la un anterior impact cu un corp dur, fie de cei angajaţi într-o reală acţiune de dezinformare.

4) Vladimir Belis

dl profesor Vladimir Belis, care in decembrie 1989 era directorul Institutului de Medicina Legala Mina Minovici din Bucuresti

Povestile despre teroristi care trageau cu gloante “”dum-dum””, “”gloante cu cap vidia”” sau gloante de calibru mare, atipice pentru unitatile militare romanesti, vor ramane din cauza asta doar niste povesti care nu pot fi confirmate sau infirmate.

Belis nu a vazut cadavrele ceausestilor, Jurnalul National

5) si cu voia dvs.

Generalul Dan Voinea (procuror militar din 1982)

(Dan Voinea este slavit de catre Sorin Iliesiu asa: Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…)

Dan Voinea, citat pe forumul asociatiei 21 decembrie 1989, nu exista victime de la dum-dum

“Toti alergau dupa un inamic invizibil”

Romulus Cristea
Joi, 22 Decembrie 2005

Interviu cu general-magistrat Dan Voinea

Romulus Cristea:  Munitia speciala, gloantele cu cap vidia sau dum-dum, a provocat victime? Presa de la acea vreme a fost plina cu astfel de relatari…
Nu exista victime (persoane impuscate) nici de la gloantele cu cap vidia, nici de la dum-dum. Pe durata evenimentelor s-a folosit munitie de razboi, munitie normala care se gasea la vremea respectiva in dotarea Ministerului de Interne si a Ministerului Apararii Nationale. Confuzia si informatiile false au aparut de la faptul ca se foloseau calibre diferite si, deci, zgomotul produs era altfel perceput.

—————————————————————–

SI TOTUSI EXISTA FOSTI SECURISTI CARE VORBESC DESPRE EXISTENTA SI FOLOSIREA LOR DUPA SI INAINTE DE 22 DECEMBRIE 1989


Roland Vasilevici (fost securist, Dir I, judetul Timis, secte religioase):

Cartusele celor din U.S.L.A. erau speciale si la lovirea tintelor provocau noi explozii.”

Puspoki F., “Piramida Umbrelor (III),” Orizont, nr. 11 (16 martie 1990), p. 4.

si in Roland Vasilevici, Piramida Umbrelor (editura de vest, 1991), p. 61:

Cei din U.S.L.A. si unii studenti straini, alaturati lor, trageau cu niste cartuse speciale, care, la lovirea tintei, provocau noi explozii.

Dezvaluiri despre implicarea USLA in evenimentele din Decembrie ‘89

Un tanar care si-a facut stagiul militar in trupele USLA a declarat
corespondentului A.M. PRESS din Dolj: “Am fost la Timisoara si la Bucuresti in
Decembrie ‘89. Odata cu noi, militarii in termen, au fost dislocati si
profesionistii reangajati, care purau costume negre de camuflaj. Dispozitivele
antitero de militari in termen si profesionisti au primit munitie de razboi. La
Timisoara s-a tras in manifestanti de la distanta mica. Am vazut
cum sareau creierii celor ciuruiti de gloante. Cred ca mascatii, folosind armamentul lor special, au tras cu
gloante explozive.
In ianuarie 1990, toti militarii in termen din trupele USLA
au fost internati pentru dezintoxicare. Fusesaram drogati. Am fost lasati la
vatra cu cinci luni inainte de termen pentru a ne pierde urma. Nu-mi publicati
numele. Ma tem pentru mine si parintii mei. La antranamente si aplicatii eram
impartiti in “amici” si “inamici.” Mascatii erau “inamicii” pe care trebuia sa-i
descoperim si sa-i neutralizam. Cred ca mascatii au
fost acei teroristi.”

(Romania Libera, 28 Decembrie 1994, p. 3)

Posted in raport final | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Citeva observatii pe marginea declaratiei dlui Jean Constantinescu

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 22, 2009

In zilele aceste, Romulus Cristea a publicat Declaraţia dlui Jean Constantinescu dată în faţa procurorilor militari, în legătură cu evenimentele din 22 decembrie 2008:

Interesant este ca chiar daca Dan Voinea ne-a spus (de nenumerate ori, incluzindu lui Romulus Cristea) cam ca ‘n-au existat nici simulatoare, nici gloante dum-dum, nici teroristi…’ declaratia dlui Jean Constantinescu ne duce intr-o directie opusa (chiar daca involuntar)…

De ce mai are importanta concluziile lui Dan Voinea?…fiindca dupa cum a spus cu doi ani in urma, Sorin Iliesiu printre cei care au “redactat” capitolul despre decembrie 1989 din Raport Final al CPADCR…

Justiţia română a dovedit diversiunea “teroriştii” şi nu a găsit nici un terorist printre morţi, răniţi sau arestaţi. D-l gen. Dan Voinea spune clar: “Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”….Rechizitoriul Justiţiei române, spiritul acestora regăsindu-se în Raportul [Raport Final CPADCR]…

sa vorbim despre existenta simulatoarelor, gloantelor explozive dum-dum, si teroristilor

1)”…am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată.”  poate e vorba aici de SIMULATOARE

Jean Constantinescu isi aminteste:

“…Cu totul pe neaşteptate, pe la orele 17:45 [22 decembrie 1989, zona CCului], atmosfera destul de destinsă a fost brusc curmată de împuşcături de foc automat, care mie mi s-a parut intens. Am fost atunci sigur că ricoşează gloanţe printre noi. Ulterior, privind din stradă clădirea, m-au mirat puţinele urme de gloanţe din jurul ferestrelor şi am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată.”

E adevarat ca “am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată” nu inseamna neaparat simulatoare, dar avem alte dovezi ca au fost intr-adevar simulatoare in zona CC-ului…

a) Andrei Ionescu:  “Nu se spargea nici un geam, nimic in CC.  Erau simulatoare pentru ca am verificat cu vreo zece insi in blocul Romarta, la etajul doi.”  (Rodica Chelaru, “De la Revolutie la Cantina saracilor,” Expres 7-13 ianuarie 1992, p. 10)

b) “In declaratiile pe care le-a dat sub prestare de juramant in fata Comisiei parlamentare de ancheta, generalul Vlad nu aminteste despre acest episod, iar la intrebarile puse de membrii Comisiei este fie evaziv, fie le deturneaza sensul. Fara sa vrea, lamureste insa partial una dintre problemele obscure privind evenimentele din decembrie 1989. Reproducem stenograma:

�Domnul Gabrielescu: Ati auzit despre acele simulatoare care s-au folosit?

Domnul Vlad: Sigur, tot Securitatea le avea… Mi se pare ca tot un asemenea aparat electronic s-a folosit si in ziua de 21 decembrie cand s-a spart mitingul. Dupa ce a facut Nica Leon (a strigat �Timisoara, Timisoara!� – n.n.) s-a auzit o arma automata si s-a creat panica mare…�”

Recurs la adevar

2) “Un singur glonţ exploziv îmi secţionase antebraţul drept strapungînd mîneca hainelor.”  Un glont exploziv (deci gloante dum-dum)In cazul acesta, fiindca nu e chirurg sau ofiter militar, nu sunt asa de sigur ca glontul a fost intr-adevar de tip exploziv, Dum-Dum, dar avem dovezi ca in zona CCului au fost gasite/folosite astfel de gloante…

“Văzîndu-mi hainele, mi-am dat seama cît de norocos am fost. Un snop de gloanţe cu împrăştiere de numai vreo zece centimetri, neaşteptat de mică faţă de distanţa de la care se trase, găurise fularul si pardesiul, razant faţă de pieptul meu. Un singur glonţ exploziv îmi secţionase antebraţul drept strapungînd mîneca hainelor.”

a) “In noaptea de 23 se reintorc in framintate zona a fostului cc. In corpul A. Rebeca este impuscata in ambele picioare. Este transportata la Spitalul Municipal. I se extrase unul dintre gloante si revine in acele locuri tulburi. In fata Directii a 5-a. Eugen Cercel este impuscat cu doua gloante explozive care i-au zdrobit bazinul si picioarele. Este invalid pe viata, si in carutul sa, se afla la mama sa in Moldova...”

Emil Munteanu, “Doi revolutionari [Rebeca Doina Cercel si Cazimir Benedict Ionescu], doua destine…” Romania Libera, 20 februarie 1992, p. 1.

b) BALASA GHEORGHE: Sint foarte intrigat de interviul acordat de dl. general Stanculescu ziarului “Tineretul Liber”, interviu in care acesta ocoleste adevarul.

Din Directia a V-a, din depozitul de munitie, au fost scoase pe 23-24 decembrie 1989 cartuse DUM-DUM, cartuse speciale care nu se potriveau la nici o arma din dotarea M.Ap.N. S-au gasit trei-patru cutii cu astfel de cartuse. Gloantele speciale, erau lungi de 5-6 cm si putin mai groasa decit un creion. Un astfel de cartus avea in virf o piatra alba, transparenta. Toate aceste cartuse i le-am prezentat personal, spre a fi filmate, d-lui Spiru Zeres. Toate cartusele speciale, in afara de DUM-DUM era de provenienta RFG-ista. Din Directia a V-a au fost predate U.M. 01305. Capitan doctor Panait, care a spus ca pina atunci nu vazuse astel de munitie, maior Puiu si captian Visinescu stiu de ele.” [Dan Badea, “GLOANTE SPECIALE SAU CE S-A MAI GASIT IN CLADIREA DIRECTIEI A V-A,” Expres, 16-22 aprilie 1991]

3) “Ne-am impuscat intre noi”

“Am avut două întîlniri cu reprezentanţii parchetului. Primul procuror m-a vizitat acasă, la circa două luni de la evenimente, a ascultat şi notat cu atenţie relatarea mea şi, ca o concluzie personală, informală, mi-a spus ceva de genul „cunoaştem deja mare parte dintre trăgători, aceştia sînt în măsură să plăteasca şi daune civile, puteţi să vă declaraţi parte civilă şi să solicitaţi daune consistente”. După o ezitare, am adăugat şi o astfel de pretenţie, la sfîrşitul scurtei declaraţii scrise, pe care am semnat-o. Al doilea procuror, ajuns mai tîrziu să conducă instituţia, m-a invitat după cîteva luni la parchetul situat pe lîngă Piaţa Rosetti. La sfîrşitul convorbirii, acesta încerca să mă convingă că ne-am împuşcat între noi.”

a) Bucuresti, Spitalul Coltea

Prof. univ. dr. Nicolae (Nae) Constantinescu, membru al Academiei de Medicina si al Academiei Oamenilor de Stiinta. Medic chirug la Spitalul Coltea.

Procurori timorati

– Ati sesizat Parchetul Militar? Ati cerut sa se faca o ancheta in legatura cu cei impuscati la revolutie?
– Bineinteles, am anuntat Parchetul, am cerut o ancheta. De exemplu, cand le-am aratat apartamentul de unde s-a tras la revolutie, de la etajul 4, de la cinematograful “Luceafarul”, procurorii mi-au zis ca au facut verificarile si au depistat ca acolo era o locuinta conspirativa a Securitatii si atat. In anul 1992 am semnat alaturi de alti medici, profesori universitari, chirurgi de renume, un memoriu pe care l-am adresat Parchetului General si prin care am solicitat sa se faca o ancheta cu privire la ranitii si mortii prin impuscare. Neprimind nici un raspuns, dupa sase luni m-am dus la Parchet sa intreb ce se intampla. Mi s-a raspuns ca se lucreaza, mi-au aratat doua-trei avize puse pe colturile cererii si atat. Unul dintre procurori m-a luat cu el pe un coridor si mi-a spus ca “are copil, are nevasta, e foarte complicat…”. Ma intreba pe mine ce sa mai faca… Am izbucnit, le-am spus ca nu sunt un om care sa fie, asa, aburit cu una, cu doua. Le-am aratat radiografiile celor impuscati, le-am aratat gloante in ficat. Radiografiile existau, nu erau inventiile mele, nu mi se nazarise asa, dintr-o data sa cer ancheta! Le-am spus ca niste oameni doresc sa afle adevarul si ca cei care au semnat memoriul catre Parchet nu sunt niste persoane oarecare, ci medici cu experienta, somitati in materie. Degeaba am solicitat expertize balistice sau alte cercetari, degeaba am prezentat acte, documente, radiografii, lucrari. Nu se dorea sa se faca o ancheta serioasa.

Interviu cu prof. dr. Nicolae Constantinescu

b) Unde sint teroristii? PE STRADA, PRINTRE NOI (I)

DIVERSIUNE SI INTIMIDARE.

Nu ne vine sa credem! Desi a trecut peste o jumatate de an de la consumarea
evenimentelor, oamenii sint speriati. Este vorba de locatarii celor trei
blocuri–A1, A2, B3–dispuse in fata Centrul de Calcul al M.Ap.N….

Cine-o fi misteriosul maior si de ce pastreaza atita discretie? Se pare insa ca
persoanele cu pricina manifesta un mare interes pentru blocul B.3. Domnul Stancu
Varzan are mai mult curaj.

–Dumneavoastra nu stiti ce nopti de cosmar am trait noi: se tragea si din fata
si din spate, de la gunoaie. Totul a inceput in 22 decembrie, pe la orele 22.00:
la inceput sa auzeau focuri izolate. Apoi–ca la razboi. Numai in baie ne
simteam oarecum in siguranta. La un moment dat, am si ris. Fata mea a plecat
pina la bucatarie si, cind s-a intors, ne-a spus sa fim linistiti ca, de sus, de
pe bloc, trage o mitraliera si ne apara! Era vorba, de fapt, de o
pusca-mitraliera, care executa foc spre Centrul de Calcul…Si de pe casa
scarilor s-a tras, in aceasi directie. Teroristii au incercat sa intre la mine in apartament, dar noi avuseseram grija sa blocam usa cu un cuier
greu. Sint bolnavi astia care vor sa ne convinga ca a tras armata in noi si ca,
de fapt, nici nu au existat teroristi. Dar i-am auzit discutind precipitat,
tropaind: in jurul blocului, pe scari, pe acoperis.

In acelasi bloc, stam de vorba si cu sotii Florica si Gheorghe Petrut. Sint
revoltati.

–Au fost la noi doi civili, spune doamna. Ne-au fluturat pe sub nas niste
legitimatii, din care am retinut ca sint de la militia din Turnu-Severin. Cind
noi am intrebat cine a tras, ei ne-au informat: “armata a tras.” Bine, dar in
armata cine a tras?–am continuat noi–doar in parcul din fata blocului au fost
impuscati studenti militari. “Au tras unii in altii”–ni s-a raspuns.

Si in incheiere, gazdele noastre ne avertizeaza:

–Fiti cu mare bagare de seama, domnilor ofiteri. Astia au tot interesul sa va
compromita!!!

Deci ,baietii’ lucreaza. Fara voie ne gindim la povestea cu lupul care se
intoarce la locul unde a mincat o oaie. Si a criminalului care se intoarce la locul faptei…

(Maior Mihai Floca si Capitan Victor Stoica, “Armata Poporului,” 13 iunie 1990,

p. 3)

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Decembrie 1989: Pe Plan National. Gloante de Calibru 5 (Bucuresti, Brasov, Sibiu, Braila)

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on April 16, 2009

Dovada ca in decembrie 1989, actiunea s-a derulat pe plan national este existenta gloantelor de calibru 5 in mai multe locuri diferite.  Si uite pe ce fel de oameni i-au gasit aceste arme care folosesc calibru 5.  Militari in termeni?  Cercetasi/trupe de cercetare-diversiune din armata?  In nici un caz!  Si cine indrazneste sa ne spuna ca toti acesti martori n-au fost credibili sau n-au stiut meseria lor?

BUCURESTI

1) Dl. Savin Chiritescu

“Vreau sa arat ca subsemnatul si mai multi colegi din aceeasi unitate de tancuri [UM 01060 Bucuresti-Pantelimon] am capturat teroristi arabi (dintre care unul ne-a spus ca este din Beirut) inarmati, pe care i-am predate la Marele Stat Major. Unul era student, am gasit asupra lui un pistol mitraliera de calibrul 5.62 seria UF 060866, cu cadenta de ambreiaj, lung de vreo 40 cm, portabil pe sub haine: arma parea facuta dintr-un plastic foarte dur, cu exceptia tevii si a mecanismului de dare a focului. “

Al. Mihalcea, “O gafa monumentala,” Romania Libera, 31 October 1990, p. 5a.

Ing. Dan Iliescu, Muzeul de Arta

“S-a tras din Muzeu permanent. Aveam impresia ca se trage de la parter, de la arta feudala….Armele lor sunau altfel. Aveau o cadenta sanatoasa. A doua zi si in zilele urmatoare am gasit gloante in Muzeu. Nu erau gloante obisnuite. Aveau un virf tesit. Pareau imbricate intr-o camasa de plumb. Era un calibru intre cinci, cinci si ceva. N-au vrut uslasii [ USLA] sa ne lasa nici un glont. I-am rugat sa ne lasa macar de amintire. N-au vrut! Au zis ca au nevoie pentru identificare. Au notat de unde le-au ridicat.”

Ion Zubascu, “Misterioasa revolutie romana,” Flacara, 19 decembrie 1990, p. 11.

BRASOV

1)  Alin Alexandru, “Brasov (III):  Teroristii au intrat in pamint,” Expres, nr. 27 iulie 1990, p. 6.

“Versiunea oficiala a generalului Florea impartasita si de Procuratura Militara a Brasovului este cunoscuta:  nu au fost teroristi, oamenii s-au impuscat intre ei…[linia continuata elegant pina astazi de catre procurorii Dan Voinea, Teodoru Ungureanu, si alti]”

“Andrei N…:  In 23 dimineata de la Unirea se tragea ca si de la [hotel] Postavaru.  Am urcat spre poligonul de sub Timpa.  Am vazut un individ care tragea.  A sarit gardul, eram mai multi si l-am prins.  Avea arma cu luneta.  Mai tirziu s-a tras de la Liceul Sanitar.  La spalatorie am vazut o tapla ce nu era cizma militara.  Am doborit usa.  Individul era urcat pe o mobila.  L-am ranit.  Era imbracat in combinezon negru, pe dedesubt avea pulovar gri. Poseda un automat Thomson calibru 5.65. La el avea cam 2500-3000 de cartuse.”

2) Romulus Nicolae, “Au ars dosarele procuratorii despre evenimente din decembrie,” Cuvintul, nr. 32 august 1991, pp. 4-5.

In iunie 1990, dupa o convorbire intre Generalul Spiroiu, citiva ofiteri, si ziaristi din publicatia locala Opinia, au fost dezhumati morti din decembrie 1989.

CE S-AU GASIT?

“S-AU GASIT IN SPECIAL GLOANTE DE CALIBRUL 5,6 MM CARE NU SINT IN DOTAREA ARMATEI.”

SIBIU

1)23 decembrie 1989

Ion Neata:  “…Avea cartus inauntru, l-am extras imediat si am inceput sa studiez arma, stiti, eu sint la maistri militari, specialitatea armament.  Mi-au trecut multe pusti prin mina, dar asa ,bijuterie’ inca nu am vazut.  Este vorba de un Browning de mare precizie, calibru 5,6 mm de productie belgiana….Controlindu-l am gasit asupra sa urmatoarele:  buletin de identitate pe numele Fanea Nicolae, legitimatie de serviciu, pe acelasi nume, din care rezulta ca este inginer la I.P.A.S….si o statie de emisie-receptie de tipul celor de la militie.

[“On 23 December 1989 in Sibiu, a soldier participated in the capture of one Fanea Nicolae who was carrying a Belgian-made 5.6 mm Browning and “a radio transmitter-receiver of the type used by the Romanian ‘Militia’.

Ion Neata, interview by Major Mihai Floca, “Unde sint teroristii?,” Armata Poporului, no. 30 (25 July 1990), p. 3.”

http://homepage.mac.com/khallbobo/RichardHall/pubs/Voineaswar091706.html.]

2) La locuinte lui Nicu Ceausescu si ale lui Nicolae Andruta Ceausescu, si la Sibiu si la Bucuresti, au fost gasite…arme  si gloante de calibru 5.  Si noi stim din procesul de la Sibiu, dupa spusele lui Nicu Ceausescu, ca marea majoritate a armelor i-a livrat Directia V-a a Securitatii…

PROCESUL DE LA SIBIU

La locuinta lui Nicu Ceausescu din Sibiu

Astfel, din adresele numărul 68 000 07 din 7 ianuarie 1990 şi numărul 68000171 din 28 februarie 1990 ale Serviciului Independent Arme-Muniţie şi Substanţe Toxice din cadrul Inspectoratului general al Poliţiei rezultă că, inculpatul figurează în evidenţa deţinătorilor legali de arme, cu pistolul marca STAR calibrul 7,85mm şi 12 cartuşe acelaşi calibru. Pentru celelalte arme găsite în locuinţa din Sibiu şi anume:pistolul mitralieră AKM , calibrul 5,6 mm, pistolul SCHMIDT, carabină automatic marca G ARM, calibrul 5,5mm, carabina 7 x 64 SAKO, carabină BROWING şi puşcă de vânătoare cu alice, semiautomată,calibrul 12 mm, cât şi pentru muniţia:6 cartuşe –357 MAGNUM, 214 cartuşe calibul 12 mm , 66 cartuşe-300 V.I.N. , 140 cartuşe-7×64mm şi 506 cartuşe.

http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%201.doc

La locuinta lui Nicu Ceausescu din Bucuresti

De asemenea, la locuinţa inculpatului situată în Bucureşti,strada Cosmonauţilor nr.2-4, a fost găsit un pistol cu aer comprimat calibrul 4,5 mm , 23 cartuşe calibrul 7×64mm, un cartuş 300 V.I.N., 44cartuşe-357 MAGNUM, 3 cartuşe calibrul 12 mm, 498 cartuşe-calibrul 5,6mm, 50 cartuşe-calibrul 9mm lung, 27 cartuşe-calibrul 6,35mm, două cutii cu diaboluri –calibrul 4,5mm pentru care nu a posedat autorizaţie legală, aşa cum prevede articolul 2,litera f din decretul numărul 367/1971.

http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%201.doc

La locuinta lui Nicolae Andruta Ceausescu din Bucuresti

“arma cu luneta si 695 gloante calibru 5,6 mm”

[Victor Dinu, Romania Libera, 12 April 1990, p. 2.

Pr.-Şi că v-aţi mulţumit?…Da.

In.-Nu mi se … ştiţi de ce? Să vă spun foarte sincer –datorită faptului că era Departamentul Securităţii Statului.

Pr.-Acest pistol-mitralieră, de tip CUGIR, calibrul 5,6, de cât timp se află în detenţia dumnea, în deţinerea dumneavoastră?

Pr.-„…şi am considerat, în permanenţă, că mă aflu într-o deţinere legală a armamentului şi muniţiei, abia acum realizând că am încălcat dispoziţiile legale.”

Aţi avut,totuşi, un permis de port-armă ?

In.-Da.

Pr.-Şi la acest permis de port-armă, ce armă era trecută?

In.-Un pistol .

Pr.-Cine, de ce vi s-a dat? L-aţi solicitat dumneavoastră sau…?

In.-Nu! Era singura armă care nu provenea de la Direcţia 5.

http://www.memorialulrevolutiei.ro/baza_de_date/procese/sibiu/Sedinta%202.doc.

Şedinţa a doua

Continuare –declaraţia inculpatului Nicu Ceauşescu

si in ultimul rind…

BRAILA

“Iata ce spune lt. maj. Ionut Voicu aflat in noaptea de 23/24 decembrie in padurea Stejaru:  ‘Din nou se aud zgomotele gloantelor.  Au un suierat specific, banuim ca sint de calibru redus (dimineata presupunerea s-a adeverit, am gasit gloante de calibru 5,6 mm).  Nu sint flacari la gura tevii.  Dei au ascunzator la gura tevii.”

Ciprian Banciu, “Braila–lotcile ucigase,” NU ! [Cluj], nr. 22, p. 7.

2) Deci atunci cind spune un om ca Procurorul Teodor Ungureanu [Facultatea de Drept 1978] ca

“Practic, din seara de 22 decembrie securitatea a fost anihilată, ca formă de activitate represivă, fiind trecută în subordinea M.Ap.N.”

deci militieni si securisti au fost victime nevinovate pus la cale de catre trupe de cercetare si diversiune nu-l prea cred…

Procurorul Teodor Ungureanu

Nu-vi se pare mult mai probabil din ceea ce am prezentat de sus ca oameni arestati cu arme si gloante de calibru 5 pe persoana lor aveau in schimb vreo legatura  cu fosta securitate?

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , , , , | 13 Comments »

Pe strazile Timisoarei, 22 – 24 decembrie 1989

Posted by romanianrevolutionofdecember1989 on March 28, 2009

“O lupta cu fortele raului,” Orizont (Timisoara), nr. 5 (2 februarie 1990), p. 5.

Lt. Col. Petre Ghinea:  Primele rafale de arma automata le-au tras fostii securisti chiar in Piata Libertatii, unde noi aveam amplasate transportoarele blindate care completau sistemul de foc al tancurilor, pentru apararea Comandamentului militar.  Au tras din multe locuri, din podurile cladirilor.  In seara zilei de 22 decembrie, intre orele 22,30 si 23….

Iosif Costinas:  Cu toate astea, in seara zilei de 22 decembrie s-a tras, de aproape, asupra Comandamentul militar.

Lt. Col. Petre Ghinea:  Da.  Am fost de fata.  Au tras dintr-o “Dacie” alba…Foloseau mai multe autoturisme, schimbindu-le din loc in loc.  Le schimbeau si numerele….Din hotelul Central s-a tras asupra noastra si ne-au gaurit citeva pneuri de la transporter…

Iosif Costinas:  Duminica, 24 decembrie, inainte de masa, te-am auzit vorbind, prin amplificare, in Piata Libertatii…

Lt. Col. Petre Ghinea: …[nea Ionescu de la Filarmonica] A venit cu o propunere demna de toata atentia.  Am adus de la Filarmonica statia de amplificare si am instalat-o pe tarasa Casei Armatei.  Statia functiona excelent.  M-am adresat securistilor ascunsi prin casele din apropriere:  “Securisti, predati-va!  Nu mai aveti nici o sansa!  Facem apel la ultimul dram de omenie pe care-i mai aveti in voi!  Cursul evenimentelor este ireversibil!  Nu veti putea fugi din oras, predati-va!  Ne-am adresat si oamenilor care locuiesc in cladirile din care se tragea, spre a ne semnala locurile de unde se trage.  Unii din ei au iesit la geamuri (cei de la etajele superioare) si aratau de unde vin rafalele de arme automate….Desi am facut apel la ultimul dram de omenie al securistilor, unii au tras asupra noastra.  Din fericire, nu ne-au nimerit….In timp ce vorbea nea Ionescu mi-a fost impuscat un subordonat:  soldatul Mihai Budugan,  unul dintre cei mai curajosi baieti ai mei.  A fost impuscat deasupra inimii.  Dus la spital, a scapat cu viata.  Dupa un timp, in urma apelurilor noastre, in zona Pietei Libertatii focul a scazut in intensitate.  Au actionat si cercetasii si militarii de la unitatile de parasutisti.  Tot in urma apelurilor noastre, mai multi cetateni ne-au comunicat numerele masinilor din care au tras securistii.

Iosif Costinas: Care este opinia ta despre felul cum au actionat securistii-teroristi?

Lt. Col. Petre Ghinea: Spre deosebire de militarii nostri, ei au fost foarte bine pregatiti pentru lupta in oras. Dispuneau de armament modern, special (inclusiv simulatoare de foc). De pilda, la automatele lor rabatabile, cu gloante videa [vidia] sau gloante explozive, nu se putea vedea flacara la gura tevii….Initial, dupa opinia mea, au intrat in lupta elemente extrem de bine instruite, apoi acestea au disparut, lasind in locul lor o seama de colaboratori ai fostei Securitatii (din diferite, ca sa zi asa, categorii, socio-profesionale).  A fost un plan diabolic, indeplinit, din nefericire, in buna masura….

Iosif Costinas:  Ce te-a nemultumit cel mai mult in acele zile atit de grele pentru noi, timisorenii?

Lt. Col. Petre Ghinea:  Armata nu a putut sa faca fata tuturor solicitarilor.  Sa nu mai vorbim de faptul ca nu am fost pregatiti pentru un asemenea tip de lupta.  Caci, dupa cum se stie, nu este suficient sa ai in mina un pistol-mitraliera si o cantitate de munitie pentru a interveni cu eficicatate, unde este nevoie.  M-a nemultumit, spre pilda, si inexistenta, alaturi de noi, a militienilor si chiar a unor elemente din fosta securitate, care, dupa cite am auzit, se considerau de bunacredinta.  Foarte putini au raspuns apelurilor Comandamentului militar de a se prezenta la fostul lor sediu si de a ne da o mina de ajutor…

TIMISOARA, 24 decembrie 1989

“Un ARO care aduce moartea”

Revenind la duminica aceea de 24 decembrie, lucrurile au inceput sa se mai linisteasca.  Am iesit in oras la barajele facute de soldati impreuna cu civilii.  Deja fraternizasem…Pe la ora prinzului, dinspre gara Timisoara Est catre unitatea noastra, pe strada Borzesti, venea un ARO al MI.  Numai ei aveau in dotare tipul acela de masini blindate [e vorba de un ABI ?], cu turela si mitraliera.  Eu eram cu niste civili, cu un ofiter slabut si inalt de la batalion si un maistru militar mai in varsta.  Am oprit masina.  Inauntru erau 3 sau 4 barbati imbracati cu haine de Garzi Patriotice, fiecare cu cate un pistol mitraliera tip MI, cu pat ratabil si teava scurta, munitie si saculete de strans tuburile (!!).  Astia ne-a pus pe ganduri pentru ca cine trage cinstit nu era interesat ca un glont isi pierde tubul pe unde s-a tras, fara sa fie recuperat…Pe cand saculetele acelea se amplasau pe arma pentru a putea fi sigur ca recuperezi toate tuburile de la cartusele trase si nu lasi urme…De asemenea, mitraliera de la turela avea banda cu cartuse montata…Masina a fost retinuta si ei dusi la unitatea noastra.  Interesant este ca, in urma cu vreo doua ore, niste civili ne-au relatat ca, la o coada la lapte–undeva in zona–s-a tras asupra oamenilor dintr-un ARO blindat, cu mitraliera…Asta se intamplase pe la Calea Aradului, cam la 1 km si ceva de noi.  Masina pe care o oprisem era exact la fel cu cea din care ni se relatase ca s-a tras.  Dar, puteau fi si mai multe masini de acest fel.

Liviu Stefanut, fost soldat, UM 01864/l Timisoara, cu Dan Preisz, “Teroristii Timisoarei,” Romania Libera, 21 aprilie 1994

Posted in Uncategorized | Tagged: , , , , | Leave a Comment »